familiile de migraţie

8/2/2019 familiile de migraţie

http://slidepdf.com/reader/full/familiile-de-migratie 1/84

Familiile de migratie si influienta in relatia copil parentalitate

Bibliografie

Voinea, Monica, 1983, Sociologia familiei, Ed. Universitatea Bucureşti

Iolanda Mitrofan, Nicolae Mitrofan , Familia de la a …la z, Bucuresti, Ed.

Ştiinţifică, 1991

Giddens, A. Sociologie, Bucureşti, Ed. Bic All, 2000

Murdock, Social Structure, Free Press, New York, 1967

Mitrofan, Iolanda, 1989, Cuplul conjugal.Armonie şi dizarmonie, Ed. Ştiinţifică şi

enciclopedică, Bucureşti

Tereza Bulai, Fenomenul migraţiei şi criza familială, ed. Lumen, Iaşi, 2006

Stănciulescu, Elisabeta, Teorii sociologice ale educaţiei, Ed. Polirom, Iaşi, 2006Monitorul de Botoşani, 24 martie 2007

Dilema Veche, nr. 91/2005

Dex, 1987

Gândul, 11 Noiembrie 2006

Cuprins

1. ARGUMENT

1.1 Stabilirea temei



1.2 Obiectivele cercetarii

2. DOCUMENTARE

2.1 CONCEPTE

3. Încadrare teoretica

4. Stabilirea esantionului si alegerea metodelor si tehnicilor de cercetare

4.1 Elaborarea ghidului de interviu

5. CULEGEREA DATELOR

Interpretarea datelor calitative

Bibliografie

1. ARGUMENT

1.1 Stabilirea temei

Familia este elementul fundamental al societăţii, celula de bază a acesteia întrucât

dezvoltarea umanităţii este indisolubil legată de constituirea şi evoluţia formelor de

colectivitate umană, dintre care familia reprezintă una dintre verigile sociale cele mai

vechi şi mai specifice în asigurarea continuităţii şi afirmării depline a fiinţei umane.

Atunci când vorbim despre familie avem impresia că vorbim despre lucruri de la

sine înţelese, pentru că fiecare dintre noi cunoaşte ce este o familie, care sunt tipurile de

rudenie, relaţiile dintre membri.

Familia este condiţionată şi determinată în organizarea şi evoluţia sa de modul de

organizare a societăţii pe care o reflectă, deşi este relativ independentă în raport cu

această societate.

După revoluţia din 1989, în România, de asemenea şi în alte ţări europene,

tranziţia spre o societate democratică a dus la un colaps manifestat la nivel de individ prin

scăderea calităţii vieţii şi de ce nu, la nivel familial. O dată cu scăderea locurilor de

muncă şi cu ascendenţa şomajului, mai ales în rândul femeilor singura soluţie găsită de

unele familii pentru a putea asigura celorlalţi membri ai familiei un trai decent a fost

decizia de a migra şi în cele din urmă actul migraţiei, ale cărui consecinţe sunt vizibile



atât la nivel macrosocial din punct de vedere economic, demografic, dar şi la nivelul

microsocialului reprezentat de nucleul familial.

De aici şi tema cercetării noastre: relaţia copil-parentalitate în familia de migraţie.

Plecarea unuia sau a ambilor părinţi este în strânsă relaţie cu găsirea şi ocuparea

unui loc de muncă pe piaţa forţei de muncă externă, cu restabilirea echilibrului financiar

din mediul familial, cu creşterea nivelului de trai, manifestându-se ca un fenomen social.

Efectele sunt resimţite atât de familie, în care au loc schimbări de structură, dinamică şi

funcţionalitate, cât şi de copil care se confruntă cu o serie de probleme.

1.2 Obiectivele cercetării

Obiectiv general:

Identificarea efectelor pe care fenomenul migraţiei le are asupra familiei

contemporane române .

Obiective:

Modul în care este percepută plecarea părintelui/părinţilor la muncă în străinătate

de către copiii rămaşi acasă.

Efectele plecării părintelui/părinţilor asupra climatului familial şi asupra copilului/

copiilor în mod particular.

2. DOCUMENTARE

2.1 CONCEPTE

Studiul familiei s-a impus ca o necesitate abia în epoca modernă , deşi

preocupările în acest sens sunt foarte vechi. Problema organizării vieţii de familie şi a



consecinţelor ei funcţionale, a evoluării rolurilor masculine şi feminine apare în lucrările

gânditorilor antici şi a celor renascentişti, iar într-o perioadă istorică mai apropiată, la

socialiştii utopici. Preocuparea pentru reuşita familială , anticipând ceea ce mai târziu,

într-o formă sau alta, avea să se numească sfat şi terapie conjugală, apare încă din

antichitate. Astfel, zeităţile egiptene erau considerate drept justificări şi factori

responsabili ai unei uniuni conjugale fericite şi fertile.

Familia(concept) reprezintă un univers înalt cognoscibil pentru oricare dintre noi

deoarece , dintre toate instituţiile sociale, ea este cea dintâi cu care intrăm în contact şi pe

care o cunoaştem.

Etimologic, acest concept îşi are originea în ’’famulus’’ care are un sens mai larg

de supus, robitor, ascultător, şi unul restrâns de slugă, rob, slujitor.O mare diversitate de forme familiale continuă să existe în diferite societăţi din

lume. Motivele de decizie pentru o formă sau alta de familie sunt diferite. Atitudini

materialiste faţă de viaţă, pretenţii faţă de propria viaţă, convingeri personale, modele

valorice sociale, puncte de vedere privind îngrijirea şi educaţia copiilor şi multe altele pot

juca un rol hotărâtor în acest domeniu.

Familia este o valoare superioară pentru majoritatea popoarelor, inclusiv pentru

tineri. Aceasta se bucură de nenumărate definiţii, după cum urmează:

Murdock defineşte familia ca un grup caracterizat prin rezidenţă comună,

cooperare economică si reproducţie şi o deosebeşte de mariaj care reprezintă un complex

de obiceiuri ce se centrează pe relaţia unei perechi de adulţi asociaţi în cadrul familiei.

„Familia este un grup care îşi are originea în căsătorie, alcătuită din soţ şi soţie şi

copiii născuţi din unirea lor, pe care-i unesc drepturi şi obligaţii morale, juridice,

economice, religioase şi sociale.”- Cl.Levi Strauss.

Doctrina creştină defineşte familia ca fiind o comunitate de viaţă şi de iubire. Ea

este chemată să-şi asume planul lui Dumnezeu în condiţiile lumii noastre şi să-l realizeze.

Ştiinţa sociologică o prezintă ca un grup de persoane legate direct prin relaţii de

rudenie, ai cărei adulţi îşi asumă responsabilitatea pentru creşterea copiilor. Relaţiile de

rudenie sunt legăturile de sânge care se înfiinţează fie prin căsătorie, fie prin descendenţă.

Iolanda şi Nicolae Mitrofan consideră familia o matrice genetică în care se



plămădesc modelele primelor relaţii umane, ale primelor relaţii cu sexul opus, primele

comunicări şi atitudini fundamentale faţă de semeni şi faţă de viaţă. Şi tot ea este şi

rămâne de-a lungul întregii existenţe sursa primordială a satisfacerii nevoilor noastre

emoţionale de contact, apartenenţă şi afiliere socială, de siguranţă, de dragoste şi respect

faţă de sine.

Sentimentul de securitate şi împlinire afectivă pe care îl poate crea convieţuirea

familială alimentează şi energizează întreaga conduită a individului uman în sensul

dezvoltării şi împlinirii personale. Părinţii sunt principalii responsabili de formarea

copiilor ca indivizi, pentru că rolul lor, mai ales la vârste fragede, este determinant în

raport cu celelalte instanţe sociale existente. Ei pot creşte sau diminua încrederea în sine a

copiilor , creativitatea şi dezvoltarea aptitudinilor, talentele sau pasiunile acestora.

Personalitatea viitorului adult este determinată în mare măsură de modul în care părinţii înţeleg să-i ofereafectivitate, să-l educe şi să-l formeze.

Educaţia( concept)- fiind definită ca acţiune exercitată asupra aproapelui pentru a-

i dezvolta posibilităţile. Cel care examinează modul în care sistemele de educaţie permit

unei societăţi să se adapteze trecerii de la o diviziune mecanică a muncii la o diviziune

organică a muncii a fost Emile Durkheim.

Petre Andrei scria: nu ne creştem copiii cum vrem, ci aşa cum ne impun obiceiul,

tradiţia, opinia publică, societatea cu structura ei dintr-un moment dat. Restrângerea şi

izolarea familiei, munca salarizată a femeilor în afara spaţiului domestic, sărăcia sunt

fenomene care îi aduc pe părinţi în imposibilitatea de a-şi îndeplini sarcinile educative, pe

care familia tradiţională lărgită le acoperea fără dificultate

Fiinţa umană are nevoie de hrană şi de îmbrăcăminte, dar şi de afectivitate şi

protecţie. Simţim nevoia de a fi printre acei semeni ai noştri care ne oferă căldură

sufletească, ajutor în momentele dificile ale vieţii, confort psihospiritual. Deşi şi alte

grupuri sociale îndeplinesc astfel de cerinţe, familia este mediul care întruneşte cel mai

adesea şi în cel mai înalt grad asemenea calităţi. Familia apare ca fundalul socioafectiv

cel mai relevant pentru majoritatea indivizilor. Nu este greu de constatat cum, în ciuda

multor disensiuni, pe termen lung şi pentru probleme mari, familia ca unitate, sau prin

unii dintre membrii săi, absoarbe pozitiv bucuriile şi necazurile noastre, ne oferă protecţie



materială şi spirituală. Ea îndeplinşte o funcţie deosebit de importantă, şi anume funcţia

de solidaritate psihoafectivă.

Există o legătură strânsă între universalitatea şi utilitatea familiei , pe de o parte, şi

funcţiile ei pe de altă parte.Murdock arată că ’’relaţia dintre tată şi mamă în familia

nucleară este întărită de privilegiul sexual pe care toate societăţile îl acordă soţilor

căsătoriţi’’.

Astăzi se constată o trecere de la familia- celula de bază a societăţii , la cuplu-

celula de bază a societăţii. Uniunile consensuale sau concubinajele au devenit aproape

regulă la tineri şi din ce în ce mai mult tolerate de către părinţi, a crescut numărul de

divorţuri, familiile monoparentale. Faptul că mobilitatea teritorială actuală manifestată

prin puternica emigrare parentală modifică structurile şi funcţiile familiei, o determină pe

Iaromina Popovici să considere că împărţirea atribuţiilor în familia actuală s-a schimbat.De multe ori unul dintre părinţi şi uneori ambii părinţi sunt plecaţi cu anii la muncă în

străinătate. În numeroase cazuri părintele plecat este mama. Prin urmare, unii membri din

familia tradiţională cum ar fi: bunici, mătuşi, unchi, veri şi naşi au fost înlocuiţi de

prieteni ori de instituţii specializate. Se observă în mod clar că familia de bază a suferit

schimbări evidente.

Iolanda Mitrofan menţionează modificări survenite la două dintre rolurile

tradiţionale ale bărbaţilor: rolul de susţinător economic şi rolul de socializare a copiilor,

apărute ca urmare a cuprinderii în tot mai mare măsură a femeilor în circuitul productiv

economic. Se amplifică în societatea contemporană semnificaţia rolului femeii de

susţinător al familiei paralel cu diminuarea treptată a rolului de menajeră.

Familia, un sistem interacţional.

Abordarea sistemică se bazează pe conceperea familiei ca un sistem de

personalităţi ce interacţionează , relevând relaţiile de interdependenţă dintre atitudinile şi

comportamentele membrilor grupului familial, maniera partculară în care îşi îndeplinesc

rolurile corelată cu autopercepţia rolului marital, filial. Structura rolurilor familiale se

supune principiului homeostaziei şi homeodinamiei evolutive.

Interacţiunea dintre soţi în cadrul căsătoriei permite satisfacerea aşa-numitelor

’’necesităţi ale Eului’’ (teoria lui Parsons şi Bales) de a realiza satisfacţie emoţională din



acordarea şi primirea de sens şi importanţă în acţiunea cu alte persoane. Necesităţile

Eului se extind la multe relaţii sociale în afara căsătoriei, dar ceea ce este specific

modelului familial este schimbul afectiv, permanent ce se realizează între soţ şi soţie,

între părinţi şi copii. Satisfacerea necesităţilor Eului, fiind recunoscută ca o funcţie de

bază a familiei, devine un argument de combatere a teoriei dispariţiei familiei.

Interacţiunea conjugală şi realizarea rolurilor de sex este esenţială atât pentru

individ şi gradul lui de autorealizare personală, cât şi pentru existenţa nucleului conjugal.

Migraţia(concept) este definită de Vasile Miftode ca un fenomen de reechilibrare

a balanţei demografice între zone sau localităţi, un mecanism de competiţie şi reglare, o

supapă de siguranţă fără de care o colectivitate se poate destructura datorită schimbării

fundamentale a condiţiilor ei de existenţă. În funcţie de modificarea echilibrului dintrepopulaţie şi resurse acest autor identifică o zonă de emigraţie atunci când apare un

surplus de populaţie şi o zonă de imigraţie prin apariţia unui surplus de resurse. Atunci

când presiunea populaţiei asupra resurselor naturale şi sociale ajunge la o anumită limită,

emigraţia apare ca o necesitate.

