FEDERATIA SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂŢĂMÂNT

REVISTA PRESEI

www.fsli.ro

1

8 decembrie 2014

PREUNIVERSITARhttp://adevarul.ro/news/societate/interviu-diana-stanculeanu-Scoala-romaneasca-nu-loc-copiii-invata-lectia-tolerantei-1_5481d8b4a0eb96501e65f060/index.htmlINTERVIU Diana Stănculeanu: „Şcoala românească nu este un loc în care copiii învaţă lecţia toleranţei“Acolo unde sistemul ori familia eşuează, este nevoie de ajutor din exterior. Diana Stănculeanu este o psihoterapeută care încearcă să fie un astfel de sprijin Care sunt problemele copiilor rămaşi în ţară, în timp ce părinţii lor sunt în diasporă? Ce rol au întâlnirile lor virtuale, pe Skype, cu cei plecaţi? Există discriminări în şcolile noaste?La aceste întrebări, dar şi la altele, ne răspunde psihoterapeuta Diana Stănculeanu, coordonator programe privind copilul victimă a violenţei la ONG-ul Salvaţi Copiii România. „Weekend Adevărul“: Doamna Stănculeanu, vă confruntaţi cu, să-i numesc aşa, noii copii-problemă, cei cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate? Diana Stănculeanu: Se ştie că un număr de aproximativ 250.000 de copii la nivel naţional trăiesc fără unul sau ambii părinţi, plecaţi la muncă în străinătate. Fenomenul migraţiei profesionale a generat un nou fenomen social de risc major pentru bunăstarea şi echilibrul emoţional al copiilor români – un sfert de milion cresc departe de părinţi, lăsaţi în grija unor bunici depăşiţi de situaţie sau a unor rude îndepărtate şi irelevante emoţional pentru copil, fără niciun fel de predictibilitate legată de întoarcerea şi de comunicarea cu părinţii, în derivă educaţională – majoritatea înregistrează o scădere semnificativă în performanţa academică şi/sau frecvenţa şcolară, până la riscul abandonului şcolar. Şi, cel mai îngrijorător, cresc în derivă emoţională. Cum vi se par părinţii români în raport cu cei din spaţiul UE? Totdeauna când văd străini cu copii – pe aeroport etc. –, mi se pare că micuţii lor sunt mai puţin cocoloşiţi şi, în tot cazul, par mai liberi, adică nu ţipă nimeni la ei dacă au scăpat mobilul din mână, ca la noi... Părinţii europeni reprezintă o realitate extrem de diversă şi, cu siguranţă, bătaia nu este 100% made in România. Primii părinţi care au făcut din creşterea copiilor un fenomen supus legii şi educaţiei obligatorii au fost cei din Suedia, ţară care încă din 1979 a interzis prin lege orice formă de violenţă – fizică, verbală, emoţională – împotriva copiilor. Restul ţărilor scandinave s-au aliniat rapid, astfel încât, 36 de ani mai târziu, aceste ţări sunt recunoscute nu doar pentru relaxarea şi echilibrul cu care îşi construiesc stilul de viaţă, ci şi pentru valorile orientate profund către respectarea copilului, în spiritul cărora îşi cresc copiii. “Părinţii români, o parte din ei cel puţin, cred în continuare că bătaia este ruptă din Rai, că unde dă mama creşte, iar copilul trebui pupat doar în somn;

2

văd doar limite şi greşeli, îşi cresc copiii în cultura ruşinii şi a vinovăţiei, nu a mândriei, speranţei, toleranţei”. Sunt foşti copii crescuţi astfel şi, în lipsa educaţiei consistente, în lipsa alternativei, duc modelul mai departe. Lucrurile stau aproximativ la fel în ţările balcanice, dar şi în cele latine. Noi avem în plus sărăcia, depresia, incertitudinea zilei de mâine, lipsa de educaţie etc. Nu sunt justificări, sunt realităţi. Ca şi în cazul copiilor noştri, care nu învaţă din greşeală şi pedeapsă, nici părinţii nu-şi vor schimba atitudinea şi comportamentele doar dacă le aruncăm în faţă mesaje legate de greşeală şi încălcarea legii. Este nevoie de educaţie susţinută şi de foarte mult sprijin care să îi acompanieze în procesul greu al schimbării. 250.000 de copii trăiesc fără unul sau ambii părinţi, plecaţi la muncă în străinătate. 2 milioane de copii trăiesc în sărăcie Când ştiţi că un copil ajuns la dumneavoastră e salvat? Convenţia cu privire la Drepturile Copilului, în vigoare de 25 de ani şi ratificată şi de către România, ne oferă, din fericire, câţiva „indicatori“ fundamentali în funcţie de care apreciem când un copil are nevoie de sprijin sau poate fi considerat „salvat“. Este vorba de măsura în care unui copil i se asigură drepturile la educaţie, la protecţie împotriva tuturor formelor de violenţă – emoţională şi/sau fizică, în toate contextele sale de viaţă (familie, şcoală, comunitate), dreptul la sănătate şi cea mai bună îngrijire medicală, la timp liber şi relaxare, dreptul de participare la toate deciziile care îl privesc, asigurarea interesului său superior în fiecare situaţie în care acel copil este implicat. Dacă acest mini-checklist este bifat, putem dormi liniştiţi. Din păcate însă, mai mult de jumătate din cei aproape 4 milioane de copii ai României trăiesc în sărăcie; aproximativ 900.000 dintre ei au risc de a primi un diagnostic de tulburare de sănătate mintală înainte de a împlini 18 ani; 63% dintre ei sunt bătuţi acasă chiar de către cei responsabili cu asigurarea protecţiei lor – părinţii; peste 70% dintre ei au fost implicaţi cel puţin o dată într-o situaţie de violenţă la şcoală – aş spune cu amărăciune că, în lipsa unor eforturi concertate la nivel de ţară, viitorul acesteia este departe de a fi salvat. În fiecare dimineaţă când scot căţeluşele, trec pe lângă o grădiniţă, iar copilaşii care le văd se entuziasmează, în timp ce părinţii îi duc cu vorba. Am auzit părinţi promiţându-le micuţilor că le vor lua şi lor căţeluşi, iar pe alţii, speriindu-i că muşcă. Cine greşeşte? Dacă îi promitem lucruri unui copil, fie că e vorba de obiecte, activităţi, timp cu noi, este important să ne achităm de promisiune dacă ne dorim să rămânem pentru copilul nostru un reper de încredere, predictibilitate şi siguranţă. Studiile arată că în familiile în care copiii şi animăluţele de casă cresc împreună, există oportunităţi sporite în care copiii pot exersa abilităţi de protecţie, îngrijire şi responsabilizare, nefiind deloc neglijabile beneficiile emoţionale resimţite în casele în care atât adulţii, cât şi copiii pot să îmbrăţişeze un ghemotoc de blană în momente de bucurie sau de triteţe, frică sau furie. Evident, sunt de luat în considerare situaţiile speciale de sănătate, în care prezenţa unui animal în spaţiul casei nu este recomandată de către medicul familiei. În ceea ce-i priveşte pe părinţii care le transmit copiilor mesaje de risc şi pericol asociate prezenţei animalelor, atitudinea corectă este aceea de a-i lăsa pe copii să-şi trăiască propriile experienţe de viaţă, inclusiv pe acelea care implică prezenţa animăluţelor, de a-i sprijini să înveţe corect lecţiile acestor experienţe, fără a le contamina perspectiva. Ce pot să adaug

3

este că, din păcate, copiii vremurilor noastre trăiesc suficiente experienţe cu risc de a genera frică, anxietate, astfel încât să nu trebuiască să aducem noi, adulţii, încă una în viaţa lor, bazându-ne pe experienţa personală. Cum se descurcă şcoala cu un copil cu părinţi despărţiţi? Am 9 ani şi sunt tot mai neatent la cursuri, deoarece ai mei sunt în divorţ. Cum nu mai primeşte gene false din America, învăţătoarea devine tot mai antipatică şi mă urechează în mod repetat. Ce-mi spuneţi dacă ajung la dumneavoastră? Şi cine ar avea nevoie de terapie – eu, ai mei sau învăţătoarea? Situaţia descrisă este, din păcate, atât de frecvent întâlnită în practica noastră profesională... Statisticile îngrijorătoare legate de divorţ transmit în acelaşi timp informaţii cu privire la numărul mare de copii care se confruntă cu separarea părinţilor. Un copil căruia i se destramă întreg universul prin plecarea unuia dintre părinţi de acasă nu mai poate fi interesat de ecuaţia de gradul doi. Din păcate, probabil că în şcoala românească, şapte din zece cadre didactice ar pune neatenţia unui astfel de copil pe seama dezinteresului, sfidării, obrăzniciei etc. “Foarte rar un cadru didactic îşi acordă cinci minute pentru a se întreba: „Ce îl face pe acest copil să stea cu ochii pe pereţi în loc să fie cu ochii la mine?“. „Oare ce se întâmplă în mintea şi sufletul lui?“ Acest tip de situaţie cere o intervenţie de 360 de grade”. Părinţii au nevoie să afle cum să nu transforme copilul în miza războiului dintre adulţi şi cum să îi spună că lucrurile care se întâmplă între ei nu au legătură cu el, că ei rămân părinţii lui chiar dacă nu vor mai fi soţ şi soţie; copilul are nevoie să afle că iubirea părinţilor pentru el nu se termină niciodată şi că nimic din ceea ce ar fi făcut sau ar face el nu putea să determine ruptura dintre mami şi tati; cadrul didactic are nevoie să înveţe cum să rămână alături de acest copil în perioada dificilă a vieţii lui, cum să îi spună că este în regulă ca, un timp, alte lucruri decât şcoala să fie mai importante pentru el, că este disponibil dacă doreşte să vorbească despre ceea ce îl preocupă. Elevii învaţă să eticheteze În şcoala generală, aveam colegi care refuzau să le dea o pasă la fotbal romilor, deoarece nu doreau să îi îmbrăţişeze dacă ar fi marcat. Întâlniţi astfel de discriminări în şcolile româneşti? Din păcate, da. Discriminarea este prezentă în şcoală, însă primele comportamente de discriminare se învaţă în familie: „să nu te joci cu acel copil, este ţigan... este murdar... este sărac... fură... nu e de familie bună... etc.“. Copiii preşcolari se joacă împreună. Pentru ei nu contează etnia, uzura hainelor, culoarea pielii. Ei împart jucării, se ceartă şi se împacă în funcţie de maşinuţe şi păpuşi. Din păcate, în aceste momente de joc intervin adulţii, cu mesajele enumerate mai sus. Astfel, copiii învaţă că eticheta este importantă şi în funcţie de ea ne alegem prietenii. Şcoala românească nu este un loc în care copiii învaţă lecţia toleranţei, a diversităţii, a diferenţelor. Dimpotrivă, învaţă mecanismul comparaţiei sociale, învaţă să ierarhizeze, să excludă, să eticheteze. Încă o amintire, ultima, ca să nu transformăm interviul în şedinţă de terapie! Am 11 ani, sunt scos la tablă, iar profesoara mă face de râs în faţa clasei zicând că am scris de rahitic. E un motiv suficient ca să apelez la Centrul de Educaţie Emoţională şi Comportamentală pentru Copii (CEECC)?

4

Depinde. Dacă răspunsul tău, fundamentat pe convingerea ta, va fi: „rahitic sau nu, important este să fie corect! Iar eu am scris corect“, nu ai de ce să vii la CEECC. Dacă răspunsul tău în faţa clasei şi a profesorului va fi dat prin privire plecată şi tristă şi umeri îndoiţi, iar în minte îţi vei spune, crezând cu tărie: „nu sunt în stare nici să scriu ca lumea... sunt un prost... toată lumea ştie acum asta şi nimeni nu va mai vrea să se joace cu mine“, atunci este nevoie de intervenţia CEECC – centrată întâi pe părinţii tăi, pentru că nu au ştiut să îţi cultive încrederea în tine; apoi pe profesorul tău, care nu a aflat că un copil are nevoie să îşi cunoască întâi potenţialul şi apoi limitele, pentru a creşte şi a progresa; apoi pe tine, pentru a te sprijini în a descoperi că tu eşti mult mai mult decât scrisul tău, că forma unor litere nu spune nimic despre calitatea ta umană şi despre darurile tale. „Sunt şanse mari ca un copil care bate la şcoală să fie bătut la rândul lui acasă“ Ce e de făcut când, la şcoală, copiii sunt victimele violenţei altor copii? Educaţie. Experienţa şi studiile, deopotrivă, ne arată că sunt şanse mari ca un copil care bate la şcoală să fie bătut la rândul lui acasă. Violenţa naşte violenţă. Răspunsul tradiţional vizează suportul victimei şi pedepsirea agresorului. Este un răspuns limitat şi doar parţial corect. Da, sprijinim copilul-victimă; empatia şi consilierea nu sunt suficiente – are nevoie de abilităţi sociale care să îi permită să pună limite, să ceară ajutorul, să îşi construiască o reţea de prieteni. Nu, nu pedepsim copilul agresor – este probabil ca el să fie o victimă într-un alt context, iar comportamentul lui agresiv să fie o „falsă“ soluţie învăţată de la un adult. Da, sprijinim, prin terapie şi educaţie, copilul care manifestă comportamente agresive; implicăm şi familia, vorbim şi cu cadrul didactic. Aducem în ecuaţie şi „martorii muţi“, restul clasei – şi colegii au un rol, important chiar; pot striga „dă-i mai tare!“ sau „opreşte-te!“. Pot cere sau oferi ajutorul atunci când cei implicaţi direct în conflict nu pot sau nu vor să facă asta. Şi mai facem ceva: îi învăţăm pe copiii noştri să caute motive de simpatie reciprocă, să devină atenţi la ce are fiecare special şi frumos, să facă lucruri „împreună“, nu „împotrivă“. Ajutor pentru copiii cu părinţi plecaţi în străinătate Salvaţi Copiii a dezvoltat programul „Creştem împreună“, în care au fost inaugurate centre de asistenţă şi suport psihoeducaţional, în cadrul cărora copiii lăsaţi în urmă de părinţii plecaţi în străinătate petrec câteva ore pe zi în compania altor copii, aflaţi în situaţie similară: fac teme sub îndrumarea unor pedagogi calificaţi, beneficiază de suport din partea psihologilor şi programează întâlniri „virtuale“, pe Skype, cu părinţii lor.

