AH,BD! #21

Ubi B

D ibi patria

magaz in de subcu l tu ra pent ru toa te e l i te le

Craiova 1 982 - 2012

30 de ani de Science Fiction“V ictor Anestin” la Craiova

AH, SF!

VoicuBugariu

MandicsGyörgy

• • • • • AH, BD! AH, BD! AH, BD! AH, BD! AH, BD! magazin magazin magazin magazin magazin editat deeditat deeditat deeditat deeditat de SyndiCARTSyndiCARTSyndiCARTSyndiCARTSyndiCART,,,,,o alianta virtuala a desenatorilor -dreamworld.syndicart.net

• nr.• nr.• nr.• nr.• nr. 21, decembrie 21, decembrie 21, decembrie 21, decembrie 21, decembrie 20202020201212121212 Craiova Craiova Craiova Craiova Craiova

• • • • • Magazin Fantastic 2Magazin Fantastic 2Magazin Fantastic 2Magazin Fantastic 2Magazin Fantastic 2: Clubul SFV SFV SFV SFV SFVictorAAAAAnestindin Craiova la 30 de ani - maxi-editie speciala onlinehttp://ahbd.syndicart.net/numar.php?nr=21• • • • • 60 de 60 de 60 de 60 de 60 de pagini A4pagini A4pagini A4pagini A4pagini A4

• • • • • coperta I : i lustratie de Marian Mirescucoperta I : i lustratie de Marian Mirescucoperta I : i lustratie de Marian Mirescucoperta I : i lustratie de Marian Mirescucoperta I : i lustratie de Marian Mirescu

• concept & DTP: Marian Mirescu• concept & DTP: Marian Mirescu• concept & DTP: Marian Mirescu• concept & DTP: Marian Mirescu• concept & DTP: Marian Mirescu

• nr .1 “BDC” - Premiul pentru debut editorial al• nr .1 “BDC” - Premiul pentru debut editorial al• nr .1 “BDC” - Premiul pentru debut editorial al• nr .1 “BDC” - Premiul pentru debut editorial al• nr .1 “BDC” - Premiul pentru debut editorial al

Asociatiei ART12 (Paris)Asociatiei ART12 (Paris)Asociatiei ART12 (Paris)Asociatiei ART12 (Paris)Asociatiei ART12 (Paris)

“Retrospectiva saloanelor e simpaticã. Si îti multumesc pentrulocul pe care mi-l acorzi...” (Pierre Pascal)

• nr .2 “Fantast ic“ - Premiul ARSFan pentru cea mai bunã rev is tã• nr .2 “Fantast ic“ - Premiul ARSFan pentru cea mai bunã rev is tã• nr .2 “Fantast ic“ - Premiul ARSFan pentru cea mai bunã rev is tã• nr .2 “Fantast ic“ - Premiul ARSFan pentru cea mai bunã rev is tã• nr .2 “Fantast ic“ - Premiul ARSFan pentru cea mai bunã rev is tã

“Gra f ica s i machetarea rev is te i împreunã cu povest i r i le de“Gra f ica s i machetarea rev is te i împreunã cu povest i r i le de“Gra f ica s i machetarea rev is te i împreunã cu povest i r i le de“Gra f ica s i machetarea rev is te i împreunã cu povest i r i le de“Gra f ica s i machetarea rev is te i împreunã cu povest i r i le de

cal i ta te impres ioneazã un c i t i tor av izat . “ (Sandu F lorea )ca l i ta te impres ioneazã un c i t i tor av izat . “ (Sandu F lorea )ca l i ta te impres ioneazã un c i t i tor av izat . “ (Sandu F lorea )ca l i ta te impres ioneazã un c i t i tor av izat . “ (Sandu F lorea )ca l i ta te impres ioneazã un c i t i tor av izat . “ (Sandu F lorea )

• nr.3 “Scoutisme”• nr.3 “Scoutisme”• nr.3 “Scoutisme”• nr.3 “Scoutisme”• nr.3 “Scoutisme”

• nr.4 “Valentin Iordache”• nr.4 “Valentin Iordache”• nr.4 “Valentin Iordache”• nr.4 “Valentin Iordache”• nr.4 “Valentin Iordache”

• nr.5 “Cherchez la femme”• nr.5 “Cherchez la femme”• nr.5 “Cherchez la femme”• nr.5 “Cherchez la femme”• nr.5 “Cherchez la femme”

• nr.6 “GENERATII I”• nr.6 “GENERATII I”• nr.6 “GENERATII I”• nr.6 “GENERATII I”• nr.6 “GENERATII I”

• nr.7 “GENERATII II” „Fete de la Musique et de la Bande Dessinée”• nr.7 “GENERATII II” „Fete de la Musique et de la Bande Dessinée”• nr.7 “GENERATII II” „Fete de la Musique et de la Bande Dessinée”• nr.7 “GENERATII II” „Fete de la Musique et de la Bande Dessinée”• nr.7 “GENERATII II” „Fete de la Musique et de la Bande Dessinée”

• nr.8 ”GENERA• nr.8 ”GENERA• nr.8 ”GENERA• nr.8 ”GENERA• nr.8 ”GENERATII III” - III BD CRAIOVTII III” - III BD CRAIOVTII III” - III BD CRAIOVTII III” - III BD CRAIOVTII III” - III BD CRAIOVA 2OOOA 2OOOA 2OOOA 2OOOA 2OOO

“Comentariile de subsol cu paragrafe din scrisorile mele sunt foarte bine gãsite siilustreazã perfect spiritul în care a fost creatã povestirea A Graveyard Tale.” (S.F.)

• nr.9• nr.9• nr.9• nr.9• nr.9 “ “ “ “ “FANTASTIC 01" - Premiul pentru cel mai bunFANTASTIC 01" - Premiul pentru cel mai bunFANTASTIC 01" - Premiul pentru cel mai bunFANTASTIC 01" - Premiul pentru cel mai bunFANTASTIC 01" - Premiul pentru cel mai bun editor - editor - editor - editor - editor - Salon Salon Salon Salon Salon BDBDBDBDBD

Constanta 2001Constanta 2001Constanta 2001Constanta 2001Constanta 2001

“În conditiile dificile în care nu existã practic sprijin pentru miscarea BD voireusiti sã publicati AH, BD! ceea ce este într-adevãr remarcabil.” (S.F.)

• nr .10• nr .10• nr .10• nr .10• nr .10 “ “ “ “ “COMICS TEST” Nominalizat la premii le ROMCON 2001 IasiCOMICS TEST” Nominalizat la premii le ROMCON 2001 IasiCOMICS TEST” Nominalizat la premii le ROMCON 2001 IasiCOMICS TEST” Nominalizat la premii le ROMCON 2001 IasiCOMICS TEST” Nominalizat la premii le ROMCON 2001 Iasi

“Sunt super revistele!...Sunt sincer impresionat!...” (Ovidiu Bufnilã)

• nr.11 „IV BD CRAIOV• nr.11 „IV BD CRAIOV• nr.11 „IV BD CRAIOV• nr.11 „IV BD CRAIOV• nr.11 „IV BD CRAIOVA 2OO2"A 2OO2"A 2OO2"A 2OO2"A 2OO2"

“Cred cã fanzinul si-a gãsit formula graficã idealã deoarece ultimele numere au acelasinivel calitativ ceea ce este semnul cel mai sigur de profesionalism.(S.F.)

• nr .12 “DRACULA 2OO2"• nr .12 “DRACULA 2OO2"• nr .12 “DRACULA 2OO2"• nr .12 “DRACULA 2OO2"• nr .12 “DRACULA 2OO2"

“““““You do a great job. I’m impressed!” (Dusan Reljic)

• nr .13 “BD Craiova 03" 2003• nr .13 “BD Craiova 03" 2003• nr .13 “BD Craiova 03" 2003• nr .13 “BD Craiova 03" 2003• nr .13 “BD Craiova 03" 2003

“Fanzinul a facut un mare pas inainte atat din punct de vedere grafic cat si alaccesibilitatii lui pentru un public din strainatate, care nu a avut pana acum prilejul sacunoasca evolutia BD romanesti contemporane." (S.F.)

••••• nr .14 “I l lustrator o f the future - Adrian Barbu” 2004nr .14 “I l lustrator o f the future - Adrian Barbu” 2004nr .14 “I l lustrator o f the future - Adrian Barbu” 2004nr .14 “I l lustrator o f the future - Adrian Barbu” 2004nr .14 “I l lustrator o f the future - Adrian Barbu” 2004

Adi Barbu, in elita ilustratorilor, la Los Angeles. Suntem elitisti cu toata lumea, iata! :)

••••• nr .15 “Marian Mirescu dessine des Aberrat ions” 2004nr .15 “Marian Mirescu dessine des Aberrat ions” 2004nr .15 “Marian Mirescu dessine des Aberrat ions” 2004nr .15 “Marian Mirescu dessine des Aberrat ions” 2004nr .15 “Marian Mirescu dessine des Aberrat ions” 2004

“Avertisment: ABERATII e un numar mai altfel... Mi-a placut. Chiar daca titlul i sepotriveste manusa :):):):):)” (Eduard Pandele) “Eu am vazut ce a copt Marian acolo. Inca prins deintilnirea cu Moebius si visand la France... Eu cred ca merita mai mult decit un Ah BD netiparit cee acolo.” (Daniel Rizea DARIZ) “AH,BD! nu e comix, nu e manga, nu e underground... AH,BD eBD!!! Si va oferi intotdeauna o shansa celor ce vor sa fie luati in seama ...if they are REALenough!” (Cristian Loghin CORTO)

• nr.1• nr.1• nr.1• nr.1• nr.166666 “Valentin Iordache“Valentin Iordache“Valentin Iordache“Valentin Iordache“Valentin Iordache” 2004” 2004” 2004” 2004” 2004 - editie upgradata 2006 - editie upgradata 2006 - editie upgradata 2006 - editie upgradata 2006 - editie upgradata 2006

“Marquezul roman. Al nostru. Al oltenilor.” (Viorel Pirligras)“Poate cel mai original si liber desenator.” (Nicolae Florin Radu SPOITORU)

• nr.1• nr.1• nr.1• nr.1• nr.177777 “AH, BD! et son Rahan surprise“AH, BD! et son Rahan surprise“AH, BD! et son Rahan surprise“AH, BD! et son Rahan surprise“AH, BD! et son Rahan surprise” 200” 200” 200” 200” 20088888

“...Este un fanzin roman... superb ilustrat de catre desenatorii romani. Pe scurt,un superb collector, ce nu trebuie pus la indemana oricui...” (www.rahan.org)

• nr.• nr.• nr.• nr.• nr.18 “1318 “1318 “1318 “1318 “13” 200” 200” 200” 200” 20099999

“Exceptional volum!” (Alexandru Ciubotariu) “AH, BD! is one sexy bitch!” (Eduard Pandele)

••••• nr.nr.nr.nr.nr.19 ”Monstri19 ”Monstri19 ”Monstri19 ”Monstri19 ”Monstri” 20” 20” 20” 20” 2010 patru editii10 patru editii10 patru editii10 patru editii10 patru editii

1 . editie trilingva (engleza, franceza, sarba) “Salon Stripa” Beograd1. editie trilingva (engleza, franceza, sarba) “Salon Stripa” Beograd1. editie trilingva (engleza, franceza, sarba) “Salon Stripa” Beograd1. editie trilingva (engleza, franceza, sarba) “Salon Stripa” Beograd1. editie trilingva (engleza, franceza, sarba) “Salon Stripa” Beograd

- - - - - Festivalul InternFestivalul InternFestivalul InternFestivalul InternFestivalul Internaaaaational BD de la Belgradtional BD de la Belgradtional BD de la Belgradtional BD de la Belgradtional BD de la Belgrad (ed.VIII ) (ed.VIII ) (ed.VIII ) (ed.VIII ) (ed.VIII )

“J’ai bien aimé les histoires. Je trouve que MONSTRES est un très bon projet, etje te souhaite du succes et un peu de chance, car il faut un peu de chance nonseulement dans le monde de la BD, mais dans la vie aussi” (Enrique Sanchez Abuli)

2. 2. 2 . 2 . 2 . editie franco-engleza “Salon International BD Constanta”editie franco-engleza “Salon International BD Constanta”editie franco-engleza “Salon International BD Constanta”editie franco-engleza “Salon International BD Constanta”editie franco-engleza “Salon International BD Constanta”

3. editie franco-engleza “Salon European BD Bucuresti”3. editie franco-engleza “Salon European BD Bucuresti”3. editie franco-engleza “Salon European BD Bucuresti”3. editie franco-engleza “Salon European BD Bucuresti”3. editie franco-engleza “Salon European BD Bucuresti”

4. editie in limba romana4. editie in limba romana4. editie in limba romana4. editie in limba romana4. editie in limba romana

••••• nr.nr.nr.nr.nr. 20 Expozitie ”Banda Desenata Craioveana 20 Expozitie ”Banda Desenata Craioveana 20 Expozitie ”Banda Desenata Craioveana 20 Expozitie ”Banda Desenata Craioveana 20 Expozitie ”Banda Desenata Craioveana””””” la Craiova la Craiova la Craiova la Craiova la Craiova

iunie 2012iunie 2012iunie 2012iunie 2012iunie 2012

••••• nr.nr.nr.nr.nr. 21 21 21 21 21 Magazin Fantastic 2Magazin Fantastic 2Magazin Fantastic 2Magazin Fantastic 2Magazin Fantastic 2: SFVSFVSFVSFVSFVAAAAA 30 - editie (“vintage”) tiparita, CrCrCrCrCraiova,aiova,aiova,aiova,aiova,

octombrie 2012 - octombrie 2012 - octombrie 2012 - octombrie 2012 - octombrie 2012 - 32 de pagini A4

• ”AH, BD!” © Marian Mirescu• ”AH, BD!” © Marian Mirescu• ”AH, BD!” © Marian Mirescu• ”AH, BD!” © Marian Mirescu• ”AH, BD!” © Marian Mirescu• • • • • O.P .4 , C .P .1471 , CrO .P .4 , C .P .1471 , CrO .P .4 , C .P .1471 , CrO .P .4 , C .P .1471 , CrO .P .4 , C .P .1471 , Craiova 200890aiova 200890aiova 200890aiova 200890aiova 200890

• e-mail : ah_bd@hotmail .com / ahbd.syndicart .net• e-mail : ah_bd@hotmail .com / ahbd.syndicart .net• e-mail : ah_bd@hotmail .com / ahbd.syndicart .net• e-mail : ah_bd@hotmail .com / ahbd.syndicart .net• e-mail : ah_bd@hotmail .com / ahbd.syndicart .net

• ISSN 1454-6094• ISSN 1454-6094• ISSN 1454-6094• ISSN 1454-6094• ISSN 1454-6094

Pentru ca SFVA are un nucleu dur...BD, grupul BDC(Banda Desenata Craioveana) a implinit si el 30 de ani,eveniment caruia i-am dedicat numarul precedent, 20

Primul numar MAGAZIN FANTASTIC, in ‘96, lecturat la Timisoara:

,

Un alt loc de intalnire... familial, “la Paciugi”(Liviu, Mirela si doamna Cornelia Paciuga): SFV A

la cafea si tutun cu un oaspete obisnuit care tocmaiscrisese “Casargoz” si ne citise un text inedit, care

mie mi s-a parut mai bun, dar uitat de atunci:C.T. Popescu, Mircea-Liviu Goga, eu

“Zilele H.Coanda”, la Casa Stiintei si tehnicii pentru tineret(Casa Tineretului, pentru prietenii de la “H.C”): Eu cu barba,Valentin Iordache cu par, Dragos Vasilescu cu de toate,Viorel Pirligras alaturi de Dodo Dumitru Nita, inarmat cu bazookamea doldora de bedele...

Valcea: un popas la inconturnabilul Dragasani... (...)

La Mx (cum semnam pe atuncidesenele) acasa, pe stradaHenri Coanda: Victor Martinbatand la Olivetti, Viorel Pirligrasdezarhivand un teanc de plansesi fotografii pentru un nou numarde fanzin SF(VA)

[fotografii din arhiva mea, M.Mirescu]

Viorel Pirligras, Liviu Paciuga

Cluburi SF in Craiova anilor 80Casa de cultura a studentilordupa lansarea cartii “Aventurile lui

Theodore”de Radu Pitigoi, zis si Honga:M.M., Daniel Dumitru, Gabriel Dimana

Zilele HELION, la Timisoara: Croaziera pe Bega - pe dinafara si pe dinauntru: Cornel Secu, M.M.,Voicu Bugariu, Alexandru Mironov, Cristian Lazarescu, Cristian T. Popescu

AH, BD! 4 Cosmarul MAGAZIN FANTASTIC 2

Viorel Pîrligras

MAGAZIN FANTASTIC 2 AH, BD! 5

Suntem in anul gratiei 3.874...Cum se poate?...- Mã rog, mã iartã, amabile cititor. Dã-mi voie a te

ruga sã nu mã ‘ntrerupi panã la fine. Imi promiti cãmã vei lãsa sã termin ceea ce d’abia am inceput?

Comptez pe promisiunea d-tale. Reincep dar.Suntem in anul gratiei 3.874; ne aflãm in cetatea

Tampitopole, locuitã de Sinecorzi, ciudate fiinte bipezi,cãrora le lipseste partea stangã a toracelui cu toateale ei. Sinecorzii sunt un trib de Chinezi.

Deschid, cu permisiunea d-voastrã, o micãparentezã istoricã esplicativã.

(Acum douã mii de ani, Chinezii declararã resbelRusiei, vastã tearã ce coprindea jumãtate dincontinentul Europei. - Observati bine cã nareznumai faptele; nu fac niciun comentariu. - Bãtaiaavu loc pe fruntaria celor douã tãri. Chineziitriumfarã si, trecand peste regimentele rusesti capeste un imens bulevard de cadavre, in osãptãmanã furã in capitala inamicã, in douãsãptãmani ajunserã in centrul Europei si in trei,dupã ce strãbãturã si bãturã, una dupã alta, toatetãrile mari si mici, se oprirã pe tãrmii Atlanticului.Poate c’ar fi mers si mai nainte dacã ar mai fiavut cu cine sã se mai batã... Lumea intreagãsguduitã, fu fortatã a recunoaste realitatea acesteiinvaziuni si i se ‘nchinã. Douã mii de ani au trecut,si Chinezii, cu perspectiva d’a domni panã lajudecata din urmã, domnesc asupra continentuluivechi pe care l-au chinizat - permiteti-mi acestsingur novicism – cu totul). Inchid aci parentezacrezandu-vã luminati de ajuns.

Acum, gratioasã cititoare si d-ta, amabilecititor, dacã doriti a face o escursiune prin cetate,procurati-mi plãcerea a vã ‘ncrede in mine si a mãurma. Voiu fi prea fericit sã vã serv de cicerone inTampitopole, care, aflati si tineti minte, este numaio sucursale a Pe-Kingului.

Pornim?... A! mã iertati, fiti buni a vã arma cuaceste foi de palmier; o sã vã fie nedispensabilpentru a vã apãra d’arsita soarelui.

Acum, aidem! O singurã recomandatiune am avã face: strambati putin picioarele in manierachinezã; este un mijloc prezervativ contraalunecusului portelanului smãltuit cu care suntacoperite stradele.

Asa !Priviti, mai intai, aci, unul din cele mai superbe

edificiuri; este pagoda idolului Kin-Lau; este locul undese reguleazã afacerile privitoare la bramani. Aci estemai mare peste toti Mandarinul Ti-Li, mare invãtat,care odinioarã a fost trãmis prin institute cuinsãrcinarea esclusivã d’a stramba picioarelechinezilor de mici, pentru a le face sã se bucure maitarziu de rachitism, calitate ce trece in mareconsideratiune la chinezi. Asa e cã este foarte mandrãpagoda lui King-Lau cu architectura ei anticã sicoloarea ei galbenã. Catã sã stiti, coloarea chinezãprin escelintã este galbenul. Aruncati-vã dincoaceochii; vedeti cazarma si cancelaria Mandarinului Pãcei,

Lis-Kyng, vice-guvernatorul militar si civil alTampitopolei; aci este rezervoriul ordinei si pãcei,stabiliment linistitor al spiritelor prea iuti si corigãtoral moravurilor. Ia uitati-vã la chinezul acela care iesedin cancelaria Mandarinului Pãcei, unde si-a petrecutnoaptea din cauzã cã s’a aflat dormind beat de opiupe stradã. Vedeti-l, mã rog, ce deselat pare a fi inurma corectiunei ce i s’a aplicat.

Aici, este Casa Justitiei. Ce severã faciadã! Totul

respirã nepãrtinirea si oarba dreptate. Intoarceti-vãputin privirile spre acel nenorocit chinez care sosesteasudat si gafaind cu o hartie in manã si nãvãleste pescara principalã a Casei Justitiei! Il cunoasteti, estebietul Pim-Pim. Nu vã uitati cã e slab si lihnit; eragras si burtos acum vr’o cinci ani, cand adversitateasoartei il imboldi sã intente proces unui vecin care-irãpise un puiu de curcã din curte. Vedeti-l, iese dinCasa Justitiei. Ce tristã figurã! O sã fie silit bietulchinez sã bea cinci cesti de ceaiu si seapte doze deopiu pentru a-si recãpãta buna umoare. Dacã nu vãeste antipaticã figura lui Pim-Pim si doriti sã-l maivedeti, veniti aci si mane si ‘n orice zi voiti, pe la oreleastea; pentru dansul procederea d’adineaori este osacrã datoriã pe care in toate diminetile o implineste

Ion Luca CARAGIALE1852-1912-2012

CRONICA FANTASTICA

desen de Tudor Popa

AH, BD! 6 Cronica fantasticã 2 MAGAZIN FANTASTIC 2

cu cea mai strictã fidelitate.Edificiul de colo, pe usa cãruia se vãd incrucisate

douã cotoare de lemn de banan - emblemã cereprezintã libertatea ‘n alegeri - este asa numita deChinezi Muma Tutulor. Catã gingãsie in nume chiar.

Sunt foarte picanti Chinezii intr’ale lor. Privitid’incoace, pe poartã, aceastã imagine alegoricã: Plinde sudoare si despoiat, un chinez, condamnat la unsupliciu analog cu al fetelor lui Danaus, aruncã cu olopatã colosale cãtãtimi enorme de aur in gura mereudeschisã a unui monstru etern flãmand. Lugubrãfantaziã!... Ati crede cã aceastã poartã este intrareainfernului, d’asupra cãreia geniul cel rãu, asa, de gust,a pus sã se zugrãveascã un specimen de modul cucare cineva petrece in regatul lui; ei bine, nicidecum:aci, am onoarea a vã spune, este casa numitã Punga-publicã; Mandarinul cel mai mare peste astã pungãeste Pungaciul, titlu dat prin simplã derivatiuneetimologicã.

Atentiune, doamnã! gravitate, domnule! Trecem pedinaintea palatului lui Sik-Tir, guvernator general alTampitopolei si reprezintante al Fiului-Soarelui delaPe-King. As avea si as voi sã vã spun multe despreSik-Tir, dacã in jurisdictiunea chinezã nu ar fi scriscã se taie limba oricãrui va cuteza sã puie in discutiunenumele acestui suprem mandarin.

Sã ne plecãm fruntile la pãmant, dupã obiceiulpãmantului, si sã ne vedem de cale.

Cred, acum, doamnã, cã sunteti ca si mine depãrere, dupã atata umblet si fatigã, sã intrãm in acestelegant stabiliment public. Vom lua si noi ceaiul sivom fuma opiul, repauzandu-ne putin. Din fericire,

acesta este tocmai locul public de predilectiune altutulor notabilitãtilor chineze din Tampitopole. Esteadevãrat, nicãieri aici nu se servã ceaiul in mai bunãcalitate. Sã intrãm. Priviti pe chinezii mei cum sedcu indolentiã pe tapetele lor bizar colorate; vedeti cum,prin o miscare d’o regularitate perfectã siegale,clatinand capul cand afirmativ, cand negativ,sorbind cu deliciu ceaiul si aspirand cu incantãmantopiul, ei isi petrec inocent timpul! O, tabel admirabilde moravuri pacifice! O, fericiti chinezi!! Binecuvantatefiinte bipezi, cat este de invidiat soarta voastrã. Voinu vã frãmantati cu firea pentru nimic. Nu este nimicin stare sã aducã un moment mãcar de esceptiune invieata voastrã calmã si neofensivã: nici rachitismulprimatur al micelor chineze; nici legenda bietului Pim-Pim, fidelul vizitator matinal al Casei-Justitiei; nicicrampeiele de banan incrucisate pe usa edificiuluiMumei-Tutulor; nici chinul sãrmanului chinez care estecondamnat la intrarea Pungei-Publice sã‘ncerce asãtura pe nesãturabilul monstru; nici tãiarea limbeidin jurisdictiunea voastrã. Vouã, ceaiul, si opiul sã vise dea,... si ‘ncolo, pace! O, de trei ori fericiti muritori!!!

Mã iartã, domnul meu, dacã mi-am uitat datoriade cicerone, lãsandu-vã un moment, pe doamna sipe d-ta, pentru a mã adresa chinezilor mei. V’o jur cãam fãcut-o numai dintr’o miscare interioarãinstantaneã si nerezistibile de sincerã admiratiune.

Pentru astã datã, vã cred satisfãcuti in d’ajuns.Sunt fatigat; permiteti-mi sã mã retrag; vã las.

Cum vi se pare, gratiosi cetitori, apocalipsul meu?Ce va sã zicã purtarea asta, vor striga unii din d-

voastrã; intaiu ne arunci peste douã mii de ani in viitor,ne spui niste comedii estravagante, ne plimbi, ne‘ncurci, si-apoi ne lasi in Tampitopolea d-tale fãrã sãne spui cum sã venim indãrãt; ne lasi in un locnecunoscut, bizar, straniu, rãtãciti.

