FEDERATIA SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂŢĂMÂNT

REVISTA PRESEI

www.fsli.ro

1

18 Ianuarie 2016PREUNIVERSITARhttp://adevarul.ro/educatie/scoala/interviu-florian-colceag-antrenorul-genii-matematician-Imi-doream-devin-gunoier-domnul-hitler-1_5697ab8837115986c67cdbb8/index.html

INTERVIU Florian Colceag, „antrenorul de genii“, matematician: „Îmi doream să devin gunoier, ca domnul Hitler“Florian Colceag, expert internaţional în educaţia copiilor şi în educaţia de excelenţă, antrenor al olimpicilor la matematică, fondator al unei organizaţii pentru copiii supradotaţi şi mentor al acestora a avut, cândva, şi alte ţeluri în viaţă, inspirate de la bărbatul care venea zilnic să-i ia gunoiul. Florian Colceag e înalt, solid, are sprâncenele stufoase şi albite de timp, adică imaginea-şablon a profesorului de mate care ar face o clasă întreagă să amuţească atunci când intră la ore. Când începe să vorbească însă, vocea sa e atât de caldă încât te întrebi dacă ştie să ridice tonul, aşa cum obişnuiesc unii dascăli. Florian Colceag are 64 de ani şi antrenează genii. A adunat zeci de medalii obţinute de olimpicii pe care i-a ghidat mai bine de 15 ani la competiţiile naţionale şi internaţionale de matematică. A fondat o organizaţie pentru copiii supradotaţi, cu care se osteneşte să găsească soluţii la probleme globale. După un calcul simplu, dacă ar fi strâns toţi copiii care au trecut pe la cursurile sale, ar fi adunat cât trei şcoli pline. Trei şcoli numai de genii. Între timp, mintea sclipitoare a lui Florian Colceag e preocupată, printre altele, cu îmbunătăţirea sistemului ăstuia educaţional care ne tot alungă celelalte minţi sclipitoare din ţară. „Weekend Adevărul“: Sunteţi adesea cunoscut ca „antrenorul de genii“, pentru că vă ocupaţi de dezvoltarea copiilor supradotaţi. Vi s-a spus vreodată că sunteţi şi dumneavoastră un geniu? Florian Colceag: Nu, niciodată. În schimb, aveam multe porecle când eram la şcoală. Colegii mei nu mă puteau încadra în vreun grup, aşa că încercau să-mi pună nişte zurgălăi. Şi tocmai pentru că nu mă încadram în tipare, a trebuit să schimb şapte şcoli până la liceu. Şapte?! Mă suportau o vreme, dar până la urmă trebuia să mă mut. Şi nu pentru că făceaţi năzbâtii... Deveneam foarte incomod la ore. Ca să explic: începusem să scriu şi să citesc de la vârsta de 3 ani. Eram un copil curios şi doream să aflu cât mai multe. Cel mai mult mă interesa partea de ştiinţă. La 14 ani eram pasionat de fizică atomică, la 16 ani – de fizică cuantică, iar la 18, mă interesa filosofia mai degrabă ca profunzime a gândirii. În general, am fost un copil liniştit până în adolescenţă, când am început să fiu mai iscoditor şi să-mi întreb profesorii mai multe decât ne predau la ore, să le atrag atenţia atunci când greşeau.

2

Munci fizice cu cartea-n mână Deci pentru că eraţi un elev prea bun. Nu mă interesa să am 10 pe linie. Era o întrecere cu mine, nu avea niciun sens. Ţin minte că, în clasa a XII-a, am avut ambiţia, aşa, ca un hobby, să am toate notele, de la 1 la 10. Aveam medii mari, deci oricum nu puteam să rămân cu corijenţe. Numai 1 n-am reuşit să iau, deşi mi-am dorit foarte mult tot spectrul de note. De multe ori, primeam note mici ca pedeapsă, atunci când mă dovedeam mai cunoscător într-un domeniu decât profesorul. Şi atunci când nu mă mai suportau, plecam. (râde) Aşa arată copilăria duneavoastră – în mijlocul unui morman de cărţi? În copilărie, am trăit foarte mult în natură. M-am născut în Novaci (n.r. – judeţul Gorj), apoi am crescut la ţară, în comuna Pârscov (n.r. – judeţul Buzău) şi doar o parte din ea la Bucureşti. Era foarte interesant. Mă duceam cu capra la păscut, cu sapa la prăşit, am ucenicit la fierăria satului. Făceam muncă fizică, dar atunci când mă duceam cu caprele, eram mereu cu cartea în mână. Am citit enorm, absolut tot ce era în jurul meu. Vă stimulau şi părinţii în vreun fel inteligenţa? Am fost mai degrabă un autodidact. Tata a murit când eu aveam şase luni. Primăvara mergeam la ţară, la bunica, iar iarna, stăteam în Bucureşti cu mama. Mama mea era judecător de minori şi dreptul familiei, mereu foarte ocupată şi stătea la muncă până târziu seara. Căuta să le dea cea mai mică pedeapsă cu putinţă, era un om extraordinar. Se ducea mereu la puşcărie să vadă cum se descurcă acei copii, iar după ce-şi ispăşeau pedepsele, încerca să-i ajute şi să le găsească un loc de muncă. „Există şi o mafie a gunoaielor“ Vă povestea din cazurile pe care le avea? Da, sigur. Uneori era impresionată, alteori era ironică. Mi-aduc aminte de doi bătrâni, matusalemici amândoi, care voiau să divorţeze. Pe atunci, trebuia să mergi la tribunal pentru asta. Şi mama, foarte mirată, i-a întrebat: „Dar cum, aţi trăit împreună 60 de ani şi tocmai acum, la bătrâneţe, vreţi să divorţaţi?“. Iar bătrânul i-a zis: „Doamnă, am suportat-o 60 de ani. Mai am doar câteva luni de trăit, aşa că măcar acum să trăiesc şi eu liniştit!“. Şi, până la urmă, au divorţat. Cu aşa multe domenii diferite care vă pasionau, ce doreaţi totuşi să deveniţi? Iniţial voiam să devin fizician, după care am constatat că trebuie să ştiu foarte multă matematică pentru asta, aşa că am urmat Facultatea de Matematică. Acum sunt specializat în modele matematice şi am făcut asta din studenţie, în foarte multe domenii – biochime, biologie celulară, genetică, medicină, economie, sociologie... Dar când eram copil, voiam să devin gunoier. Numai asta n-am reuşit! “N-am fost un student bun. Îmi amintesc, de pildă, că n-aveam memorie. Nu puteam să tocesc o demonstraţie sau un curs, dar găseam pe loc soluţiile la diverse probleme. Eram spontan şi logic. Atunci când aveam enunţul, găseam o soluţie, însă nu eram în stare să învăţ demonstraţia”. Mai există matematicieni care au ajuns gunoieri, dar prin alte circumstanţe. De ce tocmai gunoier? Aveam un gunoier, la noi pe stradă, pe care-l chema Hitler. Nu era o poreclă! Când venea să ia gunoiul, oamenii strigau după el: „Domnul Hitler, veniţi să-mi luaţi gunoiul!“. Era un tip aşa plin de umor, că, pe la 4-5 ani, mă atrăgea

3

meseria lui. Mult mai târziu, am încercat să urmez totuşi această cale şi să realizez un program împreună cu prietenul meu, Mircea Popescu, privind procesarea gunoaielor. El avea o tehnologie pe care voia să o introducă şi în România, prin care se puteau extrage celuloză, lignină (n.r. – substanţă organică complexă, aflată în ţesuturile plantelor lemnoase) şi alte substanţe care puteau să fie folosite pentru a reduce tăierea copacilor din ţară. Mircea s-a ocupat mai mult ca mine de treaba asta, dar n-a reuşit. S-a împotmolit de mafia gunoaielor, pentru că da, există şi o mafie a gunoaielor. Arestat pentru 100 de zile Aveaţi modele, oameni care să vă îndrume mai departe? Au fost oameni pe care i-am cunoscut şi i-am respectat. Mi-amintesc de doamna Cabiria Andreian, o profesoară cu care am avut un curs în facultate. Eram la un examen, în sală, şi un coleg s-a dus la ea şi i-a spus: „Doamna profesoară, n-am învăţat nimic“. „Nu se poate să nu fi învăţat nimic, doar ai ajuns la cursul meu“, i-a spus ea pe un ton calm. „Dar, dar nu ştiu nimic.“„Bine. Ia spune-mi, ce materie am predat eu?“ „Păi, cutare.“ „Ei, uite că ştii ceva!“ „Şi care sunt capitolele pentru examen?“ Şi l-a ţinut pe băiatul acela aşa, în întrebări, până l-a trecut. El era extrem de inhibat. Atunci doamna Cabiria a fost pentru mine o culme a măiestriei profesorale, pentru că a ştiut să încurajeze un student care era totalmente blocat.Au existat momente când şi dumneavoastră v-aţi blocat? Li se întâmplă multor olimpici la matematică. M-am blocat din greşelile mele. Eram chiar la primul examen pe care l-am dat la admitere pentru Facultatea de Matematică. Când am primit subiectele, am început să scriu soluţiile pe orizontală, apoi pe verticală. Practic, am umplut spaţiile goale cu rezolvări. Eram total neglijent la detaliile neimportante, iar profesorul care mi-a citit lucrarea a zis că sunt semne pe lucrare şi m-a picat. „N-am suportat regimul impus“ Şi n-aţi intrat din prima la facultate. N-am intrat atunci. A trebuit să fac armata la Transmisiuni, în Bucureşti, de un an şi patru luni, lungă şi urâtă. Am stat mult şi în arest, pentru 100 de zile, pentru că fugeam din unitate, nu eram deloc un soldat liniştit. Stăteam 12 oameni într-o celulă pe o bucată de lemn de 2 metri şi jumătate, şase culcaţi într-un fel, şase peste noi. Era o mare bătaie de joc. Însă nu puteam să suport regimul impus. Asta mi-a rămas şi acum – mă opun la orice fel de nedreptate, dar judec şi modelez ieşiri din situaţii din acestea. „M-au dat afară de la Educaţie. Eram incomod“ Cum au fost primii ani de profesorat? Am terminat facultatea în anul ’78 şi am luat un post la Şcoala nr. 78, undeva la marginea Bucureştiului. Făceam naveta cu tramvaiul o oră. Era o şcoală de cartier muncitoresc, făcută de Nicolae Malaxa. Muncitorii au primit câte o bucăţică de pământ, unde şi-au făcut case. Era un loc de genul „Maidanul cu Dragoste“ (n.r – aluzie la romanul lui G.M. Zamfirescu), în care mai vedeai oameni cu cuţite, alţii intrau în puşcărie, era mahalaua pură. Din micul meu salariu le cumpăram covrigi copiilor ca să aibă ce mânca pentru că ei veneau la şcoală doar cu un ceai în burtă. Dar de la ei şi pe ei am învăţat prima oară tehnica didactică, ca apoi să pot lucra cu olimpicii. Dacă poţi să lucrezi cu ce e jos şi să reuşeşti să-i ridici, atunci ridici orice. I-am iubit enorm pe copiii aceştia. N-aveau sânge de geniu, dar aveau ambiţia oamenilor care, pentru că trăiau greu, aveau simţurile mult mai ascuţite. Pe lângă matematică, i-am

4

învăţat să fie umani, să gândească, să-şi asume tot ce fac – lucruri pe care ar trebui să le înveţe toţi copiii. Altfel, n-ar fi trăit matematica, ar fi fost pur şi simplu aridă. „Mintea lor era mai brici la Revoluţie“ La Revoluţie ce-aţi făcut? Eram într-o tabără de matematică cu copiii, la Sinaia. Treaba mea era să-i păzesc pe ei, pentru că se tot zvonea că vor veni terorişti. Copiilor nu le era chiar aşa frică. În zilele acelea, am lucrat cu ei la matematică. Spre marea mea uimire, am constatat că, în stimularea aia de atunci, copiii reuşeau să rezolve mai rapid probleme care de obicei le-ar fi dat mult de furcă. Mintea lor era mult mai brici. Doar că n-a ţinut mai mult... (râde) După ce s-au liniştit evenimentele, au avut aceleaşi dificultăţi în găsirea soluţiilor. Asta demonstrează încă o dată că, atunci când sunt foarte stresaţi, oamenii pot să-şi depăşească limitele. Aţi lucrat la Ministerul Educaţiei o vreme după ’90. Se dorea schimbare. Da, am ajuns la Ministerul Educaţiei, unde am lucrat un an, apoi m-au dat afară. Practic, au scăpat de mine pentru că îmi doream reformarea sistemului, îmbunătăţirea lui, ceea ce îmi doresc şi acum. Sistemul e inert, nu vrea, nu poate, nu are curaj, că nu vrea să rişte şi astfel trăim ca broasca în pahar care, pusă la foc mic, nu-şi dă seama că fierbe, aşa că moare. „Cursanţii simt cum le explodează creierii“ Cum vă explicaţi că nu s-a mai dorit colaborarea cu dumneavoastră acolo? Eram foarte incomod. La momentul acela, se discuta foarte mult în minister dacă să se introducă un manual de democraţie. Ei bine, nu s-a mai introdus. Şi ăsta e doar un exemplu. E dificil pentru cineva să lucreze cu dumneavoastră? Mai bine întrebaţi-i pe copii... Eu îi înţeleg pe ei, ei nu ştiu dacă mă înţeleg pe mine. Dar da, sunt un om foarte incomod. Şi cu cursanţii mei sunt la fel, pentru că îi stimulez foarte tare şi e mult de lucru. La fiecare curs, ei simt că le explodează creierii, apoi că li se strâng la loc încet. Le dau multă informaţie, evoluează enorm, dar ei ştiu că e bine. Cum v-aţi dat seama de inteligenţa sclipitoare a unor copii, mult peste cea obişnuită, peste cea a olimpicilor, de pildă? În primul rând, am descoperit-o tocmai fiind implicat în pregătirea lotului de matematică. 20 de ani am lucrat cu copii olimpici. Însă aici apare un lucru interesant: nu neapărat supradotaţii sunt olimpici. În ultimii 30 de ani, psihologii au constatat apariţia curbei lui Gauss pentru măsurarea inteligenţei. După mai multe studii de specialitate şi statistici în diverse părţi ale lumii, peste tot s-au văzut aceleaşi rezultate: populaţii de copii care au o inteligenţă mult peste norma obişnuită pe curba lui Gauss. Acei copii, de 2, 3 ani, cu abilităţi atât de diferite de cele pe care le ştiam înainte, încât părinţii lor sunt puşi în situaţia de a le căuta o cale, pentru că ei sunt depăşiţi de priceperile lor. Ce cazuri v-au impresionat la început? Fiecare copil e special în felul său. Pe mine m-au impresionat destul de tare copiii foarte săraci, care dezvoltau abilităţi foarte înalte şi care nu aveau nicio şansă în viaţă. Când eram student, am mers într-o practică productivă la o fermă viticolă, care avea şi nişte ţigani angajaţi, de-ai locului. Acolo am auzit cea mai frumoasă voce. O fată de 15 ani care cânta ca Maria Tănase. Fata

5

aceea nu avea buletin, era sclavul plantaţiei. Nu avea nicio şansă în viaţă, deşi avea un potenţial absolut colosal. Sunt o mulţime de astfel de cazuri, dar noi nu ştim să valorificăm potenţialele. „Sunt convins, cu toate argumentele ştiinţifice, că Dumnezeu există“ Cum recunoaşteţi copiii supradotaţi? Care sunt primele semne? Sunt copii care la 2, la 3 ani, citesc, socotesc. Unii încep să manifeste supradotare la 5 ani, alţii la 12 ani. Dar există un anumit moment care-i saltă peste baremul obişnuit. Momentele acestea sunt legate nu de coincidenţe, ci de faptul că acei copii îşi găsesc calea. Ei ştiu cine sunt, de unde vin şi ce treabă au pe acest Pământ. E o mare diferenţă între un copil obişnuit şi cei cu o inteligenţă deosebită, deoarece copilul obişnuit e interesat de bunul lui trai, pe când ceilalţi se implică în ceva mult mai adânc, în rezolvarea unor probleme. Ce tipuri de probleme rezolvă ei? Noi, în momentul acesta, ascultăm o piesă de chitară clasică. Vedeţi, vă dă o stare de bine. Ea în sine te umanizează – or, aceasta e una dintre marile crize ale omului: dezumanizarea. Iar astfel de probleme globale ajung să rezolve aceşti copii, de la dezumanizare la probleme de mediu şi de evoluţie. Unii copii merg pe artă, la fel cum alţii sunt pasionaţi de ştiinţe. Iar ei au nevoie în permanenţă de recunoaşterea calităţilor lor, de feedback din partea cuiva care să le con- firme ceea ce ştiu că pot. Or, asta nu poate veni din partea şcolii, pentru că şcoala le dezvoltă în cel mai bun caz cunoştinţe, nu şi personalităţile lor. Nu toate geniile sunt genii Ce înseamnă, de fapt, copii cu abilităţi înalte? Sunt trei categorii de astfel de copii – cei care sunt lideri, olimpicii şi cei care-şi îngroapă abilităţile pentru că n-au nimerit într-un context care să-i sprijine. Cei din urmă se cheamă underground. La un moment dat, răsar. Au nişte rezultate spectaculoase, după care dispar, se ascund. Nu neapărat toţi copiii cu abilităţi înalte învaţă bine. Printre ei, sunt unii care învaţă foarte prost, iar istoria scoate la suprafaţă astfel de oameni: Thomas Edison, de pildă, care a fost dat afară din şcoală, fiind considerat o catastrofă. Şi noi avem mulţi informaticieni străluciţi, care n-au terminat nici şcoala generală – nu liceul! Cunoaşteţi astfel de cazuri? La noi? Cum să nu? Cred că orice firmă de IT, din România şi de pretutindeni, are astfel de angajaţi, pentru că sunt nişte informaticieni foarte buni, chiar dacă nu au o facultate. Pe oameni nu-i mai interesează diploma angajatului, ci să aibă nişte lucrători capabili. Se spune că oamenii care sunt preocupaţi cu ştiinţele exacte nu prea au abilităţi sociale. E o prejudecată? Sunt mai greu de implicat social? În majoritatea cazurilor, acest lucru e rezonabil, pentru că trăiesc într-o societate care nu-i priveşte cu ochi buni, sunt complet diferiţi de restul. Asta e marea dramă. În general, copiii ar putea dezvolta abilităţi uluitor de înalte, toţi, dacă ar avea metodele potrivite. E o dorinţă foarte mare de îmbunătăţire a educaţiei, care a ajuns în clipa de faţă într-un stadiu de putrescenţă. Am bucuria să fac parte dintr-un colectiv care lucrează la un asftel de proiect. Ne vom împiedica de nenumărate greutăţi: de o necunoaştere în rândul profesorilor a unor metode, de necesitatea schimbării curriculei, a sistemului de evaluare, a schimbării paradigmei educaţionale. Profesorii trebuie să

6

înveţe să aibă stiluri de predare care să corespundă stilurilor de învăţare ale copiilor. Pare un plan extraterestru pentru mediul rural. În mediul rural lucrurile sunt şi mai dificile pentru că mulţi dintre profesori, învăţători, nici nu au o facultate absolvită. Dar trebuie să ne gândim altfel. La ţară, copiii muncesc de la vârste mici, cu familia, pe câmp, altfel nu pot supravieţui. Şi îşi dezvoltă abilităţi extraordinare. Or, noi trebuie să ne uităm, de acum, la tot ce putem face pe educaţie, la aceste abilităţi pe care le au copiii care au fost supuşi în condiţii stresante. Am un prieten belgian care lucrează cu copiii din favelas (n.r. – cartiere foare sărace), în ţările latino-americane. Ultima oară când m-am întâlnit cu el mi-a povestit că aceşti copii dovedesc nişte abilităţi foarte bune pe antreprenoriat. Ei supravieţuiesc acolo unde şi şobolanii ar muri de foame şi li s-au ascuţit simţurile. Şi pentru că există cineva care face cursuri de antreprenoriat cu ei, le dă instrumente de lucru, ei ajung antreprenori, unii de succes chiar. Cum ar putea deveni ţiganii şuţi nişte experţi în şlefuirea diamantului Se pot găsi soluţii şi pentru situaţii similare în România? Mă uit cum noi ignorăm potenţiale şi nu facem nimic specific pentru ele. Păi, din nişte copii de ţigani lingurari, dacă sunt puşi în faţa unei formări profesionale adecvate, se pot face nişte meseriaşi pentru viori sau alte instrumente muzicale, pentru că au simţul lemnului, prin tradiţie. Din nişte ţigani şuţi, care sunt învăţaţi de mici să fie hoţi de buzunare, putem obţine nişte experţi în şlefuirea diamantului. Au un simţ al tactilităţii fantastic! Mi-amintesc foarte clar de cazul uzinelor Malaxa. Atunci când a turnat uzinele, Nicolae Malaxa a angajat la turnătorie ţigani care lucrau în fontă şi în fier turnat. Toate obiectele pe care le-au făcut aceştia au fost perfecte, fără o bulă de gaz. Aveau simţul metalului. Acum nu mai putem găsi aceşti meseriaşi. Fiind trecuţi prin filtrul învăţământului de masă, li s-au distrus aceste abilităţi. Ăsta e doar un caz izolat. Ne uităm la handicap, nu la dotarea superioară Care ar mai fi acei copii care-şi pot dezvolta abilităţile altfel decât prin sistemul clasic cu care sunt obişnuiţi şi cum şi-ar găsi „calea“? Vorbeam de copiii din mediul rural, care au învăţat să stea în tractor de la o vârstă foarte mică şi ştiu ce înseamnă legile pământului. Printr-o educare corectă şi bine direcţionată, pot ieşi nişte specialişti ecologişti fabuloşi. Să ne uităm la copiii autişti. Copiii aceştia înţeleg animalele, plantele, mediul natural, au abilităţi calculatorii extraordinare, au capacităţi de a recunoşte detalii dincolo de orice normă, dar le folosim? Ce faci cu copiii hiperchinetici, care sunt agitaţi, pentru care statul în bancă e o frustrare? Ei pot fi nişte meseriaşi incredibil de buni. Nu obosesc. Sunt motivaţi, în clipa în care au un ţel nu-i opreşte nimeni. Noi ştim că un elev trebuie să fie disciplinat, ascultător şi să memoreze. Deci trebuie să fie un auditor secvenţial, căruia i s-au tăiat toate aripile. Cu cealaltă categorie de copii, care sunt 70% din masă, nu am creat ceva adecvat copilului – nişte orizonturi care să le permită să fie utili societăţii. Acum ne mirăm că avem un flux de tineri care pleacă din România în permanenţă. Asta pentru că nu le-am creat condiţiile – ceea ce înseamnă ca din şcoală să aibă programe diferenţiate, care să le permită să valorifice calităţile înalte pe care le au. Eu n-am văzut până acum o şcoală pentru copiii cu handicap senzorial, de pildă, care sunt copii care au dublă excepţionalitate

7

– au handicap senzorial şi o inteligenţă extrem de activă pe alte simţuri pe care le formează prin compensaţie. De pildă, orbii au simţ tactil fantastic. Ei pot fi extrem de buni în diverse meserii – de la maseuri până la terapeuţi. Numai că noi ne uităm la handicap, nu la dotarea superioară pe care o au în anumite direcţii şi nu creăm şcoli specifice care să le antreneze abilităţile înalte pe care le au. „Românii au o inteligenţă a improvizaţiei foarte bună“ Există un profil distinct al inteligenţei româneşti? Are România o genialitate aparte? Nu numai că există, dar aş putea spune că România este una dintre ţările care excelează în domeniu. La un moment dat, media de copii supradotaţi din România era dublă faţă de media europeană. Însă migraţia ne pune în situaţia de a nu avea anumite date certe. Avem o inteligenţă a improvizaţiei foarte bună, care ne permite să fim creativi în momente dificile, imaginativi şi cu obiecte pe care le avem la îndemână, dar şi cu obiecte pe care însă nu le deţinem. Asta ne condamnă pe anumite direcţii şi ne dezvoltă pe altele. Românii se mai caracterizează şi printr-un cuvânt care spune mult – complexitate. Nefiind sprijiniţi, au trebuit să se lupte cu o diversitate de probleme şi atunci au dezvoltat o capacitate de a rezolva probleme de mare complexitate care este extraordinară şi aproape unică. Alte popoare au alte tipuri de genialitate, chiar alte tipuri de inteligenţă a improvizaţiei. Dar noi suntem oamenii haosului. Noi înflorim în haos! „Şcoala“ unde copiii pun întrebările Dar a evoluat în vreun fel inteligenţa copiilor de-a lungul timpului? E mai vie. Există şi nişte statistici interesante care arată că inteligenţa generală creşte cu 0,3% anual, în timp ce inteligenţa copiilor cu abilităţi înalte creşte cu 3% anual. De zece ori mai rapid faţă de cea a copiilor obişnuiţi! Se spune că oamenii care lucrează cu judecăţi formale, aceste genii până la urmă, au tendinţa de a avea căderi psihice. Cum e cazul matematicianului John Nash, premiat cu Nobel, care suferea de schizofrenie paranoidă… Dar John Nash nu e un caz de insucces, dimpotrivă. El a fost un copil cu dublă excepţionalitate – şi cu schizofrenie, şi cu inteligenţă înaltă. Multe cazuri de genul acesta au avut această istorie. Să-l luăm ca exemplu pe Einstein, despre care se spune că avea ADHD (n.r. – deficit de atenţie), sau pe Stephen Hawking, care a fost diagnosticat cu scleroză laterală amiotrofică. Dizabilitatea, dacă există, creează o abilitate complementară. Ei au sărit peste problema pe care au avut-o, şi-au depăşit slăbiciunile, dar nu şi-au abandonat abilităţile. Marile probleme sunt atunci când cei sănătoşi îşi îngroapă apitudinile pentru că aşa li se cere. Sunt pedepsiţi dacă sunt prea curioşi şi deranjează cu întrebări, dacă vin cu alte soluţii decât cele standard. Practic, se pierd pentru că, nefiind ajutaţi, nu-i mai pasionează nimic. Noi am deschis recent Academia Kogaion (n.r. – prima Academie de Cunoaştere şi Inteligenţă Integrată şi Complexă din România), unde vin copii cu abilităţi înalte. Nu e o şcoală, e un loc unde se face un program de enrichment. Ei vin şi pun întrebări, iar eu le răspund. Sunt multe alte activităţi interesante: cercuri de inventică, de arte, e un loc unde îşi dezvoltă şi personalitatea, şi abilităţile, ceea ce şcoala nu le oferă. Ca să participe la aceste cursuri, copiii trebuie să dea anumite teste? Practic, îi verificaţi dacă au abilităţi înalte?