Migraţia reprezintă o componentă tot mai importantă a societăţii contemporane.

Migraţia pentru muncă, asociată sau nu cu mobilitatea teritorială, constituie în prezent cea

mai dinamică formă de circulaţie a populaţiei.

Înrăutăţirea situaţiei economice în anii 80 a determinat creşterea treptată, dar

modestă a celor ce au plecat legal din ţară. În acelaşi timp a sporit constant numărul

cererilor pentru emigrare, care, de cele mai multe ori, nu au fost aprobate. În jurul anului

1990 fluxurile de ieşire au fost cele mai importante deoarece au inclus şi persoanele care,

din diferite motive şi-au amânat plecarea în străinătate.

A emigra coincide cu a-şi părăsi ţara, vremelnic sau defenitiv, stabilindu-se în altă

ţară, a se expatria.

Motivaţia principală a migraţiei pentru muncă este una economică: obţinerea unui

venit incomparabil mai mare decât ar fi obţinut în ţară pentru o muncă de valoare egală

şi, evident, ceva mai mic decât cel obţinut de forţa de muncă autohtonă pentru acelaşi gen

de muncă. Venind din ţări mai puţin dezvoltate, migranţii acceptă, de cele mai multe ori,

munci care nu sunt acceptate de locuitorii ţării respective, munci considerate a nu fi



corespunzătoare statusului lor social. Astfel, în unele ţări există munci care în mod

constant sunt realizate exclusiv de migranţi – de exemplu, migraţia femeilor din România

la cules de căpşuni în Spania, migraţia asistentelor medicale în Germania, migraţia în

Spania pentru a munci în construcţii, etc. România furnizează pe piaţa internaţională a

muncii forţă de muncă într-un număr foarte mare şi cu costuri foarte mici pentru

beneficiari.

Pentru a reduce diferenţa faţă de ceilalţi localnici, oamenii iau decizia de a migra

pentru a-şi mări veniturile, dar şi celelalte capitaluri, nu numai cel economic. Dacă cei

care migrează au prestigiu, cu alte cuvinte, capital simbolic, atunci decizia de a pleca

poate avea drept cauză şi obţinerea acestui tip de capital.

Migraţia trebuie privită ca o evoluţie între două momente: înainte şi după

realizarea ei. Tot aşa trebuie privite şi elementele care acompaniază fenomenul demigraţie dacă îl privim la nivel de individ: capitalul economic, social, cultural.

În prezent, se observă că din ce în ce mai mulţi părinţi sunt nevoiţi să emigreze

din diferite motive economice, sociale, politice, pentru a-şi întreţine familia şi pentru a-şi

găsi un rost în viaţă, astfel că, în numeroase cazuri copiii proveniţi din familiile cu unul

sau ambii părinţi plecaţi la muncă în diverse ţări rămân în grija rudelor, vecinilor sau a

unor persoane plătite.

Experienţa de migraţie joacă un rol important în realizarea unor modificări la

nivelul comportamental al migranţilor la origine. La întoarcere după migraţia primară,

oamenii cheltuiesc banii pe bunuri- se manifestă astfel un comportament conservator, pe

când, după migraţia secundară sau terţiară, aceştia îşi schimbă comportamentul de

consum şi încep să investească, începând afaceri.

De multe ori, familia se află în impas atât în momente predictibile, dar

nepregătite, caracteristice diferitelor stadii din ciclul de viaţă, cum ar fi: apariţia primului

copil, copilul la vârsta adolescenţei, cât şi în momente nepredictibile, cum sunt

modificările determinate de şomajul unui sau ambilor părinţi, spitalizare, sărăcie, etc.

Soluţia găsită de marea majoritate a acestor familii în vederea combaterii sărăciei este

găsirea şi ocuparea unui loc de muncă pe piaţa externă a forţei de muncă.



Acest fapt este evidenţiat în raportul de activitate pentru anul 2005 al Oficiului

pentru Migraţia Forţei De Muncă. Astfel, în 2005 s-a înregistrat un număr de 42.758 de

muncitori, dintre care 20.246 de bărbaţi şi 22.512 de femei.

Plecarea la muncă în străinătate a unuia sau a ambilor părinţi se constituie ca un

fenomen social ce are în timp efecte asupra familiei şi asupra copiilor. Acestea pot fi şi

pozitive constând în creşterea calităţii vieţii, dar şi negative cum ar fi, modificarea

structurii familiale, schimbări în exercitarea rolurilor.

Atunci când vorbim despre plecarea părinţilor la muncă în străinătate în vederea

asigurării unui viitor mai bun copiilor ne gândim inevitabil la mai mulţi bani, mai puţină

sărăcie, un serviciu bine plătit, asigurarea unei locuinţe, la o egalizare a şanselor, dar ne

gândim şi la durere, mâhnire, abandon, stres, supărare, griji, privare afectivă, separare de

persoane dragi.Aproape fiecare familie din ţară are câte o rudă mai apropiată sau mai îndepărtată

care a ales să plece la muncă în străinătate. Cele mai alese ţări sunt Italia şi Spania.

Imediat după revoluţie a început nebunia cu plecarea în Israel. Pentru a face rost de banii

necesari unei plecări au vândut maşini, apartamente, s-au mutat la părinţi. Foste oraşe

industriale, care în deceniul trecut aveau fabrici unde lucrau miii de muncitori în câte trei

schimburi, centre de sticlărie, de prelucrare a petrolului sau a metalului au rămas acum

pustii.

Mii de copii au rămas în grija bunicilor sau numai a unuia dintre părinţi. S-au

obişnuit să primească pachete. Înainte se vedea clar cine avea părinţi plecaţi în afară:

aveau telefoane mobile, haine de firmă, aduceau bomboane la şcoală. Acum însă e mai

greu de făcut o diferenţă.

„Au telefoane mobile de ultimă generaţie, mai mulţi bani decât majoritatea

colegilor şi haine trendy, dar numai ei ştiu ce este în sufletul lor. Este vorba despre elevii

cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate care au sacrificat viaţa de familie din dorinţa de

a dobândi un statut social mai bun. Lăsaţi în grija bunicilor, rudelor sau a unor vecini,

copiii cu părinţii plecaţi în străinătate ajung să se mai maturizeze înainte de vreme. Unii

absentează de la cursuri, dar nu această practică este în măsură să producă în primul rând

îngrijorare, ci problemele pe plan afectiv. La finele anului trecut, la solicitarea

Inspectoratului Şcolar Judeţean, unităţile de învăţământ au realizat o evidenţă cu elevii



care au unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate: 11.647 aveau un părinte

plecat şi 1000 ambii părinţi.”

Durata absenţei unui membru al familiei poate fi asociată cu o serie de probleme

sau cu neasigurarea unor nevoi ale copilului. Nevoia de afecţiune scade o dată cu

creşterea duratei absenţei părinţilor fiind înlocuită cu nevoia de comunicare cu aceştia. În

literatura de specialitate există diferite tipuri de experienţe de separare a copilului de

părinţi care pot fi grupate în trei mari categorii:

separări de foarte scurtă durată, care decurg din îngrijirea acordată de mai multe

figuri materne: bunică, soră, frate.

separări temporare cu durate de cel puţin câteva săptămâni.

separări definitive.Orice separare de părinţi este însoţită de o diminuare a împlinirii nevoilor de bază

ale copiilor cu efecte importante asupra dezvoltării integrale a acestora.

Caracteristic separării de părinţi este sentimentul de durere pe care îl resimte

copilul. Durerea este în mod evident o reacţie normală, interiorizată la pierdere. Copii

proveniţi din familii cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate ar avea mai multă nevoie

de încurajare şi de recunoaştere tocmai pentru că, în absenţa acestora nu au decât un

acces limitat la dragostea necondiţionată de tip părintesc.

„Migraţia externă, mai ales cea temporară, a antrenat o serie de consecinţe

distructive pentru familie. Copiii rămaşi în ţară în grija sau pseudogrija unor terţi sunt

lipsiţi de afecţiunea parentală, de îndrumarea şi controlul părinţilor. De aici, abandon

şcolar, comportamente deviante sau chiar delincvenţe. În România de azi ar fi nevoie de

publicitate cu conţinutul protejaţi familia. „

În numeroase statistici cu privire la delicvenţă un loc important îl ocupă minorii şi

adolescenţii care sunt lipsiţi de siguranţa, armonia şi stabilitatea unei familii. În această

categorie se includ şi copiii şi adolescenţii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în

străinătate ei rămânând în grija altor persoane. Nevoile de bază ale copilului rămân într-

un anume mod neîmplinite ori sunt înlocuite cu o cantitate de bani sau daruri materiale pe

care le trimit adesea părinţii din străinătate. De asemenea, în literatura de specialitate nu

există studii care să dovedească faptul că lipsa de afecţiune din partea părinţilor şi nevoile



copiilor pot fi satisfăcute în mod pecuniar sau material. Se doreşte ca persoanele de

îngrijire care substituie părinţii să poată împlini aceste nevoi ale copilului şi să educe cu

autoritatea iubitoare caracteristică lor. În perioada de creştere şi nu numai, copii au

nevoie de iubirea şi de siguranţa parentală mai mult decât nevoia de bani. Iubirea care le

lipseşte din partea părinţilor sau care le este trimisă prin corespondenţă de aceştia nu

poate fi cumpărată cu daruri de natură materială sau pecuniară şi nici înlocuită cu iubirea

persoanelor de îngrijire.

Efectele se observă în rândul copiilor prin acte delicvente: abandon şcolar, furt,

comportament de grup sau de bandă, inadaptare şcolară, tulburări de conduită, etc.

Migraţia are atât efecte pe termen scurt, cât şi efecte pe termen lung.

Efecte pe termen scurt:pericolul este mai mare la copiii mici, a căror personalitate se formează de la

început dizarmonic;

mulţi dintre ei au tulburări de somn, devin agresivi, nu au încredere în ei şi asta

din cauza absenţei modelului parental;

un copil din zece chiuleşte de la şcoală în mod constant după plecarea părinţilor la

muncă în străinătate, iau note mici şi pot ajunge chiar la abandon şcolar;

Efecte pe termen lung:

această generaţie de copii lipsiţi de iubirea părinţilor şi de armonia familială poate

deveni una de adulţi- problemă. Psihologii nu exclud posibilitatea ca unii să ajungă

infractori;

psihologii spun că adulţii care au avut în preadolescenţă unul sau ambii părinţi

plecaţi la muncă în străinătate , vor dori, în general, meserii care să le aducă rapid bani:

cântăreţ, dansatoare, fotomodel.

De asemenea, copiii a căror părinţi au plecat la muncă în străinătate atunci când

aceştia erau încă în plină etapă de copilărie, vor căuta să aibă funcţii care să asigure

dreptatea, cum ar fi în poliţie.



Comportamentul deviant(concept) constă în formele de conduită aflate în

discordanţă cu valorile şi normele unui sistem oarecare. În esenţă, devianţa defineşte

orice tip de comportament care se opune oricărui tip de comportamnet convenţional

acceptat. În aceeaşi măsură, devianţii sunt acei indivizi care refuză să trăiască în

conformitate cu regulile impuse pe care le respectă majoritatea dintre noi.

Absenteismul şcolar este o consecinţă a unor probleme sociale. Poate fi provocat

de părinţi, un mediu care induce în primul rând o variabilă culturală. În etiologia

absenteismului şcolar găsim doi factori majori care acţionează în interdependenţă: şcoala

şi familia. În cadrul familiei se amintesc ca factori etiologici: părinţii care nu controlează

şi nu reacţionează la absenţele copiilor, părinţii care îi pretind copilului să lipsească de la

şcoală, părinţii care sunt dependenţi de alcool sau de droguri, părinţii imaturi care ţin

copilul acasă pentru a-l proteja.Deşi prezenţa mamei este decisivă pentru dezvoltarea normală a copilului, ea

lipseşte de multe ori din cadrul familiei de o perioadă mai mare de 1 an, efectele asupra

acestuia manifestându-se în variate moduri cum ar fi: probleme de ordin şcolar, afectiv,

de comportament, de comunicare în familie şi în cercul de prieteni. Nici o sarcină

educativă nu este atribuită bărbatului. Munca educativă este realizată de către mamă,

singură sau în colaborare cu soţul. Copiii comunică sensibil mai mult cu mamele, iar

carenţele în comunicarea cu tatăl sunt, de regulă, compensate printr-o comunicare mai

intensă cu mama. O carenţă cu mama, însă, nu este aproape niciodată compensată prin

comunicarea cu tatăl.

Nelipsite de importanţă sunt cazurile în care copiii rămân singuri, o mare parte din

responsabilităţile parentale fiind preluate de fraţii mai mari. Studiile arată că fraţii mai

mari, în general, joacă un rol important educativ pe lângă ceilalţi copii. Psihologii şi

sociologii observă că fraţii mai mari pot reprezenta modele de identificare mai influente

decât părinţii şi că mijlocesc intrarea fraţilor mai mici în diferite medii sociale. Etnologii

relatează despre practica cvasi-generalizată a utilizării copiilor mai mari ca ajutoare sau

suplinitori ai adulţilor în activitatea de supraveghere şi de îngrijire a fraţilor mai mici.

Absenţa părinţilor din viaţa copiilor la vârste minore afectează formarea

ataşamentului faţă de persoanele de referinţă, siguranţei şi stimei de sine, precum şi

dezvoltarea lor ca viitori adulţi.