5

http://adevarul.ro/educatie/scoala/ismb-directorul-Scolii-i-g-duca-capitala-fost-eliberat-functie-cerere-incidentul-ora-sport-1_5481ac97a0eb96501e648915/index.htmlISMB: Directorul Şcolii „I. G. Duca” din Capitală a fost eliberat din funcţie, la cerere, după incidentul de la ora de sportDirectorul Şcolii „I. G. Duca” din Capitală, Petre Craşoveanu, a fost eliberat din funcţie, la cerere, după ce o elevă de clasa a VII-a a ajuns la spital, lovită la cap în timpul orei de sport, care se ţinea e ceva vreme pe holul şcolii. Tatăl elevei spune că aceasta încă are ameţeli în urma căzăturii şi urmează să mai facă investigaţii medicale la un neurolog.„În urma prezentării raportului realizat de către o echipă a Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti, privind incidentul de la Şcoală Gimnazială 'I. G. Duca', sector 5, în cadrul Consiliului de Administraţie al ISMB, întrunit în data de 5 decembrie, directorul unităţii de învăţământ a fost eliberat din funcţie, la cerere", se precizează într-un comunicat remis vineri, de ISMB. Raportul a fost înaintat Şcolii "I. G. Duca", pentru a fi luate măsurile legale ce se impun referitor la responsabilitatea profesorului de educaţie fizică în producerea acestui incident. Pe de altă parte, purtătorul de cuvânt al ISMB, Marian Banu, a declarat că ISMB nu a primit de la Şcoala "I. G. Duca" nicio cerere pentru transformarea sălii de sport în sală pentru clasa pregătitoare. "Urmează o cercetare la nivelul şcolii de către o comisie, în baza raportului ISMB", a spus inspectorul Marian Banu, care a adăugat că nu poate dezvălui detalii din raport, adică cine este considerat vinovat pentru incident. Între timp, fata accidentată la ora de sport, Catinca Fulger, are în continuare emeţeli, a precizat tatăl acestei pentru "Adevărul". "Sâmbătă o ducem la un consult, la un neurolog care să-i facă investigaţii mai amănunţite", a spus acesta. În ceea ce îl priveşte pe director, Fulger spune că acesta i-a întrebat tot timpul de starea Catincăi, fiind foarte amabil cu ei. ISMB: Nu s-ar fi aprobat ora de sport pe hol "Nu s-a solicitat aprobare pentru transformarea sălii de sport în sală de clasă. Şi dacă s-ar fi cerut aşa ceva, nu s-ar fi aprobat", a spus Banu. ISMB a început miercuri verificările la Şcoala "I. G. Duca" din Bucureşti, după ce o elevă de 13 ani s-a lovit la cap, marţi, în timpul orei de sport care se desfăşura pe hol, într-un spaţiu improvizat. Eleva Catinca Fulger a fost transportată atunci la spital, unde s-a constatat că nu are leziuni cerebrale, însă a fost ţinută sub supraveghere medicală. Părinţii au decis ulterior să o retragă pe fată de la orele de educaţie fizică. Ora de sport se desfăşura pe hol, întrucât sala destinată acestei discipline, o fostă sală de curs, fusese transformată în spaţiu pentru orele clasei pregătitoare.

6

http://adevarul.ro/locale/vaslui/bataie-scoala-directoarea-scoli-judetul-vaslui-fost-palmuita-proful-engleza-fostul-iubit-acesteia-1_54855866448e03c0fd8f4bed/index.htmlBătaie în şcoală. Directoarea unei şcoli din judeţul Vaslui a fost pălmuită de proful de engleză, fostul iubit al acesteiaDouă cadre didactice de la Şcoala gimnazială din Viişoara, judeţul Vaslui, care au avuit în trecut o relaţie amoroasă, s-au pălmuit şi înţepat cu pixul în incinta şcolii.Altercaţia violentă dintre cele două cadre didactice a avut loc în după-amiaza zilei de 3 decembrie. Cazul a ajuns în atenţia Postului de Poliţie Rurală Banca şi se fac cercetări pentru “loviri şi alte violenţe”. Laura Sandu (33 ani), directoarea şcolii din localitatea vasluiană Viişoara şi Valentin Isac (36 de ani), profesor de engleză şi secretarul şcolii cu jumătate de normă, au uitat că sunt într-o instituţie de învăţământ şi s-au luat la bătaie. Motivul oficial este că secretarul nu-şi făcea treaba cu responsabilitate. Localnicii susţin contrariu, cei doi au avut o relaţie amoroasă timp de aproape 10 ani şi după ce s-au despărţit nu au reşit să separe sentimentele de obligaţiile pe care le au ca şi dascăli. “În plângerea depusă la poliţie, femeia reclamă că i-au fost aplicate două palme peste faţă. În acest sens a scos şi un certificat medico-legal din care reiese că a avut nevoie de două zile de îngrijir medicale”, a precizat Mihaela Ştraub, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Vaslui. Contactată telefonic, Laura Sandu spus pentru “Adevărul”: “Dat fiind că incidentul s-a petrecut în incinta şcolii încerc să mă abţin în a da declaraţii până la finalizarea anchetei demarate de poliţişti. Ţin prea mult la această şcoală, am atribuţii de îndeplinit şi nu vrea să pătez imaginea instituţiei”. Cazul a ajuns şi în atenţia Inspectoratului Şoclar Judeţean Vaslui şi a fost demarată o anchetă. “Am auzit de la poliţie de această întâmplare regretabilă. Am mai auzit de discuţii ale lor, dar în niciun caz în incinta şcolii. Voi propune Inspectoratului să-i înlocuiască pe ammândoi. Aşa nu putem face educaţie”, a spus, pentru “Adevărul”, Liviu Pîrciu, primarul de Viişoara. Bătaie în cancelarie Un incident similar s-a petrecut în urmă cu aproape două luni în altă şcoală vasluiană. Două cadre didactice, Alina Năsui (34 ani) - şi Carmen Geanina Tamaş (26 ani) s-au luat la păruit pe holul şcolii din Şuletea. Profesoara Năsui i-a reproşat celeilalte că, Ciprian Tamaş - primarul comunei şi soţ al celei din urmă, ar fi avut nişte datorii neplătite către soţul ei. Deranjată de reproşurile colegei, la un moment dat, învăţătoarea (Geanina Tamaş) a desfăcut capacul de la o sticlă cu suc şi a stropit-o pe profesoară. În replicã, Alina Năsui i-a aplicat câteva palme. Ţipetele învăţătoarei au fost auzite de un alt cadru didactic, sora acesteia, care a încercat să le despartă. Cele trei cadre didactice au intrat în cancelarie, unde au continuat să se îmbrâncească şi să se lovească.

7

http://adevarul.ro/locale/craiova/baiatul-etnie-roma-isi-facea-temele-descult-tejgheaua-farmacii-craiova-trecut-clasa-a-iii-a-vreau-devin-medic-1_5485290b448e03c0fd8e7177/index.htmlBăiatul de etnie romă care îşi făcea temele desculţ pe tejgheaua unei farmacii din Craiova a trecut în clasa a-III-a: „Vreau să devin medic”Un băiat de etnie romă învăţa în urmă cu doi ani să facă bastonaşe cu ajutorul unei farmaciste din Craiova. Dantes îşi făcea temele desculţ pe tejgheaua unei farmacii. Copilul a povestit în anul 2012 că îşi doreşte să meragă la şcoală şi să devină medic.Dacă în urmă cu doi ani, Dantes învăţa bastonaşe, însă acum a trecut la tabla înmulţirii. Copilul îşi face în continuare temele cu ajutorul farmacistei din Craiova. Băiatul de etnie romă este în clasa a-III-a, iar cel mai mare vis al său este să înveţe şi să îşi ajute familia. „Vreau să devin medic. Mie îmi place să merg la şcoală. Matematica este materia mea preferată”, a povestit băiatul. Dantes a învăţat să facă bastonaşe cu ajutorul unei farmaciste din Craiova.Dantes locuieşte într-o baracă din centrul oraşului plină de vechituri. Băiatul în vârstă de 10 ani şi-a făcut abonament la bibliotecă, unde stă la calculator câteva ore pe zi. „Mai mult la matematică ne afirmăm, deci este un copil care, cu timpul, se poate dezvolta mai mult”, a declarat Virginia Stănescu, învăţătoarea lui Dantes. Băiatul care îşi facea temele desculţ pe tejgheaua unei farmacii din Craiova provine dintr-o familie nevoiaşă, iar părinţi lui nu au mers niciodată la şcoală şi abia reuşesc să facă rost de hrană de la o zi la alta. „Îmi arată că ştie să citească şi facem şi calcule”, a spus Lenuţa Văcuţ, farmacista. Băiatul în vârstă de 10 ani vrea să devină medic şi să îşi ajute familia.

http://adevarul.ro/locale/alba-iulia/un-tanar-13-ani-alba-iulia-campion-mondial-brazilia-competitie-scolara-sah-1_54844eb5448e03c0fd8ac8bf/index.htmlUn tânăr de 13 ani din Alba Iulia, campion mondial în Brazilia la o competiţie şcolară de şahTânărul George Ileană, elev la Şcoala Gimnazială ”Avram Iancu” din Alba Iulia, a reuşit să ajungă pe cea mai înaltă treaptă a podiumului la Campionatul Mondial Şcolar de Şah din Brazilia, care s-a desfăşurat în perioada 26 noiembrie 2014 – 04 decembrie 2014.Concursul a avut loc în oraşul Juiz de Fora situat la 189 km de Rio de Janeiro. La doar 13 ani, George Ileană are în palmares numeroase trofee câştigate în ţară şi străinătate.

8

Bucurându-se de susţinerea companiei IPEC SA Alba Iulia, George a reuşit prin prestaţia sa excepţională să se facă remarcat dintre 500 de concurenţi din 27 de ţări participante la campionatul din Brazilia. IPEC SA promovează campionii, un alt exemplu fiind Mihnea Costachi, un talentat şahist albaiulian care în acest sfârşit de săptămână a câştigat locul II la Campionatul Naţional de Seniori de la Baia Mare. Mihnea este cel mai tânăr maestru FIDE din istoria judeţului Alba. Ambii campioni sunt pregătiţi de antrenorul Marius Ceteraş.

http://adevarul.ro/locale/botosani/cadou-sinistru-mos-nicolae-120-elevi-Scoala-invatau-fost-distrusa-flacari-mai-putin-an-inaugurare-1_54841ea9448e03c0fd89e0be/index.htmlCadou sinistru de Moş Nicolae pentru 120 de elevi: Şcoala în care învăţau a fost distrusă de flăcări la mai puţin de un an de la inaugurarePeste 100 de elevi botoşăneni din comuna Răchiţi vor fi nevoiţi să facă naveta în altă comună situată la 5 kilometri distanţă. Şcoala din sat inaugurată cu doar un an în urmă, cu bani de la Banca Mondială, a luat foc şi a fost distrusă aproape în totalitate. Nu se cunosc nici până la această oră cauzele izbucnirii incendiului.UPDATE În urma cercetărilor efectuate de pompieri, cauza incediului ar fi fost un frigider defect din şcoală. La începutul acestui weekend şcoala gimnazială numărul 1. din comuna Răchiţi, ardea ca o torţă. Nici măcar intervenţia pompierilor nu a mai putut salva mare lucru din clădire. ”Incendiul se manifesta atât la acoperişul unităţii de învăţământ, cât şi în sălile de clasă pe o suprafaţă de aproximativ 1000 de metri pătraţi. Intervenţia a fost îngreunată de cantitatea mare de material combustibil şi accesul limitat.”, precizează, Dorina Lupu, purtător de cuvânt al Inspectoratului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Botoşani. Nouă autospeciale şi 50 de pompieri s-au chinuit câteva ore pentru a stinge focul. Acoperişul a fost ar în totalitate, la fel ca şi sălile de clasă. A scăpat doar arhiva şcolii. Şcoala a fost inaugurată anul trecut în luna decembrie şi a fost realizată prin fonduri de la Banca Mondială. Investiţia a costat 800.000 de lei. Peste 120 de elevi rămaşi fără şcoală Imobilul este asigurat, iar banii ar putea fi recuperaţi, elevii din Răchiţi însă nu mai au unde să înveţe. La şcoală era înscrişi 120 de elevi în ciclul primar şi gimnazial, plus încă 30 de princhidei de grădiniţă. Cea mai apropiată şcoal se află în satul Roşiori la 5 kilometri. Elevii fie vor merge cu autobuzul, fie pe jos prin zăpadă. Şi asta în condiţiile în care şcoala din Roşiori va avea sufieciente spaţii pentru a-i găzdui. Elevii vor putea merge să înveţe la Roşiori. Un agent economic din comună ne-a pus la dispoziţie un spaţiu pentru copiii care mergeau la grădiniţa din cadrul şcolii”, spune Gheorghe Iacob, primarul din Răchiţi. Cauzele incendiului necunoscute