8

Nu. Eu n-am nevoie de teste. Îmi dau seama. Şi nu v-aţi înşelat niciodată în privinţa vreunui copil? Sincer, nu. O singură dată – era un fost elev de-al meu, olimpic, care avea o privire foarte ştearsă, nişte ochi de peşte fiert, dar care era extrem de inteligent. Pentru o clipă, n-am fost sigur de calităţile lui din cauza privirii sale tulburi, după care mi-a dovedit că era de fapt un băiat foarte inteligent şi introspectiv. Sunteţi credincios, domnule Colceag? Oh, aş putea spune mai mult de-atât: eu îl înţeleg pe Dumnezeu. La mine nu e o problemă de credinţă, eu înţeleg legile. Sunt convins că Dumnezeu există, cu toate argumentele ştiinţifice.

http://adevarul.ro/educatie/scoala/ministerul-educatiei-cursuri-suspendate-luni-scolile-bucuresti-ilfov-ialomita-calarasi-1_569b69df37115986c695af8a/index.htmlCursurile au fost suspendate luni în şcolile din Bucureşti şi în 15 judeţe afectate de codul galben de viscol Autorităţile locale au decis suspendarea orelor de curs de mâine în Capitală şi în judeţele Ilfov, Ialomiţa, Călăraşi, Giurgiu, Buzău, Vrancea şi Tulcea, din cauza codului galben de ninsoare şi viscol. În judeţele Vaslui, Alba, Argeş, Brăila, Galaţi, Dâmboviţa, Constanţa şi Olt cursurile se vor desfăşura parţial.În urma deciziilor luate de colegiile prefecturale judeţene, luni, cursurile vor fi suspendate în toate unităţile de învăţământ din Bucureşti şi din judeţele Ilfov, Ialomiţa, Călăraşi, Giurgiu, Buzău, Tulcea şi Vrancea. Suspendarea parţială a cursurilor s-a impus în 7 judeţe, după cum urmează: - Vaslui (unităţile de învăţământ din mediul rural) - Brăila (şcolile din mediul rural şi din oraşele Făurei, Ianca şi Însurăţei) - Galaţi (toate unităţile de învăţământ din mediul rural) - Constanţa (toate unităţile de învăţământ din judeţ, cu excepţia celor din municipiile Constanţa, Medgidia şi Mangalia) - Dâmboviţa (15 unităţi de învăţământ) - Olt (27 de unităţi de învăţământ) - Argeş (5 unităţi de învăţământ) - Alba (o unitate de învăţământ). Universităţile nu au suspendat cursurile În ceea ce priveşte cursurile universitare din zonele afectate de ninsori şi viscol, reprezentanţii Ministerului Educaţiei au luat legătura cu rectorii instituţiilor de învăţământ superior din oraşele aflate sub cod portocaliu. Rectorii au decis ca desfăşurarea cursurilor şi a examenelor să nu fie afectată. În situaţia în care studenţii nu vor reuşi să susţină evaluările din cadrul sesiunii curente, acestea vor putea fi reprogramate la nivelul fiecărei universităţi în parte. Cod portocaliu de ninsori şi viscol

9

Bucureştiul şi 11 judeţe din sud-estul ţării sunt, până duminică seară, sub avertizare cod portocaliu de ninsori şi viscol, iar alte 12 judeţe din sud, est şi centru au fost avertizate cu cod galben. În Bucureşti şi judeţele Ilfov, Prahova, Buzău, Giurgiu, Ialomiţa, Călăraşi, Brăila, Vrancea, Galaţi, Tulcea şi Constanţa, avertizate cu cod portocaliu, vântul depăşeşte la rafală viteze de 70-80 de kilometri pe oră, zăpada este troienită şi vizibilitatea este redusă sub 50 de metri. Sub avertizare cod galben sunt judeţele Vaslui, Bacău, Covasna, Braşov, Dâmboviţa, Teleorman, Argeş, Vâlcea, Olt, Dolj, Giurgiu şi Mehedinţi.

http://adevarul.ro/educatie/scoala/calendarul-simularilor-evaluarea-nationala-2016-1_569911e237115986c6865d17/index.htmlCalendarul simulărilor la Evaluarea Naţională 2016Elevii de clasa a VIII-a încep simulările la Evaluarea Naţională 2016 pe 22 februarie. Aceştia vor fi testaţi la Limba şi literatura română.Potrivit Ministerului Educaţiei Naţionale, care a publicat vineri Calendarul simulării naţionale pentru elevii care termină gimnaziul. La fel ca în anii precedenţi, simularea va avea subiecte unice pe ţară şi va fi dată la nivel naţional.Calendar Simulare Evaluarea Naţională 2016 22 februarie 2016 Simulare - Limba şi literatura română - proba scrisă 23 februarie 2016 Simulare - Matematică - proba scrisă 24 februarie 2016 Simulare - Limba şi literatura maternă - proba scrisa 4 martie 2016 - Afişarea rezultatelor

http://adevarul.ro/educatie/scoala/bac-2016-elevii-xi-a-xii-a-sustin-simularea-examenelor-bacalaureat-martie-1_5699090f37115986c686242d/index.htmlBAC 2016 Elevii din clasele a XI-a şi a XII-a susţin simularea examenelor de Bacalaureat în luna martieElevii de clasele a XI-a şi a XII-a vor susţine simulările examenelor la Bacalaureat în luna martie, potrivit unui act normativ publicat vineri de Ministerul Educaţiei Naţionale (MEN).Potrivit sursei citate, liceenii vor fi testaţi începând cu data de 7 martie, când va avea loc proba la Limba şi literatura română. Elevii vor susţine simulări până pe data de 10 martie, arată calendarul publicat de MEN. Calendarul Simulării la Bacalaureat 2016 7 martie 2016: Simulare - Limba şi literatura română - proba scrisă 8 martie 2016: Simulare - Limba şi literatura maternă - proba scrisă 9 martie 2016: Simulare - Proba obligatorie a profilului - proba scrisă 10 martie 2016: Simulare - Proba la alegere a profilului şi specializării (numai pentru elevii clasei a XII-a) - proba scrisă

10

18 martie 2016 - afişarea rezultatelor Conform hotnews.ro, rezultatele sunt analizate la nivelul fiecărei şcoli, prin discuţii individuale cu elevii dar şi prin dezbateri la nivelul clasei şi cu şedinţe cu părinţii. Potrivit metodologiei, liceenii susţin simulări la nivel naţional, testările urmând să aibă loc la aceeaşi dată în toate liceele din ţară, în timp ce subiectele vor fi unice, concepute de o comisie din Ministerul Educaţiei.

http://adevarul.ro/educatie/scoala/document-prioritatile-educatie-anul-2016-reabilitarea-caminelor-studentesti-schimbarea-legislatiei-1_5698fd0a37115986c685ce55/index.htmlDOCUMENT Priorităţile din Educaţie în anul 2016: reabilitarea căminelor studenţeşti şi schimbarea legislaţieiMinisterul Educaţiei Naţionale (MEN) a publicat vineri priorităţile instituţiei pentru anul 2016, dar şi planul de bătaie pentru realizarea acestor obiective. Învăţământul profesional dual, reabilitarea căminelor studenţeşti, schimbarea legislaţiei şi o tranziţie mai bună de la liceu la facultate sunt doar câteva dintre priorităţile din acest an.Potrivit documentului care urmează să fie trimis în Parlament de premierul Dacian Cioloş, se doreşte integrarea Sistemului Informatic din Educaţie şi Cercetare, dezvoltarea capacităţii instituţionale a universităţilor, reabiltarea căminelor, arată Hotnews.ro. Printre altele, Ministerul Educaţiei vrea să asigure transparenţa în Educaţie şi Cercetare prin crearea unui mecanism integrat de asigurare a transparenţei care se va finaliza în octombrie 2016. Învăţământul dual, o prioritate în 2016 O altă prioritate a Ministerului Educaţiei este reglementarea la scară naţională a învăţământului profesional dual, urmând a fi definit contractul de formare profesională care va fi semnat de ministerul Educaţiei şi companiile care finanţează acest tip de şcoala profesională. Totodată, se va adapta planul cadru şi a curriculei, la nevoile pieţei forţei de muncă în colaborare cu mediul privat, accentul urmând a fi pus pe partea practică. În ceea ce priveşte tranziţia de la învăţământul liceal la cel superior, se doreşte creşterea gradului de absolvire a primului an de învăţământ superior printr-un parteneriat cu Banca Mondială, care să susţină financiar 300 de licee prin oferirea unor granturi. Liceele în care nu se ia Bac-ul, în vizorul Ministerului Educaţiei Apoi, tot la acest capitol, urmează să fie luate măsuri în liceele care au o rată scăzută de promovare a Bacalaureatului. Un alt punct cheie se referă la implementarea strategiei de cercetare-dezvoltare şi inovare pentru specializare inteligentă, care se va face prin stabilirea sistemului de monitorizare şi evaluare, precum şi prin dezvoltarea mecanismului de „descoperire antreprenorială” pentru operaţionalizarea strategiei.

11

Măsuri vor fi luate şi pentru internaţionalizarea învăţământului superior. Mai exact, în luna septembrie ar putea fi aprobată o strategie în acest sens, în timp ce la mijlocul acestui an se doreşte o actualizare şi o simplificare a prevederilor privind recunoaşterea diplomelor.

http://adevarul.ro/locale/vaslui/ultimatul-scoala-barladeana-muzica-institutia-risca-inchisa-finele-anului-scolar-1_569c8d5437115986c69ebda9/index.htmlUltimatul pentru şcoala bârlădeană de muzică. Instituţia riscă să fie închisă până la finele anului şcolarŞcoala de muzică şi arte plastice "N. N. Tonitza" Bârlad este la un pas de desfiinţare şi a primit în acest sens un ultimatum de la ARACIP. Autorităţile locale nu au nicio reacţieCei peste 200 de copii înscrişi la Şcoala de Muzică şi Arte Plastice "N. N. Tonitza'' Bârlad riscă să fie distribuiţi altor şcoli peste câteva luni. Cunoscută pentru rezultatele obţinute la concursuri naţionale, instituţia a intrat în vizorul ARACIP la finele anului trecut şi comisia de evaluare a înaintat un ultimatum. Condiţiile improprii din sălile de curs şi vechimea clădirii în care îşi desfăşoară activitatea au dus instituţia în dizgraţia forurilor superioare, fără a ţine cont de performaneţele înregistrate de elevi şi profesori. Se ştie că unitatea funcţiuonează într-o clădire aflată în patrimoniul naţional, motiv pentru care nu au putut fi efectuate lucrări de reconsolidare, costurile fiind uriaşe şi demersurile anevoioase. Culmea, şcoala de muzică are un sediu conform încă de acum doi ani dar nu s-a putut folosi de el nicio zi. Sediul fostei Şcoli nr. 4, după pierderea personalităţii juridice din lipsă de elevi, i-a revenit şcolii de muzică. Acest lucru s-a spurapus în începerea lucrărilor de modernizare şi reconsolidare şa Şcoala gimnazială nr. 1 "Iorgu Radu" iar orele de curs au fost mutate în sediul fostei Şcoli nr.4. În timp ce "chiriaşii" îşi desfăşoară orele în condiţii normale, elevii de la Şcoala de muzică se înghesuie în săli mici şi insalubre. Mariana Bogos, directoarea şcolii de muzică, a spus că ameninţarea cu închiderea este cât se poate de reală: "Singurele probleme ale şcolii noastre sunt cele de spaţiu. Nu avem bibliotecă, nici sală de sport, sălile de curs sunt foarte mici, iar sălile de instrument sunt cât de cât utilizabile. Am primit un ultimatum şi ar trebui să remediem problemele până la finele anului şcolar. Speram ca următorul control să-l avem la finele anului şcolar, dar ni s-a transmis că evaluatorii ARACIP intenţionează să vină într-un nou control în prima parte a anului". Lucrările la Şcoala nr. 1 au fost încheiate după cum au precizat edilii Bârladului într-o conferinţă de presă, dar nu a fost obţinut avizul ISU, motiv pentru care elevii nu au fost mutaţi în şcoala nouă. În timp ce autorităţile locale se împiedică în hăţişul legislativ, Şcoala de muzică îşi pierde şansele de a rămâne în funcţionare. Menţionăm că am solicitat un punct de vedere de al Primăria Bârlad dar nu am primit răspuns.

12

http://adevarul.ro/locale/pitesti/din-cauza-drumurilor-inzapezite-avariilor-retelele-electrice-copiii-cici-comune-argesene-nu-fac-luni-cursuri-1_569bb57e37115986c6981e1a/index.htmlDin cauza drumurilor înzăpezite şi a avariilor la reţelele electrice, copiii din cinci comune argeşene nu fac luni cursuriCinci din cele opt unităţi de învăţământ care, din cauza condiţiilor meteo, au solicitat suspendarea cursurilor, pentru luni, 18 ianuarie, au primit acordul Instituţiei Prefectului Argeş pentru aplicarea acestei măsuri.Echipe mixte ale Inspectoratului Judeţean de Poliţie şi Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Argeş au verificat motivele invocate de directorii de şcoli şi primari la solicitarea suspendării cursurilor - mai exact, lipsa de alimentare cu energie şi / sau drumuri comunale impracticabile - iar acolo unde situaţia a cerut-o, s-a dat avizul. În total, 737 de copii de la şcolile din Băbana, Ciomăgeşti, Moşoaia, Uda şi Ungheni nu vor merge mâine la cursuri. Copaci căzuţi şi avarii la reţelele CEZ Azi-noapte şi astăzi, ISU Argeş a intervenit pentru degajarea a 15 copaci căzuţi pe străzi şi pe autoturisme, dintre care 12 numai în Piteşti. În această dimineaţă, în 32 de localităţi erau avarii la reţelele de alimentare cu energie electrică, iar 17 echipe de la CEZ s-au aflat în teren pentru a încerca remedierea acestora. Tot din cauza condiţiilor meteo nefavorabile, pe DN73, Piteşti-Brasov s-au impus restricţii de circulaţie pentru maşinile mai grele de 7,5 tone.

http://adevarul.ro/educatie/scoala/titl-1_569b8d3437115986c696dbb5/index.htmlNema educaţie, nema viitorOful meu, proiectul meu pentru 2016, este educaţia. Împreună cu colegii mei din Coaliţia pentru Educaţie m-am uitat plină de speranţă la priorităţile strategice ale Ministerul Educaţiei publicate pe 15 ianuarie. Găsiţi aici harta strategiei asumate de Minister. Am trecut în vedere şi schemele celorlalte Ministere. Am găsit două menţiuni despre “oameni”: la Finanţe, una dintre priorităţi este “îmbunătăţirea interacţiunii cu contribuabilul” şi la Fonduri Europene: “sprijinirea Beneficiarilor (…)”. În cazul celor două ministere care au legătură cu dezvoltarea resurselor umane, a capitalului uman al României, respectiv la educaţie şi la muncă (de ce nu mă miră?) oamenii sunt absenţi din strategii şi preocupări, inclusiv cei de la catedră care nu sunt învăţători, educatori, profesori ci doar o preocupare de „management a carierei didactice”. Eu ştiu că aceste „scheme” vorbesc mai puţin despre miniştri şi viziunea lor şi mai degrabă despre instituţiile care le-au propus. Acest rezultat asumat la început de an este muncit în ministere de mai multe luni şi este parte dintr-un mecanism de guvernare care încearcă de câţiva ani, inclusiv ca urmare a solicitărilor Comisiei Europene, să se modernizeze.

13

Dar „schema” există, a devenit publică şi mesajul este asumat de către Cabinetul Dacian Cioloş. Aşa că, pentru domeniul educaţiei am şi eu un mesaj şi nu îl formulez către ministrul Curaj sau secretarii de stat. Ci către linia de directori generali şi directori din ministere, o linie cu titulari care au, majoritatea, mulţi ani vechime, o linie care asigură managementul oricărei instituţii publice. Mesajul meu este pentru ei, precum şi pentru experţii care au lucrat la aceste documente. Celor mai în vârstă, plasaţi în poziţii de senioritate le transmit că îi înţeleg şi că generaţia mea, educată în mare parte înainte de 1989, destul de obedientă şi, mai ales rezilientă, îi va susţine la pensie. Sigur îi va ajuta şi faptul că fiii şi fiicele lor sunt cred destul de bine cu şcolile pe care le-au făcut, nu-i aşa? Celor mai tineri le transmit că nu îi (mai) înţeleg: ştiu că sunt ultimii veniţi în minister şi, la o restructurare, sunt primii propuşi pentru plecare, mai ştiu şi că au avut emoţii de Sărbători, pentru că se lucra o nouă organigramă. Ceea ce refuz să înţeleg şi să accept este: “Cum transmiteţi copiilor, cadrelor didactice, directorilor de şcoli curaj şi integritate pentru a spune lucrurilor pe nume, pentru a face lucruri bune, pentru a creşte şi a se dezvolta, dacă voi nu aveţi? Pare că nu (mai) aveţi curaj, provocări, curiozităţi, integritate, ori aceste comportamente sunt esenţiale în învăţare.” Unora dintre ei, indiferent de vechimea din sistem, pot chiar să le pun întrebarea: “Dacă neoficial recunoaşteţi că provocarea sistemului (pierderea de elevi, abandonul, calitatea slabă a cadrelor didactice, lipsa dublei specializări) este secundarul inferior, ce spune atunci despre voi, ca entitate supremă de reglementare, modul în care sunt proiectate priorităţile strategice ale ministerului? Eu văd că aveţi un focus pe primar: uşor de gestionat – îl descărcaţi ca presiune pe învăţătoare, mecanismele de la primar se pot regla între un cadru didactic bun, o şcoală medie, copiii şi părinţii care încă nu au temeri şi teme prea complicate. Mai văd că sunt mai multe teme dedicate învăţământului superior şi cercetării, tangenţa cu învăţământul secundar fiind un transfer mai bun între secundarul superior şi învăţământul terţiar (unde direcţia şi efortul vin din proiectul Băncii Mondiale). Şi cam atât despre învăţământul obligatoriu. La întrebarea pe care un comunicator din Minister ar putea să o aibă -“Şefu/şefa…, da’ cum spunem noi toate astea, să le-nţeleagă lumea?”- ghicim un răspuns posibil: “Dă-le aşa, cu schema şi tabelul, ca să înţeleagă fiecare ce vrea.” Şi aş adăuga: că dacă le explicăm mai clar au să înţeleagă şi ce nu este bine şi ce nu funcţionează. Ar vedea că lipsesc cuvinte că “oameni”, “preşcolari”, “elevi”, “profesori”, “incluziune”, “comunitate de învăţare”, “starea de bine”, “dezvoltare personală”, “competenţe pentru o viaţă împlinită”, “asigurarea respectării fiinţei umane şi a nevoilor sale esenţiale” şi, evident, lista ar putea continua. În concluzie, care este răspunsul ministerului de linie la ceea ce se întâmplă în sistemul pe care îl “gestionează şi reglementează”? Personal, mă uit ca la o oglindă la schema de priorităţi strategice ale Ministerului Educaţiei. Şi cred că imaginea propusă chiar spune “cât o sută de cuvinte”: este mare nevoie să fie înfiinţat un Minister al învăţământului obligatoriu, o Agenţie naţională a şcolilor sau ceva, orice, o instituţie care să se ocupe şi de preşcolari, elevi, învăţătoare, disciplină, obiectivitate, bucurie, autonomie în învăţare, procese centrate pe elev. Aş alege o clădire nouă, aş desena organigrama şi direcţiile necesare, ca răspuns la scopul şi obiectivele propuse, fără să implic oameni din sistemul actual, aş pune etichete de servicii şi direcţii pe uşi şi aş da

14

concurs public, de-adevăratelea, pentru fiecare post din noua instituţie. Şi ce ar conta, în primul rând, ar fi cât de bine înţeleg candidaţii care este misiunea lor în postul pe care ar urma să-l ocupe si nu cât de bine ştiu Legea Educaţiei, articol cu articol. Am avut de-a lungul anilor profesori minunaţi, dintre cei mai buni şi am învăţat în şcoli pe care le respect şi care au avut asumat, dintotdeauna, un set de valori şi echipe bune de management. Unul dintre profesorii mei a scris: “Viitorul este tot mai mult o stare de construit. Credem că instituţiile publice suferă, din acest motiv, o restructurare profundă. Tradiţional ele se concentrau pe soluţionarea problemelor curente, aplicând legislaţia. […] În ultimul timp instituţiile publice se orientează spre schimbarea socială printr-un efort organizat, desfăşurat în timp. […] O nouă competenţă este necesară. Orientarea spre construirea viitorului constă în schimbarea profilului activităţii insituţiilor: din rezolvarea de probleme punctuale, în activităţi de dezvoltare proiectată şi planificată.”[1] Altfel spus, construirea viitorului micilor cetăţeni români pare să fie în responsabilitatea unor oameni decidenţi, executivi care preferă să rezolve probleme punctuale (cum ar fi autorizaţiile de funcţionare) mai degrabă decât să se restructureze profund şi să deseneze un viitor posibil. Ce s-ar întampla dacă am ridica nivelul întrebărilor, căutând dovezi de patriotism, responsabilitate, curaj, reprezentare a celor care nu vorbesc, integritate, includere şi incluziune, asigurarea de şanse egale prin măsuri diferenţiate? Dacă am cere exemple de comportamente dovedite în acest sens cred am avea confirmarea că educaţia din România nu este în acest moment nici condusă, nici asumată, nici participativă. Nu avem eroi, lideri, nebuni idealişti în sistem. Speranţa şi calitatea care este încă în sistem este asigurată de profesori şi directori de şcoli dedicaţi, de modele, însă impactul acestora este mic la nivel de politici publice naţionale. Cred că administraţia centrală este atât de centrată pe ea însăşi încât nu mai are contact cu scopul şi misiunea pentru care a fost înfiinţată, respectiv contactul dintre Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice este foarte departe de preşcolari, elevi, educatori, învăţători şi profesori. Pentru că da, “împăratul era gol”, dar ce haine frumoase credea că are! Coaliţia pentru Educaţie este o federaţie constituită în 2015, de mai multe ONG-uri din domeniu, care îşi propune să coaguleze energii şi resurse pentru a împlini o viziune curajoasă despre învăţare în România. Procesul de formare şi dezvoltare a Coaliţiei este un proiect finanţat prin granturile SEE 2009–2014, în cadrul Fondului ONG în România. Proiectul este susţinut de către Asociaţia C4C - Communication for Community, Asociaţia Română de Dezbateri, Oratorie şi Retorică, si Institutul pentru Dezvoltarea Evaluării în Educaţie. Mai multe informaţii puteţi găsi pe site-ul: www.coalitiaedu.ro. [1] Zamfir, Stoica, Stănculescu – Dezvoltarea socială. Capacitatea instituţiilor. Ghid de evaluare, 2007, pp 5-6;

15

http://adevarul.ro/locale/focsani/viscolul-inchide-luni-scolile-vrancea-1_569b8a8337115986c696c0ad/index.html

Viscolul închide pentru luni toate şcolile din VranceaDecizia a fost luată de conducerea Inspectoratului Şcolar Vrancea, după ce mai multe drumuri din judeţ sunt închise din cauza troienelor.După consultarea tuturor directorilor din judeţ, conducerea Inspectoratului Şcolar Vrancea a hotărât suspendarea cursurilor în unităţile de învăţământ din Vrancea pentru ziua de luni. Decizia vine ca urmare a faptului că viscolul a închis mai multe drumuri din judeţ şi care creează în continuare probleme autorităţilor."Luni nu se învaţă în nicio şcoală iar elevii vor reveni la ore cel mai probabil marţi. Cursurile vor fi recuperate", ne-a spus Lidia Dumbravă, inspectorul şcolar general al ISJ Vrancea.

http://adevarul.ro/locale/calarasi/weekend-prelungit-elevi-cursuri-suspendate-cauza-ninsorilor-luni-18-ianuarie-1_569b6cbc37115986c695cf82/index.htmlWeekend prelungit pentru elevi. Cursuri suspendate din cauza ninsorilor luni, 18 ianuarieVremea rea închide şi şcolile. Ministerul Educaţiei a anunţat, duminică, suspendarea cursurilor şi în judeţul Călăraşi, din cauza viscolului puternic.Cursurile în unităţile de învăţământ din Călăraşi vor fi suspendate luni, din cauza vremii. Ministrul Educaţiei, Adrian Curaj, a declarat că toate cursurile la învăţământul preuniversitar vor fi suspendate în Bucureşti, Ilfov şi Călăraşi. Cursurile vor fi recuperate la o dată ce va fi stabilită ulterior. Conform ministrului, decizia suspendării cursurilor pentru ziua de luni, 18 ianuarie, a fost luată ca urmare a ninsorilor şi viscolului, Călăraşiul fiind de sâmbătă seară sub avertizare cod portocaliu de ninsori şi viscol. În judeţul Călăraşi, aproximativ 48.000 de elevi şi preşcolari vor avea un weekend prelungit din cauza ninsorilor abundente.

