FARMACOLOGIE GENERALA

Curs introductiv nr. 1 CONTINUTUL CURSULUI - INTRODUCERE IN FARMACOLOGIE; - SCURT ISTORIC; - DEFINITIA MEDICAMENTULUI SI A EFECTULUI; - DINAMICA MEDICAMENTULUI IN ORGANISM SI BIODISPONIB; - ACTIUNEA MEDICAMENTULUI SI TIPURI DE ACTIUNI; - TRECEREA SUBSTANTELOR MEDICAMENTOASE PRIN MEMBRANELE BIOLOGICE.

INTRODUCERE IN FARMACOLOGIE Definitie: stiinta biomedicala ce studiaza medicamentele in relatie cu organismele si sistemele vii; - pharmakon (lb.gr.) = medicament, substanta biologic activa; - logos (lb.gr.) = stiinta. Ramuri: - Farmacodinamia (dynamia (lb.gr.) = forta) = se ocupa cu studiul actiunii substantelor medicamentoase, masurarea efectelor biologice ale acestor substante, descrierea si analiza farmaconilor; - Farmacocinetica (kinetos (lb.gr.) = miscare) = studiaza miscarea farmaconilor in organism; - Farmacoterapia = stabileste modul de utilizare al medicamentelor, indicatii, contraindicatii, posologie, efecte adverse, interactiuni; - Farmacografia = se ocupa cu modul de prescriere al medicamentelor, insusirea regulilor de formulare a prescriptiilor medicale; - Farmacotoxicologia (toxikon (lb.gr.) = otrava) = studiaza intoxicatiile si substantele toxice; unele otravuri in doze adecvate pot fii medicamente; medicamentele, in doze mai mari decit cele terapeutice pot fii otravuri. - Farmacologie clinica = studiaza farmacodinamia si farmacocinetica farmaconilor la om; inrudita cu farmacologia biochimica, moleculara. DISCIPLINE FARMACEUTICE INRUDITE - Farmacognozia = studiaza principiile active vegetale, cunoasterea drogurilor, respectiv a plantelor medicinale; - Chimia farmaceutica = se ocupa de compozitia chimica a medicamentelor, sinteza, dozarea, identificarea si analiza lor; - Tehnica farmaceutica sau Galenica = se ocupa cu obtinerea preparatelor medicamentoase adecvate pentru asigurarea efectului terapeutic dorit. SCURT ISTORIC AL FARMACOLOGIEI IN ROMANIA -1813- Ct. Hepites- elaboreaza prima Farmacopee Europeana; -Zaharia Petrescu elaboreaza Materia Medica transformata apoi in Farmacologie si Terapeutica; -Dimitrie Ionescu renoveaza invatamantul farmacologic; -Daniel Danielopolu elaboreaza Farmacodinamia nespecifica. Reprezentanti de marca ai Farmacologiei romanesti: - Prof.Dobrescu; - Prof. Socrat Lalu - Prof. Stroescu; - Prof. Petre Niculescu - Prof.Fulga; - Prof. Ion Nitescu - Prof.Monea; - Prof. Alfred Teitel - Prof. Feszt. FARMACOLOGIE GENERALA Medicament si efect farmacologic: - - Definitia medicamentului = substante chimic pure sau preparate compuse care prin proprietatile biologice pot fii utilizate la tratamentul, vindecarea, prevenirea sau diagnosticarea bolilor. -

- Efectul farmacologic = totalitatea modificarilor produse de farmacon in starea morfofunctionala a organismului; se mai numeste si raspuns. Pentru a produce un efect medicamentul trebuie sa indeplineasca doua conditii fundamentale: 1. substanta activa sa aiba proprietati fizico-chimice adecvate (raportul liposolubilitatea/hidrosolubilitatea, ionizarea si pH-ul substantei la locul de absorbtie) pentru a interactiona cu structurile receptive din sistemele biologice; 2. substanta activa sa ajunga in concentratie adecvata la structurile receptive (locul actiunii). Factorii ce influenteaza efectul unui medicament: - doza administrata; - posibilitatea de patrundere la locul actiunii; - viteza de eliminare. Efectul se poate exprima prin formula: EFECT = P.D. ( RATA INVAZIEI / RATA EPURARII) R unde: P proprietatile fizico-chimice ale substantei; D doza; R reactivitatea organismului; Rata invaziei viteza de absorbtie; Rata epurarii viteza de eliminare. Fazele parcurse de medicament dupa administrare: A. faza farmaceutica (galenica) = eliberarea substantei active din preparatul administrat ( droguri, comprimate, solutii); proportia in care substanta activa se elibereaza se numeste disponibilitate farmaceutica; B.faza farmacocinetica cuprinde: 1. absorbtia sau patrunderea medicamentului in mediul intern; 2. distributia reprezinta impreuna absorbtia procesul de invazie; 3. transformarea (metabolizarea sau biodisponibilitatea) , poate duce la inactivarea sau la cresterea activitatii medicamentului; 4. eliminarea duce la epurarea organismului ( cuprinde excretia medicamentului, respectiv a metabolitilor). C. faza farmacodinamica = se produce simultan cu faza farmacocinetica si inseamna interactiunea dintre medicament si receptori in urma careia rezulta un efect; efectul poate fii dorit sau toxic. Definitia Biodisponibilitatii (Bd): - procentul din doza administrata care a fost absorbit in sange; - exprima proportia si viteza patrunderii unui medicament in circulatia sistemica; - este o notiune farmacocinetica. Actiunea medicamentului: - procesul prin care ia nastere efectul. Tipuri de actiuni: - functie de loc: efect local si efect general (sistemic, resorbtiv, la distanta); -dpdv practic: actiune principala si actiune secundara (nedorita); actiunea selectiva = efect principal neansotit de efecte secundare; -functie de utilitatea efectului: efect terapeutic ( etiotrop antibioticele, simptomatic antipireticele, substitutiv insulina), efect toxic ( lesin dupa antihipertensive); -functie de desfasurarea in timp a actiunii: efect imediat si efect tardiv; -functie de durata actiunii: efect reversibil si efect ireversibil. Trecerea substantelor medicamentoase prin membranele biologice: 1. Transport pasiv sau difuziune simpla: - medicamentul se misca in sensul gradientului de concentratie fara consum de energie; -substantele liposolubile difuzeaza prin intreaga suprafata a membranei; -substantele hidrosolubile traverseaza membranele biologice prin pori si canale preformate ( trecerea acestora este limitata de diametrul moleculei substantei active si diamterul porilor). Trecerea substantelor medicamentoase prin membranele biologice: 2. Transportul specializat: A. Difuziune facilitata: - transfer in sensul gradientului de concentratie; fie - cu ajutorul moleculelor de tip carrier (carausi): -este saturabil; -substantele de transportat necesita o anumita structura chimica pentru a se fixa de caraus; -apare fenomenul de competitie pentru carrier intre substantele cu structuri asemanatoare. B. Transportul activ: - impotriva gradientului de concentratie; - se realizeaza cu consum de energie; - poate fii blocat prin inhibarea proceselor metabolice care elibereaza energie metabolica, respectiv prin blocarea enzimelor care realizeaza scindarea ATP-ului. C. Pinocitoza (endocitoza) proces de transfer al substantelor macromoleculare (nedifuzibile) in celule prin internalizare sub forma de vezicula, metabolizare, si exocitoza (parasirea celulei). I. ABSORBTIA; I1. CAILE DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR; I2. INCETINIREA ABSORBTIEI. FARMACOCINETICA.ETAPELE FARMACOCINETICII I. ABSORBTIA; Absorbtia procesul prin care are loc patrunderea substantelor active in circulatia sanguina. Exista astfel: - substante medicamentoase cu efect sistemic (cele care se absorb); - substante medicamentoase cu efect local (cele care nu se absorb). Factorii de care depinde absorbtia: A. Proprietatile medicamentelor: - solubilitatea substantei active; - difuzibilitatea; - gradul de dispersie; - forma medicamentului. B. Suprafata de absorbtie: - functia fiziologica a caii de administrare; - marimea suprafetei de absorbtie; - circulatia locala; - modificari patologice ale caii de absorbtie. I1. CAILE DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR A. Naturale: A1. Calea digestiva sau enterala ( pe cale orala, prin inghitire, per os, per oral: cavitatea bucala, stomacul, intestinul subtire, intestinul gros; A2.Calea rectala; A3. Calea pulmonara; A4. Alte cai mucoase: sacul conjunctival, mucoasa urogenitala; A5. Tegumentul ( important iontoforeza). B. Cai artificiale (parenterale): B1. Cai extravasculare: - calea subcutanata; - calea intracutanata sau intradermica; - calea intramusculara; Pe cale subcutanata se administreaza numai: - solutii izotonice; - solutii injectabile al caor pH este aproape de cel neutru ( 6-8) - solutii neiritante; - cantitati limitate de substante (ml); - solutii ce se administreaza lent ( proces de hipodermoliza). Calea intracutanata sau intradermica: - se foloseste rar; numai pentru testarea sensibilitatii. Pe cale intramusculara se pot administra: - solutii hipertonice; - solutii cu pH diferit de pH-ul neutru; - solutii iritante; - solutii de tip emulsii sau suspensii B2. Cai intravasculare: - calea intravenoasa: Avantaje: efect rapid, concent plasmatica a substantei creste foarte repede. Se pot administra i.v.: citostatice, solutii hipertonice, solutii cu pH diferit, cantitati mari de lichide. Nu se pot administra i.v.: solutii uleioase (produc embolii), suspensii, emulsii ( cu exceptia emulsiilor in scop nutritiv de tip aminoacizi, proteine), substante hemolitice si hemaglutinante. Solutia injectabila i.v. trebuie sa fie: sterila, apirogena, lipsita de impuritati. - calea intraarteriala (folosita pentru dirijarea efectului asupra unei regiuni din organism). B3. Calea intracardiaca: - este abordata numai in resuscitarea cardiaca, stop cardiac. B4. Calea prin seroase: - intraperitoneal; - maduva osoasa; - intratecal sau intrarahidian. I2.INCETINIREA ABSORBTIEI - incetinirea absorbtiei este necesara pentru: prelungirea efectului local si atenuarea efectelor generale; obtinerea unui efect uniform pe o durata mai lunga de timp. Ex. Asocierea solutii anestezice cu substante vasoconstrictoare in stomatologie, administrarea de preparate retard, administrarea de solutii uleioase i.m., administrarea de compusi ai substantei active care se scindeaza lent, folosire de excipienti macromoleculari care incetinesc absorbtia, administrarea de drajeuri duplex/triplex/capsule cu mai multe invelisuri.CURS NR.2 CONTINUTUL CURSULUI I. ABSORBTIA; I1. CAILE DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR; I2. INCETINIREA ABSORBTIEI. II. DISTRIBUTIA; III. BIOTRANSFORMAREA SAU METABOLIZAREA MEDICAMENTELOR; IV. ELIMINAREA. FARMACOCINETICA.ETAPELE FARMACOCINETICII II. DISTRIBUTIA; Factorii care influenteaza distributia: - irigarea sanguina a diferitelor organe; - tipul capilarelor determina viteze diferite de difuziune ( ex. Bariera hematoencefalica, bariera placentara); - pH-ul local; - coeficientul de repartitie si continutul de lichide al diferitelor tesuturi; - legarea substantelor active de constituenti macromoleculari ( ex. legarea de proteinele plasmatice, legarea de albuminele plasmatice, legarea de proteinele din tesuturi); - redistributia (ex. Narcoticele i.v.). III. BIOTRANSFORMAREA SAU METABOLIZAREA MEDICAMENTELOR; - reprezinta totalitatea transformarilor chimice pe care le sufera medicamentele in organism; - aceste modificari ale proprietatilor biologice si fizico-chimice ale medicamentelor influenteaza si eficacitatea acestora, respectiv activitatea. Tipuri de modificari ale activitatii medicamentelor in organism: - Medicament activ Medicament inactiv; - Medicament compus inactiv Metabolit activ terapeutic; - Medicament activ Metabolit cu acelasi efect terapeutic; - Medicament activ Metabolit cu efect terapeutic crescut; - Medicament activ Metabolit cu alt efect terapeutic; - Medicament compus inactiv Compus toxic. Nivele de metabolizare (localizari ale proceselor de biotransformare): presistemic; in cursul distributiei la nivelul: - ficatului; - plamanilor; - rinichilor. Reactiile de biotransformare sunt catalizate de enzime. FARMACOCINETICA.ETAPELE FARMACOCINETICII Tipuri de enzime: garnitura microsomala: - sunt enzimele oxidative; - prezinta slaba specificitate de substrat. enzime specifice ale metabolismului celular localiz in citosol, mitocondrii: - nu au specificitate de substrat; - sunt adaptabile la cerintele organismului prin fenomene de inductie enzim (prin derepresie). Inductori enzimatici foarte activi: fenobarbitalul, alte somnifere. Tipuri de reactii de biotransformare: reactii de faza I: prin care se produc modificari structurale in molecula substantei medicamentoase: 1. Oxidari: - hidroxilare alifatica sau aromatica; - oxidare ( N - oxidare sau S - oxidare); - dezalchilare oxidativa (demetilari); - dezaminari oxidative. 2. Dehidrogenari: - este tot o reactie de oxidare insa extramicrosomiala. 3. Reactii de reducere: - nitroreducere; - cetoreducere. 4. Hidroliza: reactie prin care sunt metabolizati esterii (esteraze), amidele (amidaze), peptidele (peptidaze). 5. Ciclizari sau desfacerea unor cicluri; 6. Dehalogenari. Tipuri de reactii de biotransformare: reactiile fazei a II-a: se numesc conjugari sau reactii de sinteza: - glucuronoconjugarea; - glicocolconjugarea; - sulfoconjugarea; - acetilarea; - metilarea. Derivatii conjugati rezultati sunt lipsiti de activitate biologica, devenind astfel mai usor eliminabili, ducand la epurarea organismului. Factorii care influenteaza procesele de biotransformare: - factorii genetici (ex. deficitele enzimatice); - factorii endocrini (ex. hormonii androgeni cresc rata metabolizarii); - varsta (ex. metabolizarea diferita la nou-nascuti si copiii mici, respectiv la varstnici); - alimentatia. IV. ELIMINAREA - excretie sau epurare; - rata globala a eliminarii medicamentelor din organism se poate exprima prin notiunea de clearance (Cl) care cifric se exprima prin Cl plasmatic total (Clt): Clt = Vd x Ke Vd volumul de distributie Ke constanta de eliminare IV. ELIMINAREA. Organe la nivelul carora se realizeaza excretia: 1. Rinichiul: - la acest nivel excretia se realizeaza prin 3 procese: filtrarea glomerulara ( prin care se elimina substantele dizolvate in plasma sanguina, liber difuzibile); secretia glomerulara ( proces de transport activ prin care se elimina substante medicamentoase legate de transportori); reabsorbtia tubulara ( proces de redifuziune pasiva prin care medicamentele ajung inapoi in plasma, scazand rata eliminarii); ajustarea pH-ului urinar functie de proprietatile substantei poate favoriza eliminarea. 2. Ficatul circulatia enterohepatice; 3. Mucoasa conjunctivala, nazala. 4. Plamanul; 5. Glanda mamara. PRINCIPALII PARAMETRI FARMACOCINETICI