9

În urma dezastrului de la Răchiţi, au început cercetările pentru a se stabili cauza producerii incendiului dar şi propagarea acestuia cu atâta violenţă. Deocamdată însă cauza producerii incendiului rămâne un mister. Cercetările continuă şi în momentul de faţă. Între timp edilul din Răchiţi a cerut sprijinul de urgenţă al Guvernului. Mai precis Gheorghe Iacob a solicitat alocarea de fonduri de urgenţă ale Guvernului pentru şcoală. ”Este o unitate de învăţământ importantă, este o şcoală coordonatoare”, precizează primarul din Răchiţi.

http://adevarul.ro/life-style/parinti/saracia-scadeinteligenta-afecteaza-intelectul-copiilor-1_548307d7a0eb96501e6ccfbf/index.htmlSărăcia scade inteligenţa? Cum afectează intelectul copiilorDificultăţile materiale îşi pun amprenta asupra inteligenţei copiilor cu mult înainte de a începe şcoala, semnalează un studiu. Coeficientul lor de inteligenţă este mai mici decât al copiilor care cresc în familii înstărite, iar diferenţa se accentuează pe măsură ce cresc.Coeficientul de inteligenţă (IQ) al unui copil crescut într-o familie săracă este cu 6 puncte mai mic decât al unuia cu părinţi mai înstăriţi, susţine un studiu în cadrul căruia au fost analizaţi 15.000 de copii de toate vârstele, împreună cu părinţii lor. mai alarmant este că această diferenţă se accentuează pe măsură ce micuţii cresc, semnalează aceeaşi cercetare, realizată de specialiştii Universităţii din Londra. Astfel, până la vârsta adolescenţei, diferenţa de IQ dintre cele două categorii de copii se triplează, scrie publicaţia „Daily Mail“. Sărăcia afectează inteligenţa celor mici încă de la vârsta de 2 ani, deci cu mult înainte ca aceştia să fie integraţi într-un sistem educaţional. Copiii care au participat la studiu au fost evaluaţi de nouă ori între vârstele de 2 şi 16 ani, cu ajutorul unor teste variate. Acestea au arătat că IQ-ul micuţilor crescuţi în familii fără dfificultăţi materiale creşte mai mult în timp. Cercetarea face parte din studiul „Twins Early Development“ (Teds), care a urmărit influenţa condiţiilor socio-economice şi genetice asupra inteligenţei. Acesta nu este primul studiu care demonstrează impactul negativ al sărăciei asupra capacităţilor cognitive. Anul trecut, cercetătorii de la Universitatea din Exeter, Marea Britanie, spuneau că micuţii proveniti din familii defavorizate sau monoparentale sunt mai predispuşi la ADHD (tulburare hiperkinetică cu deficit de atenţie), iar acesta îşi pune amprenta asupra performanţelor şcolare. Tot anul trecut, un studiu publicat în revista „Science“ arăta că sărăcia afectează şi inteligenţa adulţilor. Eforturile depuse pentru a-şi asigura traiul epuizează capacităţile mintale ale persoanelor sărace, care ajung adesea să nu mai aibă suficientă energie cognitivă pentru a-şi dedica timpul formării profesionale şi educării. „Pentru multe persoane sarace, aceste probleme devin atât de apăsătoare, încât le este dificil să se concentreze asupra altor probleme, precum formarea profesională sau organizarea timpului“, explică Sendhil Mullainathan, profesor de economie la Universitatea Harvard şi coordonator al studiului.

10

http://adevarul.ro/locale/vaslui/foto-video-performanta-scolara-impleteste-traditia-Scoala-george-tutoveanu-barlad-promoveaza-stiinta-arta-traditiile-populare-1_548302e9a0eb96501e6ca93f/index.htmlFOTO VIDEO Când performanţa şcolară se împleteşte cu tradiţia. Şcoala “George Tutoveanu” Bârlad promovează ştiinţa, arta şi tradiţiile populareUna din cele mai performante şcoli din Bârlad şi din întreg judeţul Vaslui a împlinit 34 de ani de existenţă. Cu acest prilej, săptămâna trecută au marcat aniversarea pentr-o suită de activităţi extraşcolare.În intervalul 1-5 decembrie, Şcoala gimnazială “George Tutoveanu” (nr. 11) Bârlad a organizat o multitudine de activităţi cu prilejul împlinirii a 34 de ani de la inaugurarea instituţiei. Deşi este o şcoală relativ nouă, performanţele şcolare înregistrate de elevi sub îndrumarea unui corp didactic de elită, a ajuns una din cele mai reputate instituţii de învăţământ din judeţ. Vineri, 5 decembrie, în incinta şcolii a fost vernisată o expoziţie de artă plastică realizată de elevii şcolii. Zeci de lucrări realizate sub îndrumarea prof. Adriana Mocanu au fost expuse pe holul de la etajul clădirii. Vernisajul a fost făcut în prezenţa profesorului pensionar Cristian Ghiţă, cunoscut artist plastic autohton, care a apreciat varietatea tematicilor abordate şi cromatica tablourilor. Şezătoare tradiţională Activităţile aniversare s-au încheiat cu o şezătoare tradiţională la care au luat parte elevii claselor a VII-a A şi a VII-a B sub îndrumarea profesorilor de la catedra de Română şi a întrumătorului de tehnologie, prof. Ancuţa Ursu. Timp de o oră, copiii şi-au demostrat abilităţile practice (împletit, cusut în punct românesc, pictură pe lemn, ţesut şi chiar cojocărit). Unul dintre copiii prezenţi a făcut o prezentare a Dragobetelui (a descris semnificaţia acestei sărbători populare), alţii au recitat versuri populare, ghicitori şi zicători. Grupul coral “Ding-Dong” îndrumat de prof. Ana-Maria Rusu a interpretat mai multe cântece populare autentice. Un moment deosebit a fost cel realizat de Florentina Albu (clasa a V-a), o elevă transferată din Iveşti, care a ţinut un recital vocal- instrumental (vioară). Micuţa solistă a luat lecţii de canto de la cunsocutul cântăreţ George Forcos, iar orele de viară i-au fost predate de prof. Aurel Spătaru. “Încercăm ca pe lângă performanţa şcoală să cultivăm în sufletul elevilor noştri respect şi dragoste pentru tradiţiile populare, să sădim spirtul de conservare a tezaurului folcloric autentic. Şezătorile populare reprezintă şi un mijloc de a ne apropia de copii, de a le dezvolta latura sensibilă. Le descoperim astfel înclinaţiile practice, gustul pentru frumos”, a spus prof. Mariana Cozma, coordonatoarea şezătorii.

11

http://adevarul.ro/locale/constanta/elevii-scolii-jean-bart-constanta-fost-spiridusii-mosului-1_5482e3b4a0eb96501e6bebd2/index.htmlElevii şcolii „Jean Bart“ din Constanţa au fost spiriduşii MoşuluiVineri, 5 decembrie 2014, la o creşă din Constanţa a avut loc activitatea „Cine-i Moşul?”, în cadrul proiectului „Copilăria în mişcare”, iniţiat de Şcoala Gimnazială nr. 18 „Jean Bart”, cu implicarea Consiliului Şcolar al Elevilor.25 de elevi de clasa a VII-a din Şcoala Gimnaziala nr. 18 „Jean Bart” Constanţa au pregătit o activitate cu jocuri, muzică şi mişcare pentru 46 de copii între 1 şi 3 ani de la Creşa nr. 5 din Constanţa. Gazdele i-au aşteptat pe spiriduşii moşului cu chec, ceai cald şi multă, multă bucurie. Voia bună şi veselia s-au instalat imediat, iar minutele au zburat… Inimile lor de copii s-au lipit într-o frumoasă poveste de viaţă. Finalul activităţii i-a găsit pe cei mai mulţi îmbrăţişaţi, fără dorinţa să se mai despartă. Coordonatorii proiectului sunt: prof. Mihaea Capră şi prof. psiholog Daniela Ghiţoiu, de la Şcoala Gimnazială nr. 18 „Jean Bart” Constanţa, şi psiholog Elena Dodoiu, de la Serviciul Public Administrare Creşe Constanţa.

http://adevarul.ro/educatie/scoala/prejudecata-venea-scoala-1_5481c759a0eb96501e657077/index.html#Prejudecata venea din şcoală…… aşa cum spionul din romanul lui John Le Carré venea din frig. M-am gândit, nu o dată, la cât de util ar fi, la Facultatea de Litere, un seminar în care să-i dezveţi pe studenţi, încă din anul I, de unele deprinderi incorecte căpătate în timpul liceului. Exemplele sunt nenumărate. Mă voi referi în continuare la câteva care privesc lectura textului literar.Cum se citeşte poezia Când a luat fiinţă şi la noi, cu mai bine de un deceniu în urmă, masteratul universitar, am convenit cu studenţii mei, în lipsa oricărei programe, să discutăm despre cum se citeşte poezia. Le-am cerut să alcătuiască o listă de procedee, în ordinea importanţei. Aşa dar, cu ce începem? Îmi închipuiam că-mi vor spune că începem prin a citi textul, şi nu o dată, ci de două sau de trei ori, indiferent de faptul că-l mai citiseră ori studiaseră înainte. Răspunsul a fost altul: căutăm simbolurile. Atunci mi-am amintit că multe lucrări scrise la teza de literatură de la concursul de admitere în facultate analizau cu precădere simbolurile din poezie. Aşa fuseseră învăţaţi. Sigur că poezia are o natură simbolică, dar asta nu înseamnă că orice poezie conţine o simbolistică. Sunt destule în care plutesc la suprafaţa textului comparaţii din cele mai simple ori metonimii sărace stilistic. Ca să nu spun că metafora în sens propriu nu apare înainte de Eminescu. Există, apoi, în epoci mai apropiate, poezie de notaţie, care nu implică simboluri, tot aşa cum în trei sferturi din lirica avangardei nu se găsesc simboluri. Ce susţin manualele...

12

Un caz interesant pentru lectura romanului îl oferă „Baltagul” lui Sadoveanu, care arată că nici criticii literari nu ştiu totdeauna să citească. Pompiliu Marcea a publicat, în 1977, un „Dicţionar al personajelor sadoveniene”. În prefaţă, lăsa a se înţelege că aşa trebuie început studiul unei opere, cu analiza personajelor, nu cu o sinteză, precum era cartea mea despre Sadoveanu. I-am replicat că eu pariez pe Kant, care socoteşte că sinteza precede analiza. Cu alte cuvinte, că nu pot spune mare lucru despre, să zicem, Vitoria Lipan decât dacă am o idee formată despre semnificaţia romanului. Pot spune doar ceea ce spune textul în imediateţea lui şi anume că o ţărancă de la munte pleacă în căutarea bărbatului ei, dispărut în timp ce negocia cu alţi ciobani vânzarea unor oi. Atât. Până la un punct, tema „Mioriţei”, anunţată, de altfel, de Sadoveanu însuşi într-un motto la roman. Tot ce urmează este o interpretare subiectivă. Diferită de la critic la critic, în funcţie de ideea fiecăruia despre roman. G. Călinescu vede în curajoasa munteancă un „Hamlet în fustă”, detectiv ingenuu, dar eficace, urmând traseul transhumanţei spre a da de locul crimei şi apelând la cutume locale spre a descoperi unde acestea au fost încălcate. Ion Negoiţescu are o perspectivă misogină: Vitoria ar fi fiind o muiere a dracului, hapsână, rea, pragmatică, interesată să recupereze oile. Al. Paleologu susţine că romanul reface realistic mitul lui Osiris, cel ale cărui oase risipite trebuie adunate. Ce propun unele manuale sau anexe didactice? Însumarea unora din aceste ipoteze critice într-o medie, care este însă doar un melanj imposibil de conceput, bazat pe convingerea că există o parte comună obiectivă în text. Rezultatul este în fond o compilaţie, plaga principală a lecturii şcolare. Nu tot învăţul are un dezvăţ Soluţia unei lecturi corecte este să discriminezi între diferitele interpretări, nu să le amesteci. E important ca elevul să le cunoască pe cele mai profunde, dar el trebuie prevenit că nu merg împreună. E necesar să-i laşi iniţiativa în a o alege pe cea care îi convine, fie aceea mai aproape de textul romanului datorată lui G. Călinescu, fie aceea fantasmagorică, dar cât de erudită, a lui Al. Paleologu. La 17 sau 18 ani, n-ar fi exclus să opteze pentru aceasta din urmă. Totul e să ştie că optează. Un pas mai departe ar fi să-şi dea seama singur de eventualele neconcordanţe dintre text şi interpretare. De exemplu, că textul ne spune că Nechifor Lipan se afla pentru prima oară în locurile unde a fost omorît, aşa că Vitoria nu putea profita de transhumanţă ca să-i ia urma, cum susţine G. Călinescu. Din nefericire, nu tot învăţul are un dezvăţ. Deprinderile rele căpătate în şcoală corespund adesea unui fel confortabil de a citi şi aprecia literatura şi care e foarte greu de combătut cu argumente raţionale. Sensibilitatea îi joacă cititorului feste, înclinând balanţa spre o lectură pur sentimentală, care se înduioşează de suferinţele personajelor şi se bucură de finalurile fericite. Am observat acest lucru la mulţi dascăli de română, de la care ele ajung pe cea mai directă cale la elevi. Adevărata lectură presupune o seninătate imperturbabilă.