16

http://adevarul.ro/locale/vaslui/cum-reusit-cinci-elevi-barlad-demareze-proiect-copiii-parinti-plecati-munca-strainatate-micutii-mobilizat-comunitatea-1_5698a0d337115986c682fd17/index.htmlCum au reuşit cinci elevi din Bârlad să demareze un proiect pentru copiii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate. Micuţii au mobilizat toată comunitateaIDEE Cinci elevi de clasele a VII-a şi a VIII-a de la o şcoală gimnazială din Bârlad au iniţiat un proiect intitulat „Şcoala de weekend“, menit să-i sprijine pe copiii ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate.Câţiva actuali şi foşti elevi ai Şcolii gimnaziale „Manolache Costache Epureanu“ din Bârlad, în vârstă de 14 şi 15 ani, au dat startul unei acţiuni de voluntariat care s-a extins la nivelul întregii şcoli, au atras în proiectul lor alte trei instituţii de învăţământ şi au cooptat un număr semnificativ de elevi şi de profesori care să le urmeze exemplul. Elevii-voluntari Corina Comănescu, Radu Oasenegre, Cristian Ştefănescu, Paula Miron şi Bianca Costin au venit cu ideea de a înfiinţa „Şcoala de weekend“ la începutul anului şcolar 2015-2016, un proiect de voluntariat menit să vină în ajutorul colegilor care întâmpină dificultăţi. Concret, s-au oferit ca, în fiecare sâmbătă, timp de două-trei ore, să stea la dipoziţia colegilor mai mici care au nevoie de ajutor pentru a-şi face temele ori pur şi simplu pentru a petrece timpul împreună într-un mod plăcut. În câteva luni luni, interval în care s-au perindat prin şcoală zeci de voluntari, au rămas activi în proiect 25 de elevi de liceu şi de gimnaziu, dar şi 12 profesori. 40 de copii de la două şcoli, cu vârste cuprinse între 7 şi 14 ani, beneficiază de ajutorul lor pentru a-şi face temele, dar fac şi activităţi recreative şi de dezvoltare personală. O parte dintre copiii meditaţi provin de la Şcoala gimnazială „Iorgu Radu“, instituţie atrasă în proiect tot de elevii voluntari. Totul a plecat de la conştientizarea faptului că foarte mulţi colegi de-ai lor au părinţi plecaţi în străinătate sau provin din familii cu dificultăţi financiare majore, lucruri care au dus la scăderea rezultatelor şcolare şi la marginalizarea lor. La Şcoala Gimnazială „M. C. Epureanu“ învaţă 650 de elevi, dintre care 150 au cel puţin un părinte plecat la muncă în străinătate. Alte zeci de copii provin din familii monoparentale, părinţii fiind divorţaţi. Sunt şi cazuri de elevi ai căror părinţi muncesc de dimineaţa până noaptea pentru a-şi câştiga pâinea şi nu mai au timp să-şi ajute odraslele la teme sau pur şi simplu nu ştiu cum să o facă. „Interesant e că elevii insistă să vină la «Şcoala de wee-kend», nu-i forţează nimeni. Ei au venit cu ideile, ei se ocupă ca proiectul să se dezvolte, noi doar îi coordonăm şi îi sprijinim. Am organizat două workshop-uri pentru a-i învăţa cum să facă meditaţii cu cei mici. Totul funcţionează pe ideea ca fiecare voluntar care intră în proiect să atragă voluntari noi, iar beneficiarii să devină la rândul lor voluntari. Scopul e de a-i ajuta pe copiii cu dificultăţi la învăţătură să evolueze şi să nu se considere marginalizaţi. Se simt îmbunătăţiri în

17

special în comportament“, a explicat psihologul Irina Dinovici, unul dintre cei doi profesori coordonatori ai „Şcolii de weekend“. CUM S-A NĂSCUT PROIECTUL Implicarea elevilor în voluntariat nu a venit de la sine, ci a fost rodul unor activităţi desfăşurate în anii anteriori. Cei cinci elevi s-au remarcat în rândul colegilor prin implicarea în proiectele derulate în cadrul Strategiei Naţionale de Acţiune Comunitară (SNAC), proiecte coordonate de profesoara Oana Perju, care a activat până la finele anului şcolar trecut la Şcoala gimnazială „M. C. Epureanu“ ca psiholog. Aceasta i-a desemnat pe cei cinci voluntari să participe în prima săptămână a lunii septembrie 2015 la o tabără de formare a voluntarilor în cadrul proiectului SNAC „Fii voluntar în comunitatea ta“, care s-a desfăşurat la Cozia. Elevii au învăţat să conceapă, să scrie şi să pună în aplicare proiecte de voluntariat. Ideile de proiect au aparţinut exclusiv elevilor, obligaţia lor fiind aceea ca, odată întorşi la şcoală, să le pună în aplicare. Unele echipe au învăţat să comunice cu persoanele nevăzătoare ori cu alte dizabilităţi. Cei de la Bârlad au venit cu ideea de a-şi ajuta colegii. „AU REZULTATE MAI BUNE LA ÎNVĂŢĂTURĂ“ Aşa cum au învăţat în tabăra de voluntariat, imediat ce a început anul şcolar au cerut sprijinul colegilor şi profesorilor pentru a creşte rezultatele şcolare ale elevilor slabi la învăţătură. Au trimis invitaţii tuturor instituţiilor de învăţământ şi au încercat să atragă cât mai mulţi voluntari. La trei luni după demararea proiectului, timp în care au venit elevi curioşi de la alte şcoli, au rămas doar cei interesaţi să se implice. „Am învăţat cum să abordăm copiii cu dizabilităţi, cum să comunicăm mai bine între noi. Pe colegii mai mici ca vârstă îi medităm, îi ajutăm să-şi facă temele la română, matematică sau alte materii unde întâmpină probleme. Voluntariatul ne ajută şi pe noi să învăţăm lucruri noi, să ne descoperim noi abilităţi“, a explicat Paula Miron, elevă în clasa a VIII-a, unul dintre voluntari. Cristina Ştefănescu, din clasa a VIII-a, alt elev-voluntar, a observat că beneficiarii au devenit mai încrezători: „Chiar se văd diferenţele după weekendurile petrecute împreună. Colegii pe care i-am meditat au rezultate mai bune la învăţătură, au mai multă încredere în puterea lor. Noi îi ajutăm pe fiecare în parte la materiile unde întâmpină probleme. Alături de ei am participat şi la ore de dezvoltare personală şi de socializare. Pe ei îi ajutăm, dar învăţăm şi noi“. PROIECT EXTINS Cei cinci elevi de gimnaziu nu s-au limitat să găsească noi voluntari în şcoala lor, ci au apelat şi la alte unităţi de învăţământ. Iniţial au fost interesaţi să li se alăture colegi de la mai multe şcoli şi licee. După o sâmbătă petrecută la şcoală, cei mai mulţi au renunţat. Au rămas activi ca voluntari doar elevi şi profesori de la Colegiul Naţional „Gh. Roşca Codreanu“ şi Colegiul Tehnic „Al. I. Cuza“. În decembrie, pe lângă meditaţii, voluntarii şi beneficiarii au avut activităţi practice: au confecţionat împreună felicitări şi ornamente de Crăciun care au fost expuse pe holul şcolii. Acestea au fost oferite sponsorilor, care au fost invitaţi să facă mici cadouri copiilor beneficiari din cadrul proiectului, aşa încât fiecare dintre cei 40 de elevi să aibă parte de o surpriză în preajma sărbătorilor de iarnă.

18

http://adevarul.ro/locale/buzau/Invatatoarea-permis-spectacolul-magie-horror-buzau-fost-sanctionata-publicat-inregistrarea-facebook-1_5698c15c37115986c683f3ea/index.htmlÎnvăţătoarea care a permis spectacolul de magie horror, din Buzău, a fost sancţionată pentru că a publicat înregistrarea pe FacebookFinal de anchetă, în cazul serbării horror de la Şcoala numărul 6. Comisia care a analizat imaginile şi a vorbit cu părinţii, profesorii şi copiii, a stabilit că vinovată se face doar învăţătoarea. Inspectoratul Şcolar Buzău i-a dat cadrului didactic un avertisment, dar nu pentru impactul emoţional pe care serbarea l-a avut asupra elevilor săi, ci pentru că învăţătoarea a postat imaginile pe Facebook.Măsurile în acest caz s-au limitat la aplicarea unui avertisment pentru învăţătoarea care a postat înregistrarea pe internet. Cadrul didactic nu a publicat întreg materialul, numerele prezentate copiilor fiind mai multe, unele chiar cu caracter educativ. ”Cadrul didactic nici nu a realizat că ar putea fi un număr care ar fi putut afecta emoţional copiii, mai ales că elevii au fost instruiţi înainte de serbare şi li s-a comunicat ce urmează să se întâmple. Dar din discuţii şi din analiza pe care a realizat-o Inspectoratul Şcolar, împreună cu cadrele didactice faţă de elevi şi părinţi a reieşit că aceştia nu s-au confruntat cu niciun fel de problemă. Din contră, copiii ţipau de bucurie în acea înregistrare şi nicidecum de spaimă”, a declarat Daniela Palcău, inspector şcolar adjunct. În preajma sărbătorilor de iarnă, copiii unei clase de la Şcoala numărul 6 Buzău au avut parte de un spectacol horror. Atunci, un iluzionist le-a pregătit câteva numere de magie elevilor, folosind în recuzita sa o sabie cu care spunea că va tăia mâna unui copil sau şerpi pe care îi plimba prin faţa copiilor. După ce filmarea a fost postată pe Facebook şi mai mulţi părinţi s-au plâns de scenele vizionate de copiii lor, Inspectoratul Şcolar a demarat o anchetă.

http://adevarul.ro/locale/arad/vaduva-unui-magnat-arad-donat-intreaga-avere-sprijinirea-

19

invatamantului-liceul-ajuns-mai-renumit-judet-1_5698aef437115986c68366a2/index.htmlPovestea văduvei unui magnat din Arad care a donat întreaga sa avere pentru dezvoltarea educaţieiClădirea în care acum funcţionează un renumit liceu din Arad ("Moise Nicoară") a fost construită după planul arhitectului Jozsef Diescher din Pesta între 1869-1873 parţial din fondurile fundaţiei „Bibici”. Văduva magnatului Iacob Bibici a donat întreaga sa avere pentru sprijinirea învăţământului arădean, în urmă cu aproximativ 150 de ani.Încă de la începuturi, şcoala avea să fie una renumită, lucru valabil şi de-a lungul istoriei indifferent de numele primit de unitatea şcolară. Clădirea cu un etaj de stil eclectic are o faţadă principală purtând elementele stulului neoclasic, un hol impozant cu trepte din marmură şi o sală festivă cu o bogată ornamentaţie. Gimnaziul regal superior şi-a deschis porţile în 1873, adunând intelectualii de seamă din oraş şi judeţ. Printre profesorii de seamă ai şcolii se numărau istoricul academician Sándor Márki, lingvistul academician Ioan Goldiş, autorul unui vocabular latin-maghiar, János Burián, istoricul literar D. Panaitescu-Perpessicius, poetul-redactor Al. T. Stamatiad, Ascaniu Crişan, Iulian Toader. Liceul a avut o valoroasă bibliotecă cu cărţi franceze din sec. XVIII. şi o colecţie arheologica, donate bibliotecii şi muzeului. În parcul din faţa şcolii au fost dezvelite busturile eminentului pedagog Moise Nicoară (1785-1862) şi prozatorului român Ioan Slavici (1848-1925), fost elev al şcolii. Începuturile liceului „Moise Nicoară” coincid cu cele ale primei şcoli elementare din Arad, înfiinţată în 1707 de călugărul de origine bavareză Camil Nöffrich. Şcoala s-a dezvoltat an de an, în 1762 devenind gimnaziu, iar 15 ani mai târziu, în 1777, Gimnaziu regal. Şcoala funcţiona în încăperile modeste ale unei improvizate şcoli primare. În condiţiile în care populaţia şcolară creştea, se impunea construirea unui nou local. Folosind pentru început o parte din fondurile Fundaţiei Margareta Bibits, la care s-a adăugat apoi o contribuţie substanţială a statului, s-a construit între anii 1869 – 1873 actualul edificiu şcolar. Operă a arhitectului Jozef Diecher din Budapesta, clădirea este zidită în stil renaissance şi se compune din două părti: clădirea principală cu etaj şi corpul scund, în partea de apus, unde se află şi sala de sport. Sunt impresionante intrarea principală, scările principale şi sala festivă, în care predomină elementele în stil baroc. Clădirea a intrat în proprietatea statului în 1895, iar din 1934 a fost preluată de statul român. În toamna anului 1919 instituţia şcolară găzduită de actuala clădire devine Liceul „Moise Nicoară”, primul liceu de băieţi din Arad, liceu românesc, care şi-a propus să formeze oameni de înaltă ţinută morală şi profesională. Reforma învăţământului din 1948 a marcat începutul generalizării învăţământului. Fostul liceu „Moise Nicoară” este denumit Şcoala Medie nr. 1 din Arad, iar în 1957 primeşte numele de „Ioan Slavici”, iar în anul 1965 i se acordă titulatura de liceu. Se revine la vechiul nume „Moise Nicoară” în 1991, iar, începând cu anul şcolar 2000 – 2001, se va numi Colegiul Naţional „Moise Nicoară”, continuând prin rezultatele deosebite obţinute de elevii săi aceeaşi

20

tradiţie de şcoală de elită, punct de referinţă în învăţământul preuniversitar, recunoscut atât în plan local, naţional cât şi internaţional. Cine este Moise Nicoară? Moise Nicoară a fost un iluminist reprezentant al Şcolii Ardelene şi a mişcării culturale româneşti din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Împreună cu Dimitrie Ţichindeal şi Samuil Vulcan, Moise Nicoară a fost fondatorul Preparandiei româneşti din Arad (1812), prima şcoală pregătitoare de învăţători pentru şcolile româneşti din Banat şi Crişana. S-a remarcat şi ca om de înaltă cultură, elaborând scrieri istorice, filologice, geografice, medicale, agronomice, matematice, traduceri din autori clasici. Ca poet, a fost autor al celor dintâi fabule din literatura română.

http://adevarul.ro/life-style/parinti/violenta-educatia-copilului-efectele-cumplite-bataia-dezvoltarii-copiilor-1_5698d5af37115986c6849568/index.htmlViolenţa în educaţia copilului: efectele cumplite pe care le are bătaia asupra dezvoltării copiilorViolenţa în educaţia copilului. Subiectul acesta dureros a revenit în actualitate după mediatizarea cazului familei Bodnariu, care trăieşte în Norvegia: autorităţile au decis luarea în plasament a copiilor, pe motiv că acasă părinţii îi băteau.Din păcate, în România educarea prin pedepse corporale nu este chiar o excepţie, datele adunate de organizaţia Salvaţi Copiii în anul 2013 arată că 38% din părinţi recunosc că îşi agresează fizic copiii, iar 63% din copii susţin că uneori sunt bătuţi acasă. Violenţa în educaţia copilului. Un copil bătut va deveni violent Copilăria este perioada cea mai complexă şi cea mai importantă din viaţa unui om. Atunci se formează de fapt viitorul adult şi pentru un copil nu există nimic mai important ca relaţia cu părinţii. Protecţia pe care o asigură un părinte îl ajută pe copil să-şi dezvolte gândirea, conduita, să-şi gestioneze sentimentele. Practic, prin relaţia cu părinţii, copilul învaţă cum să facă faţă vieţii, cum să se adapteze la lumea din jur, a declarat pentru „Adevărul” psihologul psihoterapeut Keren Rosner. Copilul aşteaptă de la părinţi iubire, înţelegere şi protecţie, iar dacă aceştia îl umilesc, îl pedepsesc sau îl rănesc, el va învăţa că oamenii sunt răi, că nu poate avea încredere în nimeni şi că lumea din jur este nesigură, iar urmările negative pe care bătaia le are asupra viitorului adult sunt deosebit de complexe, adaugă Keren Rosner: „Anxietatea, ruşinea, furia pot să acţioneze la nivel profund şi să aibă consecinţe nedorite. Pot să apară gânduri legate de agresiune, care să-i perturbe atenţia, sau tristeţe şi retragere, ce pot să aibă ca rezultat scăderea implicării şi comunicării, încredere în sine scăzută, se sperie foarte uşor, este irascibil sau agitat. Nu poate face faţă unor situaţii aparent facile. Devine fie submisiv, fie la rândul lui iritabil, agresiv şi violent. Convingerile pe care el le extrage din violenţă: că nu este bun , că nu este iubit - se pot instala atât de profund încât rămân pastrate toată viaţa şi pot influenţa stima de sine să scadă accentuat. Supus frecvent stării de alertă şi frică, un copil îşi redirectionează resursele cognitive pentru a-si asigura un minim de

21

management emoţional, scăzându-ă chiar inteligenţa”, a explicat psihologul Keren Rosner. Pe lângă aceste efecte dramatice pe care abuzul fizic le are asupra copilui pe termen lung, nici pe termen scurt bătaia nu este o soluţie: nu-şi va atinge scopul de corecţie, de îndreptare a unui copil obraznic, dimpotrivă. Reacţia unui copil bătut sau pedepsit dur prin alte metode va fi una de aversiune şi va apărea imediat tentaţia de a răspunde la rândul lui prin violenţă sau printr-o atitudine pasiv-agresivă. Violenţa în educaţia copilului. Un copil speriat şi umilit ajunge să mintă Umilirea copilului, ţipetele sau vorbele dure ale părinţilor pot avea un efect la fel de negativ ca bătaia asupra celui mic, avertizează Keren Rosner: „Se întâmplă destul de frecvent să trecem lângă mame care îi fac educaţie copilului pe stradă: ele ţipă, vorbesc urât cu copilul, îl agresează (chiar dacă „uşor”), îl umilesc, iar noi privim acel copil cu compasiune şi observăm că el rămâne împietrit sau plânge, lipsit de puterea de a se apăra, nu de lovituri ci de a-şi apăra demnitatea, fie încearcă să răspundă cu violenţă. Copleşiţi de furie, părinţii uită rolul lor şi lasă ca această tensiune să se descarce haotic. Este de fapt doar o demonstraţie de putere, bazată pe durere psihică şi/sau fizică şi fără consistenţă educaţională.” În timp, relaţiile care implică frică şi pedeapsă vor duce la destrămarea legăturii puternice dintre părinţi şi copil, iar această legătură nu se va mai putea reface niciodată. Un copil bătut nu va fi niciodată optimist şi nu va putea avea relaţii bune, normale, cu semenii. De aceea, copilul trebuie disciplinat prin negocieri blânde, prin reguli ferme şi recompense, prin mesaje clare şi constante. Este esenţial ca părintele să fie sincer, onest şi consecvent cu copilul, să asigure o relaţie statornică. Un alt efect nedorit pe care îl are agresarea unui copil este duplicitatea lui. Pedepsit dur, prin bătaie sau alte metode considerate „mai blânde”, copilul nu va înţelege cu ce a greşit, dar va învăţa să-i fie frică. Astfel, el va începe să mintă, să caute soluţii pentru a scăpa de abuz, de pedeapsă. În schimb, un copil care este crescut cu răbdare şi înţelegere va fi sincer, deschis cu părinţii, nu se va ascunde şi va fi foarte cooperant la rândul său. Violenţa în educaţia copilului. Părinţii violenţi au fost copii abuzaţi Din păcate, de cele mai multe ori părinţii care recurg la aceste metode de pedepsire a copilului au fost la rândul lor copii bătuţi, abuzaţi. Ei aşa au crescut şi acum aplică metodele pe care le-au învăţat, formând astfel un cerc vicios care cu greu poate fi rupt, spune Keren Rosner. Singura soluţie este ca părinţii care consideră că au probleme cu copiii, care nu ştiu cum să se descurce cu ei, să apeleze la ajutorul specialiştilor. Astfel, ei vor învăţa cum trebuie să comunice cu un copil mai dificil, cum îl pot educa prin metode corecte şi eficiente. Şi în primul rând, vor învăţa să se înţeleagă pe ei, să-şi asume traumele din trecut şi să conştientizeze că violenţa nu este o soluţie. Cu calm şi cu multă atenţie, părinţii pot observa ce anume din relaţiile de familie a dus la un comportament greşit al copilului şi astfel vor înţelege ce trebuie să facă pentru a-l îndrepta, adaugă psihologul Keren Rosner.

22

http://adevarul.ro/news/societate/educatia-secolul-incertitudinii-1_5698aea737115986c6836441/index.htmlEducaţia în secolul incertitudinii Atunci când te angajezi într-o discuţie despre sistemul educaţional din România nu ştii dacă 24 de ore sunt suficiente pentru a sublinia toate problemele cu care se confruntă. Educaţia în România a trecut prin multiple schimbări. Însă nu de schimbări şi de "reformită" avem nevoie, ci de transformare. O nouă paradigmă în educaţie. Cum putem construi un astfel de proiect într-o lume în care patronează incertitudinea? Pentru a transforma întreg sistemul educaţional şi a-l conecta la realităţile secolului XXI este nevoie de minim 25-30 de ani cu scopul de a realiza o analiză riguroasă a efectelor în societate. Ameninţările asimetrice, dinamica alertă a dezvoltării tehnologiei, tensiunile între marile puteri, crizele economice, fluxul de imigranţi sunt provocări de care ar trebui să ţinem cont atunci când vorbim despre configurarea unui proiect educaţional. Se vorbeşte despre răsturnarea priorităţilor în aceste vremuri incerte: focus mai mare pe componenta defensivă, pe securitate şi mai puţin pe elemente soft cum ar fi educaţia, cultura. Cine mai are disponibilitate să se gândească la schimbarea arhitecturii curiculare în condiţiile în care Rusia devine din ce în ce mai prezentă în zonă? Cine mai vorbeşte despre o strategie naţională de pregătire a cadrelor didactice în momentul în care fenomenul terorist capătă amploare? Este foarte greu să defineşti realităţile secolului XXI. Şi apoi să identifici un proiect educaţional cu menirea de a construi cetăţeni pregătiţi pentru viitor. De a le insufla copiilor, de la o vârstă fragedă, un set de valori esenţial pentru a face performanţă în societatea secolului XXI şi apoi de a genera o arhitectură curiculară în jurul acestor valori. Marian Staş, expert în domeniul educaţiei, vorbeşte despre trei valori esenţiale: curaj, integritate şi patriotism. Însă pentru a opera cu astfel de valori şi a le aşeza la baza unui viitor proiect de transformare a sistemului educaţional este nevoie de oameni politici care deja să le fi înrădăcinat în propriul sistem comportamental. 2016 este un an crucial pentru viitorul educaţiei în România. Fără o clasă politică responsabilă, care să privească the big picture şi să îşi asume transformarea sistemului educaţional, chiar într-un context societal impredictibil, dificil, tind să cred că viitorul nu va suna atât de bine. Iar dacă introducem în această ecuaţie şi scăderea demografică, fenomenul de brain drain, situaţia devine şi mai alarmantă. Partidele politice şi societatea civilă au responsabilitatea de a redacta, fără întârziere, Strategia Naţională în domeniul Educaţiei. Un document care să stea la baza transformării sistemului educaţional ţinând cont de contextul geopolitc, de realităţile secolului XXI. Consensul clasei politice pe un asemenea document va trebui să iasă din "logica" simulacrului numit Pactul Naţional pe Educaţie. Sunt sigur că societatea civilă va juca un rol extrem de important în a monitoriza şi sancţiona dur orice abatere de la document.

