FEDIRATIA ROMANA DI $AH

PROGRAMA 5 Ee, I ILO R D E $ A·H

IDUUI. UNI UMil DI CULTUIĂ fiZiCI '1 "OI'

0., 1. tJ .. .. OI .Ol .lfU. Bu J • • i,~, .. ".11 .1'" . .411'.' IfU. Tir.; JOOO+la u. 6r01d.. m"i. .t,i, ti .II 7aX lOOIO r/m , . Coli ,di,o,i. l. J.u. Coli d. 'i,., 1)1. T. "'. '''111961> C. Z. , .. m. 6i6/i"util.

",ici 791. R.

In. fl'"n,r'Ra I'olj ,r~fi<! . u O" .... ,,,;, ItI", S ... C"COre Alnr,adran I'Ir . 19-t1. a ... vuW,

a . public.. $oei.l i... , ....... ia

PRfFAIA

Sub conducerea Partidului Comunist Român, poporul nostru obline succese hollritoare in etapa actualll de desăvîrşire a cons­truclie i socialismului în toate sectoarele vietii social-eronomice, in ueşlerea nivelului material şi cultural al oamenilor muncii.

In cadrul marilor transformari revolulionare care au avut loc in Iara noastrll, mişcarea de culturI fizicii şi sport a cunoscut ş i ea o puternică dezvoltare.

Hot<'lr:r ile partidului ŞI guvernului au trasat mişcării sportive din lar.- noastră, Incă din primii ani ai regimului de democralie popularI, sarcina de a dobindi un c~racler de masă tol mai larR, de a deveni un mijloc eficient de Înt3rire a slinătlilii r:elor ce muncesc, de a consti tui un factor al educaliei comuniste.

In cadrul general al dezvoltării mişdirii de culturi fizică şi sport din Iara noastrl, o amploare deosebitl a luat şi mişcarea

noast rl şah i stli. S-au obtinut o serie întreagă de rezultate re­marcabile pe linia organizării şahului, ca şi pe linia per(oTlmn­lelor înregistrate in larl şi peste hotare.

In prezent, in cadrul federaliei sînI legilimati 13 000 şahişti şi

s1111 afil iate un numlir de 1 750 seclii de şah la diferite asocialii ~i cluburi. Pe linia performantelor, avem 2 maeştri eme­rili ai sportului, un mare maestru international, 10 maeştr i inter­nalionali, 33 maeştri ai sportului şi 60 candidal! de maestru.

•

Cu toate rezultatele bune fnregistrate pinli acum, considerlim totuşi eli ele nu sint ind la In:lllimea conditiilor create şi eli este necesar şi posibil ca ele sli fie ameliorate In scurt timp.

In scopul de a asigura şahuiui o dezvoltare CÎt mai largli, IA nivelul ..:ondiliilor şi cerintelor actuale, Federalia Românli de Sah a luat o scrie de mlisuri pentru [lirgirea bazei de masli a acestei discrplin~ sportive, pentru continua creştere calitativli a activitlilii şahiste, pentru ridicarea la un nivel ştiinlific şi tehnic tot mai Inalt a procesului de instruIre şi antrenament in cadrul secţii­

lor de şah. Printre m~~urile initiale de federaţie flgureazli şi elaborarea unor

materiale tehnico-metodice care sli serveascll drept orientare unÎCli pentru toate sectiile de ~h In aqiunea de instruire şi

antrenament. In consecinlli, prezenta programli are drept scop: al sli stabileascli o metodică unitara: pentru desflişurarea ~­

dintelor de instruire teoreticli şi practicli in cadrul seqiilor de şah ale asociatiilor şi cluburilor sportive;

b) sli ridice la un nivel calitativ mai inalt procesul instructlv­educativ in cadrul sectiilor de şah, corespunzlitor nivelului in creştere al şahului pe plan mondial.

Aplicind in mod consecvent prezenta program3, fiecare seqie va putea realiza o imbunli!1i(ire continuă a procesului de instrUIre a juc;'\torilol ei. Antrenorii, Instructorii şi lectarii voluntari trebuie 5:1 se ocupe cu toalli grija de buna organizare, planificare şi evi­den(ă a procesului de instruire şi antrenament (vezi pag. 9).

Organizarea judicioasli a muncii antrenorilor, instructorllor şi

leetorilor voluntari consllIuie una dintre conditiile esenţiale pentru oblinerel de rezultate bune În munca de pregatire a noilor cadre de tineri şahişti.

I'revederile prezentei programe trebuie considerate ca norme de bază şi sînt obligatorii pentru antrenori, insţructori ş i lectori

voluntari.

Oricntindu-se in raport cu condiliile concrete de lucru, speci­fice ficc1'irei sectii, anllenoril, instructorii şi lectorii voluntari vor putea duce la unele schimb:! ri În organizarea Si continutul te­matic, f~r:! a Îndlca ins~ principiile esen!lale ale metodicii care st~ IJ ban acestei programe.

Conducerea Federatiei Române de Sah ~re convingerea el pen­Iru creşterea valorii şahului nostru In viitor estp. necesarll preg:!.­tire .. din timp de noi cadre tinere de şahişll.

Aplidnd consecvent prevederile prezentei programe, muncind sistematic de-a lungul Întregului an şi punînd accent pe regul a.­ritalea antrenamentelor, secţiile de şah vor putea obtine suc~se

importante in munca lor.

CARACTERISTICilE lOCULUI DE ŞAH

Şahul este unul dintre jocunle cele mai vech i şi

cele mai răspindite. Popularitatea sa se datoreşte falJ­tului că este cel mai desavirşit joc de gîndire cunoscut, el intrunind, de asemenea, elemen te ale ştiintei şi artei.

Datorită faptului că pentru practicarea şahului nu este necesară deCÎt o tablă şi figuri (uşor procurabilel, el este accesibil jucă torilor de orice vîrsta. Se poate juca şah acasă, la şcoală, in tren sau cu prilejul unei excursii. Pe scurt, practicarea şah ului nu este legată

de obstacole de ordin material. Desigu r, in tim pu l concursului sînt necesare şi alte

conditii, generate de necesitătiile in trecerii sportive: sala, ceas:u ri de control, arbitri etc.

E~te un lucru constatat ca practi ca rea şahul ui pre­z intă o valoare educativa deosebită, mai ales pentru tineret, el dezvoltind disciplina şi logica in gind ire, imaginatia, sp iritul de ordin e, co rectitud inea spor­tivă etc.

1.

Toate aceste calităţi au f!cut ca şahul s1 fie unanim apreciat ca factor educativ, rlspindirea practiclrii lui In şcoH fiind sprijinită şi incurajată În multe t:iri din lume.

In sfir$il. practicat chiar in afara competiţiilor spor­tive, şahul reprezintă un excelent mijloc de odihnă activi, uşor de practicat, atractiv şi plăcut.

,

•

ORGANIZAREA ACTIVITĂ TII IN CADRUL SECTIEI DE ŞAH

SARCINILE SEqlEI

Sectiile de şah din cadrul asociaţii lor ş i cluburilor sportive au urmatoarele sarcini principale:

a) de a atrage oamenii muncii, şi În specia.l tine· retu l, În acţiunea organizată de Însuşire a cunoştinte· lor elementare in domen iul şahulu i . Secţia va de· pu ne toa te eforturile ca această acţiune să fie cît ma i bine organ iza tă şi să ducă la selectarea elementelor talenta te, care apoi să fie incluse În rîndurile j u cători· lo r clasificaţi ;

b) să organizeze şi să conducă procesul de pregătire şi instrui re a jucătorilor clasificati ;

c) Să creeze condiţii corespunzătoare pentru ca toţ i membrii secţ iei să poată practica şi alte sportu r;, corn· pl imentare, necesare pregătir i i fizice a şahiştilor de performanţă i

d) să contribu ie la educarea membrilo r secţ ie i În spiritul patriotismulu i socialist ş i al moralei comuniste ş i de a face din ei oameni cu o inaltă conştiin ţă so· c iaUstă, cetăţen i fo lositori patriei noastre.

,

Aplicarea justă a acestor criterii este posibilă numai prin ţ i nerea unei evidenţe exacte a rezultatelor obţin u te de membrii sectiei în diferitele comp~tiţi i şahiste la care au lua t parte. Ea asigur'ă Însă o mare obiectivitate În selecţioQarea jucatorilor şi jucătoarelor şi În aceiaşI ti mp constituie un puternic element de stimulare, de· oarece cunoscind că rezultatele obţinute în concursuri Îş i au fiecare ponderea lui În stabilirea coeficientului final care oglindeşte forma actuală, fiecare şah i st se va strădu i să realizeze o medie cit mai ridicată a rezul· ta telor pentru a·şi aSigura astfel intrarea În ech i pă,

Criteriile de selecţie stabilite de către Colegiul de antrenori al Federaţiei Române de Şah sînt concreti­zate În Regulamentul de clasificare a jucători/or de şah in vederea se/ecţionării la diferite competiţii.

ArI. "1. Prezentul regulament se aplică jucătoriior fruntaşi În vederea clasificării lor pe baza rezul tatelor ob l inute Într-o perioadă mai l u ngă de timp. Clasifi­carea serveşte drept criteriu de orientare la fo rmarea echipelor rep rezentative.

A r t 2. În principiu, clasificarea se bazează pe me­d ia aritmetică a procentajelor (corectate şi sporite) ob ţi n u te dp jucători în ultimele trei campionate re­publi cane şi ultimele trei turnee ale maeştri lor (pen tru alte categorii de jucători se vor lua În considerare şase concursuri la 'care au participat În ultimii 3 ani).

1n conlinuare, pe măsura disputării de noi campio­nate republicane sau turnee ale maeştrilor, acestea vo r f i lua te În consideraţie concomitent cu scoa terea din ev iden1ă a competi1iilor cu dată mai veche.

A r r. 3. Corectarea procentajelor obţi n ute de j u· cători se va face aplicînd la procen tajul obţi n u t În

competitia cea mai veche un coeficient egal cu 1,00, iar În continuare, la competitiile următoare, coeficien-1ii 1,03, - 1,06, - 1,09, 1,12 - şi 1,15 pentru a şa­sea competitie.

Ar!. 4. In afară de coeficientii de coreejie pre­văzuţi la art. 3 se mai aplică următori i coeficienti in­dividuali de spor:

a) pentru cîştigarea turneului maeştrilor se aplidl coeficientul de 1,06 la procentajul obtinut În turneu;

b) pentru cîştigarea campionatului republican se ap l ică coeficientul de 1,09 la procentajul obtinut in campionat i

c) pentru rezultate bune şi foarte bune la compe­tiliile internaţionale se aplică coeficienti de 1,03 ŞI respectiv 1,06 la procentajele ambelor competitii in­terne din anul În care a fost obtinut rezultatul pe plan internaţional. Acordarea coeficientului se va face de către Colegiul de antrenori ;

d) pentru detinerea titlului de maestru interna tional şi tie mare maestru international se vor aplica coefi­cienti de spor de 1,03 şi respectiv 1,06 la procentajul tuturor competiţiilor luate în consideraţie.

A, t. 5. Cînd la una dintre competitii , pentru un anumit jucător este cazul să se aplice mai mulţi coe fi­cienti, aplicarea lor se va face efectuînd produsul coe­ficientilor.

Ar t 6. Dacă un jucător nu a luat parte la una dinue competitii le luate 1n consideraţie, se va pro· ceda astfel:

a) la neparticiparea la un turneu al maeştrilor se va exclude această competiţie din calculul mediei arit· metice a procentajelor i

Il

bJ la nt>participarea la campionatul republican se va proceda ca mai sus ;

c) la o neparticipare la finala campionatului repu­blican, din cauza eljmin~r ii in semifinală, se va atribui j ud torului in cau ză un procentaj egal cu al ultimului clasa t in fina l ă;

d) la intreruperea unei competiti i din motive de fortă majoră, apreciate ca atare de d ire Colegiul de antrenori, se va introduce in calcul procentajul reali­zat pina la intrerupere ;

e) la retragerea nemotivata dintr-o competitie se va atribui juditorului În cauza procentajul de 0010.

Acest regulament a (ost creat pentru select ionarea jucatorilor noştri fruntaşi În echipele reprezentative. EI poate fi insă utiliza t foarle bine in cadrul sec1 iilo r de şah pentru selectionarea echipelor, excluzÎndu-se coeficienţii de spor individual.

ORGANIZAREA., PLANIFICAREA $1 EVIDENTA PROCESULUI INSrRUCTlV.EDUCATIV

Procesul de instruire şi antrenament trebuie sI cu­prindă ciclu ri de un an care se desfăşoară sub trei forme principale:

1. lectii teoretice. 2. Ap:icaţi i practice. 3. Studiu individual. In total, şedinţele de instruire teoretică şi aplicaţiile

practice nu trebuie să dureze mai mult de 7-8 ore săptamInal. Intensificarea lor poate fi hotărîtă de an ­trenor În cazuri speciale (de exempl u în vederea unei competitii speciale).

In organ izarea, planificarea şi evidenta procesului de instrui re şi antrenament, În cadru l secţiilor de şah se va proceda În modul următor:

Antrenorul va alcătui documentele de plani ficare şi evidenţă, ş i anume:

a) Planu: de pregătire pe patru ani (grafic). b) Planul de pregătire anual. c) Planul de pregătire pe etapă (pentru fiecare com­

petitie importantă) ,

16

-

Este bine ca aceste planuri să fie intocmite pe grupe de jucători de aceeaşi categorie, iar pentru femei sl se creeze o grupă separată.

Perioadele şi etapele de pregătire se fixează in func· ţie de calendarul competiţional, ca şi În funcţie de indicaţii le cuprinse in planul tematic pentru şe­dinţele de instruire teoretică şi antrenament practic (vezi pag. 23).

Acest plan prevede un ciclu anual de pregătire a căru i durată este de 9 luni. Restul de 3 luni este rezer­vat competiţiilor, perioadelor de concediu etc.

In cadrul secţiilor de şah începutul perioadei de pregătire va coincide În mod necesar cu Începutul anului calendaristic.

CONTI NUTUL $1 METODICA PREGĂTIRII TEORETICE $ PRACTICE

, .

Planul şedinţelor de pregătire teoretică şi practică pentru un an cuprinde un numar de 285 ore, dintre care 118 Ofe pentru lecţii teoretice şi 167 pentru apli· cati i J1ractice.