3. Încadrare teoretică

În această lucrare ne-am propus să facem un studiu asupra familiei si migraţiei,

mai exact asupra impactului pe care fenomenul migraţiei îl are asupra climatului familial,

şi în special asupra copiilor.

Schimbarea majoră petrecută în viaţa acestor copii în urma migrării unuia sau a

ambilor părinţi, a provocat ca educaţia acestora, în sensul de formare a lor în general, să

fie realizată de un singur părinte sau să se realizeze o autoeducaţie.

Teoria celor patru capitaluri a lui Pierre Bourdieu este cea mai potrivită pentruaceastă cercetare. Cele patru capitaluri sunt prezentate în tabelul următor:

capitalul cultural

→dezvoltarea sa le serveşte migranţilor atât

la destinaţie, facilitându-le integrarea şiadaptarea, cât şi la origine, o dată înapoiaţi,

când pot avea avantajul de a se integra pe

piaţa muncii, date fiind noile capacităţi şi

cunoştinţe însuşite.

→O principală cauză a plecării în străinătate

este realizarea de investiţii în educaţia

copiilor, caştigarea de bani pentru a putea

trimite copiii la şcoală, facultate.

→Acest fapt are şi avantaje- existenţa banilor

necesari, dar şi dezavantaje- copiii sunt

nesupravegheaţi.

capitalul economic

→nu se rezumă doar la banii pe care îi

câştigă migranţii, ci înseamnă şi pachetele pecare le trimit aceştia.



capitalul social

→acesta nu se consumă pe măsură ce este

folosit, ci este amplificat.

→În general, se poate vorbi despre două mari

tipuri de plecări: persoane care se deplasează

având pe cineva cunoscut la destinaţie ( un alt

român plecat anterior – plecări în reţea ) şi

plecări fără o astfel de relaţie 8 plecări

independente ).

capitalul simbolic

→ termen folosit de P. Bourdieu pentru a

desemna prestigiul şi sursele de prestigiu de

care dispune o persoană.

În cazul celor care migrează, toate aceste capitaluri cresc, se imbunătăţesc:

Capitalul cultural- îi ajută la integrare şi adaptare în cultura de destinaţie, învaţă

limba ţării de adopţie, acumularea de noi cunoştinţe, învaţă şi chiar asimilează un alt stil

de viaţă, se observă schimbări în arhitectura caselor, migranţii construindu-le după

modelele locuinţelor din culturile de adopţie, investesc în educaţia copiilor.

Capitalul economic- li se sporesc veniturile, dobândesc mijloace noi de

comunicare: telefoane mobile, video, dvd, combină audio; îşi achiziţionează maşini, îşi

construiesc locuinţe, trimit bani sau pachete celor rămaşi acasă.Capitalul social- reţele de rudenie şi de cunoştinţe prin intermediul cărora ajung în

străinătate, reţele de destinaţie, intră în contact cu oameni noi, îşi fac prieteni în ţările în

care au emigrat.

Capitalul simbolic- creşte prestigiul social, dobândesc noi calificări la locul de

muncă pe care îl au în străinătate; pot obţine diplome care să le ateste calificarea.

În urma migrării, toate aceste capitaluri se dezvoltă. Însă această dezvoltare se

face în detrimentul unui al cincelea capital, şi anume capitalul familial . Acest concept

ajută la o mai bună teoretizare a unor aspecte empirice întâlnite în proiectul de faţă şi în

acelaşi timp la o explicaţie cât mai sociologică a fenomenelor ce iau naştere în urma

migraţiei.

Capitalul familial cuprinde totalitatea relaţiilor fizice şi nonfizice ce se desfăşoară



între membrii unei familii, cât şi intensitatea acestor relaţii.

În urma plecării în străinătate a unora dintre membrii familiei, în cele mai multe

cazuri capitalul familial are de suferit, în unele cazuri consecinţele fiind iremediabile

( divorţ, delincvenţă juvenilă, etc.)

Acest ultim capital, capitalul familial, este de multe ori clasat pe locul ultim, în

favoarea realizării celorlalte patru capitaluri. Majoritatea celor care migrează în

străinătate pentru a munci susţin că fac acest lucru pentru a le asigura copiilor un viitor

mai bun decât l-au avut ei şi o educaţie corespunzătoare. Însă acest lucru are două parţi.

Reuşesc pe de o parte să sporească veniturile familiei lucrând în străinătate, trimit bani

celor rămaşi acasă, în special copiilor, dar, pe de altă parte, copiii rămân nesupravegheaţi,

iar banii nu înlocuiesc lipsa părinţilor şi a controlului exercitat de aceştia.

Capitalul familial este alcătuit din toate relaţiile dintre membrii familiei. În urmamigrării, acesta se deteriorează dacă nu este întreţinut. El se poate deteriora atât la nivelul

familiei nucleare cât şi la nivelul celei extinse. Relaţiile se răcesc între soţi, între părinţi şi

copii, între rude de grade inferioare.

Principalul factor care duce la deteriorarea acestui capital familial este distanţa

fizică existentă între toţi aceşti membri. Un alt factor care decurge din această distanţă

este reprezentat de comunicarea realizată prin intermediul telecomunicaţiilor ( telefonul )

în detrimentul comunicării faţă în faţă. De asemenea sumele de bani şi pachetele trimise

de cei din străinătate celor dragi ajung să constituie cu timpul un alt factor de deteriorare

a capitalului familial.

În cazul familiilor extinse, membrii acestora consideră că banii trimişi de către

părinţi nu pot fi administraţi de către copii şi încearcă să-i administrezi ei, ceea ce duce la

discuţii între cei plecaţi şi cei rămaşi acasă, care de cele mai multe ori sfârşesc în situaţii

inconciliabile.

Mulţi încearcă să păstreze neatins capitalul familial chemându-şi copiii în vacanţe

la ei, venind acasă în concedii, în vacanţe sau de sărbători, trimiţând bani, pachete celor

de acasă şi mai ales păstrând legătura la telefon cât de des posibil.

4. Stabilirea eşantionului si alegerea metodelor şi tehnicilor de cercetare



Lipsa cercetărilor pe tema familiilor şi a fenomenului migraţiei ne-au determinat

să optăm pentru o combinare a metodelor de documentare şi culegere a datelor. Astfel,

am recurs la studierea documentelor statistice şi demografice, a articolelor apărute în

revistele de specialitate, a cercetărilor din sociologia familiei.

Informaţiile generale referitoare la fenomenul migraţiei şi la familie ( statistici

referitoare la numărul celor plecaţi la muncă în străinătate, probleme generale cu care se

confruntă, cauzele care au stat la baza plecării acestora, etc) ne-au determinat să alegem

un studiu calitativ, specificul obiectului de cercetat fiind mai puţin compatibil cu tehnicile

cantitative.

Metoda principală pentru descoperirea datelor empirice de profunzime a fost

aleasă interviul semi-structurat, ca fiind o metodă calitativă, dominant interpretativă.Această variantă ne determină să alegem unica alternativă pentru constituirea

eşantionului: selectarea unui număr rezonabil de unităţi sociale (tineri) care să

îndeplinească criteriile cu cel mai înalt grad de pertinenţă în raport cu obiectivele şi tema

cercetării.

Subiecţii trebuie aleşi după următoarele criterii:

Să aibă vârsta cuprinsă între 18 şi 24 de ani;

Să provină din familii în care cel puţin unul dintre membri să fie plecaţi la muncă

în străinătate;

Vărsta maximă a copilului la care s-a realizat plecarea unui părinte la muncă în

străinătate să fie de 16-17 ani.

Aceste criterii au fost îndeplinite de un număr de patru subiecţi care au acceptat să

participe la studiul de faţă.

4.1 Elaborarea ghidului de interviu

Ghidul construit mai jos va fi completat pe parcursul interviului cu alte întrebări

de la caz la caz. De asemenea, interviul va fi însoţit de observaţie.



Ghid de interviu

Date despre interviu :

Data :

Locul realizării interviului

Date despre subiect:

Sexul :

Vârsta în ani împliniţi:

Numarul membrilor familiei:

Ocupaţia:

Mediul de rezidenta :

Care dintre părinţi a părăsit mediul familial pentru a pleca la muncă în străinătate?

Plecarea primului l-a antrenat şi pe celălalt sa plece la muncă în străinătate?

De cât timp este/sunt plecaţi?

Care sunt principalele motive care au determinat plecarea în străinătate?

Ai rămas în grija cuiva sau ai rămas singur fiind nevoit să preiei toate rolurile din

cadrul familiei?

Caracterizează într-un cuvânt plecarea părintelui/părinţilor .

Cum ai perceput această plecare?

Ce efecte a avut plecarea unui părinte în plan familial?

pozitive……………..

negative……………

Ce iţi lipseşte cel mai mult de când a/au plecat părintele/părinţii tău/i la muncă în

străinătate?

Cu ce probleme te-ai confruntat după plecarea acestuia/acestora?

Cum a fost influenţată situaţia şcolară de plecarea părintelui/părinţilor în

străinătate?

Poziţia pe care o aveai în cadrul grupului s-a schimbat o dată cu plecarea



părintelui/părinţilor?

Personalitatea ta a suferit modificări în urma plecării acestuia/acestora?

Cum s-a menţinut legătura cu părintele/părinţii după plecarea sa/lor în străinătate?

In cazul în care doar un părinte este plecat- cum au decurs relaţiile dintre părinţi

în urma plecării acestuia la muncă în străinătate?

Cum te-au influenţat pe tine relaţiile dintre ei?

Banii compensează absenţa părinţilor? Ce ai alege între a fi împreună cu familia

ta şi de a avea bani?

5. CULEGEREA DATELOR

Interviu 1

Bună. Numele meu este Simona Rohozneanu, sunt studentă în anul III la

Sociologie şi realizez o cercetare pe tema relaţia copil-parentalitate în familia de migraţie.

Aş vrea să iţi adresez câteva întrebări, asigurându-te de confidenţialitatea datelor şi a

răspunsurilor tale. Mulţumesc.

Interviu nr.1

Data: 20.03.2007

Locul realizării interviului: Iaşi

Date despre subiect:

Sexul: masculin

Vârsta ( în ani împliniţi):23

Nr. Membrilor familiei : 4, subiectul, sora acestiua, mama şi tatăl

Ocupaţia : student

Mediu de rezidenţă : urban, Flămânzi



Întrebări Răspunsuri ObservaţiiCare dintre părinţi a

părăsit mediul familial

pentru a pleca la muncă în

străinătate ?

Lucrează amândoi înacelaşi loc ?

Tata a fost cel care a

plecat, dar iniţial am plecat

eu la sfârşitul clasei a- XII-

a, bineînţeles după ce am

terminat liceul şi am dat

BAC-ul, am intrat la

facultate şi neavând

îndeajuns bani să-mi

continui studiile am

hotărât să plec pe operioadă de 3 luni în

străinătate pentru a câştiga

ceva bani în plus şi a

merge la facultate, iar la 2

ani,cam aproximativ 2 ani

după ce a plecat şi tata a

plecat şi mama neavând

mai mulţi bani pentru că la

un momendat am ajuns şi

eu şi sora mea la facultate

din dorinţa de a avea

îndeajunşi bani de a ne ţine

pe amândoi şi de a ne

purta la facultate

Da, lucrează amândoi din

momentul în care au fost

împreună, lucrează

oarecum într-o fabrică de

…….este destul de

mândru de faptul că el este

cel care a făcut primul pas

şi a plecat în străinătate,

gestul său fiind urmat de

către părinţi….



In ce ţară sunt plecaţi ?

De cît timp sunt plecaţi ?

Care sunt principalele

motive care au determinatplecarea lor în stăinătate ?

Alte motive care au

determinat plecarea, cum

ar fi conflictul….au

existat ?

confecţii, tata pe pst de

mecanic, iar mama pe post

de confecţioneră..

In Spania.

Eu acum sunt în anul IV

de facultate, asta înseamnă

că tata are aproximativ 4

ani, iar mama 2 ani de

când a plecat.

Principalele motive care au

determinat plecarea

părinţilor a fost lipsa

banilor, dar în acelaţi timp

faptul că eu am fost cel

care a plecat primul dinacest motiv de a face

facultatea şi de câştiga un

ban în plus, pentru a putea

reveni eu în ţară şi a

continua studiile au plecat,

tatăl meu a plecat în

Spania din lipsă de bani şi

pentru a putea continua

facultatea, pentru nevoile

zilnice.

Nu. Situaţia noastră, relaţia



Mai ai fraţi, surori ?

Ai rămas în grija cuiva ?

Ai preluat din rolurile

părinţilor o dată cu

plecarea lor ?

Ai grijă şi de sora ta?

noastră nu era o relaţie să

spunem cu probleme, era o

relaţie normală ca între

tată şi fiu, mamă şi tată,

mamă şi fiu, o relaţie

normală aş putea zice, iar

conflicte, bine ca şi oricare

copil la 18 ani care-şi

doreşte să plece, dar nu, nu

era situaţia, am plecat din

motivul ca să pot face

facultatea, iar părinţii auplecat, au venit în locul

meu ca să pot face

facultatea.

O soră care e acum în anul

II de facultate,……nu, în

rest..atât o soră.

Avem bunica noastră care

stă cu noi, am rămas cu

sora mea şi bunica, dar

bunica fiind mai bătrână

aveam mai mult noi grijă

unul de altul decât ea de

noi şi noi de dânsa.