23

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-20729586-curriculumul-pentru-gimnaziu-fundatia-pentru-societate-deschisa-critica-ministerul-educatiei-pentru-stabileste-intai-cate-ore-fac-elevii-nu-competente-trebui-aiba.htm

Curriculumul pentru gimnaziu: Fundatia pentru o societate deschisa critica Ministerul Educatiei pentru ca stabileste intai cate ore fac elevii si nu ce competente ar trebui sa aiba "Pe ce baze stabilim cate ore sa alocam fiecarei discipline, daca nu stim contributia disciplinei la competentele urmarite?" Pornind de la aceasta intrebare, Fundatia pentru o societate deschisa ii cere Ministerului Educatiei sa regandeasca procesul de dezbatere publica in jurul curriculumului scolar, astfel incat sa fie centrat pe competente, nu pe discipline. Amintim ca Ministerul a lansat in decembrie in dezbatere planul-cadru pentru clasele V-VIII, adica lista cu numarul de ore pe care il propune pentru fiecare materie studiata de copii, fara a publica anterior cadrul de referinta pentru gimnaziu - documentul din care sa aflam ce cunostinte din fiecare materie trebuie sa aiba la finalul gimnaziului copiii si cum arata profilul elevului de gimnaziu.

Pe scurt: Noutatea care se desprinde din cele 3 planuri-cadru puse in dezbatere pe 23 decembrie 2015 de Ministerul Educatiei se refera la scaderea cu o ora a numarului de ore de Limba si literatura romana la clasa a V-a, la disparitia materiei Limba latina de la clasa a VIII-a, la aparitia unor discipline noi care sa inlocuiasca Cultura civica si la posibilitatea extinderii studiului Fizicii si Chimiei inca din clasa a V-a.

Documentele puse in dezbatere nu spun, insa, nimic despre cadrul de referinta, adica despre finalitatea educationala, despre standardele pe care toti copiii de gimnaziu sa le atinga in noua viziune.

In schimb, Ministerul Educatiei cere opinii despre planurile-cadru, care nu sunt decat unul dintre mijloacele prin care se poate atinge cadrul de referinta

Fundatia pentru o societate deschisa avertizeaza ca propunerile Ministerului Educatiei ar trebui sa arate cum sunt operationalizate competentele pe care le dorim pentru copiii de gimnaziu. "Prima si cea mai importanta dificultate este ca planul-cadru nu evidentiaza competente, ci discipline scolare sau, cel mult, arii curriculare. Nu exista nici un document care sa arate de ce un numar X sau Y de ore la o anumita disciplina contribuie mai mult sau mai putin la atingerea profilului asteptat de formare a absolventului. Acest document ar putea sa fie programa scolara, dar el vine de-abia in etapa urmatoare. Pe ce baze stabilim cate ore sa alocam fiecarei discipline daca nu stim contributia disciplinei la competentele urmarite?", intreaba expertii fundatiei.

24

Acestia explica faptul ca, dupa dezbaterea planurilor-cadru pentru gimnaziu, urmeaza propunerea unor noi programe scolare. "Salutam deschiderea dezbaterii catre publicul larg, dar atragem atentia ca aceasta etapizare are o anume lipsa de coerenta si poate avea ca efect nedorit eludarea din dezbatere a unor teme fundamentale. Solicitam institutiilor responsabile sa regandeasca intr-o anume masura procesul de dezbatere, astfel incat sa fie centrat pe competente, nu pe discipline", se arata intr-un document trimis de Fundatie catre Ministerul Educatiei si remis presei.Fundatia face referire la statutul educatiei civice in curriculumul scolar, dar precizeaza ca argumentatia "este valabila si pentru alte teme transversale". "Pana in prezent, educatiei civice i-a fost alocat cel mai mic numar de ore in programa, continutul a fost de cele mai multe ori influentat de specializarea de baza si de abordarea teoretica, bazata pe manual, a profesorului, iar interesul elevului si impactul pe termen lung este foarte scazut". "In 2010, cand Fundatia pentru o societate deschisa a realizat studiul 'Implicarea civica si politica a tinerilor', 53% dintre elevii claselor a VIII-a - a XII-a chestionati considerau ca un bun cetatean respecta legile, 27% ar participa la un protest pasnic impotriva unei legi despre care crede ca nu e corecta, 17% se informeaza despre politica. In 2015, Raportul-sinteza al audierii publice 'Cum incurajam societatea civila la firul ierbii?' a subliniat ca participarea civica scazuta este cauzata de nivelul educatiei civice predate la scoala, care nu include educatia pentru participare cetateneasca la luarea deciziilor de politica publica la nivel central sau local", atrag acestia atentia.

Fundatia precizeaza, intr-un document pe care l-a trimis Ministerului Educatiei, care sunt asteptarile expertilor sai de la un absolvent de gimnaziu in domeniul competentelor civice:

Operarea cu valori si norme de conduita relevante pentru viata personala si pentru interactiunea cu ceilalti;

Relationarea pozitiva cu ceilalti in contexte scolare si extrascolare, prin exercitarea unor drepturi si asumarea de responsabilitati;

Manifestarea disponibilitatii pentru participare civica in conditiile respectarii regulilor grupului si valorizarii diversitatii (etno-culturale, lingvistice, religioase etc.).

"In ceea ce priveste abordarea explicita, educatiei civice i se aloca in gimnaziu o ora pe saptamana, timp de trei ani (clasele a V-a - a VII-a), sub numele generic de 'discipline socio-umane', reprezentand:

la clasa a V-a: Educatie pentru drepturile copilului la clasa a VI-a: Educatie interculturala la clasa a VII-a: Educatie pentru cetatenie democratica"

"La clasa a VIII-a acestui domeniu ii este alocata disciplina Educatie economica, care probabil contribuie mai degraba la competentele antreprenoriale. Din experienta de pana acum, putem spune ca nu este suficient pentru a depasi esecul sistematic al scolii romanesti de a genera absolventi cu spirit civic", sustine fundatia.

25

"Ne asteptam, desigur, ca educatia civica sa aiba si o abordare implicita, prin intermediul celorlalte discipline din aria Om si societate, in principal Istorie si Geografie, dar si prin intermediul ariei Limba si comunicare. Insa, in absenta unor programe actualizate sau a unui document de sinteza care sa sustina ferm acest lucru, este imposibil de evaluat in ce masura se indeplineste aceasta asteptare", precizeaza fundatia. Concluzia acesteia este ca propunerile de plan-cadru ofera o viziune "mai degraba pesimista" asupra statutului educatiei civice in gimnaziu:

"se aloca explicit doar o ora pe saptamana timp de trei ani; in mod surprinzator, nu este alocata explicit nicio ora pentru clasa a

VIII-a, un punct critic de formare a viitorului cetatean; nu avem nici un fel de informatii despre cum abordarea implicita, prin

intermediul altor discipline, va contribui la consolidarea competentelor sociale si civice."

Propunerile inaintate de Fundatia pentru o societate deschisa catre Ministerul Educatiei:

Prelungirea dezbaterii asupra planurilor-cadru si suprapunerea acesteia cu dezbaterea programelor, pentru ca alegerea unui numar de ore pentru o disciplina are sens doar intelegand contributia pe care fiecare disciplina o are la atingerea competentelor cheie;

Propunerea de catre Institutul pentru Stiintele Educatiei a unui un scurt document de sinteza in care sa prezinte schematic legatura dintre documentul-cadru de politici curriculare si planurile-cadru pentru gimnaziu, adica modul si proportia in care fiecare disciplina propusa contribuie la consolidarea profilului absolventului de gimnaziu, asa cum a fost stabilit prin documentul de politici;

Deschiderea de catre Ministerul Educatiei Nationale si Cercetarii Stiintifice si Institutul pentru Stiintele Educatiei, in paralel, a unei dezbateri despre statutul educatiei civice in scoala romaneasca, prin care sa stabilim cat si cum suntem dispusi sa investim pentru a avea viitori cetateni, nu doar absolventi incarcati cu diverse cunostinte.

Descarca de aici pozitia integrala a Fundatiei referitor la dezbaterea lansata de Ministerul Educatiei

Pozitia Fundatiei pentru o societate deschisa privind Planurile-cadru pentru Gimnaziu

Informatii de background

Intr-un interviu acordat HotNews.ro la inceputul lunii decembrie, ministrul Adrian Curaj a declarat ca mentine echipa care a lucrat la curriculum in mandatul fostului ministru al Educatiei, Sorin Cimpeanu. Curaj a anuntat ca dupa punerea in dezbatere a planurilor-cadru si a integrarii feed-back-ului, in luna februarie, "se va incepe dezvoltarea cadrului curricular".

"La sfarsitul lunii iunie vom fi intr-o situatie suficient de matura pentru a discuta cu un numar de profesori, eu zic un summer camp, cu profesori din domeniu, 2-3, sa discute daca curriculumul respectiv este potrivit.

26

Deci sa dea un feed-back asupra lui. De asemenea, va fi scos in consultare publica si in toamna, in septembrie, vom integra aceasta experienta, iar la nivelul lunii octombrie vom anunta licitatia, astfel incat editurile sa poata pregati continutul si la timp in 2017 manualele sa fie acolo", a declarat atunci, pentru HotNews.ro, ministrul Educatiei, Adrian Curaj. 

Ulterior, pe 23 decembrie, in ziua in care a scos in dezbatere publica planul-cadru pentru gimnaziu, Adrian Curaj a anuntat pe pagina sa de Facebook ca a "constituit un grup de lucru, format din specialisti in educatie, persoane cu experienta, recunoscute si respectate pentru munca si rezultatele lor, grup care va asigura coordonarea eforturilor si proiectelor privind elaborarea arhitecturii curriculare in invatamantul preuniversitar si va veni cu recomandari in ceea ce priveste cariera didactica".

Grupul care coordoneaza "elaborarea arhitecturii curriculare" anuntat de Adrian Curaj este format din Solomon Marcus, Tincuta Apateanu, Florin Colceag, Radu Dop, Radu Gologan, Alexandru Mironov, Oana Moraru, Florin Munteanu, Marian Stas, Manuela Prajea si Stefan Vlaston.

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-20729388-klaus-iohannis-avem-infrastructura-culturala-fragila-putem-avea-cultura-performanta-daca-nu-investim-educatie.htm

Klaus Iohannis: Avem o infrastructura culturala fragila. Nu putem avea o cultura performanta daca nu investim in educatie Presedintele Klaus Iohannis, a aratat vineri la Academia Romana, cu ocazia Zilei Culturii Nationale, ca infrastructura culturala a tarii noastre este fragila, rezultatul unei neglijente manifestate timp de ani de zile ce a permis ca actul de cultura sa se manifeste in spatii improprii, cu personal din ce in ce mai redus si slab motivat si in conditii inadecvate, dupa principiul - "lasa ca merge si asa"."Este momentul sa schimbam o asemenea stare de fapt, care nu onoreaza cultura romaneasca. Aceasta presupune in primul rand vointa in promovarea si sustinerea culturii, in toate formele sale de manifestare, o proiectie pe termen lung care sa vizeze inclusiv resurse, umane si materiale, o strategie marcata atat prin decizie responsabila, cat si prin continuitate si coeziune a sistemului in ansamblu", a declarat seful statului, adaugand ca o cultura performanta nu poate exista fara investitii in educatie.

Discursul sustinut vineri de presedintele Klaus Iohannia (sursa: Administratia Prezidentiala)

"Stimate domnule Presedinte al Academiei Romane,

27

Domnule Presedinte Emil Constantinescu,

Preafericite Parinte Patriarh Daniel,

Domnilor ministri,

Onorati membri ai Academiei Romane,

Distinsi invitati,

Doamnelor si domnilor,

La inceput de an aniversam nasterea poetului national Mihai Eminescu si, in acelasi timp, Ziua Culturii Nationale. 15 ianuarie devine astfel, de fiecare data, un moment festiv si un bun prilej de reflectie asupra rolului culturii in societatea noastra.Dati-mi voie insa, la debut de 2016, sa exprim, inainte de toate, cateva ganduri care privesc mai degraba intreaga perspectiva a anului ce abia a inceput. Putem vorbi despre memoria marelui nostru poet national Mihai Eminescu, despre importanta culturii pentru progresul unei natiuni si nu e loc mai potrivit in acest sens decat cel in care ne aflam.Dar tot aici, sub cupola Academiei Romane, imi doresc sa vorbim despre mai mult, despre ceea ce am numit deja 'Romania educata' ca proiect national. 'Romania educata' se refera la educatie si informare, dar nu numai. 'Romania educata' priveste identitatea noastra nationala, culturala si sociala.Am auzit evaluari si analize despre ce urmeaza in 2016, despre cat de apriga se anunta batalia electorala, despre provocarile la care trebuie sa raspundem cu totii - presedinte, institutii ale statului, partide, societate civila. Ca Presedinte, sunt perfect constient de asteptarile anului 2016, dar nu le privesc cu ingrijorare, ci cu responsabilitate si incredere. Sper ca toti actorii politici sa trateze cu egala responsabilitate aceste asteptari pe care cetatenii le au.Ani de zile clientelismul, nepotismul, lipsa de respect fata de legi, fata de cuvantul dat, dispretul fata de scoala, de cultura, de valori spirituale au fost afisate fara rezerve si, mai mult, au impregnat imaginea publica despre ce inseamna a avea succes in cariera, in viata si mai ales in politica.Ce poate face din anul 2016 unul special nu sunt alegerile in sine, ca act politic, ci inceputul reasezarii societatii pe valori, al unei schimbari culturale. Ma refer aici la o cultura a succesului bazata pe performanta, munca, talent, onestitate si integritate. Aceasta este o alta expresie a proiectului 'Romania educata', caruia vreau  sa-i dedic anul 2016.

Doamnelor si domnilor,In contextul zilei de astazi suntem datori sa privim cu atentie realitatile culturii romanesti, cu oameni, traditii si patrimoniu, cu specificul, exceptionalul si paradoxurile sale.Ziua Culturii Nationale ne ofera ocazia sa cinstim creatorii si sa celebram cultura in integralitatea expresiilor sale. Bogatia si diversitatea manifestarilor noastre culturale reprezinta o sursa inestimabila pentru dezvoltarea societatii romanesti, pentru intarirea solidaritatii si a sentimentului demnitatii nationale.

28

Am avut, recent, prilejul de a ma afla in mijlocul a peste 30 de creatori populari distinsi cu titlul de 'Tezaur Uman Viu'. Am putut sa imi dau seama, inca o data, de faptul ca tara noastra are bogate rezerve de traditii si mestesuguri culturale ce o identifica drept un spatiu al patrimoniului umanitatii.Fie ca apartin majoritatii sau minoritatilor etnice, culturii academice ori traditionale, in forme clasice sau dintre cele mai inovative, produse de creatori independenti ori de institutii publice, expresiile diversitatii noastre culturale sunt o resursa inestimabila pentru dezvoltarea durabila a colectivitatilor.Intr-o lume competitiva si globalizata, atuurile localitatilor sau regiunilor din Romania se leaga tot mai mult de ceea ce pot oferi din punct de vedere al calitatii mediului si al infrastructurii culturale si educationale. Intr-o societate in continua miscare, legatura dintre oameni si locuri e asigurata din ce in ce mai mult de forta valorilor spirituale comune si a patrimoniului cultural.Nu cu mult timp in urma s-a incheiat prima faza a selectiei candidaturilor pentru titlul de Capitala Europeana a Culturii - 2021. Este impresionant ca 14 orase din Romania s-au inscris in aceasta competitie. Vad in aceasta un angajament al administratiilor locale in favoarea unui rol crescut al culturii in fructificarea identitatii si competitivitatii locale.Cred ca, in preajma centenarului Marii Uniri si a asumarii pentru prima data a Presedintiei Consiliului European de catre tara noastra, avem datoria sa ne ocupam de patrimoniu si mai ales de oamenii care servesc si reprezinta mostenirea culturala. Nu intamplator, promovarea identitatii nationale, inclusiv prin prezervarea si valorificarea patrimoniului cultural, se numara chiar printre obiectivele noastre de securitate nationala.

Doamnelor si domnilor,Din pacate, cultura este astazi si un spatiu al paradoxurilor.Avem pe de-o parte filme premiate in plan international si un palmares de care putem fi realmente mandri, iar pe de alta parte o retea de cinematografe publice care nu este capabila sa le preia difuzarea. Acelasi contrast il gasim intre prestigiul international al dramaturgiei si teatrele care isi inchid salile aflate in imobile cu risc seismic, intre patrimoniul de exceptie si muzeele care se desfiinteaza din lipsa de spatii sau personal, intre monumentele istorice remarcabile si bugetul insuficient alocat intretinerii sau restaurarii lor.Avem o infrastructura culturala fragila, de care nu ne-am ingrijit la timp si am permis ca actul de cultura sa se manifeste in spatii improprii, cu personal din ce in ce mai redus si slab motivat si in conditii inadecvate, dupa principiul - 'lasa ca merge si asa'.Este momentul sa schimbam o asemenea stare de fapt, care nu onoreaza cultura romaneasca. Aceasta presupune in primul rand vointa in promovarea si sustinerea culturii, in toate formele sale de manifestare, o proiectie pe termen lung care sa vizeze inclusiv resurse, umane si materiale, o strategie marcata atat prin decizie responsabila, cat si prin continuitate si coeziune a sistemului in ansamblu.In acelasi timp, nu putem avea o cultura performanta daca nu investim in educatie. Potentialul creator al tinerilor nostri nu va putea fi atins fara implicarea noastra in crearea cadrului potrivit pentru un invatamant bazat pe performanta, pe meritocratie si pe identificarea si promovarea la cel mai inalt nivel a adevaratelor talente. Sistemul de educatie si cercetare trebuie sa aiba

29

mecanismele de a sanctiona abaterile de la principiile integritatii si meritocratiei, precum si de a sustine cultura calitatii.Consider ca sunt intrunite toate premisele si oportunitatile pentru a genera, in orizontul anilor 2018 - 2019, un angajament institutional de a face o adevarata cauza nationala din promovarea creatiei contemporane, din protejarea si transmiterea catre noile generatii a patrimoniului cultural.

Doamnelor si domnilor,Aniversam astazi nasterea 'omului deplin al culturii romanesti', asa cum a fost considerat Mihai Eminescu. Manuscrisele eminesciene din tezaurul Bibliotecii Academiei ne amintesc ca trebuie sa ne cinstim limba, cultura si patrimoniul national.Prin semnificatie si simbolistica, Ziua Nationala de la  1 Decembrie si consacrarea zilei nasterii lui Mihai Eminescu ca zi a culturii nationale formeaza axa identitara a natiunii noastre. Exact acum 150 de ani, dupa ce cunoscuse Cernautiul, Eminescu strabatea in Transilvania locurile care urmau sa fie in toamna lui 1918 cetatile Marii Uniri.Rolul operei lui Mihai Eminescu in desavarsirea constiintei de sine a Romaniei se leaga, nu intamplator, de infiintarea tot acum 150 de  ani a Societatii Literare Romane, precursoarea Academiei Romane.Cultura este cea care face o natiune nemuritoare. Ne mandrim cu geniul lui Eminescu, pastram si onoram traditii si obiceiuri, citim istoria tarii noastre si suntem recunoscatori inaintasilor nostri care au luptat pentru ca Romania de astazi sa existe. Dar dincolo de a rememora si respecta trecutul, avem de construit un viitor.Cu totii ne dorim, cred, sa traim intr-o lume mai buna, mai educata, mai corecta si mai decenta. Dar pentru a trai intr-o astfel de lume trebuie s-o cream zi de zi, impreuna si putem face acest lucru prin cultura.

Va multumesc!"

http://revistapresei.hotnews.ro/stiri-subiectele_zilei-20731133-subiectele-zilei-cum-strange-bor-semnaturi-scolile-din-romania-este-cultura-romaneasca-rascruce-secretul-cutremurator-gimnasticii.htm

30

Subiectele zilei: Cum strange BOR semnaturi in scolile din Romania; De ce este cultura romaneasca la rascruce; Secretul cutremurator al gimnasticii Cultura romaneasca la rascruce. Presedintele Klaus Iohannis a promis o relansare importanta a politicilor publice privitoare la cultura. In acelasi timp insa guvernul se complace in compromisuri si grave erori. Dar ideea care ne-a atras atentia a fost accentul pus pe educatie. Pe buna dreptate, fara o reforma de substanta a scolii, degeaba investesti in arta, muzica si teatru pentru ca nu are cine sa le guste si sa le sustina pe mai departe. Daca guvernul va investi in sali de muzica si teatru, daca va subventiona carti sau expozitii va fi excelent, dar cultura are nevoie si de o piata a culturii care depinde de gustul public, dupa cum are nevoie de instante critice, scrie Deutsche Welle.

O absurda aventura birocratica de 900.000 de lei: Unde au disparut Caietele Eminescu. La sapte ani dupa publicarea editiei integrale a caietelor poetului, manuscrisele sunt de negasit in formula completa in bibliotecile importante din tara. Facsimilizate cu scopul de a deveni un instrument util de lucru, unele dintre cele mai importante manuscrise ale literaturii romane zac nefolosite, din 2009, in depozitul Bibliotecii Academiei, informeaza Romania Libera.

Campanie de strangere de semnaturi in scoli, pentru sustinerea casatoriei intre femei si barbati. Ce spun BOR si Ministerul Educatiei. Mai multi elevi si profesori din judetele Botosani, Neamt, Bacau si Timis au reclamat, sub protectia anonimatului, ca in scolile in care predau sau invata se strang semnaturi pentru sustinerea initiativei de schimbare a Constitutiei privind casatoria dintre un barbat si o femeie. Totusi, asa cum atrag atentia 19 organizatii non-guvernamentale, initiativa incalca Legea Educatiei Nationale, care garanteaza respectarea independenta elevilor in ceea ce priveste ideologiile, dogmele religioase si doctrinele politice la care adera, relateaza Romania Libera.

http://www.gandul.info/stiri/marea-imparteala-a-anului-electoral-2016-planul-de-cheltuieli-scris-de-ministrii-guvernului-ciolos-14967603

31

MAREA ÎMPĂRŢEALĂ a anului electoral 2016. Planul de cheltuieli scris de miniştrii Guvernului CioloşFiecare ministru din Guvernul condus de Dacian Cioloş a prezentat o listă cu priorităţi pentru domeniul său , care include obiective strategice, lucruri pe care aceştia le consideră prioritare pentru 2016, an în care au loc în România două runde de alegeri, locale şi parlamentare. Unii dintre miniştri au venit cu ţinte concrete şi alocări bugetare clare, alţii au fost mai vagi. Cele mai mari cheltuieli pe obiective clare, imediate, au fost prezentate la Apărare şi Transporturi unde sunt alocate miliarde pentru achiziţia şi dezvoltarea de tehnică militară, respectiv pentru documentaţia tehnică şi construcţia de autostrăzi şi căi ferate. Cu obiective punctuale vin şi miniştrii Agriculturii, Sănătăţii sau Educaţiei. Gândul prezintă lista celor mai costisitoare şi importante priorităţi declarate de membrii cabinetului Cioloş.

Cele mai mari fonduri alocate unor obiective precise au fost prezentate la Apărare, unde sunt alocate aproximativ 3,5 miliarde de euro pentru patru mari obiective strategice globale, care includ înzestrarea şi transformarea armatei române prin achiziţii de tehnică militară, operaţionalizarea unor forţe multinaţionale pe teritoriul României sau creşterea calităţii vieţii militarilor.

Transporturile sunt un al domeniu unde ministrul Costescu a prezentat obiective punctuale şi costuri ale documentaţiilor tehnice de execuţie a unor segmente de autostradă sau de cale ferată pe care vrea să le facă în mandatul său, cei mai mulţi bani mergând către lucrările la calea ferată Sighişoara-Simeria şi la lucrările pe segmentele autostrăzii Timişoara-Târgu Mureş, dar şi la cele două noi magistrale de metrou din Bucureşti.

La Dezvoltare Regională, Vasile Dîncu s-a concentrat pe obiective de construit (săli de sport, bazine, patinoare, cămine), pe Cadastru, dar şi pe locuinţe sociale sau creditarea locuinţelor pentru tineri şi reabilitarea termică . La Sănătate, accentul este pus pe introducerea de noi medicamente pentru cancer şi boli rare pe lista de compensate, pe extinderea tratamentului fără interferon pentru hepatita C, dar şi pe tratamentul marilor arşi, fiind luate în calcul construirea a 4 centre regionale pentru marii arşi.

La Educaţie, ministrul Curaj nu uită de legislaţia privind doctoratele şi de aplicaţia electronică anti-plagiat, dar alocă cele mai multe fonduri pentru laserul de la Măgurele şi pentru reabilitarea a 234 de şcoli şi grădiniţe. La Agricultură, accentul este pus pe sistemele de irigaţii, unde sunt prevăzute aproximativ 1,3 miliarde euro pentru anii viitori, în speranţa că vor putea fi accesate fonduri ale Comisiei Europene aflate la dispoziţia preşedintelui Juncker. La Comunicaţii, o investiţie importantă este în infrastructura de internet broadband în zonele defavorizate.