Durata ciclului de pregătire este de 9 luni, revenind deci aproximativ 3 lecţii pe săptămînă a CÎle doua ore şi jum;Uate fiecare lectie. Desfă~urarea şi continutul lecţiilor teoretice sint

prevăzu te În planul tematic. Tematica lecţiilor este concepută În aşa fel, ÎnCÎt să poată fi utilizată la dife­rite categorii de jucători. Antrenorul sau instructorul va trata subiectul la nivelul auditoriului. De exemplu, la lecţia a 8-a (Forta comparativa a pieselor), dacă ea este tinut5 in faţa unor ju căto ri de categorii in ferioare sau chiar i' ncepători, atunci instructorul se va limita la noţiuni elementare de valoare. Dacă grupa este for­mată din jucători de categorii superioare, atunci tema poate fi extinsă la raporturi speciale de forţe (Turn şi doi nebuni contra 2 turnuri şi un cal etc.).

Expunerea lecţii lor teoretice, din plan, trebuie să fie făcută În conformitate cu principiile didactice. Pentru

18

a 'da expunerii ·un· caracter cît mai concret, este bine ~a antrenorul să folosească cît mai multe exemple, de preferinţă chiar din practica membrilor secţiei sale.

ln cazul cînd lecţia planificată n-a putut fi expusă În intregime în cadrul timpului rezervat, este absolut necesar ca antrenorul să facă completările necesare in orele destinate aplicaţiilor practice. Tn primul rînd acestea se referă la teoria deschiderilor, care trebuie studiată treptat, În ordinea dificultălii problemelor şi pc măsura experienţei practice a jucători lor.

Antrenorul, instructorul sau lectorul voluntar vor respecta succesiunea şi unitatea tematică a pianulUI de instruire şi antrenament. Eventualele cereri de infor. malie suplimentară din partea membrilor sectiei (de obicei În domeniul teoriei deschideri lor, pe care jucă­torii de categorii inferioare au obiceiul de a o studia În mod unilateral şi exagerat, În dauna restului pregă­tirii) vor trebui să fie satisfăcute de antrenor În afara timpului destinat pregătirii sistematice. Antrenorul se V~ strădui să lămurească pe jucători .ă studierea dis­parată şi neorganizată a diferitelor probleme teoretice nu este bună, ea ducînd la o mare risipă de timp şi În <.:onsecinIă Întirzie foarte mult procesul de asimilare a cunoştinţelor.

Pentru fiecare lecţie antrenorul sau instructorul va alcătui un conspect, pe CÎt posibil mai amănunţit, cu­prinzind in mod obligatoriu o cît mai largă şi mai accesibilă bibliografie.

la sHrşÎlul lecţiei trebuie rezervate circa 10 minute pentru intrebări, care, pe măsura desfăşurării ciclului de pregătire, vor deveni din ce in ce mai numeroase.

,.

In buna pregl1tire a şah iştilor un rol foarte impor­tant ÎI joacă studiu l ind ividual. Materialul predat in cadrul lecţii lor teoretice trebuie aprofundat şi insuşit. Pentru a realiza aceasta, antrenoru l trebuie să dea cursanţilor teme de studiu acasă, exerciţi i de rezolvare analitică a diferite poziţii (de joc pozitiona l, combi­nativ, studii, probleme) legate de subiectul l ecţle i predate.

Aplicaţiile practice trebuie să includă: a) ('xplicaţii suplimentare la materialul predat in

cursul lecţ i ei (Ia cererea cursanţilor, sau in cazul cînd materialul n-a putut fi epuizat În cursu l lectiei) ;

b) discutarea de exemple pe temele expuse în ca­drul lectiei, provenite din partidele auditorilor. la dis­cuţii trebuie atraşi prin intrebări toţi membrii secţiei;

c) exercitii de rezolvare de pozilii (combi natii, pro­bleme sau studii) cu ceasul de control. Antrenoru l va înregistra timpul folosit de fiecare judi.tar pentru re­zolvarea unei poziţii date şi corectitudinea solutie i găsite. In raport cu media generală a timpulu i utilizat ~i cu amploarea şi exactitatea analizelor efectuate, an­trenorul va pune note jucatorilor. Aceste exercitii con­stituie în acelaşi timp probe de control foarte utile, care permit in bună măsură stabilirea fo rmei jud­tarilor;

d) partioe de antrenament cu timp mai redus d:: gindire (de ex. 40 mutări pe oră etc.), obligatoriu În desch iderile care se studiază. Antreno ru l va alege du ­rata partidelor de antrenament În raport cu posibitităţile jucatorilor. Din cînd in cind se vor putea organiza.

20

concursuri de şah· fulger (cu ceas, la 10 minute, 5 minute, sau «;..U metronom, la 10 secunde mutarea) ;

e) la un nivel mai ridicat al jucătorilor, se vor putea face analize colective În jurul unor eventuale partide intrerupte, sus1inute df' membrii echipei În cadrul a diferite competitii.

Tn cadrul procesului de instru ire şi antrenament tre· buie avută tot timpul în vp.dere problema pregătirii psihologice a membrilor secţiei. Jucătorilor trebuie să li se dezvolte de la bun inceput spiritul de luptă, am· bitia, puterea de a rezista şocului psihologic al infrin· geri lor. Aceasta se realizează prin dezvoltarea continuă a spiritulu i colectiv şi a disciplinei conştiente În mun­că, a curajului şi voinţei de a înfrînge orice greutăţi În atingerea teiului propus.

Rezolvarea cu succes a acestei probleme este o sar­cină foarte importantă a antrenorilo r, care trebuie să constituie in primul rind un exemplu pentru membrii sectiei pe care o conduc. Respectarea riguroasă a orelor de predare a lecţiilor teoretice şi practice, grij a pent,-.... mentinerea unui nivel calitativ CÎt mai înalt al lecţii lor, exigenta faţă de cursanţ;, ca şi o atitudine sportivă exemplară, principială în cadrul manifestărilor competitionale, constituie indatoriri obligatorii ale an­trenorilor.

Buna pregătire a membrilor secţiei poate fi asigu­rată şi prin alte forme de educare colectivă şi indi­viduală. Printre a'ltele, se recomandă o participare cit mai largă a membrilor secţiei la conferin ţe şi consfa­tuiri cu caracter cultural şi ideologic, la cursurile de fnvătamint politic elc.

21

Un alt factor de impo rtanţ it deosebitit care influen­ţeaza asupra bunului mers al procesu lui de instruire ş i an trenament şi asupra comportări i competitionale a şahiştilor este pregătirea lor {jzja. -

De aceea este recomandabil ca jucăto rii de şah ~ practic,'! zilnic exerciţiile fizice (gimnastica) şi cel puţin un sport (Înot, tenis de masă, schi etc.).

rn incheiere subl iniem că, În înţelesu l prezentei programe, prin pregătire tehnică se În telege Însuşirea temeinică a teoriei şahului (final uri, joc de mijloc, deschideri) şi aplicarea ei in jocul practi c. Formele superioare de manifestare a tehnicii În şah sînt mul­tiple: realiza rea precisă şi s igu ră a unui avantaj ma­terial sau poziţionat minim; rezolvarea În timp minim a unei pozi tii oarecare (combinatii , probleme, studii) , găsirea continuării celei mai bune, pe baza apreciE'rii poziţiei etc.

Prin pregătire tactică se Întelege pregătirea speciallt În vederea unei competiţii: stud ierea partidelor viito­ril or adversari (aici nu trebuie să se facă confuzie cu strategia şi tactica partidei de şah, elemente care sînt incluse şi se studiază În cadru l pregatirii tehnice), pre­gătire fizică specială in vederea concursului, stabilirea împreună cu antrenorul a tacticii de urmat În parti­dele cu albele sau cu negrele (sau cu diferiţi adver­sari) etc.

Prin pregătire teoretico-metodică se inţelege buna organizare, planificare şi evidenţă a preg:i!irii indivi­duale sau În cadrul colectivului secţiei. Este vorba, intre altele, de Întocmirea repertorii !or de deschideri, intocmirea fişelor pentru deschideri (cartolecă) etc. .

22

PLAN .TEMATIC PENTRU ŞEDJNŢELE DE INSŢRUi'R.E TEORETICA ŞI PRACTICĂ

1. Şahul In tara noastrli şi peste hotar" 2. Elemente introductive În teoria şi

practica şahului (importanţa cunoaş­terii teoriei, notaţia şi terminologia. regulamentul oficial de joc, mrlo­dica studiului teoriei etc.)

3. Unele noii uni teoretice de bad 4. Atacuri de mat şi curse in faza des-

chiderii 5. Finaluri elementare de pioni 6. Diverse final uri elementare 7. Elemente de tactidi şi str,1tegie. Ce

este tactica şi strateg:a. Noţiunea planului de joc

8. Forta comparativli a pieselor 9. Influenta pozitiei asupra raportulu:

de forle 10. Mobilitatea şi activitate,l pieselor 11. Despre manevrele strategice şi co­

operarea armonioasli a figurilor in vederea reaHzlirii lor

12. Principiul centralizlirii 13. Importanta strategicli a stăpiniri :

liniilor a 7-,1 ii a 8-a. Concentra· rea fortelor asupra unor puncte im­portante din punct de vedere stra tegic

14. Deschiderea sau inchidf'ff':I linii lor. Strlipungerea

15. Oştigul de tempo şi zugzwang 16. r-;o\Îunea de combinatie (motivele şi

Ideile combinatiilor; tipurile de com­binatie ş i particularitli\He lor; tehnÎCa combinaliilor etc.)

TiMp d. p .. do •• (o .. )

I.O •• ,ic6

,

• , , • 3

, , , , , 6

• • • ,

, , , , , , , , , , 6

• , 3

6

care era practicat şahul la noi in trecut, spre deosebire de creşterea şi intiirirea mişcării şahiste din ţara noastră 1n perioada transformări lor revoluţionare ce au avut loc dupi1 Eliberare.

Dezvoltarea puternică a şahului in anii regimului nostru constituie un rezultat legie al condiţiilor create de partid şi guvern intregii mişcări sportive din patria noastră. rn prezent, şahul a devenit un bun prieten al sutelor de mii de oameni ai muncii şi, indeosebi, al tineretului de la oraşe şi sate.

Se va scoate in evidentă faptul graitor că an de an creşte numărul de participanţi la diferite competitii populare şi de performantă, numărul ~ectiilor de şah afiliate la Federatia Românii de Şah, ca şi numărul şahiştilor legitimaţi şi clasificati.

Activitatea şahistă a dobindit la noi un puternic caracter de masă, ocupind un loc demn in cadrul celorlalte ramuri de sport.

Antrenorul (instructorul) va scoate în evidenţă rolul şahului in educaţia şahiştilor. EI va sublinia momentele cele mai importante din activitatea şahistă competi· tională (organizarea de turnee internaţiona' le, meciuri etc.) la băieţi şi fete. De asemenea, se vor arăta şi unele rezultate remarcabile obţinute de şahiştii noştri fruntaşi, pe plan intern şi international (V. Ciodltea, T. Ghiţescu, FI. Gheorghiu, 1. BăIănel, DT. O. Troi,\­nescu, A. Nicolau, E. Polihroniade) etc.

N o II. Pentru aceastli leclie se va folosi materialul do­cumentar aplirut În coloanele Revistei de şah In anii '9S~'962, ca ii broşura intilulatli .Şcoala de iah sovie­tici", editatl de Editura de culturli fizicI ii sport.

"

LECŢIA. 2·,

ELEMENTE INTRODUCTIVE IN TEORIA ŞI PRACTICA ŞAHULUI

Teoria şahului şi importanţa ei pentru jocul practic. Scopul şi sarcinile programei unice de instruire şi

antrenament practic (îns uşirea cunoştin telor elementare din domeniul teoriei şahuJui şi ri dicarea . claSificari ; sportive a cursanţi!or). .. Nota ţi a în şah ş i terminologia. Importan ţa cu noaşterii

exacte a tablei de şah (găsirea cimpurilor date); im· portan ţa dezvoltării puterii de a gînd i logic În şah şi de a calcu la variante concrete, În funcţie de scopul ' jocului.

Regulile jocului de şah. Aceste reguli vor i i expuse În ordinea În care figu­

rează În "Regulamentul jocului de şah" (1959), con:-. ţinînd În esenţă regulile stabilite de Federaţia Interna­tională de Şah (F.I.D.E.) şi de Federatia Română de, Şah.

Organizarea turneelor şi competiţiilor de şah şi regulamentelor lor speciale.

In continuare, se vor arăta cele mai potrivite metode pe care le poate folosi jucătorul începător sau de ca'te­gorie i nferioară pentru a putea studia singu r nianua-lele elementare de şah: " .,-

- însuşirea exactă a tot ceea ce se dteşte .;. - notarea obligatorie a materialuluL ' parcurs,; - controlul exactităţii prin folosirea nemijlocită a

tablei de şah, cu mut~rea pieselor etc. Se va ara ta apoi utilitatea stud iu lui ind ividual şi co­

lectiv sub indrumarea unui jucător cali fi cat. In incheiere, se va scoate in evidentă ·efi\:;acl.tatea

~eosebil~ pe ~ar~ o :-re . an.afiza., ip!gp'îjUor-Jj?~rtide Ju cate. FIE-care Jucator Incepator saU' ~de-""Calegbrie in-..

ferioară trebuie să nu uite indicalia fostului campion mondial J. R. Capablanca, că jucătorul de şah Învată mai mult analizind o partidă pierdută decît o sută de partide cîştigate.

Analiza propriilor partide trebuie făcută riguros şi obiectiv.

LECTIA.l-.

UNELE NOŢIUNI TEORETICE DE BAZĂ

Forta figurilor, pionilor şi mobilitatea lor. Rolul rege­lui. Schimbul avantajos şi dezavantajos (exemple). Ce Înseamnă avantaj material?

Se expune În mod elementar un final de damă con­tra turn, considerindu-se următoarea pozi tie:

Alb: Re4, Df7 E x e m p luI 1: Negru: Ra8, Tb6

Albul mută şi CÎştigă. lectorul explică mai Întîi metoda de cîştig (crea rea

retelei de mat şi folosirea legăturii ca procedeu tactic), atrăglnd atentia asupra pericolului pozitiilor de pat ce pot interveni (exemple).

Sint explicate apoi notiunile: "centru", "flancuri", figurile grele şi uşoare, denumirile de pioni În funcţie de structura şi poziţia lor (pion izolat, pioni dublati, lant de pion; etc.) ; regula transformării pionu lui ; "fur­cu lita" şi atacul dublu (se vor da cît mai multe exemple).

Rege şi pion contra rege, pe coloanele "h" şi "a',

Alb: Rg3, Ph2 Exemplul 2: Negru:Rg6

v

Albul mută. Se va ară ta imposibi li tatea CÎştigului (se va expli ca modul cum trebuie să se apa re partea mai slabă).

Regula pătratului şi a opoziţiei (noţiuni elementare) . .

