ISTMUL FARINGIANDeschiderea prin care gura comunică cu faringele se numeşte istm faringian.  Acesta este delimitat: - superior prin palatului moale; - inferior, prin fata dorsală a limbii; - lateral prin arcurile glossopalatine.

Arcurile –plicile- glossopalatine (pilonii anteriori) au traiect în jos, lateral spre baza limbii.Arcurile – plicile- pharyngopalatine (pilonii posteriori) mai mari, au traiect în jos, lateral de fiecare parte a faringelui.Pe fiecare parte cele două arcade sunt separate de un interval triunghiular, în care se gaseste amigdala palatină.

Amigdalele palatine (tonsillæ palatinæ ) sunt două mase proeminente de tesutului limfoid situate una pe fiecare parte dintre plicile glossopalatine si pharyngopalatine. La partea superioara a amigdalelor este o mica depresiune, fosa supratonsillara.

Mai mult, amigdala este acoperita mai mult sau mai putin de catre plica glossopalatine şi aici este acoperita de o dublare a mucoasei care in partea superioara ajunge la fosa supra tonsilara si se numeste plica semilunara. Restul plicii poarta denumirea de plica triangularis. Între plica triangularis şi suprafaţa amigdalelor este un spaţiu cunoscut sub numele de sinusul amigdalian;

Suprafata mediala a amigdalelor este libera, cu excepţia portiunii anterioare, în cazul în care acesta este acoperit de triangularis plica, si prezintă de la doisprezece la cincisprezece orificii ce conduc in cavitati numite cripte, mici sau recesuri.

Suprafaţa laterală este aderenta la o capsula fibroasa, care se continuă cu plica triangularis.

Amigdalele fac parte dintr-un inel circular de tesut adenoid care este situat la deschiderea în tubul digestiv şi respirator. Partea anterioara a inelului este formata din amigdalele linguale de pe partea posterioară a limbii; porţiunile laterale constau din amigdalelor palatine şi colecţiile adenoide în imediata apropiere a tubelor auditive, în timp ce inelul este finalizat posterior de către amigdala faringiana pe peretele posterior al faringelui. În intervalele dintre aceste mase principale sunt grupuri mai mici de ţesut adenoid.Vascularizatia si inervatia

Arterele care irigă amigdala sunt a. dorsalis linguæ din a.linguala, a.palatină ascendentă şi a.tonsillara din a.maxilara externa, faringiana ascendenta din a.carotide externe.Venele se varsa în plexul tonsillar, pe partea laterala a amigdalelor.Nervii sunt derivate din ganglion sphenopalatine şi din glossopharyngeal

Muschii palatului1. Ridicator al valului palatin este un muschi gros, rotunjit, situat lateral. Originea

este pe fata inferioara a portiunii petroase a osului temporal, se extinde oblic în jos şi medial catre linia de mijloc, unde se amesteca cu cele din partea opusă.

2. Tensor al valului palatineste un muşchi subţire, ca o panglică, situat lateral de ridicatorul valului palatin. Originea - la baza plăcii pterigoidiene mediala şi se insera pe partea orizontală a osului palatin.

3. Muschiul uvulei are originea pe spina nazala posterioara a oaselor palatine şi aponevroza palatină, coboară în uvula. 4. M.Glossopalatin (Palatogloss) este un mic fascicul muscular cu originea pe suprafaţa anterioară a palatului moale şi se insera pe partea laterală a limbii.

5. M.Pharyngopalatin (Palatopharyngeus) este un muschi alungit care formeaza cu mucoasa care acoperă suprafaţa sa, arcul pharyngopalatine.Originea este din palatul moale si traversează linia de mijloc posterioara, pentru a se decusa cu cel de pe partea opusă.

InervatiaM. tensor al valului palatin este inervat de o ramificaţie din ganglionul otic; muşchii

rămasi din acest grup sunt inervati de către plexul faringian.

Vascularizatia si inervatiaArterele care irigă palatul sunt ramura palatina descendenta a a.maxilare interne,

ramura palatina ascendenta a a.maxilare externe şi ramura palatinala a a.faringiene ascendente. Venele se varsa în plexurile pterigoidian şi amigdalian.Vasele limfatice dreneaza catre ganglionii cervicali profunzi.Inervatia senzoriala provine din nervii palatin şi nasopalatin şi din glossopharyngian

FARINGELEFaringele este acea parte a tubului digestiv care este plasata în spatele cavităţii

nazale, gurii si laringelui. Este un tub musculomembranous, oarecum conic în formă, cu baza în sus şi vârful în jos. Se întinde de la baza craniului pana la nivelul cartilajului cricoid anterior şi a vertebrei cervicală VI posterior. Lăţimea mai mare este imediat sub baza craniului, unde de fiecare parte, în spatele ostiumului faringian al tubei auditive, se gaseste o adâncitură (fosa de Rosenmüller); punctul sau cel mai îngust este la terminarea acesteia în esofag.