Oarecum, într-o mare

măsură da, cred că da, mai

puţin faptul că nu



Caracterizează într-un

cuvânt plecarea părinţilor.

Cum ai perceput această

plecare ?

munceam.

Da, în primul rând sora

mea este mai mică. E

adevărat, aş putea spune că

am devenit într-un fel mai

protector, dar de multe ori

nu mă băga în seamă,

poate că pe părinţi da, dar

pe mine nu.

Intr-un cuvânt………săvedem……lipsa banilor, în

2 cuvinte…..ăăăăăăăă…

păi

………..chiar trebuie ?…

să spunem …ar merge, ar

fi 2 cuvinte, acuma na, pe

de o parte ar fi suferinţadin partea alor mei că sunt

plecaţi din ţară, din

locurile unde au stat toată

viaţa, noi am suferit prin

faptul că nu mai sunt lângă

noi, fiind învăţaţi cu

dânşii, na căutând ca şi

oricare alt copil un sprijin

de care avem nevoie de la

tată şi mamă, în acelaşi

timp bani, care ne ajută din

punct de vedere material,

…..râde….

…..râde….

……pus în dificultatea de

a caracteriza plecarea lor

într-un singur cuvânt……



Ce efecte a avut plecarea

părinţilor în plan familial ?

-pozitive

-negative

cu nimic altceva mai mult,

sentimental mai puţin.

………sincer, la început a

fost uşor, oarecum a fost,

chiar a fost într-un fel sau

altul, bine să nu par nu ştiu

egoist sau că nu mi+er fi

păsat, dar eram bucuros că

aaaaa……sunt singur, dar

cu timpul se simte lipsa

părinţilor, se simte lipsaunui sprijin, se simte lipsa

unui cuvânt spus, a unei

păreri, lipsa să spunem a

unor sfaturi la un anumit

moment, lipsa, nu ştiu, pur

şi simplu a unei persoane

pe care să ştii că te poţibaza şi în momente în care

vrei să apelezi la ea este

lângă tine. Mai greu e că

sunt plecaţi, nu te pot ajuta

cu nimc, doar prin simplul

fapt că ai putea vorbi la

telefon, dar din momentul

în care pleacă, relaţia,

încetul cu încetul nu se

destramă, dar devine mai

rece pentru că lipsa banilor

în general şi greutăţile



mama era mai îngăduitoare

cu voi de plecai mai mult

de acasă………..

atrag după sine astfel de

probleme să spunem, nu

neapărat de comunicare,

deci pur şi simplu atrag

probleme după ele.

Să spunem, ca şi efecte

pozitive, da uite să încep

cu cele negative, ca şi efect

negativ……păi, lipseam

mai mult de acasă, când a

plecat, mă refer la tatălmeu, ăăăăăăă……nu că era

mai îngăduitoare, ci pur şi

simplu mama ca mama,

întotdeauna era genul care

spunea : mă, lasă-i, bine,

când era tata era altceva,

ok stai acasă, nu prea maiputeai să spui nimic, dar

când pleca, când a plecat

tata, stai acasă, da, mamă

vin şi urma să vin, bine

veneam mai târziu, bine

ajungeam acasă, nu

pierdeam nopţile cu totul,

dar oricum le pierdeam.

Un alt efect negativ aş

putea spune că au început

să apară

…..ăăăăă…….mici



Cum a decurs relaţia dintre

părinţi în perioada în care

tatăl tău a fost plecat?

probleme de gen, relaţia

mea cu tata s-a răcit, tata

muncind acolo, fiind

singur, nu ştiu e greu să

comunici, la un moment

ajungi ….apoi, nu ştiu s-a

schimbat situaţia, a plecat

şi mama, probabil au mai

vorbit, s-au mai sfătuit şi

încetul cu încetul relaţia a

mers, a revenit la normal,

asta oricum se simte.Iar ca efecte pozitive, să

spunem ..nu ştiu în afară

de bani, faptul că am putu

să fac facultatea, faptul ca

mi-au, au încercat să-mi

ofere totul fără să

muncesc, să am grija zileide mâine, da……..cam

asta ar fi un efect pozitv,

principalul efect pozitiv ;

alte efecte pozitive

secundare… nu ştiu, nu

cred că ar mai fi.

Alt efect negativ, nu

puteam să am grijă de sora

mea aşa cum aş fi vrut eu

sau cum ar fi avut părinţii,

că mai ziceau, cam asta

altceva nu-mi trece prin



Ce îţi lipseşte cel mai mult

de când au plecat părinţii

tăi la muncă în străinătate?

cap.

Aăăăă, bine nu au fost

separaţi total, a mai venit

tata pe acasă, dar într-

adevăr da au fost separaţi

şi, să spunem că probabil

că s-au mai certat, s-au şi

împăcat, nu ştiu propriu-

zis, dar din câte ştiu a fost

ok, normal că una-i când

eşti unul lângă altul şi poţivorbi şi una-i când sunt

plecaţi…de multe ori

singurul lucru pe care-l

făceau la telefon era să

vorbească despre bani şi

despre ce se putea face cu

ei, când suna acasă vezi căţi-am trimis banii

respectivi şi cam la asta se

rezuma, nu mai era acea

comunicare,vezi că s-a

întâmplat aia şi aia, deja

mama a rămas acasă cu 2

copii da şi tată fiind, mama

a devenit şi tată şi mamă.

Îmi lipsesc părinţii şi la

propriu şi la figurat aş

putea să spun, îmi lipsesc

…..este marcat de absenţa

lor intr-o perioadă în care

ar fi avut nevoie de un



Cu ce probleme te-ai

confruntat după plecarea

lor ?

multe, îmi lipseşte un

sprijin, îmi lipseşte să ştiu

că mă pot baza pe cineva,

să ştiu că am o persoană la

care pot apela oricând,

deci la care pot, nu ştiu, pe

care pot să mă bazez cu

adevărat. Prieteni da, sunt

ok, prietena ok, dar nimeni

nu mai este ca un părinte,

în momentul în care deja

nu-l mai ai, abia atunci îţidai seama că ai vrea să fie

lângă tine, atâta timp cât

este nu prea ştii să

apreciezi relaţia.

Cu ce probleme? ..să

spunem …..săvedem…..nu contează ce

fel de probleme?……la

început a fost ok, am,

aveam mai mulţi bani, îmi

permiteam să fac mai

multe lucruri, dar cu

timpul au apărut probleme

de gen, m-am obişnuit cu

banii, am început să las

deoparte învăţatul, am

mers pe distracţii, ieşiri în

oraş, am început să cheltui

sprijin emoţional…..



Cum a fost influenţată

situaţia şcolară de plecarea

părinţilor ?

banii pe nimicuri, las că

trimit, îţi dai seama după

aceea că greşeşti, dar în

momentul când îţi dai

seama banii deja nu mai

sunt şi nu mai poţi face

nimic, doar să nu-i cheltui

pe viitor……să spunem că

am început, nu ştiu dacă ar

putea fi o problemă, uneori

a fost un avantaj, uneori un

dezavantaj, am început săvorbesc mai mult cu

prietenii, să încerc să, bine

nu cu toţi, mă destăinuiam

anumitor prieteni, uneori

am avut de câştigat, uneori

nu. Alte probleme……..

Situaţia şcolară a fost

influenţată……..faptul că

aveam bani, că îmi

permiteam să fac, să fac nu

ştiu, să-mi, să spunem,să-

mi satisfac poftele

emoţionale, de a ieşi în

oraş, de a merge la o pizza,

de a ieşi la un suc, azi,

mâine o dată, poimâine din

nou şi tot aşa în fiecare zi

îţi dai seama că laşi



Poziţia pe care o aveai în

cadrul grupului s-a

schimbat o dată cu

plecarea părinţilor ?

deoparte facultatea, laşi

deoparte studiul, preferi să

ieşi în oraş, păi normal

după aceea dai cu capul de

pereţi, mă nu am făcut

proiectul respectiv, da într-

adevăr a lăsat, dar nu s-a

simţit momentan, anul I şi

anul al II-lea a fost ok, am

învăţat, dar abia acum, îna

anul III am ănceput să las

totul de o parte şi să, nu sănu-mi mai pese, dar eram

conştient că ai mei o să-mi

trimită de bine, de rău, o să

pot să ies şi mâine şi a

doua zi şi am lăsat de o

parte tot ce era de învăţat,

am început să ies foartemult în oraş, am început să

am restanţe, acum trag

foloasele, dar să sperăm că

o să fie bine. Cam asta a

fost, faptul că aveam bani

m-a detrminat să las

învăţatul de o parte

considerând că oricum o să

fie bine şi nu o să fie aşa.

Nu, nu cred că asta a avut

din punctul meu de vedere

…râde…..



Personalitatea ta a suferit

modificări ăn urma plecării

acestora ?

un efect, faptul că au

plecat părinţii mei, relaţia

cu grupul…ăăăăă…

probabil eu mă simţeam

puţin mai diferit decât ei,

pentru că tot timpul când

era vorba a ieşi undeva,

mă refer la Crăciun, la

Paşti, momente care sunt

petrecute în familie şi bine,

nu doar la acelea, dar

atunci le simţi cel mai multlipsa deoarece toată lumea

o are lângă dânsa mai

puţin tu, de fiecare dată mă

simţeam prost şi e

inevitabil să vorbeşti de

astfel de lucruri de

Crăciun, de Paşti, nu ştiudeja nu mai e o sărbătoare

pentru mine, e o simplă zi

ca oricare alta din lună, din

an. Propriu-zis, nu, nu a

avut efect, pe mine nu mă

făcea să mă simt mai bine

că am avut mai mulţi bani

şi probabil că în gândul

meu nu conştientizam, dar

mă simţeam mai diferit

decât ei doar prin faptul că

aveam un ban în plus,



nimic altceva.

Da, aş putea zice că m-am

schimbat foarte mult, în

bine sau în rău..acum nu

ştiu, părerişe ar putea fi

împărţite, părerea mea

despre mine nu poate fi

într-adevăr subiectivă, dar

să zic că uneori, la început

comportamentul meu a

fost schimbat în rău, darapoi, cel puţin în ultimul

timp cred că s-a schimbat

în bine, am devenit puţin

mai conştient de ceea ce

nu am lângă mine şi de

ceea ce aş vrea să am şi

pentru care cred că aş facemulte lucruri să fie lângă

mine părinţii şi să am

punctul de sprijin pe care îl

caut….să spunem

altceva..cred că am devenit

puţin mai pasiv în relaţiile

altor colegi cu părinţii lor,

spre exemplu, sunt unii

colegi care vorbesc despre

părinţi ca şi mine, dar nu

mă interesa,

comportamentul meu a



Mergi acasă ?

devenit puţin mai rece la

relaţiile sentimentale cu

alte persoane, momentul în

care nu am mai avut o

relaţie sentimentală cu

familia mea nici nu îmi

doream una, le doream

inconştient dar nu făceam

nimic în sensul acesta, am

devenit puţin mai

dezordonat în viaţa de zi

cu zi, puţin mai mult aşputea zice, nu mai aveam

un program bine stabilit,

nu mai aveam un motiv

pentru care să ajung acasă,

nu îmi erau impuse limite,

să spunem că eram mai

impulsiv şi gândeam cuimpulsivitate, ce-mi trecea

prin cap aia făceam ştiind

că nimeni nu o să mă

oprească, nu ştiu referitor

la comportament,

momentam asta-mi trece

prin cap, dacă îmi mai

aduc aminte voi reveni.

Nu, e adevărat. Mă duc

foarte rar acasă, nu prea

am motiv pentru care să

….zâmbeşte, dar cu un

gust amar….



Cum este relaţia cu bunica

ta ? s-a schimbat după ce

au plecat părinţii tăi ?

Cum s-a menţinut legătura

cu părinţii după plecarealor în străinătate?

mă mai duc..e că nu mai

sunt ai mei. Mă duc foarte

rar. Da, acum e bunica

mea, dar în ciuda faptului

că ea nu mai este cum era

înainte cu familia, una-i

când avem de stat cu toşii

la masă şi stăm cu toţii la o

masă, una e când te duci

acasă şi nu ai cu cine

mânca, toată lumea

mănâncă când apucă, vineunul, pleacă altul şi deşi

suntem 3 persoane, eu,

bunica şi sora mea,

niciodată nu suntem

împreună şi nu mă atrage

nimic pentru că

majoritatea preitenilor meisunt în Iaşi, absolut nimic

nu mă atrage acasă.

Nu. Bunica mea este o

persoană puţin mai……

cum să o caracterizez într-

un cuvânt?..puţin

mai….păi să vedem, mai

rece să zicem aşa, nici

înainte nu aveam o relaţie

foarte strânsă, nici acum,

în prezent nu avem o



relaţie foarte bună.Relaţia

a rămas cam aceeaşi,

fiecare cu treaba lui, doar

că din când în când, când

aveam posibilitatea să o

ajut cu ceva o ajutam.

Prin telefon…la început a

fost puţin mai rece, puţin

mai distantă.îmi făcea

plăcere să ştiu că nu am pe

nimeni lângă mine care sămă oprească din a face

ceva, dar cu timpul îmi

doream din ce în ce mai

mult pe cineva care să-mi

spună, mă nu fă aia, fă

cealaltă că e ok, nu mai

comunicam la fel de mult,au fost perioade în care nu-

mi comunicau absolut

deloc, nu vorbeam, de

multe ori vorbim doar

lucrurile necesare la

telefon, lucruri care ne-ar

putea ajuta să tecem de pe

o zi pe alta, dar nu ce e în

sufletul tău. Relaţia

sentimentală, să spunem

afectivă, da, într-adevăr ţin

la părinţii mei, ţin şi ei la



La cât timp vă vedeţi ?