BIODISPONIBILITATEA (Bd) fractia din doza administrata oral care ajunge in circulatia generala.

VOLUMUL APARENT DE DISTRIBUTIE volumul total de lichid in care s-a dizolvat medicamentul; se exprima in litri sau l/kgc.

CLEARANCE ul (Cl) reda procesul de epurare a medicamentelor si reprezinta volumul de plasma epurat de medicament in unitatea de timp. Se exprima in ml/min, l/h, raportat la greutatea corporala.

TIMPUL DE INJUMATATIRE (T1/2) timpul necesar scaderii la jumatate a concentratiei medicamentului in plasma.

FARMACOCINETICA DOZELOR MULTIPLE

- in cazul administrarii repetate a medicamentelor conteaza intervalul dintre doze;

- cind intervalul dintre doze este mai mic decit cel necesar epurarii totale, substanta se acumuleaza;

- cind cantitatea administrata devine egala cu cea epurata se realizeaza o stare de echilibru sau de platou sau stare stationara;

- astfel, in cazul medicamentelor cu timp de injumatatire lung, se incepe tratamentul prin administrarea unei doze mari, de atac, pina ce se ajunge la starea stationare, iar apoi se administreaza doze mai mici, de intretinere, pentru inlocuirea cantitatii pierdute. ELEMENTE DE FARMACODINAMIE GENERALA

Definitia farmacodinamiei ramura farmacologiei care studiaza efectul medicamentului, in urma interactiunii cu structura vie;

- Medicamentele pot actiona la nivelul:

aparatelor si sistemelor organismului (ex. actiunea asupra SNV, SNC, etc);

celulelor (ex. modificarea transportului unor ioni la nivelul membranei celulare, interferarea sintezei proteinelor la nivel ribozomal, actiunea asupra nucleului anticanceroasele) ;

molecula pot actiona nespecific (fenomene fizice sau fizico-chimice) respectiv specific (prin producerea unor modificari la nivelul unor structuri biologice, interventia in procese fiziologice, precum si actiunea asupra structurilor biologice specializate denumite receptori farmacologici sau farmacoreceptori);

Exista astfel:

- substante medicamentoase care stimuleaza receptorii agonisti;

- Substante medicamentoase care blocheaza receptorii antagonisti.

Relatiile doza efect ce caracterizeaza efectul farmacologic: - efectul farmacologic reprezinta totalitatea modificarilor produse in starea morfofunctionala a organismului ca raspuns la o doza de substanta activa;

- stabilirea relatiei doza-efect impune masurarea efectului produs si corelarea lui cu doza administrata;

Tipuri de relatii doza efect: - relatia liniara intensitatea efectului creste direct proportional cu doza de medicament;

- relatia exponentiala la inceput, paralel cu cresterea dozei se observa o crestere proportionala a efectului, iar apoi o crestere din ce in ce mai lenta a efectului datorita saturarii structurilor receptoare;

- relatia sigmoida initial, crestere mica a efectului, urmata de variatii mari ale efectului la o crestere mica a dozei si, in final aceeasi crestere mica a efectului.

Efectele farmacodinamice obtinute dupa administrarea medicamentelor sunt: - efecte gradate/ cantitative variaza in functie de doza;

- efecte unice / calitative exprimate printr-un procent si denumite efecte de tip tot sau nimic.

Tipuri de doze ce caracterizeaza medicamentele: I. Dozele eficiente / terapeutice sunt acelea care provoaca efecte farmacodinamice corespunzatoare d.p.d.v. terapeutic:

- doza eficienta minima produce efect numai la indivizii hipersensibili; - doza maxima tolerata produce efect la toti indivizii;

- doza eficienta medie provoaca efect in 50% din cazuri;

- doza uzuala doza eficienta medie pentru o data si pentru 24 ore;

II. Dozele toxice acele doze mai mari decit cele terapeutice care determina intoxicatii acute medicamentoase;

III. Dozele letale acele doze care produc moartea animalelor de experienta. Ex.DL50 acea doza care produce moartea a 50% din animalele unui lot de experienta.

Riscul administrarii unui medicament depinde de raportul intre dozele terapeutice, toxice sau letale:

- zona maniabila (zona terapeutica) intervalul dintre doza eficienta minima si doza maxima tolerata;

- indicele terapeutic raportul dintre DL50/DE50; pentru ca un medicament sa poata fii introdus in terapie, indicele terapeutic trebuie sa fie minimum 10;

- marginea de siguranta distanta dintre doza maxima tolerata si doza toxica minima.

Factorii ce influenteaza relatia doza efect: Factorii dependenti de organism specia, varsta, starea hormonala, factorii ereditari, starile patologice;

- Formula lui Young, utila in administrarea medicamentelor la copii: Dc=DaxV/V+12 unde

Dc doza la copil;

Da doza la adult;

V varsta copilului in ani.

- La batrani ( peste 65 ani) dozele terapeutice trebuie reduse cu cca 25% fata de adultul normal.

Factorii dependenti de mediu alimentatia, temperatura ambianta;

Efectul placebo: - placebo (lat.) = eu voi place;

- reprezinta un efect favorabil, de natura psihologica, a unei substante sau procedeu terapeutic, fara a avea legatura cu proprietatile farmacodinamice ale substantei sau procedeului folosit;

- in farmacologie, prin placebo se intelege un medicament aparent, lipsit de substanta medicamentoasa, dar cu forma identica cu a unui preparat medicamentos. Interactiunile medicamentoase de ordin farmacocinetic:

1. Interactiuni in cursul procesului de absorbtie: - modificarile de pH ale sucurilor gastrice;

- combinarea in tubul digestiv;

- sindroamele de malabsorbtie;

- intirzierea golirii stomacului;

- grabirea golirii stomacului;

- scaderea motilitatii intestinale;

- cresterea motilitatii intestinale;

2. Interactiuni la nivelul procesului de distributie: - modificarea fluxului sanguin hepatic;

- deplasarea de pe proteinele plasmatice;

- deplasarea de pe locurile de legare de la nivelul tesuturilor.

3. Interactiuni la nivelul procesului de metabolizare: - inhibitia enzimatica;

- inductia enzimatica;

4. Interactiuni la nivelul procesului de eliminare: - diureticele;

- modificarea pH-ului urinar;

- competitia pentru transportorii activi.

Interactiunile medicamentoase de ordin farmacodinamic: 1. Sinergismul intensificarea unor efecte farmacodinamice ca urmare a asocierii a doua sau mai multe medicamente.Functie de gradul de influentare deosebim:

- sinergism aditiv ( de sumare) efectul asocierii este egal cu suma aritmetica a efectelor partiale;

- sinergism supraaditiv (potentializator) efectul global al combinatiei depaseste cu mult suma efectelor partiale sau asocierea determina intensificarea unor efecte care se observa numai la unul din medicamentele asociate.

2. Antagonismul se produce cind o substanta scade, anuleaza sau chiar inverseaza efectul unei alte substante cu care se asociaza:

antagonism fizico-chimic;

antagonism fiziologic;

antagonism farmacologic:

- competitiv;

- necompetitiv. Incompatibilitatile medicamentoase: - reprezinta acele asocieri medicamentoase care sunt nedorite, nefolositoare, periculoase, care pot duce la anularea efectului terapeutic sau la aparitia unor efecte adverse grave. 1. Incompatibilitatile farmaceutice:

- au loc inaintea patrunderii medicamentelor in organism: Ex. - Aminofilina nu se amesteca cu nici un alt medicament in siringa, iar in perfuzie nu se amesteca cu clorura de calciu, penicilina G, noradrenalina, izoprenalina; - Ampicilina nu se amesteca cu alte medicamente; - Gentamicina nu se amesteca cu alte medicamente; - Tetraciclinele nu se amesteca cu alte medicamente; - Calciul gluconat nu se amesteca cu bicarbonat si tetracicline; - Cloramfenicolul nu se amesteca cu tetracicline; - Diazepamul nu se amesteca cu alte medicamente, nu se dilueaza; - Digoxinul nu se amesteca cu alte medicamente; - Fierul injectabil nu se amesteca cu vitamina C; - Heparina nu se amesteca cu barbiturice, opioide, gentamicina; - Hidrocortizonul hemisuccinat nu se amesteca cu insulina, opioide; - Insulina nu se amesteca cu aminofilina, heparina; - Papaverina nu se amesteca cu substante acide (vitamina C, heparina); - Vitaminele B nu se amesteca cu antibiotice; - Vitamina C nu se amesteca cu antibiotice. 2.Incompatibilitati farmacodinamice au loc in vivo;

de ex. Nu se asociaza antibiotice de tip bactericid peniciline, cu antibiotice de tip bacteriostatic tetracicline/cloramfenicol.