Limite:

- superior – corpul osului sfenoid şi portiunea bazilara a osului occipital;- inferior - esofagul;- posterior - este in raport prin-un ţesut areolar lax cu porţiunea cervicală a coloanei vertebrale şi fascia prevertebrala ce acoperă muşchii prevertebrali;- anterior - este in raport cu placa pterigoidiana mediala, raphé-ul pterygomandibular, limba, mandibula, osul hioid şi cartilajele tiroidiene şi cricoid;- lateral -procesul stiloid şi muşchii stiloidieni şi este în raport cu arterele carotide comune şi interne, venele jugulare interne, nervii glossopharyngian, vag şi hipoglos şi trunchiurile simpatice. Şapte cavităţi comunica cu faringele: două cavităţi nazale, două cavităţi timpanică, gura, laringele şi esofagul.

Cavitatea faringelui poate fi împărţită de sus in jos în trei părţi: nazala, orală şi

laringiana.

Partea nazală a faringelui (nazofaringele) se află posterior de cavitatea nazala şi peste nivelul palatului moale.Anterior comunică prin intermediul choanælor cu cavităţile nazale. Pe peretele lateral este orificiul (ostium-ul) faringian al tubei auditive, oarecum de forma unui triunghi, iar pe buza posterioara prezinta o proeminenţă fermă = torus tubaris data de capatul medial a cartilajului din tuba auditiva care ridică membrana mucoasă. De la ea pleaca inferior plica salpingopharyngeala care conţine muschiul Salpingopharyngian. O a doua plica mai mica salpingopalatina porneste de la partea superioară a torus-ului la palat. Posterior de orificiul tubei auditive este o adâncitură faringiana =foseta Rosenmüller.

Pe peretele posterior este o proeminenţă, mai bine marcata în copilărie, dată de o masă de ţesut limfoid = amigdala faringiana. Ea face parte din inelul limfatic Waldeyer. Anterior de ea este ,,hipofiza faringiana” – ramasite ale ductului hipofizar primitiv din care s-a dezvotat adenohipofiza (punga lui Rathke). Deasupra amigdalei faringiene, pe linia de mijloc, este o depresiune de forma neregulata - bursa faringiana.

Partea orală a faringelui (orofaringele) se intinde de la palatul moale la nivelul osului hioid. Se deschide anterior prin istmul faringian, în cavitatea bucală, în timp ce pe peretii laterali, între cele două arce palatine, sunt amigdalele palatine.  Partea laringiana a faringelui (laringofaringe) ajunge la osul hioid la marginea inferioară a cartilajului cricoid, de unde se continuă cu esofagul. Anterior este deschiderea triunghiulară a laringelui, a cărui bază este îndreptată înainte şi este formata de epiglotă, în timp ce marginile laterale sunt constituite de plicile aryepiglottice. Pe fiecare parte a orificiului laringian este o adâncitură, numita sinusul piriform, care este delimitat medial de plica aryepiglottica, lateral de cartilajul tiroid si membrana hyothyroidiana.

Structura peretilor faringelui- tunica mucoasa de tip epiteliu pavimentos iar in rinofaringe epiteliu prismatic ciliat cu numeroase glande faringiene de tip mixt. - tunica submucoasa formata dintr-un tesut conjunctiv dens- tunica muscularaformata din muschi constrictori si muschi ridicatori

A. muschii constrictori:1.constrictor pharyngian inferior, cel mai gros dintre cei trei constrictori, are originea pe partile laterale ale cartilajului cricoid şi tiroid. Se insera impreuna cu cel de partea opusă în raphé-ul fibros pe linia mediană posterioară a faringelui.2. constrictor pharyngian mediu este un muschi mai mic decât cel precedent.Originea pe întreaga lungime a marginii superioare a cornului mare a osului hioid, de pe cornul mic şi de pe ligamentul stylohyoid.Acesta se insera pe raphé-ul fibros posterior median, în amestec cu muşchiul de pe partea opusă.3. constrictor pharyngian superior este un muschi patrulater, mai subtire decât celelalte două.Originea este pe marginea posterioara a lamei mediale a procesului pterigoid. Se insera pe raphé-ul median. Intervalul dintre marginea superioară a muşchiului şi baza craniului este închisă de aponevroza faringiana şi este cunoscut ca sinusul Morgagni.4. muschiul amigdaloglos este inconstant

B. muschii ridicatori:1. Stylopharyngian este un muschi lung şi subţire, cilindric superior, turtit inferior.Originea - din partea mediala a bazei procesului stiloid, trece inferior pe partea laterală a faringelui si se insera pe marginea posterioară a cartilajului tiroidian. Nervul glosofaryngian ruleaza pe partea laterală a acestui muşchi şi trece peste el pentru a ajunge la limba.2. Palatofaringian are originea –marginea posterioara a cartilajului tiroid si se insera pe aponevroza palatina pe linia mediana. 3. Salpingopharyngian provine din partea inferioara a tubei auditive lângă orificiul acesteia; trece in jos şi se amesteca cu fasciculul posterior al palatofaringianului.

InervatiaConstrictorii şi Salpingopharyngian sunt inervati de ramuri din plexul faringian,

constrictorul inferior de ramuri suplimentare din n.laringian extern şi nervul recurent iar Stylopharyngian prin nervul glossopharyngian.