Au de gând să se

întoarcă ?

mine mai mult ca sigur,

dar nu mai vorbim despre

lucruri emoţionale care se

petrec în sufletul meu, ce

mă deranjează pe mine din

punct de vedere emoţional,

ne referim strict doar la

bani, la lucruri raţionale să

spunem aşa. Doar la

telefon păstrăm legătura,

majoritatea persoanelor

care au vârsta peste 40 deani cred că în momentul de

faţă nu ştiu să lucreze cu

această noutate, nu mai e

neapărat o noutate

internetul. Prin poştă

scrisori nu, e mult mai

uşor să vorbeşti decât sătrimiţi o scrisoare, iar pe

mail nu cunosc, nu ştiu.

Ne vedem destul de rar. Eu

am mai fost pe perioada

verii, am fost şi eu plecat

la ei, dar în ciuda faptului

că am fost plecat tot în

Spania, niciodată nu am

stat cu ai mei. M-am văzut

cu ei la începutul perioadei

de şedere în Spania şi apoi



Banii compensează

absenţa părinţilor ?

Ce ai alege între a fi cu

familia ta şi a avea bani ?

Dacă ai fi pus in această

la sfârşitul perioadei. Am

muncit la fel cum au

muncit şi ei, să fac bani,

am muncit în altă parte şi

de vorbit vorbeam în ciuda

faptului că eram amândoi

în aceeaşi ţară tot la fel

cum vorbeam, era o relaţie

ca şi cum ne-am fi obişnuit

să vorbim la telefon.

Da, au planuri de întoarcere acasă, aşteaptă

să terminăm facultatea eu

şi sora mea, eu termin anul

acesta, sora mea la anu,

după terminarea facultăţii,

bine după ce termină sora

mea presupun că o să maistea 1 an, 2 după care o să

revină în ţară. S-au săturat

şi ei de atâta distanţă şi

atâtea greutăţi.

Uneori, probabil că da, dar

în mare parte nu, nu se

compensează, îţi oferă

doar partea materială a

unei vieţi bune, dar nu îţi

oferă o viaţă afectivă şi o

viaţă sentimentală, relaţie



situţie de a pleca ce ai

face ?

Ceva de încheiere…..

din punct de vedere

emoţional…nu , nu te ajută

deloc.

Aici toate au… e ciudat, aş

putea zice că da, aş vrea să

rămân cu familia, dar în

acelaşi timp aş putea zice

că da, rămâi cu familia dar

nu poţi trăi, în acelaşi timp

poţi să zici, mă dar vreau

să am bani, dar vreau săam şi cealaltă parte a

vieţii. E o întrebare destul

de, nu complicată, bine

pusă, dar probabil aş

încerca să le satisfac pe

amândouă, n-aş putea să

aleg între una şi cealaltăpentru că de ambele am

nevoie aşa cum am nevoie

de una, de amândouă.

Probabil că aş face-o, dar

să sperăm că nu voi ajunge

într-o astfel de situaţie, nu

mi-aş dori, ştiu că este

greu.

Mi-ar fi făcut plăcere să nu

ne aflăm în situaţia

…….. se gândeşte, se pune

în situaţia respectivă…..

Răspunsul său a fost



aceasta. prompt şi surprinzător….

Interviu 2

Bună. Numele meu este Simona Rohozneanu, sunt studentă în anul III la

Sociologie şi realizez o cercetare pe tema relaţia copil-parentalitate în familia de migraţie.

Aş vrea să iţi adresez câteva întrebări, asigurându-te de confidenţialitatea datelor şi a

răspunsurilor tale. Mulţumesc.

Interviu nr. 2

Data: 22. 03.2007

Locul realizării interviului: Botoşani

Date despre subiect

Sexul: feminin

Vârsta ( în ani împliniţi): 18 ani

Nr. Membrilor familiei : 3, respondentul, fratele şi mama

Ocupaţia : elevăMediu de rezidenţă: urban, Botoşani

Răspunsuri Observaţii



IntrebăriCare dintre părinţi a



străinătate ?

De căt timp este plecată ?

Unde ?


motive care au determinat

plecarea în străinătate ?

Fratele e mai mic sau mai

mare ?

Ai rămas în grija cuiva sau

ai rămas singură fiindnevoită să preiei rolurile

mamei tale ?

Deci, aţi ştiut de existenţa

Mama….ce să mai spun în

afară de mama ?!…..am

voie să fiu ironică ?…

bun…..în cazul meu a

plecat mama că numai

mamă mai am, dacă ar fi şi

tata probabil că ar fi plecat

şi el, dar în cazul meu….

De aproximativ 2 ani şi

câteva luni şi jumătate…

In Italia, la Torino.

Cred că situaţia financiară

destul de grea, faptul că

avea 2 copii de crescut,

tata era decedat de curând,

aveam atâtea de plătit,

întreţinerea, datoriile, am

început liceul şi era din ce

în ce mai greu….

E mai mic, în clasa a –

VII-a.

Nu, am rămas în grija

bunicii mele de pe mamă,

ea are grijă de noi, este

…..Râde…..puţin

stânjenită de situaţie….



actelor ?

Si fratele în grija cui a

rămas ?

Caracterizează într-un

cuvânt plecarea mamei.

Cum păstrezi legătura cufratele tău ?


plecare ?

legal tutorele nostru.

Da, la noi totul s- a făcut

pe cale legală şi cu toate că

am 18 ani de mine are

grijă bunica la urma urmei.

In grija unei mătuşe de ale

noastre, deci nu locuim în

acelaşi loc.

…..gândesc….nu ştiu dacă

se poate caracteriza într-un

singur cuvânt, nici ca

aspect sentimental, nici ca

aspect social, nici ca

aspect financiar nu poţi săzici într-un singur cuvânt..

suficient de greu, dar în

acelaşi timp ajungi să te

obişnuieşti, nu ai ce face.

Stăm aproape unul de altul

şi ne vedem mai mult

decât mi-aş dori eu să ne

vedem, de 3, 4 ori, vorbim

la telefon, culmea că stăm

la distanţă de 100-200 de

metri dar vorbim şi de 5

……resemnare în faţa

situaţiei…..

…este foarte apropiată de

fratele ei deşi încearcă să

se ascundă în spatele celor

declarate…



Eşti mai matură de când a

plecat mama ta ?

O apreciezi mai mult acumde când a plecat ?


mamei în plan familial?

ori pe zi la telefon, îl văd

când plec la şcoală şi la

amiază când ies de la

şcoală..ne vedem.

Ca pe o….necesitate…..o

libertate pentru că o dată

cu plecarea mi-am asumat

nişte responsabilităţi pe

care le consider eu că m-au

ajuatat să mă maturizez

din unele puncte devedere.

Nu neapărat că sunt mai

matură, ci pot să privesc

viaţa cu alţi ochi, în sensul

că cel puţin în domeniul

democraţiei cu siguranţăcă mă descurc mai bine

decât alţii la cât am

umblat…..nu neapărat mai

matură, dar mai conştientă

de lipsa părinţilor, nu am

ce face.

Nu e vorba de apreciere,

pentru că o preciam la fel

de mult şi înainte, acum

însă îi duc dorul, lipsa, că

na sunt şi eu la vârsta

….se vede pe chipul ei

durerea lăsată de golul

mamei….

…invocă absenţa certurilor

specifice vârstei pentru a

masca tocmai aceasta



aceea de adolescentă, fiind

şi ea acasă ne-am fi certat

zilnic, dar aşa fiind departe

nu mai am cu cine să mă

cert.

Să zic că a fost distanţa

dintre mama şi fratele

meu, el fiind mai mic

percepe altfel lucrurile,

alte efecte negative nu cred

că sunt, cel puţin nu asuprarelaţiei dintre noi, nu ştiu

cum o să evolueze pe

parcurs sau ce efecte o să

aibă în viitor asupra

relaţiei dintre copil şi

mamă, dar nu ştiu, pe mine

nu m-a în nici un modnegativ.

Dacă dăm la o parte

situaţia financiară

îmbunătăţită, faptul că noi

ca elevi nu mai ducem

grija lipsei de mâine, faţă

de cum este văzută de

societate cu alţi ochi faţă

de cum era văzută înainte

când stătea acasă şi se

chinuia să ne întreţină, în

afară de asta nu cred că

absenţă……



Ai cum conta pe ea

oricând ?

Cum aţi menţinut legătura?

A venit de sărbători ?

mai sunt efecte pozitive.

E bine să ştii că ai pe cine

conta indiferent de situţie,

de moment, de oră şi zi,

înainte cred că ea conta pe

noi din punct de vedere

moral pentru că ne are

numai pe noi acuma, e

bine să ştii că ai pe cine să

te sprijini.

Da.

Prin telefon, ce pot să spun

când îl încarci de 2 ori pe

zi dacă vorbim o oră

numai o dată….am

încercat o dată să păstrămlegătura prin scrisori, dar

îţi dai seama că până

ajungea o scrisoare de la

mine la dânsa, ea afla de

nu ştiu câte ori ce mi se

întâmpla şi invers, nu avea

nici un farmec. A venit

pâană acum de 3 ori acasă,

oricum nu atrecut o

perioadă de timp încât sî-i

simt lipsa sau cum am

văzut la alţi copii că nu





mamei ?

vorbesc părinţii cu copii

săptămâni întregi.

Nu, în afara sărbătorilor a

venit…ultima oară în

toamnă, înainte să încep

şcoala, să începem şcoala.

Legătura nu s-a deteriorat

pentru că o păstrezi în

timp. Nu pot să merg pe

concepţia aia să zic că mi-

a lipsit cina aia tradiţională în familie, cred că aş fi mai

mult ipocrită şi

superficială, nu pot să zic

nici că a fost minunat şi

perfect, dar la urma urmei

nu tot Crăciunul sau

Revelionul, dar la urmaurmei tot într-o zi ne-am fi

adunat toţi, dar nu am

simţit nevoia acută de a sta

cu dânsa fiindcă te

obişnuieşti cu ideea,încerci

să te obişnuieşti cu dânsa,

nu ai ce face. Poate peste

15 ani o să vină acasă, îţi

dai seama câte

Crăciunurimai sunt?????

Mai pui şi Revelionul şi 1

Martie, 8 Martie, toate



sărbătorile

posibile….ooooo…….

Cel mai greu mi-a fost să

fiu prezentă la şcoală în

primele 2 luni după ce a

început şcoala a fost mai

greu pentru că nu neapărat

pentru că, bine fiind în

grija bunicii aveam un

program, dar nu se

compară o bunică cu omamă. Am avut problema

asta la şcoală pentru că

intrasem şi într-un anturaj

nu prea plăcut şi nu ştiu

poate dacă ar fi fost mama

nu intram în anturajul

respectiv. Aveamnumeroase conflicte şi cu

diriginta. Incetul cu încetul

m-am dezmeticit, nu de tot

că sunt elevă încă, dar cu

timpul m-am redresat.

Problema e că o dată ce

ştiu că mama e plecată,

automat eşti văzut cu alţi

ochi, toţi au impresia că

dacă părintele este plecat

brusc viaţa începe să se

transforme, te laşi de

……zâmbeşte….

..este foarte serioasă….şi

sigură de ceea ce spune




cadrul grupului s-a

schimbat o dată cu

plecarea mamei ?

şcoală, devii un pareo. Dar

tu poate nu vrei să fii aşa,

dar din cauza profesorilor

care te stresează şi te scot

din sărite ajungi să le faci

pe plac într-un fel. Având

în vedere că într-o clasă de

30 de elevi e anormal să

fie toţi cu părinţii acasă şi

sunt vreo 5, hai 8 care sunt

cu ambii părinţii, mai

normal e să fie cu toţiplecaţi.

Da, pe atunci eram la

începutul liceului când nu-

mi cunoşteam toţi colegii,

m-am împrietenit cu o

colegă, am intrat în grupulei de prieteni, pe urmă mi-

am dat seama că nu se

merită pentru că modul lor

de viaţă nu mă atrăgea

prea mult, ba din contră

îmi displăcea. Momentan

nu am un grup de prieteni,

am aşa câteva grupuri de

prieteni cu care ies mai rar,

pentru că preiteni găseşti

aşa mai rar şi nici ăia

prieteni totdeauna, nu m-a




modificări în urma plecării

mamei tale ?

Cum este relaţia dintre

mama ta şi bunica ?

influenţat în nici un fel

pentru că nu mai e un

lucru neobişnuit să ai

părinţi plecaţi, poate da,

dacă eram în perioada aia

de la început să pleci în

străinătate, poate s-ar fi

uitat altfel la mine că na,

mama e plecată, dar aşa

situaţia mea nu diferă cu

mult faţă de cea a altor

persoane de vârsta mea.

Cred că încetul cu încetul

am încercat , nu ştiu dacă

am reuşit să devin mai

puţin sensibilă, mai

realistă, adică trebuie să

rezişti în realitatea aceasta,să te sprijini de ceva, am

învăţat să nu sufăr din

orice, nici să mă complac

bineînţeles, să lupt pentru

ceea ce vreau, am învăţat

să nu mă plâng, că nu ai ce

face, trebuie să continui.