- Iubiti lectori, nu sunteti de loc rãtãciti. N’avetinevoiã de conducerea mea. Luati bine seama, a fostnumai o glumã fantasticã: sunteti acasã, la d-voastrã,intre ai d-voastrã... in Bucuresti, in Teara Romaneascã.Priviti in jurul d-voastrã; imi pare cã cetiti Ghimpele.

desen de Nicolae Florin Radu - reluare din nr.11/2002

desen de Tudor Popa

Prelatele ierboase ce acopereau denivelãrilesesului adãposteau, abia ghicitã chiar de cãtre ochiulversat, o viroagã întinsã. Bulgãri cafenii de lut siplumburii bãltoace o nãpãdiserã pe de-a-ntregul, dîndu-i un aspect de mlastinã vorace. Kaberul îsi gãsise sãse-ntepeneascã chiar acolo, într-o mocirlã mustind devegetatie, si sase oameni munceau cu greu sã-ldegajeze.

- Dom’ne, cînd vã zic eu cã nu facem nimic, nufacem, spuse tînãrul Landa într-un moment de rãsuflare,stergîndu-si fruntea cu mîneca murdarã si mînjind-omai rãu de nãmol si sudoare.

- Ce e, mã? Ce mai vrei si tu? Moralisti de ãstiaavem o cîrcã, îl repezi David, seful trupei.

- Hai, dom’ne, sã curãtãm ventilul de alimentare cuaer, cã de aia nu se ridicã ãsta. Nu ne ia mai mult dezece minute. Ce dracu’?!

Ceilalti asteptarã cu interes rãspunsul sefului.Tocmai atunci norii cenusii, ce limitau plafonul ceresc,crãparã într-un loc si o razã de soare luminã fugitivfetele celor munciti, pentru a se pierde în ierburile înalte.

- Bine, mã, hai s-o facem si pe asta, cedã David.Se apucarã imediat si chiar dacã termenul de zece

minute prezis de Landa se prelungi cu mult, rezultateleîncepurã sã se arate. Mai întîi duzele fornãirã cuzgomot, înecîndu-se cu frunzele si mîlul intrus, apoizgomotul se diminuã si jetul de aer circulã nestingherit,opintind uriasul kaber din baltã, împroscîndu-i totodatãpe cei sase din belsug cu lichid vîscos. Nu peste multtimp masinãria plutea din nou pe perna ei de aer, iarcei sase murdari, din care numai ochii si dintiidescoperiti de zîmbete mai luminau albi, se cãtãrarãvoiosi pe puntea nici ea prea curatã.

- Ia-o mai pe margine cã iar ne-mpotmolim, strigãDavid cãtre pilot, apoi adãugã ca pentru sine: Bã, cedrumuri au si ãstia...

Lumina, ivitã prin ochiurile de nori fugari, baleia caun reflector portiuni întregi de peisaj si David alungãdin minte nelinistea ce i-o inspira planeta si începu sãse gîndeascã la reprezentatia apropiatã.

Cînd Fladé iesi din turã gãsi trupa completschimbatã. Kaberurile stãteau frumos aliniate pe uncolt al platoului, lucind de curãtenie, acum se puteaciti usor pe ele textul scris în culori tipãtoare:„Compania teatralã Shakespeare Galaxy”, si mai jos,subliniate de efecte luminescente: „Un teatru cît o lume”si „Turul galaxiilor cunoscute” sau „Universul uman într-o scenã”. Fladé zîmbi încîntat. îsi aducea aminte detineretea nu demult lãsatã în urmã si de marilemetropole din galaxiile centrale.

Actorii dãduserã jos de pe ei, asemeni sfîrsituluiunei piese, noroiul care la venire îi masca,împestritîndu-i, asa cã Fladé fu peste mãsurã debucuros sã descopere niste oameni fermecãtori în haineciudate - ce vrei, dom’le, actorii ãstia sînt întotdeaunaîn pas cu ultima modã! - aparitii singulare în sãlbãticiaplanetei. David fãcu un pas înainte. Purta vesminte deun albastru potolit, cu ciudate luciri în pãrtile cutate.

- Permitet i -mi sã vã fac cunost intã cuCompania..., spuse.

Trupa trebãluia prin jurul kaberurilor, o forfotãarmonioasã, poate chiar regizatã, gîndi Fladé surîzînd.David îl purtã prin fata fiecãruia si fãcu prezentãrile:

- Felonia Gamma, rãmasã în constiinta Universuluiprin rolul Hermiei, fiica lui Egeu, din „Visul unei noptide varã”, iar tînãra îsi plecã ochii în fata decizionaruluicoloniei, constientã cã pulberea invizibilã de pe pleoapeisca în aerul din jurul fetei sale luciri fascinante.

- Sorian Vidoe, continuã vocea lui David, primul actor-compozitor ale cãrui vorbe de duh au fãcut turul lumilorcolonizate.

Bãtrînelul hîtru, posedînd un crestet invadat de ofrumoasã chelie, mîndru de mustata electrizatã cemisca la fiecare deschidere a gurii, îi strînse mînacãlduros, miscîndu-si ochii mici, de viezure:

- „Noile cunostinte-s, ele, o întregire a fiintei mele.”

Fladé rîse încîntat.- Lavinia Proteus-Unia, continuã David prezentarea.

Cea mai celebrã balerinã, cel mai cuvîntãtor corp dinUnivers!

Fladé cãscã ochii. într-adevãr, trupul perfect al tinereifremãta de serpi de luminã ionizati, punînd si mai multîn evidentã sculptura umanã. Se gîndi îngrijorat larumoarea ce se crease în acest moment în sala decontrol, unde ghicea strîns aproape tot personalulcoloniei, urmãrind cu totii pe monitoare trecerea înrevistã a actorilor. Mai mult ca sigur cã uriasul ecrancentral dãdea acum detalii ale Laviniei-Unia, iar tineriilaboranti îsi fãceau deja planuri utopice de petrecere atimpului liber dupã reprezentatie.

Ocolirã cîteva containere descãrcate din kaberurisi dãdurã peste un peisaj insolit. Cei doi tineriîmbrãtisati în locul acela ferit îl fãcurã pe Fladé sãroseascã. Fata observã cu coada ochiului venirea celordoi si, fãrã a-si pierde stãpînirea de sine, rosticonvingãtor:

- Stiu eu bine/ Cã nu-i lumina zilei! E-o fîsie/ Demeteor, însãrcinat de soare/ Spre Mantua sã-ti luminezedrumul/ Cu facla lui. Mai stai putin!/ De ce/ Sã te zoresticînd încã nu e ziuã?

Tînãrul tresãri putin apoi cuvîntã si el netulburat:- Sã vinã-atunci strãjerii sã mã prindã!/ Sã mã ucidã!

N-au decît! Nu-mi pasã,/ Dacã asa vrei tu. Sã zicem,deci,/ Cã raza de luminã jucãusã/ Nu-i ochiul zilei,/ Ciun pal reflex/ Rãsfrînt de fruntea...

Se opri încurcat, iar David îi veni în ajutor:- Cynthiei! ...de fruntea Cynthiei.Tînãrul se întoarse surprins si îi surîse cu

recunostintã.- Fata mea, Veneza, si tînãrul Landa, un promotãtor

talent în rolurile de june-prim, spuse, putin încurcat,David. Tocmai repetau o scenã din „Romeo si Julieta”.

Fladé se multumi sã dea din cap, apreciind în treacãtcalitãtile feminine ale Venezei si felicitîndu-l în gînd petînãr pentru alegerea fãcutã. Trecînd spre urmãtorulgrup, David întrebã mai mult ca pentru sine:

Viorel PÎRLIGRAS

TRISTÃ OFELIE


- De cînd naiba repetã ãstia doi „Romeo siJulieta”? Doar nu-i trecutã în program! si se întoarseputin nedumerit spre locul unde se aflaserã cei doi,acum pustiu.

Laborantul îsi aranjã mai bine puloverul pe gît si îsîafundã mîinile adînc în buzunarele ventrale. Privea devreo zece minute la tehnicianul venit cu trupa careefectua mãsurãtori topometrice pe terenul viran dinspatele coloniei, trecîndu-le în memoria unuiminicalculator de buzunar.

- Auzi, dom’le, de ce n-o tineti în sala mare alaboratorului? E creatã special pentru astfel de festivitãti!

Tehnicianul îl privi lung, întrerupîndu-si munca.- Asa a hotãrît regizorul. Nu decid eu repartizarea

perimetrului scenic. Uite, odatã, eram parcã pe GalaharQ, regizorul a tinut mortis sã se joace „Macbeth” înniste ruine antice de pe-acolo. Efectul era de atmosferã,dar eu era sã-mi rup gîtul fãcînd expertiza solidicitãtiipietroaielor.

- Pãi si voi nu-i spuneti cã-i nasoalã chestia?- Ce vorbesti, dom’le? Crezi cã asa merge? Noi am

fost de acord de la bun început, toatã trupa, cã dacã-ialbã e albã, dacã-i neagrã e neagrã. întelegi? Si peurmã, gîndeste-te cã montãrile astea se bucurã de unmare succes. Uite, sã vii odatã, dupã spectacol, sãvizionezi niste înregistrãri pe care le tinem noi dereclamã. Sã vezi, tatã, chestii de nu-ti vine sã crezi:reconstituirea Romei antice pentru o montare cu cai în

AH, BD! 8 Tristã Ofelie 2 MAGAZIN FANTASTIC 2

MAGAZIN FANTASTIC 2 Tristã Ofelie 3 AH, BD! 9

„Titus Andronicus”, decorurile zburãtoare din „Visul uneinopti de varã” sau robotii care apar în Iuliu Cezar”.Damblagesti, dom’le..., pe bune...

Laborantul rãmãsese visãtor. întrebã deodatã:- Si aici? Faceti ceva mai deosebit sau...?Tehnicianul pufni:- Vezi terenul ãsta? Trebuie sã indic computerului

toate datele de nivel, palmã cu palmã. Stii de ce? Peaici o sã se miste duhul lui Hamlet.

- Cum duhul?- Dom’le, e o proiectie holograficã computerizatã.

O sã se miste exact respectînd terenul. Iar acolo, maideparte, vor fi instalate cîteva generatoare de tensiune.O sã vezi dumneata cã, la un moment dat, pentrucrearea atmosferei tensionate, vor apare cîteva fulgerespre zare. O sã fie misto, îti spun eu.

- Ce chestii, se minunã laborantul. întrebã apoi: Auzi,dom’le, sînteti bine plãtiti?

Tehnicianul îl mãsurã gînditor.- Eu stiu ce sã-ti spun? înainte era mare scofalã,

tin minte, eram tînãr de tot pe-atunci, imediat dupãprima expansiune, cînd începuserã sã se mai aseze,David dãdea niste reprezentatii fantastice pe la consu-late sau pe planetele nodale. Stiu cã „Îmblînzireascorpiei” s-a transmis prin multiviziune în tot sistemul.Pe atunci trãia Clebeea Cela, sotia lui David. Mamã,ce scorpie putea sã dea din ea în spectacol! Nu-ti veneasã crezi... Si, pe urmã, sã vezi chefuri... Cîte-osãptãmînã, douã... Erau si timpurile mai bune. Nu stiu...Am impresia cã între expansiuni oamenii se bucuraumai mult de cele lumesti; se bãgau fonduri mari în totfelul de chestii artistice. Proiectul lui David era sãobtinem, nici mai mult, nici mai putin decît o planetãîntreagã, cu toatã suprafata ei ca scenã de spectacol!Realizezi? O scenã de pe care nu se demonteazãniciodatã decorurile! Lumea ar fi venit în pelerinaj acolo,si-ar fi petrecut concediile hoinãrind încolo si încoacepe planetã si vizionînd tot felul de spectacole... Ce vis!...Mã uit cã azi nici nu prea mai sînt trupe teatrale. Peatunci pînã si copiii aveau, dom’le, trupe. Sã fi vãzutformatii de sunet si luminã. Rãmîneai crãcit! Ce muzicãsi ce montãri... Astãzi, pe bune, ba nu gãsesti navã detransport pentru turnee, ba tocmai se mutã coloniile...Asa e cu expansiunile astea. Si totul se investeste înele. Oameni, aparate, Credite... Nimic nu e statornic.Lumea e o curvã mare, dom’le... Uite, facem acumexpeditiile cu cîteva kaberuri. Pãi altãdatã aveamconvoaie, dom’le! Am avut noi si un grontavar, îti daiseama? Stii ce-am pãtit pînã am ajuns aici, în colonie?Dacã nu ne-am împotmolit de cîteva ori prin noroaielealea...

- Asa e planeta, explicã laborantul. E tînãrã si auloc tot mereu schimbãri climaterice. Nici relieful nu estabil. Uneori parcã înnebuneste toatã natura! Atuncisã te tii: furtuni, tornade, cutremure...

- Pãi si atunci ce faceti pe-aici?- Sîntem grup S.V.E. Poate nu stii ce-i ãla, cã nu

esti de specialitate...- Ba stiu, stiu: „Studierea Vietii Extraterriene”, nu?- Îhî...

- Pãi, si ati gãsit viatã aici? Cã n-am vãzut nimicprin jur...

- Nu vorbi, nene, asa. N-ai vãzut vegetatie, iarbã,plante, pãduri?

- Lasã, dom’le, astea... Stii mata’ la ce mã refer:animale, oameni...

- Asa, n-ar fi, spuse gînditor laborantul. Da’ posedãmniste spectograme de frecventã inteligentã.

- Aici? Pãi de la ce? De la iarbã?- Parcã poti sã stii? Uite, îti dau, asa, un punct de

plecare: crezi cã plantele astea, prin rãspîndirea lor peîntreaga planetã, nu pot forma un sistem gînditor, simi-lar creierului omenesc, de exemplu, desi ãsta nu poatefi neapãrat un standard?!

- E o idee. Si de-ar fi asa, ce-ar putea gîndi?- Nu stiu. Asta încercãm noi sã aflãm. De asta e

colonia instalatã pe planetã. Stii, e greu sã comunicicu un sistem gînditor atunci cînd n-ai similitudini înreceptare.

Tehnicianul puse aparatele jos si se asezã si el.- I-auzi, dom’le, care va sã zicã n-are gurã, urechi,

ochi, gust, miros...- N-are, si atunci te întreb eu pe dumneata, cum

faci sã discuti cu el? Sau ce simboluri conventionalefolosesti?

Tehnicianul tãcu o clipã, apoi spuse hîtru:- Ãsta nu vede o piesã de teatru, nu?Spectacolul trebuia sã înceapã. Tot personalul

laboratorului, în frunte cu Fladé, îmbrãcat de

“Portret cu autoportret” (M.M.)

AH, BD! 10 Tristã Ofelie 4 MAGAZIN FANTASTIC 2

sãrbãtoare, luase loc în jurul terenului de reprezentatie,strãjuit în patru colturi de kaberuri luminescente, deco-rate pentru spectacol. Laborantul îl zãri lîngã unul dinele pe tehnician asezat la un pupitru. Se strecurã cugreu pînã la el.

- N-aveti voie aici, se rãsti acesta cînd laborantulse apropie, dar, recunoscîndu-l, îi sopti: Stai sidumneata pe banca asta.

- Începe, ã? întrebã acesta nerãbdãtor.- Acusi, uite cã intrã David sã facã deschiderea.- Stimat auditoriu, se auzi, amplificatã cu

reverberatie electronicã, vocea conducãtorului trupei,astãzi, aici, compania teatralã...

- Cîti ani o avea David ãsta? întrebã soptitlaborantul.

- Nu stiu, îi rãspunse tehnicianul, dar e bãtrîn bine.A fãcut vreo cîteva operatii de chirurgie esteticã.

- Zãu, dom’le? Si nu pare, se minunã sincerlaborantul. Da’ am vãzut cã are o fatã destul de tînãrã...

- Cine, Veneza? zîmbi celãlalt, asta nu e fãcutãcu Clebeea Cela, asta e o aventurã de-a lui de-acumvreo 18 ani; a fost un scandal...! Mai trãia pe atunciClebeea...

- Ai, nu?! rîse laborantul.- Serios.Izbucnirã aplauze. Un gong rãsunã si spectacolul

propriu-zis începu.- Îti place pustoaica? îl întrebã tendentios

tehnicianul.- E ca lumea, i se rãspunse, si cum lumea, stii

mata’, e curvã...Tehnicianul zîmbi cu îngãduintã, afisînd un aer de

atotstiutor.- Fii cuminte, dom’le. Nu e asa. Are gagica ceva

sînge în vine dar si-l pãstreazã pentru Landa, tipulde-o sã joace pe actorul în piesa asta.

- Si ta-su stie? rînji laborantul.- Cred cã bãnuieste ceva, da’i place si lui tînãrul.

E ambitios, are talent... Eu personal cred c-o sã-i ialocul mahãrului cînd o da ãsta în primire...

- O fi vreuna...- Taci din gurã, spuse precipitat tehnicianul. E

scena cu duhul. Fii atent aici!Apãsã pe cîteva butoane si îsi îndreptã casca

minusculã înfiptã în ureche. Cîteva luminite clipirã pepupitrul de comandã. În jur se fãcuse întuneric sideodatã ceva, ca o aparitie de fum, se ivi în stînga siînaintã încet.

- Mãria ta, priveste! rãsunã glasul lui Horatio.- Îngeri si soli ceresti, pãziti-ne! / De esti duh sfînt

sau blestemat strigoi, / De aduci duhori din iad sau omireasmã / Din cer, de vii cu gînd milos sau vitreg - /Te-arãti c-un chip atît de-mbietor / Încît îti voi vorbi...declamã Hamlet.

- Extraordinar! se entuziasmã laborantul. N-am maivãzut asa ceva. Ce normal se miscã! Parcã ar fi într-adevãr un om.

- E o proiectie holograficã de cîmp, ti-am mai spus.Uite aici, acum îi dau putinã consistentã, sã se vadãmai bine.

Contururile se clarificarã, imaginea rãmînînd însãtransparentã.

- Fii tare! Nu te du! urlã Horatio.- Si cum l-ati fãcut, dom’le? E chiar proiectia

vreunui actor? Aratã oribil...- Pãi dacã e mort... Nu-i proiectia nimãnui. Ne-a

fãcut programul un inginer de-al armatei dupãdescrierile noastre. Nici n-am fi putut face noi asaceva. Uite si dumneata cã are portiuni de trup putrezite,golite de carne...

- Ceva în tara Danemarcii-i putred, spuseMarcellus.

- Si putem sã-l adaptãm oricãrui teren, continuãnestingherit tehnicianul urmãrind indicati i leelectronice.

- Extraordinar! repetã laborantul entuziasmat.- Acum sã vezi, cînd începe sã vorbeascã. Si vocea

îi este tot sintetizatã electronic. Regizorul a tinut sãfie ceva cu totul si cu totul neomenesc.

- Ascultã-mã, spuse duhul.- Te-ascult, rãspunse Hamlet.- Curînd / Îmi bate ceasu-ntoarcerii la chinuri / În

flãcãri si pucioasã.- Bã, ce chestie! Laborantul era în extaz. Cum

reusiti?- Acum, sincer sã f iu, e si un sistem de

tetraedrofonie, un sistem de ãsta, de cuadrofoniespatialã, de asta sînt plasate kaberurile în patrucolturi. De fapt, se creazã o holofonie, întelegi?

SFLASH (nr.3), fanzinul SFVA din anii 80

MAGAZIN FANTASTIC 2 Tristã Ofelie 5 AH, BD! 11

- Pricep, spuse pierdut laborantul.Evaporarea duhului, pusã în evidentã de jocul

actorilor, fu un nou prilej de uimire pentru laborant.Tehnicianul îi arãtã pe rînd efectele de izolare vizualãsi fulgerele artificiale, urmãrirã amîndoi teribilul joc allui David interpretînd regele si al Venezei într-un rolde suavã Ofelie. Tînãrul Landa apãru cãtre mijloculpiesei în rolul sefului actorilor ambulanti.

- Priveste aici, suflã tehnicianul, Landa e un foartebun mim: sã vezi cum interpreteazã reconstituireacrimei!

- Ia, dom’le.Laborantul se trase mai în fatã.- Te cred cã spui doar gîndul ce-l gîndesti;/ Dar noi

uitãm ades ce-am hotãrît./ Cãci scopu-e doar un robal amintirii,/ Pornit cu-avînt, dar prea plãpînd din fire:/Un fruct necopt, legat de creanga sa,/ Ce cade singurcînd a dat în pîrg./ Cãci noi pe noi uitãm a ne plãti/De datoria ce ne-o datorãm./ Ce-n toiul patimii ne-ampus în gînd,/ Cînd patima s-a stins, s-a dus si gîndul./în focul lor, dureri si bucurii/ îsi mistuie si tîlcul sifiinta...

- Acum se-ndreaptã spre grãdinã. Imagineazã-ti ogrãdinã, spuse tehnicianul, numai pe asta n-o avem,deoarece pantomima nu cere nici un decor.

- Întîi zadarnic stãm si plãnuim/ Cãi tot ce plãnuime spulberat;/ Al nostru-i gîndul, nu si-nfãptuirea-i./ Darmoarã-ti sotul, mort îti e si gîndul...

Cîteva fulgere izbucnirã si tunetul umplu întreagareprezentatie.

- Mã trec fiori, spuse laborantul, e bine gînditã sifurtuna asta...

- Greu jurãmînt. Mã lasã, dragã, singur,/ Mi-e duhultulbure si-as vrea o clipã/ Sã uit în somn povara zilei.

Un vînt se iscã din senin, timp în care spotulluminos se restrînse pe trupul lui Landa ce mimãodihna. De undeva apãru Lucianus, cu otrava în mînã.Vorbele lui acoperirã suierul sinistru al furtunii iscate:

- Gînd negru, aprigi mîini, prielnic ceas,/ Prilej sosit,otravã descîntatã,/ Si-n preajmã nici un suflet viurãmas./ Tu, zeamã puhavã si-amestecatã,/ Dinburuieni culese-n miez de noapte,/ De trei afurisenii-nveninatã/ Si de trei ori spurcatã de Hecate,/ Cumplita-ti vrajã-n trup si sãnãtate.

Se aplecã cu miscãri feline si turnã otrava înurechea lui Landa, adormit.

Un fulger izbucni, mai puternic ca niciodatã. Vîntulse întetise îngrijorãtor si cîtiva stropi de ploaie biciuirãfetele celor prezenti. Vocea lui Hamlet, comentîndscena, se auzi ca de foarte departe:

- Îl otrãveste în grãdinã, ca sã-i ia coroana. Îlcheamã...

Un nou fulger zigurã aproape. Laborantul tîsni înpicioare, speriat.

- Mai încet, dom’le, cu furtuna asta. Nu cred cã-iface bine piesei...

- T 4, sopti tehnicianul în microfonul-pastilã dindreptul gurii, diminueazã intensitatea furtunii. Fãcu opauzã ascultînd ceva în cascã si izbucni: Nu, n-ocomand eu, am crezut cã tu o dirijezi! La naiba, e

furtunã-furtunã, dom’le! tipã spre laborant.Între douã tunete se auzi sirena intermitentã a

coloniei. Laborantul pãli.- Se întîmplã ceva. Probabil c-a sporit amplitudinea

frecventei de cîmp.- A ierbii de care ziceai? se holbã nedumerit

tehnicianul.Laborantul nu rãspunse. O luase la fugã, ca toti

ceilalti spectatori, spre colonie. Piesa se întrerupse,tehnicienii deconectarã toatã aparatura si începurãs-o strîngã grãbiti, acoperind-o cu huse de plastic,din fata ploii ce cãdea în perdele dese. Apoi, în haosuliscat, o voce tipã din perimetrul scenei. Capetele seîntoarserã buimace spre locul unde mai înainte sepetrecuse otrãvirea regelui. Cîtiva actori se agitau înjurul trupului inert al lui Landa, medicul trupei se repezisi îl consultã sporadic, dupã care se întoarse cãtreceilalti si îi privi abãtut, ridicînd din umeri. David urlãceva, apucîndu-l de guler si controlînd pulsul tînãrului.Veneza se zguduia de plîns. Cîteva femei îsiascunserã fata în piepturile bãrbatilor, apoi cinevastrigã ceva si arãtã în afara perimetrului scenic.Colonia fu informatã imediat si din nou gloata delaboranti, Flade si o sleahtã de exobiologi se repezirãspre locul spectacolului, împrejmuind portiunea deunde, nedumerit, în ploaie, îi privea un Landa trans-parent, ca o proiectie holograficã. Pe obrajii fierbintiai Venezei, lacrimile se împleteau cu stropii de ploaie.

ilustratie de Viorel Pirligras pentru revista “467”a Societatii Fanilor lui Victor Anestin

AH, BD! 12 Pelerinajul eretic MAGAZIN FANTASTIC 2


1. Pentru prima datã iesise din locuintã(asa îi spuneau pãrintii, de fapt era o pesterã ce

îndeplinea cu un succes îndoielnic aceastã functie,nu arãta nici pe departe cu genul de locuintã pe careîl aflase din cãrtile cãrate cu grijã acolo, sus, însãlui îi plãcea mai mult sã compare cele douã denumirisi sã le gãseascã asemãnãri)

si fusese orbit de lumina zilei, de soarele ce ardeaundeva, deasupra muntelui.

(În fond îi plãcea mult sã se uite cum ardeauluminile în vatrã si îsi zisese atunci cã nimic nu aveasã egaleze farmecul vâlvãtãii, al trosnetelor lemnuluiîncins, scântei ce-i sãreau în poalã, pe brate, pepicioare si îl ardeau al dracului; cã nimic nu putea fimai plãcut).

