UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ-NAPOCAFACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTICCATEDRA DE DIDACTICA ŞTIINŢELOR SOCIO-UMANE

MODULUL PEDAGOGICNIVELUL II

ANUL UNIVERSITAR 2013 – 2014

Titlul disciplinei:

Proiectarea si managementul programelor educaţionale

Analiză fenomen de

inculturaţie în şcoală. Şcoala

ca instanţă culturală

NUMELE: OLTEANPRENUMELE: PAUL MARIANMASTERAT: APS - ED. FIZICĂ ŞI SPORT ANUL:2013-2014SEMESTRUL: AL II-LEALOCALITATEA: CLUJ-NAPOCA

1

Trăim într-o lume în care schimbarea apare la tot pasul, valorile tind să se redefinească,

ceea ce ne determină să ținem pasul cu tot ceea ce ne înconjoară și să putem fi capabili de a ne

orienta mereu după valorile stabilite de către societate. Așadar, se poate afirma faptul că

valoarea reprezintă ceea ce urmează a fi asimilat, concretizat sau materializat, deoarece omul

dorește înființarea unor alternative mai bune decât ceea ce oferă realitatea.

Creșterea indivizilor din stadiul de copii la cel de adulți se face printr-o serie de

mecanisme, menite să îi ajute pe aceștia în dezvoltarea și maturizarea treptată, atât din punct de

vedere intelectual, cât și din punct de vedere fizic și social. În acest mod, subiecții achiziționează

un sistem de valori, ceea ce nu denota altceva decât maturizarea acestora. Acest lucru se

realizează în primul rând de către părinți, care încearcă să le transmită copiilor lor o serie de

calități și de idei, iar mai târziu, acest proces este preluat de către instituțiile de învățământ, de

biserică sau de către alte astfel de organizații cu caracter social, cultural sau administrativ.

Inculturația apare datorită unor factori care afectează în mod diferit sistemul de valori al

celor supuși fenomenului. Astfel, după cum s-a menționat mai sus, rolul părinților este deosebit

de important, încă din momentul în care aceștia sunt educați în funcție de diferențele dintre ceea

ce este bine și ceea ce este rău. Însă, există alte persoane, factori și instituții, care contribuie la

ceea ce numim inculturație, în funcție de anumite situații specifice:

* profesorii

* membri ai familiei

* vecinii

* prietenii de joacă

* mass-media etc.

Deci, inculturația are o contribuție majoră și este esențială într-un grup, permițând

dezvoltarea personală a individului. De asemenea, aceasta este definitorie la nivel de civilizație,

deoarece întărește noțiunea de identitate, la nivelul apartenenței unui grup. În lipsa ei, valorile și

virtuțile unui grup nu s-au sedimentat îndeajuns pentru a permite formarea coeziunii dintre

membrii acestuia.

Una dintre funcțiile instituției școlare este cea de socializare, astfel încât membri unei

societăți sunt pregătiți pentru a se putea integra în cultură, devenind apoi un membru productiv al

societății din care face parte. O primă fază a socializării este cea primară, cunoscută și sub

denumirea de ‘inculturație’, în care indivizii dobândesc cunoștințe primare în ceea ce privește

comportamentul uman, și apare datorită părinților, a persoanelor care fac parte din cercul imediat

individului. Așadar, școala are rolul de a forma indivizi care să se poată adapta cu ușurință unui

2

mediu social. În acest fel, școala are ca și rezultat principal dobândirea unei pluralități de ‘euri

sociale’, astfel încât copilul își însușește limbajul specific diferitelor instituții. Totodată, aici au

loc o serie de interacțiuni între indivizi, care în cele din urmă ajută la creșterea și maturizarea

emoțională a subiecților.

Educația este cea care ajută și mai ales învață indivizii cum trebuie sa funcționeze într-un

mediu social. Acest lucru este realizat cu ajutorul transmiterii, inculcării unor norme sociale, a

regulilor care conduc spre cultură. Dezideratul educației constă așadar în dezvoltarea individuală

și sociala a educabililor, în capacitatea acestora de a înțelege mesajele sociale, de a putea opera

cu concepte si de a gestiona conținuturile influențate de societate.