13

http://adevarul.ro/locale/bistrita/sex-oral-pumn-tigari-internatul-unui-liceu-nasaudean-1_54819a33a0eb96501e64003f/index.htmlElevi din Bistriţa Năsăud prinşi făcând sex oral unor colegi, pentru ţigăriCinci adolescenţi de clasa a IX-a din Năsăud au intrat în atenţia Inspectoratului Şcolar, dar şi a Poliţiei, după ce pedagogul internatului unde locuiau a aflat că aceştia făceau sex oral pentru un pumn de ţigări. Cei cinci au fost mutaţi disciplinar la alte şcoli, iar Poliţia bistriţeană a deschis un dosar penal în acest caz.Incidentele s-au produs la finalul lunii noiembrie, în internatul Liceului Silvic Transilvania din Năsăud. Se pare că cinci elevi de clasa a IX-a obişnuiau să facă sex oral chiar în camera de internat unde locuiau, seara, după ce pedagogii dădeau stingerea. Pedagogii au aflat după ce unul dintre elevi s-a dat de gol şi a recunoscut. Liceul a făcut o comisie specială care a anchetat acest caz, fiind anunţate şi Inspectoratul Şcolar, Poliţia precum şi Direcţia pentru Protecţia Copilului. Prima măsură luată de conducerea unităţii de învăţământ a fost mutarea disciplinară a celor cinci în alte licee din apropierea localităţii de domiciliu. Exmatricularea a ieşit din discuţie, asta din cauza faptului că învăţământul este obligatoriu 10 clase. „În jurul datelor de 23-24 noiembrie, în internatul colegiului câţiva elevi au avut un comportament deviant cu conotaţii sexuale să le zicem. Am constituit o comisie care a făcut o anchetă şi a luat măsuri împotriva celor implicaţi. La un moment dat s-a vorbit chiar de o agresiune sexuală, dar nu a fost vorba despre aşa ceva”, a declarant Gabriel Onul, directorul liceului. Acesta mai spune că toţi cei 5 elevi provin din familii dezbinate sau cu părinţi plecaţi în străinătate. Cel care a dat tonul acestor acte sexuale este un elev de clasa a IX-a din Năsăud. Mama acestuia a decedat în urmă cu câţiva ani, iar tatăl este şofer de TIR în Franţa. Băiatul a locuit o perioadă la mătuşa sa, însă din toamnă aceasta a refuzat să mai aibă grijă de el, astfel că tatăl l-a lăsat la internat, în grija pedagogilor. Se pare că acesta primea în jur de 1000 de lei lunar de la tatăl său ce muncea în străinătate, însă niciodată nu îi ajungeau banii. Fixaţia adolescentului erau ţigările, iar pentru câteva ţigări acesta era dispus să facă sex oral colegilor săi din internat. La această „activitate” se referea folosind expresia „bibiloacă”. Colegii săi de şcoală spun că acesta obişnuia chiar să se drogheze, sume importante mergând în această direcţie. Şi pedagogii care l-au supravegheat susţin că l-au văzut de câteva ori comportându-se ciudat şi cu pupilele dilatate. Actele sexuale erau filmate cu telefoanele mobile, filmuleţele fiind ulterior luate de către Poliţia care a intrat pe fir şi a deschis o anchetă, infracţiunea luată în calcul fiind act sexual cu un minor. Se pare că băiatul de la care a pornit totul conştientiza faptul că comportamentul este unul deviant şi chiar a încercat să discute cu psihologul şcolii despre acesta, fără însă a-i spune mare lucru despre cele întâmplate.

14

„Doamna lui dirigintă mi-a spus că băiatul vrea să discute cu mine. El şi-a manifestat dorinta asta, pentru că se simţea vinovat, cred eu. Întotdeauna mi-a spus că nu trebuie să mai facă prostii, dar nu mi-a spus niciodată la ce prostii se referea. Era foarte bine închis în el. Se simţea vinovat şi-mi spunea că nu mai trebuie să facă prostii. Îl întrebam ce prostii şi-mi răspundea că să nu mai fugă de la ore şi să nu mai fumeze, mai mult nu”, a declarat Toderic Ana Maria, psihologul şcolii. Pedagogul şcolii spune că toate acestea s-au întâmplat în timpul nopţii, când controalele în camera nu erau foarte riguroase. Cei doi pedagogi au aflat despre toate acestea după ce unul dintre copii s-a dat de gol. „Şi-a dat seama colegul meu văzând un zâmbet ciudat la unul dintre copii. Cu câteva presiuni unul dintre copii a recunoscut. Copilul acesta ne-a spus că a practicat şi înainte chestii de genul, înainte să vină la liceu, poate a fost abuzat sau… nu ştiu unde a văzut asta” spune Sorin Găzdac, unul dintre pedagogi.

http://adevarul.ro/educatie/scoala/mihaicopilul-trebuie-supravegheat-permanent-1_54819380a0eb96501e63cc91/index.htmlMihai, copilul care trebuie „supravegheat permanent“Mihai are 7 ani şi 11 luni. La şcoală, este o fire impulsivă, extravertit şi are mimica feţei jucăuşă. Recomandarea şcolii s-a cumulat cu cererea din partea bunicii materne de a sta de vorbă cu psihopedagogul, deoarece rezultatele lui şcolare erau foarte slabe.Copilul este pentru a doua oară înscris în clasa întâi. Anul trecut, a parcurs jumătate din perioada şcolară, fiind retras ulterior de către părinţi. Istoria familială ne-a fost relatată de bunică, persoana care se ocupă direct de îngrijirea şi educaţia lui Mihai. Copilul a prezentat pe parcursul anului anterior un comportament impulsiv, fiind mai tot timpul neatent la ore, temele de acasă reprezentând adevărate „dureri de cap”, după cum relatează bunica. Părinţii lui Mihai au slujbe extrem de solicitante, timpul pe care îl petrec în familie fiind foarte redus. Mihai are un frate mai mic, în vârsta de 5 ani, care este îngrijit de o bonă. Bunica spune despre Mihai că este „ca toţi copiii, uneori mai încăpăţânat, alteori mai violent cu fratele său, mai ales dacă acesta îi ia jucăriile”. Părinţii lui sunt exasperaţi de acest comportament şi apelează la o serie de pedepse pentru că „îi enervează, nu este atent la nimic”, dar ei „nu fac asta cu răutate”, comentează bunica, „doar îl iubesc”. Deşi este sociabil şi are o dorinţă clară de a participa şi de a comunica cu cei din jur, Mihai nu îşi găseşte un centru de echilibru, în special la şcoală. El pare să fi pierdut o parte din spontaneitatea copilăriei în încercarea de a se supune regulilor şcolare, iar repetarea primului an îl face (susţine bunica) să adopte un anumit stil de agresivitate faţă de colegi şi de învăţătoarea sa. Am cerut o nouă abordare de grup cu întreaga familie. Tatăl nu a apărut, sub motivul că nu poate lipsi de la serviciu, dar a promis că mă va contacta „săptămâna viitoare”. Mama, de 27 de ani, ne-a spus că Mihai

15

nu a fost aşa, că s-a schimbat în ultimii ani şi că ei au decis să-l mute la bunica pentru că acum, când merge la şcoală, trebuie „supravegheat permanent”. La nouăsprezece ani, mama a avut o aventură la mare şi a rămas însărcinată. S-a căsătorit imediat cu prietenul ei care i-a cerut să nu renunţe la copil şi care s-a arătat dispus să asume paternitatea. Mihai nu-l cunoaşte pe tatăl său biologic şi, până la cinci ani şi jumătate, a crezut că soţul mamei este tatăl lui adevărat. Acum doi ani, mama a primit o scrisoare de la tatăl copilului pe care nu-l mai văzuse „de foarte mult”. Scrisoarea avea înăuntru o altă scrisoare, mai mică, adresată „fiului meu”. Mihai a surprins-o pe mamă citind scrisoarea şi plângând. A întrebat-o de ce plânge, iar ea i-a spus că citeşte ceva foarte trist. Apoi i-a citit scrisoarea care îi era adresată: „Dragul meu copil, Eu sunt tatăl tău, deşi tu nu ştii asta. Eram student când ai apărut pe lume şi nu am putut asuma responsabilitatea unei familii. Te rog să mă ierţi”. Mihai a întrebat-o: „Tata ştie?”, iar mama i-a răspuns că da. „Şi Andrei?”, a întrebat-o copilul, referindu-se la fratele său. I s-a răspuns că nu. „Atunci, a zis Mihai, mai bine o ardem”. Mama şi copilul au ars scrisoarea. În felul acesta, pentru Mihai lectura a devenit ceva de negândit. Spaţiul de învăţare a scris-cititului a fost ocupat de anxietate. Pentru a putea scrie şi citi, Mihai trebuie să cunoască ceea ce ştie deja, adică să-şi permită să cunoască ceea ce ştie înainte de a cunoaşte. Când spunem să cunoască ceea ce ştie nu ne referim la vreun act magic, nici la ceva care se prinde din zbor. Ne referim la o muncă psihică complexă de construcţie, la munca de a face gândibil ceea ce e ştiut în ceea ce este gândit. Putem spune că Mihai ştia, chiar înainte de a i se citi scrisoarea. Dar ce putea şti? Nu avea informaţia care i-a permis să cunoască, adică să gândească ceea ce ştia, pentru că i s-a ascuns o parte din poveste. Munca de reîntâlnire cu funcţia sa de autor mutilat a propriei sale cunoaşterii implică traversarea „capsulei” dure a simptomului, care se manifestă în el prin a nu putea să-şi aproprie scris-cititul. Va avea nevoie de un tratament psihopedagogic care să-l facă apt pentru scris şi citit. Dar ce să citească? Lectura alfabetică îi e interzisă prin blocajul de care vorbeam. Mihai va trebui să poată să-şi citească propriul cuvânt, adică să se recunoască ca autor a ceea ce spune. Am început mai întâi să-i înregistrăm poveştile. În şedinţa următoare le ascultam, punând diverse întrebări şi făcând desene. Ştim că pentru ca cineva să se recunoască ca autor, este nevoie de altcineva care să ne recunoască ca autor al discursului nostru. Încet, încet, Mihai şi-a schimbat mai întâi forma de învăţare, lucrând cu conţinuturile poveştilor relatate de el, apoi atitudinea, reuşind să iasă din hiperacomodarea hipoasimilatoare care îl domina. Să ne reamintim că atunci când îşi vede mama citind scrisoarea, aude o informaţie pe care nu poate să o semnifice pentru că el nu îl cunoaşte pe bărbatul care îi scrie, neputând astfel să construiască cunoaşterea. Rezultă că Mihai, ca orice subiect, dispune de o „ştiinţă” despre ceva, dar această „ştiinţă” nu-i serveşte la cunoaştere. „Ştiinţa” operează ca o umbră sau ca o urmă care indică că cineva a trecut pe aici, dar nu ştim cine. Vorbim astfel despre o permanenţă a urmei care îl însoţeşte. Când părinţii, ca entităţi care ne învaţă, ascund sau se ascund şi când, în consecinţă, subiectul se supune şi participă la construcţia minciunii-închistare,

16

puterea convocatoare a lui a şti se exclude, iar funcţia de autor al gândirii (reprezentată prin a cunoaşte) se atrofiază. Negânditul se încarcă de mituri în orice persoană. Când aceste „negândituri” se extind şi se închistează în subiect, se poate produce, ceea ce numim, simptomul sau inhibiţia cognitivă.

http://adevarul.ro/news/politica/tariceanu-despre-portofoliile-guvernul-ponta-4--gandim-finante-transporturi-economie-educatie-cultura-1_54853af3448e03c0fd8eb7b4/index.htmlTăriceanu, despre portofoliile din Guvernul Ponta 4: Ne gândim la Finanţe, Transporturi, Economie, Educaţie, CulturăCălin Popescu Tăriceanu a declarat, duminică, la Antena 3, că PLR este interesat de mai multe portofolii în cazul remanierii, printre care cel al Finanţelor, Transporturilor, Economiei, dar şi de cel al Culturii sau Educaţiei şi că marţi sau miercuri se va lua o decizie.„Prezenţa liberalilor în Guvern îi face pe oameni să se gândească la ministerele economice. Suntem în discuţii, nu am încheiat negocierea. Ne gândim la Finanţe, Transporturi, Economie, dar sunt şi alte ministere unde ar fi utilă o prezenţă liberală, Învăţământ, Cultura”, a spus preşedintele PLR, adăugând că ponderea va fi probabil de două ministere. Fostul premier a mai spus că marţi sau miercuri se vor şti mai multe în acest sens, deşi firesc ar fi să se aştepte decizia UDMR, pe 13 decembrie. „Am discutat calendarul cu premierul Ponta, iniţial fuseseră nişte date mai apropiate”, a mai declarat Tăriceanu. Guvernul Ponta 4 va fi prezentat Parlamentului, pentru a primi votul de încredere, între 14 şi 19 decembrie, simultan cu prezentarea bugetului de stat pe 2015. Ponta a explicat că s-a optat pentru această perioadă, întrucât, în data de 13 decembrie, UDMR va anunţa oficial ieşirea de la guvernare. După ieşirea UDMR din guvern, vor rămâne vacante portofoliile de la Cultură şi Mediu, deţinute de Hegedus Csilla, proaspăt învestită în funcţie, şi de Korodi Attila.