CURS NR. 3.1

- Elemente de toxicologie generala

- Tratamentul intoxicaiilor acute

- Reaciile de tip alergic

- Tolereanta si dependenta

ELEMENTE DE FARMACODINAMIE GENERALA

Elemente de farmacotoxicologie generala 1. Intoxicatiile acute medicamentoase: - reprezinta o stare patologica determinata de administrarea accidentala sau intentionata a unei doze mari de medicament, mult superioara celei terapeutice.

Pot fi:

- supraacute cind se administreaza o doza superioara celei letale;

- acute propriu-zise cind se admin doze mai mari decit cele terapeutice.

Tratamentul intoxicatiilor acute:

A. Masuri nespecifice: micsorarea cantitatii de toxic din organism prin : - provocarea vomei, administrarea de substante emetizante; se contraindica provocarea varsaturilor in cazul intoxicatiilor cu substante caustice, excitante centrale sau la comatosi; - efectuarea de spalaturi gastrice, justificate pina la cel mult 7 ore de la ingestia toxicului; - administrarea de purgative saline (sulfat de Mg/sulfat de Na); - cresterea eliminarii urinare a toxicului (manitol, perfuzie cu furosemid); - dializa (folosita in intoxicatii masive). sustinerea functiilor vitale (circulatia si respiratia): ventilatie mecanica, masaj cardiac extern, administrare de vasoactive simpatomimetice, oxigenoterapie. B. Masuri specifice: - constau in administrarea de antidoturi (substante capabile sa combata specific fenomenele toxice induse de unele medicamente). Ex. - Nalorfina sau naloxona in intoxicatii cu opioide care deprima centrul respirator; - Atropina si obidoxima in intoxicatii cu inhibitori de acetilcolinesteraza; - Fitomenadiona (Vitamina K) in intoxicatii cu anticoagulante orale; - EDTA in intoxicatii cu plumb; - Fenobarbital i.m. sau diazepam i.v. in intoxicatii cu substante convulsivante; - Acetilcisteina in intoxicatii cu paracetamol; - Trihexifenidil (Romparkin) in intoxicatii cu neuroleptice; - Propranolol in intoxicatii cu beta-stimulatoare; - Glucoza 10% sau glucagon in intoxicatii cu insulina sau hipoglicemiante; - Vitamina B6 (piridoxina) in intoxicatii cu izoniazida. Reactiile adverse la medicamente: - sunt fenomene neplacute, daunatoare, periculoase, ce apar la dozele uzuale de medicamente. Tipuri: 1. Reactii adverse de tip toxic sunt dependente de doza si de proprietatile farmacodinamice ale medicamentului.Se manifesta prin tulburari functionale sau leziuni la nivelul diferitelor aparate si sisteme. Factori ce determina dozele uzuale de medicament sa provoace fenomene toxice: - factori legati de individ reactivitatea biologica, insuficienta organelor de epurare, stari patologice; - factori legati de medicament indice terapeutic mic, folosirea nejustificata a unor cai de administrare cu risc toxic mare, scheme de administrare inadecvate. Ex. De reactii adverse de tip toxic: hepatotoxicitatea determinata de izoniazida sau paracetamol, nefrotoxicitatea dupa gentamicina, ototoxicitatea dupa streptomicina sau furosemid. 2. Reactiile adverse de tip teratogen, mutagen si cancerigen Reactiile de tip teratogen sau dismorfogen se refera la capacitatea unor medicamente de determina malformatii congenitale sau monstruozitati la produsul de conceptie, in urma administrarii lor in cursul perioadei de graviditate. Medicamente contraindicate la gravide: - citostaticele opresc inmultirea celulara; - substantele hormonale si antihormonale; - anticoagulantele orale produc malformatii cranio-faciale, ale SNC; se inlocuiesc cu heparina care nu traverseaza bariera placentara; - antidiabeticele orale se inlocuiesc cu insulina; - unele antibiotice tetracicline, cloramfenicol, streptomicina, rifampicina; - medicamente cu risc incert: amfetaminele, antidepresivele triciclice, glucocorticoizii, vitaminele A si D in doze mari, medicatia antiepileptica. Reactiile de tip mutagen - reprezinta aparitia de mutatii genetice in celulele germinative (ovule, spermatozoizi) si transmiterea lor la descendenti. Substante ce determina efecte mutagene: citostaticele, fenotiazinele, metronidazolul, pesticidele organofosforice. Reactiile de tip cancerigen apar in urma mutatiilor produse la nivelul celulelor somatice cu producerea de cancere. Substante incriminate: citostaticele, insecticide, gudroane, nitrozamine. 3. Reactiile adverse de tip idiosincrazic sunt provocate de deficiente enzimatice congenitale, ce determina o capacitate redusa de a metaboliza medicamente. 4. Reactiile adverse de tip alergic sunt efecte nocive datorate interventiei unor mecanisme imune. Alergia presupune o sensibilizare prealabila, deci o perioada de timp pina la instalarea starii de hipersensibilitate.Sensibilizarea se dezvolta la 5-14 zile de la prima administrare. Alergia este specifica pentru o anumita substanta chimica, dar poate cuprinde si compusi inruditi structural (alergie incrucisata) Tipuri de reactii alergice functie de mecanismul de producere: Reactii alergice de tip I sau anafilactic: - sunt imediate; - se produc prin degranulare mastocitara cu eliberare de mediatori ai inflamatiei si alergiei: histamina, leucotriene, prostaglandine, bradikinina; - apar: edeme, vasodilatatie, scaderea TA, roseata tegumentelor, prurit, eruptii urticariforme, bronhospasm; - manifestarea acuta cu caracter sistemic = socul anafilactic. Tratamentul de urgenta al socului anafilactic: - oprirea administrarii medicamentului incriminat; adrenalina 0.5 mg s.c.; hidrocortizon hemisuccinat 150-200 mg i.v.; calciu gluconic i.v.; antihistaminic H1 blocant; traheostomia. Reactiile alergice de tip II sau citotoxic: - se datoreaza formarii de anticorpi de tip Ig G si Ig M directionati impotriva unor constituenti tisulari; - apare astfel liza sau distrugerea tesutului respectiv; - ex. anemia si trombocitopenia aparute dupa antimalarice, sulfamide sau granulocitopenia determinata de antitiroidiene. Reactiile alergice de tip III sau mediate prin complexe imune apar in urma formarii unor combinatii complexe intre antigen si anticorp, care se fixeaza de membranele bazale si vase mici producand: eruptii cutanate, febra, tumefieri articulare, artralgii, nefrita. 5. Toleranta, tahifilaxia si rezistenta: - Toleranta scaderea eficacitatii medicamentului in urma adm repetate; - Tahifilaxia scaderea eficacitatii in urma administrarii de medicamente in doze mari si la intervale scurte de timp; - Rezistenta scaderea sensibilitatii microorganismelor la antibiotice si chimioterapice, medicamentul nemaiavand efect antiinfectios. 6. Dependenta: apare in urma consumului excesiv de medicament fara justificare terapeutica; - este o stare de intoxicatie cronica a organismului. Caracteristici: - dependenta psihica dorinta invincibila de ordin psihologic de a administra medicamentul, datorita euforiei pe care acesta o produce;

- dependenta fizica necesitatea de a continua folosirea medicamentului pentru a evita tulburarile grave ce apar la intreruperea administrarii lui ( pentru a evita sindromul de abstinenta);

- toleranta diminuarea progresiva a efectului la repetarea administrarii;

- intoxicatia cronica duce la o degradare fizica, psihica, scaderea rezistentei la infectii, infectii intercurente (VHB, HIV); - pericolul social (psihotoxicitatea) tulburari de comportament, acte antisociale. Clasificarea dependentei: - dependenta majora eufomanie, narcomanie, addictie, toxicomanie: apare dupa stupefiante; - dependenta minora obisnuinta, habituatie, acutumanta; apare dupa laxative. Substantele ce determina dependenta majora: - opioidele (morfina, petidina, fentanyl, heroina); cocaina; amfetaminele; halucinogenele (marijuana, hasis); barbiturice+ alcool; benzodiazepine+alcool; solventii organici (aurolac); nicotina. Alcoolul este situat la granita dintre dependenta majora si minora. CURS 3.2 FORME MEDICAMENTOASE SOLIDE, SEMISOLIDE SI MOI FORME MEDICAMENTOASE SOLIDE Sunt: pulberile, pilulele, capsulele, comprimatele, drajeurile i granulele.

1.Pulberile (pulvis, pulveres) sunt substane solide dispersate in particule uniforme, cu grad de diviziune determinat, aspect omogen. Se obin din substane solide uscate, mrunite i trecute prin site cu ochiuri de diferite dimensiuni. In Farmacopeea Roman sunt prevzute 9 tipuri de site.

Clasificare: - dup compoziie sunt pulberi simpe (cu o singur substan activ) i compuse (conin 2 sau mai multe substane active).

- dup calea de administrare exist pulberi pentru uz extern sau pudre i

pulberi pentru uz intern (se inghit).

Compoziie: substana activ (substane pure, oficinale, droguri, etc) i excipientul.

Excipienii sunt de 2 tipuri, in funcie de calea de administrare a pulberii.

- pentru uz intern:

zahrul (Saccharum), lactoza (Saccharum lactis) i amidonul din diferite specii de graminee sau din alte plante (Amylum). Ex. din grau triticum, din porumb maydis, din orez orizae, din cartof -solani.

- pentru uz extern:

talcul (Talcum), amidonul i mai rar Lycopodium (o pulbere galben onctuoas, foarte fin care reprezint sporii unei specii de ferig, fiind folosit in special pentru obinerea pudrelor cosmetice).

Rolul excipienilor: completeaz cantitile, funcioneaz i ca substane cu rol corector, previn apariia reaciilor fizico-chimice nedorite.

Avantajele pulberilor: se prepar uor; au aspect omogen, au absorbie bun prin diluare.

Dezavantajele pulberilor: alterare uoar, administrare dificil in cazul pulberilor amare, uneori se poate produce lichefierea pulberilor, in cazul amestecurilor eutectice (de ex. salicilai cu aminofenazon). Dup modul de prescriere se cunosc 2 tipuri de pulberi magistrale:

a) pulberi nedozate

b) pulberi dozate

a) Pulberile nedozate sunt pentru uz extern i pentru uz intern.

- pentru uz extern se aplic pe tegumente, se mai numesc i pudre.

Pentru prescriere este necesar concentraia substanei active i cantitatea total de pulbere, care este cuprins intre 20,0 i 200,0 de grame, in funcie de suprafaa pe care se aplic.

- pentru uz intern se inghit, substanele active au aciune de intensitate redus, dozarea este imprecis, fcandu-se cu uniti de msur casnice (varful de cuit sau linguria ras). Dozele unitare variaz in limite largi: 0,5-2,0 g, numrul de doze este mare (XXX, L sau C), cantitatea total este cuprins intre 50,0 i 200,0 grame. Nu conin excipieni, substanele active avand i rol de excipieni. O linguri ras cuprinde 1-3 g pentru pulberile uoare sau vegetale i 3-5 g pentru pulberile grele sau minerale. Varful de cuit corespunde la 0,5 1 g pentru pulberile uoare i 1-3 g pentru pulb grele.

b) Pulberile dozate sunt numai pentru uz intern. Conin substane puternic active, numrul de doze este mic (X-XXX). Pentru prescriere este necesar s cunoatem doza unitar (D.U.), greutatea unui praf este de 0,2-1,0 g i metoda de prescriere.

Exist 2 modaliti: prin metoda dispensatoare i metoda de divizare.

De exemplu, s prescriem prin ambele metode o pulbere dozat cu Aminophylllinum D.U. 0,2 g, Ephedrini hydrochloridum D.U.= 0,02 g i Phenobarbitalum natricum D.U.= 0,05 g.