2. I se spusese cã e diferit de ceilalti, cã ar fitrebuit sã stea ascuns toatã viata în locuinta lor

(îi plãcea sã fie singur, iar amenintãrile grozavespuse de tatãl sãu la supãrare, atunci când, dinnebãgare de seamã ori din neîndemânare, vãrsaceaunul de apã clocotitã pe vreun picior dinapropiere; probabil asta îl incita mai mult, sã vadãcum se înroseste pielea celorlalti în contact cu apaclocotitã)

si cã le era rusine cu el; dacã ar fi fost vãzut deceilalti, ar fi fost gonit în prerie, cu lupii, sã-l sfârtece

(dar care erau acei ceilalti? niciodatã nu îi vãzuse,deci nu avea de unde sã le stie reactia. Ba chiar arfi putut fi prietenosi cu el oricum ce sens ar fi avutsã-i amestece pe lupi în toatã povestea asta; nu contacã Janice, sora lui mai mare, care venea foarte târziuacasã, cu o fãclie imensã în mânã, se speria demoarte când îl vedea si îl bãtea, blestemându-l. Cutoate cã în una din plimbãrile sale de mai târziu prinpãdure chiar întâlnise un lup, care s-a apropiat deel, i-a dat târcoale, mirosindu-l, apoi a plecatscheunând, mai bine zis a rupt-o la fugã, speriat,cu coada între picioare).

3. Fusese totusi lãsat sã se plimbe de capul luiprin împrejurimi

(probabil cã nimeni nu îl mai privea ciudat, ori seobisnuiserã cu el; si începuse sã-si punã si elîntrebarea de ce e singurul care are picioareleacoperite, ca si mâinile, de pãrul ãsta cenusiu, întimp ce pãrintii sãi se multumeau sã-si acoperegoliciunea pielii lor albe, lipsite de pãr, chestiile ãleatrentãroase si rupte)

însã lui îi plãcea cel mai mult sã stea pe malulrâului, sã modeleze figuri, forme, din nãmol.

(Janice venise într-o zi si îl privise, fãrã sã spunão vorbã, cum „lucreazã”, ãsta era cuvântul pe care îlauzise din gura tatãlui sãu seara când revenise înpestera-locuintã, mânjit pe palme si pe blanã, privisecum sub mâna sa figurile sunt parcã aievea, even-tual chiar merg unele din ele – normal si-a spus el,fiecare din ele are viatã, scurtã, lungã, totul este sãle insufli pofta de viatã, cãci ele te vor asculta -, iar înfinal, Janice pentru prima datã i se adresare direct,

linistitã, altfel decât în zilele când îi trãgea câte omamã de bãtaie: „Poate cã vei fi si tu bun la ceva înviata asta”.)

4. Venise apoi steaua aceea cãzãtoare, ovãzuserã întâi pe cer, micã, apoi din ce în ce maimare, cometã auzise cã îi spun ai lui, ei stiau maimulte

(parcã înnebunise si pãdurea, dupã cum îsifrãmânta arborii dupã cãderea noptii; nu numaipãrintii si cu Janice, care parcã nu mai erau ei; siapoi si lupii ce începuserã sã dea târcoale muntelui,cu urletele lor prelungi, prevestitoare de moarte;auzise ca prin vis ceva de boala adusã de coada ei,si cã nu era prima datã când se întâmpla asa, si cãsupravietuiau cei puternici)

si pentru prima datã vãzuse si ceilalti oameni,chiar dacã pentru ultima oarã

(erau prin apropiere, probabil cã în una din zilechiar îl vãzuserã, dar acum nu mai avea niciun felde importantã, cãci, cu ochii injectati, iesiti dinorbite, cu carnea putrezindu-le pe oase, mureau unuldupã altul; si mama, si tata, si Janice).

5. Trecuserã un an-doi de la întâmplãrile acestea,oasele deja dispãruserã, lupii îsi fãcuserã datoria sicurãtaserã pãdurea de cadavre

(vãzuse cum vreo trei-patru se bãteau pe un fe-mur, cu mârâituri înspãimântãtoare, vãzuse si cumse apropiaserã de locul unde se afla ceea ce mairãmãsese din Janice si smulseserã câteva oase cufâsiile de carne ce îl mai tineau, si urlase; îsi doriseatunci ca toti sã moarã si lupii cãzuserã ca loviti detrãznet)

asa încât nimic nu mai amintea cã pe acololocuiserã cândva oameni

(îngropase ceea ce mai rãmãsese din Janice, dinmama si din tata; lupii se zãreau tot mai rar, iar cândîl vedeau, fugeau din nou în pãdure).

6. Începuse sã-i displacã singurãtatea, sã seconfunde cu pãdurea, cu pãmântul, cu vântul, cumuntii cei înalti si vesnic acoperiti de zãpadã

(învãtase sã asculte zgomotele din naturã si sãse identifice cu ele, ca niciodatã le învãtase rostul)

rãmãsese singur si pentru prima datã i se fãcusedor de ai lui, de Janice, de oameni

(niciodatã nu i se întâmplase asta, dar simtea cãlipseste ceva ca totul sã fie perfect, asa cum vroiael, cum visase când era mic).

Câteva zile modelã o formã dupã asemãnarea lor(lângã râu, din nãmol si din lut, si chemã în ajutor

vântul, cerul, pãmântul, totul; pânã când formaîncepu sã se miste)

si o numi Adam.

Dan NINOIU

JOCUL

AH, BD! 14 MAGAZIN FANTASTIC 2Victor MARTIN

LUMEAZÃBRELELORDE PUSCÃRIE

- Chiar asa se numeste lumea noastrã? întrebãmicutul Karl.

- Da, rãspunse tatãl sãu. Se numeste „Lumeazãbrelelor de puscãrie”.

- Nu stii de ce?- Nu stiu. Asa s-a pomenit.- Urâtã lume, spuse copilul.- Nu poti aprecia cât de frumoasã sau de urâtã e

lumea în care trãiesti. Alta nu existã. Nu ai termeni decomparatie.

- Eu cred cã existã.- Ce te face sã crezi asta?! se mirã tatãl.

- Tot mai multã lumevorbeste, tot mai insistent, delumea de dincolo de fanteleenergetice. Tot mai multi îsiexprimã intentia de a trece în partea cealaltã.

- Sã treacã sãnãtosi. Ce îi împiedicã?- Frica, spuse Karl.- Frica e cea mai terifiantã puscãrie.- Eu cred cã dincolo de fantele energetice existã

ceva.- Ce te face sã crezi asta? întrebã tatãl.- Intuitia. Se stie cã intuitia e foarte dezvoltatã la

copii.- Si eu cred cã existã ceva dincolo de fantele

energetice, dar asta nu mã face sã-mi doresc sã ajungdincolo.

- De ce n-ai vrea?! se mirã copilul.- Nu stiu. Poate obisnuinta cu lumea în care ne-

am nãscut, poate frica de necunoscut. Nu mi-am pusniciodatã problema cã ar putea exista o lume maibunã ca asta. Nu am termeni de comparatie. Dacã

intuitia ta de copil te face sã crezi cã aici e rãu sioriunde altundeva e mai bine, poti sã mergi unde vrei;suntem o societate liberã, care încurajeazã liberainitiativã.

Karl îsi întipãri în minte discutia cu tatãl sãu si seîntoarse la jocurile celorlalti copii, fiinte gingase, cuaripi si coadã, din „Lumea zãbrelelor de puscãrie”.Nu înainte de a-si propune ca, dacã nu o va face nimenipânã va deveni el adult, sã fie primul care trece printr-o fantã energeticã, indiferent ce ar fi gãsit dincolo.

Când împlini 18 ani, în loc sã-si doreascã sã obtinãcarnet de conducere în vreun domeniu de activitate,îsi luã inima în cioc si se apropie de fantele energetice.Fortã cu umãrul una dintre ele, încercând sã pãtrundãdincolo, în necunoscut, exact în momentul în care undetinut din interiorul unei celule se prinse cu ambele

mâini de gratiile energetice, înjurând cu furie unuldin gardienii aflati în curtea interioarã a unei puscãrii;nu avea de unde sã stie cã, apucând una dintrebarele energetice, prin care Karl încerca sã evadezedin lumea lui, îi fracturase un picior.

Înnebunit de durere, Karl se zbãtea în praful curtii,sub privirile consternate ale gardienilor.

- A iesit dintr-o zãbrea, spuse unul.- De unde ai fi vrut sã iasã?! întrebã un altul. Dincolode gratii e celula. O fiintã atât de finã nu avea cecãuta printre puscãriasi. Un idiot s-a prins cu mâinile

de barele metalice si i-a fracturat un picior.- Nu se poate, spuse un al treilea. E incredibil.- Faptul cã e o piticanie de un lat de palmã, cu aripi

si coadã, care bâzâie ceva într-o limbã necunoscutã,nu e tot ceva incredibil?

- Suntem niste miopi. Vedem prea putin. Mai bine i-ar pune cineva piciorul la loc.

- E prea mic. Dacã, în încercarea de a i-l pune laloc, i-l rupem mai rãu?

- Se pricepe cineva?- Mã pricep eu, spuse un gardian mai tânãr. Am

fost felcer.La interventia paznicului, Karl simti o durere

îngrozitoare, apoi piciorul îi amorti.Se ridicã, privi speriat fiintele urâte si gigantice, apoi

se retrase spre gard.- E electric! tunã un gardian.Gândindu-se cã e ceva în neregulã, Karl o coti brusc

si începu sã alerge spre partea cealaltã a curtiiinterioare a puscãriei, trãgând cu greu piciorul fracturat.

Simti cã aripile i se desfac, se ridicã în aer, pentruprima datã în viatã, si zburã pe deasupra turnului depazã, dincolo de gardurile electrice, peste câmpie, sprepãdurea din depãrtare, nici el nestiind de ce.

Jurnal de Pifan Il est vivant! AH,BD! 15MAGAZIN FANTASTIC 2 AH, BD! 15

- Dragi copii, începu sã vorbeascã profesoara ,în cadrul primei ore de educatie civicã din acest an, vãvoi spune câte ceva despre spiridusi, deoarece ei îsifac tot mai mult simtitã prezenta, reusind sã debusolezeviata politicã, sã sperie mediile de informare în masã,cu zeci de calomnii, la ore de maximã audientã, si alteminuni. Nimeni nu stie ce sunt, cum aratã în realitate,de unde vin si unde se duc. Serviciile de informatii nuau reusit sã prindã nici unul…Am consultat, pentruvoi, câteva cãrti de specialitate si multe articole dinpresã, din lumea stiintificã a supranaturalului.Concluzia: ca si în cazul OZN-urilor, toatã lumea avãzut, dar nimeni nu poate aduce o dovadã credibilã aexistentei lor. Pãrerile savantilor, în concordantã cu aleoricãrui cetãtean al planetei noastre, de altfel, suntîmpãrtite: unii spun cã ar fi un fel de roboti, altii sustincã ar fi de origine extraterestrã, iar cei mai multi îicomparã cu piticii mutanti sau umbrele mimetice, fiinedeja cunoscute de noi…Ati citit în manuale cãspiridusii, ca si oamenii, se împart în buni si rãi; sepresupune cã ei au fost cauza miilor de morti si rãnitide la manifestatiile studentesti de sãptãmânatrecutã si cã ei provoacã acest declin eco-nomic fãrã precedent…Voi trebuie sã luatiexemplu de la spiridusii buni, desigur!

Atunci când sub pielea vreunuia

dintre voi a pãtruns un spiridus rãu, trebuie sã anuntatiimediat Politia sau sã încercati, prin toate mijloacelesi cu toatã forta, sã vã dominati pornirile rele. Aveti lapagina 37 o listã cu astfel de mijloace deautocontrol…Când vã bântuie un spiridus bun, lãsati-lsã vã domine, sã vã umble prin sânge si sã vãacapareze sistemul nervos, oricare ar fi activitatea ceo desfãsurati într-un moment sau altul al zilei. Lãsati-lsã vã modeleze dupã matricea lui psihologicã! Dacãnu puteti sã dominati spiridusul rãu din voi, spunetipãrintilor sã vã tragã o mamã de bãtaie! Nu-i lãsati sãvã ducã la tot felul de vrãjitoare, sã vã descânte, sau labioterapeuti; încurajati astfel înflorirea misticismului sidati apã la moarã câstigurilor fãrã muncã si evaziuniifiscale. Hotia si reaua credintã nu pot fi impozitate.

Spiridusul, chiar bãtut mãr, nu vã va pãrãsi, oricâtati fi de neastâmpãrati; o veche pildã bãtrâneascã nearatã cã nimeni nu e dispus sã lase un lucru bun, cândare impresia cã-i apartine, asa cum un parlamentarmai bine moare decât sã pãrãseascã bãncile si salariuldin Camerã. Dacã noi, oamenii, nu ne putemautoimpune exercitiul demisiei, de ce ar face-ospiridusii!?...

Profesoara se ridicã de la catedrã, desfãsurã câtevaplanse color si arãtã cãtre o schemã:

- Pentru serbarea de sfârsit de an, încã de pe acum,va trebui sã punem în scenã o piesã de teatru într-unact despre si cu spiridusi. Este anul luptei împotrivafortelor ostile ale naturii, sub deviza: “Vrem sã ne unimtot timpul”. Va trebui sã faceti o figurã onorabilã în fatapãrintilor vostri, a primarului si domnului director. Vatrebui ca jocul vostru sã fie un semnal de alarmã pentrucei mari si, totodatã, un act de culturã.

- Eu vreau sã joc rolul spiridusului! strigã Popescudin banca a treia.

- Bine. Sã zicem cã tu, Popescule, intri sub pielealui Petrescu din banca a sasea…Sculati-vã

în picioare!Cei doi se conformarã.

- Popescu are numai note de nouã si zece. El îlface pe colegul sãu sã învete bine. Asta e o faptãbunã…

- De ce, doamna profesoarã?! întrebã Irina. De cesã nu-l lase sã învete singur? Taicã-su e informator siare destui bani sã-l dea la pregãtire…

- Irina, te rog! Aici vorbim despre spiridusi, despremodul lor de a gândi, mai putin conventional, sidespre metodele de a ne apãra de ei, când estecazul…Uneori, spiridusul îl face pe elev sã se autode-pãseascã, nu îi influenteazã decisiv capacitateaintelectualã. Îl stimuleazã doar. Nu trebuie sã fimsovini; puteau sã fie ei, spiridusii, primii locuitori aiacestui colt de lume…Dar, sã revenim la piesanoastrã! O faptã rea ar fi dacã Petrescu ar intra subpielea lui Popescu si s-ar apuca si acesta sã fumeze

Victor MARTIN

TRISTETEASPIRIDUSULUI

desen de Tudor Popa

AH, BD! 16 Tristetea spiridusului 2 MAGAZIN FANTASTIC 2

si sã mâzgãleascã peretii W.C.-ului cu lozinciantidictatoriale.

În clasã se stârni un hohot de râs general. Petrescuse înrosise pânã în vârful urechilor.

- O altã lege a spiridusilor, cunoscutã de noi, esteneputinta de a domina douã medii odatã, asemãnãtoarecu setea omului de a trãi în mai multe orânduiri siposibilitatea lui de a-si construi un singur trecutfavorabil…

Profesoara rãsfoieste un catalog ilustrat.- Aici spune cã spiridusii se pripãsesc mai mult la

popoarele civilizate, deoarece, spun ei, diferenta dintreun popor civilizat si unul necivilizat este cã indiviziipoporului civilizat trebuie sã-i convingi pe rând deprostia lor…Singularitatea individualã este ocaracteristicã ce produce spiridusului o mare tristetesi singurãtate, fãcându-l mai uman…Cine vrea sã joacerolul spiridusului uman?

- Joc eu, spuse Anica Pop, cea mai înaltã elevãdin clasã.

- Bun. Tu vei fi spiridusul trist…Sã continuãm!…Nuvreau sã fac un istoric al acestor fiinte necunoscute sinici nu intru în detalii de ordin estetic sifilozofic…Ionescule, trezeste-te! Doarme în tine unspiridus rãu?

- Am putea introduce spiridusul adormit, sare Stanprintre hohotele de râs ale celorlalti.

- Chiar, spuse profesoara. Tot esti tu la cenaclulscolii. Nu ai putea sã schitezi un scenariu, pe bazacelor discutate aici? În acest fel, nu am mai fi nevoitisã apelãm la profesorul de literaturã si nici el la com-puter…

Stan îsi luã angajamentul sã scrie piesa, tinând contde toate indicatiile profesoarei, cu replici mobilizatoare,simple si încãrcate de adânci semnificatii, cu o moralãpe întelesul tuturor.

- Spiridusii buni trebuie protejati, continuãprofesoara. Ei nu au nici cele mai mici posibilitãti deapãrare. Nu sunt imuni la bolile ce amenintã omul, deexemplu meningita viralã, SIDA. Le contracteazã si leduc mai departe…Se spune ceva si despre imunitateaparlamentarã, dar cred cã s-a strecurat o gresealã…

Preocupatã, frunzãreste o monografie îngãlbenitãde vreme.

- Nu trebuie sã-i lãsãm sã disparã. Ajutã uneorioamenii si ar putea fi un obiect de studiu foarteinteresant. Alta era situatia acum o mie de ani, cânds-a semnalat prezenta unui pricolici în corpul unuicondamnat de Inchizitie la ardere pe rug…Cine vreasã joace acest rol?

Se ridicarã câtiva si fu ales Oprea deoarece aveacapul mare si trãsãturi mai mature. În rolulspiridusului adormit fu pus Ionescu, iar Mãndoiu funumit spiridusul bolnav. Stan propuse sã seîntâlneascã duminicã dimineatã, la el acasã, pentrurepetitii, iar Vornicu propuse ca rolul principal sã-ldetinã un spiridus spiritual, cum a vãzut în “Visul uneinopti de varã”. Are el acasã o grãmadã de aforisme cepot fi puse în gura unui astfel de personaj.

- De exemplu? întrebã profesoara.

- Pãi,…sã zicem cã marile fãrãdelegi se fac înnumele legii, sã zicem cã, cine uitã nu meritã sã tinãminte, sã zicem cã de prostie nu se râde, aceastafiind de esentã tragicã. Putem spune cã, pentru aaclimatiza cãmilele, trebuie sã transformãm tara într-un desert. Aici putem sã ne legãm de executiile in-utile, menite sã scoatã spiritele din oameni. Putem sãne legãm si de faptul cã omul, cât trãieste, învatã, darnu stie nimeni dacã atunci când trãieste bine sau atuncicând trãieste rãu…

- Am putea aminti si faptul cã lumânãrile sunt obiectde cult si de patrimoniu în întunecata tranzitie cãtreeconomia de piatã, interveni Maria Pricop, fata unuicismar. Aici putem stinge lumina si putem improviza odemonstratie cu lumânãri, în loc de portrete.

- Drãgut. Cine vrea sã joace rolul spiridusului spiri-tual? întrebã profesoara consultându-si ceasul.

Excitat si captivat de discutii, din ultima bancã, sãriîn picioare un spiridus, atât de brusc, încât uitã deelevul Marinescu Ionel, în al cãrui trup supradimensionatsãlãsluia de câtiva ani, atent la tot ce se întâmplã înjur. Elevii îsi îndreptarã privirile spre spatele clasei sivãzurã, pentru prima datã în viata lor, pret de o fractiunede secundã, un spiridus gol-golut.

desene de Tudor Popa

Tudor Popa a fost un membru vizitator care a sprijinit de fiecare data demersurile noastre editoriale.


Vehiculul cu milioane de de tinu ti slãbãnogi ,dar vioi, pãtrunse pe culoarul principal al etajului celmai de jos al puscãriei.

În viteza ametitoare, multi se aruncau singuri afarã,nerezistând psihic, se îmbrânceau unii pe altii saumureau pur si simplu. Stresul era foarte mare sicãlãtoria lungã, iar mesajul genetic era clar: unul singurdintre puscãriasi trebuia sã ajungã în celula de lux.

Peretii umezi si cenusii ai culoarului kilometricpãreau a alerga înapoi. Constructorul puscãriei dinpesterã era cel care stabilise regulile jocului.

Drumul, lung cât un infinit, era pe sfârsite; simteauasta. Numãrul celor care trebuia sã moarã era din ceîn ce mai mic.

Când, în sfârsit, în vehiculul cilindric nu mairãmaserã decît doi detinuti, unul se întoarse cãtrecelãlalt, mirat si puþin speriat.

- Ce faci, nu te sinucizi?- Nu.- E ordin sã rãmân numai eu. Sunt ales sã intru în

celulã.- Si ce?- Tu, într-un fel sau altul, va trebui sã dispari.- De ce nu mã ucizi tu?- Nu e în program. Eu trebuie sã propovãduiesc

iubirea între entitãti. Sunt ultimul care ar putea face ocrimã.

- Iar eu sunt ultimul care ar putea face o sinucidere.- Treaba ta.Vehiculul se oprise la usa membranoasã a celulei,

iar cei doi coborârã. Tremurând de frig, pãtrunserãcu miscãri vibratile înãuntru.

Aveau de ispãsit o pedeapsã de nouã luni deînchisoare si, plictisindu-se, inventarã diverse jocuripentru a-si menþine forma fizicã si pentru a nuînnebuni.

Cînd începurã transformãrile celulei, se înscriserãsi ei în ele. Rareori, mai schimbau douã vorbe.

Cînd seria de metamorfoze încetã, furã pusi înlibertate si eliberati de ultimele rãmãsite ale fosteicelule.

- Suntem siamezi,spuse Iisus.

Celãlalt nurãspunse, hotãrâtsã nu mai scoatãnici un cuvînt,niciodatã. Se

mersese preadeparte cu iubireaaproapelui.

Victor MARTIN

ÎN CELULÃ

Ilustratie de M.M. pentru coperta“Masina Eternitatii” de Mark Clifton & Frank RileyEditura “Cristian Plus”, Craiova

MICRONfanzin de... fuziune “Henri Coanda” + “Victor Anestin”realizat de echipa SFVA, colaborare care urmasa continue, cu OMICRON SATELIT, de exemplu

“Star T rek” - Editura “Cristian Plus”

“Helliconia” de Brian Aldiss

AH, BD! 18 MAGAZIN FANTASTIC 2

ilustratii de M.M.

Ilustratie pentru “Neuromantul” de William GibsonEditura “Cristian Plus”

SFLASH nr . 2 / aprilie 1984 “SPECIAL BD”


(…)

Virgil îsi preparã siropul sub privirile grãbiteale lui Emanuel.

- De ce te uiti asa?Emanuel decise sã-i spunã adevãrul.- Tata e-n pivnitã, cred cã s-a îmbãtat.Virgil dusese paharul la gurã. Gestul îi înghetã o

clipã.- E beat?- Cred. Nu stiu. Hai, bea.- Si tata se mai îmbatã...Virgil bãu paharul pânã la fund, apoi îl asezã pe

masã.- Ce-o sã faci?- Nimic. E treaba lui. O sã aduc disearã oile în

curte.- Bine. Mã duc. Mã ajuti la tezã?- Ti-am promis.În poartã bãietii se despãrtirã, apoi Emanuel

merse la magazie si dãdu usa la perete.- Tatã!Un nou mormãit, urmat de zgomotul unor sticle

trântite. Bãiatul ocoli dulapul si-l zãri pe taicã-sãuasezat pe un scãunel. Se opri drept în fata lui.

- Hai sã mergem – zise, pe un ton împãciuitor.Hai în casã.

George ridicã spre el o privire tulbure, dar nurãspunse. Emanuel dãdu din umeri.

- Faci cum vrei.Pe scãunel, taicã-sãu se clãtinã o clipã.- Si tu – zise. Si tu faci cum vrei.- Hai în casã...- Nu – se agitã George. Am sã-ti spun toate...tot...

am stiut de prima datã...- Lasã – încercã sã-l opreascã Emanuel.- A, crezi cã nu conteazã? Dar au murit. Aia e.Emanuel îl privi mirat.- Cine?... – încercã, prudent.- Da! Da! El e de vinã – nu-l luã în seamã George.

Mi-a spus...stiu, n-am crezut nimic. Am râs. Mã maiduceam... la pescuit... era acolo, dar nu totdeauna.Când au murit, le-am dus acolo si i-am strigat: fã ominune, idiotule! Dovedeste!

George îl apucã strâns de brat pe bãiat.- Te minte! E plin de minciuni! O sã-ti ia sufletul!

Eu... m-am rupt de el, nu vreau sã stiu nimic! Nu temai duce. Auzi?!

- Bine – încercã bãiatul sã se desprindã dinstrânsoare. O sã vãd. Acum hai în casã. Hai sã teodihnesti...

- N-am nevoie – scrâsni George, dar se ridicã,greoi, de pe scãunel. E diavolul. O sã-ti ia sufletul!

- Vino – îl trase Emanuel. Hai sã te culci.- Sunt blestemat – mormãi George, iesind pe usa

magaziei în curte, iar bãiatul tresãri amintindu-si cãauzise asta si din gura lui Virgil. Si ce dac-am gresit?Si ce-am gresit? Am fãcut ce trebuia fãcut...

Porni cu pasi mari, clãtinati, spre casã. Reusi sãurce pe verandã si se asezã pe un scaun.

- Nu aici – îl miscã Emanuel. În casã. Aici nu potidormi...

- Sã dorm – mormãi întunecat George care-siurmãrea gândurile întortocheate. Dorm deja... elspunea asta...

Ridicã privirea spre Emanuel, parcã uimitã.- Da, zicea cã oamenii dorm. Si eu dorm. Pe

pãmânt nu-i treaz nimeni. Aproape nimeni. Si viatae un vis pentru cei ce dorm...

- Nu te mai gândi... - înãltã o palmã bãiatul.- Asa spunea...sã nu mã gândesc... sã nu fac

valuri... ce idiot! Cum sã nu te gândesti? Au murit,le-am îngropat acolo. Vezi? Nicio minune. Nu existãminuni...

Alunecã de pe scãunel. Bãiatul îl prinse de bratuldrept.

- Ridicã-te! Treci în pat! – se trezi poruncind cuun glas puternic, imperativ, pe care nu si-l stiusepânã atunci.