17

http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/scrisoarea-bursiere-cambridge-ministrul-educatiei-sunt-profesor-obisnuit-romania-lasati-ma-privesc-ochii-copiilor-pecare-invat-1_5482f895a0eb96501e6c7025/index.htmlScrisoarea unei bursiere Cambridge către ministrul Educaţiei: „Sunt un profesor obişnuit din România. Lăsaţi-mă să privesc în ochii copiilor pe care îi învăţ“Cătălina Cocan, profesoară de Limba Engleză la Cluj şi bursieră Cambridge, a adresat o scrisoare deschisă ministrului Educaţiei, postată pe petitieonline.com, prin care îi cere, printre altele, lui Remus Pricopie să completeze Codul Etic cu drepturile dascălilor şi să menţină ora de religie în variantă interconfensională.Cătălina Cocan, profesoara din Cluj-Napoca care a câştigat, anul trecut, o bursă Cambridge English Language Assessment, a trimis o scrisoare deschisă ministrului Educaţiei, Remus Pricopie, scrisoare postată pe petitieonline.com, şi citată de Mediafax. Dăscăliţa îi cere ministrului îmbunătăţirea Codului Etic în care să fie cuprinse şi măsuri de protecţie a profesorilor faţă de anumite comportamente ale părinţilor şi elevilor, după cum semnala aceasta încă din martie, anul acesta, dar şi ca ora de religie să fie un „spaţiu al interculturalităţii“. Petiţia are, până acum, 132 de semnături şi 11 comentarii. În petiţie se solicită completarea Codului Etic cu drepturile cadrelor didactice, menţinerea, în şcoli, a religiei (în variantă interconfesională), degrevarea învăţătorilor/diriginţilor de munca de birou, scăderea numărului de elevi din clase şi abordarea centrată pe elev, în sensul cel mai propriu al termenului (nu situaţii statistice despre elevi, ci reală comunicare cu elevii). Redăm, integral, mai jos, scrisoarea Cătălinei Cocan, publicată pe petitieonline.com: „Scrisoare deschisă Domnului Ministru al Educaţiei Naţionale Stimate Domnule Ministru, Numele meu este Cătălina Cocan. Sunt profesoara care, anul şcolar trecut, a câştigat una dintre cele cinci burse acordate, la nivel mondial, de Cambridge Language Assessment. Am reprezentat România la nivel internaţional şi am făcut-o cu mândrie. Dincolo de acestea, sunt un profesor obişnuit care lucrează într-o şcoală din România şi care, an de an, speră că va reuşi să-şi facă bine meseria pentru care s-a pregătit. Din nefericire, acest lucru este imposibil fără intervenţia dumneavoastră. Îmi permit să vă adresez o scrisoare deschisă, formulată cu respectul pe care l-am arătat mereu superiorilor mei. Nu voi aduce în discuţie salarizarea sau condiţiile de muncă, pentru că aceste probleme dureroase ale dascălilor sunt prezentate frecvent de sindicate. Rugămintea mea, simplă, vine din partea unui om care şi-a ales această meserie din vocaţie: Lăsaţi-mă să privesc în ochii copiilor pe care îi învăţ!

18

Doriţi să stimulaţi tinerii valoroşi să aleagă să devină profesori şi doriţi implementarea unui Cod etic. Şi eu îmi doresc să lucrez într-un mediu inteligent, guvernat de reguli bine gândite, unde elevii să se simtă în siguranţă, ascultaţi, apreciaţi şi stimulaţi să-şi atingă potenţialul. Vă sugerez să îmbunătăţiţi Codul etic, incluzând măsuri de protecţie a cadrelor didactice faţă de comportamentele indezirabile ale elevilor sau ale părinţilor acestora. Doar astfel, vom putea privi demn în ochii copiilor pe care îi învăţăm că fiecărei persoane i se cuvine respect. Elevii noştri, mai buni sau mai răi (etichetez conştient, cu scopul declarat de a schematiza o realitate mult mai complexă), aduc la şcoală ceea ce învaţă în familie. Uneori bun-simţ şi deschidere spre alteritate, alteori agresivitate şi intoleranţă (manifestă, cu siguranţă, în diverse grade). Vă sugerez să menţineţi ora de religie în şcoli, ca spaţiu al interculturalităţii, într-un context european în care înţelegerea existenţei unor alte perspective este o necesitate. Doar astfel, vom putea pune lumină în ochii tuturor copiilor noştri, ferindu-i de lipsa empatiei pentru alegerile celor din jur. Debutul meu ca profesor a fost însoţit de credinţa că voi lucra în universul fragil al copilului, modelând frumos vieţile care îmi sunt încredinţate pentru o vreme. Aş dori ca munca pe care o depun să fie apreciată în funcţie de calitatea actului educaţional (chiar si numai din acest punct de vedere, meseria mea este incredibil de solicitantă), nu din perspectiva numărului sau a modalităţii de întocmire a documentelor doveditoare. Vă sugerez să creaţi locuri de muncă în şcoli pentru persoanele care doresc să ducă la îndeplinire munca de birou, iar pe învăţători şi pe diriginţi lăsaţi-i să privească în ochii copiilor pe care îi învaţă! La începutul carierei didactice, doream să am cunoştinţele necesare pentru a lucra bine cu elevii mei. Însă teoriile inteligenţelor multiple, ale disciplinării pozitive, ale centrării pe elev, devin, toate, o frumoasă poveste, în contextul în care lucrez cu 25-30 de elevi în fiecare clasă. Vă sugerez să modificaţi costul standard per elev, astfel încât şcolile să nu fie puse în situaţia de a înghesui peste treizeci de elevi într-o singură clasă (chiar şi pregătitoare), pentru a se încadra în costuri. Învăţătoarea acestor copii merită să fie lăsată să privească în ochii copiilor pe care îi învaţă! Vă mulţumesc pentru timpul pe care l-aţi acordat lecturii acestei scrisori deschise. Vă rog să luaţi măsurile pe care le consideraţi oportune pentru a putea privi, la rândul dumneavoastră, demn în ochii profesorilor, ai elevilor, ai părinţilor. Cu respect, Prof. Cătălina Cocan P.S. Aş dori să se înţeleagă faptul că, prin formularea acestui mesaj, doresc doar să creionez nişte direcţii de optimizare a relaţionării elev-profesor-părinte, care să ridice poveri de pe umerii tuturor. Această scrisoare deschisă NU se pretează unei lecturi în cheie politică, sugestiile mele nefiind incisive sau părtinitoare (cum ar putea rezulta dintr-o lectură voit trunchiată), ci redând sentimentele unui profesor care lucrează efectiv în sistemul de învăţământ românesc. Prin urmare, aş dori ca preluarea acestei scrisori de către media să se facă doar onest, cu condiţia respectării integralităţii textului“. Cine este Cătălina Cocan Cătălina Cocan (32 de ani), profesoară la o şcoală de cartier din Cluj-Napoca, a câştigat, la finalul lunii decembrie 2013, o bursă acordată de Universitatea Cambridge celor mai buni dascăli de engleză din lume. Ea a scris un eseu

19

despre cum sunt motivaţi elevii români de testele Cambridge de limba engleză. Dăscăliţa foloseşte metode moderne de predare şi este la curent cu tot ce mişcă în domeniu."Folosesc metode inovative şi prietenoase, dar cred că asta are de a face cu modalitatea de a preda limba engleză, care e diferită faţă de alte materii. Pentru stimulare foloseam ştampiluţe pe care le aplicam pe mânuţe, pe caiete, în stilul acesta de rcompense non-materiale. Orele conţin şi partea de joc, dar nu preponderent, pentru că ajungi să pierzi clasa dacă te joci prea mult cu ei”, declara, în urmă cu câteva luni, pentru „Adevărul“, Cătălina Cocan.

http://adevarul.ro/educatie/universitar/daca-privatul-softrans-poate-cfr-nu-respecta-legea-nu-acorda-reducerea-50-elevi-studentid-1_5481e691a0eb96501e664a58/index.htmlDacă privatul Softrans poate, CFR de ce nu respectă legea şi nu acordă reducerea de 50% pentru elevi şi studenţi?Mulţi au aplaudat apariţia pe piaţă a trenului electric Softrans şi o voi face şi eu acum, însă nu pentru condiţiile net mai bune şi nici pentru preţurile mai mici, ci datorită faptului că acest privat respectă prevederile din Legea Educaţiei privind reducerile pentru elevi şi studenţi, în timp ce statul, prin CFR Călători, îngreunează viaţa tinerilor şi nu respectă drepturile acestora.De fiecare dată când vreau să mă întorc acasă, la Bacău, sau să revin în Bucureşti cu trenul, ştiu că mă aşteaptă fix 300 de kilometri pe care CFR Călători îi poate cuceri în 5 ore. Da, aţi citit şi o ştiţi prea bine. Suntem în 2014, au trecut 8 ani de când suntem în Uniunea Europeană şi pe magistrala pe care eu o folosesc cel mai des se circulă în continuare cu 60 km/h. Unii spun că ar trebui să mă declar fericit, aşa că bag de seamă că pe alte rute treaba stă şi mai prost. Trecând peste mofturile astea de copil răsfăţat, care probabil constituie un motiv excelent de amuzament pentru miniştrii Transporturilor obişnuiţi să circule în România în adevărate fotolii de piele şi cu antemergător, fără a cunoaşte nici măcar preţul unui bilet de tren sau de metrou, am să sar direct la partea financiară, care contează enorm pentru majoritatea elevilor şi în special a studenţilor care încearcă să se dezvolte în această ţară. Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 spune clar, la articolele nr. 84 şi nr. 205, că elevii din învăţământul obligatoriu, profesional şi liceal acreditat/autorizat, respectiv studenţii la forma de învăţământ cu frecvenţă beneficiază de tarif redus cu 50% pentru transportul local în comun, de suprafaţă, naval şi subteran, precum şi pentru transportul intern auto, feroviar şi naval. Să vedem cum respectă CFR Călători şi Softrans drepturile elevilor şi studenţilor! Studiu de caz: CFR vs. Softrans Dacă tot am început cu el, aş fi luat Bacăul ca exemplu, însă pe magistrala respectivă Softrans nu are trenuri. Astfel, să zicem că mâine vreau să plec la Braşov. trenul IC 346 (CFR Călători): bilet întreg clasa II: 65 lei;

20

bilet elev/student cu legitimaţie de transport clasa II: 52,5 lei; bilet student cu cupoane clasa II: 41,75 lei. trenul 15930 (Softrans): bilet întreg: 40 lei; bilet elev/student cu legitimaţie de elev/student: 20 lei. La Softrans, treaba e simplă: ne arăţi carnetul de elev sau de student şi îţi acordăm, aşa cum spune Legea Educaţiei, reducere de 50%. Ziceţi voi, nu merită cei de la Softrans lăudaţi pentru treaba asta? În schimb, CFR Călători, companie de stat aflată în subordinea Ministerului Transporturilor, e în afara legii de ani de zile şi nimeni nu spune nimic. Nici măcar studenţii şi elevii nu reacţionează, ale căror buzunare au de suferit de pe urma felului în care Căile Ferate Române înţelege drepturile elevilor şi studenţilor din România referitoare la reducerile pentru transport. Ce fac organizaţiile studenţeşti? Dar Consiliul Naţional al Elevilor? Ministerul Transporturilor, vinovatul de serviciu Chiar dacă Legea Educaţiei Naţionale, pe care am tot menţionat-o mai sus, e adoptată în 2011, acordarea de reduceri cu 50% pentru elevi şi studenţi funcţionează în continuare după Hotărârea de Guvern nr. 309/1996. N-aş avea nicio problemă cu vechimea hotărârii dacă drepturile elevilor şi studenţilor ar fi respectate conform legii. Ministerul Transporturilor a pus în dezbatere anul acesta un proiect pentru actualizarea acestei hotărâri, dar acesta nu a fost adoptat. N-ar fi schimbat mare lucru proiectul propus de Ministerul Transporturilor pentru că prevederile ce limitează reducerile la transport pentru elevi şi studenţi ar fi rămas la fel, adică aşa cum sunt în momentul de faţă: reducerile de 50% se oferă elevilor numai la trenurile regio - în rest, pauză; studenţii au reducere de 50% la trenurile regio în baza legitimaţiei de transport; studenţii au reducere de 50% şi la trenurile interregio, dar doar pentru un număr de 24 de călătorii de acest tip pe perioada unui an calendaristic - de aici şi apariţia acelor carnete de cupoane care uneori ajung pe finalul primului semestru. Desigur, când cumpărăm bilete în baza cupoanelor, trebuie să avem la noi şi legitimaţia de transport. Practic, un elev care călătoreşte de la Bacău la Bucureşti nu va primi niciodată reducere de 50% pentru că este vorba de o rută pe care circulă numai trenuri interregio (între regiuni). De asemenea, studenţii au limită de 24 de călătorii reduse la jumătate într-un an de zile pe rutele interregio. Reducerile de 50% nu se aplică studenţilor la trenurile IC (intercity), de aici şi tarifele din studiul meu de caz de mai sus. Privatul Softrans ar fi putut să se folosească de această HG ce nu este în conformitate cu Legea Educaţiei, însă a ales să ofere studenţilor şi elevilor reducere de 50% pe baza carnetelor de student/elev, fără să-i oblige pe aceştia să umble şi cu tot felul de legitimaţii de transport şi de cupoane. Documente care, hai să fim serioşi, sunt eliberate cu mare greutate în universităţi din cauza incompetenţei de la Ministerul Educaţiei Naţionale şi care au făcut în ultimii ani obiectul unor nemulţumiri uriaşe din partea studenţilor. Soluţii În numele tinerilor din România, solicit celor din Ministerul Transporturilor să formuleze, în cel mai transparent mod cu putinţă şi cu participarea tuturor