Alb .. Rd4, Pd3 E x e m p fui 3: Negru.- Rd6

Sa. va explica că la mutarea albului se obţine doar remiză, iar la mutarea negtului se cîştigă de către alb.

Alb .. Rg4, Pg2 Exempful 4: Negru:Rg6

Albul CÎştiga, indiferent cine este la mutate. Se va explica că partea mai tare CÎştigă ind iferent ci ne mută, dadi regele pătrunde pe orizontala a 6-a (alb) sau pe orizontala a 3-a (negrul, în fata propriului pion şi de pe coloana de transformare (cu excepţia coloanelor "a" $i ,,4/1).

Nebun şi pion contra rege. Se va explica metoda de CÎştig şi cazul exceptional CÎnd cîş ti gul este impo­sibil (nebunul de culoare con trari e CÎmpul ui de trans­formare de pe coloanele "a" sau "h").

Cal şi pion contra rege. Se va explica procedeul de CÎştig.

E x e m p luI 5 : Alb: Ra4, Ch6, PhS Negru: Rf4

Albul CÎş tigă dacă este la mutare (Cg4 !) şi remizează dacă la mutare este negrul (Rg5).

LECTIA I 4- .

ATACURI DE MAT ŞI CURSE IN FAZA DESCHIDERII

Mat În faza iniliaJă a partide i ca scop unic şi rapid - trăsătura c~racteristică a începătorului. Greşelile

28

inerente ca re au loc În cursul partidei jucate de doi incepători se datoresc tocmai unei asemenea strategii.

Se vor scoate 'in evidentă momentele În care inter­. vin ameninţări ascunse sau aparari active, ca şi mutari inutile datorate unor planuri şi j udecăti superficia le.

Exemple de partide scurte, greşite (sînt expuse de antrenori, instructori sau lectori voluntari fă ra expli­carea aprofundata a principiilor de deschidere).

Exemplul 1: 1.g4e62.f3(f4) ??Dh4

E x e m p fuI 2: 1.e4 eS 2.Ne4 DgS 3.Df3 C:e6 ?? 4.D:f7 + Rd8 S.D:f8 mat

E x e m p luI 3: 1.e4 eS 2.Nc4 d6 3.Cf3 Ng4 4.Cc3 a67 S.C:eS N :d1? 6.N :f7 + Re7 7.CdS mat

sau sub altli formă: Exempl ul 4: 1.e4 eS 2.Cf3 d6 3.Nc4 Ng4 4.Cc3

g6 5.Cf3o<5 N ,d1 6.N,I7 + şi 7.Cd5 mat

Exe mplu l 5: 1.e4 eS 2.Ce2? NeS 3.f4 Df6 4.d3 Cc6 5.g3 Ch6 6.Ng2 Cg4 7.Tf1? C:h2 8.f:e D:f1 + 9.N :f1 Cf3 mat

Exemplul 6 .- 1.04 bn 2.d4 Nb7 3.Nd3 151 4.eJ N'g21 5.Dh5 + g6 6.I ,g C/6 7.g,h+: C:hS 8.Ng6 mat

E x e m p J u I 7: 1.e4 e" 2.Cf3 Ce6 3.Ne4 Cd4 4.C:eS Dg5 5.C/7 D,g2 6.Th/1 D,.4 + 7.Ne2 Cf3 mat

Pot fi alese şi o serie de alte asemenea exemple.

"

Indicaţii de metodică

Pentru un începiitor sînt caracteristice urmiitoarele greşeli. de care antrenorul trebuie să ţină seama şi să le indrepte;

a) tendinţa ca incă din faza de inceput a partidei sii facă mat pe adversar sau să-i cîştige o riesii, sperînd În Jocul greşit al acestuia;

b) folosirea În faza initială a partidei a celei mai puternice piese - dama - uneori chiar la mutarea a doua sau a treia, pentru a ataca direct regele sau alte piese adverse;

c) graba În executarea mutlirilor şi lipsa de legaturii dintre mutiiri (pierderea de timp şi de tempo) ;

dl lipsa de experienţă În a dezvolta rapid piese uşoare (cai şi nebuni), ca şi În a duce În loc sigur regele propriu (prin rocare) ;

e) Teama de-a fi surprins cu şah la rege sau tendinţa rle a da şah cu orice preţ regelui advers (aceasta numai din dorinţa de a crea o ameninţare, chiar dacă ea este lipsită de sens) ;

f) Încălcarea cerinţei esenţiale ce trebuie respectată Într-o partidă de şah, aceea de a-şi propune un scop imediat sau mai indepartat şi apoi de a urmări realiza­rea Jui, descoperind totodată planurile şi ameninţările adversarului.

Eliminind aceste grE'Şeli, începătorul va carăta treptat primele noţiuni despre planul de joc.

Aplicaţie praclică

Pentru relevarea greşelilor şi a mutărilor bune vor ·;i analizate şi următoarele exemple:

30

Exemplul 9:

Exemplu/10:

1.e4 eS 2.14 d5 3.Cf3 d:e 4.C:e5 Nd6 5.Nc4 ! N:e5 6.f:e Dd4 7.De2 D;{>S 8.d4 D:d4 9.Cc3 Cf6 10.Ne3 Dd8 11.0--0 h6? (lupta s-ar fi pre­lungit cu 11 ... 0--0) 12.NcS ! Cbd7 13.D:e4+ l! C:e4 14.N:f7 +

1.e4 e5 2.f4 e:f 3.Cf3 g5 4.Nc4 g4 S.CfeS Dh4 + 6.Rfl Ch6 7.d4 df 8.Cd3 f3 9.g3 Dh3 + (De7 1) 10.Rel Dg2 11.Cf2 şi dama neagră este prinsă după Nf1.

1.e4 eS 2.Cf3 d6 3.d4 Ng4 4.d:e NJ3 S.Dd3 d,.S 6.Nc4 Cf6 7.Db3 De7 8.Cc3! c6 9.NgS bS 10.C:b5 c:bS 11 .N:bS Cbd7 10.().-.{).-{) , Tad8 13.T:d7 T:d7 14.Tdl De6 1S.N:d7 Cf:d7 16.Db81! C:b817.TdB mat.

Se va evoca istoria acestei minunate creaţii a lui P. Morphy din 1859, explieindu-se sumar şi importanta dezvoltării rapide a pieselor.

LECTIA I S-I

FINALURI ELEMENTARE DE PIONI

Finalurile de pioni şi particularităţile lor. Rolu l regt!­lui. Procedee de formare a pianului liber.

Vor fi explicate, de pildă, tipuri de finaluri de pion i ca cele de mai jos:

Exemp l ul 1: Alb: Rb3, Pa2

Negru: Rd2, PaS

31

Albu l mut~ şi obtine doar remi;zl. 1.Ra4· Re3 2.R:aS R,c;:4 3.a4 (dacă 3.Rb6 atunci negru l atae~ şi cîştig~ pianul cu 3 ... Rb4 şi 4 ... Ra3) 3 ... RcS ş i regele alb nu poate p~ r~s i coloana "a" pentru a face loc propriu lui pion sau, dacă reuşeşte acest lucru, permite în schi mb rege­lui negru pătrunderea în faţa pionului.

Se va explica manevra de ocoli re, conside rindu-se urm~toru l exemplu:

Exemplul 2: Alb: Rc2, Pb2

Negru: .Rf6, Pa4

Albul cîştiga , efectuînd manevra Rbl ! - Ra2 - Ra3-R:a4. Calea greşit~ ar fi 1. Rc3? d in ca uza 1.. . a3 şi negrul ob tine remiza.

l upta pentru cîştigu l unui pion şi importanta tem­poului . Se analizeaz~ urm~toarea pozi tie:

Alb: R15, Pd4 Fxemp/u/3: Negru: Rb4, PdS

Cîştiga partea care va fi la muta re. (Dac3 muta a1bul - cîştiga după 1.Re6 ! Rc4 2.ReS şi invers; cîşt i i:li negrul, dacă este la mutare, cu Rc3).

Avantajul de un pion as igură cîşt i gu l in majoritatea finalurilor de pionL

Exemplul 4: Alb: R13, Pg5 şi h4

Negru: Rg6, PhS

Albul joacă şi CÎşt igă (se va arata planul de joc).

Exemp/u / 5: Alb: Rf6, Pc4 şi d4 Negru: Rd6, Pc6

Albu l cîştigă -ind ife ren t cine este la muta·re. Se vor arata şi unele excepţi i ca in exempl ul urmltor :

"

Exemplul 6: Alb: RIS, PeS şi d S

Negru: Rf7, Pe7

Dacă mut3 albul, cîştig3 simplu după dS-d6, iar dacă mută negrul, obţine remiză cu e7-e6!+ (o contralo­vitu r3 ti p id). Străpungerea lanţu lu i de pioni ca metodă de cîşt i g.

Alb: Rh2, Pa4, b4 şi c4 . E x e m p luI 7: Negru: Rh8, Pa6, b6 şi c6

Albul mut3 şi " cîştigă după 1. b4-b5 !

Alb: Rb2, Pc4, d3 ş i e4 E x e m p lu i 8: Negru.- Rb4, Pc6, e7 şi eS

Albul mută şi cîştig3 după 1.d3-d4! R:c4 2. d:eS Rc5 3. Rc3 ! sau 1 ... e:d 2. eS Rc5 3. Rc2!

Se va atrage aten ţia asupra mutării de ~şteptare (limită) a regelui alb, În cele două variante de mai sus.

Aplicaţie practică

Să se găsească remiza în următoarea pozitie:

Alb : ' Rg7, Pb2, b3, h2 E x e m p lui 9: Negru: RfS, PaS, bs şi cS (Albul

mută).

Soluţia: 1. h4 Rg4 2. Rg6! (pierde 2.Rf6 din cauza 2 ... c4 3. b:c b:c 4. ReS c3 etc.) 2 ... R:h4 3. RfS Rg3 4. Re4 etc.

f I Alb: Rf2, Pb5, c6, d5, e4, 13, g2

E x e m p u 10: Negru: Rh4, Pb6, c7, d6, eS, f4 (Albul mut3 ş i Cîştigă).

Solulia: 1. g2-g3+1:g 2. Rg2 Rh5 3. R:g3 Rg5 4.14 etc..,

33

Alb: Rfl, Pb2, b3, e2, 04. f2 . g2 şi h3

E x e m p lui 11: Negru: Rg7, Pa?, b4, c6, eS, f6, g5, h4

Albul mută - remiză. (Din partida Aronin-Smislov -Camp. XIX-lea al URSS.) Soluţia: 1. g4 h:g3! (1 ... Rf7? 2. Re2 Re6 3. Rd3 Rd6 4. Rc4 a5 5. f3 Rd7 6. Cc5 Ce? 7. c3 b:c B. b:c Rb7 9. Rd6 Rb6 10. c4 Rb7 11. c5 şi albul cîştigă) 2. f:g3 g4 Il 3. h4 c5 4. Re2 Rh7 5. Rd3 Rh6 6. e3 (pierde 6. Rc4 l din cauza 6 .. .f5 !; 2. e:f e4 !! şi regele alb . este prins in cursă) 6 ... a5 10. c:b a :b - remiza.

NOll. Ultimul exemplu poate fi fo losil şi pentru juclitorii de categorii superioare. (Categoria I şi Categoria I cu note de candidat de maestru).

r LECT I A , ••

DIVERSE FINALURI ELEMENTARE

Folosirea avantajului material În faza fina lă a par­tidei. Se dau indicalii generale.

Fina/uri de figuri uşoare

Alb: Rg4, Na7, Pa6 E x e m p lui 1: Negru: Re7, Ch7

Albul mut~ şi cîştiga. 1. Rf5 Cf8 2. NeS + Rea 3. N :f~ RJ8 4. Rf6. Tn acest exemplu negrul nu reuşeşte să schimbe calul pe pionul alb liber.

I I 2 Alb: Re7, Cc5, PbS

Exemp U : Negru: RaS, CaS

Albul mută şi cîştigă: 1. bS-b6 Cb71 2. Ce6 ccs 3. ReS! etc.

Nebun sau cal pentru turn

De obicei partea mai slabă obtine remiza. Se vor da explicaţi i sumare, relev1ndu-se modul de aparare. Se vor arăta şi exceptii ca in exemplul următor:

Alb: Ra4, Td2 Exemplul 3: Negru: Rb1, Pa2

Albu l cîştigă după 1. Rb3 a2 - a1C+ 2. Rc3 Rr1 3. Tb2.

Turn contra pion; avansaţi (regi îndepărtaţi)

Se va analiza următoarea pozitie :

fII Alb: Rd2, PgS, h6 x e m p u 4: Negru: Rd7, Tg8 _ Albul mută şi

cîştiga (prin sacrificiul unuia din piooi şi transforma­rea celuilalt),

Dama contra mai multor pion;

Alb.' Ka6, De2 Exemplul 5 : Negru: Rf4, Pe3, d2 - Albul ciş -

ligă fiindcă pionii negri sînt blocati de dama aibă, ceea ce face posibilă apropierea regelui alb.

"

Dama contra pion (notiuni elementare)

Alb : Rb5, Db8 E x e m p {u l 6.' Negru: Rfl, Pe2 _ Albul cîştig:; :

1. Df4 + Rg1 2. De3+ Rfl 3. Df3+ Re1 şi acum se apropie regele alb. Acelaşi procedeu urmează şi mai departe.

Aplicatie practică (exerciţ ii de antrenament)

SiI se giIsească

pozi,i; .'

Exemplul 7:

Exemplul 8:

cîştigul pentru alb in următoarele

Alb: Rc5 NI4 Pa3 Negru: Ra7 Pa4, b5 (Solutia: Rc61)

Alb: Ra1 De3 Negru: Rh2 Pa2, b3, c3 şi g2

(Solutia: 1. DeS+ Rh1 2. Dh8+ Rg1 3. d:c3, cişt i­gind după acelaşi procedeu şi pionul d in b3.)

Să se găsească remiza in urmă/oarele pozitii .'