Justiţia se concentrează pe operaţionalizarea Agenţiei Naţionale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate şi pe strategia anticorupţie 2016-

32

2020, în timp ce Mediul pune accentul pe păduri şi managementul fondului forestier, pentru prevenirea tăierilor ilegale. Internele au mari cheltuieli cu alegerile locale şi parlamentare din acest an, dar nu uită de măsurile pentru imigranţi, în timp ce Externele se concentrează pe relaţia cu Republica Moldova, pe parteneriatul strategic cu SUA şi pe promovarea proiectelor energetice prioritare pentru România. La Ministerul Economiei, vicepremierul Borc caută să identifice sectoarele de business prioritare pentru finanţarea iniţiativelor antreprenoriale.

Gândul prezintă mai jos lista principalelor investiţii, dar şi a celor mai interesante priorităţi ale miniştrilor coordonaţi de Dacian Cioloş:

Ministerul Transporturilor (Dan Costescu):

- 120,4 milioane euro (542 milioane lei) pentru lucrări cale ferată Sighişoara-Simeria.

- 102,2 milioane euro (460 milioane lei) pentru lucrările la autostrada Timişoara-Lugoj, Lugoj-Deva, Sebeş-Turda, Câmpia Turzii-Ogra-Târgu Mureş (costă în total 1,44 miliarde euro).

- 77,3 milioane euro (348 milioane lei) pentru implemetarea modernizării căii ferate Radna-Gurasada-Simeria (costă în total 897 milioane euro) şi Braşov-Sighişoara (costă în total 887 milioane euro).

- 47 milioane euro (211,6 milioane lei) pentru finalizarea magistralei 4 metrou.

- 45 milioane euro (202 milioane lei) pentru lucrările la magistrala 5 metrou.

- 40,5 milioane euro (182,8 milioane lei) pentru DTE la coridorul IX de transport rutier: Ploieşti-Buzău, Buzău-Focşani, Focşani-Bacău, Bacău-Paşcani (costă în total 1,575 miliarde euro).

- 37,8 milioane euro (170 milioane lei) pentru creşterea capacităţii de transport cu metroul.

- 34,4 milioane euro (155 milioane lei) pentru Elaborare Documentaţie Tehnică de Execuţie (DTE) pentru proiectul autostrăzii Braşov-Comarnic (costă în total 1,237 miliarde euro).

- 34,2 milioane euro (154 milioane lei) pentru DTE la autostrada Craiova-Caransebeş (costă în total 1,14 miliarde euro).

- 33,9 milioane euro (152,5 milioane lei) pentru DTE la autostrada Târgu Mureş – Târgu Neamţ-Iaşi-Ungheni (costă în total 1,4 miliarde euro).

- 31,1 milioane euro (140 milioane lei) pentru DTE la autostrada Bucureşti-Craiova (costă în total 1,036 miliarde euro).

33

- 18,6 milioane euro (83,9 milioane lei) pentru elaborare DTE la proiectul autostrăzii Nădăşelu-Suplacu de Barcău (costă în total 115 milioane euro).

- 17,77 milioane euro (80 milioane lei) pentru DTE la calea ferată Cluj-Episcopia Bihor (costă în total 196 milioane euro).

- 12,5 milioane euro (56,4 milioane lei) pentru DTE la autostrada Braşov-Predeal (costă în total 518 milioane euro).

- 11,2 milioane euro (50,6 milioane lei) pentru demararea implementării proiectului autostrăzii Suplacu de Barcău-Borş (costă în total 92 milioane euro).

- Demarare Implemetarea proiectului autostrăzii Sibiu-Piteşti (costă în total 2,075 miliarde euro).

- Selecţia executantului pentru Centura Bucureşti Sud.

- Reorganizare instituţională la CNADNR, Metrorex, CFR şi Portul Constanţa.

- Încheierea de contracte de performanţă pentru CNADNR şi CFR.

- Creşterea numărului de zile de navigaţie pe Dunăre, prin îmbunătăţirea condiţiilor de navigaţie şi a adâncimilor de navigaţie în punctele critice.

Ministerul Apărării Naţionale (Mihnea Motoc):

- 1,65 miliarde euro (7,45 miliarde lei) pentru achiziţii de tehnică militară, revitalizarea unor sisteme existente, consolidarea capacităţii operaţionale a forţelor armate. (obiectiv global)

- 1 miliard euro (4,5 miliarde lei) pentru transformarea Armatei. (obiectiv global)

- 740 milioane euro (3,3 miliarde lei) pentru creşterea calităţii vieţii personalului militar – locuinţe, anticorupţie, drepturi salariale şi sociale, facilităţi medicale, educaţie militară. (obiectiv global)

- 655 milioane euro (2,95 miliarde lei) pentru modernizarea fregatelor T22, continuarea programului de achiziţie de avioane multirol F-16, echipamente de supraveghere, cercetare şi recunoaştere, echipamente pentru Sistemul de Comunicaţii şi Informatic al Armatei.

- 103 milioane euro (465 milioane lei) pentru proiectarea unui sistem de medicină operaţională adaptat NATO.

- 97 milioane euro (436 milioane lei) pentru constituirea de structuri multinaţionale pe teritoriul României, adaptarea structurii de comandă şi control, îndeplinirea angajamentelor asumate (obiectiv global).

34

- 48 milioane euro (215 milioane lei) pentru operaţionalizarea şi asigurarea funcţionării celor două comandamente NATO din România.

- 15 milioane euro (67 milioane lei) pentru participarea la iniţiativele multinaţionale ale NATO şi UE.

- 660.000 euro (3 milioane lei) pentru scutul de la Deveselu.

- demersuri pentru o flotă multinaţională în Marea Neagră, pe model grupare navală NATO (februarie-octombrie 2016).

- Achiziţie de echipamente scoase din uz din SUA.

- reparaţiile capitale la aeronave IAR 330, MiG 21, IAK-52 şi IAR 316B, sitemul HAWK, maşina de luptă a infanteriei MLI 84M (Jderul).

Ministerul Dezvoltării Regionale (Vasile Dîncu):

- 125 milioane euro (565 milioane lei) pentru 482 de obiective: săli de sport, bazine, pationare, dar şi centre sociale cămine de bătrâni sau pieţe.

- 108 milioane euro (486 milioane lei) pentru implementarea Programului Naţional de Cadastru şi Carte Funciară.

- 22 milioane euro (100 milioane lei) pentru locuinţe pentru tineri, destinate închirierii.

- 5,55 milioane euro (25 milioane lei) pentru construirea de locuinţe sociale.

- 5,55 milioane euro (25 milioane lei) pentru lucrări de intervenţie pentru reducerea riscului seismic.

-5,55 milioane euro (25 milioane lei) pentru creşterea performanţei energetice şi reabilitarea termică.

- 5,1 milioane euro (23 milioane lei) pentru locuinţe sociale pentru romi.

- 4,5 milioane euro (20,2 milioane lei) pentru măsuri anticorupţie şi de integritate: dezvoltarea unor instrumente şi mecanisme de prevenire a corupţiei şi incidentelor de integritate la nivelul MDRAP şi al autorităţilor administraţiei publice locale, sprijinirea autorităţilor administraţiei publice locale în implementarea măsurilor strategice anticorupţie, organizarea de sesiuni de instruire pentru promovarea eticii şi integrităţii (până în decembrie 2018).

- 100.000 euro (500.000 lei) pentru dezvoltarea unei aplicaţii web de tipul planningportal.co.uk în care să fie accesibilă toată legislaţia, reglementările tehnice, fluxurile de avizare, autorizare, (decembrie 2016 – iunie 2017).

- reformarea Cadastrului.

35

Ministerul Sănătăţii (Patriciu Achimaş-Cadariu):

- 89 milioane euro (400 milioane lei) pentru introducerea pe lista de medicamente compensate şi gratuite de molecule noi destinate cancerului şi bolilor rare.

- 89 milioane euro (400 milioane lei) pentru extinderea tratamentului fără interferon pentru hepatită C.

- 4,66 milioane euro (21 milioane lei) pentru creşterea capacităţii programului naţional TBC.

- 2,44 milioane euro (11 milioane lei) pentru profilaxie primară şi secundară, screening de cancer la colul uterin.

- 2,22 milioane euro (10 milioane lei) pentru asistenţa medicală pentru marii arşi.

- 1,1 milioane euro (5 milioane lei) pentru oncologie pediatrică.

- 1,1 milioane euro (5 milioane lei) pentru dotarea maternităţilor cu incubatoare pentru nou-născuţii prematur.

- înfiinţarea a 4 centre regionale de Mari Arşi, prin finanţare de la Banca Mondială.

- Achiziţionarea de echipamente pentru 4 centre de radioterapie.

- 440.000 euro (2 milioane lei) pentru Programul Naţional de Prevenire şi Control al Infecţiilor Nosocomiale.

- 220.000 euro (1 milion lei) pentru un plan multianual de promovare a unui stil de viaţă sănătos – Educaţie pentru Sănătate.

- promovarea Legii Malpraxisului, legii organizării şi finanţării activităţii de vaccinare.

Ministerul Educaţiei (Adrian Curaj):

- 88 milioane euro (396 milioane lei) pentru laserul de la Măgurele.

- 20 milioane euro (90 milioane lei) pentru reabilitarea a 234 şcoli şi grădiniţe.

- 17,7 milioane euro (80 milioane lei) pentru reabilitarea clădirilor cu risc seismic şi a căminelor studenţeşti.

- 10 milioane euro (47 milioane lei) pentru repornirea activităţilor de cercetare de la Institutul Cantacuzino.

36

- Sistem de trasabilitate între sistemul educaţional şi piaţa muncii prin interconectarea datelor din educaţie (REI şi SIIIR) cu cele de piaţa muncii.

- Implementarea platformei de gestionare a doctoratelor.

- Proiect strategic privind reforma curriculară şi a manualelor.

- Evaluarea tuturor şcolilor cu privire la aprobările ISU.

- Competiţie internaţională de urbanism şi dezvoltare teritorială pentru Laser Valley de la Măgurele, laserul ELI-NP.

- Metodologie pentru organizarea transparentă a alegerilor de directori în şcoli

- Creşterea cu 20% a burselor studenţeşti.

- Clarificarea cadrului normativ şi instituţional privind acordarea şi retragerea titlului de doctor.

Ministerul Agriculturii (Achim Irimescu):

-1 miliard de euro (4,5 miliarde lei) în perioada 2016-2020 pentru infrastructura de irigaţii primare, în 2016 alocă doar 30 milioane euro (135,8 milioane lei). Vrea bani din Programul de Investiţii al preşedintelui CE, Jean Claude Juncker.

- 280 milioane euro (1,26 miliarde lei) pentru încurajarea transferului inter-generaţional în agricultură, prin instalarea fermierilor tineri, dezvoltarea de ferme mici.

- 215 milioane euro (968 milioane lei) pentru Strategie pentru un sistem de irigaţii modern, infrastructura de irigaţii secundare 968 milioane (până în octombrie 2016).

- 90 milioane euro (404 milioane lei) pentru un Fond de creditare pentru agricultură (2014-2020).

- 40 milioane euro (183 milioane lei) pentru promovarea produselor de calitate cu valoare adăugată mare, gen produs montan sau în fermă.

- 21 milioane euro (95 milioane lei) pentru restructurarea cercetării agricole.

Ministerul Comunicaţiilor (Marius Bostan):

- 84 milioane euro (377,8 milioane lei) pentru Ro-NET – construirea infrastructurii naţionale de broadband în zonele defavorizate, prin fonduri structurale.

- 6,35 milioane euro (28,6 milioane lei) pentru Sistemul Informatic Colaborativ de Achiziţii Publice.

37

- 2,86 milioane euro (12,9 milioane lei) pentru creşterea capacităţii de investigare a incidentelor de securitate cibernetică, Centrul de inovare în securitate cibernetică, dezvoltarea la nivelul structurilor guvernamentale a Sistemului de Protecţie a Infrastructurilor IT de interes naţional împotriva ameninţărilor cibernetice.

Ministerul Economiei (Costin Borc):

- 35 milioane euro (159 milioane lei) pentru identificarea de sectoare de business prioritare pentru finanţarea iniţiativelor antreprenoriale – industrii creative (IT), turism, agricultură, cercetare – (până în aprilie 2016).

- 13 milioane de euro pentru industria de apărare – plan pe 10 ani pentru participarea acesteia la înzestrarea Armatei, (40,5 milioane lei), pentru reorganizarea agenţilor economici în funcţie de nevoile pieţei şi pentru investiţii de retehnologizare (17 milioane lei).

- 9,5 milioane euro (43 milioane lei) pentru crearea unei agenţii pentru promovarea comerţului şi investiţiilor (iunie-iulie 2016).

- 2 milioane euro (9,2 milioane lei) pentru elaborarea Strategiei de Marketing a României pe principalele forme de turism şi identificarea de surse de finanţare pentru turism (ianuarie-octombrie 2016).

- Reorganizarea reţelei de ataşaţi economici (martie-iulie 2016).

- Plan de Dezvoltare pe termen mediu şi lung a României.

- Strategia minieră 2015-2030.

- promovarea unor modificări la Legea industriei de apărare, legea minelor, legea turismului.

Ministerul Afacerilor Externe (Lazăr Comănescu):

- 2,27 milioane euro pentru continuarea procesului de consolidare durabilă a relaţiei cu Republica Moldova (ianuarie-octombrie 2016) prin: 7,8 milioane lei pentru derularea programelor de asistenţă oferite de România în beneficiul Republicii Moldova (avansarea proiectelor de interconectare a R. Moldova şi România (Europa) - energie, infrastructură, inclusiv cu sprijin UE); 2,25 milioane lei pentru programe cu impact socio-economic şi în sprijinul tinerilor din R. Moldova (ex. sănătate, educaţie, agricultură).

- 1,25 milioane euro (5,6 milioane lei)pentru  întărirea cooperării pentru dezvoltare şi a asistenţei umanitare cu Vecinătatea Estică (mai ales Republica Moldova), Balcanii de Vest şi Bazinul Mediteranean, Orientul Mijlociu.

38

- creşterea prezenţei României de sprijinire, atât în plan bilateral, cât şi prin proiecte cu vocaţie europeană şi regională, în Balcanii de Vest, în Vecinătatea Estică şi în Bazinul Dunării.

- pregătirea exercitării de către România a Preşedinţiei Consiliului UE în semestrul II 2019.

- promovarea obiectivelor de securitate energetică ale României în plan regional, european şi global în special în proiectele energetice regionale de interes pentru România, inclusiv pentru interconectarea cu R. Moldova.

- promovarea iniţiativei de realizare a proiectului coridorului de transport de mărfuri Marea Neagră – Marea Caspică, precum şi a proiectelor româneşti aferente iniţiativei Noul Drum al Mătăsii.

- 34.000 euro (152.000 lei) pentru consolidarea tuturor dimensiunilor Parteneriatului Strategic cu SUA, promovarea obiectivelor privind operaţionalizarea facilităţii de apărare antirachetă de la Deveselu.

- 2.000 euro (10.000 lei) pentru iniţierea împreună cu ministerele de resort a noi programe de cooperare în cadrul Parteneriatului Strategic cu SUA pe domeniile combaterii riscurilor neconvenţionale (inclusiv securitate cibernetică).

Ministerul Afacerilor Interne (Petre Tobă):

- 51,5 milioane euro (232 milioane lei) pentru organizarea alegerilor locale.

- 37 milioane euro (166 milioane lei) pentru reducerea deficitului de personal, inclusiv prin recrutarea din sursă externă.

- 29 milioane euro (131,7 milioane lei) pentru organizarea alegerilor parlamentare.

- Reducerea timpului de intervenţie la evenimente al MAI şi IGSU.

- Eficientizarea activităţii de identificare, în vederea confiscării, a bunurilor provenite din infracţiuni.

- Operaţionalizarea Unităţii Naţionale de Informaţii despre Pasageri (UNIP).

- Sprijinirea AEP şi STS în informatizarea procesului electoral pentru a evita fraudele electorale.

- Reabilitarea centrelor de reţinere şi arest preventiv şi îmbunătăţirea condiţiilor materiale de detenţie din acestea.

- Afluxul de migranţi: Dezvoltarea infrastructurii de cazare şi asigurarea cu personalul necesar.

39

Ministerul Justiţiei (Raluca Prună):

- 2,5 milioane euro pentru operaţionalizarea Agenţiei Naţionale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate: alcătuirea Consiliului de Coordonare, protocoale interinstituţionale, angajarea personalului (4,7 milioane lei), aplicaţia IT (3,6 milioane lei), inventarul naţional al capacităţii de stocare a bunurilor sechestrate (3 milioane lei).

- 1,2 milioane euro pentru modificarea legislaţiei sistemului judiciar, a Poliţiei Judiciare şi a taxelor judiciare de timbru. Pentru fiecare proiect e prevăzută o cheltuială de expertiză şi consultanţă de câte 1,88 milioane lei.

- Noua Strategie Anticorupţie 2016-2020.

- Amânarea cu încă un an a prevederilor Codului de Procedură Civilă care au fost amânate deja până la 1 ianuarie 2016.

- Definitivarea, anunţarea şi derularea unei proceduri transparente de numire a procurorilor-şefi, având drept principale criterii profesionalismul şi integritatea.

Ministerul Mediului:

- 14,6 milioane euro (65,9 milioane lei) în total pentru Managementul Fondului Forestier Naţional: sistem de control forestier integrat (64 milioane lei), dezvoltarea sistemului de monitorizare a managementului forestier şi a tăierilor ilegale (1,9 milioane lei în total).

- 7,77 milioane euro (35 milioane lei) pentru Reţeaua Naţională de Monitorizare a Calităţii Aerului.

- 1,6 milioane euro (7,2 milioane lei) din fonduri europene, pentru Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor.

- Strategia Forestieră a României şi Inventarul Forestier Naţional.

- Înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate.

- Forum pentru mediu cu ONG-uri, pentru colectarea aşteptărilor, nevoilor, viziunilor.

Ministerul Culturii (Vlad Alexandrescu):

- 6,44 milioane euro (29 milioane lei) pentru consolidarea Muzeului Ţăranului Român.

- 4 milioane euro (18 milioane lei) pentru consolidare şi restaurare Palatul Cantacuzino.

40

- 2,2 milioane euro (10 milioane lei) pentru finalizare consolidare Palatul Culturii din Iaşi.

- finanţare şi proceduri pentru Sală de concerte în Bucureşti, de 2.000-2.400 locuri.

- Demarare proceduri pentru modernizarea Muzeului Naţional de Istorie a României şi a Teatrului Naţional Lucian Blaga din Cluj.

- Restructurarea Centrului Naţional al Cinematografiei.

Ministerul Energiei (Victor Vlad Grigorescu):

- 1 milion euro (4,3 milioane lei) pentru profesionalizarea şi depolitizarea managementului companiilor de stat din energie.

- Promovarea activă a proiectului de gazoduct BRUA (Bulgaria-România-Ungaria-Austria) şi a Coridorului Vertical (Grecia-Bulgaria-România) şi dezvoltarea unor noi perimetre de producţie în Marea Neagră.

- Continuarea pregătirii pentru privatizarea Complexului Energetic Oltenia, respectiv a Hidroelectrica.

- Analizarea stadiului şi perspectivelor de realizare a proiectului Tarniţa Lăpuşteşti, Unităţilor Cernavodă 3 şi 4, a Cablului submarin România – Turcia, a contrucţiei unui nou grup energetic la Rovinari.

Ministerul Finanţelor (Anca Dragu):

- 111 milioane euro (500 milioane lei) pentru programul „Fermierul”, prin care se garantează micilor fermieri achiziţiile de utilaje agricole.

- 11 milioane euro (50 milioane lei) şi angajament bugetar pe 20 de ani pentru un proiect prioritar al Guvernului Cioloş, de exemplu un spital.

- Implementarea sistemului de plată online/cu cardul a impozitelor, taxelor şi amenzilor de către persoanele fizice. (Termen octombrie 2016).

- Simplificarea interacţiunii dintre contribuabil şi unităţile teritoriale ale MF/ANAF printr-un portal/aplicaţie online (termen octombrie 2016).

- Proiect de lege privind impozitarea sectorului petrolier şi minier.

Ministerul Fondurilor Europene (Aura Răducu):

- Simplificarea procedurilor de implementare a proiectelor şi standardizarea documentelor necesare prin implicarea tuturor instituţiilor relevante.

- Finalizarea sistemului electronic de gestionare a programelor şi proiectelor europene – SMIS 2014/MYSMIS2014+.

41

Ministerul Muncii (Claudia Ana Costea):

- 28 milioane euro din fonduri europene pentru implementarea pachetului minim de intervenţie de servicii sociale pentru copii şi familiile acestora care se află în risc de sărăcie sau excluziune socială.

- 5 milioane euro (22,5 milioane lei) din fonduri europene pentru implementarea unui program naţional de ucenicie/stagii de practică în cadrul celor 10 sectoare economice ce constituie priorităţile Strategiei Naţionale pentru Competitivitate.

- 5 milioane euro (22 milioane lei) pentru reglementarea unui sistem de monitorizare a respectării ordinelor de protecţie în vederea implementării unui sistem de monitorizare electronică prin brăţări electronice.

- parteneriate între ANOFM şi actorii sociali pentru creşterea ocupării în rândul grupurilor afectate de şomaj structural: şomerii de lungă durată, lucrătorii vârstnici (55-64 ani), persoane cu dizabilităţi, persoane cu nivel redus de educaţie.

- Consolidarea cooperării interministeriale şi interinstituţionale în vederea favorizării accesului cetăţenilor statelor terţe pentru domeniile şi profesiile identificate ca fiind deficitare pe piaţa muncii din România.

- Consolidarea cooperării interministeriale în ceea ce priveşte dimensiunea de integrare şi inserţie socială a migranţilor beneficiari ai unei forme de protecţie internaţională.

- Legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Ministerul Tineretului şi Sportului (Elisabeta Lipă):

- 23 milioane euro în total, pentru obţinerea unor rezultate cât mai bune la Jocurile Olimpice de la Rio 2016: 45,5 milioane lei pentru programul de monitorizare a Federaţiilor sportive cu sportivi calificaţi şi 57,6 milioane lei pentru sprijinirea Comitetului Olimpic şi Sportiv Român.

- 1,1 milioane euro (5 milioane lei) pentru Promovarea Sportului de Masă: Noua Daciadă, competiţii sportive pentru copii şi tineri.

- 660.000 euro (3 milioane lei) pentru 5 centre de agrement care să fie modernizate la cazare şi servirea mesei.

- 100.000 lei pentru analiza de nevoi „la firul ierbii” a sectorului de tineret.

- Promovarea activităţilor de voluntariat, inclusiv în taberele studenţeşti.

Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (Dan Stoenescu):

42

- lansarea unei platforme online de depunere a proiectelor de către mediul asociativ românesc.

- întărirea legăturilor culturale cu comunităţile istorice româneşti prin iniţierea demersurilor privind înfiinţarea unor centre culturale/de informare româneşti în comunităţile istorice (Albania - Korcea, Republica Moldova - Bălţi şi Chişinău, Ucraina - Ismail, Serbia - Valea Timocului).

- crearea unui Consiliu Consultativ Mass-Media România – Republica Moldova, acordarea unui regim de gratuitate pentru anumite ştiri furnizate presei din Republica Moldova şi organizarea unor stagii de pregătire pentru jurnaliştii din Republica Moldova.

Ministerul pentru Consultare Publică şi Dialog Civic (Violeta Alexandru):

- Colaborarea cu Secretariatul General al Guvernului în scopul creării unei platformei accesibile societăţii civile, pentru preluarea în timp real a punctelor de vedere exprimate, „Vocea ta în deciziile Guvernului” şi integrarea acesteia alături de componente de consultare existente ale ministerelor de resort.

- Organizarea unor întâlniri de lucru periodice cu reprezentanţii autorităţilor centrale responsabili cu Legile nr. 544/2001, nr. 52/2003, dar şi departamentele IT ale tuturor ministerelor pentru standardizarea procesului de consultare, respectiv al transparenţei.

- Promovarea unei Hotărâri de Guvern privind accesul publicului la documentele din mapa şedinţei de Guvern/ la stenograma şedinţelor.

http://www.romanialibera.ro/societate/educatie/profesori-in-greva-japoneza-404758FOTO. Profesori în grevă japoneză

43

Profesorii de la Școala Gheorghe Țițeica nr. 30 din Constanța au intrat, vineri, în grevă japoneză. Gestul lor extrem a fost determinat de gestul Comisiei de Învățământ din cadrul Consiliului Local, care a propus ca Școala 6 să devină structură a școlii lor (singura modificare pentru viitorul an în structura școlară din oraș). Vestea i-a revoltat pe părinți și profesori deopotrivă, nemulțumiți de problemele create de modificare, printre care se numără scăderea calității actului educațional, în primul rând. Am încercat să vedem cum s-a ajuns la această situație, ținând cont că între cele două școli distanța este de aproape doi kilometri și că existau altele, mult mai aproape.