- prin metoda dispensatoare:

Rp/ Aminophyllini 0,2 g Ephedrini hydrochloridi 0,02 g Phenobarbitali natrici 0,05 g Amyli tritici ad 1,0 g M.f. pulvis D.tal.dos. Nr.XX in caps. amylac. S. intern, 3X1 capsule pe zi, dup mese. - prin metoda de divizare:

Rp/ Aminophyllini 4,0 g Ephedrini hydrochloridi 0,4 g Phenobarbitali natrici 1,0 g Amyli tritici ad 20,0 g M.f. pulvis Div. in dos. aeq. Nr .XX D. in caps. amylac. S. intern, 3X1 capsule pe zi, dup mese. Mai exist i pulberi oficinale : Pulvis Opii et Ipeca, Pulvis Nystatini. 2.Pilulele (pilula, pilulae) se obin in farmacie, fiind preparate magistrale. Sunt formaiuni solide, sferice cu greutatea de 0,2-0,3 grame, ce conin substane active inglobate in excipieni potrivii ca: sirop, mucilagii, pulberi, glicerin, zahr, etc. Cel mai folosit excipient este masa pilular (Massa pilulae) care conine miere, glicerin, pulbere, zahr.

Pentru prescriere este necesar s cunoatem doza unitar, faptul c se folosete un singur excipient Massa pilulae care se adaug quantum satis (q.s.), numrul de doze care este mare (XXX-L-C), folosindu-se fie metoda dispensatoare, fie cea de divizare.

3.Capsulele (capsula, capsulas) sunt inveliuri care conin doze unitare de substane active

solide sau lichide. Dup compoziia lor se clasific in :

a) amilacee (capsulas amylaceeas) sunt preparate din amidon. Sunt formate din 2 cilindri

plai, turtii cu diametrele puin diferite care se inchid prin suprapunere i uoar apsare. Au un perete poros, se folosesc ca ambalaje pentru pulberile dozate, avand o greutate de 0,2 1,5 grame.

b) gelatinoase se prepar din gelatin, pe cale industrial. Dup forma lor sunt de 2 tipuri:

- operculate sunt constituite din 2 cilindri alungii, cu marginile rotunjite care se inchid prin imbucare. Conin substane active sub form de pulberi. De exemplu, unele antibiotice se condiioneaz sub form de capsule: ampicilina, oxacilina, etc. Se prescriu dup regulile de la preparatele tipizate.

- sferice - au form sferic, avand un inveli continuu. Se mai numesc i perle, avand un inveli translucid. Conin substane active in stare lichid. Astfel se condiioneaz unele vitamine liposolubile, de exemplu vitamina E.

c) enterosolubile se obin prin formolizarea sau cheratinizarea celor gelatinoase. Sunt gastrorezistente sau alcalinosolubile, rezistand la aciunea sucului gastric.

O varietate de capsule operculate este reprezentat de spansule, care conin substane medicamentoase sub form de granule sau microdrajeuri, unele solubile in sucul gastric, altele in lumenul intestinal. Eliberarea se face la intervale diferite, relizandu-se o absorbie prelungit.

Rolul capsulelor: protejeaz mucoasa gastric de aciunea iritant a substanelor active; protejeaz substanele active de inactivarea prin HCl din sucul gastric, dirijeaz absorbia, mascheaz gustul.

Capsulele se prescriu dup regulile de la tipizate.

4.Comprimatele (compresii, tabulettae) se obin pe cale industrial, prin comprimarea substanelor medicamentoase sub form de pulberi impreun cu substane ajuttoare.

Exist mai multe tipuri de comprimate :

- orale - care se inghit i cedeaz substana activ in 30-60.

- sublinguale conin substane cu aciune general, care se absorb rapid la nivelul mucoasei bucale foarte bine vascularizat. Medicamentele trec direct in circulaia sangvin cu scurtcircuitarea ficatului i fr a suferi aciunea sucurilor digestive. Sunt in general mici i subiri, de form lenticular sau plat. Cedeaz substana activ in 3(ex. Nitroglicerin, Bronhodilatin).

- bucale sunt plate cu margini rotunjite pentru a nu provoca iritaii locale, au gust plcut, fiind de obicei dulci i uneori aromatizate, care se sug (ex. Faringosept). - efervescente cedeaz substana activ in 5. Substana activ este inclus in amestecuri de acid citric sau tartric cu bicarbonat de sodiu. In contact cu apa componentele reacioneaz cu degajare de CO2 care ajut la desfacerea sau dizolvarea substanei active. Ex. Calciu efervescent 200, preparate polivitaminice, Upsarin. Au un cost mai ridicat decat comprimatele orale.

- retard sau cu aciune prelungit asigur o cedare lent i controlat a substanei active. Dup administrarea pe cale oral are loc in prima faz eliberarea unei doze iniiale i stabilirea rapid a unei concentraii eficace, urmat de meninerea acestei concentraii o anumit perioad de timp. Cea mai simpl form este constituit din cele in care nucleul, acoperit cu o pelicul enterosolubil conine doza de intreinere. La administrare stratul exterior se dezagreg imediat, iar samburele numai in 2-4 ore dup ce ajunge in intestin. Alte tipuri sunt cele cu straturi multiple sau de tip sandwich i cel cu matri inert din plastic nedigerabil cum ar fi clorura de polivinil.

- vaginale de form ovoid, cedeaz substana activ in 2; conin de obicei medicamente cu aciune local ca antiseptice, antimicotice, antitricomonazice. Unele preparate sunt pumogene, ceea ce faciliteaz imprtierea substanelor active pe mucoasa vaginal.

- pentru prepararea soluiilor de uz extern ex. Cloramina B. - pentru implante subcutanate sau pelete sunt sterile, se introduc cu ajutorul unei incizii subcutanat i cedeaz lent substana activ. De ex. pelete cu hormoni sau cu disulfiram.

Greutatea unui comprimat este de 0,5 1 g pentru aduli i de 0,05-0,1 g pentru copii (microcomprimate).

Avantaje: preparare pe cale industrial cu randament ridicat i la cost de pre sczut, sunt uor de manuit, comod de administrat, se pot identifica relativ uor (forma, mrimea, culoarea, pot avea unele litere sau inscripii imprimate pe suprafaa lor); se pot diviza uor (pot avea unele anuri pe suprafa); gustul neplcut se simte mai greu.

5.Drajeurile (compresii obducti) se obin numai pe cale industrial. Sunt comprimate acoperite cu unul sau mai multe straturi, au form biconvex, suprafa lucioas, sunt albe sau

colorate. Ex. Lanatozid C, Stamicin, Fenilbutazona.

Dup locul unde se dezagreg i cedeaz substana activ se clasific in:

- drajeuri gastrosolventes - care elibereaz substana activ in stomac in 60.

- drajeuri enterosolventes - care elibereaz substana activ in intestin in 120.

Exist drajeuri cu inveliuri duble sau triple (duplex sau triplex) care cedeaz mai lent substana activ.

6.Granulele (granulata) se obin pe cale industrial. Sunt formaiuni solide cu aspect de fragmente vermiculare, sferice, cilindrice, uniforme cu gust plcut, albe sau colorate, constituite din agregate de pulberi medicamentoase, zahr i aromatizani. La temperatura de 37 0C cedeaz substana activ in 15, iar cele efervescente in 5. Sunt preferate indeosebi la copii. Se dozeaz cu linguria sau cu unitatea de msur prevzut in ambalaj. Se prescriu dup regulile de le tipizate.

CURS NR.4 FORME MEDICAMENTOASE SEMISOLIDE I MOI Sunt supozitoarele, unguentele, pastele, linimentele, emplastrele spunurile.

1) Supozitoarele (suppositorium, suppositoria) sunt forme semisolide care la temperatura camerei sunt solide i se topesc la temperatutra corpului de 37 grade C.

Dup calea de admninistrare se clasific in : a) Rectale - au form semicilindric sau de torpil, cu lungimea de 2-4 cm, diametru de 5-8 mm, greutatea de 2 g la copii i 2-4 g la aduli. Se administreaz rectal pentru efecte resorbtive sau locale.

b) Vaginale sunt de 2 tipuri: ovule (ovulum) sau supozitoare vaginale propriu-zise i globule (globulus) care se obin prin turnri in forme speciale. Conin antiseptice, antimicotice, etc.

c) Uretrale (bujiuri, cereoli) au form de bastonae lungi, cilindro-conice, cu un capt mai efilat, lungimea 4-5-10 cm, diametru 2 mm, greutatea 0,3-2g.

Compoziia supozitoarelor:

1. substane active

2. excipieni

Excipienii se aleg in funcie de natura substanei acitve i scopul urmrit (local sau resorbtiv).

a) lipofili sunt liposolubili. Se folosesc pentru prepararea supozitoarelor magistrale.

Cel mai utilizat este untul de cacao (Butyrum cacao), un ulei gras cu consisten solid, care se topete foarte repede la temperatura corpului, extras din seminele arborelui Theobroma cacao prin prjire i presare. Conine trigliceride ale acizilor palmitic, stearic, oleic i acizi grai liberi. Are dezavantajul c rancezete foarte uor.

b) hidrofili - sunt hidrosolubili. Se utilizeaz pentru obinerea supozitoarelor pe cale industrial. Sunt 2 reprezentani: masa gelatinoas - un amestec de gelatin i glicerin, precum i ap, care la cald este fluid, la rece are consisten solid (gelatina se extrage din esuturile animale ce conin colagen prin hidroliz). De asemenea se mai folosesc macrogoli sau PEG-uri (din punct de vedere sunt polimerizate de etilenglicol, care rezult din condensarea oxidului de etilen cu apa).

In funcie de greutatea molecular au consisten solid sau lichid (cei cu GM sub 600 sunt lichizi, iar cei cu GM peste 600 sunt solizi). Pentru prepararea supozitoarelor tipizate se folosesc cei cu GM 1500-4000. Nu rancezesc, nu irit, dar la administrarea supozitoarelor este necesar umectarea acestora pentru a favoriza alunecarea. Prescrierea supozitoarelor magistrale este necesar s cunoatem dozele unitare ale substanelor active, numrul de doze care este mic (V-X-XV), excipientul este intotdeauna Butyrum cacao care se adaug q.s. (quantum satis), metodele de prescriere fiind cele cunoscute: metoda dispensatoare sau metoda de divizare.

2.Unguentele (unguentum, unguenta) sunt preparate farmaceutice de consisten moale, care se aplic pe tegumente i mucoase in scop de protecie sau terapeutic.

Compoziia: substana sau substanele active i excipieni. Acetia se mai numesc i baze de unguente.

Clasificare: a) dup locul de aplicare: dermice, oftalmice, nazale, pentru plgi (sterile).

b) dup tipul aciunii: de protecie, epitelizante, cosmetice, revulsive, dezinfectante.

c) dup capacitatea de ptrundere: epidermice, endodermice, diadermice (acestea din urm au capacitate resorbtiv, la distan).

d) dup baza de unguent i modul de includere a substanei active: unguente soluii cand substana activ se dizolv in baza de unguent, unguente-suspensii cand substana activ este insolubil in baza de unguent, fiind suspendat i unguente-emulsii care conin dou faze nemiscibile, una apoas i una uleioas care se amestec cu ajutorul emulgatorilor. Emulgatorii sunt de 2 tipuri: A/U amestec picturile de ap in ulei i U/A amestec picturile de ulei in ap.

Cerine generale pentru unguente:

- s aib aspect omogen

- s-i menin consistena la 36 0C

- s adere de tegumente sau mucoase

- s nu rancezeasc

- s aib pH 4,5 8,5

- s cedeze uor substana activ

- s penetreze uor

Bazele de unguente sunt de 2 tipuri :

a) hidrofobe

b) hidrofile

a) Bazele de unguente hidrofobe sunt liposolubile, produc staz de cldur, au efect de protecie.

1.Geluri de hidrocarburi sunt hidrocarburi saturate superioare care se obin la rafinarea petrolului. Nu rancezesc, nu irit tegumentele, produc staz de cldur. Ex. Vaselinum album, Paraffinum liquidum. 2.Lipogeluri sunt trigliceridele acizilor grai superiori (grsimi neutre). Ex. Oleum cacao, Ol.helianthi (ulei de floarea soarelui), Ol.olivarum (ulei de msline), Ol.ricini, Ol.lini (ulei de in), Ol.jecoris.(ulei de pete).