E li Alb: Rg2 Tf1 x e m p u 9: Negru.' Rg4 Pf4, g3, h2 (mu lă al.

bul. Soluţid : 1. Rh1 f3 2. T:f3 ; dacă la mutare ar fi negrul el ar cîştiga cu 1 .. .f3 +)

Alb: Ra1 Tb1 E x e m p l u J 10: Negru: Rg4 Ph6

Negrul mută şi face remiză. Pe această temă pot fi alese şi alte exemple.

l6

LI!CTIA • 1-a

ELEMENTE DE TA01(A ŞI STRATEGIE. CE ESTE TA01CA ŞI STRATEGIA. NOŢIUNEA PLANULUI DE JOC

Scopul final al unei partide de şah este de a da ma l pe adversar. Această ţintă final~ nu poate fi Îns~ atinsă dintr-o dat~; in tocmai ca in oricare alta luptă, fiecare din ju cători caută să realizeze ma i intii un oarecare avantaj, de orice fel ar fi el (material, poziţiona!), care să serveasca ca premisă actiunilor următoare. Planurile cu caracter general, În care se ţine seama de aprecie­rea poziţie i şi care urmăresc atingerea unui obiectiv oarecare (de exemplu stăpînirea unei coloane des­chise, ocuparea unui cîmp "tare" în lagărul adversa­rului, atacarea unui pion slab etc.~, constituie ceea ce În teoria şahului se numeşte strategie. Mijloacele de realizare a acestor planuri strategice, seriile de mutări care duc la atingerea ţel ului. eventualele combinaţii posibile constituie tactica. Strategia şi tactica sînt strîns legate Între ele. Practica a arătat că un jucător care stăpîneşte numai una dintre ele nu poate ajunge la o mare forţ~. Toţi marii campioni au (ost foarte buni strategi şi tacticieni, chiar dacă acordau preferint~ jo­cuiui poziţional sa u combinaţiilor (de exemplu, ·Capa­blanca, contrariu aparenţelor, era un foarte bun jucă­tor de combinatie, da r prefera jocul poziţional - vezi aprecierile lui Alehin despre Capablanca in cartea ,,300 partide ale lui A. A. Alehin").

Pentru inţelegerea strategiei, antrenorul se va baza pe expunerea teoriei lui Steinitz din cartea "Să Învătăm metodic şahul" (pag. 25 şi următoarele), scoţînd În relief faptul că in fiecare pozitie exis tă anumite trăsă­turi, anumite caracteristici, care determină planul just

37

regie iniţial al albului este deci clar: atacarea pionului e4. Din punct de vedere tactic, albul trebuie să-I rea­lizeze, prevenind orice Încercări ale adversarului de a abate jocul pe alt făgaş. Desfăşurarea În continuare a fost urmatoarea: 12.0c21 15 (12 ... Cf6 13.g4 urmat de Ng2) 13. Nd6 Te8 (Era mai bine Tf7. I ntenţia negrului este de a se elibera prin e6-e5) 14. ()-{)--O1 (lmpie­dică e6-e5) 14 ... Cf6 15. NeS Nd7 16. 131 e:13 17. g:13 (După dispariţia pianului e4, planul strategic al albului se schimbă: stăpînirea centrului şi coloana "g" deschisă îi creeaza premisele necesare pentru un atac decisiv la rege.) 17 ... b5 18. Thgl Tf8 79. Td2! Tf7 20. Tdg2 aS 27. Of2 Ce8 (Negrul caută să împie­dice manevra tactică Dh4.) 22. Tg51 Oe7 (22 ... h6 23. Tg6 Rh7 24. Og3 De7 25. T:h6 + i această variantă tactică reprezintă un moment al luptei strategice.) 23. Oh4 Cf6 24. OM Ta7 25. Nd6! O:d6 26. T:gi+ Rf8 27. TN+! Re7 28. T:f7+ R:f7 29. Tg7 + Re8 30. 0:f6 şi negrul a cedat.

SP. vor sublinia momentele tactice ale acestei par· tide, arătîndu-se modul cum ele contribuie la realiza­rea planului strategic.

Antrenorul mai poate completa lecţia cu alte exem­ple din partidele de maeştri (PiI!sbury-Cigorin, În "S.:!. invăţăm metodic şahul", ed. a II-a, pag. 151 şi altele).

LECTIA. I-a

FORŢA COMPARATiVA A PIESELOR

Se va arata deosebirea intre valoarea absolută a pie­selor (neinfluentată de pozitie) şi valoarea lor relativ5 (infiuentată de pozitie).

39

Piesele aflate in centrul tablei controleazli mai multe cimpuri, deci au o rază de actiune mai mare. Tn con­secinţli, valoarea lor ca elemente de luptă creşte. Intre poziţia unu i cal pe cîmpul d5, de unde controlează 8 cîmpuri şi poziţi a aceluiaşi cal pe cimpul h1, unde controlează doar 2 ctmpuri, este o mare diferenţă.

Valoarea absol ută a pieselor, luînd ca unitate de măsură pionul, este 8proximativ următoarea:

- Pionul. - Calul şi nebun ul (valorînd fiecare ceva mai mult

de trei pioni în jocul de mijloc şi aproximativ trei pioni sau chiar mai puţin, În final).

- Turnul (aproximativ 5 pion;; de aci rezultă eli un turn şi 2 pion; este egal cu două figuri uşoare; o figură uşoară şi 2 pioni este ceva mai tare decît un turn, iar cu un singur pion, mai slabă decit un turn).

- Dama (aproxima tiv 2 turnuri, sau turn + nebun + pion; În general stabilirea forţei absolute a damei, care este cea mai puternică piesă de pe tablă, este mai dificilă).

- Regele (aproximativ egal cu o figură uşoară). Aceste va lori absolute constituie numai un punct de

plecare, un criteriu În jurul căruia oscilează valoarea re lativă a pieselor 1n cursul unei partide.

Se vor da exemple caracteristice cind valoarea ab­solută Înceteazli să existe, fiind inlocuită cu valori relative cu totul diferite. De exemplu, in cazu l matu­lui etouffe, dama se sacrifid, iar calul care dli mat are o valoare relativă cu mult mai mare decît toate celelalte piese.

Se pot da exemple pe tema "Dama mai slabă decit două piese uşoare". Intre altele, partida Filip-Korcinoi din al IV-lea turneu internaţional al ţării noastre.

40

LICTIA • 9-.

INFLUENŢA POZIŢIEI ASUPRA RAPORTULUI DE FORŢE

Aşa cum s-a arătat in lecţia a 6-a, Între valoarea absolută şi cea relativ~ a pieselor exista deosebi ri . Valoarea relativă a pieselor este determinată de ca­racteristicile poziţiei şi ea poate fi inferioară sau su­perioară valorii absolute.

Astfel, de exemplu, este clar că dama este superi­oară cu mult, ca va loare absolută, unui pion. Oacli in să acest pion se află pe linia a 7-a (Înainte de trans­formare) pe coloana "h" sau ,) ", atunci sint multe po­ziţ ii În care dama nu poate cîştiga impo triva lui (de exemplu, Alb: Re7, Dh4; Negru: Rg2, Ph2, albul nu poate cîştiga) ; se va explica de către instructor rolul poziţiilor de pat În aceste finale i se va arăta de ase­menea că dacă regele atacului este suficient de aproape, atun ci CÎştigul devine posibil.

Din punct de vedere practic, importanţa cea mai mare o prezin tă influenţa poziţiei asupra raportului de forţe dintre nebu n ş i cal.

Se va arăta că nebunul este mai tare in poziţii cu caracter deschis, cu pioni pe ambele flancuri, iar calul în poziţ ii blocate, În special atunci CÎnd nebunul se a flă pe cîmpuri de aceeaşi culoare cu popriii pioni (aşa-num itul nebun "rău").

Antrenorul se va sprijini in expunerea acestei teme pe materialul din capitolul "Valoarea comparată a ca­lului şi nebunu lui" din cartea "Să invăţăm m~ todic şahu!" (pag. 99).

"

rul advers (pe linia a 7-a şi a 8-a : vezi lecţ ia a n -a­I mportanţa strategică a stăpînirii liniilor a 7-a şi a

. 8-a). Lupta pentru coloanele deschise pentru turnuri consti tuie una dintre temele strategice importante ale jocului de mijloc (vezi "Să invătăm metodic şahu l ", pag. 84 şi următoarele).

Se va arăta În ce constă tehnica luptei pentru ocu­parea unei coloane deschise şi importanta punctelor de sprijin pe coloană (liSă învăţăm metodic şahu l ~ diagrama 81).

LEC Ţ IA. 11-.

DESPRE MANEVRElE STRATEGICE ŞI COOPERAREA ARMONIOASA

A FIGURI LOR IN VEDEREA REALIZĂRII LOR

Cum am arătat În lecţi a a 7-a, planurile strategice urmaresc atingerea a diferite obiective dictate de apre­cierea poziţiei. I n cu rsul realizării concrete a acestor planuri apar serii de mutări care se înlănţu ie logic (fiind toate îndreptate spre atingerea aceluiaşi scop). Aceste serii de mutări formează manevrele pozitiona le (strategice), spre deosebire de seriile de mutări for­ţate (în care răspunsul adversarului este obligatoriu) ş i care formează combinaţiile (vezi lecţia a 16-a).

Manevrele pozitiona le sint de obicei îndreptate Îm­potriva slăbiciun i lor adverse care nu pot fi atacate d irect, ci necesită Întîi o regrupa re a figurilor. Premi­sele necesare pentru reuşita manevrelor poziţionale sînt superioritatea de spaţiu şi superioritatea de mo­bilitate a pieselor.

Teoria manevrelor poziţionale a fost expusă În mod strălucit de cătr.e Nimzovici În cartea sa "Mein Sys-

.,

tem" şi este redat:! într-o form:! prescurtată şi moder­nizat:! in lIS:! invăţăm metodic şahul", ed. a II-a, pag. 126 (Manevrele poziţionale impotriva slăbiciuni­lor adverse).

Se va accentua indeosebi asupra conceptiei pivotu­lui, ilustrind-o cu exemplele din manual.

In concepţia pivotului se oglindeşte cel mai bine cooperarea figurilor, obligate să utilizeze pivotul pen­tru a se regrupa pe cele mai bune pozitii.

LECTIA a 12·.

PRINCIPIUL CENTRAlIZĂRII

Datorită faptului că in centrul tablei figurile au ma­ximum de mobilitate, este natural ca ambele părţi să caute să-şi plaseze figurile pe cimpurile centrale.

Principiul centralizării fortelor este valabil in toate fazele partidei.

In deschidere lupta pentru centru ia cele mai va­riate forme şi constituie elementul central al oricărei deschideri. Se vor arăta pe scurt diferitele teorii pri­vind lupta pentru centru in deschidere: Tarrasch (cen­trul clasic de pioni, bine susţinut, figurile plasate În aşa fel, ÎnCÎt să susţină centrul propriu şi să atace cen­trul advers). Hipermodernii, Reti, Nimzovici (nu este necesar ca centrul să fie ocupat cu pioni; important este să se supravegheze cimpurile centrale; de aci dezvoltarea nebunilor in fianchetto. Exemple, deschi­derea Reti), precum şi conceptiile moderne, şcoala sovietică (dinamismul luptei in centru, imbinarea ar­monioasă a concepţiilor clasice şi moderne). Privitor

la lupta pen tru cen tru in deschidere, vezi "Să Înva ţăm metodic şahul", ed. a II I-a, pag. 11 şi următoarele .

Principiul centralizării işi menţine valabilitatea şi in jocul de mijloc. Astfel, de exemplu, În poziţia ur­mătoare:

Alb: Rf1, Db3, Tc1, c3, CC5, eS, Pp.as, b2, d4, e3, f2, f4, h2.

Negru: Rg8, De7, Tc7, c8, Ca8, e8, Pp.a6, b7, dS, e6, fS, g7, h7 (Ta"imanov - Lisiţîn, Leningrad, 1949)

Taimanov-Lisilin (L.n;n, .. d, 1949)

Fig. 2

poziţ ia fo rmidabil centralizată a cailor albi pe cimpu­ri le es ş i cs as igură albului un avantaj decisiv. In legă­tură cu aceasta, antrenorul va aminti cele spuse in lecţ iile 3 şi 4 şi va face compara ţie Între valorile rela-

tivă şi absolută ale cailor aibi şi negri. Această dJe­renţă de valoare este atit de mare, ÎnCÎt permite albu­lui să CÎştige printr-o combinatie directă:

1. C:b7! T:b7 2. D:b7! D:b7 3. T:c8 RfB (sau 3 ... Cac7 4.T1 :c7 0:c7 S. T:eB mat) 4. Tb8! (O mutare fru­moasa bazată pe ideea atacului dublu: la O:bB ur­mează Cd7 +) 4 .. De7 (Pierde dama 4 ... Da7 S. TccB Cc7 6. Cc6t) 5. T:aB g6 6. TccB Rg7 7. T:e8 Oc7 8. Tec8 şi negrul a cedat după citeva mutari.

(Antrenorul poate folosi şi alte exemple de centra­lizare din partidele cuprinse În ultimele numere ale Revittei de şah.)

tn final principiul centralizarii are un caracter ab­solut decisiv. Tn special posibilitatea regilor de a ajunge În centrul tablei în timp util are o importanla primordială. De exemplu, În pozitia din diagrama ur­mătoare.

Diagrama din pagina următoare. Alb .. Rd4, NeB, Ca4, Pp.a2, b5, e5, h2

Negru." RgB, Nf4, Cf2, Pp.e6, f7, g6, h7. (Botvinnik - SmÎslov, Groningen, 1946). Albul joacă de fapt cu o figură În plus, regele, şi

factoru l acesta îi determina avantajul. Astfel negru l, datorită nebunilor de culori diferite, ar fi avut şa nse de aparare. Albul a valorificat pozitia regelui in modul urmator: 1. h3! (N u 1. b6 Cg4 2. b7 N:eS + 3. Rc5 N:h2) 1 ... 16 (1... C:h3 2. b6) 2. N .. e6+ Rg7 3. e.-f6+ R:f6 4. Cc5 Re7 5. Rd5! g5 6. a4 Cad1 7. aS Cc3+ B. Rc6 C:b5 9. R:b5 NbB 10. Rb6 negrul cedeaza.

Botvlnnlk - Smislov G'<><liDi«'. 19~6

Fig. 3

Ca exercitii se vor da pozitii din cartea de finale a lui lisitin.

LECTIA. Il·.

IMPORTANŢA STRATEGICĂ A STĂpINIRII LINIILOR A 7-a ŞI A 8-a. COi'jCENTRAREA FORŢELOR ASUPRA UNOR PUNCTE IMPORTANTE DIN PUNCT DE VEDERE STRATEGIC

In lectia a 10-a am arătat că în jocul de mijloc tur-nurile tind să ocupe coloanele deschise şi care sînt procedeele de luptă pentru stăpînirea unei coloane. Scopul ultim al stăpînirii unei coloane deschise este eruptia pieselor grele (turnuri şi damă) În lagărul ad· vers, PE" liniile a 7-a şi a 8-a. Această pătrundere este foarte primejdioasă şi de

foarte multe ori poate decide partida, aşa cum am

v~zut in exemplul din lectia a 12-a (Taimanov - li­siţin).