Filmul evenimentelor

În data de 28 decembrie, Comisia de Învățământ s-a întrunit să decidă soarta școlii 6. Aceasta are mai puțin de 300 de elevi (270) și, potrivit legii, nu mai poate avea statut juridic. Au existat și atunci și înainte discuții cu directorii școlilor 7 și 12, aflate în apropierea școlii 6, dar directorii și consiliile de administrație ale acestor școli au refuzat preluarea. Pe 28 decembrie, directoarea școlii 30 a fost sunată să i se propună acest lucru. ”Eram într-un magazin când am primit telefonul. Mi-am dat acordul de principiu”, a spus directoarea Aneta Dragnea. Aceasta, ne-a spus un membru al comisiei, a ”acceptat cu entuziasm propunerea”. A spus apoi presei că școala 30 are nevoie de spații, dar că nu a crezut că acceptul verbal dat va conduce la această situație. De pe 28 decembrie până pe 13 ianuarie însă, aceasta nu a comunicat niciunui coleg din școală intenția sa, care a fost dezvăluită întâmplător de cineva care o aflase. Directoarea motivează că aștepa consiliul de administrație al școlii. Acesta a fost convocat pe 15 ianuarie, la ora 11.00. 15 ianuarie era însă ultima zi când ISJ putea trimite avizul său de conformitate (căci ISJ trebuie să dea un astfel de aviz, prin care certifică legalitatea demersului). ISJ avea programat un consiliu de administrație pe 15, la ora 8.30, în care, potrivit legii, s-a dat aviz de conformitate. Părinții și profesorii au depus un memoriu, dar registratura se deschidea la 9.30. Oricum, potrivit legii, a spus conducerea ISJ, acest memoriu nu este luat în considerare, pentru că ISJ dă aviz conform numai în ceea ce privește legalitatea propunerii Comisiei de Învățământ.

Contradicția

Cazul a ajuns și la urechile primarului Constanței. ”Consilierii PSD, indiferent de poziția pe care au avut-o în comisie, este exclus să ia o asemenea hotărâre. Școala 30 trebuie să rămână cel puțin ce este în momentul de față, adică un centru de excelență”, a spus primarul Decebal Făgădău. Soluția, prezentată părinților și elevilor de Mariana Cojoc, președintele Comisiei pentru Învățământ a CL, a fost ca în Consiliul Local să nu se voteze propunerea comisiei. ”Dacă vor vota împotrivă este un vot contrar legii. Voi acționa conform legii. Voi întreba ministerul care sunt pârghiile legale prin care trebuie să acționez”, a replicat la scurt timpul inspectorul școlar general, Gabriela Bucovală.

Soluția

44

Problema pare să fi fost rezolvată vineri seara, târziu. Comisia pentru Învățământ a discutat cu directorul Școlii 5 și a propus ca Școala 6 să devină structură a acesteia, mai ales că și Școala 5 are probleme de efectiv. ”Am discutat cu conducerea ISJ și am colaborat foarte bine cu inspectorul școlar general”, a spus Mariana Cojoc. Vineri seară, un CA al ISJ a dat avizul de conformitate pentru această soluție care mulțumește pe toată lumea. Părinții au trimis un memoriu la Ministerul Educației pentru a le aduce în atenția situația creată. 

Cine este vinovat

Situația creată are cu siguranță un vinovat, pe care Consiliul Local îl va căuta în următoarele zile. Membrii Comisiei pentru Învățământ spun că au respectat legea și au cerut, deși nu sunt obligați, consultarea CA-urilor școlilor cărora li s-a propus preluarea Școlii 6. Conducerea ISJ afirmă, pe bună dreptate, că Școala 6 nu poate funcționa ca structură separată și că ea a dat aviz de conformitate, așa cum cere legea, propunerii Comisiei pentru Învățământ. Părinții au acuzat însă lipsa de transparență și unii dintre ei i-au cerut public demisia directoarei Școlii 30, pe motiv că nu a informat profesorii despre acceptul pe care l-a dat Comisiei pentru Învățământ.

http://www.romanialibera.ro/societate/educatie/campanie-de-strangere-de-semnaturi-in-scoli--pentru-sustinerea-casatoriei-intre-femei-si-barbati--404593Campanie de strângere de semnături în școli, pentru susținerea căsătoriei între femei și bărbați. Ce spun BOR și Ministerul EducațieiMai mulți elevi și profesori din județele Botoșani, Neamț, Bacău și Timiș au reclamat, sub protecția anonimatului, că în școlile în care predau sau învață se strâng semnături pentru susținerea inițiativei de schimbare a Constituției privind căsătoria dintre un bărbat și o femeie. Totuși, așa cum atrag atenția 19 organizații non-guvernamentale, inițiativa încalcă Legea Educației Naționale, care garantează respectarea independența elevilor în ceea ce privește ideologiile, dogmele religioase și doctrinele politice la care aderă. 

UPDATE 18 ianuarie, 8.15: În județul Bacău, nici un profesor de religie nu a strâns semnături pentru susținerea inițiativei de modificare a articolului 48 din Constituție, au susținut profesorii de religie din cadrul asociației ”Sf. Parachiva”, din județul Bacău. 

”Asociaţia Profesorilor de Religie „Sf. Paraschiva” Bacău cere membrilor ei şi tuturor profesorilor de religie să respecte legile ţării şi să nu desfăşoare niciun fel de activitate care ar aduce atingere libertăţii de conştiinţă şi identităţii

45

vreunei persoane şi cu atât mai mult elevilor cu care lucrăm”, se mai arată în comunicatul profesorilor. 

Profesoară din Botoșani: S-au strâns semnături și la noi

În ultimele zile, asociația Accept a primit numeroase plângeri de la elevi și profesori care au povestit cum, în școlile lor, s-au făcut presiuni, uneori chiar din partea directorilor, pentru a semna inițiativa privind modificarea Constituției pentru stipularea căsătoriei între femei și bărbați. 

Astfel, un elev din Piatra Neamț a povestit cum directorul, care este și profesor de religie, i-a îndemnat pe copii să semneze inițiativa, în timp ce, pe Facebook, mai mulți profesori au recunoscut că în școlile lor s-au strâns semnături (captură foto trimisă de organizația Accept României libere). 

O profesoară din Botoșani a povstit, pe o rețea de socializare, că ”s-a semnat si la noi, dar au fost si elevi care au refuzat, s-au strans putine semnaturi, despre vreun fel de presiune asupra lor n-am auzit”. 

ONG-urile cer anchete în școli 

În urma acestor sesizări, 19 organizații non-guvernamentale au cerut Ministerului Educației și Inspectoratelor Școlare să demareze verificări și au atras atenția că această colectare de date cu caracter personal și de semnături în spațiul școlar în vederea modificării articolului 48 din Constituție ”este una de natură politică, întrucât scopul său este mobilizarea populației în vedere schimbării constituționale prin mecanisme politice. Mai mult, argumentele aduse în fața elevilor duc spre îndoctrinare religioasă și facilitează impunerea în spațiu școlar al punctului de vedere dogmatic al Bisericii Ortodoxe Române și al organizațiilor afiliate asupra orientării sexuale, homosexualității și familiei”. 

De asemenea, atrag atenția ONG-urile, în România, elevii se simt discriminați și neprotejați: conform unui raport UNICEF din 2-14, șase din 10 adolescenți au fost hărțuiți la școală, iar o cercetare Salvați Copiii a arătat că 57 la sută dintre elevi simt anxietate, nesiguranță și încordare în mediul educațional. 

Scrisoarea a fost semnată de Coaliția anti-discriminare, Coaliția pentru Egalitate de Gen, Asociația ACCEPT, ActiveWatch, Centrul Parteneriat pentru Egalitate - CPE, Centrul Euroregional pentru Inițiative Publice - ECPI, Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilitați - CEDCD, Centrul FILIA, Institutul pentru Politici Publice, Romani CRISS, Asociatia E-Romnja, Asociația Front, Asociaţia pentru Libertate şi Egalitate de Gen (A.L.E.G.), Societatea de Analize Feministe AnA, Centrul pentru Inovare Publică, Asociația MozaiQ, TRANSform, Asociația Lindenfeld - Programul Campanie împotriva Homofobiei. 

Ministerul Educației: Există o lege care trebuie respectată 

46

Purtătoarea de cuvânt a Ministerului Educației, Mirabela Amarandei, a precizat, pentru România liberă, că ministerul are o poziție fără echivoc: ”Avem o lege a Educației care trebuie respectată în toate școlile”. Ea a făcut referire la articolul 7 din Legea Educației, care interzice manifestările de natură politică sau prozelitism religios în școli. 

În aceste condiții, Ministerul Educației a cerut inspectoratelor școlare din județele unde s-au semnalat cazuri de strângere de semnături să se asigure că se respectă legea în școli. Totodată, Mirabela Amarandei a mai spus că inspectoratele nu știau despre aceste situații. 

Consiliul Național al Elevilor: Nu am primit sesizări 

Președintele Consiliului Național al Elevilor, Horia Onița, a precizat, pentru România liberă, că CNE nu a primit, până în prezent, nici o sesizare privind campanii de strângere de semnături în favoarea modificării articolului 48 din Constituție. 

Ce prevede Legea Educației Naționale 

Art. 3. — Principiile care guvernează învățământul preuniversitar și superior, precum și învățarea pe tot parcursul vieții din România sunt:  (...) principiul libertății de gândire și al independenței față de ideologii, dogme religioase și doctrine politice; o) principiul incluziunii sociale(...) u) principiul respectării dreptului la opinie al elevului/studentului ca beneficiar direct al sistemului de învățământ.

Art. 4. — Educația și formarea profesională a copiilor, a tinerilor și a adulților au ca finalitate principală formarea competențelor, înțelese ca ansamblu multifuncțional și transferabil de cunoștințe, deprinderi/abilități și aptitudini, necesare pentru:(...) d) formarea unei concepții de viață, bazate pe valorile umaniste și științifice, pe cultura națională și universală și pe stimularea dialogului intercultural; e) educarea în spiritul demnității, toleranței și respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului; f) cultivarea sensibilității față de problematica umană, față de valorile moral-civice și a respectului pentru natură și mediul înconjurător natural, social și cultural.

Art. 7. — (1) În unitățile, în instituțiile de învățământ și în toate spațiile destinate educației și formării profesionale sunt interzise activitățile care încalcă normele de moralitate și orice activități care pot pune în pericol sănătatea și integritatea fizică sau psihică a copiilor și a tinerilor, respectiv a personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic, precum și activitățile de natură politică și prozelitismul religios.

Purtătorul de cuvânt al BOR: Nu cunosc cazuri 

Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, a declarat, pentru România liberă, că Biserica Ortodoxă nu este implicată în această strângere de semnături și că nu cunoaște nici un astfel de caz. 

47

Totuși, a atras atenția Bănescu, că nu crede că poate fi vorba de presiuni și că fiecare este liber să semneze o astfel de petiție, dar nu înainte de a se informa cu privire la conținutul petiției. 

Biserica Ortodoxă a anunțat, vineri, într-un comunicat de presă, că Sfântul Sinod a decis sprijinirea amendării Constituţiei, pentru a scrie că familia este constituită prin căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie.  "Această iniţiativă a mirenilor aparţinând mai multor culte este sprijinită de Biserica Ortodoxă Română, pentru că exprimă învăţătura acesteia despre familie, precum şi poziţia sa constantă din punct de vedere juridic", a precizat BOR. 

Inițiativa privind amendarea Constituției a apărut la sfârșitul anului trecut și a fost demarată de Coaliția pentru Familie.  Atunci, organizațiile membre au arătat că vor definirea ”fără echivoc” a căsătoriei.

”Considerăm că 'soţi' este un termen deschis interpretărilor în contextul internaţional din ultimii ani. De aceea, pentru a proteja şi sprijini naşterea şi creşterea generaţiilor viitoare, considerăm că acesta trebuie înlocuit cu formularea din inţiativa noastră legislativă. Proiectul de lege propus revizuieşte articolul 48, alineat 1, din Constiuţia României astfel: 'Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor'", conform unui comunicat al Coaliției pentru Familie. 

Totuși, Codul Familei prevede deja că o căsătorie se încheie între un bărbat și o femeie. 

Știre în curs de actualizare 

http://www.ziare.com/scoala/vacanta-elevi/vrei-sa-ti-se-duca-si-vara-copilul-la-scoala-sondaj-ziare-com-1404549

Vrei sa ti se duca si vara copilul la scoala? - Sondaj Ziare.com

48

Un proiect de lege initiat de cateva zeci de senatori si deputati prevede ca in sistemul de stat s-ar putea introduce "scoala de vara".

In motivatia legii se arata ca, pe perioada vacantei mari, copiii ramani nesupravegheati, fiind astfel expusi unor pericole, cum ar fi consumul de alcool sau de droguri, informeaza ProTV.

Propunerea legislativa vizeaza completarea Legii Educatiei cu doua alineate noi. Primul prevede introducea in programul scolar oficial a unui program facultativ, numit "scoala de vara", organizat pe perioada vacantei. In cadrul lui, copiii ar beneficia de "activitati instructiv-recreative" chiar in incinta scolilor la care invata.

Al doilea alineat prevede introducerea de gradinite cu program special, dar cu plata, pe perioada vacantelor, pentru parintii care nu au cu cine lasa copiii, "pentru a permite supravegherea si instruirea" celor mici.

Propunerea legislativa, initiata de 77 de parlamentari din tot spectrul politic, a fost deja avizata favorabil de Consiliul Legislativ si va intra in dezbaterea Parlamentului dupa inceperea noii sesiuni, la 1 februarie.

Ziare.com te invita la dezbatere si la vot: Sustii propunerea legislativa potrivit careia elevii ar putea sa isi petreaca zilele de vacanta la scoala sau la gradinita, sub supravegherea unor adulti?

http://www.ziare.com/scoala/educatie/cazul-bodnariu-de-la-patriotism-la-falimentul-sistemului-de-educatie-romanesc-1404295

Cazul Bodnariu, de la patriotism la falimentul sistemului de educatie romanescRecunosc, am fost batut cand eram elev. La scoala, bataia era la fel de raspandita ca tusea. Acum 35 de ani, majoritatea elevilor lua bataie si tusea din luna octombrie pana prin mai.

49

E adevarat ca, din povestirile parintilor mei si ale profesorilor de atunci, bataia pe care o luam noi, pionierii si utecistii, era floare la ureche pe langa bataia pe care o incasasera ei. Bataia din vremea mea parea sa fie una mai blanda, aplicata cu dragoste, in comparatie cu cea din vremea celor care ne-o administrau noua, respectiv parintii si profesorii nostri, pastrand o traditie sacra.Dar eu n-am simtit-o niciodata asa. Am suportat pedepse individuale si pedepse in grup, atunci cand toata clasa era lovita in palma cu rigla, obligata sa stea, uneori, toata ora in picioare, alteori cu mainile ridicate sau in genunchi. Marturisesc ca nicio pedeapsa corporala nu a avut vreun efect pozitiv asupra mea, tot ce am invatat in acea perioada a venit de la acei dascali blanzi si normali la cap care aveau rabdare si care reuseau sa ma inspire si sa-mi capteze atentia prin atitudine si comportament.

Cel mai suparator era faptul ca, elev fiind, ma simteam singur sau aproape singur, parintii nu aveau niciun cuvant de spus in fata profesorilor. Asa ca mama, daca afla ca am fost pedepsit sau batut la scoala, nu putea spune decat ca bine mi-au facut.

Asa erau acele timpuri, noi nu contam si n-am contat pana cand ne-am revoltat sau, mai rau, multi au plecat din tara. Dar ce conta generatia decreteilor la o tara cu 23 de milioane de oameni. Din pacate, nici acum nu conteaza.

Invatamantul public e praf. Multe scoli sunt, de fapt, un fel de mosii ale directorilor. Stiati ca avem directori de licee din Bucuresti care sunt milionari in euro fara sa fi castigat la loto sau sa fi mostenit averea matusii?

Bani facuti pe spatele parintilor, fondului clasei, aranjamentelor mai mari sau mai mici, bogatii stranse cu binecuvantarea "invatamantului gratuit". Astept cu nerabdare momentul in care procurorii anticoruptie vor avea pe agenda si sistemul public de educatie.

Orice parinte care vrea sa-i asigure copilului o sansa de a invata intr-o scoala normala, fara directori spagari, fara profesori isterici, fara meditatii si fondul clasei oficial sau mascat trebuie sa bage adanc mana in buzunar si sa-l mute intr-o institutie privata.

Asta inseamna egalitate de sanse in sistemul de educatie romanesc. Cei care nu pot plati trebuie sa suporte toate umilintele din lume si sa puna in pericol viitorul copiilor.

E inaltatoare revolta nationala fata de sistemul norvegian care rapeste copiii din familii, dar evitam cu maiestrie sa spunem si sa recunoastem adevarul despre falimentul sistemului romanesc.

Da, Norvegia are o problema. O institutie administrativa nu poate fi investita cu puteri discretionare. In sistemul de protectie a minorilor ar putea fi abuzuri, dar asta e problema norvegienilor, ei trebuie sa o rezolve.

50

In opinia mea, e bine ca familia Bodnariu a protestat si a ridicat dezbaterea la nivel international, dar, pe de alta parte, acest conflict arata ca nici noi nu suntem usa de biserica.

Bataia e folosita inca pe scara larga ca metoda de educatie, copilul ocupa un loc secundar si de subordonare atat in familie, cat si la scoala, iar relatia dintre parinti si educatori e una alterata de coruptie - ma refer aici la mita data de parinti prin meditatii si cadouri, apoi la jecmanirea continua a acestora practicata de multe cadre didactice.

Suntem pro Bodnariu sau impotriva lui, asta in timp ce copiii nostri intra in masina de tocat a sistemului de educatie romanesc care a dovedit ca cea mai mare abilitate a lui e aceea de a genera plagiatori pe banda rulanta.

UNIVERSITARhttp://adevarul.ro/educatie/universitar/ecaterina-andronescu-numita-ordin-ministru-consiliul-national-atestare-diplomelor-universitare-1_569bac6e37115986c697d344/index.htmlEcaterina Andronescu, numită prin ordin de ministru, în Consiliul Naţional de Atestare a Diplomelor UniversitarePreşedintele Comisiei de Învăţământ din Senat, Ecaterina Andronescu, se află pe lista membrilor Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU). Membrii consiliului au fost numiţi prin ordin al ministrului Educaţiei, Adrian Curaj, publicat vineri în Monitorul Oficial.

51

Componenţa Consiliului general cuprinde 44 de nume, printre care Ecaterina Andronescu, fostul ministru al Educaţiei Sorin Cîmpeanu, academicianul şi criticul literar Eugen Simion, sociologul Marius Pieleanu, profesor la SNSPA, directorul Institutului de Fizică Nucleară de la Măgurele, academicianul Nicolae Zamfir, şi fostul ministru al culturii Răzvan Theodorescu, potrivit ordinului de ministru publicat în Monitorul Oficial. Organizarea şi funcţionarea CNATDCU au fost reglementate printr-un ordin emis pe 5 septembrie 2012 de ministrul Educaţiei de atunci, Ecaterina Andronescu. Regulamentul de funcţionare a CNATDCU prevede, potrivit aceluiaşi ordin, că forul are printre atribuţii evaluarea dosarelor de acordare a titlului de doctor şi propune acordarea sau neacordarea acestui titlu, prin ordin emis de ministrul Educaţiei.

http://adevarul.ro/educatie/studii-in-strainatate/romanca-studenta-injaponia-sistemul-educational-romanesc-foarte-asemanator-japonezbazandu-se-informatie-respect-fata-profesor-1_569a98d537115986c68f4c57/index.htmlRomâncă studentă în Japonia: Sistemul educaţional românesc este foarte asemănător cu cel japonez, bazându-se pe informaţie şi pe respect faţă de profesorSistemul educaţional românesc este similar cu sistemul japonez, bazându-se pe foarte multă informaţie, multe examene, prezenţă la ore şi pe respectul faţă de profesori, a povestit Lavinia Alma Apstol, o tânără româncă studentă în Japonia, într-un interviu pentru "Adevărul".Este un lucru bine ştiut că educaţia în ţările asiatice se aseamnă cu sistemul educaţional din România. Coreea de Sud, China, Japonia sunt ţări unde respectul faţă de profesori este foarte mare, unde programa şcolară se bazează pe acumularea de multă informaţie în vederea stabilirii unei culturi generale cât mai vaste, iar competiţia este mai ceva ca în liceele de top din România. Lavinia este unul din produsele de top ale sistemului educaţional românesc, care a plecat mai întâi în Anglia, apoi în Japonia. A învăţat în două sisteme educaţionale foarte avansate, însă complet diferite. Adevărul: Povesteşte-ne parcursul tău educaţional, ce liceu ai absolvit, de ce ai ales să pleci la studii în străinătate? Lavinia Apostol: Am absolvit profilul matematică-informatică la Colegiul Naţional “Gh. Roşca Codreanu” din Bârlad. În cei patru ani de liceu am luat parte la diferite activităţi încercând să aflu ce vreau să fac mai departe: am vrut să fiu arhitect, psiholog, criminalist, chiar şi pilot ori controlor de trafic aerian. Nimic din ce reuşisem să descopăr nu m-a încântat, aşa că am decis să îmi extind căutarile şi să plec să studiez în străinătate. În plus, mereu am fost pasionată de oameni şi de comunicare şi mi se pare fascinant să pot să interacţionez zilnic cu oameni aparţinând altor culturi. Ştiam că vreau să studiez în Marea Britanie, la Aberdeen, încă pe vremea aceea. Însă, în căutarea unei a doua variante, am dat peste profilul visurilor

52

mele - Arte şi Ştiinte, la University College of London. Profilul era înfiinţat în anul acela, şi pentru prima oară, ideea de a studia matematică şi fizică, dar şi ceva mai artistic pe lângă, mi s-a părut o oportunitate de neratat. Parcă era făcut pentru mine. În Anglia se pune foarte mult accentul pe dezvoltare personală şi experienţe aşa că aveam şi posibilitatea de a studia un an în altă parte, pe care am acceptat-o fără a sta pe gânduri. Îmi surâdea să merg în multe locuri, dar Japonia mă încânta cel mai tare. Recunosc că mă şi speria cel mai tare, aşa că ajutorul oferit de facultate prin cursuri de limbă, prin parteneriate cu universităţi din Tokyo, a fost binevenit. Am studiat timp de un an la Waseda University din Tokyo, unde am continuat cu un profil asemănător cu cel din Londra, unde studiam japoneza intensiv, matematica intensiv şi marketing şi publicitate. M-am îndrăgostit de publicitate şi am vrut să văd dacă mi se potriveşte, aşa că am făcut un internship într-o agenţie de publicitate din Bucureşti în vacanţă intersemestrială. Mi-am dat seama că acest domeniu mi se potriveşte cel mai bine. Cum te-ai adaptat la societatea japoneză? Societatea japoneză m-a surprins într-un mod complet diferit de cel în care mă aşteptam. Contrastul dintre tradiţie şi modernitate, pudoare şi indecenţă este extrem de puternic, ele fiind totuşi despărţite de o linie foarte subţire. În fiecare zi petrecută în Tokyo am găsit ceva nou, ceva de neînţeles şi de nepriceput, ceva care să mă şocheze, să îmi pună rotiţele-n mişcare. Varietatea produselor şi calitatea serviciilor din Japonia nu ştiu dacă o mai pot găsi altundeva în lume. Ce vrei să faci mai departe? Pentru moment, îmi continui ultimul an de facultate în Londra, unde probabil o să rămân pentru încă doi sau trei ani, apoi mai vedem. M-aş întoarce în România pentru oamenii care sunt foarte faini, însă posibilităţile de a inova sunt încă mult mai limitate în ţară, oamenii nepermiţându-şi să-şi asume riscuri. Cum ţi se pare sistemul educaţional românesc? Eu am o părere mai bună despre sistemul educaţional românesc decât majoritatea oamenilor cu care am mai vorbit. Consider că pe mine m-a ajutat complexitatea informaţiilor, însă într-adevăr cred că ar trebui să fie puţin mai practic şi mai axat pe carieră şi adevăratele provocări pe care ţi le oferă un loc de muncă. În România, majoritatea studenţilor încă nu au cultura internshipurilor şi nu se gândesc la job până în ultima lună de facultate. E oarecum similar cu sistemul japonez, bazându-se pe foarte multă informaţie, multe examene, prezenţă la ore, respectul faţă de profesori. În Anglia suntem mai relaxaţi cu profesorii, iar aceştia ne oferă uneori doar informaţiile şi ajutorul pe care îl cerem. Există avantaje şi dezavantaje. Ce sfat ai pentru tinerii care vor să studieze în străinătate? Sfatul meu pentru tinerii care vor să plece în străinătate ar fi să se gândească bine dacă asta vor. Nu va fi deloc uşor şi e bine ca atunci când e greu, să îţi aminteşti de ce o faci. Să încerce, să îşi asume riscuri, să facă ce simt, să nu le fie frică să eşueze, să nu le fie frică să fie nefericiţi pentru un timp. Eu am încercat pe tot posibilul să nu ratez oportunităţile care mi-au fost oferite şi s-a dovedit că unele dintre ele m-au dus departe, la 9.000 de km depărtare, mai precis.