3.Baze emulsive tip A/U : grsimea de pe lana oilor - lanolina (Adeps Lanae anhidri), Adeps Lanae hydrosus (conine 25% ap), Alcoholes lanae. Lanolina poate emulsiona o cantitate mare de ap. Alte baze A/U: Cetaceum un produs ceros obinut din cavitile pericraniene ale caalotului; cerurile Cera alba, Cera flava. In prescripiile magistrale se folosete Unguentum simplex, prevzut de Farmacopeea Roman care conine 90% vaselin i 10% lanolin. b)Bazele de unguente hidrofile sunt hidrosolubile, se usuc la aplicarea pe tegumente i permit evaporarea apei, au efect rcoritor.

1.Hidrogelurile formeaz cu apa coloizi vascoi, cu efect rcoritor, se spal cu ap, sunt alterabile datorit invadrii de ctre microorganisme. Ex. Unguentum gliceroli (glicerolatul de amidon), Methylcelulosum (macromolecule care cu apa dau soluii sub form de geluri).

2.PEG (macrogolii) baze hidrosolubile neiritante, neivadate de microorganisme cu GM de 400, 1500, 4000, utilizate in diferite amestecuri. Ex. PEG 1540 aa cu PEG 400 (Macrogolum), PEG 400 aa cu PEG 4000 (Unguentum macrogoli).

3.Baze emulsive tip U/A sunt lavabile, au efect rcoritor. Ex. Tween 80 (Sorbi macrogoli oleas 300), cetilstearilsulfat de sodiu, alcool cetilic in amestec cu alcool stearilic, Unguentum emulsificans, Unguentum emulsificans aquosum. Prescrierea unguentelor magistrale este necesar cunoaterea concentraiei substanei active i cantitatea total, in funcie de suprafaa pe care se aplic. Astfel, se prescriu 10 g pentru unguentele oftalmice, 30 50 g pentru fa, 80-100 g pentru membrele superioare sau inferioare i 300 g pentru toat suprafaa corpului.

3.Pastele (pasta, pastae) sunt unguente ce conin intre 50-60% din compoziie substane inerte, impreun cu substane active, care se aplic pe tegumente in scop sicativ sau de protecie. Excipientul este vaselina alb (Vaselinum album), care pstreaz staz de cldur.

Efectul sicativ se datoreaz pulberilor interte: Talcum, Zincii oxydum, Amylum.

4.Linimentele (linimentum, linimenta) sunt forme lichide sau semisolide ce conin amestecuri de spunuri, uleiuri, alcooli i alte substane, avand efect lptos, care se aplic pe tegumente, dup o agitare prealabil. Existau 2 linimente oficinale: cel amoniacal cu rol neutralizant in arsuri cu substane acide i cel oleocalcar pentru arsuri calorice.

5.Spunurile (sapo, sapones) sunt srurile alcaline ale acizilor grai superiori. Spunurile de sodiu sunt solide iar cele de potasiu sunt lichide. Au efect de curire sau degresare; pot fi folosite pentru ptrunderea unor substane active prin tegumente; exist i spunuri medicinale, care incorporeaz substane antiseptice: sulf, gudron, borax, resorcinol.

6.Emplastrele (emplastrum, emplastra) sunt amestecuri de spunuri, rezine, ceruri, substane grase, cauciuc i substane medicamentoase. Dup destinaie se clasific in emplastre terapeutice i adezive.

Cele terapeutice conin substane medicamentoase. Plasturii adezivi pentru absorbie transdermic (de tip TDDS - transdermal drug delivery system) se aplic pe piele i cedeaz lent substana activ in vederea absorbiei transcutanate i a efectului sistemic. Exemple: cele cu nitroglicerin folosite pentru efectul antianginos sau cu nicotin. Efectul este prelungit i poate fi terminat cu uurin prin inlturarea plasturelui, compliana este superioar, dar pot exista inegaliti in cadrul procesului de absorbie.

Cele adezive se gsesc sub form de rulouri de ex. leucoplast (folosit pentru fixarea pansamentelor), sub form de dreptunghiuri (include i o substan activ antiseptic) de ex. Romplast cu rivanol, URGO; dar i sub form de lichide adezive, constituite din soluii de rini in eter, cloroform i benzen de exemplu mastisolul (galifix). ub form de soluii, emulsii sau suspensii care se aplic in sacul conjunctival, cate 1-3 picturi odat in tratamentul conjunctivitelor, iridociclitelor sau pentru examenul fundului de ochi. Trebuie s indeplineasc urmtoarele condiii: s fie sterile i s fie izotone i izohidre cu lichidul lacrimal.

Pentru prescrierea colirelor magistrale trebuie s cunoatem concentraia substanei active, cantitatea total care este de 10 g i solventul, care difer in funcie de concentraia substanei active. Astfel, dac concentraia acesteia este mai mic sau egal cu 1% se folosete Solvens pro oculoguttae, un lichid foarte asemntor cu lichidul lacrimal care conine fenilmercuriborat, un antiseptic. Dac concentraia substanei active este mai mare decat 1% se folosete apa distilat. La Subscriptio totdeauna vom scrie M.f. oculoguttae pentru a fi preparat steril.

2.2. Picturile pentru nas (rhinoguttae) se administreaz in fiecare nar pentru decongestionarea mucoasei nazale in rinite sau sinuzite. De obicei, se folosesc substane vasoconstrictoare (cu excepia nou-nscuilor la care in scop decongestionant se prescrie intotdeauna ser fiziologic). Pentru prescriere este necesar s se cunoasc concentraia substanei active, cantitatea total care este de 10 g i solventul care este apa distilat.

2.3.Picturile pentru urechi (otoguttae) pot fi preparate cu ap, ulei sau amestecuri, cu sau fr glicerin. Trebuie s aib u pH de 5-7,5. Exist o soluie pentru urechi tipizat Boramid.

2.4.Gargarismele sau apele de gur forme lichide, care dup intrebuinare se expulzeaz fr s fie inghiite. Sunt soluii care conin substane active cu aciune antiseptic, dezinfectant, dezodorizant dizolvate in ap, alcool sau amestecuri. Exist preparate tipizate, fie gata preparate, fie concentrate care se dilueaz in momentul utilizrii. De obicei din acestea se dizolv 1-2 linguri in . pahar cu ap. Ex.Ticiverol.

Alte forme lichide asemntoare sunt: duurile buco-faringiene - soluii apoase administrate in jet sub presiune cu ajutorul unui dispozitiv adecvat (par de cauciuc, sering, canul pus in legtur cu un irigator). Colutoriile sunt soluii de consisten siropoas, vascoas pentru badijonarea cavitii bucale, gingiilor, faringelui. Excipientul este un amestec hidroglicerinat. Aceste soluii formeaz un inveli protector, ce favorizeaz contactul prelungit al substanelor medicamentoase cu mucoasa pe care au fost aplicate (ex. glicerina boraxat 10%).

2.5. Clismele - conin substane medicamentoase care se introduc pe cale rectal in scop diagnostic, terapeutic sau evacuator. Ca solveni se folosesc apa, glicerina, amestecuri, ulei, etc. In scop terapeutic se folosesc in tratamentul colitelor ulceroase, iar in scop diagnostic pentru irigografie, irigoscopie.

3.Forme lichide pentru uz intern Dup natura solventului sunt apoase, uleioase sau alcoolice. Dup modul de preparare sunt soluii, emulsii i suspensii.

3.1. Picturi pentru uz intern (gutta, guttae) sunt soluii care conin substane active dizolvate intr-un solvent adecvat. Se introduc intr-o linguri cu zahr, compot dulcea, miere sau pe un cub de zahr sau pe un miez de paine, pentru a masca gustul neplcut al substanelor active.

Pentru prescriere trebuie s cunoatem numrul de picturi dintr-un gram de soluie.

Doza unitar a substanei active se include in 1 g sau 0,5 g de soluie. Cantitatea total este cuprins intre 10,0 i 30,0 g . Numrul de picturi dintr-un gram de soluie difer in funcie de natura solventului. Pentru soluiile apoase (cu ap distilat) 1 g soluie are 20 picturi, iar pentru soluiile alcoolice 55-60 de picturi. 1 g sol .20 pic..D.U.

sau

0,5 g sol 10 pic..D.U.

S prescriem picturi pentru uz intern cu Atropini sulphas D.U. = 0,0005 g.

1 g sol 20 pic.0,0005 g

10 g sol ..X

X= 10x 0,0005 g = 0,005 g Atropini sulphas

Dac includem doza unitar in 10 picturi, vom avea urmtoarele calcule :

0,5 g sol10 pic.0,0005 g Atropini sulphas

10 g sol ..X

X = 10 x 0,0005 / 0,5 = 0,01 g Atropini sulphas

3.2. Poiunile sunt forme destinate administrrii pe cale oral cu lingura la aduli i cu linguria la copii. In afar de substana sau substanele active conin edulcorani in proporie de 10-30% din cantitatea total, iar solventul este apa distilat. Pentru prescriere trebuie s cunoatem c doza unitar D.U. se include intr-o linguri la copii i intr-o lingur la aduli. O linguri conine 5 g soluie, iar o lingur 15 g soluie. Se prescriu 10-20 linguri la adult i 20 lingurie la copii.

Edulcoranii sunt substane cu rol corectiv, folosite pentru ameliorarea gustului necorespunztor al substanelor active. Se folosesc:

a) ape aromatice soluii diluate de uleiuri volatile, reprezentand reziduurile care rman la distilarea plantelor ce conin uleiuri volatile. Ex.ap de ment, de scorioar.

b) Siropurile - sunt soluii dulci. Se folosesc Sirupus simplex, adic ap cu zahr 67%, siropuri aromate: Sirupus citrici (de lmaie), Sirupus aurantiorum (de portocale), Sirupus codeini (un sirop medicamentos).

c) Limonadele gazoase soluii acre conin compui gazoi, efervesceni. Se folosesc in cazul prescrierii bromurilor. Ex. Solutio effervescens, Solutio magnesii citras.

d) Mucilagiile sunt soluii coloidale vascoase cu rol corectiv i de protecie. Din punct de vedere chimic sunt glucide cu structur poliuronic. Formeaz o pelicul fin pe suprafaa mucoasei tubului digestiv, protejand-o de efectul iritant al substanei medicamentoase. Ex. Mucilago gummi arabici un lichid glbui opalescen, produs natural de exsudaie al arborilor din specia Accacia; Mucilago gummi arabici diluti, Mucilago methylcelulosi. Sunt necesare cand se prescrie cloralhidrat.

e) Glicerolul sau glicerina se folosete pentru prescrierea poiunilor cu ioduri.

Calculele :

1 linguri .5 g sol.0,1 g Aminophenasonum0,01 g Phenobarbitalum

20 lingurie ..100 g sol..X.Y

X= 20 x 0,1 g= 2,0 g Aminophenasonum

Y = 20 x 0,01 g = 0,2 g Phenobarbitalum 3.3.Suspensii pentru uz intern se prescriu ca i poiunile. Conin substane insolubile in solvent, dar i ageni de vascozitate ca metilceluloza, mucilagul de gum arabic. Necesit agitare inainte de intrebuinare.

3.4.Emulsii pentru uz intern sunt preparate cu aspect lptos obinute prin dispersarea a 2 lichide nemiscibile. Omogenizarea se obine cu ajutorul emulgatorilor. Emulgatorii sunt substane tensioactive care reduc tensiunea superficial la nivelul suprafeei de contact intre cele 2 faze i permit o bun omogenizare a preparatului. Aceste emulsii mai conin i ageni de vascozitate, de ex. mucilag de gum arabic. Emulsiile pentru uz intern sunt totdeauna de tip U/A, ca emulgatori folosindu-se Sorbi macrogoli oleas, PEG-uri.

4. Forme lichide pentru administrare parenteral : injeciile i perfuziile. 4.1.Injeciile - sunt preparate farmaceutice sterile i apirogene, obinute pe cale industrial. Prin filtrare i sterilizare se indeprteaz impuritile din soluie i microorganismele. Soluia injectabil este condiionat in fiole, flacoane sau seringi preumplute.

Fiolele sunt recipiente de sticl prevzute cu o prelungire in care se introduce o singur doz dintr-un medicament. Substanele active coninute se prezint ca soluii adevrate, emulsii sau suspensii.