Destul de bună bănuiesc,

cred că aceeaşi care este

între mine şi mama

mea…..ăăăă…..nu ştiu



Care este relaţia ta cu

bunica ?

dacă se poate vorbi de o

relaţie normală ca de la

mamă la fiică, dar mama

se bazează pe bunica, are

încredere în ea, ştie că îi

oferă tot ajutorul de care

are nevoie şi la rândul ei,

bunica care vrea să-şi ajute

copilul, vrea să facă un

bine. E vorba mai mult de

o relaţie bazată pe respect

reciproc, simpatie, nu maipoate fi vorba de dragostea

aceea tipic americană în

care toată lumea se iubeşte

cu toată lumea.

Nu era chiar atât de

apropiată înainte, pentru căeu nu sunt omul care să

facă vizite, din contra eu,

dar nu pot să zic că –mi

era şi este şi-mi va fi

bunică, dar nu pot să zic că

ne vedeam toată ziua, că

nu mai putem de simpatie.

Si acuma, slavă domnului,

bineînţeles că la inceput

mai cu hopuri, mai cu roţi

rupte, dar acuma merge

bine. Ne înţelegem,



Banii compensează

absenţa ei ?

bineănţeles că nu perfect,

că la urma urmei la vârsta

mea trebuie să mă mai cert

şi eu cu cineva şi ea la

vârsta ei trebuie să se mai

certe cu cineva, dar merge,

încetul cu încetul, e

înţelăgătoare, culmea că

deşi are o vârstă, e mai în

etate un pic nu e genul

acela de comunistă, din

contra e foarte deschisă,modernă ca să zic aşa, nu

ştiu pare să mă inţeleagă şi

dacă nu mă înţelege se

face că mă înţelege şi tot e

bine.

Nu e vorba de a compensa,trebuie să vezi lucrurile, eu

una le văd aşa. Dacă ar fi,

eu în situaţia aceasta cum

sunt cu mama plecată, cu

anumite posibilităţi

financiare şi cu mama

aicea, fără posibilităţi

financiare, adică cum era

exact înainte de a pleca, cu

datorii, cu griji fel şi fel

legate de bani, nu sunt

convinsă de fapt că şi eu aş

……zâmbeşte…..



24.Tu dacă ai fi pusă într-o

situaţie de acest gen ce ai

face ? ai pleca ?

fi plecat, în situaţia

aceasta, că la urma urmei

când ai prea multe griji

ajungi să uiţi de dragoste şi

apar certuri, apar

scandaluri, mai ales că eu

şi fratele meu suntem elevi

avem nevoie de susţinere

financiară , nu zic că nu

avem nevoie de susţinere

sentimentală, dar

sentimentele nu seschimbă peste noapte sau

din cauza distanţei, din

contra, uneori poate să le

întărească. Aşa că cred că

e nevoie totuşi de un

support financiar, nu

comtează că treci printr-operioadă mai grea , pentru

că cred că nimeni nu

pleacă în străinătate de

bine, că au făcut banii cu

ciocanul îndărătul uşii, dar

nu-i de ales, cel puţin aşa

văd eu lucrurile. Să vină

mama înapoi în ţară, să se

chinuie să lucreze, să-şi

găsească de lucru şi

presupunând că-şi găseşte

să lucreze pe un salar



25. A venit numai ea acasăsau aţi mers şi voi încolo ?

mizer într-un loc în care ea

să nu merite să muncească

acolo pentru că totuşi nu

are faţa aceea de vânzător,

dar la studiile pe care nu

le-a putut continua la un

moment dat să nu-şi

permită altceva, cu 2 copii

şi să plătească alea,

alea…..nu-i chiar aşa uşor.

Da, atâta timp, bineprima oară când a zis că

pleacă nu mi-a surâs ideea

pentru că nu ştiam cum o

să ne descurcăm, mi-am

imaginat că o să ne fie

foarte greu, dar ştiu că face

asta pentru noi, pentrumine şi pentru fratele meu.

Si eu dacă aş fi în locul ei

şi aş avea 2 copii de

întreţinut cred că m-aş de

trei ori peste cap şi m-aş

face şi peştişorul de aur

numai să pot să-i întreţin,

nu ştiu aş fi în stare să fac

orice pentru copiii mei, iar

copilul care nu ştie să

aprecieze ce face mama lui

pentru dânsul nu merită să



26. Ceva de încheiere…..

aibă o mamă, nu merită.

Numai ea a venit, dar

sincer nu mă tentează, cred

că m-aş plictisi destul de

tare să stau acolo 2

săptămâni, eu înţeleg că

dragostea, distanţa dintre

noi e greu de suportat, dar

nici să stau acolo 2

săptămâni nu cred că aş

mai avea ce vorbi cu ea,după o saptămână ce aş

mai putea să-i povestesc ?!

nu ştiu dacă aş mai avea

ce…. şi bine că ea nu ar

putea sta numai cu mine,

nu cunosc pe nimeni,

oricum plictisitor, cred căla un moment dat aş

înnebuni. Si într-un fel, nu

pot să zic că mama are

condiţii de lucru grele sau

obositoare, dar cred că nu

mi-ar conveni în totalitate

mediul în care lucrează sau

oamenii cu care lucrează şi

poate asta m-ar afecta mai

mult decât să stau şi să o

aştept.

……..e puţin surpinsă defaptul că nu ar avea ce

vorbi după o săptămână,

dar ştie că aşa ar fi şi

zâmbeşte…..



Aăăăăăăă………am o

chestie aşa de mişto,

citeam în ziar zilele trecute

că este o mare greşeală din

partea părinţilor care

pleacă şi-i lasă pe copii şi

apucă calea

străinătăţii…..nu cred că

este o greşeală, bine în

majoritatea cazurilor, ştim

că mai sunt şi exceptii, dar

nu consider că este ogreşeală pentru că cei care

pleacă, pleacă pentru un

viitor mai bun pentru

copiii lor că statul român

nu le oferă posibilitatea să

se întreţină

şi chiar dacă sunt copiicare resimt lipsa părinţilor

că sunt care deşi aşa, o iau

razna prin şanţuri, dar nu

otţi sunt aşa. Si nu ştiu,

articolul ală nenorocit

chiar m-a făcut să mă

enervez, că şi aşa ăştia nu

fac nimic pentru noi, de ce

ar mai sta cineva în

România dacă sunt

graniţele deschise şi poţi

să pleci oriunde numai

…se vede încântarea pe

faţa ei că a răspuns la acest

interviu şi că poate să

aducă argumente şi din

ziar nu numai din părerile

personale….



aicea să nu stai !?Interviu 3

Întrebări Răspunsuri ObservaţiiSalut. Mă numesc Ghenea

Ionuţ şi fac un proiect

pentru sociologia familiei,

relaţia copil-parentalitate

în familia de migraţie şi aş

vrea să îţi pun câteva

întrebări în legătură cu

acest lucru.

O primă întrebare ar fi:

care dintre părinţii tăi a



străinătate.

Să înteleg că plecarea

primului l-a antrenat şi pe

celălalt să plece la muncă

în străinătate.

Ok

Păi primul care a părăsit

mediul familial a fost tata,

acum vreo 10 ani cred, mai

mult, a plecat în Israel,

după care acum 4 ani

jumate a plecat şi mama, ei între timp au divorţat, s-a

schimbat puţin relaţia, dar

în principiu amândoi au

fost plecaţi, tata a venit

acum 3 ani din nou în ţară

şi n-a mai plecat de atunci,

singura care a rămas

plecată e mama, în Italia.

Nu neapărat, totul a depins

de divorţ în primul rând,

mama, după ce s-a anunţat



Dacă îmi poţi spune, care

sunt principalele motive

care au determinatplecarea în străinătate a

tatălui tău în primul rand.

divorţul şi-a făcut cumva

curaj, a vrut să-i

demonstreze că poate să

facă aşa ceva, pentru că au

intervenit discuţii cât a fost

tata plecat au intervenit

discuţii de bani, că ce face

mama cu banii aici în ţară

şi mama a vrut să-I

demonstreze că e greu şi

că poate şi ea să facă să

plece în afară să aducăbani în casă.

În primul rand situaţia

financiară a fost. Nu

trăiam foarte bine ,

mamalucra la alimentara,

lua 3 milioane pe lună,chiar mai puţin pe vremea

aia. Au fost banii. El lucra

în domeniul tâmplăriei să

zicem aşa, şi nu scoatea

prea mulţi bani pe-atuncea,

acum poate s-ar scoate dar

banii au fost în principiu.

Nu aveam ajutor din partea

nimănui, să zicem din

partea familiei şi aingura

soluţie a fost ca el să plece,

bineînţeles a avut un



După ce aplecat ţi mama

ta, bine după ce a plecat

tatăl tău ai ramas cu mama

ta , dar după ce a plecat şi

mama ta ai fost lăsată în

grija cuiva sau ai rămas

singură fiind nevoită să

preiei toate rolurile din

cadrul familiei.

Dacă poţi caracteriza într-

un cuvânt plecarea

părinţilor tăi în străinătate.

sprijin când a plecat, a

avut un alt frate care era

acolo, l-a chemat, totul s-a

combinat spre bine, era

bine în momentul ăla,

momentan atunci când a

plecat. Când a ajuns acolo

adică nu i-a fost atât de

greu cum aud la alţii. El s-

a dus la sigur.

M-a lăsat în grija mătuşiimele care la un moment

dat s-a schimbat

vertiginous situaţia pentru

că a devenit cumva

geloasă că mama trimitea

bani acasă, începea să-mi

ceară bani mie fără să-ispun mamaei şi am

încheiat, relaţia a fost

foarte scuurtă, am rămas

pe cont propriu, aveam la

mine stătea în gazdă un

verişor, la care a trebuit să-

I devin şi mamă şi vară şi

tot, mergeam la şedinţe,

tot, plăteam facturi,

mergeam la şcoală, totul a

rămas pe mine pentru că

nu aveam bază în rudele



Înţeleg. Cum ai perceput tu

această plecare?


tatei şi a mamei în plan

familial, efecte positive pe

de o parte şi efectenegative pe de alta, dacă

îmi poţi spune în primul

rand efectele pozitive.

Pozitiv de ce, negativ de

ce?

A fost ca un catalizator.

mele care erau destul de

îndepărtate, era sora

mamei dar erau la ţară,

trebuiau să vină, nu, am

rămas singură, în principiu

m-am descurcat aşa.

Bani.

Atunci a fost singura

soluţie. Eram în gaură cums-ar spune. Datorii peste

datorii, asociaţie, nu mai

spun altele dar pe parcurs

s-au schimbat priorităţile,

adică existau la un

moment dat nişte bani deci

se putea rezolva să vină

tata acasă şi să facem ceva

însă el vroia să stea în

Israel, asta era tot ce vroia

el. Era, cum s-a spus la un

moment dat lapte şi miere

Râde



Erai ca un intermediar.

Ce-ţi lipseşte cel mai mult

în Israel. Totul era acolo.

Pozitive. Păi ce e şi pozitiv

şi negative a fost divorţul

(râde).

Pozitiv pentru că era, nu se

mai înţelegeau, bine ei n-

au avut o relaţie deschisă

nici înainte iar plecarea în

afară a …

Exact, a adâncit totul.

Bineînţeles că tata a găsit

pe cineva acolo care

probabil i-a oferit sprijinul

de care avea nevoie şi a

fost divorţul. Divorţul

pentru mine a fost singura

soluţie, decât să zezi

certuri şi alte nebunii, mai

bine aşa. A fost şi o parte

negativă divorţul pentru că



de când au plecat părinţii

tăi la muncă în străinătate?

Compania lor?



acestora?

am intrat eu într-o stare de

depresie, plângi, cum se

întâmplă. Trebuia să fac

diferenţa dintre ei doi, mi

se puneau cuvinte în gură,

de exemplu mama mă

punea să îi spun tatei că

diferite lucruri, că ea a

plecat pentru mine că…

Exact. Şi trebuia să îi ţinpartea numai mamei.

Bineînţeles că , atunci

când mă întâlneam cu tata

nu-i spuneam aşa ceva că

nu puteam. Nu aveam de

ce şi nici nu aveam motiv.

Şi asta a fost parteanegativă. În schimb m-am

retras în colegi în şcoală,

în alte.

Să zicem aşa, compania.

Pentru că acasă …

…da, de a vea pe cineva

din familie, din familia



Considerau că eşti prea

mică…

Trimitea pentru mai mulţi

din familie, nu numai

pentru tine

Păi următoarea întrebare

era cum a fost influenţată

situaţia ta şcolară de

plecarea părinţilor în

străinătate.

mea că cu rudele celalte nu

mă înţeleg. Asta e,

singurătatea. Să stai singur

să ştii că nu te aşteaptă

nimeni acasă, având în

vedere că stau şi în Iaşi

adică, dacă aş fi la

facultate în alt oraş, dar să

ştii că te duci acasă şi nut e

aşteaptă nimeni cu

mâncarea pe masă, să-ţi

spele hainele sau ceva degenul, e greu.

Păi în primul rând

probleme cu rudele. Nu

ne-am înţeles deloc. S-au

stricat relaţiile. În primulrând din cauza banilor. Îţi

dai seama , că bani sunt,

am, că ce faci tu cu atâţia

bani, la un moment dat

chiar au vrut să trimită

mama banii lor , ca să-i

gestioneze ei, că eu nu

pot…

Da exact. Şi asta a fost în

principal, relaţia cu rudele,



Tu ai fost un caz fericit…


chiar rudele apropiate.