53

http://adevarul.ro/educatie/universitar/cercetarea-sipuscaria-1_569b500f37115986c6949bd8/index.htmlCercetarea şi puşcăriaDespre existenţa pe acest pământ şi în această ţară a unei persoane cu numele George, de fapt Gheorghe Copos, am aflat pentru prima dată acum vreo 24-25 de ani. În preajma sărbătorilor pascale din primăvara anului 1990 sau 1991.Nu ştiu dacă pe vremea aceea Televiziunea Română se mai numea ori nu se mai numea Liberă, aşa cum se autoproclamase în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989. Îmi amintesc însă cât se poate de clar că reporterii Telejurnalului rebotezat Actualităţi, aceiaşi care până în urmă cu câteva luni, cel mult un an şi ceva, se dădeau de ceasul morţii să găsească noi şi noi argumente în favoarea superiorităţii proprietăţii socialiste şi a gândirii ateist-ştiinţifice, băteau acum frenetic bulevardele Bucureştiului care se pregătea să sărbătorească liber Paştele. Jurnaliştii răspopiţi relatau cu evlavie trucată şi entuziasme fabricate despre bisericile luate cu asalt de credincioşi, dar şi despre mugurii şi beneficiile începutului privatizării. Aceasta din urmă dând unul dintre primii săi muguri odată cu apariţia lanţului de cofetării Ana cu delicioşii ei cozonaci cu tot. Cofetării despre care aveam să aflăm mai apoi că aparţin unui fost activist utecisto- asecerist Copos. Care ceva mai încolo se va ocupa şi va deveni putred de bogat din vânzarea televizoarelor color, va ajunge patronul echipei de fotbal Rapid, va intra în politică exact acolo unde îi era locul, adică în PUR-ul impur al securistului Dan Voiculescu, ba chiar va accede la funcţia de vicepremier, ca parte a „soluţiei imorale” ticluite în 2004-2005 de noul preşedinte Traian Băsescu. Cineva, o colegă de la Facultatea de Educaţie fizică a Universităţii la care lucrez, mi-a spus într-o doară că George Copos, comerciantul en gros de cozonaci şi de televizoare, i-a fost odinioară student. Ba chiar că i-ar fi scris, cerându-i o sponsorizare de care etern săracul învăţământ superior românesc are mereu nevoie fără să o primească prea des. Numai că noul magnat nu s-a învrednicit nici măcar să îi răspundă. Mi-am amintit aceste detalii în zilele din urmă, atunci când am aflat că fostul student la Sport şi, mai apoi, mare şi mândru activist UASCR convertit la capitalism a scris în închisoare nu mai puţin de cinci cărţi. Şi nu cărţi oarecare, nu memorii, nu confesiuni, nu jurnale, ci lucrări ştiinţifice. Dintre care una cel puţin are un titlu absolut impresionant care presupune că autorul ei a făcut serioase studii de Istorie, a petrecut ore, zile, săptămâni, luni în arhive şi care l-a surprins plăcut pe un binecunoscut profesor de la Universitatea din Bucureşti. Atât de plăcut încât dl. Stelian Brezeanu i-a cauţionat valoarea, devenindu-i referent oficial şi prefaţator. Cartea se cheamă Alianţe matrimoniale în politica principilor români din Ţara Românească în secolele al XIV lea- al XVI lea şi îl recomandă pe dl. George Copos drept un redutabil medievist. De pe urma acestei cercetări apreciate ca temeinice, dar şi de pe urma celorlaltor patru scrise în vreo 14 luni de recluziune, dl. Copos a scăpat mai repede de la puşcărie. Atâta doar că un tânăr cercetător pe nume Cătălin Parfene nu vrea şi pace ca dl. Copos să aibă parte de un Paşte fericit şi e şocat de faptul că politicianul

54

de odinioară a scris o carte al cărei titlu seamănă aproape leit cu cel al nepublicatei sale dizertaţii de masterat, al cărei conducător ştiinţific este acelaşi profesor Stelian Brezeanu,astăzi pensionar. Care nelăsat nici el să îşi petreacă în linişte sărbătorile pascale şi anii de pensie, a fost rugat de presă să dea explicaţii drept pentru care şi-a mai diminuat entuziasmul iniţial, iar acum spune că ar nota scrierea domnului Copos cu cel mult 6 sau 7. Nici o biografie postată pe internet nu precizează că dl. Copos ar avea studii superioare de Istorie în absenţa cărora e greu de crezut că domnia sa ar fi putut scrie o carte pretenţioasă, care implică nu doar căutări aprofundate în arhive, acţiuni greu compatibile cu statutul şi marja de manevră ale unui puşcăriaş, ci şi metodă de cercetare ca şi deţinerea ştiinţei lucrului şi interpretării documentelor. Cartea d-lui Copos e de negăsit căci autorul a fost prevăzător şi a cumpărat întreg tirajul, editura îndeplinindu-şi, totuşi, obligaţiile derivate din Legea Depozitului legal. Autorităţile penitenciarului în care a citit, creat şi a cercetat dl. George Copos fac pe niznaiul, invocând legi şi indicaţii ce nu le-ar îngădui să permită cercetarea scrierilor fostului lor pensionar fără acordul scris al acestuia. Lucru cel puţin bizar pentru absolventul de Filologie care sunt şi care încă de pe vremea când eram student am învăţat că o carte, un text nu sunt validate decât de lectură. Nu m-aş fi ocupat de povestea d-lui George Copos şi de aceea a creaţiilor sale ştiinţifice reale sau plagiate, dacă ea nu ar reprezenta o ofensă la adresa ideii însăşi de cercetare ştiinţifică. În urmă cu vreo două sau trei săptămâni, mi-am pierdut vreo trei zile pentru a întocmi tabele şi tabelaşe cu lucrările ce îmi aparţin. O întreagă birocraţie cerută cu maximă urgenţă de Ministerul Educaţiei dornic să aibă o imagine clară şi să finanţeze mai transparent şi mai pe merit cercetarea ştiinţifică din universităţi. Azi, când reiau articolul, pot să spun că mi-am pierdut timpul degeaba. Nu am ştiinţă ca instituţia la care lucrez să fi primit mai mult sau mai puţini bani de pe urma rezultatelor centralizate a tabelul în cauză. Auzind de tărăşenia în care e implicat fostul puşcăriaş Copos, ministrul Educaţiei, dl. profesor Sorin Câmpeanu, ar trebui să sară ca ars şi să ceară de urgenţă modificarea legii ce permite eliberarea anticipată din închisoare ca urmare a scrierii unor cărţi ce nu prea pot fi scrise serios fără acces zilnic la bibliotecă şi nu doar pe baza informaţiei de pe internet. Nu ştiu de ce am sentimentul că nu o va face. Mai întâi pentru că pentru Executivul pe care îl reprezintă cercetarea a reprezentat o felie infimă de buget şi nimic mai mult, acesta fiind, probabil, unul dintre motivele pentru că ani buni de coordonarea ei s-a ocupat un ministru delegat care nu avea nici măcar titlul ştiinţific de doctor. Apoi pentru că cineva care acceptă să facă parte dintr-un guvern condus de un plagiator şi e recomandat pentru acest post de partidul din care a făcut parte dl. Copos nu prea poate acuza plagiatorii. Căci prea s-ar situa în vecinătatea situaţiei hoţului care strigă hoţii! Aşa că îi este mult mai simplu la pună laolaltă cercetarea şi puşcăria. Acest comentariu a fost publicat pentru întâia oară pe adevărul.ro la data de 10 aprilie 2015. De atunci, situaţia nu s-a schimbat în nici un fel. Doar numele ministrului Educaţiei e altul. Inacţiunea a rămas aceeaşi. Comisia de etică a Universităţii din Bucureşti, sesizată de dl.Parfene, nu poate formula nici un

55

răspuns fiindcă, spune preşedintele ei, specialiştii în domeniu nu prea vor să se expună. Oare de ce? Să fie oare dl. Copos mai puternic decât dl. Ponta?

http://curentul.info/social/13472-sinescu-si-belusica-singurii-candidati-la-functia-de-rector-al-umf-bucuresti

Sinescu și Belușică singurii candidați la funcția de rector al UMF BucureștiLa alegerile de la UMF din 1992, Sorin Oprescu fugea cu urna cu voturi. În 2004, Ministerul Educatiei si Cercetarii anunța că noua conducere a UMF a fost validată de ea însăși și nu de cei care au organizat alegerile, adică de vechiul Senat, alegerile fiind reluate.

Anul acesta, academicianul Ioanel Sinescu și conferențiarul Laurențiu Belușică vor candida pentru funcția de rector al UMF "Carol Davila". Primul tur al alegerilor pentru această funcție va avea loc pe 10 februarie, iar în cazul în care nu vor participa la vot peste 2/3 dintre alegători se va organiza un al doilea tur de scrutin, în data de 17 februarie.

Funcția de rector este ocupată de Academicianul Ioanel Sinescu din 2012 când a câștigat în fața prof. Ioan Lascăr. Înaintea sa au condus Universitatea de Medicină și Farmacie:

- Prof. Florian Popa - 2004-2012

- Acad. Laurentiu Mircea Popescu - 1992- 2004

- Prof. Pompiliu Popescu - 1990-1992

- Prof. Ludovic Paun - 1984- 1989

- Acad. Leonida Gherasim - 1980 – 1984

- Prof. Eugen Proca - 1976-1980

- Prof. Constantin Anastasatu - 1972-1976

- Acad. Theodor Burghele 1955- 1972

Academicianul Ionel Sinescu și-a început pregătirea în domeniul urologic la Spitalul Fundeni în anul 1980.

În 1984 pleacă în Statele Unite, la specializare unde se pregătește la University of California, Los Angeles School of Medicine și University of Louisville School of Medicine.

56

În 1989 studiază la Hamburg, iar în 1990 ajunge pâna la Shanghai, Beijing și Tel Aviv.

În 1991-1992 studiază transplantul de organe la Paris, urmând ca, în 1993, să înceapă un nou stadiu de pregătire în Statele Unite.

După primele șase luni de pregătire, urmează un stagiu la Cleveland, unde funcționează cel mai performant centru de chirurgie urologică din lume.

În 2011, a devenit membru al Academiei Române.

Conferențiarul  Laurențiu Belușică este șeful Secției de Chirurgie din Spitalul Militar al MAI “Prof. Dr. Dimitrie Gerota” și a participat la mai multe cursuri postuniversitare în străinătate:

-Seminaire de formation en chirurgie laparoscopique et thoracoscopique, Strasburg EITS, May 24th

–June 4th 1994 Cours avance de Chirurgie Hepatobiliaire et Pancreatique, Strassbourg EITS, 24

-30 October 1996 The Laparoscopic Cure of the Gastroesophagean Reflux Disease, Bucharest, 15

-17 October 1997 Advanced Course in Laparoscopic Hernia Repair, Strasburg 27

-The Program "Novelties in Digestive Oncology", part of The Fourth IASG (International Association of Surgeons and Gastroenterologists) Symposium, 2002

- The lecture "Novelties in Liver Diseases", part of The Fifth IASG (International Association of Surgeons and Gastroenterologists) Symposium, 2003

-The Sixth IASG (International Association of Surgeons and Gastroenterologists) Symposium

-26 May 2000 The Seminary "The Juridical Responsibility of the Surgeon", Paris, May 25th 2002

Din iunie 2009 a desfășurat pe perioade determinate activitate medicală în Anglia totalizând cca 12 luni lucrate efectiv.

Competiția se anunță strânsă având în vedere că în urmă cu o săptămână, prietenii lui Sinescu, Mircea Beuran, Florian Popa, Adrian Streinu Cercel, Eugen Bratucu, Monica Pop și Traian Patrascu, Alexandru Blidaru, Ioan Florescu și Valentin Grigorean au transmis un comunicat presei în care îl acuzau pe Belușică că ar fi ținut un discurs unde ar fi spus că grupul de profesori de mai sus îl susține pentru poziția de rector.

57

„Grupul menționat neagă o astfel de implicare și își manifestă indignarea față de faptul că numele lor este antrenat într-un astfel de demers. Dacă această atitudine este în mod cert nefirească, dorim să atragem atenția domnului conf. Belușică Laurențiu că antrenarea Universității într-un eventual scandal mediatic, în scopul scoaterii din cursă a contracandidatului sau, va fi absolut inacceptabilă pentru comunitatea noastră academică.” se arată în comunicat.

Cam duri, totuși, cu colegul lor chiar dacă nu-i din grup.

http://www.gandul.info/stiri/anuntul-ministrului-sanatatii-pentru-tinerii-care-vor-sa-se-faca-medici-14967136

Anunţul Ministrului Sănătăţii pentru tinerii care vor să se facă mediciMinistrul Sănătăţii, Patriciu Achimaş-Cadariu, spune, într-un interviu pentru MEDIAFAX, că va fi regândită procedura de admitere la rezidenţiat, luându-se în calcul ca toţi cei care au obţinut punctaj de promovare să îşi găsească un post, în condiţiile în care sunt multe localităţi fără medici.

Ministrul Sănătăţii arată, în interviul acordat agenţiei MEDIAFAX, că, deşi actualul guvern are un mandat scurt, de un an, trebuie gândite strategii pe termen lung pentru pacienţi, pentru copii şi nou-născuţii prematur. El susţine că o prioritate ar fi punerea în lucru a unei strategii privind prevenţia şi că va susţine şi asuma legea vaccinării aşa cum o vor elebora specialiştii, explicând totodată că este oportună vaccinarea anti-HPV.

Patriciu Achimaş-Cadariu mai spune că trebuie regândită procedura de admitere la rezidenţiat, astfel încât să existe un rezidenţiat naţional care să ofere un clasament în funcţie de care cât mai mulţi, dacă nu toţi cei care participă, să poată să îşi aleagă un post.

Ministrul Sănătăţii vorbeşte şi despre problema infecţiilor nosocomiale, susţinând că, pe lângă necesitatea unui număr mai mare de epidemiologi, acum fiind două sute de astfel de specialişti şi cinci sute de spitale, trebuie gândită o modalitate de control în care să fie implicate mai mult şi direcţiile sanitare.

Prezentăm în continuare integral interviul acordat MEDIAFAX de ministrul Sănătăţii:

Reporter.: Vă rog să semnalaţi câteva dintre problemele care vă deranjau foarte tare ca manager de spital şi aţi vrea să le îndreptaţi acum, în calitate de ministru al Sănătăţii.

58

Ministru: Sigur, lucrurile se văd foarte diferit de la nivelul unui spital, chiar dacă este unul foarte mare şi performant, şi din poziţia din care trebuie să fim responsabili de întreaga populaţie a României, care este deservită de un corp profesional şi care funcţionează într-un anumit sistem. Şi chiar dacă mi-aş dori să rezolv problemele pe care le identificam atunci, ele nu primează în acest moment. Cred că, în acest moment, trebuie să ne concentrăm întreaga echipă pe situaţia sistemului, pe pacienţii noştri, care reprezintă esenţa lui, fiindcă pentru ei muncim şi, nu în ultimul rând, pe corpul nostru profesional, care îşi face treaba, uneori foarte bine, uneori în condiţii dificile, dar unul fără altul nu se poate.

Rep.: Oncologia, până la urmă fără să ne gândim strict la Cluj, este un sistem foarte mare, cu adresabilitate foarte ridicată V-aţi gândit să îmbunătăţiţi ceva în reţeaua de oncologie?

Ministru: Am afirmat-o - acesta nu va fi ministerul de oncologie. Prima prioritate a noastră se îndreaptă către viitor, către copii. Am să revin, ca să nu eludez întrebarea cu oncologia: cred că profilaxia este foarte importantă, cred că acolo putem economisi bani şi câştiga extrem de mult în termen de vieţi omeneşti şi de calitatea vieţii şi sigur, punctual, sunt anumite probleme, cum ar fi serviciile de radioterapie, care reprezintă, de asemenea, o prioritate. Revenind la ceea ce am afirmat anterior, cred că, deşi avem un singur an, trebuie să ne gândim pe termen lung şi investiţiile pe care le facem acum să aibă roade pe care să le culegem în timp. În acest sens, dacă ne uităm la natalitate şi ne uităm la problemele cu care se confruntă mamele şi un număr mare de nouă-născuţi prematuri, cred că un program foarte important le este dedicat.

Rep.: Credeţi că este uşor să faci profilaxie în România, în condiţiile sistemului sanitar de astăzi?

Ministru: Dacă pornim de la ideea dificultăţii unor lucruri, atunci de unele n-o să ne apucăm niciodată.

Rep.: V-am întrebat pentru că nu sunteţi primul ministru care face această afirmaţie. Aproape fiecare ministru a vorbit în programul lui cadru despre prevenţie, despre profilaxie şi niciunul nu a reuşit să rezolve această problemă într-un mandat. Ce credeţi?

Ministru: În mod normal, ar trebui să vorbiţi despre chirurgie atunci, deoarece asta este meseria mea şi probabil ar trebui să constituie una dintre priorităţi. Vin dintr-o instituţie, că tot făceaţi referire la instituţia de unde vin, în care am fost convins de către colegii mei care fac acest lucru de 25 de ani că acest lucru este fezabil. Şi nu numai că este fezabil poate să fie de succes, cred că sistemul aşa cum funcţionează acolo şi încă în unele zone poate să fie răspândit la nivelul întregii ţări. Şi, să fiu foarte bine înţeles, aici nu vom avea rezultate imediate. Sigur că în mod normal te apuci de o treabă pe care s-o poţi deconta în timpul mandatului, aşa cum spuneam anterior nici investiţia în copii nu o s-o vedem imediat. Tot aşa ştim, din zonele care practică profilaxia de decenii, ţările nordice, Marea Britanie, rezultatele au apărut după zeci de

59

ani, astfel că mortalitatea a scăzut după două-trei decenii. Deci lucrurile se vor vedea în timp. Asta, sigur, coroborat cu o politică foarte bine definită de educaţie pentru sănătate. Şi acest înalt proiect care constituie un punct important în programul nostru.

Rep.: Este un proiect pe care îl susţine şi Preşedinţia.

Ministru: Aşa este. Prima întâlnire am avut-o acolo, la Preşedinţie. Mi-am asumat acest proiect împreună cu domniile lor şi cu alţi actori din societate. O gândim, din nou, ca o investiţie pe termen lung care să se adreseze copiilor, tinerilor şi celor adulţi. Dar mergem şi în partea cealaltă, în zona celor care deservesc sănătatea, deci în zona corpului profesional, medici şi asistente, şi cred că avem datoria de a face trecerea dinspre medicina centrată pe medic, pe medicina centrată pe pacient, care nu este de altfel un concept nou în Europa, dar pe care trebuie să-l explicăm şi de o parte şi de cealaltă. Asta nu pentru că ar exista o barieră între categoriile pe care le-am spus, ci tocmai pentru a putea realiza o corectă interfaţă atunci când viitorul, să spun nu neapărat bolnav, ci viitorul pacient se va adresa unui serviciu, să poată să realizeze o comunicare de bună calitate care să aibă ca şi consecinţă o îngrijire de bună calitate şi sperăm noi vindecarea.

Rep.: După ce aţi pregătit strategia, ce urmează? Pentru că, dacă rămâne undeva într-un sertar, într-un dulap, sigur, poate fi bifată, dar fără rezultate. S-a mai întâmplat.

Ministru: Ne propunem să finalizăm acest lucru într-un an. Dacă vom reuşi asta, rămâne de văzut şi nu e vorba de angajamente, ne dorim foarte mult să facem acest lucru. De aceea am şi început devreme. Avem foarte mulţi oameni bine pregătiţi şi interesaţi în acest subiect şi care au chiar multe cunoştinţe.

Rep.: Pentru tot ceea ce spuneţi acum, pentru aceste strategii ar fi nevoie de fonduri suplimentare sau sunt suficiente fondurile pe care le aveţi?

Ministru: Toate lucrurile pe care le-am spus fac parte din programul asumat şi au finanţare.

Rep.: Şi sunteţi susţinut şi politic pentru toate proiectele pe care le aveţi?

Ministru.: Sigur că da. În condiţiile în care nu suntem Guvern politic.

Rep.: S-a vorbit foarte mult despre vaccinare, este chiar în derulare un proiect de lege. Cel mai controversat articol este acela în care acei copii care nu ar fi fost imunizaţi nu ar mai avea acces în colectivităţi. Ce părere aveţi dumneavoastră?

Ministru: Forma legii este chiar aici în faţa noastră, colegii mei au reluat discuţia şi încercăm să avem un grup cât mai larg, să facem o consultare cât mai cuprinzătoare, să ascultăm toate punctele de vedere. Sigur că în final vom produce această lege. Şi nu vreau să anticipez şi nu vreau să emit în

60

acest moment opinii, nu sunt eu specialistul, cum am mai spus specialiştii vor vorbi de fiecare dată atunci când va fi nevoie. Sigur, îmi asum în totalitate ceea ce vor hotărî ei.

Rep.: Spuneţi-mi, vă rog, totuşi, a fost o campanie negativă împotriva vaccinării HPV, imunizare împotriva cancerului de col uterin. Ar fi fost bine ca femeile să se vaccineze?

Ministru: Hai să o luăm de mai departe. Atâta vreme cât am absolvit o facultate de medicină, aşa cum este ea definită în cultura noastră, în mod evident suntem reprezentanţii medicinei alopate. Şi medicina alopată este cea care domină în acest moment zona geografică în care trăim. Cu alte cuvinte, avem cumva un contract, un contract că suntem de acord cu această variantă a medicinei. Mai mult, în ziua de astăzi, şi asta de fapt o face o ştiinţă destul de tânără, medicina bazată pe dovezi, care înseamnă că atunci când hotărâm o variantă de diagnostic sau de tratament avem în spate anumite studii construite cu anumită metodologie, care vin să susţină oportunitatea acelei modalităţi diagnostice sau acelui tratament, acele intervenţii terapeutice. În ceea ce priveşte vaccinul HPV, fiindcă de aici a pornit întrebarea, avem aceste dovezi. Sunt grupuri de lucru din cadrul societăţilor profesionale europeane, că la aceea facem referire, echivalentul american, care fac recomandări foarte clare în acest sens. Acolo sunt grupuri de experţi pe care, sigur, le putem contesta, fiindcă în ziua de azi aproape facem un sport din a contesta orice şi sigur că este şi asta posibil. Până la urmă, deciziile experţilor fac parte totuşi dintr-un sistem de valori pe care alegem să ni-l asumăm sau nu. Şi în acest sens, da, există recomandări foarte clare şi specialişti care pot să spună foarte precis unde este oportun sau unde nu este oportun să intervenim. Da, vaccinul de HPV este unul oportun. Asta fără a exclude profilaxia, deci coroborat cu screeningul. Asta este recomandarea care se află şi pe site-ul Organizaţiei Europene de Ginecologie Oncologică de prin anul 2007 sau 2008.

Rep.: Putem vorbi de profilaxie prin vaccinare, în cazul imunizării copiilor? Sunt state la care ne raportăm frecvent, cum ar fi Franţa, spre exemplu, în care un copil nu este acceptat la şcoală dacă nu este vaccinat. Este o protecţie a colectivităţii.

Ministru: Aşa este.

Rep.: Un astfel de model vi se pare corect?

Ministru: Poate să fie o variantă de urmat.

Rep.: Totodată, părinţii ar putea fi sancţionaţi atunci când nu vaccinează copiii?

Ministru: Nu cred că există o sancţiune mai mare decât neacceptarea în colectivitate. Aceasta este o sancţiune completă.

61

Rep.: Ce vi se pare că este cel mai greu acum în sistemul sanitar din România?

Ministru: Nimic nu este greu sau nimic nu este uşor. Poate că, în acest moment, lipsa de încredere între noi este partea cea mai dificilă din societate. Ea se răsfrânge extrem de direct şi brutal în sistemul din care facem parte, fiindcă ajungem într-o zonă a teoriei conspiraţiei sau într-o zonă a neîncrederii totale, un virus care nu ne face neapărat bine. Nu spun că sistemul este perfect sau că nu există probleme. Ele există, dar trebuie să realizăm în ce ţară trăim, cu ce bani, cât muncim şi cât producem, cât am distrus în ultimii ani sau cât am construit în ultimii ani şi, punând totul cap la cap, să vedem pe urmă la ce sistem facem referinţă şi ce ne-am dorit sau unde ne-am dori să ajungem sau faţă de ce raportăm. Sigur, orice medic îşi doreşte să poată să trateze bolile de care se ocupă într-un mod perfect racordat la ultima tehnologie, aşa cum poate vedem în filmele americane. Dacă ne-am interesa cât se plăteşte pentru acel lucru şi câţi beneficiază de acea terapie, atunci ne-am da seama că lucrurile nu sunt departe de perfecţiune. Fiindcă acolo se plăteşte foarte mult şi o mare parte din populaţie nu beneficiază de-a dreptul de unele servicii. Aceasta este. Sigur, sistemul în care existăm noi e diferit. La un moment dat am hotărât să contribuim cu toţii, aşa cât putem fiecare, dar să primim cu toţii în mod egal sănătate. Ăsta e principiul de la care plecăm, sigur că sunt unii cărora nu le convine sau sunt unii care nici n-ar putea face faţă unui alt sistem. Cred că putem iniţia şi această dezbatere în acest an.