Ca solveni se folosesc apa distilat sau bidistilat, uleiuri vegetale, solveni sintetici, rareori solveni anhidri (propilenglicol). Pentru preparatele cu aciune prelungit se folosesc solveni anhidri, miscibili cu apa sau uleiul, soluii de macromolecule - gelatin, carboximetilceluloz sodic, polivinilpirolidona, dextran, alginat de sodiu.

Flacoanele sunt recipiente de sticl prevzute cu un dop de cauciuc i uneori armtur metalic. Pot conine soluii, emulsii, suspensii sau substane active sub form de pulbere care se dizolv extemporaneu.

Se prescriu dup regulile de la preparatele tipizate.

Cind prescriem flacoane care conin pulberi ce se dizolv extemporaneu (ex tempore), trebuie s precizm i dizolvantul.

4.2.Perfuziile - sunt soluii sterile, apirogene care se administreaz intravenos in cantitate mare (250, 500, 1000 ml), in ritm lent, pictur cu pictur, cu ajutorul aparatului de perfuzie. Nu pot fi decat soluii adevrate, deoarece emulsiile provoac embolie. Se condiioneaz in flacoane sau pungi de plastic. Se intrebuineaz pentru restabilirea echilibrului hidroelectrolitic, ca inlocuitori de plasm, pentru introducerea unor medicamente care se elimin prea repede, in scop nutritiv.

5.Ceaiuri, soluii extractive, extracte 5.1.Ceaiurile se numesc oficinal Species. Sunt amestecuri de plante uscate i mrunite din care bolnavul ii prepar singur medicamentul. Se comercializeaz prin unitile PLAFAR, se elibereaz la cerere. Intr-un ambalaj exist 50-100 g de produs, din care se utilizeaz o lingur (conine 5 g) la . l ap (250 ml). Se consum ad libitum. Plantele conin principii active cu efect slab. Exemple: Ceai hepatic. Ceai laxativ, Ceai gastric, etc.

5.2.Soluiile extractive sunt preparate lichide obinute prin extracie unopr droguri vegetale cu ajutorul unui solvent. Din punct de vedere al solventului pot fi apoase i alcoolice.

a) Soluiile extractive apoase dup modul de preparare se clasific in 3 grupe: infuzii, decocturi i macerate. -Infuziile (Infusum) se prepar conform modului prevzut de farmacopee astfel:

plantele uscate i mrunite se amestec cu ap clocotit, se las in contact 30 sub un capac,

apoi se filtreaz. Soluia cldu obinut este o infuzie. Infuzarea este o metod de obinere a prerparatelor oficinale cu efect expectorant.

Ex. infuzie din Ipecacuanhae radix - se folosesc 0,5 g plant la 150,0 g ap. Se administreaz 3-4 linguri pe zi.

Intrucat aceste soluii pot provoca grea, se poate aduga un edulcorant. Se folosete soluia de clorur de amoniu cu ulei de anason (ultimul avand efect antiseptic la nivelul cilor respiratorii, dar i gust plcut, aromat) in cantitate de 5,0 g.

-Decocturile (Decoctum) se prepar conform farmacopeei astfel: plantele uscate i mrunite se fierb 30, apoi se filtreaz i se reconstituie cu ap pan la volumul iniial de soluie. Se folosete aceast metod pentru extragerea principiilor active din plante mai cornoase.

-Maceratele (Maceratum) sunt soluii extractive apoase care se obin prin contactul plantei cu apa la temperatura camerei timp de ore sau zile. Pentru extragerea mucilagiilor extracia dureaz cateva ore.

b)Soluiile extractive alcoolice sunt tincturile i vinurile medicinale. Tincturile sunt soluii hidroalcoolice obinute din plante uscate i mrunite. Se obin prin macerare sau percolare (ultimul procedeu permite obinerea pictur cu pictur intr-un vas special numit percolator, prin care de sus in jos circul alcoolul). Se pot utiliza ca atare sau pentru obinerea altor medicamente. Prescrierea se face dup regulile de la oficinale.

Vinurile medicinale se obin prin fermentarea alcoolic a glucozei. Coninutul in alcool este redus (12-16%). Se folosesc la convalesceni, pentru stimularea apetitului. Ex. Vin tonic, cu efect roborant.

5.3.Extractele sunt forme oficinale care se obin prin concentrarea soluiilor extractive pan la o anumit consisten, prin evaporarea solventului. Pot avea diferite consistene in funcie de cantitatea de solvent rmas.

Ex. - fluide (fluidum) sunt asemntoare cu tincturile. Extractum Seccalis cornuti fluidum se folosete ca hemostatic uterin in tratamentul meno i metroragiilor.

- moi ( spissum) conin 20 % solvent. Ex. Extractum Valeriane spissum folosit pentru prepararea pilulelor cu efect sedativ.

- uscate (siccum) conin numai 5% solvent. Ex. Extractum Belladonnae siccum se folosete pentru efect antispastic, antisecretor, intrand in compoziia pilulelor, supozitoarelor, pulberilor dozate.

FORMELE MEDICAMENTOASE GAZOASE Sunt gaze, lichide volatile i aerosoli.

Gazele se administreaz inhalator cu ajutorul aparatului de narcoz. De ex. protoxidul de azot se livreaz in cilindri de oel sub presiune (54 atm). Are punct de fierbere 89 0C.

Lichidele volatile sunt anestezicele generale (halotan, eter etilic) sau uleiuri volatile (ulei de ment, eucalipt)

Aerosolii (spray-urile) sunt sisteme heterogene constituite dintr-un mediu de dispersie gazos in care se disperseaz substane active lichide sau solide. Sunt de 2 tipuri: aeroemulsii sau ceuri (substana activ este lichid) - ex. Codecam, Berotec i aerosuspensii sau fumuri (substana activ este solid) - ex. Cromoglicat disodic. Cile de administrare ale medicamentelor: A. Naturale: A1. Calea digestiv sau enteral (pe cale orala, prin nghiire, per os, per oral);

A2.Calea rectal;

A3. Calea pulmonar;

A4. Alte ci mucoase: sacul conjunctival, mucoasa urogenital;

A5. Tegumentul.

B. Ci artificiale (parenterale): B1. Ci extravasculare: - calea subcutanat;

- calea intracutanat sau intradermic;

- calea intramuscular.

Pe cale subcutanat se administreaz numai: - soluii izotonice;

- soluii injectabile al cror pH este aproape de cel neutru (6-8)

- soluii neiritante;

- cantiti limitate de substane (ml);

- soluii ce se administreaz lent.

Calea intracutanat sau intradermic: - se folosete rar; numai pentru testarea sensibilitii.

Pe cale intramuscular se pot administra: - soluii hipertonice;

- soluii cu pH diferit de pH-ul neutru;

- soluii iritante;

- soluii de tip emulsii sau suspensii.

B2. Ci intravasculare: - calea intravenoas. Avant: efect rapid, concentraia plasmatic a substanei crete foarte repede.

Se pot administra i.v.: citostatice, soluii hipertonice, soluii cu pH diferit, cantiti mari de lichide.

Nu se pot administra i.v.: soluii uleioase (produc embolii), suspensii, emulsii (cu excepia emulsiilor n scop nutritiv de tip aminoacizi, proteine), substane hemolitice i hemaglutinante.

- calea intraarterial (folosit pentru dirijarea ef asupra unei regiuni din organism).

B3. Calea intracardiac: - este abordat numai n resuscitarea cardiac, stop cardiac.

B4. Calea prin seroase: - intraperitoneal;

- intratecal sau intrarahidian. .

CURS NR. 5 MEDICAIA COLINERGIC: Tipuri de receptori colinergici I. Parasimpatomimetice: - efecte, indicatii terapeutice, contraindicatii, clasificare in:

Parasimpatomimetice directe.

Parasimpatomimetice indirecte.

II. Parasimpatolitice: Naturale.

Semisintetice.

Sintetice

III. Substantele cu actiune ganglionara. IV. Curarizantele. Tipuri de receptori colinergici: - receptori muscarinici ( localizati la nivelul glandelor exocrine, musculaturii netede cu exceptia sfincterelor, muschiului circular al irisului, aparatului ciliar, cordului, vaselor, SNC);

Receptorii muscarinici sunt actionati la doze terapeutice.

- receptori nicotinici (localizati la nivelul ganglionilor vegetativi parasimpatici si simpatici, medulosuprarenalei, glomusului carotidian, placii motorii si SNC).

La doze toxice sunt actionati atit receptorii muscarinici, cit si cei nicotinici. .

I. PARASIMPATOMIMETICELE: - sunt substante ce reproduc efectele stimularii SNV parasimpatic. Efecte: - stimularea secretiei glandelor exocrine (maresc secretia salivara, lacrimala, sudorala, gastrica, intestinala, pancreatica, bronsica); - la nivelul ochiului produc contractia musculaturii circulare a irisului cu mioza, contracta muschiul ciliar, largesc spatiile Fontana, cu drenarea umorii apoase si scaderea presiunii intraoculare; - la nivelul cordului deprima toate functiile (contractilitatea, frecventa, conducerea); - la nivelul vaselor produc vasodilatatie cu scaderea presiunii arteriale; - la nivelul SNC produc greturi, varsaturi, neliniste, convulsii epileptiforme la doze mari. Indicatii terapeutice: ileus paralitic, pareza vezicala, atonie gastrointestinala; glaucom; in intoxicatii cu parasimpatolitice (ca antidot).

Contraindicatii: astm bronsic, ulcer gastric, boli cardiace, ileus mecanic.

Clasificarea parasimpatomimeticelor: A. parasimpatomimetice directe;

B. parasimpatomimetice indirecte.

A. PARASIMPATOMIMETICELE DIRECTE: - actioneaza direct asupra receptorilor muscarinici. Reprezentanti: Carbaminoilcolina (Miostat): - folosit ca antiglaucomatos.

Betanecol (Urecholine): - folosit in atoniile intestinale sau vezicale postoperatorii.

Pilocarpina: - alcaloid cu efect mai pronuntat la nivelul glandelor exocrine; este folosit in glaucom sub forma de unguent sau colir 2%, dar si injectabil pentru stimularea secretiilor exocrine sau ca antidot in intoxicatia cu parasimpatolitice.

B. PARASIMPATOMIMETICELE INDIRECTE (ANTICOLINESTERAZICE) - actioneaza prin inhibarea acetilcolinesterazei, enzima ce inactiveaza acetilcolina; unele substante inhiba reversibil acetilcolinesteraza, iar altele ireversibil. cu actiune reversibila: Fizostigmina ( Ezerina): - alcaloid ce inhiba reversibil acetilcolnesteraza; patrunde la nivelul SNC unde produce efecte toxice. Se utilizeaza aproape exclusiv local sub forma de colir 0.2-0.5% in glaucom. Parenteral se poate administra in intoxicatia acuta cu atropina sau alte parasimpatolitice. Neostigmina ( Miostin): - inhibitor reversibil al acetilcolinesterazei.Se foloseste in miastenia gravis si ca antidot in supradozare de curarizante antidepolarizante. Piridostigmina ( Kalymin): - se foloseste in miastenia gravis. Anticolinesterazicele utilizate in boala Alzheimer: - sunt compusi reversibili ce cresc cantitatea de aceticolina din creier; - reprezentanti: Tacrina (Cognex), donazepil (Aricept), rivastigmina (Exelon). cu actiune ireversibila: Compusii organofosforici:

- sunt inhibitori ireversibili ai acetilcolinesterazei;

- sunt folositi in tratamentul glaucomului rezistent la alte medicamente, ca insecticide si substante toxice de lupta.

Reprezentanti: Paraoxon (Mintacol): 1 pic/zi in glaucom.

Diizopropilfluorofosfat (Fluostigmin) : 1pic/saptamina in glaucom.

Paration (Verde de Paris), metilparation, malation insecticide. II. PARASIMPATOLITICELE - sunt medicamente ce impiedica efectele stimularii sistemului nervos parasimpatic, precum si efectele parasimpatomimeticelor la nivelul receptorilor muscarinici.

- pot fii substante naturale, semisintetice, sintetice.

