1

FERDINAND I ÎNTREGITORUL

Regele tuturor românilor

„Vreau ca în hotarele României Mari toţi fiii buni ai ţării, fără deosebire

de religie şi naţionalitate, să se folosească de drepturi egale, cu ale tuturor

românilor, ca să ajute cu toate puterile statul, în care Cel de sus a rânduit să

trăiască împreună cu noi. Vreau ca românii din toate straturile sociale să fie

însuflețiți de năzuinţa unei depline înfrățiri naţionale”

Ferdinand - Rege al României, 15 octombrie 1922, Alba Iulia

Reşedinţa familiei dinastice a Hohenzollernilor domină de veacuri

regiunea munţilor Pădurea Neagră de la graniţa Germaniei cu Franța, fiind locul

de unde izvorăşte Dunărea, fluviul care constituie legătura puternică dintre țara

primului rege al României și cea menită să o conducă el și urmașii săi. Dinastia

de Hohenzollern, după cum se traduce și termenul din germană: hoch-înalt, vârf,

și zollern-colină, așadar înalta colină, semnificație ce concordă integral

virtuţilor nobiliare germane. Pe acest vârf înalt s-a clădit un veritabil “cuib de

vulturi”, castelul Sigmaringen, primul dintre cele două centre de putere ale

familiei vestite a Hohenzollernilor. Acolo era reședința Aquilei Negre, cel mai

înalt ordin şi simbol al casei regale prusiene, instituit de regele Federich I la

începutul secolului XVIII (1701), şi tot acolo s-au născut Carol I şi Ferdinand I1.

Regele Ferdinand I al României, supranumit Întregitorul și născut

Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, a văzut

lumina zilei pe 24 august 1865 la Sigmaringen. A devenit rege al României pe

10 octombrie 1914 și a condus destinele acesteia până la moartea sa, survenită la

20 iulie 1927.

1 Marilena Tun, Castelul Hohenzollern - Un castel plin de istorie, în Arta pe înțelesul tuturor, 23 iunie 2012,

sursa: http://artapeintelesultuturor.blogspot.ro/2012/06/castelul-hohenzollern-un-castel-plin-de.html

2

Prinţ fiind, Ferdinand a devenit moştenitor al tronului României în

noiembrie 1888 (oficial din 1889 – Principe de Coroană), în lipsa moștenitorilor

direcți ai regelui Carol I al României, după renunţarea tatălui şi fratelui său mai

în vârstă la această demnitate.

După o scurtă, dar intensă idilă cu poeta Elena Văcărescu, domnişoara de

onoare a Reginei Elisabeta, întreruptă prin intervenţia guvernului, care i-a

reamintit Principelui moștenitor că niciun membru al familiei regale nu se poate

căsători decât cu principese de origine străină, Ferdinand s-a căsătorit, pe 10

ianuarie 1893, cu Maria de Edinburgh, din Familia Regală a Marii Britanii (era

nepoata reginei Victoria a Marii Britanii şi a țarului Alexandru al II-lea al

Rusiei). Împreună au avut 6 copii, cel mai mare, botezat Carol, devenind în

1930, regele Carol al II-lea al României.

Potrivit scriitoarei Hannah Pakula, cea care a dedicat, în 1989, o lucrare

biografică reginei Maria, soția regelui Ferdinand, mama acestuia îl caracteriza ca

fiind „…un tânăr prezentabil, deși destul de lipsit de grație, extrem de timid și

penibil de tăcut. Deși urmase Academia de Război din Kassel și fusese vreme de

doi ani în armata germană, era mai mult atras de Biserica Catolică și de cărțile

sale de botanică.”2.

Se știe așadar, despre timiditatea excesivă a regelui Ferdinand dar și de

remarcabila sa zestre de cunoștințe și de aplecare către științe, mai ales cele

botanice. Se spune că era de o remarcabilă rigurozitate științifică și cunoștea în

amănunte flora României. De aceea, și în calitate de prinț moștenitor, dar dat

fiind și zestrea sa științifică, din 1890 a fost membru de onoare al Academiei

Române, iar între 1914 şi 1927 a fost protector şi preşedinte de onoare al

aceleiaşi instituţii.

În 1914, la 49 de ani, Ferdinand devenea rege al României, depunând cu

solemnitate jurământul de conducător şi promiţând că va fi “un bun român”.

2 Hannah Pakula, Ultima romantică. Viața reginei Maria a României, vol. II, Editura Lider, București, 2003, p.

56

3

De aceea, pe lângă calitățile pe care le-a demonstrat, altceva, mult mai

important îl așează pe regele Ferdinand în galeria marilor personalități ale

istoriei României: deşi rudă cu familia imperială ce conducea Germania, dinastia

de Hohenzollern, Ferdinand a hotărât, împreună cu Consiliul de Coroană din

14/27 August 1916, intrarea României în Primul Război Mondial de partea

Antantei împotriva Germaniei (împotriva țării sale de origine) şi Austro-

Ungariei, realizând astfel pasul cel mai important pentru realizarea idealului

României Mari3.

Ce poate fii mai concludent, mai înălțător, mai brav, decât gestul în care,

un conducător, dictează împotriva conștiinței sale, împotriva rădăcinilor sale,

împotriva țării sale care l-a născut, cu toate consecințele negative care decurgeau

din acest act, demonstrând românilor că este regele lor, că este un bun român, un

patriot care pune toate interesele personale deoparte și face ceea ce trebuie să

facă4.

Decizia de a purta războiul împotriva alianței din care făcea parte țara sa

de origine nu s-a dovedit a fii un gest populist. În anii care au urmat, regele

Ferdinand și-a purtat cu demnitate coroana de rege al României, suferind alături

de populația refugiată din Moldova, în anii crânceni 1916, 1917 și 1918, a fost

în mijlocul trupelor, a purtat discursuri pentru îmbărbătarea soldaților și, ceea ce

este mai important: s-a ținut de cuvânt, realizând promisiunile făcute pe frontul

din sudul Moldovei. După război, împreună cu guvernul, a decis aplicarea

reformelor atât de necesare: reforma agrară, reforma electorală, noua constituție,

ș.a.

Pe 15 octombrie 1922, în prezența reprezentanților din 13 state ale lumii

(printre care reginele Maria a Iugoslaviei şi Elisabeta a Greciei, principesa

Beatrice de Bourbon, ducele de York, generalii Berthelot şi Weygand), într-o

3 Constantin Kiriţescu, Istoria războiului pentru întregirea României, 1916-1919, Tipografia “România Nouă”,

Bucureşti, 1922 4 Wolbe, Eugen, Ferdinand I Întemeietorul României Mari. O biografie, Editura Humanitas, Bucureşti, 2004, p.

212.

4

ceremonie solemnă, în fața Catedralei Unirii de la Alba-Iulia (orașul simbol al

Unirii), regele Ferdinand și regina Maria deveneau regi ai tuturor românilor5.

5Costin Anghel, Încoronarea Regilor României Desăvârșite, 1 Dec. 2007, sursa: http://jurnalul.ro/campaniile-

jurnalul/recurs-la-romania/incoronarea-regilor-romaniei-desavarsite-110633.html