Iată alte exemple: litienthal - lundin (Stockholm, 1948) : Alb: Rg1,

Ob1, Ta7, Ce5, Pp.d4, e3, f2, g2, h3. Negru: Rg8, Df6, Te6, Ne8, Pp.c6, d5, fS, g5, h6. Stăpînirea liniei a 7-a, combinată cu pozi~a dominantă a calului cen­tralizat de la eS (vezi lectia despre centraliza re), per­mite albului să decidă partida în CÎteva mutari: 1. Ob7! Rf8 2. Dca Rg8 3. C:c6 f4 (O Încercare de a obtine contrajoc) 4. CeS f :e3 5. Le3 OfS 6. Db71 şi negrul a cedat.

lundin - Smîslov (Gron ingen, 1946): Alb: Rh1 Of1, Te1, g2, Pp.a2, b3, e3, f4, h2. Negru: Rh8, Of3, Td2, Ch3, Pp.c6, e7, 16, h7.

1n această poziţie, deşi are calitatea mai putin, avan­tajul negrului este decisiv. SmÎslov s-a mulţumit cu şah etern, dar cîştigul putea fi obtinut foarte frumos in modul următor: 1... T12! 2. 0:12 C:12+ 3. Rg1 Ch3 + 4 Rh1 De4 (amenintind C:f4) 5. Tf1 0:e3 6. Tg3 Oe4 + 7. Tgf3 C:14 8.a4 Ce2 9. a5 Cd4 şi negru ' CÎştigă.

Relativ la tehnica jocului turnurilor pe linia a 7-a În legătură cu pioni i liberi, vezi "Să Învăţam metodic şahul", ed. a II-a, pag. 90-94 : "Jocul combinat al tu r­nurilor pe lin iile a 7-a şi a 8-a şi manevra de mat in colţul tablei" Exemple de combinaţii de mat bazate pe atacurile turnurilor pe linia a 8-a se găsesc in lu­crarea "Tactica şahuluj" (Torre - Adams, Alehin -Colle etc.).

Problema concentrarii fortelor asupra unui punct im­portant din punct de vedere strategic este strins l egată

de mobilitatea figurilor şi de structura de pioni a poziţiei.

Un exemplu edificator este urm~to rul :

Smtslov - Rudakovski Compioru.'ul U.R.S.S. 1945

Fig. 4

Alb: Rg1, Oe1, Ta1 , f1, Ne2, e3, Cel, Pp.a2, b2, c2, e4, 15, g2, h2.

Negru: Rg8, Oc7, Ta8, f8, Nc4, e7, Cf6, Pp.a7, b7, d6, 05, 17, g7, h7.

In această poziţie structura pionilor determină pia­nul strategic al albului. Este vorba despre ocuparea cimpului central d5, care domină poziţia negrului. Pentru aceasta, În primul rî nd trebuie eliminate pie­sele uşoare ale negrului care pot controla cimpul aS. Tactic lucrul acesta se realizează În modul următor: 14. N:c4! D:c4 15. Ng5! TfeB 16. N:f6! N:f6 17. Cd5 . ..

Punctul important d5 a fost ocupat de piesele albului, ceea ce a dus la organizarea ulterioară a unui puternic atac la rege.

Concentrarea forţelor se poate face şi asupra unui pion slab sau a unei figuri legate. In pozilia urmă· toare :

Alb: Rf3, Te3, Ta1, ccs, Pp.a4, b2, d4, e4, g2, h2 Negru: Rf7, Te6, eB, Nd7, Pp.a5, b4, c4, f6, g7, h7

forţele negrului sint concentrate asupra pionului slab­e4 (îşi spune cuvintul şi faptul că negrul are nebunul nbun" - care atacă pionul e4, În timp ce nebunul alb nu poate participa la apararea lui). Atacul direct asupra pionului e4 nu poate fi insă intărit, de exem· plu, la Nc6 urmeaza Tae1 şi dacă f6-f5, atunci d4-d5. Negrul face Însă uz de o combinaţie tipică: 1 ... T:e4! 2. T:e4 Nc6 3. Tae1 f5 şi negrul CÎştigă.

Alte exemple de combinaţii bazate pe legări se pot găsi in n Tactica şahului", pag. 31.

LECTIA a t(·a

DESCHIDEREA ŞI INCHIDEREA LINIILOR. STRApUNGEREA

Deschiderea liniilor şi diagonalelor joacă un rol foarte important in jocul de mijloc. In principiu, par· tea mai bine dezvoltată, sau a cărei piese ocupă po­ziţii mai active, are interes să deschidă jocul pentru a trage cel mai mare folos din valoarea relativă su· perioară a figurilor sale. Dimpotrivă, partea ale cărei piese sint mai puţin active trebuie să caute să men· ţină jocul inchis (lanţuri de pioni blocati etc.), de· oarece În acest caz mobilitatea figurilor adversarului este mai redusă.

50

Deschiderea liniilor şi diagonalelor neces i tă de multe ori soluţii combinative. De exemplu, În poziţia următoare:

Rudenko - Ignatieva C.lrlpi.,...",1 {<m:nin .1 U.R.S.S .• j'U7

Fig. 5

Alb: Rg2, Db2, Ta1, b1, Nd2, e2, Cg1, Pp.a5, c3, d4, eS, g3.

Negru: Rc8, Dc7, Ti8 , h8, Nc6, Cf5, g6, Pp.a7, b7, c4, dS, e6, g7.

lan ţul de pioni blocati din centru împiedică dama şi nebunul negru să ia parte la atacul asupra regelui alb. De aceea, pentru a deschide liniile de acţi u ne ale acestor piese, negrul a făcut uz de mijloace energice: 32 ... C:e5! 33. Nf4 (33 ... d:e5 34. Nf4 d4 + cu atac de­cisiv. De observa t cum valoarea relativă a nebunului şi damei creşte brusc) 33 ... g5! 34. N:g5 (34. N:eS?

51

Ce3 mat) 34 ... Cd3! 35. Nf4 C:f4+ 36. 8:14 0:1437. Cl3 083 + 38. Rf1 Ce3 mat.

Un alt exemplu de deschidere de linii este Cigo­rin - Polfok, New York, 1889 (Vezi cartea ,,120 par­tide alese ale lui M. 1. Cigor;n", pag. 136). De aseme­nea În" Tactica şahului", pag. 54. Străpungerea joacă un ro l important În special În

acele poziţii În care structura pionilor nu permite patrunderea pieselor În lagarul advers. In acest caz este necesară crearea unei breşe care sa permită erup­tia pieselor În poziţia adversă. Uneori străpungerea este folosită pentru a crea o coloană deschisă pe care să pătrundă turnurile pe linia a 7-a sau a 8-a, alteori ea are ca scop să deschida drumul unui pion. Acest din urmă caz este ilustrat de următorul exemplu:

Smislov - N. N., jucată În 1937. Alb: Rc4, Ne3, Pa4, b2, c4, eS, f6, h2.

Neg'u, Rg6, Nh4, Pp.aS, b6, c5, e6, f7, h7. S-ar părea că nici o pătrundere nu este posibilă În

pozitia negrului. Faptul că regele şi nebunul negru sînt departe de flancul damei permite Însa o străpungere i nstructivă:

1. b4! a:b4 2. N:c5! b:c5 3. a5 b3 4. Rd3 şi albul a CÎştigat, deoarece pianu l a3 nu poate fi oprit.

N·~e exemple privitoare la străpungere se găsesc În "Tactica şahului", pag. 200.

LECTIA ~ IS.~

CIŞTIGUl DE TEMPO ŞI ZUGZWANG

Alături de spatiu (tabla de şah) şi de figuri, timpul con~tituie al treilea element fundamental al şahului. Succesiunea regulată a mutări lor se desfăşoară in timp şi marchea:la evoluţia partidei.

52

tn evolutia normală a partidei se pot produce per­t u rbaţii, În sensul că una din părţi poate cîştiga sau pierde timp. O formă obişnuită a cîştigulu i de timp constă din atacarea unei piese adverse de valoare su­perioară (o damă de exemplu) cu una proprie de va­loare ma i mică, realizînd În acelaşi timp fie o comple­tare a dezvoltări i fie aducerea figurilor propri i pe pozitii mai bune. Dacă piesa adversă este nevoită să facă o mutare de retrag{'~e, at.mci atacatorul obţine ceea ce se numeşte În mod obişnuit "cîş t igu l unu i tempo".

(Vezi explicaţij mai ample În "Să învăţăm metodic şahul/J, editia a III -a.)

Existil poziţi i În care cîştigul unui tempo sau faptu l de a fi la mutare constituie un dezavantaj ş i poate duce chiar la pierdere . De exemplu, în finalul simplu de rege şi un pion contra rege, În poziţia: Alb ." Rb6, Pc7; Negru: Rc8, atit albul cît şi negrul au interes să nu fie la mutare. Intr-adevăr, albul la mutare nu poate juca decît Kc6 (fără a pierde pionull, după care negrul obtine remiza fiind pat, ia r negrul la muta re este obli­gat să joace Rd7, după care albul cîştigă prin Rb7. S i tuaţia in care faptul de a fj la mutare atrage după sine consecinte neplăcute se numeşte zugzwang.

tn practica şahului exis tă foarte multe exemple de manevre sau combinaţii cu scopul de a trece dreptul la mu tare adversarului, aducîndu-I astfel Într-o poziţie de zugzwang.

Un exemplu simplu este cel dat În "Să Învăţăm me­todic şahul", pag. 23.

In poziţia Alb." Rg6, Pe4, Negru: Rc3, Pe5, albul cîs­t igă numai prin 1. Rf6! Rd4 2. RfS, după care negrul este În zugzwang şi pierde pianul eS. Greşit ar fi fost

53

1.Rf5! Rd4 şi albul este În zugzwang ş i pierde pio­nul e4!

In jocul de mij loc cazurile de zugzwang sînt mai rare. Totuşi există exemple clasice (Alehin - Nimzo­vici, San Remo 1930. Vezi ,,300 partide ale lu i A. A. Alehin", pag. 367). Vez i de asemenea "Tactica şah u­lui", pag. 68-71.

NOŢIUNEA DE COMBINAŢIE

Tn predarea acestei lecţii, an trenorii şi instructorii se vor sprijini in modul cel mai larg pe cartea " Tactica şahului", in care teoria combinaţiilor este expusă pe larg, cu cele mai variate exemple.

Schema lectiei trebuie sa fie următoarea: a) Expunerea ideii de mutări fortate (adică obligind

pe adversar la un anumit raspuns, de exemplu lua­rile, şahu l, ameninţarea unei piese superioare ca va­loare etc.).

b) Definirea combinaţiei. Se pot folosi diferite de­finiţii, de la cea mai simplă: "Combinatia este acţiu­nea comună a CÎtorva figuri sub forma unei variante forţate cu sacrificii de material" (Maizelisl, pină la defi ­niţiile mai complicate din cartea "Tactica şahulu i ".

c) Se va arăta că În partida de şah combinatiile nu apar din sen in, ci cons tituie fie rezultatul acumulărÎl unor avantaje pozitiona le de catre una dintre păqi (conform teoriei lui Steinitz), fie rezultatul unei greşel i tactice a adversarului.

d) Se va schiţa o clasificare generală a ideilor ca re stau la baza combinaţiilor, conform clasificării din

"Tactica şahul ui". Combinatiile se Împart in elemen­tare (in care se apl ică o singu ră idee tema tică, de exemplu: legare, atac dublu, deschideri de linii, inter­ferenţe etc.) şi complexe (in care pu tem găs i mai mu lte idei tematice elementare, de exemplu o inter­ferenţă ş i un atac d ublu etc.). Exemple variate pentru fiecare categorie de combinaţii se găsesc În "Tactica şahu lu i " .

e) Efec tuarea combi naţi i lo r necesită o bu nă tehnică a calculului variantelor. Această tehnică se dobîndeşte prin exerciţiu. De aceea antrenorul sau instructorul va putea da în fiecare lectie un exerciţiu combinativ cu rsanţilor, stabil ind şi timpul in care fiecare dintre e i va găs i sol u ţia combinaţiilor. De asemenea, se vor pu tea da comb inaţi i mai dificile pentru a fi rezolvate acasă. Soluţiile vor fi aduse în scris şi antrenorul îşi va putea da seama de capacitatea de analiză a fiecarui cursant.

Ca principiu genera l, se va arăta că in calcularea combina tiilor joacă un rol mare găsirea celor mai bune răsp unsu r i ale apărării, in aşa fel înCÎt combinaţia sa nu aibă "gaură". In legătură cu aceasta, se va reco· manda ca tehnica a calculului, verificarea ş'i a mutări· fo r de apărare aparent greş i te. De multe ori tocmai o astfel de mu tare poate constitui răsturnarea combi­natiei.

Un alt exerci tiu pentru marirea capacităţii combina· live il constituie rejucarea partidelor marilor maeştri ai combi naţiei Ogorin, Alehin, care se găsesc traduse în limba română.

ss

LECŢIA I 17_.

DESPRE ŞAHUl ARTISTIC

Şahul artistic, sau compozitia şah i stii (problemele şi studiile) constituie o ramura aparte a şahului, deosebită de jocul practic.

Aci este vorba despre poziţii artificiale ale figurilor, În care autorul propune dezlegatoru lui sa gasească o anumită soluţie, care este unică.

rn problemele de şah tema propusă de autor este de obicei de a da mat intr-un număr oarecare de mu­tari (În problemele de şah obişnuite, intotdeauna albul dă mat pe negru). Mai exista o categorie de probleme, aşa-numite feeri ce, În care fan tezia autorilor introduce reguli noi, depărtate de şahul practic (de exemplu, probleme cu mat ajutător, în care ambele parţi coope­rează pentru a obţine o anumita poziţie de mat etc.). Acest gen de probleme este mai puţin răspîndit la noi şi nu este folositor pentru jucătorul practic.

rn studii, enunţul este mai larg: ~Albul cîştigă" sau "Remiză" fără a se fixa numarul de mutari. Studiile constituie un domeniu al şahului art istic mai apropiat de jocul practic, unele studii avînd poziţii foarte natu­rale care pot surveni Într-o pa rti dă obişnuită. De aceea pentru jucătorul practic rezolvarea studiilor este mai folositoare decît a problemelor, ea contribuind atît la dezvoltarea puterii de combina ţi e, CÎt şi la îmbogătirea cunoştinţelor despre finale.

Pentru ilustrarea acestei lectii, antrenorii şi instruc­torii se vor folosi in primul rînd de cartea maestru lui Paul Farago, alegînd pentru exemplificare studii mai apropiate de jocul practic (de exemplu, premiul l la Olimpiada din 1936) şi probleme din Revista de şah (de preferinţă premiate).

"

LECT I A. 18·.