A. PARASIMPATOLITICELE NATURALE: Reprezentanti: atropina si scopolamina.

Atropina: - alcaloid; Efecte: - antisecretor la nivelul glandelor exocrine; - antispastic musculotrop la nivelul musculaturii netede viscerale; - relaxarea muschiului circular al irisului cu midriaza, afectand vederea de aproape; creste presiunea intraoculara; - efect dezinhibitor la nivelul cordului, in conditiile unei inervatii vagale crescute (cu stimularea contractilitatii, cresterea frecventei, imbunatatirea conducerii atrioventriculare); - efect antigretos antivomitiv la nivelul SNC, antiparkinsonian, stimularea centrului respirator bulbar. Indicatii terapeutice: - sialoree, in tbc pentru controlul transpiratiilor profuze, in chirurgia oro-maxilo-faciala; in boala ulceroasa; in colici; in astmul bronsic; ca premedicatie in anestezia generala; in resuscitare; in boala Parkinson; in raul de miscare; in asociere cu deprimante ale centrului respirator (morfina, hidromorfona); in intoxicatia cu compusi organo-fosforici; sub forma de colir in irite, iridociclite si pentru examenul fundului de ochi. Contraindicatii: - ileus paralitic; glaucom; adenom de prostata.

Doza: 0.5 1 mg odata, 4 mg/zi.

Scopolamina: - are in general aceleasi efecte cu atropina, insa predomina cele centrale (deprimarea SNC cu sedare accentuata, somn fara vise).

Indicatii terapeutice: boala Parkinson, kinetoze, premedicatie in anestezia generala, in turbare.

Administrare: s.c. sau sub forma de plasture (Scopoderm TTS).

B. PARASIMPATOLITICE SEMISINTETICE Reprezentanti: Homatropina se foloseste ca midriatic, avand o durata de 24 ore. Bromura de ipratropiu (Atrovent) are efect bronhodilatator; se administreaza inhalator in crizele de astm bronsic; efectele secundare sunt minime, deoarece nu se absoarbe aproape deloc in circulatia generala. Bromura de butilscopolaminiu (Scobutil, Buscopan) are proprietati antispastice marcate, mai putin antisecretoare. Nu are efectul sedativ al scopolaminei deoarece nu patrunde in SNC. Se indica in: colici abdominale, biliare, renale, in dismenoree. Poate produce ca efecte adverse hipotensiune arteriala si tahicardie. Doza este de 10-20 mg odata, oral, parenteral sau intrarectal. Exista un preparat combinat cu metamizolul denumit Scobutil compus, care are si efect antialgic si antispastic mai puternic. Tropicamida (Mydrum) este folosita pentru refractometrie si examenul fundului de ochi, avand o durata de actiune de circa 6 ore. C. PARASIMPATOLITICE SINTETICE - se obtin pe cale industriala, navand nici o legatura structurala cu atropina sau scopolamina. Reprezentanti: Propantelina (Neopepulsan) cu marcat efect antisecretor, fiind utilizata in tratamentul gastritei hiperacide si a bolii ulceroase in doza de 15 mg odata. Oxifenoniul are efect antisecretor gastric si antispastic la nivelul cailor biliare. Doza este de 5 mg odata.

Pirenzepina (Gastrozepin) antisecretor mai selectiv la nivel gastric, avand astfel mai putine efecte adverse. Doza este de 25 mg odata, de 2 ori pe zi.

Alte parasimpatolitice: trihexifenidil (Romparkin) si biperiden (Akineton) sunt anticolinergice cu efect central folosite in boala Parkinson. Flavoxatul (Urispas) si oxibutinina (Driptane) se folosesc in urologie, ca antispastice in incontinenta urinara. III. SUBSTANTELE CU ACTIUNE GANGLIONARA - actioneaza la nivelul ganglionilor vegetativi simpatici si parasimpatici.

Nicotina: - alcaloid liposolubil, cu actiune bifazica;

- nu este un medicament; prezinta importanta toxicologica datorita fumatului.

- o tigara contine 9-17 mg de nicotina din care cca 10% este absorbita; absorbtia se realizeaza in special in plamani dar o mica parte se poate absorbi la nivelul mucoasei bucale si din nazofaringe;

- efectele nicotinei apar in cca 7 secunde de la inhalarea fumului de tigara.

- este metab rapid in ficat; trece prin placenta si se excreta prin laptele matern;

Mecanism de actiune: - initial stimuleaza receptorii nicotinici iar la doze mari ii blocheaza;

- prima data sunt stimulati ganglionii vegetativi parasimpatici si apar astfel: cresterea secretiilor (salivara, gastrica), greata, cresterea peristaltismului intestinal, vasodilatatie, hipotensiune arteriala;

- apoi sunt stimulati ganglionii vegetativi simpatici cu descarcare de catecolamine, tahicardie, vasoconstrictie si cresterea tensiunii arteriale, efecte metabolice (hiperglicemie, lipoliza);

- in continuare este stimulata medulosuprarenala cu descarcare puternica de catecolamine si cresterea tensiunii arteriale;

- hiperventilatie (prin stimularea receptorilor glomusului carotidian);

- in doze mari stimuleaza receptorii de la nivelul placii motorii cu fibrilatii si fasciculatii musculare;

- in doze foarte mari, stimularea receptorilor SNC produce convulsii epileptiforme; moartea apare prin paralizia centrului respirator

Intoxicatia cronica cu nicotina = tabagismul: - toleranta, dependenta fizica;

- sindromul de abstinenta se manifesta prin iritabilitate, nerabdare, anxietate, ostilitate, depresie, cresterea apetitului.

- tratamentul: terapie de substitutie cu nicotina sub forma de plasture sau guma de mestecat, psihoterapie, administrarea unui antidepresiv denumit buprion (Zyban). Recent s-a introdus in terapie vareniclina (Chantix, Champix) ce stimuleaza partial eliberarea de dopamina, impiedicand astfel legarea nicotinei la nivelul receptorilor nicotinici alfa4 beta2.

Ganglioplegicele: - sunt substante ce blocheaza ganglionii vegetativi simpatici si parasimpatici, producand o denervare chimica a organelor interne;

- apar astfel: constipatie, atonie vezicala, retentie urinara, reducerea transpiratiei, scaderea tensiunii arteriale cu imposibilitatea reglarii acesteia in camp gravitational (colaps ortostatic).

- se utilizeaza limitat pentru obtinerea unei hipotensiuni arteriale controlate in interventii chirurgicale cu sangerari mari (pe tiroida) sau in urgente hipertensive.

Reprezentanti: trimetafan (Arfonad), azametoniu, hexametoniu, mecamilamina. IV. CURARIZANTELE - sunt o clas de medicamente, denumite i blocante neuromusculare care relaxeaz i paralizeaz musculatura striat - reprezentantul natural al acestei clase de medicamente este alcaloidul tubocurarin, obinut din curar, extractul brut de chondodendron tomentosum - acestea interfer cu funcia de mediator a acetilcolinei prin 2 mecanisme: - blocarea competitv a receptorilor colinergici - activarea receptorilor colinergici prin depolarizare prelungit - paraliziaa produs de curarizante cuprinde treptat diferite grupe de muchi (globii oculari, uechile, faa, limba, faringele, muschii masticatori, abdominali, toracelui si diafragmul) cu diplopie, ptoza palpebral, greutate in deglutitie, paralizia muschilor respiratori. Curarizante antidepolarizante (tubocurarina, galamina, vecuroniu, etc) Curarizante depolarizante (decametoniu si suxametoniu) VARENICLINA (CHAMPIX, CHANTIX) cei ce vor sa se lase de fumat Utilizata la cei cu dependenta de nicotina;

(2007-2008 adus in Romania de comp.Pfizer;

Mec de actiune: stimuleaza partial eliberarea de dopamina, impiedicand astfel legarea nicotinei la nivelul receptorilor nicotinici alfa4 beta2.

Curs Nr. 6 IA ADRENERGIC: - Tipuri de receptori adrenergici

- i. SIMPATOMIMETICELE

A. Simpatomimetice alfa si betastimulatoare;

B. Predominant alfa-stimulatoare;

C. Predominant beta-stimulatoare.

- ii. SIMPATOLITICELE

A. alfa-blocante;

B. beta-blocante;

C. neurosimpatolitice.

Tipuri de receptori adrenergici: - alfa i beta; - receptorii de tip alfa pot fi: alfa-1 situati la nivelul: vaselor, muschiului radiar al irisului, capsula splenica, sfincterele tubului digestiv si al vezicii urinare, musculatura neteda intestinala; alfa-2 situai in : vase si SNC. - receptorii de tip beta se clasifica in: beta-1 aflati la nivelul cordului, tesutului adipos; beta-2 aflati in : vase, musculatura neteda bronsica, detrusorul vezicii urinare, miometru. Medicatia adrenergica: simpatomimeticele si simpatoliticele. i. SIMPATOMIMETICELE reproduc efectele stimularii SNV simpatic.

- Funcie de receptorii pe care acioneaz se clasific n:

A. alfa i beta stimulatoare;

B. predominant alfa-stimulatoare;

C. predominant beta-stimulatoare. A. Simpatomimeticele alfa i betastimulatoare Adrenalina (epinefrina):

- solutie 10/00, in fiole brune; - efect de durata scurta, T1/2 fiind de circa 2.5 minute. Efecte farmacodinamice: - cord stimulator puternic al tuturor functiilor cardiace; creste contractilitatea, frecventa cardiaca, conducerea atrioventriculara si excitabilitatea (efecte beta-1); - vase vasoconstrictie puternica la nivelul viscerelor, rinichi, piele (efecte alfa-1), vasodilatatie la nivelul vaselor din muschi, ficat, coronare (efecte beta-2); - musculatura neteda bronhodilatatie, relaxarea uter gravid (tocoliza), relaxarea musculaturii intestin (efecte beta-2), contractia sfincterelor (efecte alfa-1); contractia muschi radiari ai irisului, cu midriaza activa, capsula splenica si muschii piloerectori; - metabolism stimuleaza glicogenoliza, mobilizarea lipidelor din depozite si cresterea concentratiei de AGL in singe; creste termogeneza; - musculatura scheletica tremor, cresterea vitezei de contractie a muschilor striati; - endocrine cresterea secretiei de ACTH si cortizol; - central nervoase alerta, excitatie, anxietate. : ii terapeuticeIndica - stop cardiac: 0.1-0.2 mg (solutie diluata 1:10000) i.v. sau pe sonda endotraheala;

- soc anafilactic 0.5 mg s.c.;

- starea de rau astmatic 0.5 mg s.c.;

- in asociere cu anestezice locale pentru prelungirea efectului lor local si impiedicarea efectului lor general;

- decongestionant al mucoaselor in aplicatii locale;

- hemostatic in hemoragii mici, epistaxis, hemoroizi;

- glaucom.

Reactii adverse:

- anxietate, agitatie, paloare, ameteli, cefalee, palpitatii, extrasistole ventriculare, fibrilatie ventriculara, HTA cu EPA sau hemoragie cerebrala.

Contraindicatii: - cardiopatie ischemica, hipertiroidie, HTA, asocierea cu beta-blocanti neselectivi (risc de HTA severa si hemoragie cerebrala), celelalte forme de soc.

Etilefrina (Thomasin) - stimuleaza cordul, creste moderat tensiunea arteriala;

- are durata de actiune mai lunga decit adrenalina;

- se indica in stari de hipotensiune arteriala cronica.

Efedrin - are toate efectele adrenalinei, insa mai blande si de durata mai lunga;

- are un puternic efect de trezire;

- se indica in hipotensiunea arteriala cronica, pentru prevenirea crizelor de bronhospasm, in alergii, pentru decongestionarea mucoaselor in rinite sau conjunctivite, in enurezisul nocturn;

- doza: 20-50 mg odata iar local este de 1-3%;

- dupa administrare de doze mari, la intervale scurte dezvolta tahifilaxie (o forma de toleranta);

- este contraindicata in HTA, hipertiroidie. B. Simpatomimeticele predominant alfa-stimulatoare Noradrenalina - ca medicament se utilizeaza sub forma preparatului Levarterenol bitartrat (Norartrinal);

- produce o vasoconstrictie in toate ariile vasculare, cu cresterea tensiunii arteriale; reflex poate determina bradicardie;

- se indica in soc cu hipotensiune arteriala (insa, in socul hipovolemic intii trebuie refacuta volemia);

- se administreaza exclusiv sub forma de perfuzie, concentrat de 2%, in ritm de 10-15 pic/min in functie de valorile TA.