Rep.: Credeţi că este în regulă ca un medic să alerge între sistemul public şi privat pentru că este plătit prea puţin?

Ministru: Aceasta este «procedura» care s-a născut în ultimii ani ca şi consecinţă practic a sărăciei. Şi sigur că nu o să putem să o schimbăm peste noapte. Datoria noastră este tocmai de a identifica o variantă corectă pentru ca fiecare pacient să poată să primească cât de mult şi sigur rămâne de văzut cum vom putea asigura şi o finanţare corespunzătoare. În acelaşi timp, medicul are nu numai îndatoriri, dar are şi drepturi.

Rep.: Pentru că s-a discutat foarte mult în ultima perioadă despre infecţiile nosocomiale şi pentru că în sistem au rămas doar câţiva epidemiologi, cum vedeţi dumneavoastră rezolvată această problemă?

Ministru: După cum bine ştiţi, am prezentat raportul consecutiv problemelor legate de infecţiile nosocomiale. Prima concluzie se referă tocmai la lipsa personalului de specialitate care să identifice aceste infecţii. Suntem foarte preocupaţi de problema asta, avem două sute de epidemiologi şi cinci sute de spitale. Vin dintr-un spital în care este un epidemiolog extrem de bun, dedicat şi calificat. Şi cred că am fost printre primii care am identificat infecţii nosocomiale şi le-am şi raportat. Asta nu o spun ca termen de glorie, dar sigur că un loc în care lumea este puţin motivată, în care e dificil să produci specialişti fiindcă nu-şi doresc la rezidenţiat această specialitate. Atunci, va trebui să gândim o modalitate de control în care să fie implicate şi direcţiile sanitare mai mult, încercăm să descentralizăm către direcţiile sanitare multe dintre aceste sarcini şi în celaşi timp să le întărim. Nu avem încă o soluţie

62

globală, avem recomandări ale comisiei, urmează să ne întâlnim din nou săptămânile viitoare să le transformăm de-a dreptul într-un plan pe termen scurt, mediu şi lung.

Rep.: Toată lumea reclamă faptul că pentru a ocupa un post în sistem durează minimum şase luni.

Ministru: Aceasta este o problemă reală.

Rep.: Şi puteţi rezolva într-un fel această problemă?

Ministru: Sigur, a fost o situaţie care a apărut consecutiv blocării posturilor, consecutiv unor reduceri. Până la urmă, soluţia cred că nu e atât de punctuală, cred că ea trebuie privită într-un cadru mai larg al managementului spitalicesc. Şi cred că acolo managerul trebuie să poată să-şi asume nişte situaţii, iar în acelaşi timp să poată fi controlat dacă face ceea ce este corect şi din nou direcţiile sanitare să aibă un cuvânt de spus.

Rep.: Blocarea posturilor se face cu un click. Deblocarea durează de la şase luni la un an, la doi, la trei. Aici se poate face ceva?

Ministru: În acelaşi timp, există anumite angajamente, anumite politici care sunt dificil de schimbat peste noapte.

Rep.: O altă problemă destul de delicată în ultimii ani este aceea a reţelei medicale şcolare, credeţi că s-ar putea face ceva?

Ministru: Am pornit această discuţie coroborat cu proiectul educaţiei pentru sănătate. În contextul educaţiei pentru sănătate, gândim o politică mai largă care să vizeze şi această categorie, cât şi alte categorii deficitare şi zonele rurale.

Rep.: Legat de rezidenţiat, au tot fost probleme în ultimii ani, va gândiţi la revenirea sau reorganizarea sistemului de admitere în rezidenţiat?

Ministru: Ultimul concurs s-a desfăşurat în anumite condiţii, după anumite reguli pe care nu le putem schimba retroactiv. Am început discuţiile legat de rezidenţiat şi ceea ce ne dorim este ca medicii noştri, sigur, să poată profesa, să poată rămâne în România şi să aibă şi condiţiile în care să rămână. Ştiu că sunt deziderate frumoase şi pot să sune doar frumos. Ce ne gândim este varianta unui rezidenţiat naţional care să se desfăşoare, sigur, în mai multe centre, dar care să ofere un clasament în funcţie de care cât mai mulţi, dacă nu toţi cei care participă, să poată să-şi aleagă un post. Sigur, ne dorim în acelaşi timp medici de bună calitate. Examenul acesta sigur că avea şi logica unui filtru.

Rep.: Adică într-un fel toţi care au obţinut punctajul de promovare să-şi găsească un loc în sistem?

63

Ministru: Explorăm şi această situaţie. Cu siguranţă, există multe localităţi care au nevoie de medici.

Rep.: Unde nu merge nimeni însă.

Ministru: Asta este datoria noastră - să încercăm să creăm şi condiţii pentru ca acolo lucrurile să devină dacă nu interesante, cel puţin acceptabile pentru aţi putea exercita profesiunea.

Rep.: S-ar mai putea vorbi de închiderea unor spitale sau redeschiderea unor spitale care au fost închise?

Ministru: În acest moment nu discutăm despre aşa ceva, despre închiderea unor spitale, iar legat de redeschiderea unor unităţi închise, este greu de spus.

Rep: Ce planuri aveţi?

Ministru: În primul şi în primul rând, ce vom face şi vom finaliza în acest an va fi o hartă a realităţii şi în acelaşi timp şi a necesarului. Sigur, din nou, care este necesarul depinde la ce standarde ne referim. Dacă o să ne gândim la anumite standarde ale unor state foarte, foarte bogate în mod evident niciodată nu o să putem să ne străduim să ajungem acolo, să ni le propunem ca şi ţeluri, dar în primul rând vrem să explorăm realitatea şi la ea să ne raportăm.

Rep.: Dar cum vi se pare realitatea sănătăţii, pe o scară de la 0 la 10, unde este?

Ministru: Realitatea este aceea care este în România, din nou...

Rep.: Adică fondurile sunt acestea, angajaţii sunt aceştia.

Ministru: Exact

Rep.: Bolile sunt acestea şi numărul bolnavilor creşte de la an la an, cam aceasta este realitatea.

Ministru: Sigur, toate aceste lucruri puse cap la cap. De altfel, politica Guvernului - probabil că la un moment dat o să putem discuta şi despre aceasta - prevede şi o discuţie despre creşterea procentului alocat Sănătăţii. Nouă ne revine sarcina de a face cât mai bun sistemul pe care îl avem în acest moment. Cu resursele de care dispunem, evident.

Rep.: Aveţi vreun proiect pe care vreţi neapărat să îl realizaţi în acest mandat?

Ministru: Educaţia pentru sănătate, proiectul privind mama şi copilul, profilaxia şi, sigur, ar fi foarte bine să reuşim să finalizăm studiile de fezabilitate la spitalele regionale.

64

Rep.: S-a pus problema să schimbaţi nişte manageri?

Ministru: Nu acesta este scopul, ideea este de a lucra cu oamenii pe care îi avem la dispoziţie. Sigur că acolo unde se va impune acest lucru, vom face, dar nu asta este ideea de la care am pornit atunci când am început acest proiect.

http://www.gandul.info/cu-gandul-la-fericire/reteta-fericirii-profesorul-constantin-dulcan-ne-putem-prelungi-viata-in-functie-de-modul-in-care-gandim-daca-eu-dezechilibrez-universul-produce-catastrofe-14961235

REŢETA FERICIRII. Profesorul Constantin Dulcan: „Ne putem prelungi viaţa în funcţie de modul în care gândim. Dacă eu dezechilibrez Universul, produce catastrofe” Nimeni n-ar crede că un copil dintr-un sat de provincie se întreabă, la o vârstă fragedă, doar observând rutina din jurul lui, ce sens are existenţa umană. Şi totuşi, Dumitru Constantin Dulcan, ajuns acum profesor universitar şi medic neurolog, a făcut acest lucru. Prin tot ceea ce a făcut, el a căutat însemnătatea vieţii. A găsit răspunsuri la întrebări esenţiale, a înţeles cum funcţionează Universul şi spune că tot ceea ce a aflat prin studiu intens şi din experienţele sale vrea să împărtăşească şi altora. Am vorbit cu profesorul Constantin Dulcan despre triada fericire – gânduri – sănătate şi consecinţele acesteia asupra funcţionalităţii Universului. Profesorul consideră că gândurile şi vorbele noastre pot influenţa universul.

Profesorul Constantin Dulcan şi-a propus să desluşească misterul care-l măcina, mânat de sfaturile tatălui său, care n-a putut să meargă la şcoală din cauza situaţiei familiale, dar care şi-a dorit ca măcar copiii lui să-şi construiască un viitor prin învăţătură, spunându-le tot timpul: „Stau desculţ o viaţă întreagă ca voi să învăţaţi carte. Nu ştiţi ce înseamnă să-şi bată joc de tine unul mai prost decât tine”.

„Vedeam, ca orice copil la ţară, că te trezeai de dimineaţă, plecai la munca câmpului, cu vitele, veneai acasă, mâncai, te culcai. A doua zi, la fel. Zi de zi să faci asta, asta-i viaţă?! Dar de ce, de ce trebuie să se nască omul? Şi prima întrebare a fost: Ce sens are viaţa? ”, povesteşte Constantin Dulcan. 

După liceu s-a înscris la Facultatea de Filosofie. Aici, Dumitru Constantin Dulcan şi-a obţinut prima diplomă. „Când am ajuns la India, am rămas uimit că filosofia lor este o filosofie a omului de pe stradă, nu ca la noi, rezervată elitelor universitare. Pentru indian, filosofia devenise o modalitate practică de

65

existenţă, în timp ce pentru mine era o chestie care mă ajuta să strălucesc într-un salon, dar în afară nu mă ajuta cu nimic. Nu puteam să înţeleg natura la nivel intim, biologic. Şi mi-am spus: acum fac asta, când termin, fac medicina”, povesteşte Constantin Dulcan.

Aşa a şi făcut. A ales un domeniu al medicinei care să-l ajute să obţină răspunsul la întrebarea esenţială pe care şi-a pus-o încă din copilărie – Ce sens are viaţa?.  „Alegerea medicinei a pornit de la un comandament de ordin informaţional. Am voit să ştiu, a fost fundamental să cunosc. Să cunosc lumea la nivel biologic, intim, ca motivaţie fundamentală şi dincolo, cultura ca motivaţie spirituală. Ai două laturi, spiritul şi corpul, organismul. Asta m-a ajutat foarte mult. Pe urmă, când am luat secondariatul, puteam să iau boli interne la Piteşti. Ar fi fost fericiţi părinţii. Mai erau neurologia şi psihiatria la Craiova. Am luat neurologia pentru că am zis că aici pot avea un drum mai personal. Şi aşa a fost. N-aş fi înţeles atât de multe dacă nu eram neurolog”, îşi aminteşte Constantin Dulcan.

„Pentru mine fericirea este momentul în care totul freamătă în noi, se mişcă şi ne învolburează, momentul în care simţi că întreaga lume este cu tine”

„Cu toţii avem nevoie să fim, să gândim, să căutăm o cale de a exista într-o lume în care există şi multă bucurie, dar şi enorm de multă tristeţe. Întregul ţel al vieţii mele a fost acela de a găsi un sens al lucrurilor”, completează acesta.

A găsit sensuri diverse. A înţeles că viaţa noastră este formată din ceea ce gândim şi ceea ce simţim, că unul dintre sesurile vieţii, finalitatea spre care tind toate acţiunile noastre este fericirea: „Fericirea este un sens al nostru şi are sensuri multiple. Pentru mine fericirea este momentul în care totul freamătă în noi, se mişcă şi ne învolburează, momentul în care simţi că întreaga lume este cu tine. Fiecare dintre noi poate avea o formulare a ideii de fericire. Trebuie să facem o diferenţă între bucurie şi fericire. Fericirea este, după opinia mea, un obiectiv, o ţintă, o finalitate a tot ceea ce este fiinţă pe lumea asta, cu diferenţa că o fiinţă umană, dispunând de o raţiune, trăieşte fericirea, sentimentul acesta al satisfactiei depline atât în planul raţional, cât şi în planul afectiv. Bucuria este plăcerea minţii, în timp ce fericirea merge mai adânc, la bază, la fundamentele sufletului, unde putem vorbi de o fericire a spiritului, care înseamnă mult mai mult decât nivelul imediat al gândirii”.

Profesorul consideră că dragostea este o circumstanţă sigură a fericirii şi dă exemplu iubirea adolescentină, ca pe una dintre cele mai marcante experienţe ale vieţii.

„Fericirea este o stare de spirit, o stare în care, vrei, nu vrei, trebuie să intre şi inima şi afectivitatea, profunzimile tale afective, acolo unde este esenţa ta. Dragostea este una dintre circumstanţele fericirii indubitabile. În mintea mea este tot timpul faptul că iubirea adolescenţei este una dintre cele mai marcante experienţe. De ce? Pentru că este momentul în care insul afectiv se trezeşte la viaţă. Mai cred că cea mai mare satisfacţie este aceea când

66

pasiunile tale, înclinaţiile tale îşi găsesc un ecou în ceea ce faci. Asta cred că e adevărata fericire a vieţii”, spune Dulcan.

Nivelul superficial, cu furtunile, nivelul profund, cu pacea. Oamenii introvertiţi, cărora foarte puţine lucruri pe lumea asta le plac sunt cei mai nefericiţi.

Şi totuşi, cum pot fi fericiţi oamenii într-o lume în care stresul, nemulţumirile legate de viaţa profesională sau de cea personală descriu cel mai bine viaţa lor? Profesorul Dulcan consideră că este o chestiune de percepţie.

„Sunt două niveluri la care un om poate să aibă o reacţie de fericire sau de nefericire. Primul este planul personal, dar voi începe cu modelul social. Modelul social poate să-ţi dea satisfacţii sau să nu-ţi dea satisfacţii. Poate să-ţi ofere condiţii de împlinire pe plan profesional sau nu. În cazul modelului social nu prea poţi face mare lucru. Atunci, rămânem la al doilea nivel, nivelul tău personal. Cum văd fericirea orientalii: ei vorbesc despre fericire la nivel de virtuţi. Ei spun că sunt două niveluri. Este nivelul superficial, unde sun toate furtunile care se abat asupra minţii, asupra gândului şi este nivelul profund. Nivelul profund înseamnă pentru ei să-ţi păstrezi acea pace, linişte interioară, indiferent că întâmpini succesul sau eşecul. Omul trebuie să se educe de o asemenea manieră încât să înţeleagă că frica şi spaima care li se prezintă face parte dintr-un nivel comercial care interesează anumiţi indivizi. Noi trebuie să învăţăm că şi în faţa nenorocirilor, dar şi a lucrurilor plăcute trebuie să îmi păstrez un echilibru. În momentul acela, omul nu mai este în bătaia vântului, nu mai este la mâna societăţii, nu mai devine ceea ce vrea societatea să facă din el: o slugă, un nimic, un zero. El îşi păstrează propria lui nişă, propriul lui regat.

Nefericirea este o chestiune de percepţie. Sunt fericit în funcţie de cum percep eu un eveniment; îl percep cu un ecou negativ sau îl percep cu un ecou pozitiv; entuziasmant sau netentuziasmant; deprimant sau, dimpotrivă, extaziant. Fericirea mai ţine şi de structura noastră. Oamenii introvertiţi, cărora foarte puţine lucruri pe lumea asta le plac sunt cei mai nefericiţi. Bucură-te! Uite, ai băut o cafea cu cineva, bucură-te. Tu spui: „Nu pot, e amară”. Păi, fă-o dulce dacă e amară.”

Gândurile noastre sunt responsabile pentru energiile Universului

Gândirea pozitivă nu ne ajută doar pe noi. Profesorul Constantin Dulcan spune că gândurile şi cuvintele noastre sunt încărcate cu energie. Această energie este negativă sau pozitivă, în funcţie de felul în care arată gândurile noastre şi de semnificaţia pe care o au cuvintele noastre. 

„Tot ceea ce gândim este sprijinit pe un fundament energetic. În momentul în care gândim frumos, bine, noi emitem un nor de lumini. Noi suntem construiţi din fotoni, din lumină. Numai că nu o vedem, pentru că numărul de fotoni emis este infim. În momentul în care gândim în termeni de iubire, compasiune, iertare, empatie şi recunoştinţă, noi emitem un câmp de energie pozitiv. Acest câmp de energie îmbibă toate celulele noastre. Pe de o parte, modifică chimia

67

noastră. Ele contribuie la sănătate, longevitate, mulţumire, fericire. Invers, sentimentele de ură au un câmp de emisie negru. În momentul în care urâm, suntem violenţi, invidiem, noi îmbrăcăm o haină de doliu. La nivelul creierului nostru corespunde o chimie a substanţelor benefice şi a celor dăunătoare. Dopamina este cea responsabilă pentru sentimentul de fericire. Stresul, în schimb, conduce la îmbolnăvire”, susţine Constantin Dulcan.

Profesorul susţine că un câmp de energie emis de om fie prin cuvinte, fie prin gânduri, poate ajunge în cel mai îndepărtat punct din Univers şi prin influenţa pe care o au pot crea dezechilibre energetice. „În momentul în care eu, prin ceea ce scot pe gură sau gândesc dezechilibrez Universul, el produce catastrofe. El nu este dependent de existenţa mea, dimpotrivă, eu sunt produsul lui, nu el este produsul meu. Ca atare, el se răzbună. Dezechilibrele sunt dure. Toate catastrofele de aici vin”, explică profesorul Dulcan.

„Noi ne putem prelungi viaţa în funcţie de modul în care gândim”

Pe lângă Univers, influenţată de gândirea noastră este şi sănătatea. Sistemul nostru imunitar este, după cum spun japonezii, construit aşa încât noi să putem trăi în jur de 130–140 de ani. Medic de profesie, profesorul Constantin Dulcan spune că modul în care gândim ne poate ajuta să ne prelungim viaţa. Îşi aminteşte episoade din cariera sa medicală, în care persoane care au venit la el să se trateze au reuşit să grăbească vindecarea printr-o gândire pozitivă.

„Noi ne putem prelungi viaţa în funcţie de modul în care gândim. Noi suntem suma tuturor gândurilor şi emoţiilor noastre. Noi emitem pe zi circa 60.000 de gânduri. Cu fiecare gând pe care îl emitem, noi pledăm pentru viaţă sau pentru moarte, pentru sănătate sau pentru boală. Eu am creat clinica de neurologie şi la Craiova şi în Bucureşti, aveam bolnavi cu aceeaşi boală, accident vascular. Eram zilnic obligat să fac vizita cu 30 de oameni după mine. Şi întrebam bolnavii cum se simt. Unul îmi spunea că se simte bine, că va fi şi mai bine. Mă duceam după trei zile, mă uitam la faţa lui, vedeam cum înfloreşte. Altul spunea că nu îi e bine, că l-a durut injecţia, că nu i-a trecut cu pastila pe care i-am dat-o. Acel om mergea prost, rău. Se vedea că e nemulţumit şi nu îi mergea bine nici tratamentul. În clipa de faţă vorbim despre ceea ce se cheamă puterea minţii. Putem, pur şi simplu, să ne modificăm starea de sănătate, comportamentul uman în beneficiul nostru. Acestea sunt lecţiile de ultimă oră pe care ni le dau ştiinţele. Deci, nu trebuie să ne lăsăm speranţa că ne ajută doar o reţetă. Ne ajută reţetele, dar cel mai mare ajutor ni-l dăm singuri. Doctorul nu este Dumnezeu, iar medicina nu este matematică”, explică profesorul Constantin Dulcan.

Inima este corespondentul minţii divine

Având în vedere că oamenii gândesc şi simt, deci au o latură raţională şi una emoţională, l-am întrebat pe Constantin Dulcan dacă, în drumul către fericire oamenii ar trebui să-şi asculte mai mult inima sau să fie mai mult raţionali. Acesta spune că adevărul în cazul marilor decizii care ne pot influenţa în mod semnificativ viaţa stă în inimă. Suntem tentaţi să credem că raţiunea

68

depăşeşte sentimentele, însă lucrurile nu stau deloc aşa. Inima este asimilată de Constantin Dulcan puterii divine, deci, adevărului absolut.

„Experienţa mea a fost că de câte ori n-am ascultat inima, n-a ieşit bine. Vorbind în alţi termeni, inima este corespondentul minţii divine. Deci, acolo e adevărul. În creier este doar un calcul al circumstanţelor, pe care tu nu le ştii. Eu gândesc că dacă merg acum pe stradă n-o să mă întâlnesc cu un obstacol peste care să nu pot trece dar, când ies acolo, nu e aşa. Asta este partea raţională. Deci, adevărul stă în inimă. Ascultă-ţi inima. Sentimentul este cel care rămâne, raţiunea se pierde. Memoria e scurtă la nivel raţional. La nivel afectiv memoria e mult mai lungă. De aceea, experienţele care te marchează în viaţă nu le uiţi, indiferent că sunt bune sau rele”, afirmă acesta.

Bineînţeles, în contextul unei vieţi sociale, raţiunea are rolul ei. Constantin Dulcan admite că a-ţi asculta inima nu înseamnă a renunţa la serviciu pentru că inima nu vrea asta: „Încă o dată, nici o parte, nici alta nu trebuie dusă la extrem. Linia de mijloc este linia de aur. Adică, trebuie să şi gândeşti. Sunt lucruri pe care nu le poţi face decât cu raţiunea, fără îndoială”.

Fericirea se naşte în interiorul nostru, în inimă. Fericirea este un sentiment venit de dincolo de raţiunea umană. Aşa cum am spus mai sus, profesorul Constantin Dulcan admite că inima este conrespondentul minţii, raţiunii divine. Astfel, o cale către găsirea fericirii este credinţa şi recunoştinţa faţă de Creator, dar şi faţă de creaţiile sale – ceilalţi oameni, animale, natură.

„Pentru fericire este foarte important să fim recunoscători pentru că existăm. Am apucat încă o zi. Atâţia alţii nu mai apucă ziua aia. Fii recunoscător lui Dumnezeu că exişti, fii recunoscător pentru părinţii tăi că te-au crescut, fii recunoscător celor de pe urma cărora tu citeşti o carte bună, înveţi, fii recunoscător celor datorită cărora porţi hainele pe care le porţi, că le-au creat ei. Şi să te întrebi ce poţi să faci tu pentru ei. Uite, eu sunt medic bun, pot să îi vindec. Atunci, toate lucrurile vor fi la un alt nivel. Sigur că suntem diferiţi, că cel care mătură strada are altă fericire decât fericirea mea, dar  asta nu înseamnă că eu am dreptul să îl dispreţuiesc, pentru că eu nu pot trăi fără el”, spune Constantin Dulcan.

Reţeta fericirii prescrisă de medicul Constantin Dulcan

Profesorul Constantin Dulcan consideră că starea de fericire poate fi obţinută de oricine. Sfaturile sale pentru oameni se referă la atitudinea pe care aceştia o adoptă faţă de propria persoană şi faţă de viaţă în general. Toţi oamenii ar trebui să fie împăcaţi cu ei înşişi, să accepte că sunt diferiţi şi că fiecare om are dreptul la deminitate şi respect şi să înţeleagă că sunt veniţi pe lume cu un scop. Depinde de ei să descopere acea chemare. Păstrarea în suflet a unui ideal, gândurile pozitive şi, cel mai important, credinţa – sub orice formă ar fi ea – sunt, de asemenea, elemente din reţeta fericirii dată de medicul Constantin Dulcan pacienţilor săi:

„Concluzia mea este că fericirea este un drept natural, pe care îl am prin faptul că exist şi cel mai bun reper pentru a avea linişte şi pace interioară este

69

să ştii că dincolo de tine există o raţiune care te protejează. Eu lucrul ăsta l-am învăţat singur. Sigur că la ţară, în copilările, mama mă ducea la Biserică. Dar experienţa mea, căutările mele, m-au făcut să simt asta, să experimentez şi să ştiu că există Dumnezeu. Pe mine nu mă pot convinge nici toţi marxiştii lumii, toţi capitaliştii că venim din maimuţe. Pentru că de când e maimuţa maimuţă ea nu s-a transformat în om. Şi dacă din întâmplare maimuţa aia s-a tranformat în om, înseamnă că există o raţiune care vine din alt plan şi iată demonstraţia divinului. Dacă materia evoluează, înseamnă că e raţională. Vin fizicienii şi spun că atomul acela nu are raţiune. Păi dacă el nu are şi eu am, eu de unde am? Înseamnă că sunt eu încă ceva, un spirit. Atunci, de unde vine spiritul? Dacă corpul meu fizic este format numai din atomi neutri, de unde gândirea? De unde sentimentele? Înseamnă că e altceva pus în materie”, susţine Constantin Dulcan, care expune această teorie a unei raţiuni superioare care guvernează tot ce este prezent pe acestă lume în toate cărţile sale.

DEPARTAMENTUL DE COMUNICARE F.S.L.I.

70