CALCULUL CONCRET AL VARIANTELOR (REGULA PĂTRATULUI,

OPOZIŢIA LA DISTANŢĂ ETC)

Practica a arătat că În ultima instanţă forţa de joc este determinată de capacitatea de a calcula cu exac­titate numeroase serii de mutări (variante) şi de a apre­cia În mod obiectiv poziţiile care rezultă la sfîrşitul lor. Această capacitate de calcul se dezvoltă prin exerciţiu şi este foarte necesară În jocul de concurs, in care timpul de gîndire este limitat.

Jucatorii trebuie să se obişnuiască de la început să gîndească cît mai economic, adică să folosească timpul de gîndire pe care-I au la dispoziţie in modul cel mai eficace posibil. Pentru aceasta, în primul rînd trebuie să se ţină seama că nu În toate poziţi i le este indicat să se calculeze zeci de variante. Există numeroase po­zi ţ ii cu caracter l iniştit, in care nu survin ameninţări dirp,c:tp., în care alegerea mutări lor trebuie să se facă În primul rînd pe baza planului general de joc. rn legă­tură cu aceasta, nu este inutil să se amintească faptul că marele jucător cubanez Capablanca a declarat că de cele mai multe ori el nu calcula mai mult de 2-3 mu tări, bazîndu-se În primul rind pe aprecierea gene­rală a poziţ ie i.

Dimpotrivă, in poziţii le in care există ameninţări directe, in care se prez i ntă ocazii de combi naţii, este necesară calcularea concretă a variantelor. rn acest cal ­cu l este bine să se urmeze următoarele regul i :

1) Examinînd, de exemplu, două variante posibile, trebuie calculată mai întîi una dintre ele pînă la sfîrşit, aprec i ată poziţia care rezultă şi retinută concluzia. Nu­mai după aceea se trece la calcularea celei de a doua

57

varia nte, nerevenind nici un moment la prima. După ce se termină calculul celei de-a do ua varian te, trebuie fkută comparaţi a rezu ltatelor ce se obţin. Aprecierea ob iec t ivă a poziţiilor rezultate consti tuie partea cea mai dificilă a acestei operaţ i i. Elementul su biectiv (de exemplu, preferin ţa pentru atacu l la rege) poate deter­mina alegerea unei continuări obiectiv mai sl abe .

2) In cazu l cind sint posibile foa rte mu lte con ti n uări ş i timpu l de gîndire disponibil este foa rte limitat, atunci in cazul găsirii unei variante care duce la o po­ziţie satisfăditoare ea trebuie jucată, ch iar dacă j ucă­toru l are impresia că există o con tinuare mai bună. Căutarea şi găs i r~a continuării mai bune necesită timp ş i duce În cele din u rmă la aşa-numita "criză de timp", in ca re, sub presiunea ceasu lui de control, ch iar ju­cători cu mare experienţă fac greşeli mari.

3) Ex istă o serie de reguli de calcul aplicab ile in unele poziţii mai simple care uşurează extrem de mult tehnica calcu l ării variantelor. Aceste reguli de calcul trebuie cunoscute. De aceea le en u merăm:

a) Regula patratului aplicabilă in final urile de regi şi pioni , in care este necesar să se calculeze dacă unul dintre regi poa te sau nu să ajungă la timp un pion advers care înaintează spre cimpul de transformare.

De exemplu, În poziţ i a: Alb : Rd1 , Ph3; Negru : Rc3 se pune Întrebarea dacă regele negru poate ajunge la timp pianul h3 în ma rşu l său spre cîmpul de tra ns­formare (h8l. Pentru a răspunde uşor şi repede la această întrebare, este suficient să trasăm in minte un pătrat În care una din tre la turi o formează cîmpurile pe care le mai are de parcurs pianu l În mersul său

dintre ei constînd dintr-un număr impar de CÎmpuri"). Tn cazul CÎnd distanţa dintre regi este de un singur CÎmp, avem opoziţia simplă; dacă distanţa este de 3 sau 5 cîmpuri, survine opoziţia la distanţă. Se va arăta importanţa opoziţiei in finalele de regi şi pioni şi se vor da exemple practic~ din cartea "Final urile in partida de şah", pag. 20 (diagrama XXXI şi următoa­rele) . .

c) tn jocul practic are o mare importanţă numără­toarea atacurilor şi apărărilor asupra unui punct. Lu­crul acesta este foarte bine ilustrat de următorul exem­plu al lui lasker: Alb: Rh1, Od2, Te2, e1, Nb2, Cd3, O, Pp.a2, b3, f4, g2, h2. Negru: Rh8, De7, Te7, eB, Nd6, Cc6, d7, Pp.a7, b7, e6, g7, h6.

Fig. 7

Judtorul incepător, avind intenţia sa joace e6-eS, incepe de obicei să calcu leze in felu l urmator: ina­intez pionul, el va lua cu pionul, iau cu calul, el ia cu

60

calul, eu iau cu al doilea cal, el ia cu al doilea cal etc. Cu astfel de calcul se poate deseori greşi, fără a mai pune la socotea l ă timpu l care se pierde.

Calculul corect se face astfel: Înaintez pionul pe cimpul eS. In acest moment, e l va fi atacat de şase figuri albe şi este apărat de şase figuri negre de va­loa re egală. 1n cazul CÎnd numărul atacatorilor ş i apă­rătorilor este ega l, pionul poate fi Înaintat cu succes. Pentru a putea CÎştiga un astfel de pion, trebuie ca nu ­mărul atacatorilor să fie cu o unitate mai mare (7), de exemplu, dacă dama aibă s-ar afla la g3. Prin număra­rea simplă a figurilor care atacă şi care apără un punct sau un pion, ne putem da seama cu uşuri nţă dacă punctul sau pionul respectiv este ameninţat sau nu.

Desigur, mai sîn t şi alte reguli de calcul simplificat (ca, de pildă, teoria CÎmpurilor conjugate, teoria pă­trat~lui mişcător, vezi Jinalurile În partida de şah", pag. 22 şi 48), dar ele depăşesc nivelul acestor lectii şi vor fi studiate mai tîrziu.

LECTIA I 19-.

DAMA CONTRA PIONILOR ŞI PIESElOR

Tn lupta damei contra unui pion ajuns pe linia a 7-a (fără alte piese pe tablă şi cu regele damei depărta t de pion), regula generală este următoarea: dama ciş ­ti~ă numai dadi pionu l se află pe coloanele IIb", "d", "e" sau "g". Pionul aflat pe celelalte coloane face remiză.

In cazul cind regele damei se află suficient de aproape de pionul advers, atunci este posibilă obli­nerea CÎştigul u i cu ajutorul unor manevre forţate. Se vor da exemple de CÎştig şi remiză din ca rtea "Fina­lurile În partida de şah" de G. lisiţÎn, pag. 61-69, sub-

61

Te1 t (2 ... TeS? 3. TfS!) 3. RgS Te2 remiză. Regele alb este taiat de pionii săi, turnul alb este obligat să apere pianu l d3, iar regele negru nu permite Înaintarea pio­nilor. Se va subl inia că în general nu trebuie permisa instalarea regelui aparării Între cei doi pionL (Pentru alte exemple, vezi " Finalurile În partida de şah" , pag. 194.)

2) Turnul şi un pion, ajutati de rege, cîştigă impo­triva turnului numai dacă regele apararii este depărtat de pion. Daca regele apararii se afla În faţa pianului care inainteaza, partida este remiza. Se va sublinia re­gula apararii - turnul aparării trebuie sa stea pe linia a 3-a (respectiva 6-a) la trei coloane distanţă de co­loana pianului pînă În momentul cînd pianul Îna in­tează pe această linie. In acest moment, turnu l se de­plasează cît mai departe in lagărul advers şi începe să dea şahu ri regelu i atacului, care nu se mai poate as­cunde În fata pianului său. (Exemple În cartea citată, pag. 148). Se va arăta ca pionii de pe coloana turnului cîştigă foarte greu În astfel de finale (aceeaşi carte, pag. 179).

Se va explica că În finalurile de turn şi pion contra turn, partea mai tare trebuie să ţină seama de:

a) dacă este bine să inainteze pianul În cazul cind regele advers se află înaintea lui;

b) dacă este posibilă îndepărtarea regelui apărării CÎt mai departe de coloana pe care inaintează pionul (mi­nimum doua coloane) ;

c) folosirea "podului " pentru a asigura transformarea pianului. Un exemplu: Alb: Rg8, Tf1 , Pg7. Negru: Re8, Th3. Albul CÎştigă: 1. Tf4 t Thi 2.Te4 + . Rd7 3. Rf7 Tf1 + 4. Rg6 Tg1 + 5. Rf6 Tf1 + 6. Rg5 TgH

"

7. Tg4 ("podu l" a fost construit) şi transformarea piop

nului nu mai poate fi Împiedicată . Tn finalurile de nebuni de aceeaşi culoare, cu un

pion În plus, cîştigul roate fi obtinut într~o serie de poziţii. Se va explica ideea de cîştig prin următorul exemplu: Alb: Rc8, Na7, Pb7. Negru: Rc6, Nf4. Albul cîştigă: 1. Nb8 Ne3 2. Ng3 Na7 3. Nf2 ! (alte exemple in "Final urile în partida de şah", pag. 269.)

Se va arăta că in cazul nebunilor de culori diferite, avantajul unui pion sau chiar a doi piooi pate fi insu~ fident pentru CÎştig (vezi lucrarea citată, pag. 284).

Se va da cursantilor să rezolve CÎteva poziţii din car­tea Jinalurile În partida de şah", de la capitolele in­dicate, alegÎndu~se pozi ţiile cele mai simple.

LECŢIA I 21-0

DIN ISTORIA DEZVOLTĂRII ŞAHULUI (epoca premerglitoare secolului al XX-lea)

Penlruaceste lecţii antrenorii şi instructorÎÎ se vor folosi de seria de 15 articole "Din trecutul şahului ll , publicate În Revista de şah, incepînd cu nr. 5/1956 pînă la nr. 8/1957.

1n această lecţie se vor arata începuturile şahului, di­feritele legende asupra originii jocului. Se va arăta că şahul provine din India (Ciaturanga), unde era cunoscut prin secolul al VI-lea e.n . şi că de acolo a trf'cut În Persia. Cucerind Persia, arabii au raspîndit şatrandju l lO formă mai veche a şahului) În Europa rrlpdievală . Se va ara ta- că cercetatorii sovietici au consta tat urme de cultură şahistă În Asia centrală (Samarkand, Bu­hara), emiţînd ipoteza că şahul a pătruns În Rusia pe această cale .

..

Se va arata răspind irea şatrandjului În Span;'I. ş i Ilalii! ş i transformarea regulHor jocului În epoca Renaşterii . Se va sublin ia marea Înflorire a şahului in Spania şi Italia În acea vreme (leonardo, Paolo Boi, Ruy lopez, Gioachino Greco).

Se va insista asupra rolului lui Philidor asupra dez­voltării şahului, arătîndu-se că lucrarea lu i "Analyse du jeu des echecs" constituie cea dintîi Încercare de a pune o bază teoretică şahului. (Principiul lui Phili­clor: "pionii sînt sufletul şahului".)

Se va vorbi despre dezvoltarea şahului În Europa În secolul al XIX-lea În diferite ţări. Rolul lui Petrov (Phi­lidorul nordului) pentru dezvoltarea şahului În Rusia. Primul turneu internaţional de la londra 18S1. Impor­tanţa apariţiei lui Morphy. Şcoala romantică (Andersen, Kolish, Mackenzie etc.) şi dezvoltarea teoriei şahului În momentul apariţiei, in ultimele decade ale secolului al XIX-lea, a lui Steinitz şi Cigorin.

L"ECTIA ~ 22-.

APRECIEREA POZIŢIEI ŞI FOLOSIREA AVANTAjUlUI POZIŢIONAL

Poziţia (în teoria şahului) reprezintă o situaţie con­cretă care survine În cursul unei partide de şah şi în care jucătorul trebuie să aprecieze raportul forţelor materiale, poziţia regelui şi a pionilof, mobilitatea fi­gurilor, ameninţările adversaru lui etc.

Pentru buna apreciere a unei poziţii, jucătoru l tre­buie să tină seama de elementele de tactică şi stra­tegie expuse in leqiile precedente (lecţia a 7-a şi urmatoarele). ca, de exemplu, controlul cîmpurilor cen-

3-1719

trale, stăpinirea coloanelor deschise, posibilitatea pă­trunderii pe liniile a 7-a sau a 8-a, slăbiciunea cîmpu­rilor sau a structurii pionilor etc.

Constatînd existenţa unui avantaj Într-o anumită po­zi\ie, jucătorul trebuie sa-şi pună ca obiectiv valorifi­carea lui. Cum se face acest lucru? Cum am aratat În lectiile precedente, conform teoriei lui Steinitz, acu­mularea de mici avantaje pozitionale trebuie să ducă in mod logic la crearea premiselor necesare o rgani­zarii unui atac decisiv asupra regelui advers, sau obţi­nerii unui cîştig material decisiv. In cursul dezvoltării partidei, al indeplinirii planului (vezi lecţia privitoare la plan), jucătorul trebuie să lină tot timpul seama de elementul tactic: mutările de apărare ale adversarului pot da ocazia unor combinatii decisive, sau pot ame­ninta diterite contraacţiuni care trebuie parate.

In folosirea avantajului pozitional trebuie ţinut seama că una dintre armele apărării sînt schimburile. Ele trebuie evitate atîta timp cit in urma lor nu se obtine o mărire a avantajulul poziţiona!. Schimburile nu trebuie Însă evitate cu orice preţ, deoarece În unele cazuri evitarea lor duce la micşorarea avantajului.

Aprecierea pozitiilor şi valorificarea avantaj ului po­ziţional vor fi exemplificate cu partide (sau poziţii din partide) alese de antrenor! sau instructori din Revista -de şah, sau din culegerile de partide apărute În limba română (Botvinnik, Cigorin, meciurile Tal-Botvinnik, Smislov-Botvinnik). De exemplu a 17-a partidă a pri­mului meci Tal-Botvinnik arată cum negrul şi-a ampli­ficat treptat avantajul poziţional, l-a transformat in avantaj material şi, in cele din urmă, în criză de timp, a gre~it din punct de vedere tactic, pierzind partida.

66

Ca exerciţiu practic se vor da cursantilor citeva po­zitii de joc de mijloc pentru a fi analizate acasl'i. Cursanţii vor aduce in scris aprecierea strateg i că a po­zitiei, justificind-o cu va riante tactice.

LE eTIA • lJ -.