George pãru în egalã mãsurã speriat si confuz.Se ridicã.

- Esti el? Ai devenit deja el? Atunci dispari de-aici! Mergi în iad, unde ti-e locul!

- Stii cine sunt, uite-aici – îl privi intens Emanuel.Într-o secundã, acea stare de calm nesfârsit, de

prezentã rece, obiectivã, îi umplu spiritul la fel cum ise întâmplase si în clasã.

- Te-ai îmbãtat si trebuie sã intri-n camerã si sãte culci. Asta-i tot. Fã-o!

George îl fixã tulbure, cu acea privire vicleanã siobositã a betivilor de pretutindeni.

- Îmi spui tu mie ce sã fac? Mie nu-mi spunenimeni ce sã fac! Nici tu nici el, nemernicilor!

Pe mãsutã, mâna lui întâlni paharul din carebãuse Virgil.

- Ia de-aici!Azvârli paharul spre Emanuel, dar acesta nu se

feri. Clipele se dilatarã brusc, umplurã aerul. Bãiatulprivi prin proprii ochi ca printr-o fereastrã cu caredeja nu se mai identifica modul în care paharul semisca, parcã filmat cu încetinitorul, cãtre el. Avu timpsã-l studieze, sã se mire de reflexele nãscute înesenta sticlei (un fantastic de lung moment) de orazã subtire de soare; admirã traseul aparent aleatorpe care-l urma, pe peretele paharului, ultima picãturãde lichid încã neevaporatã si modul în care întregulobiect se transformase într-un univers în care bãiatulsimtea forte, evolutii, materie si energie si chiar –dacã stãtea sã perceapã atent – tremurul fin al unuielementar, aproape insesizabil rudiment deconstiintã.

Calm, detasat, ridicã mâna dreaptã si prinse fãrãezitare paharul.

Mircea Liviu GOGA

A DOUA LUNÃA PÃMÂNTULUI(fragment de roman in progres)

AH, BD! 20 Infanteria canina Jurnal dePifan


Ca de obicei, povestea realiza(rii acestei poves,ti desenate începe cu ocoala( de bloc de desen (înga(lbenita( în timp), frumos impartita in patrate egale despartite de golul provocator specificsi creionarea… Tot ca de obicei în acele vremuri, autorul, fie el s,i Valentin Iordache, care avea aerul de a se elibera

- Scamatorii – rânji George. Smecherii. La astavã pricepeti...

Se intoarse

si dadu un branci usii care

se izbi de perete. Facu cativa pasi

in camera si se prAbusi

pe pat.

- Eu am dreptate – mai bodogãni. Voi suntetinebuni. Sãracii nebuni...

Bãiatul îl privi o vreme din prag gustând ocovârsitoare si delicioasã senzatie de prezentãactivã. I se pãrea cã e asezat în chiar centrul aceleiprezente, lucru care- i sugera sigurantã siintangibilitate pe fondul culorii vii a unei libertãtinelumesti. Simturile i se revãrsaserã peste maluri:odaia fãcu deodatã parte din el însusi, deveni un in-terior total constient de sine din care nu putea fi uitatnici chiar un fir de praf. Totodatã Emanuel percepuceea ce se afla în spatele lui si n-avea cum sã vadã:curtea, gardul, fântâna, dealul si punctele miscãtoareale oilor ce pãsteau, lantul îndepãrtat de munti,infinitatea azuriului boltii.

„Sã nu gândesti” – îsi spuse, iar acea altãdimensiune a existentei, proaspãt relevatã,se topi usor laolaltã cu claritatea specialã pecare-o conferea. Ochii lui Emanuel revenirãîmpãienjenati de vãlul realitãtiicomune; totul era cum fusese,mai putin un tremur ciudat,perceptibi l clar în spatelelucrurilor - o chemare poznasã,aidoma invitatiei de-a tragecu ochiul prin gauraunei chei.

Acordarea premiilor a umplut si anul acesta ,în aceastã însoritã zi de mai, marea piatã din centrulCraiovei. De o parte Grãdina Botanicã, verde si îmbãl-sãmatã, de alta restaurantul Olimp cu MonumentulEroilor din 1996, iar pe laturile opuse Rocada si Memo-rialul Dodo Nitã. În vîltoarea celor trei milioane decraioveni prezenti aici, sub soarele mîngîietor, piataAnestin este parcã neîncãpãtoare. De pe bulevarde serevarsã noi coloane de craioveni, veniti sã asiste lafestivitatea anualã a decernãrii mult-rîvnitelor premii.Cei veniti de pe bulevardul Pãtrascu încearcã, cu maregreutate, sã strãbatã lãtimea pietei, spre restaurantul

Olimp, pentru a profita de perspectiva mãreatã pecare o oferã vastele terase. Pe bulevardul Mirescuîncã mai circulã tramvaiele, al cãror traseu e degajat

de cãtre oamenii de ordine. Este din ce în ce maigreu sã circuli, din cauza aglomeratiei. Chiar coloanelesi treptele Monumentului Dumitrascu sînt ocupate deoameni, cãtãrati pînã si pe caii de pe fronton. Cei de lacentrala atomicã Romanesti poartã frumoasele lor cos-tume aurii. Dar atîta lume în asteptare are nevoie demîncare si de bãuturã. La tarabele cu bragã rece estemare aglomeratie, dar nimeni nu va rãmîne însetat -bragagioaicele au adus multe butoaie pline cu bragã ladouã atmosfere presiune. Din loc în loc, pe rogojini,tãranii din Cernele si Podari au întins ceapã verde siusturoi, salatã si ridichi. Lumea cumpãrã raci fierti si-imãnîncã cu leustean verde. Pe bulevardul M.L.Gogase vînd lubenite fãrã sîmburi, aduse de la Isalnita cupneumaticul. Oriunde mergi strivesti sub tãlpi linguride plastic din cele care se dau mîncãtorilor de lubenite.Subsolul pietei e acum pustiu. În imensa braserieAmaradia, iluminatã discret, nu este nici o masãocupatã. Nici urmã din aglomeratia cotidianã de lalibrãria C.Barbu. De deasupra se aude larma lumiinerãbdãtoare. Peste o orã se vor afla premiantii.

Marea tribunã este înãltatã la capãtul dinspreTeatrul National. Iatã, sosesc primii membri aijuriului si îsi ocupã locurile. Capetele lor rasereflectã puternic lumina blîndã de mai. Ca siacum douã sute de ani, studentii de peacoperisul Universitãtii rîd si aplaudã. Se

Valentin IORDACHE

MAI CRAIOVEAN

MAGAZIN FANTASTIC 2 Mai Craiovean AH, BD! 21

activeazã amplificatoarele de biocurenti si toatã lumeavede tribuna plinã si aude vocea presedintelui careanuntã scopul întrunirii si-i prezintã pe membrii juriului.Larma pietei nu scade însã, iar lumea fericitã bea bragãsi mãnîncã lubenite, ridichi, ceapã verde si usturoi.Profitã de aceastã sãnãtoasã luminã indirectã, mairãmînînd patru ore bune pînã la rãsãritul soarelui, cîndvor trebui sã se întoarcã în subteran.

Sînt anuntati candidatii si, cu invidie, oricine îi poatevedea acasã, tolãniti între sotii si copii, mîncînd lubenitesi bînd bragã rece. Anul acesta sînt numai trei domeniide premiere: pentru stil de viatã BDSF, pentru vitejie înînfruntarea vechiului si pentru cele mai nostime confuzii,gafe si calamitãti provocate. Pentru timpul rezervatemisiunilor BIO si pentru armonie conjugalã nu sîntpremii, candidatii nereusind sã atingã minimulpunctajului la probe.

Pentru stil de viatã BDSF sînt doi candidati:Matei Zugravu, care si-a uitat cheile casei la

restaurantul Moara cu Noroc si s-a întors sã le cautesub lumina soarelui, înfruntînd oamenii de ordine sipericolul de bronzare. La întoarcere si-a surprins sotiaîn bratele chelnerului care gãsise cheile.

Marian Costache, care a cultivat fasole într-unghiveci de flori si, cãtãrîndu-se pe lujere, a pãtruns înbiblioteca M.Ghitã de unde a sustras o carte de criticãpe care a dat-o spre documentare paznicilor de laMemorialul Dodo Nitã care, adormind, au fãcut posibilãsustragerea, de cãtre acelasi Marian Costache, afiselor de la toate automatele din hol. Cu fisele, M.C.si-a cumpãrat o trusã de chei si acum toatã lumeaasteaptã cu sufletul la gurã urmãtoarea ispravã.

Pentru vitejie în înfruntarea vechiului sînt tot doicandidati:

Petricã Zaiet, care s-a cãsãtorit de opt ori cuaceeasi femeie numai pentru a demonstra inertiaaparatului nostru functionãresc. A anuntat cã, dupãtoatã aceastã publicitate, va încerca si a noua oarã.

Mitu Bãlãceanu, care l-a înfruntat în public peMirescu, traversînd bulevardul care poartã numeleacestuia prin loc nemarcat. A suferit numai patruaccidentãri usoare iar de pe patul spitalului din Podaripromite o nouã înfruntare, mai spectaculoasã.

Pentru cele mai nostime gafe sînt, de asemenea,doi candidati:

Sandu Vasilache care, trebuind sã convoacelectoratul cu pãrintii elevilor, a reusit sã-l facã sã preianota telefonicã pe pensionarul Ion Suci, formînd gresitnumãrul.

Pionierul Lãzãricã Oance care l-a urmãrit, pebulevardul M.L.Goga, între intersectiileSãrarilor si Lãpusului, pe biciclistul MarinOarzã, strigîndu-i “tatã!” încît acesta, dincauza excesului de vitezã, a intrat sub rotiletramvaiului oprit în statia Aviatorilor.

Prezentarea candidatilor coincide cuaducerea de peste prãjit la tarabele din dudulpietei. Asaltul publicului asupra acestei zoneface posibilã pãtrunderea masinii cu peste prãjitprin partea de nord, pentru a aproviziona tarabele desen de M.M.

din centrul pietii. Masina reuseste sã pãrãseascã piataînaintea rãspîndirii vestii si, într-un sfert de orã, toatãlumea este multumitã iar vînzarea pestelui prãjit atragedupã sine si cresterea vînzãrii salatei, a ridichiilor si aleusteanului. Bragagioaicele trag butoaiele pline maiaproape, pîndind terminarea pestelui.

Oricum, cei din piatã vor vota primii. Cum votul estenelimitat, se asteaptã sã voteze 8,5 milioane decraioveni de la vîrsta de 3 ani. Iatã, se anuntã 8,7milioane de alegãtori. Începe votarea. La primuldomeniu, Matei Zugravu primeste 4,4 milioane de voturi,iar Marin Costache 4,3 milioane. Cîstigãtorul rîde, seagitã, multumeste publicului. Sotia si chelnerul îlacoperã cu sãrutãri. La al doilea domeniu, Petricã Zaietprimeste 1,6 milioane, iar Mitu Bãlãceanu 7,1 milioanede voturi. Cîstigãtorul lasã cîrjele si sare, agitîndu-simîinile. Ceilalti bolnavi fac tumbe, latrã si miaunã. Ladomeniul al treilea, Sandu Vasilache primeste 0,9, iarLãzãricã Oance 7,8 milioane de voturi. Cîstigãtorulzîmbeste cuminte între pãrintii înduiosati.

În piatã publicul este în delir. Se înaltã urale, seridicã halbele cu bragã. Ca în fiecare an, juriul premiazãpe alegãtorul anonim. Nu i se comunicã numele, însãtoti îl vedem între colegi, îmbrãcat în frumoasa uniformãroz a lucrãtorilor de la reprografia Universitãtii. Ridicãhalba în cinstea tuturor si salutã cu respect spre statuialui Eugen Negrici. Piata este animatã de o profundãdispozitie. Pînã la rãsãritul soarelui mai sînt douã ore,în care timp craiovenii vor rãmîne sã petreacã pe iarbaverde a pietii, consumînd produsele aduse demunicipalitate, cîntînd, rîzînd si dansînd în lumina caldãde mai. Este chiar scopul concursului anual, dotat cupremiile Valentin Iordache.

+

AH, BD! 22 Ultima frontiera MAGAZIN FANTASTIC 2

“Pe Pamant se va instaura ordinea. Cu precizie chirurgicala vor fi trasate, vizibil pentru...”

“Dupa sute de ani de negocieri, de tentative de tot felul,

de organizare, prin unificare sau dezbinare, s-a stabilit Ziua Z.”

“...toata lumea, pentru totdeauna frontierele uniunilor,

tarilor, statelor, imperiilor, triburilor...”

“...o vreme splendida

pentru vremuri noi. e ziua

in care omenirea va gasi

linistea cautata

de veacuri in zbuciumata

sa istorie...”

Cautarea

a luat sfarsit.

Am cunoscut tot.

orizonturile

se inchid.

ce se

inchide,

tati?

este...

cum sa-ti

spun... e ca

un gard,

Junior!

Fiecare

la casa lui,

adica. in

siguranta

si nu ne

mai certam

cu Bellakovii,

hum, tati?

mami?

tati e un

visator, pui!

noi vom ramane

super-Kollowarii

de la 2375,

ha-ha!

MAGAZIN FANTASTIC 2 Ultima frontiera 2 AH, BD! 23

ULTIMA FRONTIERAscenariu: Marian Mirescu -MAXIM

desene: Daniel Rizea-DARIZtus: Catalin Gospodin - GOSPO

Intre timp si tehnologia a evoluat atat cat sa permita

aceasta operatie. Sau sa fie tehnologia

cea care a permis, daca nu chiar grabit,

realizarea acestui acord...

“...si Ziua Z a venit!”

Estimarile au fost corecte.

Conditiile atmosferice sunt rezultatul a luni

de zile de operatiuni de anvergura globala dar

sisubtile, delicate in detaliu, iar acestea subt acum

excelente pentru desfasurarea actiunii. Turbulentele

sunt tinute sub control. Variabilele sunt minimale

si intra in parametri computabili de securitate...

le fac

cum ii plac lui...

si tie,

draga mea!

Mda,

ca dorinta de

friptura si... friptura!

vezi sa n-o arzi cu

show-ul asta!

Ziua

inaugurarii

gratarului nostru

va intra in istorie

hehe!

...este o zi senina,conform

determinarilorglobale,,,

...ziua in carese va trasa

harta definitivaa planetei...

EH, draga

mea, un vis care

va deveni

realitate!

O sa

vezi, mami!

nu-i asa,

tati, nu?

Asa e,

baiatul

tatii.

O versiune a acestei povestiri a aparut in seria noua a revistei CARUSEL, la care Sandu Florea a adaptat textulintr-o maniera mai “americana”. Versiunea de fata, inedita, este mai apropiata de cea originara.

AH, BD! 24 Infanteria canina Jurnalde Pifan

AH, BD! 24 Ultima frontiera 3 MAGAZIN FANTASTIC 2

Sarbatoarea planetara a pacificarii este a fiecarei familii in parte.

“...avea o lume

mai buna, mai

exacta?...”

“Stimati co-plenatari, se apropie momentul! ...”

“Suntem cu totii

pregatiti pentru a...”

DAA...

15 14

...21... 18

17

16

sisteme aliniate

...20... 19


13 12Turbulente

minoreinexplicabilein 78/43/23.

Remarcate siraportate ca atare

intr-o marja irelevanta .Nu stim insa in ce fel citirea

independenta de pe instalatiaorbitala va fi afectata si ce

interpetari si decizii ar provoca...

Verific.

Dureaza.

N-avem

timp

pentru

a determina

precis.

Urmari?

Eventuale

daune

colaterale

in cazul

deviatiilor

posibile.

Atunci,

mai avem

un singur

lucru

de facut.

CUm?

Ce?

sa ne rugam. Ajungem mereu la asta

8

11

10

9

7 6


parca

miroase

a ars!

Mi-e

frica!

N-ai

de ce, fiule,

e minunat!

Gata,

Incepee...!

incet,

baieti! nu

aud ce

zice...

5

4

3

2

autolocare pe sursa X: noua linie nr 2378 rezidenta domnului & doamnei Kollowar + fiul minor din 07.07 a.c.

Baieti,

mie-mi

miroase a

ars!

pE CURAND!

MAGAZIN FANTASTIC 2 Ultima frontiera 6 AH, BD ! 27

Tunurile laser scapa de sub control. Interpretarea automata a alterarii minore...

...a conditiilor atmosferice duce la erori in cascada in conturarea unitatilor teritoriale...


programul interpreteaza in continuare, se adapteaza si actioneaza conform noilor date...

este

tarziu

N-ai de

ce, mama e

cu tine,

puiule!

Ce-i

asta, mami?

mi-e frica!

...DATE CARE SE NUANTEAZA INTRUNA. EROAREA DESFACE GHEMUL ISTORIC AL ARMISTITIILOR, TRATATELOR,

AMENDAMENTELOR, COMPROMISURILOR, CEDARILOR SI VICLENIILOR, AL RESEMNARILOR SI RASCUMPARARILOR...

Nu e

un vis...

e un

cosmar!


am

ajuns prea

tarziu...

sigilaRE bunkere, monitorizaRE securitate biologica nterioArA pana la energie ZERO LA tunuri...

domnule, tunurile se alimenteaza cu energie solara...

civilizatia

pamanTenilor

a ajuns la apogeu.

si-au luat soarta

in propriile

maini.

pLANETA MAI ARE O SANSA. A VIETII. oMENIREA, NU. NU AICI.


(…)

Virgil îsi preparã siropul sub privirile grãbiteale lui Emanuel.

- De ce te uiti asa?Emanuel decise sã-i spunã adevãrul.- Tata e-n pivnitã, cred cã s-a îmbãtat.Virgil dusese paharul la gurã. Gestul îi înghetã o

clipã.- E beat?- Cred. Nu stiu. Hai, bea.- Si tata se mai îmbatã...Virgil bãu paharul pânã la fund, apoi îl asezã pe

masã.- Ce-o sã faci?- Nimic. E treaba lui. O sã aduc disearã oile în

curte.- Bine. Mã duc. Mã ajuti la tezã?- Ti-am promis.În poartã bãietii se despãrtirã, apoi Emanuel merse

la magazie si dãdu usa la perete.- Tatã!Un nou mormãit, urmat de zgomotul unor sticle

trântite. Bãiatul ocoli dulapul si-l zãri pe taicã-sãuasezat pe un scãunel. Se opri drept în fata lui.

- Hai sã mergem – zise, pe un ton împãciuitor. Haiîn casã.

George ridicã spre el o privire tulbure, dar nurãspunse. Emanuel dãdu din umeri.

- Faci cum vrei.Pe scãunel, taicã-sãu se clãtinã o clipã.- Si tu – zise. Si tu faci cum vrei.- Hai în casã...- Nu – se agitã George. Am sã-ti spun toate...tot...

am stiut de prima datã...- Lasã – încercã sã-l opreascã Emanuel.- A, crezi cã nu conteazã? Dar au murit. Aia e.Emanuel îl privi mirat.- Cine?... – încercã, prudent.- Da! Da! El e de vinã – nu-l luã în seamã George.

Mi-a spus...stiu, n-am crezut nimic. Am râs. Mã maiduceam... la pescuit... era acolo, dar nu totdeauna.Când au murit, le-am dus acolo si i-am strigat: fã ominune, idiotule! Dovedeste!

George îl apucã strâns de brat pe bãiat.- Te minte! E plin de minciuni! O sã-ti ia sufletul!

Eu... m-am rupt de el, nu vreau sã stiu nimic! Nu temai duce. Auzi?!

- Bine – încercã bãiatul sã se desprindã dinstrânsoare. O sã vãd. Acum hai în casã. Hai sã teodihnesti...

- N-am nevoie – scrâsni George, dar se ridicã, greoi,de pe scãunel. E diavolul. O sã-ti ia sufletul!

- Vino – îl trase Emanuel. Hai sã te culci.- Sunt blestemat – mormãi George, iesind pe usa

magaziei în curte, iar bãiatul tresãri amintindu-si cãauzise asta si din gura lui Virgil. Si ce dac-am gresit?Si ce-am gresit? Am fãcut ce trebuia fãcut...

Porni cu pasi mari, clãtinati, spre casã. Reusi sãurce pe verandã si se asezã pe un scaun.

- Nu aici – îl miscã Emanuel. În casã. Aici nu potidormi...

- Sã dorm – mormãi întunecat George care-siurmãrea gândurile întortocheate. Dorm deja... elspunea asta...

Ridicã privirea spre Emanuel, parcã uimitã.- Da, zicea cã oamenii dorm. Si eu dorm. Pe

pãmânt nu-i treaz nimeni. Aproape nimeni. Si viata eun vis pentru cei ce dorm...

- Nu te mai gândi... - înãltã o palmã bãiatul.- Asa spunea...sã nu mã gândesc... sã nu fac

valuri... ce idiot! Cum sã nu te gândesti? Au murit, le-am îngropat acolo. Vezi? Nicio minune. Nu existãminuni...

Alunecã de pe scãunel. Bãiatul îl prinse de bratuldrept.

-Ridicã-te! Treci în pat! – se trezi poruncind cu unglas puternic, imperativ, pe care nu si-l stiuse pânãatunci.

George pãru în egalã mãsurã speriat si confuz. Seridicã.

- Esti el? Ai devenit deja el? Atunci dispari de-aici!Mergi în iad, unde ti-e locul!

- Stii cine sunt, uite-aici – îl privi intens Emanuel.Într-o secundã, acea stare de calm nesfârsit, de

prezentã rece, obiectivã, îi umplu spiritul la fel cum ise întâmplase si în clasã.

- Te-ai îmbãtat si trebuie sã intri-n camerã si sã teculci. Asta-i tot. Fã-o!

George îl fixã tulbure, cu acea privire vicleanã siobositã a betivilor de pretutindeni.

- Îmi spui tu mie ce sã fac? Mie nu-mi spune nimenice sã fac! Nici tu nici el, nemernicilor!

Pe mãsutã, mâna lui întâlni paharul din care bãuseVirgil.

- Ia de-aici!Azvârli paharul spre Emanuel, dar acesta nu se

feri. Clipele se dilatarã brusc, umplurã aerul. Bãiatulprivi prin proprii ochi ca printr-o fereastrã cu care dejanu se mai identifica modul în care paharul se misca,parcã filmat cu încetinitorul, cãtre el. Avu timp sã-lstudieze, sã se mire de reflexele nãscute în esentasticlei (un fantastic de lung moment) de o razã subtirede soare; admirã traseul aparent aleator pe care-lurma, pe peretele paharului, ultima picãturã de lichidîncã neevaporatã si modul în care întregul obiect setransformase într-un univers în care bãiatul simteaforte, evolutii, materie si energie si chiar – dacã stãteasã perceapã atent – tremurul fin al unui elementar,aproape insesizabil rudiment de constiintã.

Calm, detasat, ridicã mâna dreaptã si prinse fãrãezitare paharul.

Mircea Liviu GOGA

A DOUA LUNÃA PÃMÂNTULUI(fragment de roman in progres)

MAGAZIN FANTASTIC 2 AH, BD! 23Marian MIRESCU

PELERINAJUL ERETICProzodania nr.3(visare programata)- din seria Povestirilor lui Yorriquez, cu ilustratii

Bãtrânul îsi luã arãtãtorul de pe buze de parcãl-ar fi sãrutat si-l puse la tâmpla…

Chiwawa îsi împunse cu unul dintre celepatru degete-aripi, rãsãrite dintr-un fel de umãrascutit, obrazul sãu rotund ca un fel de obraz,încercând sã-si lungeascã ceea ce pãreau buzeîntr-un fel de zâmbet. Bunul Chi!

Nu era ceea ce trebuia sã fie. Antonn îsireprimã reflex un frison si zâmbi. Îsi pipãibuzele. Neclintite. Se gândi la buzele Illei.Frumoasa Illa era departe. Illa nu mai era. N-ova mai vedea niciodatã, n-o va mai sãrutaniciodatã Niciodatã.

De parcã niciodatã…Avea nevoie de activarea occizovolului,

implantul cranian de motivare. O adiere rece.

A fost odatã ca niciodatã...

532 01 01 Chiwawa, fiintã rationalã din Warga Doy-Tchi, Antonn Swen, fiintã rationalã din Solorion-Mars,Compor 35, roborg seria 235 (Tau made) si Fred,trudorg independent, formeazã echipajul mixt altransforului luminic Essayah pentru zona a treiaperilacteicã, spunea înregistrarea initialã.

- Antonn, am ajuns. Încotro acum? clãmpãni 53201 01 Chiwawa din sarcofor.

- Pãi, Chi, deocamdatã, rãspunse Antonn Swen,sã vedem cum am ajuns si sã vedem cu cine avemde-a face.

Trãgea de timp dar îsi rezumase inconstienttemerile si nu mai stia ce sã zicã. Îl ajutã Fred timid:

- „Bine ati venit”?- Iertati-l pe Fred, care a uzat de o formulã dintr-un

program mai vechi, nu tocmai compatibila cu situatiaprezentã, interveni diplomatic si cu un gest larg debunãvointã Tauanul Compor 35-235, lovindu-l sonorpe cocoasã pe imprudentul bun-la-toate trudorg siapropiindu-se de cele doua fiinte pe cataligele saletepene. Antonn, bipedul uman complet, încercã sã-iîntoarcã o mutrã acrã, nesigur dacã muschii facialiascultau deja un creier încã molesit; rezultase uncompromis, ceva între jenã si stupoare:

- Si „Bunã dimineata” era bine, cred, Compor.Chi sãri sprinten din gãoacea sa umedã si-si

desfãcu o aripã semnalând ca voia sã intre în discutie.În acelasi timp Compor dãdea semne cã voia sã con-tinue discursul conform „programului”, pentru cã citiseaprobarea în expresia indecisã a solorianului, care-ireplicã wargianului:

- Chi, nu stiu încotro si nu vãd de ce ne-am faceprobleme. Avem timp, avem... o jumãtate deeternitate înainte… se grãbi sa încheie ca sã-siînãbuse lãcrimând un cãscat.