Singurii care mi-au fost

aproape au fost verişorii,

bine că şi aici au intervenit

unele discuţii că mama

trimitea bani şi pentru ei.

Exact. Banii au fost în

principal. În rest nu pot să

zic altceva. Şcoala a mers

chiar mai bine în

continuare. Poate chiar m-am eliberat cumva de

greutatea pe care o aveam

cu mama, totdeauna stătea

pe capul meu, că n-ai făcut

aia, n-ai făcut aia, aşa mai

bine făceam tot ce ştiam

eu.

Păi chiar mai bine. După

ce a plecat mama, în anul

în care a plecat mama

eram într-a XII-a, am avut

bacalaureatul, nimeni nu

se aştepta să îl iau , toate

rudele mele erau decise că

nota mea, să spunem aşa

era ori sub 0, ori undeva

aşa, am luat 8, ceea ce a

fost bine pentru că a fost o



cadrul grupului s-a

schimbat odată cu plecarea

părinţilor tăi, mă refer aici

în cadrul grupului de

prieteni, de şcoală?


modificări în urma plecării

situaţie dificilă când am

dat eu bac-ul, au fost teste

grilă, nu mai ştiu, deci a

fost o notă destul de bună,

ţin minte că acasă când

ajungeam după fiecare

probă mă aştepta mătuşa

mea si făcea cruce la

icoană : ‘’ Doamne

mulţumesc că a reuşit să ia

şi proba asta’’ cu notă

mare, deci a fost o chestieaşa cam ciudată, la

facultate la fel. Mergeam

din ce în ce mai bine zic

eu. De la un copil, în

general să zicem eram de

nota 6, 7, am urcat la 8,

după care din ce în ce maibine. Am auzit de copii cu

părinţi plecaţi în străinătate

şi au trecut în alte…

Da am fost un caz fericit,

chiar asta voiam să spun,

că nu e chiar aşa, dacă ai

totuşi o educaţie la bază şi

ştii că nu sunt toate chiar

roz, asta e, dar m-am

descurcat bine zic eu.



părinţilor tăi în străinătate?

Consideri că e un pic cam

târziu pentru asta?

Cum ai menţinut legătura

cu părinţii tăi după

plecarea lor în străinătate?

În cadrul grupului de

prieteni nuprea pentru că

grupul meu de prieteni e

destul de restrâns, ne

cunoaştem foarte bine. La

şcoală , în schimb, eu m-

am retras în şcoală foarte

mult, adică plecam de

acasă de singurătate,

voiam la şcoală, asta e. Ce

nu vrea altu vreau eu, samă duc la şcoală.Era o

chestie aşa ciudată şi.. s-a

schimbat cumva că în

primul an într-advăr, nu

ştiam să gestionez eu

banii. Cumpăram filme

foto, făceam poze laşcoală, deci era o chestie

măreaţă că era mama

plecată, ştiu că primeam

pachete, cum fac şi acum,

duceam bomboane, toată

lumea aştepta, deci tot ce

primeam şi aşa aduceam,

arătam şi bimeînţeles că

unii era cam, se uitau aşa

într-un ochi, majoritatea

nu, majoritatea au fost

deschişi cu mine şi asta,



Te chemă la ea.

În cazul în care a fost unpărinte plecat, cum au

decurs relaţiile între părinţi

în urma plecării acestuia la

muncă în străinătate, când

a plecat tatăl tău în Israel.

Cum te-au influenţat, în

concluziepe tine relaţiile

de răceală dintre ei?

de-asta zic că ma

retrageam în colegii de

şcoală. Era bine.

Probabil am devenit mai

deschisă, eram destul de

închisă cu ei acasă, eram

cumva … Eu nu am

discutat niciodată deschis

cu părinţii mei , n-au fost

personae, să zic, care să m-

atragă, să zică ‘’hai sădiscutăm despre ceva’’, a

fost ceva cam ciudat aşa,

acum mama încearcă să

recupereze ce a pierdut,

cam greu, dar merge. să

zicem, dar…

Nu e cam târziu dar

oricum nu o să mai fie la

fel de deschis, nu se poate

recupera ce am pierdut, dar

asta e.

Perioda când a fost tata

plecat şi mama era încă

acasă, prin telefon. Nu

aveam telefon în casă,

mergeam la nişte prieteni

la care suna tata, cam asta



Să înţeleg că cu mama ta

ai mai salvat ceva din

relaţie

Tu ce crezi, banii

compensează absenţa

părinţilor?

a fost, nu a fost vreodată

mama la el plecată să ne

cheme să vizităm în Israel

ceva, nu, a stat acolo 2

perioade câte 4 ani, nu a

fost nimeni acolo din

familie. Şi a fost doar prin

telefon. Acum, cu mama

tot prin telefon dar am fost

şi eu plecată, în fiecare an

merg acolo…

Da, mă cheamă la ea şi

acum a fost şi ea acasă.

Deci oricum e mai uşor.

Într-adevăr, când a plecat

tata era şi mai greu, era

imediat după revoluţie, lacâţiva ani de fapt, dar era

greu , nu era atâtea

mijloace să comunici.

Acuma e bine.

Ţi-am zis că erau reci.

Întotdeauna au fost un pic

cam reci relaţiile. Tata era

un personaj un pic cam

ascuns , el a avut diferite

escapade şi toate alea, deci

oricum relaţia aşa, şi… nu



Şi o ultimă întrebare, dacă

ai fi pusă să alegi între a fi

împreună cu familia ta şi a

avea bani, ai putea să alegi

vreuna din astea 2?

Da, păi cam asta a fost tot,

îţi mulţumesc foarte mult

pentru interviu.

era foarte bună, aveau

momente când spuneau la

telefon ‘’Vai te iubesc, vai

aşa’’ dar erau momente

când se certau foarte rău

chiar şi prin telefon, adică

nu ştiai niciodată ce o să

vorbească ei acolo în

lumea lor.

Cum m-au influenţat, păi

răceala dintre ei s-atransmis între mine şi ei la

un moment dat, adică nu

mai exista căldura aia din

familie. Acum poate că da,

doar cu mama, cu tata la

fel de rece am rămas dar

…

Da, am mai salvat ceva

din relaţie pentru că am

observat că într-adevăr

munceşte pentru mine, tata

acum munceşte şi pentru

doamna respectivă , dar

asta e, că am trecut prin

perioade dificile, am avut

periode în care am plans

mult, perioade în care nu

ştiam ce să fac, unde s-o



iau, dar, nu m-a afectat

chiar atât.

Nu o compensează dar îţi

oferă o oarecare libertate

de dezvoltare, cel puţin

părinţii ăia care s-au

născut acolo, cum au ai

mei aproape 50 de ani au o

anumită mentalitate şi

poate că plecarea lor în

afară le schimbă puţin dinsistemul ăla de norme şi

reguli pe care-l au din

comunism, e bine că

pleacă, văd altceva, eu

cred că, chiar e bine că

pleacă. Ăia de atunci, ăştia

care sunt, care au născutcopii acum destul de

recent sunt altfel, au altă

mentalitate, dar mai bine

că părinţii ăia de atunci

mai bine că pleacă, să vadă

cam cum merg lucrurile,

cel puţin ai mei s-au

schimbat în bine de atunci.

E cam greu aici. Nu ştiu,

depărtarea asta faţă de

familie, eu nu i-aş mai



vedea acuma nici pe

amândoi umblând prin

casă, nici pe tata să mai

vină să îmi umble prin

lucruri, acum când a fost

mama mi-a fost greu să mă

adaptez cu ea în casă, deci

e o chestie…, mie-mi face

bine. Aş vrea să-i ştiu în

Romania, într-adevăr, dar

nu cu mine în casă. Asta e.

Râde

Interviu 4

Intre Intrebări RăspuRăspunsuri Observaţiisalut. Mă numesc Ghenea

Ionuţ şi fac un proiect la

materia sociologiafamiliei, este vorba despre

relaţia copil-parentalitate

în familia de migraţie şi aş

vrea să îţi pun nişte

întrebări. Eşti de acord?

Mulţumesc mult. Prima

întrebare ar fi care dintre

părinţii tăi a părăsit mediul

familial pentru a pleca la

muncă în străinătate?

Sigur că da.

Prima a fost mama, a



Şi nu s-a mai întors în

străinătate, a rămas acasă.

Ce îmi poţi spune, plecarea

primului părinte l-a

antrenat şi pe celălalt să

plece la muncă în

străinătate?

Adică în ce fel?


motive care au determinat

plecarea la muncă în

străinătate a părinţilor tăi?

plecat acum 4 ani eram în

clasa a XI-a, 2 ani de zile a

fost plecat şi tata după care

s-a reîntors şi a început din

nou munca în ţară.

Nu. Tata a rămas acasă,

mama este în continuare

acolo.Mai exact în Spania.

Da.

Datorită banilor, câştig

mult mai mare

Atât eu cât şi fratele meu

suntem studenţi în Iaşi şi

era destul de greu ca să ne

întreţină pe amândoi. Spre

exemplu la anul trebuie să

dăm amândoi licenţa şi

este destul de greu şi chiar

mă gândesc cum o să facă,



Când au plecat părinţii tăi,

aţi rămas în grija cuiva sau

aţi rămas singuri, fiind

nevoiţi să preluaţi rolurile

din cadrul familiei, când

au fost plecaţi amândoi

odată?

Dacă poţi caracteriza într-

un cuvânt plecarea

părinţilor tăi la muncă în

străinătate…


plecare a lor ?

cum o să fie. Tata s-a

reîntors, cum am mai spus,

iar acum singurii bani pe

care-I primesc sunt de la

mama: Deci tata este acasă

cu, ştim prea bine,

cheltuieli, datorii, cum s-ar

zice, deci tata întreţine

apartamentul iar mama ne

trimite nouă bani, mie şi

fratelui meu ca să avem la

facultate.

Ca să fiu sinceră, nu doar

mama şi tata au fost

plecaţi, dela mătuşă,

verişori, nepoţele, chiar am

3 nepoţei acolo, unu mai

micuţ la grădiniţă şi 2nepoţele în clasa a IV-a

respective clasa a III-a, şi

cum am spus, am rămas

acasă doar cu bunicii, în

rest toţi sunt plecaţi: unchi,

tot tot tot. Cam toată

familia. Am avut noroc că

eram în clasa a XI-a, eram

destul de mare, fratele

meu, mai mare şi am reuşit

cât de cât să ne ajutăm

unul pe celălalt şi într-



Din punctual tău de

vedere, ce efecte a avut

plecarea părinţilor tăi în

plan familial, efecte

positive pe de o parte şi

efecte negative pe de altă

adevăr să preluăm

responsabilităţile

părinţilor.

Despărţire.

A fost bine pentru că m-

am găndit la viitorul meu.

Dacă n-ar fi acolo, n-aş

avea posibilitatea să fac

facultatea şi pe viitor să

am şi eu un serviciu mai

bun, să-mi întemeiez şi eula rândul meu o familie.

Din punct de vedere

afectiv însă, nu e chiar aşa

de bine pentru că, oricând

ai nevoie de sfatul

părinţilor, lucru pe care

nu-l primesc, cu toate că

vorbim la telefon, cu toate

că păstrăm legătura, este

destul de greu. Nu poţi să-i

spui mamei ‘’Ştii, astăzi

mi-a fost rău’’, trebuie să o



parte.

Şi efecte negative?

Următoarea întrebare era

ce-ţi lipseşte cel mai mult

de când au plecat pă rinţii

tăi la muncă în străinătate,

ai zis că tatăl tău e acasă,

încurajez şi eu pe partea

cealaltă pentru că nici ea

nu o duce foarte bine

acolo, ca să zic, iar

momentul în care mă sună

încerc să par destul de

veselă, mulţumită şi să îi

oarecum răsplătesc munca

pe care o face acolo.Nu

ştiu, prin notele, prin

rezultatele pe care le am la

facultate.

Pozitive. Pot să spun că,

încă este bine pentru că,

încă au încredere unul în

celălalt, cum am spus,

vorbesc destul de des la

telefon şi vorbim, înmomentul în care luăm o

hotărâre o luăm încă

împreună, cutoate că

mama este încă acolo,

hotărâre la nivel familial

sau o hotărâre mai mare

pentru că sunt hotărâri care

trebuie luate zi de zi. Nu

poţi să apelezi de fiecare

dată sau să…, nu există o

reuniune de familie la

sfârşit de săptămână , o



dar acum când mama ta

este încă plecată, ce-ţi

lipseşte cel mai mult?



părinţilor?

masă în familie, nu există

toate lucrurile astea, şi

atunci, doar în momentul

care trebuie să luăm o

decizie importantă, sunăm,

vorbim şi în cele din urmă

ajungem la o concluzie, să

zicem noi, cea mai bună.

Lipseşte afectivitatea

mamei, din punct de

vedere sentimental estemai rău.Financiar, destul

de bine. Pot să zic că o duc

bine.

Pot să zic cea mai bună

prietenă, pentru că mamei

îi spuneam totul, iar acumn-am posibilitatea asta,

cred că cea mai bună

prietenă a mea.

O mulţime.Să iau viaţa, să



Cum a fost influenţatăsituaţia ta şcolară de

plecarea părinţilor tăi în

străinătate?