21

actorilor interesaţi, un proiect de hotărâre care să le permită studenţilor şi elevilor să beneficieze de 50% reducere la transport, aşa cum prevede Legea Educaţiei nr. 1/2011, fără alte chichiţe şi detalii care să restrângă drepturile noastre! În plus, cer Guvernului să elimine toată birocraţia la care sunt condamnaţi studenţii, dar şi personalul academic (aşteptare, cozi şi bătăi de cap anuale), formulând prevederile astfel încât să avem un document unic pentru transport: carnet de student sau, de ce nu, un card care să fie ataşat la un sistem informatizat. Sper ca domnul Ioan Rus, care vorbeşte foarte frumos despre ce se poate face legat de infrastructura de transport din România, să reacţioneze. Altfel, şi nu ameninţ pe nimeni, studenţii nu vor sta cu mâinile în sân.

http://www.hotnews.ro/stiri-politic-18755906-video-klaus-iohannis-pentru-nevoie-sistem-invatamant-dual-similar-ceea-exista-germania.htm

VIDEO Klaus Iohannis pentru DW: E nevoie de un sistem de invatamant dual, similar cu ceea ce exista in Germania "Am fost convins de la bun inceput ca voi castiga", spune Klaus Iohannis, la aproape trei saptamani de la victoria zdrobitare in alegerile prezidentiale, intr-un interviu in limba germana pentru Deutsche Welle. O victorie pe care multi - politicieni si observatori, deopotriva - au considerat-o surprinzatoare."Am fost cu adevarat convins de la bun inceput ca voi castiga alegerile. Am realizat ca trebuie sa se intample ceva, ca oamenii asteapta o schimbare, o innoire. Asta m-a incurajat sa merg mai departe in aceasta competitie. Si tot acest lucru mi-a dat certitudinea de la bun inceput ca am o sansa foarte mare", a spus Klaus Iohannis.El a mai aratat ca advesarii politici nu au fost pregatiti pentru acest rezultat, care i-a luat prin surpindere si "i-a zdruncinat"."Poate nu chiar de la inceputul campaniei, dar la scurt timp dupa inceperea ei, am pus tema luptei anticoruptie in centrul discursului meu. Asta s-a si suprapus, din pura intamplare si cu actiunile DNA din ultimele saptamani. Un lucru binevenit si care trebuie continuat", a spus presedintele ales.Klaus Iohannis a vorbit si despre lucrurile pe care vrea sa le schimbe in Romania."Daca ne uitam la scoala, vedem ca e nevoie de un sistem de invatamant dual, similar cu ceea ce exista in Germania, pentru ca nu toata lumea vrea sa dea bacalaureatul dupa 12 clase si sa se duca la facultate. Sunt multi care vor sa invete o meserie simpla, dar buna. Acest lucru nu este posibil in acest moment. In Sanatate, pacientul nostru este undeva la periferia sistemului. Trebuie sa fie in centrul lui, doar asa poate fi imbunatatit sistemul", crede presedintele ales.

22

http://jurnalul.ro/stiri/observator/25-dintre-copiii-din-romania-cu-varste-intre-11-15-ani-se-considera-mult-prea-grasi-682263.html

25% dintre copiii din România cu vârste între 11-15 ani se consideră “mult prea graşi”Ultimul raport al Institului European pentru Egalitate de Gen (EIGE) plasează România pe ultimul loc în clasamentul egalităţii de gen din Uniunea Europeană, cu un coeficient de 35,3, departe de media UE (54) şi parcă la ani lumină de coefientul ţărilor nordice precum Finlanda, Suedia sau Danemerca (peste 73). Chiar dacă beneficiază de un coeficient ridicat, nici măcar ţările acestea nu reuşesc să atingă coeficientul de 100, alocat pentru egalitate perfectă de gen. În calcularea coeficientului s-a luat în considerare raportul dintre bărbaţi şi femei în domenii precum muncă, bani, cunoştinţe, sănătate, timp şi putere.

Experţii EIGE au analizat mai multe date culese din cele 28 de ţări UE şi au ajuns la concluzia că băieţii şi fetele nu pornesc cu şanse egale încă de la naştere, iar primul pas pentru o ameliorare a situaţiei pe termen lung este schimbarea mentalităţii încă din primii ani de şcoală, cu accent pe publicul ţintă de 11-15 ani. Aceasta este vârsta la care fetele încep să îşi formeze atitudini socio-culturale, norme şi perceptii faţă de corp şi sexualitate şi îşi autoimpun unele imperative faţă de propriul lor corp. “Percepţia unei fete faţă de propriul corp poate juca un rol esenţial în sănătatea şi în relaţia cu disfunctionalităţile alimentare, care la rândul lor generează bulimie sau anorexie. Percepţia copiilor despre greutatea lor este deosebit de importantă, chiar dacă aceasta are la origine doar cauze psihologice şi este urmarea unor obiceiuri nesănătoase, care pot fi puse pe seama statutului socio-economic. Percepţia despre greutate este influenţată de media, de aceea este important să găsim motivele pentru nemulţumirile tinerilor băieţi şi fete faţă de corpurile lor”, notează autorii studiului.

Au fost intervievaţi copii cu vârste de 11, 13 şi 15 ani din statele membre UE. Testul a fost repetat în 2002, 2006 şi 2010 pentru a observa în ce manieră se schimbă percepţia despre propriul corp de la o vârstă la alta. Băieţii din România care se consideră supraponderali sau obezi la vârsta de 11 ani: 19% în 2006, 21% în 2010. Fetele din Romania care se consideră supraponderale sau obeze la vârsta de 11 ani: 14% - 14%. Băieţii care se considera “prea graşi” la vârsta de 11 ani: 20% în 2006, 18% în 2010. Fetele care se consideră “prea grase” la vârsta de 11 ani: 22% - 20%. Băieţii care se consideră supraponderali sau obezi la vârsta de 13 ani: 15%- 15%. Fete: 8%-10%. Băieţi care se consideră “prea graşi” la 13 ani: 16%-18%. Fete: 29%- 25%. Băieţii care se consideră supraponderali sau obezi la 15 ani: 10%- 20%, Fete: 4% în 2006, 8% iî 2010.  Băieţii care se consideră “prea graşi” la 15 ani: 14%- 18%, în timp ce la fete se atinge un procent îngrijorător: 33% în 2006- 27% în 2010.

23

Chiar dacă fiecare a treia fată din România se declară nemulţumită de corpul ei la vârsta de 15 ani, cifrele se menţin în sfera normală, în comparaţie cu ţări precum Austria (50%) Olanda (53%) Slovenia (54%) sau Germania (58%).

http://www.gandul.info/stiri/gest-impresionant-pentru-copiii-cu-deficiente-de-auz-din-cluj-13706255

Gest impresionant pentru copiii cu deficienţe de auz din ClujAproximativ 200 de persoane costumate în Moş Crăciun au participat, sâmbătă seară, la un marş pe biciclete pe străzile din Cluj-Napoca şi au dus cadouri pentru 450 de copii cu deficienţe de auz şi vedere, transmite corespondentul MEDIAFAX.

Participanţii la acţiune s-au adunat, sâmbătă seară, în Piaţa Unirii din Cluj-Napoca şi au pregătit 450 de pachete pentru copiii de la liceele speciale pentru deficienţi de auz şi vedere, după care au pornit pe biciclete pe străzile din zona centrală.

Moşii pe biciclete au urmat traseul Bulevardul Eroilor - Piaţa Avram Iancu - Calea Dorobanţilor - Aleea Bibliotecii - Bulevardul 21 Decembrie 1989 - strada Memorandumului - Calea Moţilor - strada George Coşbuc - Aleea Stadionului, până la Sala Polivalentă, unde i-au aşteptat copiii, pe tot parcursul traseului fiind însoţiţi de agenţi de Poliţie Rutieră.â

Kertesz Levente, organizatorul acţiunii din partea asociaţiei “Clujul pedalează”, a spus că pachetele, care conţin dulciuri, jucării şi rechizite, au fost făcute cu ajutorul unor sponsori, dar şi din donaţiile unor copii de la o şcoală clujeană.

“Acum patru ani, când am iniţiat acest eveniment, nu ne-am gândit că va lua aşa o amploare, nu ne-am gândit că vom merge la liceele speciale pentru deficienţi de auz şi vedere, dar am luat decizia să facem mai mult, nu numai să împărţim bomboane pe stradă, ci să facem într-adevăr ceva bun pentru cei care au nevoie”, a spus Kertesz Levente, îninte de a pleca în marş spre Sala Polivalentă.

Potrivit acestuia, jucăriile din cele 450 de cadouri au fost donate de elevii Şcolii “Emil Isac”.

24

http://www.gandul.info/magazin/elevii-unei-scoli-din-gorj-au-construit-o-sera-din-sticle-de-plastic-13706128

Elevii unei şcoli din Gorj au construit o seră din sticle de plastic Elevii unei şcoli din Gorj şi-au construit o seră cu totul neobişnuită - este făcută din sticle de plastic. Asta nu este singurul lucru deosebit la această seră. Materia primă din care a din care este făcută sera – peturile din plastic - a fost adunată de copii de pe valea râului Gilort şi de pe marginea celei mai înalte şosele din ţară - Transalpina. Elevii Şcolii Gimnaziale Novaci au construit o seră din cele peste 300 dekilograme de sticle de plastic pe care le-au adunat la sfârşitul verii. Sera a fost gata într-o săptămână, iar în ea au fost plantate legume, informază  Digi 24.Varză, pătrunjel şi ceapă verde. Asta au plantat copiii în sera lor, care are 12 metri pătraţi. O parte din recolta lor este folosită ca material didactic pentru ora de biologie, iar cealaltă parte va fi dotată unui centru de bătrâni din oraş. Acum, copiii vor acum să planteze şi câteva flori. ”La primăvară vrem să vindem florile din seră şi din banii obţinuţi vrem să ne luăm mingii pentru şcoală” a declarat unul dintre elevi.Inspiraţi de ideea copiilor, localnicii din Novaci vor să le urmeze modelul.

http://www.gandul.info/stiri/ce-s-a-intamplat-cu-invatatoarea-din-pungesti-care-a-batut-cu-o-nuia-la-palma-15-copii-de-clasa-intai-13705389

Ce s-a întâmplat cu învăţătoarea din Pungeşti care a bătut cu o nuia la palmă 15 copii de clasa întâiÎnvăţătoarea din localitatea vasluiană Pungeşti, care a bătut cu o nuia la palmă 15 copii de clasa întâi pe motiv că nu şi-au făcut temele, şi-a dat demisia din funcţie şi a solicitat pensionarea anticipată, transmite corespondentul MEDIAFAX.

Cadrul didactic şi-a dat demisia din funcţie şi a depus o cerere de a ieşi la pensie anticipat, cu mai puţin de un an înainte de a îndeplini condiţiile de pensionare pentru limita legală de vârstă.

"Este varianta cea mai fericită, pentru şcoală, părinţi şi, mai ales, pentru învăţătoare, care este un om bolnav ce trebuie să se îngrijească de sănătatea

25

sa. Odată cu ieşirea la pensie, nu se va mai aplica nici sancţiunea de 10% din salariu pe o perioadă de trei luni stabilită de comisia de disciplină care a analizat comportamentul agresiv al acestui cadru didactic faţă de elevi”, a declarat, vineri, corespondentului MEDIAFAX inspectorul general al Inspectoratului Şcolar Judeţean Vaslui, Gabriela Plăcintă.

ISJ Vaslui a declanşat, la mijlocul săptămânii trecute, o anchetă la şcoala din Pungeşti, după ce părinţii mai multor elevi de clasa întâi au reclamat că învăţătoare i-a bătut la palmă în timpul orelor, pe motiv că nu şi-au făcut temele.