Efecte adverse: cefalee, HTA, EPA, hemoragie cerebrala; daca ajunge paravenos se poate produce necroza locala, foarte dureroasa.

Fenilefrina - are actiune vasoconstrictoare.

Nafazolina produce o vasoconstrictie puternica dupa aplicare pe mucoase;

se indica in: rinite (Rinofug, Bixtonim) si conjunctivite (Proculin);

nu se foloseste la copii mici (sub 3 ani deoarece se poate absorbi sistemic si poate produce apnee reflexa);

este contraindicata la hipertensivi si aterosclerotici;

dupa aplicare prelungita poate produce tulburari trofice (rinita atrofica).

Alte vasoconstrictoare simpatomimetice predominant alfa-stimulatoare:

Oximetazolina si xilometazolina (Olynth) cu actiune prelungita, folosite ca decongestionante nazale;

Tetrazolina (Visine) se foloseste in conjunctivite sub forma de colir.

C. Simpatomimetice predominant beta-stimulatoare - se clasifica in 3 subgrupe:

C1. beta-stimulatoare neselective;

C2. beta-2 stimulatoare selective;

C3. beta-1 stimulatoare selective.

C1. Beta-stimulatoare neselective: - actioneaza atit pe receptorii beta-1 cit si pe cei beta-2.

Izoprenalina (izoproterenol) - pentru efectele pe receptorii beta-1 se indica in soc cardiogen si bloc atrioventricular de gradul III, cu sindrom Adam Stokes;

- pentru efectele pe receptorii beta-2 se indica in crizele de astm bronsic sub forma de comprimate sublinguale (Bronhodilatin) sau aerosoli.

- este contraindicat la astmaticii cu cardiopatie ischemica (deoarece stimuleaza cordul), precum si la hipertensivi. Orciprenalina (Astmopent) - este asemanator izoprenalinei, dar are efecte mai blinde;

- se indica in astmul bronsic sub forma de spray;

- poate produce tahicardie, aritmii.

C2. Beta-2 stimulatoare selective - au efect bronhodilatator si tocolitic; - se indica in crizele de astm bronsic si in iminenta de avort sau nastere prematura; - produc tremor muscular. Salbutamol - se foloseste in special in astmul bronsic;

- durata de actiune este de 4-6 ore;

- in doze mari poate stimula si cordul;

- doza este de 4-8 mg de 3-4 ori/zi.

Terbutalina (Bricanyl) sub forma de aerosoli, comprimate si fiole; se poate injecta in starea de rau astmatic.

Fenoterol (Berotec) durata de actiune 6-8 ore.

Salmeterol (Serevent): - durata de actiune mai lunga;

- se administreaza la 12 ore;

- se poate da pentru profilaxia crizelor astmatice.

Pirbuterol - durata scurta de actiune;

- se foloseste in astmul bronsic;

Formoterolul: - asemanator salmeterolului, fiind folosit pentru tratamentul de fond al astmului bronsic.

Ritodrina: - se foloseste ca tocolitic.

C3. Beta-1 stimulatoare selective (cardiostimulatoare) Dopamina: - actioneaza pe receptorii beta-1 din cord dar si pe receptori specifici (receptori dopaminergici); - se administreaza exclusiv parenteral in perfuzie; - nu patrunde in creier; - se foloseste in soc cardiogen, mai ales la bolnavii oligurici, insuficienta cardiaca congestiva severa; - efectul variaza functie de doza: in doza mica (1.5-10 microg/kgc/min) stimuleaza receptorii beta-1 din cord, crescand forta de contractie a miocardului si receptorii dopaminergici de la nivel renal cu vasodilatatie la acest nivel, cresterea filtrarii glomerulare si a diurezei, efect favorabil in conditii de soc (cardiogen); in doza mai mare (peste 15 microg/kgc/min) produce stimularea receptorilor alfa-1 cu vasoconstrictie si cresterea tensiunii arteriale. Dobutamina (Dobutrex) - actioneaza mai selectiv pe receptorii beta-1 din cord;

- se foloseste in insuficienta cardiaca din infarctul miocardic acut sau in insuficienta cardiaca congestiva.

Ibopamina - creste contractilitatea miocardica si fluxul renal;

- se poate administra oral si parenteral.

ii. SIMPATOLITICELE A. Simpatoliticele alfa-blocante: - sunt substante care impiedica efectele alfa ale stimularii simpaticului si ale simpatomimeticelor;

- anihileaza efectul noradrenalinei si inverseaza efectul adrenalinei;

- exista 2 grupe:

compusi sintetici;

alcaloizi din ergot.

Simpatolitice alfa-blocante - compusii sintetici - pot sa actioneze prin blocarea ambelor tipuri de receptori alfa sau selectiv numai pe receptorii alfa-1. Fenoxibenzamina - produce blocarea ireversibila a receptorilor alfa; - durata lunga de actiune; - produce vasodilatatie arteriolara, ce determina o tahicardie reflexa; - se foloseste in tratamentul feocromocitomului in asociere cu beta-blocante. Fentolamina (Regitin) produce vasodilatatie, tahicardie reflexa; folosit in feocromocitom. Tolazolina vasodilatator folosit in tulburari de circulatie periferica, sindrom Raynaud; poate da ca reactii adverse cresterea secretiilor si motilitatii intestinale, tahicardie reflexa; este contraindicata in ulcer, colita, la coronarieni. Prazosin (Minipress) - alfa-1 blocant selectiv ce produce vasodilatatie, cu scaderea TA, insa fara a declansa tahicardie reflexa; - are efecte favorabile asupra lipidogramei, determinand cresterea HDL si scaderea trigliceridelor si a LDL; - se foloseste in forme avansate de HTA si in insuficienta cardiaca congestiva; - poate produce hipotensiune arteriala, mai ales la inceputul tratamentului, de aceea se dau initial doze mici, seara la culcare, in pozitie culcata; - doza este de 0.5-1 mg la inceput, crescand treptat pina la 10mg/zi. Doxazosin (Cardura) se foloseste in hipertrofia benigna de prostata si HTA. Simpatolitice alfa-blocante alcaloizii din ergot - actiuni:bsimpatolitica, asupra SNC (stimulare vagala, deprimarea centrilor vasomotori), asupra musculaturii netede vasculare si uterului (efect stimulator). Intoxicatia cu alcaloizi din ergot = ergotism (dementa, halucinatii, vasoconstrictie prelungita cu gangrena extremitatilor, chiar amputatii spontane, contractii uterine cu avort la gravide).

Ergotamina - in doze mici contracta musculatura neteda (efect miotonic), provocand vasoconstrictie; - se indica in migrena datorita vasoconstrictiei cerebrale cu sau fara cofeina (preparatul Cofedol), in distonii neurovegetative (asociata cu alcaloizi din Belladonna in preparatul Distonocalm); - poate produce HTA, vasoconstrictie marcata cu tulburari ischemice periferice, gangrena extremitatilor ( in doze mari), colici, avort si ruptura de uter (daca se administreaza in sarcina). Ergotoxina - este un amestec de 3 alcaloizi: ergocristina, ergocornina si ergocriptina; dihidroergotoxina - prin hidrogenarea moleculei sunt accentuate proprietatile alfa-blocante si scad cele miotonice (Ergoceps, Secatoxin, Santamin) ce produce vasodilatatie, amelioreaza oxigenarea cerebrala si metabolismul neuronal si se indica in: ateroscleroza cerebrala, tulburari de memorie, atentie si comportament la varstnici, postaccident vascular cerebral, profilaxia migrenei. Se administreaza in cure, frecvent sub forma de solutie pentru uz intern, la inceput 3x5 pic/zi, se creste zilnic doza cu o picatura/per administrare pina la 3x20-40 pic/zi, in functie de valorile tensiunii arteriale. Apoi se fac pauze de 10 zile si se poate relua tratamentul. Ergometrina (Ergomet) - are proprietati uterotonice, contractand miometrul si inchizand sinusurile venoase de la acest nivel;

- se foloseste ca hemostatic uterin postpartum si in meno- si metroragii.

B. Simpatolitice beta-blocante - sunt substante care blocheaza competitiv receptorii beta-adrenergici impiedicand efectele de tip beta ale stimularii simpaticului si ale simpatomimeticelor.

Pot fi:

beta-blocante neselective;

beta-blocante selective (actioneaza numai pe receptorii beta-1).

Efectele farmacologice: - cord deprima toate functiile (scad contractilitatea, reduc debitul cardiac, reduc frecventa cardiaca, incetinesc conducerea atrioventriculara, scad excitabilitatea);

- vase initial pot produce o oarecare vasoconstrictie;

- musculatura neteda viscerala constrictie (bronhospasm, contractia miometrului);

- metabolice inhiba lipoliza si glicogenoliza hepatica; la diabetici cresc riscul de hipoglicemie; utilizate timp indelungat modifica lipidograma (cresc fractiunile aterogene VLDL si LDL);

- SNC anxiolitic, reduc emotiile, combat tremorul.

Indicatii terapeutice: - in HTA mai ales la tineri, cardiopatia ischemica (medicatie de fond pentru prevenirea crizelor de angina pectorala sau dupa infarct miocardic pentru scaderea riscului de recidiva si prelungirea duratei de viata), in aritmii, in insuficienta cardiaca usoara si medie, in feocromocitom (impreuna cu alfa-blocante), in hipertiroidie, in migrena (pentru prevenirea crizei), in tremor senil, in glaucom, pentru prevenirea rupturilor varicelor esofagiene la pacientii cu ciroza hepatica si hipertensiune portala, in atacul de panica si pentru controlul emotiilor la oratori si muzicieni, ca adjuvant in tratamentul manifestarilor din sindromul de abstinenta la alcool.

Contraindicatii: insuficienta cardiaca netratata, bloc atrioventricular, bradicardie marcata, astm bronsic, boli vasculospastice; se adminsitreaza cu precautie la diabetici, bolnavi cu BPOC. Intreruperea brusca a tratamentului cu beta-blocanti poate provoca fenomene foarte periculoase: crize de angina pectorala, infarct miocardic acut, aritmii sau moarte subita.

Beta blocanti neselectivi: Propranololul se absoarbe aproape complet dupa administrarea orala; doza 40-80 mg initial pina la 160-320 mg/zi; i.v. se poate injecta lent sub control EKG.

Pindolol folosit in HTA, cardiopatia ischemica, aritmii.

Oxprenolol folosit in HTA.

Timolol colir in glaucom.

Carvedilol (Dilatrend) are si actiune alfa-1 blocanta; folosit in HTA si insuficienta cardiaca

Labetalol are si actiune alfa-1 blocanta; indicat in HTA.

Beta-blocantii selectivi: Atenololul (Tenormin) doza unica de 50-100 mg/zi.

Metoprolol (Betaloc-zok) folosit in HTA in doza de 100-200 mg/zi in 1-2 prize.

Bisoprolol (Concor) odata pe zi in doza de 5-10 mg/zi.

Nevibolol (Nebilet) in HTA.

Betaxolol (Kerlone) se utilizeaza local in glaucom si sistemic in HTA.

C. Neurosimpatoliticele - sunt medicamente ce nu actioneaza pe receptori care interfera cu sinteza, stocarea si eliberarea de catecolamine.

Rezerpina folosit in forme grave, avansate de HTA; ca efecte adverse pot apare depresie, risc de ulcer, congestie nazala, disfucntii sexuale; intra in preparate combinate ca Hipazin, Neocristepin, Brinerdin.

Metildopa (Dopegyt) folosit in forme avansate de HTA, HTA de sarcina si a bolnavilor cu insuficienta renala cronica.

Clonidina folosit in forme avansate de HTA, migrena (pentru profilaxia crizelor), tratamentul sindromului de abstinenta la opioide, alcool si tutun, durerea din neuropatia diabetica; poate produce ca efecte adverse: