Favusul: etiologie, clinic, diagnostic de laborator, tratament i profilaxie

agent etiologic: aparine genului Trichophyton, specii antropofile;

Exist 4 forme clinice: 1. Favus cu godeuri (forma obinuit):

pe leziuni eritemato-scuamoase apar iniial pustule la ostiumurile foliculare, care se usuc rapid, apoi formeaz plci mici (cu diametrul de civa mm), rotunjite, uor deprimate n centru (godeuri), uscate, galbene ca sulful, centrate de firul de pr (sunt formate din filamente miceliene) perii parazitai sunt cenuii, fr luciu, persist lungi, dar cad cu timpul las zone alopecice atrofo-cicatriciale persist o coroan de pr sntos la periferia zonei piloase

2. Favus pitiriaziform: placarde scuamoase peri decolorai, fr luciu

3. Favus impetigoid: cruste glbui, aderente peri decolorai, fr luciu

4. Favus cicatricial: predomin cicatricile cu alopecie alte atingeri: pielea glabr (herpes circinat), unghia (onicomicoz), ganglionii suboccipitali i laterocervicali, favide. evoluie cronic: persist dup pubertate diagnostic micologic: microscopie optic: grmezi de hife ramificate, bule de aer i artrospori endothrix

examen cu lampa Wood: fluorescen verde nchis cultura pe mediul Sabouraud precizeaz specia

Tratament:1. General

griseofulvin micronizat (15-25 mg/kg corp/zi) sau ultramicronizat (10 mg/kg corp/zi) timp de 4-6 sptmni imidazoli: ketoconazole (5-10 mg/kg corp/zi) alilamine: terbinafina (250 mg/zi)

2. Local: radere, splare cu ap i spun

antimicotice topice: alcool iodat 1%, pomad benzosalicilic, preparate imidazolice, triazolice, alilamine etc

Profilaxie: izolarea bolnavului n spital, dezinfecia obiectelor de uz personal, controlul contacilor din anturaj, familie, colectivitate.