În urma cercetărilor, inspectorii ISJ au constatat că sesizările părinţilor se confirmă, 15 elevi de clasa întâi fiind loviţi la palmă cu o nuia de către cadrul didactic, pe motiv că nu-şi făcuseră temele la aritmetică. Cu excepţia unui singur copil, ceilalţi 15 elevi au fost bătuţi de către învăţătoare, cunoscută cu probleme medicale şi care a fost suspendată din activitate zece zile.

Ea nu a putut fi audiată pe motiv că nu a mai venit la şcoală după ce a fost suspendată din activitate.

"Cadrul didactic în cauză este cunoscut cu probleme medicale, fiind operată de două ori pe creier. Femeia este în ultimul an de activitate şi recomandat ar fi să nu mai revină în activitate, ci să-şi rezolve problemele de sănătate, mai ales că părinţii spun că învăţătoarea a mai avut accese de furie în faţa elevilor. Oricum, dacă va dori să revină în activitate, nu o va putea face fără avizul medicului de medicină muncii, care îşi va asuma răspunderea pentru acel document”, a precizat inspectorul general al ISJ Vaslui, Gabriela Plăcintă.

http://www.romanialibera.ro/societate/educatie/profesor-bursier-cambridge--catre-pricopie--lasati-ma-sa-privesc-in-ochii-copiilor-pe-care-ii-invat-360125Profesor bursier Cambridge, către Pricopie: Lăsaţi-mă să privesc în ochii copiilor pe care îi învăţCătălina Cocan, profesoară de limba engleză la Cluj şi bursieră Cambridge, îi scrie ministrului Educaţiei, căruia îi cere, printre altele, îmbunătăţirea Codului Etic şi reducerea numărului elevilor din clase, adresându-i şi mesajul: “Lăsaţi-mă să privesc în ochii copiilor pe care îi învăţ”.

~~Cătălina Cocan, care predă la Şcoala generală “Alexandru Vaida-Voevod” din Cluj-Napoca şi care anul trecut a câştigat o bursă Cambridge English Language Assessment, i-a scris ministrului Educaţiei, Remus Pricopie, cerându-i, printre altele, completarea Codului Etic cu drepturile cadrelor

26

didactice şi ”abordarea centrată pe elev”, respectiv o comunicare reală cu elevii, nu doar la nivel statistic.

“Îmi permit să vă adresez o scrisoare deschisă, formulată cu respectul pe care l-am arătat mereu superiorilor mei. Nu voi aduce în discuţie salarizarea sau condiţiile de muncă, pentru că aceste probleme dureroase ale dascălilor sunt prezentate frecvent de sindicate. Rugămintea mea, simplă vine din partea unui om care şi-a ales această meserie din vocaţie: Lăsaţi-mă să privesc în ochii copiilor pe care îi învăţ! Doriţi să stimulaţi tinerii valoroşi să aleagă să devină profesori şi doriţi implementarea unui Cod Etic. Şi eu îmi doresc să lucrez într-un mediu inteligent, guvernat de reguli bine gândite, unde elevii să se simtă în siguranţă, ascultaţi, apreciaţi şi stimulaţi să-şi atingă potenţialul. Vă sugerez să îmbunătăţiţi Codul Etic, incluzând măsuri de protecţie a cadrelor didactice faţă de comportamentele indezirabile ale elevilor sau ale părinţilor acestora. Doar astfel vom putea privi demn în ochii copiilor pe care îi învăţăm că fiecărei persoane i se cuvine respect”, scrie Cătălina Cocan.

Profesoara îi cere ministrului şi să păstreze orele de religie în şcoli pentru a-i feri pe elevi “de lipsa empatiei pentru alegerile celor din jur”.

~~“Elevii noştri, mai buni sau mai răi (etichetez conştient, cu scopul declarat de a schematiza o realitate mult mai complexă), aduc la şcoală ceea ce învaţă în familie. Uneori bun-simţ şi deschidere spre alteritate, alteori agresivitate şi intoleranţă (manifestată, cu siguranţă, în diverse grade). Vă sugerez să menţineţi ora de religie în şcoli, ca spaţiu al interculturalităţii, într-un context european în care înţelegerea existenţei unor alte perspective este o necessitate (…) Debutul meu ca profesor a fost însoţit de credinţa că voi lucra în universul fragil al copilului, modelând frumos vieţile care îmi sunt încredinţate pentru o vreme. Aş dori ca munca pe care o depun să fie apreciată în funcţie de calitatea actului educaţional (chiar si numai din acest punct de vedere, meseria mea este incredibil de solicitantă), nu din perspectiva numărului sau a modalităţii de întocmire a documentelor doveditoare. Vă sugerez să creaţi locuri de muncă în şcoli pentru persoanele care doresc să ducă la îndeplinire munca de birou, iar pe învăţători şi pe diriginţi lăsaţi-i să privească în ochii copiilor pe care îi învaţă!”, mai scrie profesoara.

Cătălina Cocan îi mai cere ministrului Educaţiei şi reducerea numărului de elevi din clase, motivând că pentru un dascăl este greu să lucreze cu 25-30 de copii în acelaşi timp.

“Vă sugerez să modificaţi costul standard per elev, astfel încât şcolile să nu fie puse în situaţia de a înghesui peste 30 de elevi într-o singură clasă (chiar şi pregătitoare), pentru a se încadra în costuri. Învăţătoarea acestor copii merită să fie lăsată să privească în ochii copiilor pe care îi învaţă”, se mai arată în scrisoarea pe care profesoara de engleză i-o adresează ministrului Educaţiei.

27

Cătălina Cocan îşi încheie scrisoare mulţumindu-i ministrului Educaţiei pentru timpul acordat lecturării scrisorii şi îl roagă să ia măsurile pe care le consideră “oportune pentru a putea privi, la rândul dumneavoastră, demn în ochii profesorilor, ai elevilor, ai părinţilor”.

Cătălina Cocan are 32 de ani şi predă limba engleză la Şcoala "Alexandru Vaida Voevod" din Cluj-Napoca, ea utilizând tehnici de artă teatrală sau inventând poveşti pentru a-şi motiva elevii să reţină mai uşor cuvintele. Ea are mai multe diplome certificate de Universitatea Cambridge privind cunoştinţele de limbă engleză şi a fost recompensată cu o bursă de către Cambridge English Language Assessment, care face parte din Universitatea Cambridge, pentru obţinerea căreia a concurat alături de mii de dascăli din întreaga lume.

28

UNIVERSITARhttp://adevarul.ro/educatie/universitar/tinerii-vor-evalua-eficienta-politicilor-publice-solutiile-problema-somajului-1_54842800448e03c0fd8a0e11/index.htmlTinerii vor evalua eficienţa politicilor publice şi soluţiile la problema şomajuluiConsiliul Tineretului din România (CTR) va organiza săptămâna viitoare conferinţa „Tinerii, între drepturi şi autonomie”, pentru a dezbate problemele acestora, inclusiv şomajul crescut, şi pentru a găsi soluţii. Proiectul este susţinut de Comisia Europeană, în contextul în care ţara noastră are cea mai mare pondere a tinerilor care nu au nicio slujbă şi nici nu sunt cuprinşi în vreo formă de şcolarizare sau formare.La conferinţa „Tinerii, între drepturi şi autonomie” vor participa reprezentanţi ai organizaţiilor care lucrează cu tinerii din întreaga ţară. ”Vor fi dezbătute şi stabilite priorităţile pentru mişcarea de tineret din perioada următoare şi de asemenea vor fi pornite noi colaborări regionale şi naţionale”, se arată într-un comunicat de presă al CTR. „Problema autonomiei tinerilor a intrat în atenţia tuturor în special în perioada crizei economice, criză care a lovit foarte puternic tinerii şi a condus la un şomaj extrem de mare în toată Europa. Bineînţeles, problema nu vizează doar locurile de muncă ci şi accesul la educaţie, sănătate şi chiar şi la participarea civică şi politică. În acelaşi timp, unele grupuri sociale au fost afectate mai mult decât altele. În cadrul conferinţei vrem să creăm o imagine cât mai clară asupra şanselor tinerilor de a trăi o viaţă autonomă şi a măsurilor suplimentare care trebuie luate, urmând ca cele mai importante concluzii să devină şi priorităţi ale Consiliului Tineretului din România pentru următorii doi ani”, a declarat Mihai Dragoş, preşedinte CTR. Discuţii pentru soluţii „Orice tânăr ar trebui să poată să fie activ în societate şi să profite de oportunităţile acesteia. Fie că vorbim de găsirea unui loc de muncă, participare la viaţa democratică, menţinerea unui stil de viaţă sănătos, accesul la o locuinţă sau accesul la evenimente culturale şi sociale, tinerii trebuie să ajungă să îşi ia viaţa în propriile mâini. Statul are un rol major în acest proces. Care dintre măsurile sale au cu adevărat un impact pozitiv? Care dintre ele sunt inaplicabile sau chiar dăunătoare? Ce altceva mai trebuie făcut?”, acestea vor fi temele de discuţie ale conferinţei naţionale. Autorităţile publice cu atribuţii în domeniu sunt şi ele invitate să participe la activităţile conferinţei, să prezinte acţiunile pe care le desfăşoară deja şi să caute, alături de reprezentanţii organizaţiilor de tineret, cele mai bune soluţii, mai spun organizatorii.

29

Conferinţa este cofinanţată de Comisia Europeană prin programul Erasmus+ şi de Ministerul Tineretului şi Sportului şi este susţinută de programul „Cluj – Capitală Europeană de Tineret 2015” gestionat de federaţia SHARE Cluj Napoca. O generaţie cel puţin debusolată, dacă nu „pierdută” Generaţia tinerilor care au luat drumul facultăţilor la începutul acestei luni este destul de debusolată în ceea ce priveşte alegerea pe care au făcut-o, spun nu numai experţii, dar şi studenţii. În momentul în care trebuie să-şi aleagă un drum în viaţă, începând cu domeniul pe care îl vor studia la facultate, tinerii nu se gândesc la piaţa muncii, ci la dezvoltarea personală. Cel puţin acestea au fost gândurile bobocilor în prima zi de facultate. De altfel, reprezentanţii studenţilor au atras atenţia, prin mai multe studii, asupra ratei ridicate de abandon în facultate. Abandon şi lipsa consilierii în facultate De curând, Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România (ANOSR) a publicat o listă cu gradul de abandon la 20 de universităţi de stat în ultimii şase ani, media totală a renunţării fiind de aproape 40%. O altă analiză ANOSR a arătat că universităţile au, în medie, câte un consilier pentru aproape 8.500 de studenţi, aceasta fiind una din cauzele acestui fenomen şi al integrării dificile pe piaţa muncii. Şomaj crescut în rândul tinerilor absolvenţi români România este ţara din Uniunea Europeană (UE) cu cea mai mare pondere a tinerilor care nu au nicio slujbă şi nici nu sunt cuprinşi în vreo formă de şcolarizare sau formare, a declarat în luna martie ministrul delegat pentru Învăţământ Superior, Cercetare Ştiinţifică şi Dezvoltare Tehnologică, Mihnea Costoiu. 23% dintre tinerii români cu vârste între 25-29 ani nu au o slujbă şi nici nu sunt cuprinşi în nicio formă de pregătire, peste media UE. „România înregistrează cel mai mare procent de NEET - cei fără slujbă şi cei care nu sunt cuprinşi în nicio formă de şcolarizare - din ţările Uniunii Europene. La nivelul UE, în această categorie sunt 6,8 milioane de tineri, aceasta însemnând aproximativ 1 din 5 tineri", a explicat ministrul Costoiu.

http://adevarul.ro/educatie/universitar/mai-transparentasi-burse-studentii-saraci-noutatile-noul-sistem-finantare-universitatilor-1_5481b2d9a0eb96501e64c255/index.html#Mai multă transparenţă şi burse pentru studenţii săraci, noutăţile din noul sistem de finanţare a universităţilorNoua metodologie de finanţare a universităţilor, pusă joi în dezbatere publică pe site-ul Ministerului Educaţiei, este o revenire la metodologia de dinainte de 2011, spun reprezentanţii studenţilor, care salută iniţiativa.Cel mai important aspect al aceste metodologii este transparenţa instituţională, care va fi luată în calcul atunci când universitatea primeşte bani de la stat pentru finanţarea studiilor. Mai întâi, acest indicator va fi pilotat, abia