Ecourile vorbelor sale se stinserã si nu mai apucãsã le desluseascã întelesul.

- O jumãtate de eternitate…? se mirarã într-unglas cei trei.

- Dar cât? realimentã el discutia dintr-un instinctîndãrãtnic de conservare a propriilor pãreri, oricît denesãbuite.

Picioarele lui Compor pocnirã într-o pozitie dedrepti impecabilã, iar de la cealaltã extremitate acorpului sãu desirat se auzi:

- Dacã mie mi-ar fi adresatã întrebarea aceasta,fiind retoricã numai în aparentã, îndrãzni roborgulrecompunându-si poza de erudit îngãduitor tãind aerulcu bratul într-un semicerc care-i aduse mânaînmãnusatã la falcã, nu as putea rãspunde. Considerca exprimarea ta tine de un relativism voit absurd,fals estimativ, o capcana ludic agresivã, tipicsolorianã. Ai replica fãrã doar si poate cã mai multsau mai putin de o jumãtate de eternitate ar putea ficu îngãduintã acelasi lucru, dar nu si o eternitateîntreagã, iar eu te-as întreba „Pentru cine?” si tu veieschiva prin (aici un sughit îl fãcu sã salte pe vârfuri)si dacã-am-continua-cu-vorbãria-aceasta-ne-dai-dracului-pe-toti!

Compor interpretã gresit tãcerea celorlalti si sesimti obligat sã adauge ceva, orice:

- ...Si nimeni, tin sã precizez, nimeni nu va fi vexatcum ai crede, fiindcã nu vom fi, deoarece nu am avea

AH, BD! 32 Pelerinajul eretic 2 MAGAZIN FANTASTIC 2

de ce, fapt ce nu-ti va da satisfactie, numai dacã noi….Compor putea vorbi mult timp fãrã noimã si fãrã

mãsurã. Dacã rãbdarea inter-locutorului, privat înacest mod de prefix, inutil in consecintã sau doarnefericit, depãseste pe cea a laurienilor care asteaptãzorile un sfert de viatã, pentru a-si deschide alene ceidouãzeci de ochi înghetati, fecunzi, roborgul Comporreia povestea nuantând maladiv pâna s-ar dezactiva,sughitând, singur; uneori discursul doar se modificadramatic, din motive obscure. Chi n-o avea.

- Ba eu sunt. Asadar du-te…!Nimeni n-a avut atãta rãbdare. Estimãrile au fost

realizate prin extrapolarea unor costisitoareexperiente de laborator.

- Dracului, vrei sã spui Chi? încercã, ironic, sãghiceascã Antonn.

- Dar eu n-am spus! Se ridica 532 01 01 falsbuimãcit si cordonul nutritiv cazu. Si voiam sã spuncã ar avea ceva mai bun de fãcut în altã parte.Adicã...

Antonn avu senzatia unei noi treziri din saltul in-tergalactic, când prevãzu catastrofa. Compor urmasã intre într-o buclã logopaticã…

- Eu stiu, totusi, cã aceastã formulã…..Într-adevãr!-...Asemãnãtoare cu altele din Solorion, dintre

care am memorat, pentru cultura mea generalã, vastãmai precis, decât prea putine, vai! sunt menite sãproducã un anumit disconfort , chiar dacãsemnificatia acesteia, ca si a celorlalte, esteobscurã, declarã acesta lãsând o pauzã elocventã,dându-si capul pe spate, pauzã de care profitaAntonn:

- Dar Chi nu-i solorian!- Este o conventie! Cel interpelat este neapãrat

jignit, indiferent de cine foloseste expresia.- E wargian, nu poate sã te jigneascã cu o

conventie solorianã.- Dar trebuie! Conventia era de origine solorianã,

usor extensibilã fiind univocã! insistã roborgul.- Nu într-atât! Si nici tu nu esti solorian, esti doar

un…! îi scãpã solorianului.- Ba te rog sã-mi îngãdui sã-ti atrag atentia cã

eu...- Esti conceput în Solorion.Se iesise din „program”. Dar replica nu s-a lãsat

mult asteptatã:- Ca si tine! îi replicã tãios într-o logicã implacabilã

Compor, o logicã de similorg.- Hait ! înregistrã Antonn impasul si i se adresã

lui Chi: Stii ce, cere-ti iertare. Uite, spuse Antonn,care înghiti si-si lipi palmele la piept rugãtor. Spunedupã mine: Îti cer… Lui Compor!

- Îti cer….- Iertare.- Iertare.- Ei, Compor? Fãcu Antonn desfãcând bratele cu

o usoara înclinare a trunchiului.- Ei, ce? îsi roti spre el capul lunguiet si chel

ofensatul.

- Ei, asta-i! Ti-a cerut iertare! exclamã Antonn si-si aruncã bratele deasupra capului.

- Da, rosti Compor scurt.- Îl ierti ?- Trebuie? Nu pot sã stiu dacã în atari situatii

acest act… eschivã roborgul.- Trebuie! E o conventie, stii bine. Conventie pentru

conventie.- Îl iert! Spuse roborgul si-ntoarse la fel de brusc

scãfârlia de la solorian. Conventii!- Asa, acum, Compor… Compor, uitã-te la mine

când îti vorbesc. Nu e politicos.- Da?- Du-te acum. Du-te… indicã Antonn vag cu capul.

Rosise?- As vrea sã stiu….- Du-te si vezi cam pe unde suntem, care-s

variantele de drum, specificã Antonn fluturãnd „alea,alea” din degete.

- As vrea sã stiu… Spuse Compor fãcând un passpre Antonn.

- Nu acum, du-te! îl opri solorianul îndrumându-lferm în directia opusã, în sfârsit cu succes.

Chi îsi dezmorti aripile-degete pocnindu-le, ridicatpe picioarele tentaculare si-i spuse într-o doarãcolegului sãu care cotrobãia prin boxa vestiarului:

- Un roborg este dornic si dator sã-siîmbogãteascã mereu cunostintele. De ce nu i-aisatisfacut curiozitatea?

- Acesta-i enervant de curios. Si pedant. Stiamce-o sã mã-ntrebe. Antonn îsi fixã centura cutelecomenzi a comandantului.

- Da? Chi îsi înfãsura parcã înfrigurat corpul în

MAGAZIN FANTASTIC 2 Pelerinajul eretic 3 AH, BD! 33

mantaua aripilor de vampir, fixându-l pe sub arcadecu un amestec de incredulitate amuzatã. „Nu zãu? Ias-auzim!”

- Anume, ce înteleg eu ca uman complet de faptprin drac, spuse plictisit Antonn fãcându-i semn luiFred sã-l urmeze pe Compor. Si adãugã vãzându-lpe Chi sprijinit în aripi, vãdit interesat de astã datã:Ah, Chi! E o fiintã imaginarã, asa, mai urâtã decâtCompor si mai rea decât tine.

Înghetã. Nu-i reusea sã decodifice expresia feteiinumane atintite asuprã-i. Fãcuse o gafã pe care numai avu vreme s-o repare!

- Chiar mai urâtã decât tine, Antonn?- Da,da, foarte urâtã.„Douã la rând”, dar scãpase usor.

Periodic memoria îi era reîmprospãtatã cu ajutorulînregistrãrii initiale. Ce precautie determinase aceastãprogramare? se întreba Antonn. El si Chiwawa erauprimele fiinte organice complete dintr-o perioadapostclasicã care iesiserã din Galaxie, din gãlãgioasaCalacteea, în neant. Au mai fost sã fie si alteleînainte, la intervale de cinci sau sase perioade, cânddouã cicluri evolutive pe linia „disperãrii tehnologice”,cele mai scurte dintre toate, se suprapun conformteoriei lui Stein si Quatl. Cert era un lucru despre cear putea fi aceastã misiune: fusese îndeplinitã –realizaserã saltul si trãiau. Cât timp? Timpul naveistandard rezultat din raportãri între viteza intrãriiîn sfincterul spational si masa de „trecere” a naveisi perioada de rotatie gravigenicã de tip Orion 2 ainelului mare si timpul de reactie a Essayah la unanumit set de comenzi si anumite atavismespecifice speciei fiecãruia în parte nu-i spuneanimic, nu-l simtea, cu exceptia scurtei perioadede slãbiciune de dupa salt.

Întoarcerea din misiune nu însemna nimic,performanta saltului anula ideea de întoarceresi poate si ideea de misiune. În altã perioadãpoate se va cãuta ceva anume, sau se va fi sigãsit o noimã dupa salt. Ar putea fi ei însisio noimã. Ei, voluntarii, el si Chi... Ce-o fiînsemnând „voluntar” în lumea lor? Mirareanu are sens în privinta lui Compor, cuaccesele lui de „voluntariat” exasperant! Unsimpatic în cele din urmã. Cât despreFred… Dar ce-mi veni, se desmetici Antonn.Ei sunt incompleti, simulacre.

Iar noi, tot simulacre. Mai complexe. La dracu!Complicate.

Un zâmbet, ca o supernovã. În fapt doar o crispare,nimic mai mult, dar prefera senzatiile fãrã confirmãri.Acum o senzatie siroia ca o ranã. Cãutã umflãturaoccizovolului spre ceafã. Avea posibilitatea de a-siaduce aminte, chiar si de Illa. Dar nu, nimic despreIlla, care nu va mai fi decât în el, vie si viitoare. Niciodatãalãturi, în fatã, aproape, departe. Spatiul nu mai exista.Desfãcu plãcuta protectoare a implantului, atinselamelele, apãsã câteva la întâmpl...

Liniste.

Nimic. Asteptare.

Nu-l vazuse niciodatã pe Chi fãcând acest gest.N-o fi având nevoie de occizovol. Îl va întreba odatãsi-odatã dacã avea si el sau nu, avea timp. Timp…Privirea-i rãtãcea pe ecranul care se împestrita custelele altui Univers. Ce fusese explozia aceeanemaipomenitã? O pãrere...

Într-o „bunã dimineatã”, cum îi plãcea sãnumeascã momentul trezirii, scurta perioadã tehnicãde reactivare, Antonn îl puse din nou în încurcãturãpe Compor cu o dorintã adresatã roborgului, care arfi trebuit s-o intercepteze ca pe un ordin.

- Un “cronometru personal”?- Da, de amplasat pe brat, cât mai comod si

accesibil, vizibil, specificã rãbdãtor Antonn.

- ...pe brat, pentru mãsurarea timpului unei…zile?

- Da, unei zile, da. Pentru a o determina, delimitasi fractiona, asa cum o simt eu.

- Îmi îngãdui sã fac uz de acea metodã umanã deabordare precautã a unei situatii insolite care estemirarea?

Alta acum!Fred încercã sã salveze situatia:- Fred îsi îngãduie sã faca si el uz, cu permisiunea

dumneavoastrã, de o subtilitate, si anume aceea a


conditionalului, care i se pare cea mai potrivitã încazuistica temporalã, si sã spunã cã dacã i s-ar cerelui rezolvarea problemei, ar putea-o face în treimicrone Ess.

- Interesant, Fred, fãcu Compor. Consider cã nicitermenul de trei macrone Ess. nu este impropriu,exagerat. In fantele adânci practicate în fruntearoborgului lucea o luminã rãutãcioasã.

Cel ironizat, un gogoloi metalic acoperit cu un stratde plastic poros, mai tocit pe la încheieturi, plãcut laatingerea mâinlor umane ale lui Antonn, sprijinit înbratele sale lungi, îsi ridicã fundul prin lungireapicioarelor butucãnoase prevãzute si cu tãlpi si cu rotilesi cu sky-boarduri pliante. Împungând asa aerul cucapul sãu conic însurubat parcã în oul corpului, pãruamentintãtor. Îl desurubã spre Antonn si se bâlbâi.

- E inter… e exa... Fred nu stie, einteresant sau exagerat? Antonn?

Cel chemat în ajutor îi mângâie scãfârliape care designerul îi pusese într-o fericitãcl ipã de nebuinie un smoc buretos,tremurãtor.

- E foarte bine, Freddy. La treaba! Întrei-patru microne Ess. sã fie gata. Haisã-ti spun despre ce este vorba.

Maimutoiul rãmase pe loc, gudurându-se parca:

- Pot sã-l fac si în trei macrone Ess.,daca vrei, Antonn.

Se auzi un pocnet sec, urmat de unzdrãngãnit.

Compor se lovise cu lãboanta saînmãnusatã peste frunte,pupilele adunându-i-se larãdãcine nasului.

În urmãtoarele treimacrone Essayah a avutfiecare de lucru.

Antonn a calculat orele noilorzi le dupã ritmul unui cântecamintire, dupã un vag bioritm. Chi i-a îndreptatroborgului fruntea scofâlcitã si privirea „pierdutã” si acitit cu un aer meditativ datele furnizate de Essayah,ca pe o partiturã a unei uverturi cosmofonice.

Compor, dupã o tentativã esuatã de a-i explica luiAntonn cã noul timp al sãu, chiar dacã personal, va firespins, distrus ca o noxã de cãtre Essayah, „carene supune bioritmului ei”, a înghitit douã self-opuridespre miturile mecanice din Tau, fiind dezactivat(„anesteziat” zicea wargianul) pentru a nu mai sughitasi gesticula atâta (îi tulbura meditatia), probabilreactionând tâfnos la inadvertentele întâlnite. Aceastas-a întâmplat în „seara” ultimei macrone „Antonn” cândFred îi împovãrã solorianului bratul stâng cu undispozitiv incomod dar foarte vizibil si care tiuia dinorã în orã nevrozând repede câteva ordinatoarecititoare de date, armonizate între timp cu zumzetulîndepartat al primelor stele.

Antonn si-a mai pierdut un timp de sase tiuituri

pentru a le face sã nu mai semene întratât cu sunetulalarmei de gradul 3.

Timpul cãpãtase consistentã.La fel si amintirile.

Într-una din acele zile, „dis-de-dimineatã”, îlsurprinse pe Chiwawa observându-se îndelung înluciul unui panou care-i întorcea imaginea hidoaseialcãtuiri fizice. Nemaiîntâlnita era bucuria, pe carepliscul cãrnos refuza sã o exprime, dar o exprimamiscarea corpului, corp de wargian!

Gesturile erau cunoscute, aproape omenesti. Dinnou, Illa revenea, si fãrã sã mai apeleze la occizovol.

Amintirea deforma grotesc realitatea. Urmãreamiscãrile extrasolorianului ca pe un dans deîmperechere aviar cu încolãciri de tentacule, ochiimari, vitrificati…

Notele unui cânticel din copilãrie îi picurau înurechi si, ca în transã, alterã traiectoria navei,stârnind acordurile acestui refren strãvechi obsedantciocãnind clapele bordului.

Un pian hulpav care-si înghitea dintii ivoriiînaintând în ritmul melodiei murmurate de om, innemãrginitul vãzduh mort si plin de stranii promisiuni,târându-si mãruntaiele spre orizontul de stele, totmai departe în abis, Essayah, meduza.

Din nimic, un sens, inconsiderabil, al hazardului.Vedenia îl scuipã înapoi spre el si încã mai departe,în amintire.

Clic!


La fereastrã, ea privea luna galbenã zgãriatã defrunzele zdrentuite. De sub orizont se-ntina vinetealazorilor. Perdeaua înfioratã de atingerea ei se repliesi ochii ei lucirã. Fascicule pornirã spre ungherul încare se aciuiase el, doua orbitele înnegurate, pe underazele îsi începurã lucrarea: osificarea craniului. Dinbratele ei crescura ca-ntr-o oglindã bratele lui,izvodindu-l. Trunchiul crescu în sus, se gâtui si seprinse de cap; în jos, simti apãsarea podelei subtãlpi. Era întreg. Degetele ei lungi se retraserã dinpântecele lui, printr-o ranã indolorã cauterizatã înombilic, lãsând în loc încolãcirile viscerale, lunecarãmagic pe picioare, redându-le încordarea vietii. Simtiaerul rãcoros al diminetii marcând separareacorpurilor, la stingerea luminii vii din ochii ei…

O nouã luminã îi mângâia acum pe amândoi.În genunchi, ea ridicã ochii spre ai lui,

multumitã de creatia sa. Bucuria era a lor.El aduse în cãusul palmelor, aproape de

chipul sãu, ovalul fetei albe.Roborgul se aplecase asupra lui si-l

privea atent, grav, desi alinierea ochilor nuera pe de-a-ntregul restabilitã. Antonntrebuia sã fi rostit numele femeii, deoareceCompor fu nevoit sã precizezeprezentându-se:

- Nu, eu sunt Compor 35, dar dacã îtiiei libertatea de a mã denumi în alt mod, ceeace poate fi acceptabil într-o situatie necriticã...

- Compor!- ...n-ai decât! Deoarece situatia prezentã nu

implica niciun fel de risc.- Ridicã-te!- Pentru a mã ridica, ar trebui ca mai întâi tu sã

doresti cu adevãrat acest lucru deoarece eu decelezîn tensiunea muschilor bratului tãu din jurul gâtuluimeu... (sughit) ei, bine, contrariul.

Erau cu totii acolo privindu-i cu aceeasi atentiebizarã, lipsitã de curiozitate. Îsi luã mâna de pe gâtulroborgului. Atitudinea lor mai însemna ceva. Altceva,mult mai important se intâmplase. Îi decuplaserãoccizovolul. Si o fãcuserã la timp, lucru cert.

- Ce s-a întâmplat? întrebã si-i privi pe rând fiindcãniciunul nu pãrea în stare sã-i rãspundã. Fãrã sã-lirite. Rãspunsul lui Compor ar fi incoerent, al lui Fredinadecvat de practic, iar cel al lui Chiwawa întristãtorde interogativ!

Semnale se repetau si sã se organizau însecvente coerente.

- Ne apropiem, cu toatã viteza! strigã Antonn cuentuziasm de conchistador. „Pãmânt!” era strigãtulnavigatorului norocos. Voia oare un alt Pãmânt? Sevãzu comandantul unei corãbii care spinteca valurilepotrivnice înaintãrii sale impetuoase!

O planetã înmuguritã fantezist într-un universdoritor de nimic, îsi împrãstia mireasma prin vrerea

dumnezeiascã.Cine este acest Dumnezeu contradictoriu? O fiintã

imaginarã din Solorion, ca mine, o închipuire care aînchipuit lumea, nu numai Solorionul, Calacteea toatã- oamenii nu-i pot limita puterea, ea creste odatã cuei, cu puterea lor, cu înmultirea lor si a numelor Luiantagonice. Atotputernic este El. Dar nu frumos!Diavolul, si el cu multe nume spurcate, închipuit pentrucompletarea închipurii Lui, este rãu si urât.Dumnezeu, bun si atât. Irealã este frumusetea.

Antonn îsi prinse capul în mâini, strivind arãtareainsinuantã în palmele reci si se prãbusi iar înamintire. O amintire reclãditã catartic. Îsi retrãinasterea dintr-un sir nesfârsit.

Ea din nou. Deconectã occizovolul.Realitatea înconjurãtoare i se lipi de corp, tunã

în urechi, înecã ochii. În masinãria internã, alergaumicronice globule informationale se împerecheau,divizau, pornind în muschi, urnind articulatii, iardiafragme eliberau emozine si sugrumau umoragii.


Programul îsi reintra în drepturi. Era perfect. Unrobot.

Îsi privea degetele ce bãteau usor, insonor, înpupitrul din sala comunã. Functionale, anoste. Se uitãla ghearele lui Chiwawa care întindeau pieleapergamentoasã, ciuruitã ornamental, a aripilor sale.Asezat cuminte la locul sãu, 532 01 01 încerca parcãsã-i imite postura. Numai cã nu-si miscãexcrescentele cornoase.

Essayah murmura seninã ultimele acorduri alemelodiei-amintire. Echipajul ei era pregãtit pentrudebarcarea pe tãrâmul de dincolo de oceanul interga-lactic.

Era ora 2335.- Antonn, se auzi vocea gâlgâitã a lui 532 01 01 în

umbra acvaticã din cabina de pilotaj. Antonn, din câtestiu despre solorieni, din câte am fost informat, asacum si tu ai fost instruit în ceea ce priveste fireawargienilor, voi, solorienii, aveti o anume capacitatede a actiona aparent haotic la impulsuri interioare.Mâ gândesc la un complex de date foarte diferitepe care creierul vostru le depoziteazã fãrã vointavoastrã, ceea ce poate fi si mai comod. Acolose aglutineazã, devenind un tot, deci si coerent? Nuvreau sã-ti distrag atentia, sã te irit cu întrebãri caresã denote doar ignoranta si curiozitatea unei fiinte înfata alteia.

Fred venise tiptil, cu rollerul ridicat pentru a nuface zgomot si, aflat acum între cei doi, îl sorbea dinochi pe Chiwawa, dar arunca ocheade furtive spreAntonn.

- ...dar mai stiu cã în situatii similare impulsurilesunt diverse si ele pot fi inadecvate, întârziate. Vãferiti sa actionati conform evidentei. Frica vã ghideazãpe voi. În situatiile mentionate, efectul „deja-vu” fie vãparalizeazã fie vã ia mintile. Compensati prin actiunianticipative în absenta necesitãtii, ceea ce este oriineficient ori radical. Vã lipseste mãsura. Avetisentimente. Stiu ce sunt acestea. Un alt nume alineficientei, de exemplu. Le-am studiat. Pentru cã sinoi avem sentimente. Ele sunt altfel, pentru cã aumãsurã. Noi, de exemplu, nu suntem „egoisti”, asacum sunteti voi, anticipativ si tardiv. Si noi suntem,dar cu mãsurã, în functie de gradul, malign-benign,de influentare a stãrii semenilor.

Compor 35, cu mâinile la spate, urmãreamonitoarele de date, nemiscat si mai ales tãcut. Fredprofitã de rãgaz si sterse cu degetele absorbante opatã uleioasã de pe marginea pupitrului ducându-leapoi în dreptul sferei ce-i tinea loc de de nas si pufniedificat.

Chiwawa se foia pe scaun, cãutându-si vorbele:- Si unii si altii, prin metode diferite, urmãrim o

stare de echilibru. Uita-ne aici, un echipaj alcãtuit pecriterii de echilibru activ. Pregãtirea misiunii a fostprea complexã ca sã stiu mai mult eu, un simplumembru al echipei, un element al acestei structuriEssayah, o navã cu inteligenta ei, cu impulsurile ei,cu sentimentele ei.

Pe locul pilotului prin-cipal, Antonn trebãluia lacomenzile ecranului cen-tral care arãta imagineaconstelatiei spre care seîndrepta Essayah. Serelaxã si se întoarse spreFred care cãscase ochii lael. Dar continuã tot Chi:

- ...cu lipsa ei de mãsurã, poate – nu? Eu asacred. Asa simt.

- Cum? Ce-ai spus, Chi? întrebã, preocupat dealtceva, Antonn.

- Eu as suplini lipsa mãsurii, pentru diminuareariscului, spuse Chi întinzând un deget ghearã spreAntonn în semn de prietenie. Acesta se aplecã dinnou peste comenzi, de data asta pentru a se feri.Înteleg cã acest sentiment de neadaptare la urâteniaceluilalt, pe care eu îl stãpânesc, pentru tine esteprea puternic.

- Nu, Chi, nu-i asta! protestã Antonn.- Stiu, ti-am spus, si înteleg. Si noi acumulãm date

pe care le reactualizãm... Avem si noi sentimente.Fred îsi suci capul spre Antonn, dar fu nevoit sã

se reîntoarcã spre Chi, care reluã:- Trebuie sã vã spun cã sunt totusi altfel. Dar cum

sã vã spun? Era nevoie de mine în Essayah si numai era nevoie de mine pe Doy-Tchi. Pentru cã as fiegoist. Pentru cã sunt egoist. Am fost expulzat.Daaa, suierã a oftat, îmi va fi mai usor mie aici. Ebine asa. Cred cã asa am fost fãcut. Aici sunt singur,singurul wargian, asa cã egoismul meu va fi mereujustificat. Voi fi eu însumi. Ce vanitate! Asta e. Asatrebuie.

Monologul se incheiase.


Antonn avea o întrebare:- Asta înseamnã cã-ti vei face de cap?- “Fac de cap”? Vrei sã spui cumva cã sunt un

delicvent si cã nu-ti place acest lucru? E ceva urât.Pleoapele se retraserã în obraji umezind cele douã

bile negre din craniul bostãnos, pe care câteva vrejurisenzitive tresãrirã usor.

Trudorgul pufni din nou, cu privirea pierdutã printrecei doi.

- O, nu, Chi, iartã-mã, implorã Antonn, nu astavoiam sã spun si-i prinse umãrul ascutit. E foarte binedacã vei face ceea ce crezi tu de cuviintã; avem nevoiede inteligenta ta, de cumpãtarea ta, care mie îmicam lipseste. Depinde numai de noi sã pãstrãmechilibrul, armonia echipajului.

Constient de scârtâitul bratelor pe care le legãna,Fred le vârî în cutia cu ustensile de pe burtã.

Wargianul, imobil, tãcuse parcã pentru totdeauna.Antonn scurtã tãcerea penibilã instauratã în cabina

luminatã de ecranul central rostind cu o voce rãgusitã:- Chi, voi în Warga aveti sentimentul rusinii?Chi emise acelasi oftat.- Credeam cã am sã scap si de acest sentiment

aici, în singurãtatea unicitãtii mele.Teasta-i cãzu în piept si pliscul se propti în carena

pieptului, dupã care picioarele inelare încolãcirãcorpul firav.

- Aici nu esti singur, Chi, si nici nu ai de ce sã-ti fierusine.

Fred îsi scuturã capul fluturându-si motul moale,confirmând.

