Croitoru Simona

Colegiul Național ”Alexandru Ioan Cuza”Clasa a XI – a E

Fenomene anomice. Corupția

Motto: ”Cine are putere, este tentat să abuzeze de ea” (Montesquieu)

Anomie: Termenul anomie desemnează o stare de dezordine, criză, absență a regulii și provine din limba greacă ( a = ”fără”, nemos = ”norme” ), având o semnificație negativă.

Corupție: Termenul provine din latinescul coruptia, -onis și semnifică stare de abatere de la moralitate, datorie, lege.

Corupție se numește un abuz, activ sau pasiv, al funcționarilor publici ( fie numiți, fie aleși ), în scopul obținerii de avantaje financiare private sau alte beneficii.

Corupția se definește ca:

a. Acte sau fapte ilicite de utilizare frauduloasă a puterii ( politice, administrative, judecătorești )b. Obținerea unor avantaje personale de către funcționarii publici ( manageri, administratori,

judecători, directori, alte persoane cu funcții publice )c. Modalități de obținere a unor foloase personale ( imorale, ilegale, ilicite ) ca: furturile din avutul

public, evaziunea fiscală, abuzul în serviciu, falsificarea de monede sau de alte valori, traficul de stupefiante, spionajul

Relațiile de complicitate:

a. Persoana sau grupul care corupe ( corupătorul ), care are rolul de a influența alt individ sau grup în scopul obținerii unor avantaje materiale sau morale ( darea de mită, abuzul, șantajul, forța )

b. Persoana sau grupul care se lasă coruptă, care încalcă normele morale, ale deontologiei profesionale, juridice, în scopul obținerii de foloase necuvenite

Printre cauzele care favorizează aparițiia corupției se regăsesc și: slăbirea autorității statului, datorită ineficienței instituțiilor acestuia, degradarea nivelului de trai al indivizilor, lipsa unor valori sociale însoțită de alterarea respectării principiilor morale, lipsa unei reforme la nivelul instituțional și legislativ care să fie în concordanță cu condițiile socio-economice.

Din punct de vedere juridic, în legislația română nu există o definiție a corupției, ci conține doar actele care intră în această categorie, precum și sancțiunile corespunzătoare. În categoria actelor de corupție sunt incluse patru delicte: luare de mită, dare de mită, trafic de influență și primire de foloase necuvenite. În realitate, există mult mai multe forme de corupție, însă datorită faptului că nu sunt incluse în legislație, sunt foarte greu de sancționat. Din punct de vedere sociologic, corupția este un fenomen antisocial și deviant cu multiple consecințe la nivel social. Ea poate fi definită ca un ansamblu care exercită un rol public, și de diverse grupuri și organizații ( publice sau private ), în scopul obțiinerii unor avantaje materiale sau morale sau a unui statul superior, prin utilizarea unor forme de constrângere, șantaj, înșelăciune, mituire, cumpărare, intimidare.