30

apoi va fi aplicat direct tuturor instituţiilor de învăţământ superior din România, spun studenţii. "E foarte bună pentru noi categoria 4 de indicatori care urmăreşte numărul de locuri în cămine sau contribuţia universităţii la fondul de burse. În plus, se va pilota un indicator de transparenţă, care e foarte important pentru noi pentru că, de multe ori, universităţile nu dau acces studenţilor la regulamente, bugete sau nu publica rapoarte. Asta înseamnă ca CNFIS (Consiliul Naţional al Finanţării din Învăţământul Superior) va strânge date legate de asta şi s-ar putea ca la anul, finanţarea să ţină cont de asta", a explicat Cristi Popescu, preşedintele Alianţei Naţionale a Organizaţiilor Studenţeşti din România (ANOSR). Practic, conform acestei metodologii, nu se mai dau bani din finanţarea suplimentară pe clasificări, ci pe indicatori. Un alt aspect introdus de metodologie, care va intra în vigoare direct, nu va fi pilotat, este "un indicator care urmăreşte capacitatea universităţii de a integra în programe de studii persoane din medii socio-economice dezavantajate, prin contribuţia proprie a universităţii la fondul total de burse, activitatea de practică pentru licenţă şi număr de locuri în cămin", a mai precizat preşedintele ANOSR. 5.200 de lei, salariu de conducător de doctorat Salariul unui conducător de doctorat pe an va fi de 5.200 de lei şi al unui membru din comisia de evaluare de 500 de lei pe an, conform metodologiei.Ministerul alocă pentru specializările incluse la D1, în total, 18.500 de granturi, pentru D2, 22.400 de granturi şi pentru D3 şi D4 – 25.800 de granturi. Fonduri pentru cercetare: - Pentru domeniul de finanţare D1 a studiilor doctorale se alocă o sumă de 4 000 lei; - Pentru domeniul de finanţare D2 a studiilor doctorale se alocă o sumă de 7 000 lei - Pentru domeniile de finanţare D3 si D4 a studiilor doctorale se alocă o sumă de 9 600 lei În domeniul de finanţare D1 intră programele de studii doctorale din următoarele ramuri de ştiinţă: Ştiinţe juridice; Ştiinţe administrative; Ştiinţe ale comunicării; Sociologie; Ştiinţe politice; Ştiinţe militare, informaţii şi ordine publică; Ştiinţe economice (fără cele din domeniile de studii universitare de doctorat: Cibernetică şi statistică şi Informatică economică); Psihologie şi ştiinţe comportamentale; Filologie; Filozofie; Istorie; Teologie; Studii culturale; Arte (doar din domeniul de studii universitare de doctorat Istoria şi teoria artei). În domeniul de finanţare D2 intră programele de studii doctorale din următoarele ramuri de ştiinţă: Matematică; Fizică; Chimie şi inginerie chimică; Ştiinţele pământului şi atmosferei; Inginerie civilă; Inginerie electrică, electronică şi telecomunicaţii; Inginerie geologică, mine, petrol şi gaze; Ingineria transporturilor; Ingineria resurselor vegetale şi animale; Ingineria sistemelor, calculatoare şi tehnologia informaţiei; Inginerie mecanică, mecatronică, inginerie industrială şi management; Biologie; Biochimie; Ştiinţe economice (doar din domeniile de studii universitare de doctorat: Cibernetică şi statistică şi Informatică economică); Ştiinţa Sportului şi Educaţiei Fizice.

31

În domeniul de finanţare D3 intră programele de studii doctorale din următoarele ramuri de ştiinţă: Medicină; Medicină veterinară; Medicină dentară; Farmacie; Arhitectură şi urbanism. În domeniul de finanţare D4 intră programele de studii doctorale din ramura de ştiinţă Arte (fără cele din domeniul de studii universitare de doctorat Istoria şi teoria artei).

http://adevarul.ro/locale/bacau/foto-eusunt-baiat-cuminte-piesa-jucata-detinutii-talent-bacau-Scoala-nationalade-pregatire-agentilor-penitenciare-tirgu-ocna-1_54855de4448e03c0fd8f6dd1/index.htmlFOTO „Eu sunt băiat cuminte”, piesă jucată de deţinuţii cu talent din Bacău la Şcoala Naţională de Pregătire a Agenţilor de Penitenciare Tîrgu OcnaJoi, 4 decembrie, la Şcoala Naţională de Pregătire a Agenţilor de Penitenciare Tîrgu Ocna, nouă actori-deţinuţi încarceraţi la Penitenciarul Bacău au pus în scenă piesa de teatru „Eu sunt băiat cuminte”, o adaptare după scenariul „Gigel” al regizorului Laurenţiu Budău. Piesa deţinuţilor din Bacău a fost calificată la Festivalul MultiArt pentru deţinuţi, care s-a desfăşurat pe scena Teatrului Nottara din Bucureşti.Piesa este regizată de Ion Coşa, de la Teatrul din Clopotniţă din Bacău şi de membri ai Serviciului Educaţie din cadrul Penitenciarului Bacău. „Evenimentul care a fost prezentat în faţa elevilor şcolii vine în completarea actului educativ, contribuind la dezvoltarea laturii lor umaniste şi făcându-i să conştientizeze că pe lângă asigurarea pazei, escortării, supravegherii, aplicarea regimului de detenţie este necesară şi corelarea nevoilor persoanelor private de libertate cu programele de educaţie prin artă ca parte integrantă a demersului de incluziune socială“, a precizat subcomisarul Mihaela Brăila, purtătorul de cuvânt al Şcolii Naţională de Pregătire a Agenţilor de Penitenciare Tîrgu Ocna. „Eu sunt un băiat cuminte” este o piesă calificată în etapa finală a Festivalului MultiArt pentru Deţinuţi, eveniment organizat de Administraţia Naţională a Penitenciarelor, aflat la cea de-a şasea ediţie şi derulat în perioada 26 şi 27 noiembrie 2014 pe scena Teatrului Nottara din Bucureşti. „Festivalul MultiArt pentru Deţinuţi este un eveniment unic în spaţiul european, destinat exclusiv deţinuţilor, organizat de Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi este o invitaţie de parteneriat adresată întregii societăţi româneşti, contribuind la soluţionarea problemelor de reintegrare socială a foştilor deţinuţi. Teatrul completează oferta de activităţi şi programe de şcolarizare, alfabetizare, calificare profesională, educaţie non-formală, activităţi ocupaţionale, management comportamental, pentru o incluziune socială reală, astfel încât la ieşirea din penitenciar foştii deţinuţi să fie pregătiţi să facă faţă dificultăţilor în moduri socialmente acceptate“, a mai precizat, într-un comunicat, Mihaela Brăila.

32

http://jurnalul.ro/stiri/externe/un-sistem-inedit-in-invatamantul-superior-german-nu-suntem-o-fabrica-de-someri-682248.html

Un sistem inedit în învăţământul superior german: “Nu suntem o fabrică de şomeri”Germania este motorul Uniunii Europene, iar ascensiunea ei economică şi pe timp de criză poate fi pusă pe seama unui secret simplu: un sistem de învăţământ sănătos şi productiv. Un rol fundamental în această ecuaţie îl ocupă landul Baden-Wurttemberg (10,8 milioane de locuitori). De ce? Fiindcă aici sistemul de învăţământ a contribuit decisiv la o rată a şomajului de doar 4,1%, în comparaţie cu media din Germania de 7,1% şi cea din UE de 10,7%, dar şi un PIB pe cap de locuitor de 37.400 de euro, în comparaţie cu media din Germania de 30.200 de euro şi cea din UE de 23.000 de euro. 

615 studenţi din România

Nu întâmplător landul Baden-Wurttemberg (BW) este un magnet şi pentru studenţii din afara Germaniei. În medie între 8 şi 20 de studenţi se bat pe un loc la cele peste 70 de universităţi de stat din BW, startul anului universitar 2014-2015 reunind 358.000 de studenţi. Un student din opt este din străinătate, România fiind reprezentată de 615 tineri. Avantajul cert este că toate universităţile de stat în BW nu percep nici un fel de taxă de şcolarizare.

Buget local aiuritor

Bugetul total al landului BW este de 41,8 miliarde de euro. Pentru educaţie, landul a alocat anul acesta 14,65 miliarde de euro, peste 30% din bugetul total. Din bugetul pentru educatie, 3,85 de miliarde de euro sunt destinate învăţământului superior şi alte 470 de milioane de euro pentru cercetare. Aproape toate universităţile de stat din BW au trei componente în bugetul propriu: fonduri alocate de Guvernul federal german, fonduri alocate de Guvernul landului BW şi fonduri absorbite de la Uniunea Europeană. O regulă de aur pentru a menţine rata scăzută a şomajului în BW este ca universităţile de stat, în colaborare cu institutele de statistică şi previziune economică, să ia în calcul un număr de locuri pentru studenţi în concordanţă cu cererea reală de pe piaţa muncii în următorii 3-5 ani, când studentul îşi va termina studiile.

Tranziţie

Landul BW, ca şi restul Germaniei, se confruntă cu o perioadă de tranziţie în învăţământul superior prin trecerea de la sistemul clasic de patru ani şi o diplomă de stat, la sistemul Bologna, cu trei ani licenţă + 2 ani de masterat.

33

Numărul de semestre de la licenţă şi masterat diferă de la o universitate la alta, în funcţie de specializare. Cerinţele pentru studenţii din străinătate: o notă cat mai mare la examenul de bacalaureat şi un certificat care să ateste cunoştinţele de limba germană. Pentru a atrage şi mai mulţi studenţi, universităţile din BW au lansat numeroase specializări în limba engleză sau variante în care studentul poate opta să studieze anumite materii în engleză şi altele în germană. 

Un sistem inovator, adaptat după model American

Un caz aparte este cel al Universităţii Cooperative de Stat din Baden Wurttemberg (DHBW). Un sistem inovator, adaptat după modelul american, care ar trebui să fie aplicat într-un viitor nu foarte îndepărtat şi în România. DHBW, cu sediul central în capitala BW, Stuttgart, are trei campusuri şi nouă facultăţi pe teritoriul BW. Modelul pare complicat, dar este în esenţă simplu. Persistă cerinţele de bază, atestat de limbă+notă mare la bacalaureat, dar condiţia inovatoare este că admiterea la universitate se face doar după prezentarea unui contract semnat între student şi o companie germană. Practic, prin acest contract, universitatea are garanţia că studentul va fi deja plasat în piaţa muncii la terminarea studiilor. Contractul se negociază individual între student şi companie.

Remunerat pe perioada studiilor

Conform preşedintelui DHBW, Joachim Weber, studentul va fi remunerat pe perioada celor trei ani cu un salariu lunar cuprins între 750 şi 1.200 de euro. Compania nu are nici o relaţie financiară cu universitatea, iar studentul fiind la o universitate de stat este în continuare scutit de plata oricărei taxe de şcolarizare. Anul de studiu este format din două semestre de şase luni: trei luni de asimilare a cunoştinţelor teoretice în cadrul universităţii, urmat de trei luni de practică aplicativă la compania cu care este sub contract.

Vacanţa se negociază prin contract

Vacanţa se negociază tot prin contract, de obicei ea fiind de două săptămâni în perioada practicii. După şase luni, compania are dreptul să rezilieze unilateral contractul dacă nu este mulţumită de implicarea sau de notele studentului, acesta riscând exmatricularea de la universitate. Dacă după şase luni nu se întâmplă nimic, contractul nu poate fi reziliat decât în cazul în care studentul nu reuşeşte să adune numărul de credite necesar pentru trecerea într-un an superior. După finalizarea studiului, contractul încetează automat, iar studentul are la rândul lui dreptul să opteze pentru o firmă mai bună.

“Peste 33.000 de studenţi sunt acum la DHBW, aproape 10% din totalul studenţilor de la universităţile de stat din BW. Dintre aceştia, rata celor care nu finalizează studiile este de 10%, în timp ce alţi 10% vor opta pentru o firmă şi un loc de muncă mai bine plătit, dar 80% vor continua la compania iniţială. Companiile stabilesc cu câţi studenţi pornim la drum. Nu acceptăm mai mulţi de 30-35 într-o grupă. Această formă de învăţământ a debutat în 2009, iar numărul studenţilor este în creştere de la an la an. Colaborăm cu peste 9.000

34

de companii, cele mai multe mici şi mijlocii, 2.000 dintre ele având sediul în Stuttgart. Există o permanentă comunicare pe axa companie-student-universitate. Primim şi oferim feed-back imediat”, spune Weber. După finalizarea celor trei ani de studiu, multe companii nu recomandă studenţilor un program de masterat. Studenţii sunt monitorizati în perioada practicii astfel încât să execute la companii exact ceea ce învaţă la şcoală, iar la şcoală să înveţe lucrurile de care au cu adevărat nevoie în cariera lor. Pentru asta există în BW universităţi speciale de formare a profesorilor, aceştia neputând preda dacă nu au minimum cinci ani de experienţă în domeniul pe care îl vor preda. “Studenţii trebuie să capete experienţă aplicativă. Sunt firme mari care dau proiecte pe mâna studenţilor încă din primele şase luni. Altele sunt mai reticente şi trebuie să avem grijă ca studentii să performeze cu adevărat şi să nu fie folosiţi doar pentru a face copii xerox sau să servească cafeaua”, spun profesorii instituţiei.

Studenţii trebuie să îşi anunţe intenţia de a urma diversele specializări din cadrul acestei universităţi cu un an în avans. “Sunt companii care au imediată nevoie de forţă de muncă calificată. Salariul unui inginer la o astfel de companie poate ajunge la 2.500-3.000 de euro încă din primii ani de la terminarea studiilor. Sunt şi companii mari, precum Porsche, unde există 800 de aplicaţii pentru un loc de muncă. Evident că în aceste cazuri, compania face o evaluare a candidaţilor în avans, iar la noi ajung în final doar cei cu adevărat de valoare”, mărturisesc mai mulţi profesori de la DHBW. 979 de studenţi din afara Germaniei studiază în acest moment la DHBW, conform unui studiu dat publicităţii de institutul Baden-Wurttemberg International.

DEPARTAMENTUL DE COMUNICARE F.S.L.I.

35