- Poti sã ne consideri semenii tãi, continuã Antonnpentru a fi mai convingãtor, dar niste semeni care nu-ti vor reprosa niciodatã „egoismul” tãu, asa cum unroborg... solorian nu poate fi jignit de un wargian cu ovorbã strãinã despre o fiintã imaginarã pe care nici nusi-o imagineazã. Si nici invers.

- As vrea sã pot zâmbi ca tine, spuse Chiwawatremurând tot.

- ...Asa-i Compor 35? îi aruncã Antonn coleguluisãu roborg, care-i dãdea deja dreptate cu plecãciunirepetate. Vorbise prea tare: era chiar în spatele lui,atras de discutia celor doi.

- Exact, Antonn Swen. Solorienii îsi exteriorizeazãsentimentele rele si se elibereazã de acest rãu, apelândla expresii incomputabile referitoare la fiinte imaginare,precum Diavolul si Dumnezeul, sub diverse denominatiisi cu diferite conotatii.

Compor nu renuntase la aerul doct. Îl fixã lung peFred, care tresãri si lunecã apoi pe roller în debaraua lui.

-Aceste douã personaje, înnodã pe neasteptate Antonnfirul explicatiei comporiene, personificau lumea in celedoua ipostaze cu scopul îndreptarii morale, al cumpãniriisociale.

- Este o fazã pe care ati depãsit-o? se interesã Chi,care, mai linistit, îsi lungise picioarele sub pupitru. E bine.

Luminã aurie a ecranului poleia sala, cu exceptiaungherelor unde bãltea umbra, la pândã.

- Imaginatia rãmâne un mijloc important deconfruntare si de adaptare, spuse Antonn si indicã

ecranul. Priveste formatia asta stelarã, si-l zgâltâiamical de umãr si-i arãtã din nou cu mâna sursaluminoasã. Ar putea sã fie înspãimântãtoare, dar euvãd un foc de artificii si nori de confetti desfãsurate înîntâmpinarea noastrã. Efectul inhibator e diminuat, nu?

Imaginea venea tot dintr-o amintire depãrtatã.Deja-vu, insolitul repetabil.

- Aceasta, spuse Chi, rezemându-se cu coatelece-i ieseau prin mantaua de piele portocalie, esteimaginatia ta de remitere. E ceva frumos, din nou cevaireal despre si peste ceva real, este, cum îi ziceti voi,literaturã. Ceea ce este de fapt acolo, dupã dateleEssayah, este un sistem complex, neobisnuit de com-plex, de sisteme planetare, iar focurile de artificii înpreajma astrilor.....

- .... un fel de explozii solare!- Da, Antonn, „un fel de” explozii solare, care

cuprind o parte prea mare din sistem pentru casistemul planetar sã mai existe. Sunt un fel deexplozii vitale.

- Vrei sã spui cã acolo vom da peste alte forme deviatã?

- Vreau sã spun cã acolo existã viatã.Stãpânirea de sine în aceste împrejurãri îl fãceau

pe Chi si mai inuman. Antonn izgoni gândul si seîntrebã daca el întelegea viata în aceiasi termeni.Dupã documentatia parcursã, existau discordante înprivinta vietii inteligente. Sirul gândurilor fu curmat deanaliza succintã a lui Chiwawa:

- Acele „explozii”, prelungiri luminoase, suntforme de viatã.

Antonn privi când spe Chi când spre Compor, în ochiicãrora licãreau limbile de foc ale incendiului cosmic.

Niciunul nu mai scoase o vorbã.


Silentios cum plecase, Fred revenise. Avea patrurecipiente sferoidale cu cham-champ prinse deventuzele degetelor.

Toastul era un gest simbolic, de fraternizareîntr-o ocazie exceptionalã, despre care Fred atâtstia, despre care Compor nu avu nimic de spus,cu toate ca stia mult mai multe!

Essayah cânta acum si dansa. În bratelepopulatiilor astrale care se roteau pe ecranul cabineide pilotaj. Un vals cu balans gigantic. O perdeaunduia, stârnitã de lumina vie a unei dimineti, o datãca niciodatã. Si încã o datã...

O lunã scãpãta. O planetã crestea. Un relief nou

palpita, sub Essayah care-l survola, si-l zbârlea cusuflarea ei tot mai aproape.

Contactul provocã unde orgastice: harpoaneletrenului de aterizaj se înfipserã în tesutul extraordinarsi mugetul motoarelor se prelungi intr-un suspin desupape.

Exitul de debarcare tubular desfãcu în carneaconvulsivã un gheizer formidabil.

La iesirea din nava, pe cei patru îi întâmpinã unpeisaj somnolent. Un vânt fierbinte îi îndemna sãcoboare în cavitatea în care se cuibãrise Essayah.

Nu atinserã solul. Calcaserã pe aer si urcau sprealtã cavitate, rãsturnatã, spre bolta cereascã, subimperiul unei vointe planetare.

Se aflau într-o sferã de vapori în fata altor patru,identici lor, dar de consistente precare, de fum,siluete strãbãtute, ca într-un arborescent sistemnervos, de o retea de fulgere subtiri detunând surdca un murmur îndepãrtat.

Ramificatiile periferice se prelingeau pe conturulcorpurilor creând o aurã persistentã, singura care,dupã un timp, mai marca prezenta imaginilordublurilor.

Sfera de nori începu sã se destrame. Chiwawaîsi desfãcu aripile si se roti un timp deasupra sidispãru apoi în noianul de spumã din înalt. Fred îsiextinse sky-boardul si lunecã pe o pantã de aerpânã nu se mai vãzu. Antonn rãmase pe loc,descumpãnit si neputincios. Compor întinse mâinilesi le înfipse în copia sa care-l îmbrãcã în nimbulpâlpâitor. Urmã un tunet înfundat, îngânat de ecourifãrã numãr.

Antonn cazu în genunchi cu degetele prinse încenturã.

Si asa se trezise în coliba de pãmânt, excrescentãa unui munte argilos.

Iesi pe brânci în cãldura sufocantã de afarã.Essayah nu era departe. Îi putea vedea o parte

din roata cea mare care depãsea marginea „cuibului”.Îi apãru ca si cum, ascunsã acolo de el, îl privea pefuris, hoteste. Dar ea, descoperitã, rãmase inertã,cu o uitãturã prosteascã.

Ca pe un ecran desincronizat vãzu, prin aerulîncins, cele trei corpuri. Plecã într-acolo gârbovitsub apãsarea sorilor planetei.

Picioarele intrau pânã la glezne în solul moale.Asudase. Deschise bluzonul. Pieptul îi lucea.Încheieturile i se umeziserã. Îsi sterse fruntea si-sitrecu mâna prin pãrul încins din crestet si atinsecutia occizovolului. Rãcoarea de altãdatã. Ceasularãta 20:00. Clic. Nimic.

Jeturi de abur tâsneau dintre plãcile de limurdezvelite ale lui Fred care zãcea pe-o parte cu nasulîngropat. Trãia. Un puls rar dar puternic scuturasmocul din vârful capului.

Compor, culcat pe spate, cufundat si el în sol


ca-ntr-un hamac, ridica un brat cu arãtãtorul întinsimperativ. Chi pãrea cã doarme, înfãsurat în aripi.Ochii îi erau acoperiti si de-a treia pleoapã, zbârcitã.Picioarele, încolãcite, erau acoperite de praf.

Privi din nou spre Essayah. Nu, nu visa. Privicerul. Nori spiralati se pãtrundeau si se înnodau,coborau subtiindu-se si se ridicau din nou pentru astrãpunge masa norilor de deasupra care-sischimbau mereu culoarea prin nuante subtilesidefate trãdând nepotolirea îndepãrtatã. Hãuri azuriise cãscau din loc în loc si pe acolo se prãvãleaufulgere lichide, cascade de lumina care iscau înzãrile strãvezii valuri si coroane de colburi. Dedincolo de munte rãzbãtu un bubuit. Un brat deluminã erupse cu bucãti de sol.

Scoarta sãltã sub el, în sfârseala unui val venitdin larg si între el si camarazii calacteeni apãru,prin vapori fierbinti, o formã pãmântie care parcãgrãi „Bine ati venit”.

- Am ajuns? îngãimã Antonn, cu senzatia uneinoi treziri.

- Îti cer iertare, continuã vocea cu inflexiunile luiFred si forma umanoidã crestea ca un copac.

- As vrea sã stiu...Era Compor ridicat din tãrânã, cu bratul întepenit

perpendicular pe corp.- Antonn, se auzi vocea gâlgâitã a lui 532 01 01,

voi solorienii aveti o paradoxalã capacitate de areactiona la impulsuri interioare, ilogic si eficient...Aveti sentimente.

- Nu, Chi, nu! se auzi Antonn strigând.- E urât, insistã enervant Chi, care-si desfãcu

aripile si urcã pe picioarele spiralate.- Asa-i, Compor 35? spuse fãrã sã vrea.Nori de confetti desfãsurate în întâmpinarea

noastrã... îsi aminti.- Ai avut dreptate, Antonn, se adresã Chi fiintei

i v i te d in pãmânt care împrumutase acumtrãsãturile solorianului.

Antonn îi fãcea semne disperate cu mâna: „Eusunt aici. Nu mai vorbi cu el. Nu sunt eu. Îmi seamãnãdar e altceva!” Fu vãzut.

- A, acolo erai! Este la fel...- La fel de urât ca mine, Chi?- Ba nu, mai rãu, spuse wargianul topãind pe

picioarele fãcute arcuri si cu aripile umflate de aer.Când fu aproape de el, Antonn îsi încercã norocul:

„Tu glumesti, Chi? Nu?”- De ce nu?Lui Chi nu-i reusea nici acum zâmbetul, dar îl

exprima prin atitudine si de data asta prin felul lui dea fi uman pãrea chiar ironic.

Îsi aduse aminte.Fred, trudorgul independent, încercând sã se

ascundã dupã o aripã a wargianului 532 01 01,chicotea detracat.

- Si tu, Fred?! se mirã Antonn si îl observã la timppe roborgul 235 care se apropiase amenintãtor cubratul întepenit: Compor, nu te poti apropia mai mult,cu mâna întinsã!

- O, da, asa este, se desmetici Compor 35.Derulam rapid informatiile referitoare la evenimenteledin Tau Ceti care au implicat roboti. Încercam sãasamblez resturi de informatii si punctam cu mânaplanul unei luãri de pozitie, o pledoarie intitulatã„Complexul lui Frankenstein”, pentru a releva cuajutorul acestui atavism caracterul psihoticoriginar...Compor se întrerupse singur, dezorientat:Dar cine este dumnealui? Nu-mi dau seama.

- Este un produs al acestei lumi, rãspunse Antonn,dar fãrã niciun folos. A iesit pur si simplu din pãmânt.E un ciudat efect „Solaris”. Literaturã, Chi!

- O copie a ta, înteleg! se grãbi Compor sã-siarate competenta. Dar, îsi ridicã din nou arãtãtorul,de ce tocmai o copie a ta?

- Si-au dat seama probabil ca sunt mai... uman,adica mai complex, deci mai greu de copiat. Oprovocare, asadar!

- Adicã, esti unic? Vrei sã spui cã eu sunt fãcutpe bandã, în serie cu altii? Dar si eu sunt unic!

- De ce ti se spune 35?- Pe tine de ce te cheamã si Swen?- Sunt om!- Si eu pot sã spun „Sunt om”. Sunt om!- Esti convins? O zici cu convingere?- Tu o zici? De unde ai convingerea asta? De la...

Cãutã cuvintele, gãsi unul: De la occizovol?Antonn nu rãspunse imediat. Îsi coborî fata

congestionatã de zãpuseala desertului si vãzugranulele de zgurã care se rostogoleau dând seamade o frãmântare interioarã. Urmãri câteva într-oprelungitã deplasare, absent, pânã la picioarele-tulpinã ale strãinului. Atunci spuse arãtându-l ca peargumentul final: „Dar au fãcut-o, copia e aici!”

- Eu sunt chiar om, se auzi vocea strãinã, cuinflexiuni cavernoase. Fiinta înrãdãcinatã încã seclinti stârnind pulberea ce-i cazu de pe umeri si brate.Tinea în mânã un fel de blastick care-i depãsea înlungime statura. Îl ridicã si împunse solul... Desi suntcetãtean al acestei lumi. Sau arãtase cerul? Iaracesta este chiar un blastick! Un tip nou pentru voi,pentru ca nu fusese încã fabricat în timpul din careveniti voi, din preistoria mea calacteeanã!

Ardoare era în vocea strãinului!Cei patru se strânserã speriati unul într-altul.- Frica nu mai are rost. Mai rãmâne în voi dupã

asimilare, dar îsi pierde rostul, schimbându-si sensulprin redenumire. Devine ceea ce este numele ei.

Bratele desenate pe cer, vocea tunã:- Asimilarea a început! Asa cum acest toiag nu

mai este ce-a fost stunci când se numea altfel. Acolosus, în al patrulea cer, cel de-l patrulea nivel alatemposferei, el a fost ales ca simbol al vectoruluiintergalactic care i-a transportat pe succesorii vostri.Asa cum si eu sunt Alesul lor!

„Pozã.”- V-asteptam. Aveam nevoie de trecut, dar trecutul

rupt din trupul timpului, pentru impulsul primordial.- Un impuls... interior? îsi sorbi cuvintele Chi.Fiinta cu aspect uman tresãri si-l privi pe wargian


cu o pereche de ochi bulbucati, fãrã pupile, „Evident,un impuls istoric. Preistoric, pentru mai multãacuratete în acest moment. Pentru înãltareabalaurului expeditionar”.

Antonn fãcu un pas lateral pentru a se eliberadin capcana solului care-l înghitea încet si-i spuseîn soaptã lui Compor: „Teoria Quatl si Stein, îti aduciaminte, exploratorii de acum cinci perioade...”

Ochii albi îl fixau acum pe solorian. „Cum? Stiati?Puteati anticipa?”

Directia retrospectie-anticipatie deveni o spiralãcare strangulã momentul actual, inutil. Amintirea?Asta-i tot?

- Ciclul galactic este într-adevãr de 5 perioade!Ati prevãzut totul? Si expeditia hiperspationalã astrãmosilor mei?

Antonn duse iute mâna la centura de telecomenzisi activã prohibitorul pentru a curma pornireacamarazilor sãi de a interveni. „Nu, noi nu. Este oipotezã tulburãtoare. Balaurul expeditionar ce este?”Fãcu un gest cu mâna derulând discutia înapoi. Celãlaltpãru mai calm si gata sã-i dea lãmuririle cerute.

- Balaurul va pleca în curând de pe Oculinda spreAllysia.

- Balaur? Reusi sã articuleze Chi din suspendareaimpusã de prohibitorul lui Antonn.

- Este o fiintã imaginarã, îl puse repede în temãAntonn, strângând mai mult mâna pe comenzi.

- Imaginarã atâta timp cât ni-l imaginãm si atâtatimp cât nu existã un cuvânt mai potrivit. Fiinteleimaginare sunt fiinte informe, care înglobeazãtendinte universale universalizate si informatiespecificã generalizatã. Cu cât sunt mai „închipuite”cu atât sunt mai înglobante. A da chip, viatã vesnicã,

intermitentã anonimelor cãlãuzitoare înseamnã a leconcretiza si sacraliza, marcând definitiv implacabilanoastrã dualitate de fiinte ajunse în stadiul acestade simbolizare atemporalã, rezultat al tentatieiinformatizante a decorporalitãtii. Este aceasta osupremã boalã, ruperea de trecut, de începuturi.Amputarea cronoticã. Dar gata acum. Ati venit. Însfârsit. Voi cei de la început. În momentul înregistrãriisuficiente, impulsul strãvechi recuperat dã chipdefinitiv si rost balaurului expeditionar. „Essayah” aadus cu ea ultimele informatii, cele mei vechi, plusDumnezeul dintâi, ochii lui limpezitori, adicã pe voi,voi însivã. Acolo sus se proceseazã copiile voastreinforma-tionale cele mai coerente si se înglobeazãîn tentatia universalã, redenumitã ritmic tendintauniversala, în trupul balaurului.

Degetele lui Antonn tremurau de efort pecomenzile centurii cum vointa celorlalti de a participala aceastã scenã crestea.

Chi ridicã anevoie gheara unei aripi spre el, darnu-l putu ajunge. Carcasa lui Fred devenise incan-descentã. Compor în zadar încercã sã-si ridicebratele amortite spre Antonn si sfârsi prin a se prãvãlide la înãltimea celor trei metri asupra lui. Antonn,îngropat pânã la genunchi, reusi sã se fereascã cupretul unui umãr zgâriat.

Gemu instinctiv si duse mâna la occizovol. Nimic.Clic. Clic.

- Primitivi. Populatie de suprafatã. Fãrâme dearhisferã, spuse oculindianul ridicându-se cu ofluturare a picioarelor-rãdãcini iesite din pãmântprecum înotãtoarele unui foquall. Arãta cu blastikulsuprafata tremurãtoare a planetei sub care forfoteauinsecte laborioase. Voi stoarce din voi si ultimafãrâmã de informatie remanentã, ultimele voastretresãriri informationale!

Îi furase amintirea. În mintea lui Antonn nu maiera loc decât pentru o întrebare.

- Vorbeste! Goleste-te! îi aruncã dispretuitordihania filiformã care-l survola atingându-l sâcâitorcu „toiagul”.

- De noi nu mai e nevoie? Noi nu vom face partedin trupul balaurului?

- Voi? Care voi? Ceea ce vãd eu acuma suntcarcasele goale a unor fiinte gregare, dezinforma-tionate. Doar fiintele voastre informe vor lua parte laexpeditie!

- Tu esti o astfel de fiintã?- Da, sunt fiinta mea informationalã. Priveste!Un fulger rectiliniu coborî dintr-un abces noros

pânã aproape de oculindian si se desfãcu într-unpãienjenis luminos care-l înfãsurã ca-ntr-un coconorbitor.

- Îmbrãcasem aceastã formã din depozitelesubterane pentru a vã contacta, pentru ultimeleinformatii agãtate în tumorile voastre, codificateiresponsabil în impulsuri! mai rostea încã alcãtuireacvasiumanã în rondul ei aerian. În sfârsit balaurul seva ridica în slãvi dincolo de ultimul cer cu care se vaînvãlui si va lãsa în urmã Occulinda asternând calea


spre Allysia, pe care o va înghiti, dupã plecareabalaurului allysian...

- Si înainte ca Occulinda sã fie înghititã de unaltul. Si dacã vor veni unul spre altul!? strigã Antonn.

- Nuu! Niciodatãã...! se propagã, ragusitã, voceaoculindianului.

Blastickul se înfipse lângã picioarele lui Antonn.„Certitudinea primordialã, spasmul originar alcredintelor”. Cu un zgomot ascutit flacãra se întoarseîn nori, iar corpul fãpturii oculindiene se prãbusi:„Pânã la sfârsitul eternitãtii....”

- Odatã si-odatã, spuse solorianul si-l ajutã sãse ridice, eliberând comenzile centurii cu care-itinuse la respect pe ceilalti.

Acestia se debarasau de praful care-i cotropiseîn nemiscare si de nisipul ce-i troienise.

- Lasã-l.... dracului, nu vezi cã-l mãnâncã viermii?i se adresã Compor. N-ai auzit? E o carcasã goalã!

- Noi ce suntem? Nu tot caracase goale? Fãrãinformatie, fãrã amintiri? îi spuse Antonn opintindu-se cu corpul prelung al oculindianului ajutat de Fredcare-i gonea „viermii” ce-i ieseau din porii cãscatisau care încercau sã reintre în corp cu frenezie. Altiiabandonau prada si se refugiau în sol.

- Tu ai occizovolul, Antonn.- Degeaba. Ce sã fac cu el?- Reactualizezi amintiri.- Nu mai am amintiri, dacã am avut vreodatã.

Decât un chip vag. Nici atât, niste ochi. Aproape oînchipuire. Am fost fãcut sã cred cã am amintiri. Ce-a rãmas? Informatia „remanentã” si experienta dinultimele... Se uitã la ceas. Din ultimele sapte ore.Atât. Ochii creatorului meu si datele unui contactcu o populatie indescifrabilã. Tu detii mai multe date?

- Da, le-am furat, acolo sus din copia meainformationalã. Despre robotii din Tau Ceti si unanume Frankenstein si multe alte informati iincoerente, dar interesante. Si un cuvânt cheie cucare am accesat datele: Illa.

Antonn si Fred intrarã cu oculindianul în colibã.„Când avuseserã timp s-o contruiascã?” Urmã cudificultate Compor.

Chi rãmase afarã descumpãnit.- Antonn, de ce ne-ai imobilizat? întrebã el

adãpostul de pãmânt, care-i rãspunse cu vocea luiAntonn:

- Quatl si Stein, o teorie contradictorie, fixatã înmine prin repetatele lecturãri ale înregistrãrii initialedin Essayah. Ea spunea cã am fost precedati de alticãlãtori intergalactici, dar iatã, noi suntem primii, n-afost nimeni înaintea noastrã, adicã nimeni nu va maiveni dupã noi aici. Suntem primul echipaj calacteeanintergalactic. Si ultimul ajuns aici. Începutul sisfârsitul se intâlnesc. Oul e întreg. Balaurul se poateîntrupa si zbura. Mai departe.

Afarã, Chi se aplecã înspre colibã si-si vârî teastaînãuntru:

- Iar îti imaginezi!Calmul instaurat dupã strãfulgerarea de mai

drevreme nu durã mult:

- In lipsa informatiei complete, îti imaginezi,rãsunã vocea lui Antonn.

- Informatia partialã necesitã concluzii partiale,bazate strict pe datele primite, bolborosi wargianul.

- Ce concluzie „partialã” tragi tu din datele pe carele mai ai drespre tine? Cât de „partial” esti tu? Poti fi„partial”?

Cerul se limpezise, alb-incandescent. Vocea luiChi, stinsã:

- Eu sunt... Eu stiu cã sunt.- Dacã stie cineva cã esti, nu tu esti acela.Vocea, clarã si monotonã a lui Antonn si apoi cea

nedeslusitã a lui Chiwawa, se crosetau:- Când informatia era completã, eram completi si

stiam?- Nu mai avem acea informatie. Si oricum ea ne

era datã.- Nu putem sti. Nicodatã. Nu ne e dat sã stim.O boare subitã scuturã pielea aripilor lui Chi.- Eu sunt! Eu...!?Chi îsi extirpã capul din colibã si privi în jur intrigat.

Locul, adineauri cu totul nou, fabulos un pic chiar sipentru el, era plat, banal. Dinãuntru, Antonn nu selãsã:

- ... Si mã multumesc sã stiu asta, sã-mi cunosclimitele. Da, suntem, o putem spune.

Chi îsi vârî pliscul la loc:- Eu sunt! Eu sunt! Noi suntem! Suntem reali! Nu

ca fiintele acelea simbolice si înglobante....- Noi toti putem însuma un simbol si satisface o

fantezie!- ...Balaurul! Ce este de fapt? O legendã! Bazatã

pe cine stie ce eveniment banal, amplificat, „întregit”cu fantezie!


În umbra colibei, Antonn, asezat pe solul bãtãtoritsi rãcoros îsi puse coatele pe genunchi si capul încãusul palmelor. Privirea i se pierdu dincolo deintrarea ocupatã de teasta wargianului.

- Da, o legendã strãveche, calacteeanã, darbazatã pe un eveniment actual, banal, necalacteean:sosirea noastrã aici. Un eveniment limitã fiindcã,repet, suntem ultimul echipaj venit din Calacteea desiprimul plecat de acolo. Poftim concluzia ce decurgedin datele primite!

- Datele transmise de acest... de aceastã formãsau prin aceasta expresie...

- Da, ca teoria lui Quatl si Stein! Pe care n-ocredeam dar ne-ar fi plãcut s-o credem. Datele sunt:Exploratori intergalactici au mai fost dupã noi, dar aurealizat cãlãtoria înaintea noastrã, au ajuns aici maidevreme. Transforul luminic, mai „lent”, a întârziat.Mai rapid a fost vectorul intergalactic si mai rapid afost cine stie ce mijloc de transportare al fiintelorinformatizate din ultimul cer, care odatã ajunse aicisi-au asteptat trecutul, telul uitat, privirea scrutãtoare(si ademenitoare, o privire dublã!), fiorul pierdut.

Generatiile intergalactice calacteene din 5perioade fuzioneazã – acesta este balaurul.

- Nu înteleg nimic, spuse Chi si-si scoase capuldin colibã.

- Nu ai imaginatie, îi reprosã lãmuritor AntonnSwen privind acum trupul oculindianului. Carnea ise umfla din loc în loc, fierbând parcã. „E viu!” îsizise ca o revelatie.....

- Am inteligentã!Nu auzi replica. „Dar, dacã....”- Bine, spune-mi atunci, ce crezi cã e Allysia?

Se fãcu auzit Chi care se ghemuise afarã, rezematde colibã.

- Un tãrm nou, necunoscutul, o iluzie. O altãOculindã, pãrãsitã sau în asteptarea alesilor alteicrize tehnologice sau unui sfîrsit... Nu stiu, spuseAntonn privindu-l gânditor pe oculindian. „...Dacã ne-am întoarce cu el....”

- Nu stii?! Dar imaginatia, ziceai... sunã mirarealui Chi.

- Cu imaginatia nu poti sti totul, poti cunoastetotul... „da, da cu transforul...”

- Nu-i totuna? A, relativismul absurd al solorienilor,o joacã, da, mi-aduc aminte – sau poate, vai, îmiînchipui?!

Fâlfâitul de exasperare si vocea a celui de afarãnu încetarã:

- Încep sã cred cã suntem acum, aici, pe planetaasta imaginatã de tine, cu arhisfera si celelalte sferede sub ceruri.

„Cu transforul prin retroforare am ajunge poate întrecutul sãu” îsi terminã gândul solorianul.

- Nu de mine... spuse stins Antonn si apoiînveselit adãugã: si de tine... si de Compor...