DIN ISTORIA DEZVOLTĂRII SAHUlUI (M. 1. Cigorin si contemporanii dil

Pentru această leclie, Instructorii şi antrenorii vor folosi următorul material;

- Cartea ,,120 partide ale lui M. r. Ogorin" . - Articolul " De la Steinitz Si Cigorin la Botvinnik

ş i Tai" din cartea "Meciurile Botvinnik-Tal". - Articolul despre Steinitz şi Cigorin din seria "Din

trecutul şahului" (Revista de şah, nr. 1/1957). Lecţia va fi construită după urmatorul plan: ./) Situatia teoriei şi practicii şahului În momentul

apariţiei lui Steinitz. Predominarea şcolii romantice. 2) Impo r tanţa teoriei lui Steinitz ca primă Încercare

de a fundamenta teoretic principiile luptei şahiste. Va­lorificarea criticilor aduse de Cigorin teoriei lui Stein itz.

J) Marea importanţă a lui M. Cigorin pentru dezvol­tarea şahului În Rusia. Succesele sportive ale lui Ogo-' rin şi succesele lui teoretice În disputa cu Steini tz (me­ciul prin telegraf).

4) Importanţa lui M. 1. Cigorin ca fondator al şcol ii şahiste ruse. Preluarea ideilor lui Cigorin de catre Alehin ş i prelucrarea lor creatoare de către reprezen­tanţii şcol ii şahi ste ruse.

67

lE C TIA. H·a

FINAlURI TEORETICE DE BAZA

In afara finalurilor elementare, despre care s·a vor· bit in lecţiile 3, 5 şi 6, pentru a conduce corect jocul În faza finală a partidei este necesară cunoaşterea unui număr cit mai mare de poziţii clasice şi procedeele prin care in aceste poziţii se obtine CÎştigul sau remiza,

In primul rînd se vor expune principiile fundamen­tale ale jocului in final: scăderea posibilitătilor de atac asupra rege.lui şi, in consecinţă, creşterea importanţei acestei figuri. Regele se Îndreaptă de obicei spre cen­trul tablei şi ia parte direct la luptă, avind aproximativ valoarea unui cal. Datorită reducerii materialului , va­loarea pionilor creşte (in special a celor liberi ). Se va arăta importanţa structurii pionilor în diferite {inaluri, insistindu-se asupra faptului că structurile inegale (ad i că poziţii În care fiecare dintre părţi are majori­tatea de pioni pe unul din f1ancuri) prezintă mai multe posibilităţi pentru jocul la cîşt i g decît structurile de pioni egale. Se vor da exemple din "Să invăIăm me­todic şahul". (Valoarea comparată a calului şi nebu­nului ; pozitiile lui CapablancaJ

Se va arata că , in cele din urmă, orice final evoluează spre una dintre poziţiile clasice de cîştig sau remiza cunoscute şi analizate. De aici importanţa de a studia aceste pozitii pentru a putea indrepta desfăşurarea par­tidei pe făgaşul favorabil. Necunoaşterea lor poate avea <:onsecinte neplăcute, Se va da exemplu cunoscutul final al partidei l. Szab6-Botvinnik (Budapesta, 1952), in care fostul campion mondial a manevrat cu abilitate spre a ajunge la poziţia din diagramă În care, deşi are numai un nebun contra turn şi pion, a obţinut remiza .

• 8

L. SzallO - Botvinnik n..d.p«". 19$2

Remlz:!.1

Fig. 8

Dacă L Szab6 ar fj cunoscut clasicul final analizat de Ercole del Rio Încă În 1750 (Alb: Rg5, Ta7, Pf6. Negru: Rfa, Nc4), probabil n-ar fi permis să se ajungă in aceasta poziţie şi ar fi obţinut CÎştigul. Analiza fina­lului lui Ereole del Rio este dată În "Finalurile în par­tida de şah " de C. li siţÎn, la pag. 411.

Se va trece apoi la studierea sistemat ică a CÎtorva finaluri clasice, de exemplu;

1) Turn şi un pion contra turn (lisiţin, pag. 149. ŞI urm.).

2) Nebuni de aceeaşi culoare şi unul sau doi pioni În plus ( lisiţîn, pag. 269-276).

3) Nebuni de culori diferite şi doi pioni în plus (Li­silîn, pag. 284-298).

"

4) Dam~ contra turn şi un pion (Usitin, pag. 361). 5) Turn şi nebun contra turn (Usi ţin, pag. 52.0). 6) Cal şi pion contra cal (lisiţin, pag. 319). rn limita timpului şi in raport cu nivelul auditorilor,

se vor putea studia şi alte poziţii, ca, de exemplu: 2 cai contra unui pion; turn contra nebun. turn con­tra cal etc.

I.EC TIA • 25--.

REALIZAREA AVANTAJUlUI IN FINAL

tn final, avantajul poate fi de două feluri: material sau poziţiona!. Se va sublinia că de multe ori avantajul poziţional este preferabil celui material, deoarece exi­stă multe pozitii in care avantajul material este insu­ficient pentru obtinerea cîştigului (exemplu l din lecţia precedentă: l. Szab6-Botvinnikl.

Realizarea avantaj ului materi al poate fi simplă, atunci cînd fie superioritatea materială este foarte mare, fie el este insoţit şi de un avantaj pozitiona!. Ond Însă avantajul material este mic (u n pion), atunci de multe ori este necesar un joc foarte bun pentru obtinerea ciştigului. In această privinţă sint caracteristice fina­lurile de turnuri, in care de foarte multe ori pozitia activă a turnului compensează un pion (sau chiar 2) in minus.

5e va .da ca exemplu de tehnică dificilă a realizării avantaj ului material finalul tipic de turnuri cu 4 pionl contra 3 pe acelaşi flanc (Usi ţin , pag. 259-260). De asemenea, se va analiza amanuntit finalul clasic din

70

diagramă, arătîndu-se care este ideea de cîştig pe care o urmăreşte albul şi de ce nu este ea realizabilă. Se va

R. Fine

RemÎ'!ă

Fig. 9

arata de ce albul cîştigă În cazul cînd pionii negrului de pe flancul damei sînt Înaintati (Alb: Re3, TaB, Pp.a6, f4, g3, h4 ; Negru: Rg7, Ta2, Pp.fS, g6,hS. Albul cîştigă). Analizele complete sînt date În lucrarea "Fi· nalurile in partida de şah" de G. lisiţin, pag. 256-257.

Tehnica realizării avantaj ului de un pion in finalu­ri ie de cai se va studia, subliniindu-se asemănarea lor cu finalurile simple de pioni (Regula.: pionul liber de­părtat este avantajos). Ca exemplu se va analiza pe larg fjnalurile partidelor lasker-Nimzovici (Zu rich, 1934)

71

şi Keres-Reshevsky (Moscova, 1939) - vezi "Final urile În partida de şah" de G. UsiţÎn , pag. 319 şi 321, sco­ţîndu-se În evidenţă tehni ca folosită şi greşeala făcută de Keres.

1n ceea ce priveşte realizarea avantajului poziţional, cele mai bune exemple sint acelea din finalurile de cal contra nebun (vezi "Să învăţăm metodic şahul ", pag. 101 şi 111). Se vor putea da, de asemenea, exem­ple din final urile de turnuri (Alehin-Spielman, New York 1927) - "Final urile În partida de şah" de G. U­si ţin, pag. 266 etc.

Este bine ca În afara exemplelor indicate antrenorul să dea şi alte exemple, fie din cartea de tinaluri il:

lui UsitÎn, fie din "Să învăţăm metodic şahul" sau din Revista de şah, dar mai ales, În masura posibilulu i, din partidele jucate chiar de membrii secţiei, care trebuie supuse unei discuţii critice, arătîndu-se greşelile efec­tuate.

L ECŢ I A. 26_ >

FINALUL IN PARTIDA PRACTICA

In cadrul acestei lecţii vor trebui studiate un număr cit mai mare de finaluri de diferite tipuri, astfel alese încît să îmbogătească bagajul de cunoştinţe al jucăto­rilor cu elemente tehnice variate. Pot fi utilizate atît finaluri clasice din cartea lui Usi ţin, sau din "Să înva­tăm metodic şah ul ", cit şi finaluri mai recente din Re­vista de şah.

Este recomandabil ca la lecţi ile practice juditorii să fie puşi să joace efectiv cu ceas de control, in condiţii de concurs, pornind de la o poziţie de fina l aleasă cu ingrijire. Partidele jucate vor fi apoi comparate critic cu modelul clasic şi se vor trage învăţăminte .

72

De asemenea, se pot da spre studiu poziţii de fi nal , cerindu·se jucătorilor să efectueze o analiză scrisă a posibilităţilor (din punctul de vedere al uneia din părţi). Se va insista ca aceste analize scrise să conţină in mod obligatoriu expunerea planului de joc, CÎt mai amănunţit şi mai precis, plan in care să se ţină seama şi de contraacţiunile posibile ale adversarului.

Pentru aceste teme este bine să se aleagă exemple mai putin cunoscute şi, În orice caz, să nu se indice numele maeştrilor care au disputat iniţial partida.

Iată un exemplu:

Lisi!in - Levenfi,ş

Negrul fa mutare

Fig. 10

Se va cere jucătorilor să analizeze această poziţie şi să stabilească În ce constă avantajul negrului şi cum poate fi el realizat.

Avantajului negrului constă in faptul că are un pion li ber depă rta t şi că pion ui alb h4 se afl ă pe un cimp negru şi deci este slab. Dificultăţile negru lui' in reali­zarea cîştigului se datoresc faptului că pe tablă a rămas mate rial foarte puţin, iar cîmpul de transformare al pionului IIh" (h1) este inaccesibi l nebunului.

Cîştigul se realizează astfel: 1 .... Nf6! Planul de cîş­tig al negru lui se bazează pe ideea de zugzwang. Ne­bunul este imobilizat, deoarece trebuie să apere pianul h4 şi să impiedice în acelaş i timp Înaintarea pionului "b", iar regele nu poate muta, deoarece ar permite pătrunderea regelui alb la f4. De aceea albu l a jucat 2. 14. A urmat 2 ... Nb2 (Trebuie să se arate că 2 ... Rg4 ar fi dus numai la remiză: 3. Re4 Re7 4. f5 b4 5. f6 ! Nf8 6. 17 b3 7. Rd3; sau 4 ... NI6 5. Rd5 RJ5 6. Rc6 Rg4 7. R:bS N:h4 8. NaS Ng3 9. NdB Nf4 10. Rc4 Ng5 11. N'g5 şi 12. Rd3) 3.Nd2 Ng7 4. Nb6 NI6 5. Ne1 Ne7! Acum albul este din nou În zugzwang şi este obligat să mute cu regele. 6. Rf3 Nd6 7. Nd2 Nc7! Datorită faptului că este legat de ap1!:rarea pianu lu i, albul n-are la dispoziţie mută ri bune. La mutările ne· bunulu i pe diagonala c1-e3 decide B .. . b4, iar la 8. Rg3 urmează 8 ... Re4. De aceea el preferă să piardă pionul "f" . 8. Nc3 N:f4 9. Nb4 NeS 10. NaS Nf6 11 . Ne1 Ne7! (Din nou zugzwang) 12. Rg3 Re4 şi ina­intarea regelui spre pion decide.

LECŢIA. 27_.

CARAQERIZAREA GENERALĂ A DESCHIDERI LOR ŞI NOMENCLATURA LOR

In tehnica modernă a şahului, deschiderea joacă un ro l deosebit de important. lucrul acesta este foarte explicabil, deoa rece dato rită fa ptul ui că aceasta fază

.a partidei a fost studiat~ foarte amănunţit, fiecare jucă­tor cau tă să acumuleze un număr CÎt mai mare de cu· noştin ţe pentru a marca o superioritate asupra adver­-sarului, pentru a·1 atrage intr-o poziţie pe care o cu­noaşte mai bine ş i astfel a intra intr-un joc de mijloc avantajos.

Di n această cauză, în turneele moderne partidele În· tre maeştri sînt în faza de deschidere o luptă a cunoş· tinţelor. Uneori se ajunge că unele variante sînt stu· diate pînă la mutarea a 20·a sau chiar mai mult (de exemplu atacul Marshall) şi partida este mai mult o analiză de acasă decit o luptă reală.

Antrenorul trebuie să explice că o astfel de abordare a problemei jocului În deschidere nu este indicată pen· tru jucătorii mai puţ i n experimentaţi. Aceştia trebu ie să caute să·şi Însuşească În primul rînd principiile funda­mentale ale jocului În desch idere, care se bazeaz~ pe folosirea corectă · a celor trei factori care stau la baza luptei şahiste: spa ţiul , timpu l şi figurile (vezi " Să În· vătăm metodic şahul", ed. a III-a, pag. 11-26).

In l egătură cu spaţiul , se va insista În mod deosebit asupra importanţei centrului de desch idere şi in gene· rai in partida de şah (vezi lecţia a 12-a). Se vor da exemple de dezvoltare clasică a figurilor În deschidere (Partida italiană ) şi de dezvoltare modernă (Reti, Apă­rarea Alehin).

In Încheierea lecţiei, se va explica clasificarea actuală a deschiderilor, luîndu-se ca model lucrarea "Teoria modernă a deschideri lor" de S. Samarian şi V. Ciocîltea.

Această clasifica re este următoarea: jocuri deschise,' 'În care albul începe cu 1. e2--e4

'Ş i negrul răspunde cu 1 ... e7-e5 ;

75

· jocuri semideschise: În care albul incepe cu 1. e2-e4 şi negrul răspunde cu alte mutări În afară de 1 ... e7-e5 ;

jocuri Închise: in care albu l Începe partida cu 1, d2 - d4 şi negrul răspunde cu 1 ... d7-d5 ;

Jocuri semilnchise : În ca re albul Începe partida cu 1. d2---d4 şi negrul răspunde cu alte mutări În afară de 1 ... d7-d5;

jocuri de flanc: În care albul Începe partida cu al te mutări in afară de 1. d2-d4'şi 1. e2-e4.

Se va menţiona că atît clasificarea desch ideri lor, CÎt şi denumirile lor sînt convenţionale. Uneori aceeaşi deschidere are mai multe denumiri, de exemplu apă­rarea 1. e4 d6 2. d4 Cf6 este denumită Apărarea Ufim­ţev in U.R.S.S., Apărarea Pirc În Iugoslavia, Sistemuf Antal in Ungaria ... Actualmente F. I.D.E. studiază posibi. litatea de a unifica şi reglementa problema clasificăr ii şi denumirii deschideri lor.

leCT I A. 18_.

JOCURILE DESCHISE

locurile deschise cuprind toate deschiderile ale căror mutări de incepere sînt 1. e2-e4 e7-eS. Această ca­tegorie de deschideri are un caracter clasic şi in gene­ral duce fa poziţii În care p redomină principiile ge­nerale despre centru şi dezvoltarea armon ioasă a figurilor.