Școala este principalul spațiu care oferă posibilitatea deprinderii unor valori, care sunt

menite să întărească încrederea de sine, și să diminueze convingerile potrivit cărora ar exista

valori superioare și valori inferioare. Astfel, școala este locul în care fiecărui copil i se permite să

se dezvolte fizic și intelectual, precum și să își descopere sensibilitatea și creativitatea, lucruri

atât de importante în creșterea lui. Copilul învață cum să relaționeze în cadrul grupului din care

face parte, pentru ca mai apoi să poată duce această relație la un nivel mult mai înalt, și anume la

nivel de societate. Numai așa va putea să își găsească și să își ocupe locul si rolul în societate,

devenind o persoană activă, care sa lucreze spre binele și folosul comunității.

Un mare impact în dezvoltarea educabililor îl are profesorul, care se axează nu doar pe

transmitere de conținuturi și informații prevăzute de către programa școlară –spre exemplu- ci el

acorda o atenție majoră spiritului de inițiativă și comunicării dintre subiecți. Profesorul

reprezintă deci un model în ceea ce privește conducerea elevului înspre un comportament activ,

dezirabil în orice societate, întreaga sa acțiune fiind centrată pe aceștia.

După cum rolul profesorului este bine delimitat, tot așa și elevul îndeplinește anumite

funcții. Acesta trebuie încurajat în asumarea unui rol activ, reflexiv, constructiv, dar și critic în

ceea ce privește interacțiunea cu profesorul, dar și cu ceilalți elevi. Desigur că elevul trebuie să

își stabilească bine propriile sale valori, să fie conștient de propria sa identitate culturală, etnică

și religioasă, fără să fie supus vreunei atitudini discriminatorii.

Se poate afirma faptul că focalizarea pe relațiile dintre subiecți, nu face altceva decât să

genereze comportamente și legături pozitive, favorizând maturizarea individului atât la nivel

personal, cât și la nivel de grup, conturându-și propria identitate.

Școala, ca și instanță culturală, nu face altceva decât să asigure existența acestor relații

generatoare de unitate în diversitate. Cadrele didactice reprezintă cheia care deschide orizonturi

noi și care gestionează în mod constructiv diferențele dintre indivizi, prin faptul că scoate în

3

evidență lucrurile care leagă, care apropie grupul. Cu toate că există diferențe felurite între

subiecți - ceea ce este un fapt cât se poate de normal- nu înseamnă că unul este superior celuilalt,

dimpotrivă, fiecare are propriile sale valori politice, sociale, religioase sau de orice altă natură.

Școala contemporană facilitează înțelegerea diferențelor dintre educabili, promovează

atitudini și noi forme de comunicare, care vin în sprijinul cooperării și colaborării dintre elevi.

Acest lucru permite învățarea prin colaborare atât între elevi, cât și între unități de învățământ

prin parteneriate menite să dezvolte și să întărească relațiile între acestea.

Datorită faptului că școala insuflă elevilor valori legate de dezvoltarea personală și de

autocontrol social, dificultățile pe care aceștia le vor întâmpina pe parcursul vieții vor fi

diminuate, deoarece aceștia vor fi deja antrenați cu privire la integrarea si adaptarea socială.

În concluzie, rolul școlii este acela de a ajuta elevii să își însușească cunoștințe, valori și

deprinderi și de a le oferi posibilitatea adoptării unor perspective pe termen lung, având beneficii

atât în prezent, cât și în viitor.

4

Bibliografie:

1. Bădescu, I., Radu, N., De la comunitatea rurală la comunitatea urbană, Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1980.

2. Cucoş, Constantin, Educaţia. Dimensiuni culturale şi interculturale, Ed. Polirom, Iaşi, 2000.

5