- Aiurezi! rãbufni 532 01 01.- Cred cã înteleg, interveni Compor, auzindu-si

numele si trecu prin acoperisul colibei în pozitie dedrepti. „Carcasele” dezinformationate ale generatiilor

de cãlãtori calacteeni din sol, ca acesta, caoculindianul. Oul balaurului! Informatia. Lãsat înurmã, va fi înghitit de un altul. Si? Si atunci? Se vornaste fiinte hibride sau...? Se vor naste fiinte hibridesau deja îmi imaginez si eu?

De sub fragmentele de coliba dislocate desimilorg, care scoseserã la ivealã un alt soi de viermi,mai agili, Antonn si Fred nu-l mai auzeau nici pe elnici vuietul general.

Într-un târziu, gargara dialectului wargian si unsughit comporian de surprizã acoperirã tumultulplanetei. Si peste toate se asternu murmurul matern.Iesirã afarã târându-l pe oculindian de bratele lungi,scheletice. Essayah era acolo.

Din loc în loc, pãmântul se bãsica. Colo încolteao mânã cu o corolã de gheare chitinoase, dincolo ocalotã se ridica lent, colcãind de viermi care lunecaupe pe umerii unei fiinte emergente uriase, maideparte, în erectie, un picior uman cu degetemetalice rãsfirate semicircular se rãsucea nervosscrutând precum un periscop. Cocoase de viermiuriasi se ridicau si se scufundau în solul mãcinatpentru a se înãlta apoi aruncând prin guri încer-cãnate pulberi înecãcioase. O vegetatie albãmultiformã nou-nãscutã tremura. Ici si colo coloanede abur scuipate de vezici gâlgâitoare împrãstiauîn aerul încins confetti coleopterice.

Limbi subtiri de foc zvâcneau din animosferaisterizatã de muzica Essayahei. Fantezie muzicalãagorafobicã! Fulgere-indicatori tãiau decorulapoteotic: Furtuna.

Cinci corpuri întunecate punctau suprafatadeserticã, linsã de vânturi certãrete.

Vorbe încercau sã întrupeze guri lãtrãtoare.Evenimentul îsi cãuta cauzalitatea.Haosul finalitatea.Închipuirea...Nimic.

Compor, cu gura-ghilotinã deschisã, rãmãsese cubratul ridicat si arãtãtorul înfipt în tâmpla bombatãstrãbãtutã de conductori vinetii si. Chi ridicã dinlãncile umerilor învins, îsi desfãcu aripile si porni sprenava care-si tuguiase trompa de acces. Dar nu fãcunici trei salturi peste fãpturile deshumate cã se siîntoarse cu o expresie care în ultimul timp a exprimatdeseori nedumerirea.

- Dar spuneti-mi, cu el ce faceti? De ce îl luati?Dupã câte mi-aduc aminte...

- Amintire? O simplã programare, veche,incompatibilã... El face parte din echipaj, spuse firescAntonn.

- Ce te-a apucat? Vocea oculindianului îi rupsedin buimãceala provocatã de Eveniment. Suntsimbiotici! Trãiesc pe baza toxinelor mele!

Fred, care-i mai ciugulea câte un vierme, îi spuselinistitor:

- Avem tot ce ne trebuie în Essayah pentrureparatii!...


Se întrerupse si întoarse capul spre Antonn, care-lîntrebã:

- Câti suntem în echipaj, Fred?Trudorgul acaparat de noua misiune ridicã o mânã

cu degetele-ventuze rãsfirate.- Vezi? i se adresã Antonn demonstrativ lui Chi.

Essayah îi sorbi pe toti cinci si se ridicã prin guracare crãpase plafonul de nori zvârcolitori foartecoborât la auzul strãvechiului refren în aceadimineatã.

05:04. Balaurul pornise.

- Antonn, imaginatie sau nu, spuse Chi trãgându-lde o parte, nu mai stiu, dar am impresia cã stii maimulte decât vrei sã ne spui. De unde? Nu te supãra,dacã-ti par sâcâitor si te irit.

- De la ea, spuse simplu Antonn.- De la cine?- Essayah.- A înregistrat tot? i se relevã lui Chi. Ne putem

recupera informatia pierdutã?- Nu cea pierdutã. Mai multã decât poti duce.Chiwawa pãli. Era verzui. „Informatia Calacteei?”- Chiar mai mult. Poftesti?- O, nu, multumesc. Ce facem acum? rãsuflã Chi

si se prãbusi în scaunul sãu. Erau cu totii acolo. Unscaun rãmãsese liber.

- Nu mai hotãrâm noi.- Dar cine? Cine? Te-a mai întrebat Chiwawa

despre acest cineva enigmatic, închipuit! sãri ca arsCompor, care nu putuse sã nu tragã cu urechea.

- Balaurul? îi scãpã înaripatului.- Nu, în nici unul din cazuri, ci el, spuse calm

Antonn si-l arãtã pe oculindian, Omul. El estecomandantul transforului Essayah. Nu-i asa, Fred?

Trudorgul stergea cu grijã fata solzoasã acomandantului instalat în sarcoforul sãu. Bâzâiafirmativ în continuare preocupat de „repararea”acestuia si ridicã un brat pentru a da pregnantãrãspunsului sãu nearticulat.

Calmul se reinstalase. Acceptaserã foarte usornoua stare de lucruri ca si cum cea veche ar fi fost oînchipuire vremelnicã.

Ceasul arãta ora 5:04. Nu mai avea importantãdacã se blocase. Problemele erau ale comandan-tului. Plictiseala reinstauratã era semnul normalitãtii.Având nevoie si de bratul ridicat, trudorgul îl coborîspre corpul oculindianului care recãzuse în somnulde igienizare, în timpul cãruia Essayah îi inoculainformatiile Oculindei si pe al ei proprii.

Wargianul îsi dezveli ochii si de prima pleoapãstrãvezie, strãbãtutã de ape lucii si sãri pe picioareletentaculare.

- Fred are patru degete, nu cinci! Suntem patru,nu cinci! Trebuie sã fim patru! Strigã îmbãlosat,repezindu-se în directia solorianului si fixându-l maidegrabã îngrozit cu pupilele sale întunecate.

- Chi! Vino-ti în fire! Suntem câti trebuie sã fim,

cinci spuse solorianul.- Dar nu trebuie! insistã Chi.- Bine, bine, dar mai numãrã o datã degetele lui

Fred. Freddy?Cel în cauzã îsi înãltã din nou bratul. Cu cinci

degete.-Te-ai linistit? întrebã Antonn zâmbind, sau asa

crezuse el. Realitatea se conformeazã. Vom executasaltul. Essayah este pregãtitã. Comandantul îsi vacontinua transa informativã în sarcofor. Freddy, trece-l în regim infrabiotic complet.

- Si noi? întrebã în soaptã 532 01 01.- Este singurul sarcofor, Chi. Nu-ti face iluzii.

Iluziile sunt o formã degeneratã a imaginatiei.-Nu se poate! Nu vom supravietui! Suntem fiinte

vii! Suierã wargianul si lãsã aripile sã cadã pe lângãel în deznãdejde: „Nu suntem roboti”...

-Pune-i si toiagul, Freddy. Închide. E-n ordine.Era tot 05:04. Anton Swen îsi desfãcu centura cu

telecomenzi, inutilã, si cronometrul pe care-l aruncãimediat cât colo. Timpul, dacã-l mai putea percepesi concepe, era pulsatil. Rãbufneste în valorineasteptate. Dupã cronometru, zilele solorianului seconsumau în intervale din ce în ce mai mici, ore,secunde...

- Misiunea a fost îndeplinitã, vuuui preluung glasulacestuia.

Târziu Essayah amuti.Înãuntru rãzbãteau bufniturile fulgerelor prin care

populatiile atemporice ale Oculindei se prindeau de ea.Nava se smuci, nãpârli, crisalidã aburoasã eliberând

nimfa noii Essayah care intrã ca un sfredel în bresa


spationalã, pleoapã ce se închise strivind o lacrimã.

Degetul pãrãsi tâmpla si le reîntâlni pe celelaltepatru si toate se chircirã în podul palmei. Pumnulcoborî si se desfacu brusc. Cealaltã mânã, cu veneaccentuate ca niste rãdãcini, se asezã deasupra amângâiere.

Bãtrânul privi mâinile cuibãrite în poala.Crâmpeie de informatii despre prima misiune

intergalacticã cu roboti (similorgi), constituiau acumo poveste. O poveste ramificatã, o poveste desprealte povesti, dintr-o istorie caleidoscopicã, sincronicã,a Galaxiei, despre tentatia omeneascã de depãsire alimitelor.

Pe martorianul mutant temporal care mi-aimpregnat memoria tanatovarului cu aceste amintiril-am atomizat la marginea galaxiei, într-un loc anumeales, „un loc cu vedere spre infinit”. L-am întâlnitdeparte de patria sa planetarã, tocmai pe Duna ceadeserticã, bântuitã de furtuni teribile. Pe Terminus amaflat de existenta-fiintarea-prezenta acestei straniientitãti, dependentã de vietãtile desertului si de navadezafectatã în care locuia si care-l locuia. Stranie era

si pentru cã secretul acestei „existente” era custrãsnicie si cu teamã apãrat. Indicativul sub carefigura în evidenta guvernului local era „Quatl si Stein”,si Stein pentru a da seama de dependenta sa demediu. Sprijinit în toiag, târându-si înotãtoarele inutilede foquall, acoperit cu o mantie scorojitã de vânt sisoare, cu ochii storsi în gavanele craniului acoperitde rare suvite, mi-a apãrut ca un condamnat larealitate. Ajunsese sã depindã atât de mult de totce-l înconjura încât am fost nevoit sã-i rezerv aproapetot nivelul unu al tanatovarului, unde am încãrcat si omare parte din prelungirea habitaclu-navã a corpuluisãu, de care era legat printr-o multime de cordoanevitale, unele concrete, altele subtile, precum si o marecantitate de sol Dunar pentru a-l putea mentine înviatã – viata aceea – pânã la destinatie...

Vãd si acum perdeaua care descoperã, împinsãde o adiere rece, hãul eternitãtii cãscat de o fereastrãdeschisã odatã, de mult, ca atunci când întreagaîncãrcaturã a primului nivel s-a risipit în spatiu, siacum când...

De mult minusculii eferi care-i ascultaserã telepaticînceputul povestii muriserã. Altii se nãscuserã în timpuldiverselor episoade si se nãsteau cu determinareageneticã de a asculta povestea, înlãtuind pe generatiisi generatii fragmente repovestite ereditar într-ocronologie încremenitã.

Ridicã din nou arãtãtorul la tâmplã orientîndu-leatentia. A fost odata ca niciodatã...o lacrimã.

Îl coborî si iar îl ridicã. A fost odata.Apelul tanatovarului suna insistent.De cum se ridicã de pe fotoliul improvizat la

gândul unei pozitii confortabile de cãtre populatiilede eferi cu trupurile lor, acesta se destrãmã si formãun roi mut care-i nãpãdi îmbrãcãmintea largãîncremenitã în falduri adânci, rupte atunci cândbatrânul urcã pe platformã.

Curând fu în cabinã si alarma încetã.Pe panoul-fagure de comunicatii al tanatovarului

se desfãsura chipul hologramatic alb al unei femeicu ochii negri vii.

Roiul eferid pieri atras de închipuirea aceasta.Închipuirea se destrãmã în secvente sintagma-

gorice, semne fusionarã într-o explozie imaculatãmistuind totul.

Cursorul scriptick mai sãltã o datã în calea undeisi inscriptionarea scãpãta.

„Si...”Si cade din mâna ce-l mânuia obositã.

Gândul porni din nou mai iute ca raza de luminã.Dintotdeauna odatã...

MAGAZIN FANTASTIC 2 Debut SFVA AH, BD! 45

Aerul rãcoros si încãrcat de vapori întâlnisuprafata mult mai rece a Pietrei. Obisnuitã cu gerulnoptii trecute, Piatra începu sã transpire ca si cumbriza ar fi fost un suflu dogoritor, sosit dinspre mare.La est cerul era aproape luminat. Aerul încãrcat demare îsi depunea vaporii pe piatrã asa cum o fãcusedin vremuri imemoriale. Formele pietrei erau rotunjitesi mici portiuni erau roase, însã vremurile pãreau cãse feresc de Piatrã, lãsând putine urme în miile deani de când templul fusese înãltat prin cine stie alecui mâini si cum. Chiar si un om lipsit de imaginatiesau cu inima împietritã ar fi simtit însã în jurul Pietreio prezenta magicã si luminoasã ce facea tonurile sãparã gri acolo unde ar fi trebuit sã fie întunecate sialbe, unde ar fi trebuit sã fie gri. Forma pietrei sugeraun turture înghetat cu vârful spre cer sau ca unul dinacelea construite de copii folosind nisip si apã,lãsându-le sã se scurgã din palme pe o plajã însoritã.Pãrea fãcutã din sfere si mici pãrti de sfere, pãreafãcutã pentru a permite apei sã se scurgã pe ea saucine stie cãrui fluid misterios. Singura formã ascutitãera vârful. Mici podete prelinse si verticale uneausferele într-un joc de forme si nuante, mici vinisoarestrãbãteau Piatra lãsând impresia cã este vie.Altãdatã, într-un soare puternic, contururile Pietrei sedizolvau si atunci pãrea cã îsi schimba culorile de laun roz de scoicã la un pur albastru de râu, urmãrindjocul neastampãrat al norilor pe cerul oceanului.Formele ce pãreau naturale erau însã rodul unor fiintegânditoare din vremuri demult apuse. Oricine s-ar fiuitat, ar fi spus cã reprezintã ceva, se stia însã cãstarea privitorului era cea care-i dadea diferite aspecte.Soarele, stelele si lunile îsi depuseserã în ea razele,astfel cã uneori câte-o luminita strãlucitoare izbucneaîn cele mai neasteptate locuri, fiind consideratã unsemn de cãtre privitori.

Una din picãturile nãscute de brizã, se umflã siîncepu sã sclipeascã precum un mic diamant. Eraca un pântece transparent gata sã dea nastere altorpicãturi. Transparent si greu. Brusc, sub influenta uneiforte misterioase, se prabusi alunecând pe suprafatarece. Pe mãsurã ce aluneca îsi lãsa o parte dinîncãrcãturã în urmã însã, în loc sã-si piardã din volumsi sã se micsoreze începu sã-si extragã fortaasimilând imediat, într-o perpetuã transformare,suratele ei mai mici, gata sã se nascã, întâlnite îndrum. Grãbindu-se spre finalul cãlãtoriei, picaturaurma calea minimei rezistente. Chiar dacã picaturace aluneca încã pe suprafata Pietrei nu mai eraaceeasi care se formase undeva sus, schimbândsubstanta cu picãturile din jur, acelera totusi vertiginoscu aceeasi vointã încãpãtânatã spre pãmânt sicorolele lacome ale florilor ce înconjurau Piatra. Uniceîn universul cunoscut. La un moment dat, oprotuberantã din cele ce vãlureau suprafata Pietrei pela mijlocul înãltimii ei, propulsa picãtura într-un salt înafara locului nasterii. Cãzând, fu înconjuratã de catevaori de o curioasã insectã cu antene scurte, care deciseîn putine fractiuni de secundã cã nu este demnã deinteres. Apoi dupã acest studiu scurt o lãsã pentru a

se alatura lumii lurcurilor mici, zburãtoare, cãzute,aruncate si plutitoare de dimensiunea ei.

Cãderea continua spre pãmânt într-o miscare eternsuspendatã. Tot asa cum luase nastere dintr-osuprafatã rigidã rece de cristal, fu sortitã sã se izbeascãde una caldã, moale si pulsând usor, care se interpuseîntre punctul de plecare si destinatia finalã. Zeci depicãturi efemere sinucigase loveau pãmântul si coroleledeschise de zori, una singurã se opri pe gâtul uneifiinte ce medita la picioarele Pietrei.

Marele Pãstrator, purtând un vesmânt albastrudeschis, contempla adânc. De cateva zile îsi începuseritualul de meditatie profundã acolo jos, cu mult înaintede aparitia Soarelui ce acum îsi arunca primele sulitede luminã, nereusind la fel ca întotdeauna sãîncãlzeascã suprafata Pietrei. Gradina abia se treziseîn lumina zorilor, alungând ceturile tulburi din spateleochilor sãi verzi. Grãdina era înconjuratã de zidurimarmorate pãtate de muschi verde reprezentândinteriorul a douã palme uriase de piatrã oferind ceruluicontinutul lor : Piatra si grãdina înconjurãtoare. Dincolode aceste palme se întindea oceanul, zidul seprãbusea în apã. Aceastã cupã extraordinar de mareavea în centru un mic bazin populat cu mici pestisoriplini de culoare, în mijlocul cãruia pe o insulã-grãdinãtrona Piatra înconjuratã de inflorescente unice în culorisãlbatice sau pale.

Cupa celor douã palme de piatrã era ridicatã înfata unui gigantic chip de femeie ce reprezenta clãdireaprincipalã a mãretului templu. Toate acestea erauunite de arcade si cupole aproape invizibile sau doarsugerate pentru un observator din afarã, dar in interiorîndrãznete puternice si solid alcãtuite. Astfel giganticulchip de femeie pãrea un trunchi de piatrã neterminatprivit din spate, acoperit cu iarbã si copaci, dar pentrucineva sosind dinspre ocean era o ametitoare figurã aunei zeite de piatrã, agãtat în cel mai înalt punct altãisului unei faleze megalitice care forma o barierãîntre pãmântul r idicat si ocean. Tot acestamplasament era asezat pe un pinten iesit din granitacea mai adâncã a oceanului cu pãmântul, pinten ceîndura miile de ani si furia oceanului.

Din profil, undeva sub cãusul palmelor, puteau fivãzute curbele de piatrã ale bratelor, sânilor si pãruluicãzând în lateral. Linia mândrã a fetei era îndreptatãspre adâncul orizontului estic. Ochii goi de piatrã,nasul si gura erau usor de observat dinspre ocean.Buzele formau o curburã finã, ca si cum Piatra, tinutãîn palme, ar fi fost suflatã spre soare. Spatele îngropatîn bazalt, mijlocul în apã si pãmânt, cu pãrul lung depiatrã urmãndu-i formele, si vegetatia acoperind solul,statuia-templu putea face si cei mai puternici oamenisã se simtã fãrã însemnãtate, ca furnicile în fataghearei unui dragon.

Mai multe drumuri lungi o uneau pe uscat cu orasul

Silviu ANESCU

APE TULBURI(fragment de roman in progres)

AH, BD! 46 Ape tulburi 2 MAGAZIN FANTASTIC 2

de pescari, portul si alte locuri spre spatele falezei.Figura exprima o stare perfectã de echilibru simeditatie. Pleoapele usor coborâte erau tãiate fin înpiatra falezei si un stol de pescãrusi se cuibãrise încurbura abia vizibilã a sprâncenelor. Fruntea boltitãera încinsã cu o diademã din acelasi material, dincentrul cãreia legendele spuneau cã în vremurile dedemult se iviserã raze ce pârjoliserã corãbiile ale cãrorpânze se ridicaserã dusmane în linia orizontului. Petimp de noapte ochii erau folositi pe post de faruri,ghidând cele mai îndepãrtate vase când furtuna izbeafaleza si ghirlande fulgerânde se aduneau în crestetulstatuii fãcând-o sã parã cã atinge zone mai înaltedecât norii.

Marele Pãstrator se întrebase adeseori cinefuseserã cei care cu atâta usurintã cizelaserã bloculenorm construind într-o singurã bucatã edificiul cetrona din capãtul falezei pânã în adâncul apelor verzi.Adeseori în plimbãrile sale privise chipul enorm dinmulte unghiuri si fiecare pãruse cã exprimã altceva.Îi pãrea un chip prea gratios pentru a fi uman. Ochiimari, curbele prelungi ale gâtului, felul cum în anumitezile o cununã de ceturi, pãrea sã înconjoare fruntea,zeita de piatrã i se releva de fiecare datã într-unmod diferit. Sãtenii iubeau sfinxul feminin,pentru ei templul era un simbol al pãcii sitotodatã un zid de protectie. Spuneau cãacolo împietrise Leleh cea Bunã, uriasazeitã a uscatului, cã împietrise învremurile când primii oameni întemeiaserãsate în aceste pãrti de uscat, veniti depeste mare, pentru a le proteja micaasezare peninsularã de furia sotului ei cestârnise valuri cu picioarele uriase pentrua-i pierde, si aruncase raze ucigase smulsedin cununa soarelui. Razele o atinseserã pesoata sa, iar el îngrozit de ceea ce fãcuse fugise sise închisese în mijlocul astrului de unde privea înfiecare zi cu jale si dor la uriasa Leleh, încremenitãîn rãceala pietrei, apoi o ocolea si încerca sã oîncãlzeascã, trimitându-i raze blânde. Iar oameniiîsi fãcuserã sãlas în trupul de stancã pentru a îngrijiPiatra, care nu era altceva decât sufletul ei pe careîncercase sã-l trimitã sotului în ultimele clipe.

Asemenea povesti erau frumoase la o anumitavârstã. Marele Pãstrãtor primea cu bucurie pe ceimici si pãrintii lor, acei pescari simpli cu sângearzator si ochi deschisi. Ei veneau pentru acontempla Piatra si, de multe secole sabia înfiptãîn ea, acea sabie care a dat nastere atâtor legendepânã peste ocean. Copiii lor învatau sub îndrumareacãlugãrilor din Templul Pietrei, câtiva alesialãturându-se acestora odatã ajunsi la o anumitãmaturitate a spiritului. Schimburile comerciale dinport contribuiau la bunãstarea tuturor, la fel ca vastabibliotecã adãpostitã înãuntrul arcadelor curbate.Cei din templu se strãduiau sã învete un numãrcât mai mare de oameni arta diverselormestesuguri. În acest scop toti Marii Pãstrãtoridinaintea lui, începând cu Arven cel Negru

dispuseserã ca multe scoli si ateliere sã fie deschisesi întretinute începând cu lungul falezei pânã adâncîn interiorul peninsulei.

Arven cel Negru fusese în prima parte a vietii sale,cu aproape o mie de ani în urmã, teroarea supremã atinuturilor înconjurãtoare. Tânãr, ambitios, de ointeligentã diabolicã, se aratã neîndurãtor cu oricineîi statu împotrivã. Si în ciuda tineretii sale, cu o mânãde nelegiuiti cãliti ca si el în bãtãlii mai îndepãrtate,învinse armatele regelui aliate cu ale Pãstrãtorilor, carelânceziserã în secolele de pace, când singurul rãzboifusese cel pornit cu o parte a unei flote de Întunecati,ce naufragiaserã într-un tãrm destul de îndepãrtat,rupti de ai lor din cauza luptelor de peste ocean si acorãbiilor distruse de furtunile neiertãtoare. Atunci,Tebur Pãstrãtorul fusese cel care îi nimicise peinvadatorii fãrã voie, ce intentionau construirea unuicap de pod cu flota lor.

desen de Tudor Popa(culori: M.M.)

Arven purtase bãtãlii sângeroase, iesind învingãtorîn fata strategilor Pãstrãtori si ai generalilor regali,datoritã geniului sãu diabolic. Dorinta lui cea maiaprigã fu sã învingã armatele superioare ale regelui,sã ia în stãpânire Templul Pietrei si sã supunã unulcâte unul regatele vecine. Ceea ce si facu partial îndestul de scurt timp, cu toate cã regele primise si,ajutoare, putine e drept, din partea unor vecini. Limbaascutitã a lui Arven, ochii sãi strãlucitori si spiritulsãu rebel, reusirã însã, prin intrigã, sã obtinã suportde-ajuns pentru a învinge acolo unde pânã si ceamai mare parte din populatie îi stãtu împotrivã. Ceamai grea opozitie o întâlni în persoana lui Maldeh,cel ce purta atunci titlul de Pãstrãtor, un bãtrân de osuta douazeci de ani cu o minte sclipitoare si unspirit tânãr. În curând armatele lui Arven cuceriserãpoalele templului, punând pe fugã chiar si cele maiîndârjite rezistente ale regelui si aliatilor sãi. Pescariidin satul apropiat formaserã atunci un grupneexperimentat, insã dârz, si se îndreptaserã înajutorul Templului. Pânã la sosirea lor Arven cel Negruîmpreunã cu Iskiod Crudul fratele sãu, si alti douãzecide luptãtori ai armatei sale, porniserã spre templulacum rãmas fãrã apãrare. Câtiva cãlugãri mai tinerisi impulsivi alcãtuiserã un grup de rezistentãasteptând un ajutor care oricum n-ar fi sosit. Grosularmatei lui Arven învinsese în bãtãlia decisivã dinapropiere, asteptându-se totusi la o posibilãregrupare a unui inamic superior ca numãr. Cãlugãriicãzurã repede în mâinile sau sub armele grupului deelitã. Arven se îndrepta spre Piatrã împreunã cufratele sãu si câtiva osteni, acolo unde MaldehPãstrãtorul medita în tãcere si asteptare. Avu loc unschimb de cuvinte în timp ce restul micii sale ostiritinea piept multimii de pescari, câtorva soldati sicãlugãri. Arven fu trãdat de fratele sãu care, cu oparte din soldatii loiali îi ucise gãrzile si multimeapãtrunse în templu. Iskiod îsi dorise dintotdeaunasã-si ucidã fratele, plãnuind acum sã se întoarcã laarmata victorioasã si sã se proclame conducator.Arven fu trãdat totodatã si de un numãr de superiori,fu deposedat de sabia sa cea neagrã smulsã dinfocul unui munte, se zice, de cãtre un demon ce senumãra printre strãmosii sãi foarte îndepãrtati. Iskiodera necumpãtat si fãrã nobletea ce o avea Arven,desi amândoi erau nelegiuiti. Arven nu intentionaseniciodatã sã-l ucidã pe bãtrân, desi îl considera celmai mare dusman al sãu, intentionase doar sã-lîngenuncheze si sã-l îndepãrteze de Templu. Dupãun schimb de replici se nãpusti asupra fratelui sãu,ce se lupta cu doi soldati, aruncând pumnalul spreel si ridicând sabia. În acel moment mai multe lucruriuimitoare se întâmplarã : Trupul lui Maldeh, apãrutca din aer, primi lovitura ucigasã de cutit, în timp ceIskiod, cãlit în bãtãlii, se împiedicã din senin. Sabiacea neagrã se înf ipse în Piatra presupusindestructibilã, Iskiod cu mâna pe ea, încercând sãse ridice, cãzu din nou fulgerat, cu sângele curgându-i valuri prin ochi, nas, urechi si gurã. Putin înainte,pescarii pãtrunseserã furiosi în salã, astfel ca toatã

lumea vãzu cum Arven tinea în picioare pe bãtrân,sau cum era tinut de acesta într-o înclestare de fier.Chipul lui Maldeh exprima o pace profundã si unechilibru perfect, ca al Statuii-Templu, ochii sãi radiauun mic zâmbet în sufletul lui Arven.