In aceste deschideri, atîta timp cit negru l poate păs­tra sime tria, albu l nu poate spera să obţ i nă avantaj. De aceea, sarcina strategică a albului este de a obliga pe adversar să cedeze punctul central eS, care con­stituie cheia poziţiei sale. Lucrul acesta se realizează de obicei atacind acest punct prin d2--d4. rn cazul

76

cînd negrul este silit să joace la un moment dat e5:d4, atunci se ajunge la un schelet de pion; carac­teristic (vezi diagrama), care este favorabil albuluL

Fig. 1 t

De ce acest schelet de pion; este favo rabil albului se explică uşor 'in lumina principiilor privitoare la lupta pentru centru (vezi lectiile a 12-a şi a 27-a). Trebuie subliniat că acest schele t de pioni este favo­rabil albului În special prin faptul că avind un control mai mare asupra cîmpurilor centrale, el poate organiza u n atac pe flancul regelui. rn cazul CÎnd negrul poate simplifica pozi ţia prin schimburi, atunci acest avantaj dispare.

In jocurile deschise (in special in Apărarea spaniolă), negrul are la dispozitie două metode principale de joc. Prima este mentinerea cu orice preţ a centrului (de exemplu, În Sistemul Cigorin), a doua este metoda contraatacului (varianta Tarrasch) bazata pe realizarea

71.

înai ntării d7- d5. In general se poate afirma că dacă În jocurile deschise negrul reuşeşte să realizeze Îna­intarea d7-<l5 fără neajunsuri tactice, atunci a egalat. După expunerea acestor principii generale despre

jocurile deschise, se va trece la examinarea in linii mari a principalelor jocuri deschise (Spaniola, Italiana, 2 cai etc.) pe baza cărţilor lui Keres ("Teoria desch i­derilor", voI. I şi 11) şi a lucrării II Teoria modernă a deschideri lor" de S. Samarian şi V. Ciociltea.

Tratarea diferitelor deschideri se va face de către antrenor in raport cu nivelul de pregătire a cursan­ţilor. Insistăm asupra faptului că studierea variantelor trebuie făcută individual de către jucători, cunoştin­ţele lor fi ind apoi verificate În cursul lecţiilor practice, sau in critica partidelor sustinute de ei În diferite competitii .

Subliniem că jucător i i nu trebuie să studieze toate deschiderile . Fiecare jucător trebuie să-şi elaboreze un repertoriu de deschideri. De exemplu, cu albul joacă 1. e4. 1n cazul răspunsului 1 ... e5, el nu va stud ia decît o singură deschidere pentru alb, de exemplu Partida italiană . Dacă, jucind cu negrul, el răspunde la 1. e4 cu 1 ... c6 (Caro-Kann), restul jocurilor deschise Îi este complet inutil şi nu are rost să- şi Încarce memoria cu studierea lor.

LECTIA a l~·.

JOCURILE SEMIDESCHISE

In această ca tegorie intră deschiderile În care la 1. e4 negrul răspunde cu alte mutări În afară de 1 ... e7-e5. Este vorba de apărările siciliană, franceză, Caro-Kann, Alehin, scandi navă şi Sistemul Pirc- Ufimţev.

78

rn turneele moderne, jocurile semideschise, in spe­cial Apă rarea siciliană, sînt foarte mult jucate. Aceasta se datoreşte faptulu i că În aceste deschideri se evită simplificarea jocului atît de frecventă În jocurile des­chise, iar lupta are un caracter poziţional mai complex.

Fiecare dintre aceste deschideri Îşi are caracteris­tici le ei, dar in general se poate afirma că În ele con­trajocul negrulu i bazat pe d7-dS este În general mai uşor de realizat (cu excepţia Apărării siciliene), dar el IlU duce la o egalitate deplină ca În jocurile deschise, ci trebuie completat cu atacarea centrului alb prin c7-cS (Apă rarea franceza) sau e7-eS (Apărarea Caro­Kann).

Studiul deschiderHor din această categorie se va face separat, explicindu-se În primul rînd ideile de bază şi apoi diferi tele sisteme. Şi aci trebuie avut În vedere că nu este necesară studierea unei deschideri În ansamblul ei, ci numai anumite variante pentru alb sau pentru' negru, care convin 'stilului jucătorului res­pectiv. De exemplu, un juditor care are intenţ ia să joace in Apărarea siciliană după 1. e4 cS 2. Cf3 mutarea 2 ... Cf6, nu are nevoie să studieze tot com­plexul de variante care survin după 2 ... d6 sau 2 ... Cc6. EI trebuie să cunoască Însă diferitele posib i lităţi ale albului la mutarea a 2-a, de exemplu 2. Cc3 (Siciliana inchisă), 2. d3 (Indiana regelui la alb) etc.

I.ECTIA a 30_.

JOCURILE INCHISE

D in aceasta categorie fac parte deschiderile care incep cu 1. d2-d4 d7-d5 : Gambitul Damei, Deschi­derea Colle, Partida pionului damei.

Desigur, din aceste deschideri, cea mai i mportantă

este Gambitul Damei, cu foarte num eroasele lui va­riante. Ideea de bază a Gambitului Damei este in buna măsură similară deschideri lor cu 1. e4 e5, dar in oglindă. Aici albul caută să ajungă la Înaintarea e4, dar cum lucrul acesta nu este posibil direct, el o rgani­zează mai Întîi presiunea asupra pionului d5 prin 2. c4, ameninţind ca dupa 3. c:d5 să obţină superiori­tatea În centru.

Negrul se poate apăra prin metoda menţinerii cen­trului, din care fac parte toate apărările bazate pe 2 ... c6 sau 2 ... e6 (Apărarea ortodoxă, Apărarea slavă, Apararea Tarrasch etc.) sau poate renunţa la apărarea lui jucînd Gambitul Damei acceptat (2 ... d:c4). Tn sfîrş it,

el mai are la dispoziţie contraatacul 2 ... eS. (Co ntra­gambitul Albin) ca re nu este pe deplin corect, dar dă loc la un joc complicat.

Se va da exemplu al ideilor strategice din Gambitul Damei varianta principală a Apărării ortodoxe: 1. d4 dS 2. e4 e6 3. Ce3 Cf6 4. Ng5 Ne7 5. e3 ()-{) 6. Cf3 Cbd7 7. Tc1, arătîndu-se că problema p rincipală a apărării negrului este rezolvarea dezvoltării nebunului de cîmpuri albe. Ca exemple de joc în această vari antă

se vor demonstra partide din medul Alehin-Capa­blanca (1927) din cartea ,,300 partide ale lui A. A. Ale­hin".

Pentru apărarea s l <ţvă, se vor demonstra partide din meciurile Alehin-Euwe (1935 şi 1937).

80

LECŢIA. JI ••

JOCURILE SfMIINCH ISE

Din. această ·categorie fac parte deschiderile in care la prima muta re a albu lui 1. d4, negrul ră spunde cu alte mutări' în afară de 1 .. , d5.

Trebuie' me'nţionat că aceste deschide ri (Complexu l indienelor, ' apararea olandeză) sîn t foarte m'ult jucate in turneele actuale. Ele corespund conceptiilor mo­derne de angajare a unei lupte Il)ai elastice În centru, sau eventual la ceda re a centrului de pion i pentru a-I alaţa de la distanţă (Apararea Grunfeld ).

Aceste apă răr i au trei caracteristici principaTe: . ,. a1 lupta in centru se desfăşoară În jurul jnain t~r.il

pionului 'alb la e4 ; b) dacă negrul permite mutarea e2-e4, el .trebu ie

să-ş i asigure o compensaţ ie în unul din următoarele Irei r:n.oduri : un atac eficace asupra centrului alb vu l­nerabil; o ' străpunge-re cu ajutoru l mutărilor f7-f5 sau c7- c5 ; o blocare a structurii de pion; in centru, ceea ce anulează În bună măsură superioritatea de spaliu a albul ui ;

e) realizarea Întirziată a mutarii d5 este de multe ori foa rte eficace.

Antrenorul va alege exemple clasice pentru a ilustra aceste ca racteri stici (Pentru prima - din Apărarea Nimzovici; pentru a doua şi a treia - din Indiana regelui. Vezi liSă invăţăm metodic şahul ", ed. a III -a, partidele Kotov-Unzicker, pag. 222, Euwe-Ghilescu, pag. 214.)

"

I F CTIA. Jl.~

JOCURILE DE flANC

Jocurile de flanc cuprind toate deschiderile in care albul începe jocul cu alte mutari În afară de ,. e4 şi 1. d4. Din această cauză, sistematizarea lor este foarte dificilă, Caracter.i.stica principală a acestor deschideri este idţea atacării centrului de la djstantă şi a QCu­pării lui. numai În momentul cind lucrul acesta este direct 'favorabil albului. Ca aspect formal, aceste des­chideri prezintă dezvoltarea nebunilor (sau a unuia Cintre ei) În fianchetto.

Trebuie subliniat faptul că intentia albului este, În ultimă instanţă, tot formarea unui centru puternic, dar metoda utilizată este diferită, De multe ori albul per­mite adversarului ocuparea centrului cu pionii, după care, efectuează un alac asupra lui şi p-eează slă,biciuni (Deschiderea Reti) ,

Se va sublinia faptul că, În special pentru incepători. utilizarea jocurilor de flanc prezintă dificuItăti, de­oarece ea presupune un bagaj destul de mare de cu­noştinţe strategice.

5. Să se folosească cit mai frecvent aplica~iile prac­tice.

6. Să se acorde o deosebită atentie muncii politico­ideologice, folosind metodele educative cele mai indi­cale in cadru l antrenamentelor şi compeliţiilor.

7. Să se asigure un control medical riguros şi siste­matic al şahiştilor .

. ~ .

. .,' .. !, "

"

" ,:. (,', d,

- '"

.' _,'1.

;,. ,

., ,.'

BALAS, J..

SAMARIAN, S.

SAI\MRIAN, S.

v. ClOCllHA şi S. SAMAR IAN kER ES, P.

BOTVINNIK, M. M. GREKOV, N.

fA RAGO, P.

lIS IŢIN, G. M.

PANOV, V.

• •• • • •

BIBLIOGRAFIE

Sec1ia pe ramurI de sport, Editura U.C.F.S., BucureJti, 1964

SI Invlllm metodic şahul, ed. a III-a, Editura U.C.F.S., Bucureşti, 1965

Tulica ",hului, Edi tura U.C.F.S., Bucureşt i, 1962

Teoria modeml a deschiderilor În p h, Edi­tura U.C.F.S., Bucureşti 1966

Teoria deschiderilo, In ph, voI. 1., Edituu. C.F.S, 1951, voI. II, Ed. tineretului, C.F.S., Bucureşti, 1955

Partide ~ete, Edi tura C.F.S., B ucureşti, 1950 M. 1. eiJorin - llO partide alese, Editu ra tine­

retului. C.F.S., Bucureşti, 1956 Idei noi In phul Mtlstk, Edi tura tineretului,

C.F.S., Bucureşti, 1956 Final. in partida de tah, Editura U.e.F.5. ,

Bucu reşti, 1960 300 partide ale lui A. A. Alehin, Editu ra tine­

retului, Bucureşti, 1955 Al III-le. turneu internaţional al R.P.R., Edi­

tura C.F.S., Bucureşti, 1954 AI IY-Iea turneu international al R.P.R., Edi­

tura tinererului, C.F.S., Bucureşt i, 1955 Colectia Revistei de ~h, 1951- 1965

"

'" I

·

,

CUPRINS

Prelaţi . caracteristicile jocului de ph 7 Orpnluru. aMitJ'ii in cadrul sectiei de ,ah . 9 'S.ucinlie secţiei 9 Organizarea interni a secliei . 10 Criterii de aldtuire a srupelor $i echipelor 12 Otpnlzaru. pl~ificarea fi evidenta procesului instructiv-

ed&Kativ 16 Contlnubd ,i mHldica pregltiril teoretice fi practice . I B Plan tematic pentru şedinlefe de instruire teoretică şi

practicl 23 Lecţia 1. Şahu l in ţ4!ra noostr3: şi peste hotare 24 bcţi,a 1. Elemente introductive in teoria şi practica şahulu i 26 Lecţia 3. Unele nOliuni teoretice de bad . 27 Lecţia 4. Atacuri de mat şi curse in faza desch iderii 28 Leclil S. Finaluri elementare de pioni ) t Lecţia 6. Diverse finaluri elementare H Leqi. 7. Elemente de tactică şi strategie. Ce este tact ica

.$i Mrategia. Noţiunea planului de joc. . 37 lecţi,a 8. For1a comparat iv3: a pieselor. 39 LeqI. 9. Inrtuenla poziţiei asupra raportului de forţe 4t LKţia 10. Mobil itatea şi activitatea pieselor . 42

17

Lecli~ 11. Oespre manevrele slr~ tegice şi cooperarea armo-ni~sJ a figurilor in vederea realizării lor . 4)

Leclia 12. Principiul centratizlirii 44 LKţia 13. Importanla strategid a stJpinirii liniilor 7 $i 8.

Concentrarea forlelor asupra unor puncte importante din punct de vedere st rategic. 41

Leclia 14. Oeschiderea şi Inchiderea liniilor. SlrJpunge:rea sa LeClia 15. CÎşt i gul de tempo şi zugzwang S2 L ecţia 16. Noliunea de combinalie . 54 lKfia 17. Oespre iahul artistic. Sb Lecfia 18. Calculul concret al variantelor (regula pătratului,

opozilia la dlSlanlli elc.) • 57 LKlia 19. Oama contra pionilor şi pieselor. 6t l eclia 20. Primele finaluri de turnuri şi piese uŞOire 602 leclia 21. Oin istoria dezvoltării şahulu i (epoca premerp-

toare secolului al XX-lea) . 64 Lec/ia 22. Aprecierea pozitiei şi folosirea avantOijului pozi-

lional . 65 Leclia 23. Din istoria dezvol tări i şahulu i (M. 1. Cigofin şi

contemporanii săi ) 61 leCli" 24. Finaluri teoretice de b.1ză 68 Lec/ia 25. Realizarea avantajului in final 70 Leclia 26. Finalul in partida practică 72 Lectia 27. Caracterizarea generală a deschiderilor şi nOA

menc!atura lo r Lec/ia 28. Jocurile deschise. Leqid 29. Jocurile semideschise . Lec/iOi 30. locurile inchise Lecfia 31 . Jocurile semiinchise . . Lectia 32. Jocurile de flanc. Indica1ij organizatorice fi melodice Bibliografie .

• • •

" 7. " " 81 82

" as