Se priveau în ochi într-o tãcere deplinã. În aceaclipã suspendatã, o parte din spiritul bãtrânului trecula el, Maldeh desemnându-si astfel în ultimele clipede viatã mostenitorul spiritual, ca în vremurile dedemult, însã pentru prima datã sub ochii unei multimineinitiate. Cãlugãrii se asezaserã în semn de respect.Cu ultimele puteri, Maldeh îsi duse mâinile la gât sipuse medalionul sãu de Pãstrãtor, pe umerii lui Arvencel coplesit, îi sopti ceva la ureche si se asezã încetcu spatele pe Piatrã. Apoi muri.

Cu totii vãzurã apoi cum Arven cãzu brusc în sine,fulgerat ca de o povarã strivitoare. Se întoarsetremurând spre ei si, cu ochii orbi si plini de lacrimirãmase mult timp privind undeva sus la chipul zetiei.Arven cel Negru plângea. Pe atunci, Causul era o salãdescoperitã, imensã, cu o ridicãturã în centru pe carese adapostea Piatra. Mai târziu, Arven cel Negru afost cel care a amenajat lacul si insula cu flori casimbol al pãcii din privirile lui Maldeh si lacrimilor.Fiind un Pãstrãtor Desemnat, nimeni nu se îndoi deceea ce Maldeh decisese, desi aproape nimeni nuîntelese imediat. Mai târziu oricine putu întelege.Maldeh fu primul Pãstrãtor si singurul înmormântat lapicioarele pietrei si pe trupul lui se clãdi insulaînconjurãtoare. Arven îsi pãstrã numele de “cel Negru”în semn de regret amarnic.

Spre deosebire de prima parte, în a doua Arven sedovedi cel mai bun lucru ce se întâmplase regiunii defoarte mult timp. Spiritul sãu rãzboinic si inovatoraduse un suflu complet nou templului si oamenilor. Întimp deveni cel mai pomenit si mai respectat Pãstrãtordin timpuri trecute în cele viitoare. Înfiintã primele scolipe cheltuiala templului, deschise rute comerciale noi,reformã complet structuri importante si puse bazeleunei armate antrenate a Pãstrãtorilor, astfel caTemplul sã nu mai cadã în mâna cuiva, îsi trimiseoamenii spre a media conflicte oriunde se putea inajutorul vecinilor. Multi printi ai Veraliei îi folosirãtacticile de luptã câstigând si consolidând teren înluptele împotriva Întunecatilor. Cultivã la cei din jur oanumitã noblete a spiritului. Pãrãsi lumea într-odimineatã veselã, în timp ce medita pe insulã, linistit,însã fãrã sã mai fi fost vãzut vreodatã zâmbind.

Si bineînteles Arven cunoscuse Marea Tainã. TotiMarii Pãstrãtori alesi sau desemnati o cunosteaumai devreme sau mai târziu. Desi modul în care leera relevatã diferea la fiecare, de fiecare datã avealegaturã cu Piatra. Taina tinutului lor era Taina ceaMare. Sabia neagrã fusese factorul declansatorpentru Mirihon. Într-o zi, împins de curiozitate ca siceilalti dinaintea lui, încercase sã smulgã sabia dinPiatrã. Arven cel Negru lãsase scris în ultimele luizile cã nimeni nu va putea misca sabia din Piatrã,pânã când însãsi existenta omului pe aceastã lumenu va fi amenintatã. Cã sabia nu conferea protectie,

MAGAZIN FANTASTIC 2 Ape tulburi 3 AH, BD! 47

însemna sfârsitul Templului, iar persoana ce o vascoate va fi ult ima sperantã a supravietuiri igeneratiilor de învãtãturi ale templului precum si aoamenilor tinutului. Si cã acest sfârsit nu va surveniimediat.

Atunci când fusese înfiptã, locul din jurul ei seîntunecase într-un chip oribil ca o ranã infectatã. Ceice încercaserã sã o scoatã, se simteau foarte rãu, iarcâtiva încãpãtânati sfârsiserã în spasme, cu sângelesiroind, ca Iskiod.

Mirihon cãutase tomuri vechi si gãsise legendecare spun cã Arven, împreunã cu cãlugãrii, soseau înfiecare dimineatã putin înainte de rãsãrit si se rugau,iar asta oprise locul negru sã se întindã cum deja ofãcuse pe o portiune a Pietrei. Însã acest obicei sepierduse demult, doar Pãstrãtorii mai toceau treptelespre Piatrã, câtiva cãlugãri curiosi si, în anumitã zi alunii oricine dorea sã viziteze. Se mai spusese cãlacrimile lui Arven, când se credea singur, spãlaserãpiatra. Cert este cã Mirihon obervase ceea ce nu maifusese mentionat de multã vreme, cã locul negrudispãruse “rana” era cristalinã si schimbãtoare, ca sirestul pietrei, si nu numai atât, dar lama sabieicãpãtase aceeasi culoare. Fusese absorbitã,metamorfozatã cumva, culoarea urcase în ea si faceaacum parte din trupul Pietrei pe o mare portiunecamuflatã de florile deschise.

Astfel gândise toatã noaptea Mirihon, MarelePãstrator. Ïn ultimele zile gânduri asemãnãtoare îitulburau cugetul si simtea o chemare nedeslusitã.Se gândi cã poate ar trebui sã-si desemneze unurmas, însã gândul îi fugi, ca mai apoi sã revinã. Înmeditatia de azi noapte, simtise o liniste, cumniciodatã nu mai trãise. Simturile i se ascutiserã caunui animal, auzea insectele fosnind în iarbã si vedeaculorile irizate de lune ale florilor, cu o acuitateuimitoare. Era tulburat în minte, totodatã cuprins deo pace deplinã în suflet.

- Piatrã a Rãsãritului, Piatrã a Cerului, fie ca luminace ne-o trimiti sã ne cãlãuzeascã pasii ! Tu estiGardianul si Poarta Sufletelor. Vocea îi era putin maiuscatã ca de obicei.

Se ridicã odatã cu soarele si se îndreptã spre salade mese. Alungã orice gând tulburãtor din minte.Îmbãtrânise, gândi el când cobora si urca prin sãli siprintre arcadele edificiului, desi spada nu i se pãreagrea si o tinea la fel de ferm ca întotdeauna în timpulantrenamentelor cu fratii.

Vântul biciuia obrajii uriasei statui. Rareori seîntampla asta , de obicei Templul rãspândea un calmodihnitor. Coborî în sala de mese mult sub nivelulchipului urias al statuii si destul de mult sub nivelulintrãrii principale. Zâmbi, stârnind câteva priviri dinpartea fratilor pe lângã care trecea. Stia cã leprodusese o uimire crescândã în ultimele zile, el careera vesnic atât de serios. Dar cum sã nu zâmbeascã? “Sala de mese unde e stomacul, biblioteca subfrunte aranjatã pe cinci sectiuni, noaptea faruri în ochi– se gandea la cât de mult se continua sub niveluloceanului”.

Gândul comic i se pãru putin infantil si deplasat,lipsit de autocontrolul obisnuit. Figura lui sobrãzâmbea rar. În sala de mese se simti învãluit demirosul mâncãrii si de atmosfera caldã.

Se asezã la o masa cu Allih, Idita si Herut, careerau de-abia învãtãcei. Hrana îi fu adusã de cei carefãceau de serviciu si care mâncau ultimii. Privi întreacãt fetele celorlalti, atmosfera era veselã. În salade mese erau egali, ordine superioare si inferioare,toti aveau dreptul la aceeasi hranã. Fete de soldatiaspri, de pescari aflati cu treburi de negot la Templu,de pelerini la Piatrã, care asteptau zilele de vizitã,femei si bãrbati, sporovãiau vesel ori mâncau în tãcere.Foarte putini erau tristi. Sala era uriasã si un murmuro cuprindea încet, ca un zumzet de albine.

- Bunã dimineata, Pãstrãtorule ! îl salutã Idita.- Sã fii luminatã, Idita!Întotdeauna îsi uimise apropiatii cu aceastã memorie

a numelor. Stia cã se simteau putin mai importanti cândel le spunea pe nume si nu se retinea sã o facã.

- Cum ai petrecut noaptea, dacã pot întreba ? spuseAllih, dupã ce oamenii schimbaserã saluturile rituale.Mirihon zâmbi.

- Dormind, cum ar fi trebuit sã faci si tu, Allih. Allihrosi privind într-o parte. Marele Pãstrãtor nu putu sãnu observe un anumit zâmbet din partea aceea. Seabtinu, negriciosului învãtãcel îi lãsase impresia cãstia mai mult decât în realitate. Însã el doar observasecã acesta pãrea usor adormit, gesturile îl trãdau.Viltya îi zâmbi din nou lui Allih de la masa alaturatã.

Masa lor era destul de goalã, patru din doisprezece.- Se vede treaba cã nu multã lume serveste azi

micul dejun, privi el în jur.- Au sosit corãbiile, Luminate ! zâmbi femeia, rupând

pâinea albã si moale.- Idita, sunt sigur cã Marele Pãstrãtor stia asta

dinainte, zise fratele ei Herut, zâmbind putin.Mirihon reveni la seriozitatea sa, privindu-i pe cei

trei. Erau în al doilea an aici, dupã cum arãtau robelece le purtau, o culoare pentru fiecare an. Mai aveaucinci ani de sedere, apoi puteau sã plece sau sã sealãture Pãstrãtorilor. Erau tineri ca vârstã, aproapeadolescenti, însã pentru Templu asta conta mai putin.Templul punea pret pe ceea ce numeau “vârstaspiritului”. Fuseserã cazuri când trimisi ai Templuluise arãtaserã la porti uitate de lume pentru a cere unsuflet sau altul spre instruire. Orice pãrinte si-ar fitrimis fiul sau fiica spre Templu, dar nu toti erau alesi.Uneori unul din pãrinti însotea copilul în caz cã acestaera prea mic, iar cei rãmasi acasa beneficiau de unajutor uneori cu mult peste posibilitãtile lor. Sibineînteles, existau perioade de vizite în ambelesensuri. La o anumitã vârstã, tinerii intrau într-oinstruire mai intensã sau mai specializatã, în functiede inclinatiile fiecãruia, timp de sapte ani.

Mirihon se gândi la ce stia despre cei trei. Idita –cu inclinatii artistice, impulsivã, Herut – ca tatãl sãu,pescar cu sânge furtunos si marea în priviri. Allihvenea dintr-un tinut îndepãrtat, fiu de nobil, avea


înclinatii spre cariera militarã. Nu le vorbise personalca acum, însã îi fuseserã prezentati, ca toti noiiînvãtãcei, în cadrul unei ceremonii. Într-un colt al sãliise iscã o micã zarvã, acolo unde, Cei Mici, urmãtoriiînvãtãcei, luau masa împreunã cu adultii care îiinstruiau. Ochii sãi aruncarã o undã de cãldurãasupra femeii, Laleth, un nume asemãnãtor statuiiprotectoare, si asupra fiilor sãi, Mihil si Akil, ultimulfiind fiul sãu adoptiv. Cãpsoarele, unul brunet, altulroscovan, erau cuprinse de un calm autoimpus, asacum îsi imaginau ei cã fac cei mari, însã se ghiceasub piele explozia de energie ce-i anima. Pãreaudoi cocosi, gata sã se ia la hartã si sã-i antrenezesi pe ceilalti într-un nor de pene.

Surprinse privire Iditei. - Da. Si Marii Pãstrãtori sunt oameni, spuse pe un

ton amuzat.

Femeia râse putin fortat, jenatã mai mult de faptulcã lãsase gândurile sã i se oglindeascã atât de bine,putin uimitã de cât de vesel era azi Pãstrãtorul.

Laleth îi puse la punct pe “rebeli” cu o privire, doarera instructor militar, însã în sinea ei zâmbea. Mihilera sângele ei, dar îl iubea la fel si pe Akil. Curios, fiuladoptiv copia cel mai bine caracterul MareluiPãstrãtor. Mihil, micul brunet, dovedea o inclinatierãzboinicã aidoma strãmosilor sãi, spre deosebire deAkil care era un caracter mai introvertit, însã amândoierau în final curiosi peste mãsurã. Pãrintii lui Akilmuriserã undeva pe mare, în timp ce escortau o nava.Fuseserã atacati de Întunecatii lui Yulle si micul Akiladoptat de Templu, mai apoi de ea si sotul ei, maidegrabã la insistenta ei. Marele Pãstrãtor stia cã-sidorise doi fii, însã nu putuse avea decât unul.Vãtãmãrile erau mare parte din viata militarilor. Brusc,femeia se ridicã în picioare, privindu-si sotul cãzut.

Din ochii ei radia îngrijorare, însãorice soldat lua din reflex pozitie cumâna pe arma, între copii si restul

sãlii amutite. Laleth, realizândasta, se detensionã putin,scrutând totusi în jur. Unii se

ridicaserã, alt i i priveaunemiscati, doar soldatii priveauca si ea, pe chipul lor se citeaîngrijorarea.- Luminate, Luminate ! sãrirã

cei trei de la masã.- Sunt bine ! se ridicã el

scuturându-se. Nu vã faceti griji,sunt bine, e totul bine. Am alunecat.

Desi o undã de usurare si putinamuzament fãcu oamenii sã revinãla ceea ce fãceau înainte, ochii îlpriveau cercetãtor. Mirihon arborã ominã calmã, putin jenatã, ca sã nudea de bãnuit, sã nu lase clocotuldinauntru sã-i rãzbatã prin muschii

fetei.- Eh, se mai întâmplã,

spuse elCei lal t i se asezaserã

sporovãind în continuare. Începu siel un subiect pe un ton degajat alãturide cei trei. Însa simtea privirileLalethei arzându-i craniul. Nu seîntoarse, iar ea stiu cã nu e totul înregulã.

Mirihon terminã de mâncat,salutã si se ridicã. Îsi îmbrãtisã maiîntâi sotia si ciufuli pãrul fiilor sãi,soptindu-le ceva la ureche, apoi seîndreptã în tãcere spre camera sade studiu. Ei îi spusese simplu :

“Am avut o viziune”, iar eaîncuviintase cu ochii, îngustându-se

o clipã.“Am avut o viziune, gândi el, una

MAGAZIN FANTASTIC 2 Ape tulburi 5 AH, BD! 49

desen de Tudor Popa

dupã opt ani de când au încetat”. Mergea aparent calmspre camera sa, studiind imaginile de o clipã.Disciplina mentalã îl ajutase sã le ascundã în mintepentru o examinare atentã mai târziu.

Fusese ca Oexploziedeluminã . Vãzuse apoi ClarCa Niciodatã. Vãzuse Unrãzboi-nicstrãin, peOpunteacoperi tãdef lãcãri s i sânge. VãzuseOnavãmicã a veralienilor, gâtuitã în strânsoarea aTreinaveÎntunecate. Vãzuse Spionul si Trãdarea.Rãzboinicul strãin era în viziunea sa un paladin,înconjurat de OluminãAlbã ca o aurã. Luptase cu unzel extraordinar, izbind în Inamic asa cum nu maivãzuse sau auzise vreodatã. Abia îl putuse ochiul luiurmãri. Eficient, mânat de ceva ce parea a fi o urãcruntã, însã nu era pic de pasiune în ochii lui reci simorti ca ai unui Pãstrãtor în transã.

Paladinii veralieni erau cunoscuti în tinutul lor caastfel de luptãtori, atunci când lupta era într-un mo-ment de cumpãnã intrau în transã. Însã nu stia devreunul sã lupte astfel. Cutitul ce-i puse capãtavântului fu aruncat de unul din ofiterii de pe navaasediatã, Mirihon nu putu sã nu se gândeascã lafelul cum murise Maldeh, de un pumnal aruncat. Unins desirat cu ochi reci si zâmbet sinistru.

Clipa se dilatase, ca apoi sã-i izbeascã spiritulîntr-un ritm sacadat. Imaginile îi veniserã în minteca un tot unitar arzându-i creierul ca un fier înrosit.Întunecatii plãtiserã greu, pânã ce paladinul cazucu lama între omoplati. Ceilalti soldati, în mod clar


M.M. “Pace”

veralieni, îsi vândurã pielea scump, însã au fostînvinsi. Privi apoi cioturile Întunecatilor si sângelebolnãvicios ce-l vãrsau, vãzu trupuri cu ghearerãschirate scurmând podeaua de lemn a navei. Toticãzutii au fost aruncati peste bord. Cele trei naveîntunecate plecarã apoi cu nava micã prizonierã caun porumbel rãnit între vulturi. Pânzele albe eraurupte si arse.

Ochiul mintii lui sãri iarãsi clipa, privi rãmãsitelefestinului carnivorilor înnebuniti de sânge. Un singurtrup plutea departe de acea forfotã, un trup în armurãalbã, cu modele albastre, înfãsurat în ea ca într-uncostum usor de aer si purtat de o aurã albã. Simti oprezentã puternicã, tinând acel trup deasupra apei sifu simtit la rândul lui. Mintea îi accelerã clipa, apoistrãbãtu un urias spatiu de valuri cu o vitezãincredibilã. Vãzu un chip de femeie cu palmeleîmpreunate ridicându-se din valuri. Se opri brusc si insala de mese o durere groaznica îi lovise tâmplele.Flãcãri si haos, fete cunoscute si moarte, Piatraprabusitã si oameni însângerati alergând.

Totul durase mai putin de o clipã, ascunseseimaginile într-un colt al mintii neinterpretându-leimediat. Iar acum dupã ce le studiase, era mainedumerit ca la început.

Deschise usa si intrã.


“UL TIMATOR” (BD) coperta

Jean Giraud (1938-2012)da un autograf pe revista ORION

(ultimul numar) in 1994

“ Acquaformation ” coperta AH, BD! #15

“ALIEN” ilustratie (inedita)

“SAL VATOR”(studii

de personaje pentru aceasta

serie BD)

prozodanie din ciclul “Yorriquez”

Au trecut treizeci de ani intre cele doua logo-uri SFV A

Penultimulnumar al revistei ORION (5) a fost machetat indecembrie 1989 si a aparut in ianuarie 1990.

In trecerea dintr-o epoca intr-alta,doar o jumatate a supravietuit.

Redactia nu a fost raspunzatoare.In noua epoca, sperantele noastre inzecite

n-au fost de ajuns: un singur numar a mai aparut,in regim privat de aceasta data,

care a fost lansat cu o ocazie unica,EUROCON-ul de la Timisoara,

in anul 1994

MAGAZIN FANTASTIC 2 PRZ va prezinta... AH, BD!57

“Infanteria stelara” de Robert. A. Heinlein(Ilustratie pentru coperta dubla) - Editura “Cristian”, Craiova


Sîngele fluviului alunecã blînd în jurul bãrciiducînd cu sine tãcute mistere, între care si gîndurilelui Marian Piele. Lîncezind întins pe spate, legãnatdulce în voia undelor, viseazã cu ochii deschisi cevace-l face sã zîmbeascã, pe cînd dezmiardã cudelicatete corzile unui mic banjo:

“Cum vei trãI de-acum,fatã melancolicã?Fatã visãtoare!Anul 4000 va fi mai bun?”

Cîntecul e mai mult un murmur, întregul farmecal melodiei rãmînînd în interior, misterioasã legãnarea unui suflet împãcat. Cãci visul stãpînului lumii,dorinþa sa arzãtoare, iatã, se împlinise. Ei toti, fiinteartificiale fãrã moarte, dar si lipsiti de elan vital, toticei cu vîrsta prelungitã acum douã mii de ani, iatã,s-au volatilizat, s-au risipit în lumina blîndã a acesteidimineti. Nici nu înþelege cum el însusi mai existã.Vor rãmîne doar copiii, adolescentii, tinerii studiosicare vor stãpîni lumea. Ei vor naste alti copii si vormuri, si viaþa va cãpãta iarãsi un sens, guvernatã delegile Naturii.

Lãsînd instrumentul deoparte, Marian Piele segîndi la cei pe care I-a îndrãgit. Prietenul cel maidrag, Sandu Bãlãceanu, si-a trãit toatã viata înmisiuni periculoase, mereu luptînd orbeste, mereuîn închisori. Membrele si multe organe îi fuseserãînlocuite; o datã a trebuit sã-l recunoascã dupã voce,

Valentin IORDACHE

A FOST FRUMOS!

cînd s-a întors cu o figurã necunoscutã. SI-a trãitviata executînd ordinele stãpînului. Dar el, ce va figîndit? Sabina stia, dar cum s-o întrebi acum? Marianoftã, scotînd dopul care tinea aerul închis în peretiibãrcii.

“A fost frumos!” fu ultimul gînd al stãpînului lumii,înainte de a se scufunda. Barca oftã la rîndul ei,purtînd stãpînul pe fundul betonat al fluviului.

Si atunci apãrurã oamenii. Cel care pîndea îlanunþã pe cel care astepta vestea, acesta îl chemãpe altul, în BIO reîncepurã stirile care, toate, anuntautragicul accident ce nu putuse fi preîntîmpinat. Sfatulînteleptilor hotãrî data si locul funerariilor planetare,succesiunea ca si pedepsirea celor care se fãcuserãvinovati de lipsã a vigilentei. Iar Sandu Bãlãceanuintrã din nou în închisoare, poate pe viatã.

A fost frumos!

A murit din cauza bãtãilor , la frageda vîrstã denouã ani, frînt, acest copil, binefãcãtorul omenirii.

Gelu nu privise niciodatã dincolo de ziduri. Orfelinatprintre orfelinaþi, purtîndu-si corpul mic printre gratii siziduri, de sub salopeta strîmtã si cascheta regle-mentarã rãzbãteau, orbitoare, cele mai minunate gîndurinãscute într-o minte de copil. Dacã-l priveai în ochi,înfloreau chiparoase si lãmîitã, liliac si trifoi. Cîntaupãsãrele si soarele strãlucea deasupra lui.

Îmbãtati de parfumul socului si al salciei înflorite,ceilalti orfelinati, copii vrednici de milã, zîmbeau chiarsub biciul orfelinatorilor. Cu totii înteleseserã cã lui Geluviata i se va supune. Iar orfelinatorii îi loveau cu pumnul,cu piciorul sau cu diverse obiecte de lemn sau demetal. Nu stiau cã nu vor înãbusi lumina copilãriei, nicidragostea de viatã a micilor condamnati.

Cãci Gelu Smarandache, descoperitorul nemuririi,dãdea copiilor mici pilule de acid hibetertinecilic scoasepe ascuns, cu mîini umede ai murdare, dintre scameleºi firele de tutun ale buzunarelor salopetei si toti, înaintede a adormi în parfumul de regina noptii adus deprezenþa lui Gelu, mestecau medicamentul miraculoscu gîndul la ceea ce cred copiii cã este viata de familie.

Da, acid hibetertinecilic! Un suflet de copil ne punetotdeauna în faþa bunei, blîndei simplitãti - sã ieihibernare, putinã eternitate, tineretea si sã le pui într-opilulã de aspirinã!

COPILÃRIAlui Gelu Smarandache, descoperitorul nemuririi

În ultima zi, gîfîind, epuizat de bãtãi, Gelu priveacerul printre gratii si, dacã va fi fost o dimineatã însoritã,soarele i-a mîngîiat capul mic pe care pãrul nu eraniciodatã lãsat sã creascã. Nu ne-a lãsat decît sperantadin care, un moment, a sclipit ideea leacului miraculos.

În zilele noastre, tînãrul chimist Marin Oance,fost orfelinat, descoperind principiul BND, îndiscursul de receptie la Academie l-a omagiatpe micul martir Gelu Smarandache si a propusca noul medicament, care ne va aducenemurirea, în amintirea lui Gelu sã poartenumele de acid hibetertinecilic.

Cine este Marin Oance? Copil, fãrã pãrinti, arãmas în orfelinat pînã în 2096 cînd, în sfîrsit,portile s-au deschis si pentru el. Cum toate,care se întîmplã, încã dinainte sînt în noi, saupoate voind sã-l rînduiascã, orfelinatorii i-auînscenat rãpirea. Presa a fãcut restul iarproaspetii pãrinti au devenit faimosi finantînd,totdatã, fãrã sã stie, un nou rînd de salopeteorfelinatilor. Iar Marin Oance a supravietuit.Portile orfelinatului s-au deschis poate pentrunoi, cei înrãiti în prizonieratul celor numai 120de ani medii de viatã.

Într-adevãr, iatã buna, blînda simplitate - sãiei hibernare, puþinã eternitate, tineretea sisã le pui într-o pilulã de aspirinã.


Proiect de poster publicitar pentru Editura ORION

O aventura continuaahbd .syndicart .net

[email protected]. syndicart .net

[email protected]. syndicart .net

syndicart. [email protected]

Inapoi, in viitor!

AH,BD! #21

Documents

Transcript of AH,BD! #21