Poziţia ta în cadrul

fac totul pe cont propriu.

Plăteam de la datorii,

mâncare, curăţenie, spălat,

mi-aduc aminte ăn clasa a

XII-a am dat şi

bacalaureatul, pot să spun

că n-am făcut nici o oră de

pregătire şi am fost

singurică. În perioada aia

era plecat şi tata, am zis 2

ani, am rămas la început

singură, fratele meu eradeja în primul an de

facultate ţi eram singură

acasă, ca şi când trebuia să

întreţin eu singură Fratele

meu venea 2-3 luni, între

timp şi-a găsit şi el ceva de

lucru aici şi nu putea ca săvină acasă să lipsească ca

să stăm împreună şi

mergeam singură, că am

învăţat unde se plăteşte

apa şi canalul, tot tot tot.

Mergeam singurică şi

plăteam. Pe lângă asta,

trebuia să fac curăţenie şi

ordine şi la şcoală să merg

şi… destul de greu. Am

zis, nici măcar ceilalţi

membri din familie dacă ar



grupului de prieteni, de

şcoală s-a schimbat odata

cu plecarea părinţilor tăi în

străinătate?

Personalitatea ta consideri

că a suferit modificări în

urma plecării părinţilor tăi

la muncă în străinătate?

Consideri asta o lecţie de

viaţă.

Cum ai menţinut legătura

cu părinţii tăi după

plecarea lor în străinătate ?

Atunci când a plecat

primul din părinţi şi apoi

când a plecat şi celălalt

fi fost să vină pe la mine,

bunica e bătrână, ajunge

destul de greu în oraş ca să

aibă grijă de mine. Am

fost nevoită să învăţ totul

singurică.

Nu m-a afectat deloc. Pot

să spun că am obţinut

premiul II, deci am am fost

bună, la facultate bursă am

luat de la început şi nu m-aafectat deloc şi asta pentru

că am primit o educaţie

destul de bună pentru că

mama mea a ştiut de

mititică să-mi insufle

responsabilitatea şi să îmi

dea o educaţie destul debună şi plecarea ei nu m-a

făcut decăt să mă

ambiţioneze şi mai mult să

învăţ şi aşa cum am spus şi

la început să-i răsplătesc

oarecum tot ce face pentru

mine.

A rămas aceeaşi. Aşa cum

am fost întotdeauna,

sociabilă, comunicativă, la

fel. Nu m-a influenţat



cum au decurs relaţiile

dintre ei?

Te-au influenţat în vreun

fel relaţiile dintre ei?

Ce crezi, banii

compensează absenţa

părinţilor?

Şi dacă ar fi să alegi între a

fi cu familia ta şi a avea

bani, ce ai alege, dacă ai fi

pusă în situaţia asta?

absolut deloc.

Pot să spun că sunt mai

ambiţioasă, mai curajoasă,

mai îndrăzneaţă având în

vedere faptul că a trebuit

să fac totul singurică. Nu

ştiu. Atât aş putea spune.

Cred că în bine. Pe de o

parte chiar mi-a prins bineplecarea lor pentru că asta

o să mă ajute mult în viaţă.

Exact

Telefon. Iar în vacanţelede vară am avut

posibilitatea atât eu cât şi

fratele meu să mergem

acolo. Stăm tot acolo.

Acuma e destul de bine,

avem un apartament

închiriat acolo, se

închiriază pe 5 ani si e

destul de bine, cîând

mergem vara ne reunim

toţi şi suntem împreună.



Cam asta a fost tot. Îţi

mulţumesc mult

Când au fost plecaţi

amândoi a fost bine pentru

că au fost împreună.

Munceau, veneau seara

acasă, era destul de bine,

mă sunau. În schimb,

acum când mama este

plecată şi tata este acasă,

nu ştiu, cred că le este greu

amândurora pentru că tata

este acasă şi se ocupă cu

cheltuieli, datorii acasă,noi la facultate. Oarecum

şi-au împărţit

responsabilităţile, este

destul de bine că se înţeleg

şi încă reuşesc să menţină

legătura, relaţia destul de

strânsă.

Întotdeauna părinţii mei au

fost un exemplu pentru

mine şi da, în bine, bine-

nţeles.

Nu, niciodată.

Sincer aş allege părinţii

pentru că banii se pot



căştiga, sunt destul de

mare şi cred că aş putea să

am şi eu un serviciu, să am

am posibilitatea să mă

întreţin în facultate , atît eu

cât şi fratele meu şi e

destul de greu, nu ştiu. Şi

prin faptul că a plecat, nu,

nicidecum nu o condamn

pe mama mea că este

plecată acolo şi că o duce

foarte bine. A plecatpentru binele nostru şi

pentru viitorul nostru.

N-ai pentru ce. Şi eu îţi

mulţumesc.

Interpretarea datelor calitative

Am încercat în cele ce urmează să facem interpretarea datelor calitative obţinute

pe bază de interviuri, în număr de 4. Am ales câteva întrebări la care am încercat să

facem interpretare, căutând în acelaşi timp categorii.

O dată cu revoluţia din 1989, România a trecut printr-un proces de schimbare

socială. Ceea ce înainte românilor nu le era permis, a devenit accesibil, şi anume

posibilitatea migrării. Migraţia, ca fenomen social, a căpătat proporţii din ce în ce mai



Doi dintre subiecţi au asociat plecarea părinţilor prin cuvântul “bani”; putem face

referire la întrebarea:”Care sunt principalele motive care au determinat plecarea în

străinătate ?” unde toţi intervievaţii au răspuns că principalul motiv a fost situaţia

financiară destul de grea pe care o aveau în familie, astfel că cei doi intervievaţi care au

asociat plecarea părinţilor cu cuvântul “bani” , văd ca pe o modalitate de îmbunătăţire a

situaţiei financiare. Un subiect asociază plecarea părintelui, mai exact a mamei , cu

“despărţire” , în sensul că şi-a pierdut “cea mai bună prietenă datorită distanţei fizice

intervenite. Iar un alt respondent nu a putut asocia plecarea părinţilor cu un singur cuvânt,

fiindu-i imposibil, el în schimb menţionând că i-a fost “destul de greu”.

Subiecţii nu văd în banii trimişi de către părinţi ceea ce le lipseşte în plan familial,

emoţional, educaţional, afectiv. Răspunsurile au fost la trei dintre respondenţi categorice,ei afirmând că banii nu compensează absenţa părinţilor. Doar un singur respondent a

recunoscut că “nu este vorba de a compensa”, întrucât ai nevoie de o situţie financiară

bună, la fel cum ai nevoie şi de afectivitate.

Fiecare respondent are propria părere vis-a-vis de această alegere. Astfel un

respondent alege să aibă familia alături , în detrimentul banilor; un alt respondent vrea să

aibă familia în preajma sa, însă datorită absenţei îndelungate a părinţilor, nu ar mai putea

locui cu aceştia, pentru că s-a dezobişnuit. Un respondent a ales să aibă o situaţie

financiară bună, chiar dacă asta implică distanţarea de părinţii săi iar al patrulea

respondent ar încerca să le satisfacă pe amândouă, aflându-se în imposibilitatea de a alege

între familie şi bani, “pentru că de ambele am nevoie”.

Ca şi efecte positive, în trei cazuri, s-a constatat îmbunătăţirea situaţiei financiare

odată cu plecarea cel puţin a unuia dintre părinţi. În două cazuri, ca şi efecte negative, au

fost invocate, într-un caz, distanţa afectivă dintre părinţi şi copil, resimţită de copilul

rămas acasă, iar într-un alt caz, a fost vorba de absenteism de acasă, în cazul plecării

numai a unuia dintre părinţi. Un respondent a văzut ca efect pozitiv, dar şi negativ în

acelaşi timp, în plecarea părinţilor, divorţul dintre aceştia.

În urma răspunsurilor date de subiecţi, se constată că personalitatea lor s-a

schimbat în mod cert în urma plecării părinţilor.

Conceptul de “personalitate” a fost subiectul unei scalări simple ce a produs patru



moduri în care s-a schimbat personalitatea:

Personalitate

P1 deschisăP2 ambiţioasăP3 conştientP4 realistă

Un subiect declară că a devenit “mai deschis” în ceea ce priveşte relaţiile cu

părinţii şi cu ceilalţi, alt respondent a devenit “mai ambiţioasă, mai curajoasă, mai

îndrăzneaţă”, un altul s-a schimbat în bine, “am devenit puţin mai conştient de ceea ce nu

am lîngă mine şi de ceea ce aş vrea să am”. Al patrulea respondent a încercat “să devin

mai puţin sensibilă, mai realistă, să lupt pentru ceea ce vreau”.

Plecarea părinţilor a avut efecte benefice asupra personalităţii subiecţilor întrucât

aceştia au fost puşi în situaţia de a rezolva anumite probleme fără sprijinul părinţilor,

astfel ei au învăţat să treacă mai uşor peste greutăţile vieţii.

În urma cercetărilor efectuate de către institute acreditate s- a constatat că în urma

plecării părinţilor în străinătate, copiii recurg la abandon şcolar sau absentează de la

cursuri.

În urma interviurilor aplicate de către noi la 2 dintre subiecţi această tendinţă s-a

confirmat, ei afirmând că au început sa lipsească de la cursuri şi că de asemenea le veneagreu să fie prezenţi la ore.

”Am lăsat de o parte tot ce era de învăţat, am început să ies foarte mult în oraş, am

început să am restanţe, acum trag foloasele….”

„Cel mai greu mi-a fost să fiu prezentă la şcoală……… Am avut problema asta la

şcoală pentru că intrasem şi într-un anturaj nu prea plăcut şi nu ştiu poate dacă ar fi fost

mama nu intram în anturajul respectiv »

Însă se aplică si excepţia de la regulă, aşa cum am constatat în urma interviurilor,

unde 2 respondenţi au afirmat că situaţia lor şcolară nu a fost afectată în rău, ci din

contră, în mai bine, contrar aşteptărilor celorlalţi şi de asemenea ca un fel de răsplată

pentru părintele care a plecat la muncă în străinătate. Subiecţii au afirmat că foarte mult

contează educaţia primită de la părinţi. „Pentru că am primit o educaţie destul de bună

pentru că mama mea a ştiut de mititică să-mi insufle responsabilitatea şi să îmi dea o



educaţie destul de bună şi plecarea ei nu m-a făcut decăt să mă ambiţioneze şi mai mult

să învăţ şi aşa cum am spus şi la început să-i răsplătesc oarecum tot ce face pentru mine.”

„Dacă ai totuşi o educaţie la bază şi ştii că nu sunt toate chiar roz.”

La întrebarea „Poziţia pe care o aveai în cadrul grupului de prieteni s-a schimbat o

dată cu plecarea părintelui/ părinţilor?”am avut în vedere faptul că banii pot cumpăra

multe lucruri, dar de asemenea pot să aducă schimbări importante, în bine sau în rău în

viaţa oricărui om.

Din cei 4 intervievaţi, 3 au afirmat că plecarea cel puţin a unui părinte nu a făcut

ca poziţia lor în cadrul grupului de prieteni să se schimbe. Unul dintre ei afirmă că faptul

că avea mai mulţi bani l-a făcut să se simtă puţin mai deosebit faţă de ceilalţi. “Mă

simţeam mai diferit decât ei doar prin faptul că aveam un ban în plus, nimic altceva.”

Un alt respondent afirmă că efecte s-au resimţit in cadrul grupului de la şcoală,unde „ era o chestie măreaţă că era mama plecată, ştiu că primeam pachete, cum fac şi

acum, duceam bomboane, toată lumea aştepta, deci tot ce primeam şi aşa aduceam,

arătam şi bimeînţeles că unii era cam, se uitau aşa într-un ochi, majoritatea nu,

majoritatea au fost deschişi cu mine şi asta…” astfel că, faptul că ai un părinte plecat în

afară care îţi trimite pachete şi bani poate face să fii văzut în moduri diferite, alţii să fie

de partea ta, alţii în schimb să te invidieze. Oricum, migraţia nu mai este astăzi un lucru

extraordinar, face parte din cotidian, din banal. Zilnic, zeci de oameni părăsesc România

în căutarea unui trai mai bun, astfel că acei copii care rămân acasă nu mai sunt priviţi cu

alţi ochi de către prieteni.

“Nu m-a influenţat în nici un fel pentru că nu mai e un lucru neobişnuit să ai

părinţi plecaţi, poate da, dacă eram în perioada aia de la început să pleci în străinătate,

poate s-ar fi uitat altfel la mine că na, mama e plecată, dar aşa situaţia mea nu diferă cu

mult faţă de cea a altor persoane de vârsta mea.”

Migraţia însă are efecte diferite asupra familiilor din România. Nu putem

generaliza de la un caz la altul. Deşi cauzele care au stat la originea plecării sunt de

natură financiară, efectele resimţite sunt diferite. În unele familii, s-a ajuns la despărţirea

părinţilor, aşa cum am văzut şi într-unul dintre interviurile efectuate, intr-ucât distanţa

fizică mare şi grea de suportat duce la răcirea relaţiilor dintre parteneri. Însă , sunt familii

în care depărtarea fizică nu face decât să întărească relaţiile dintre membrii familiei, iar



hotărârile majore să se ia de către toţi, la telefon. Cei rămaşi acasă devin mai conştienţi de

persoanele dragi, de faptul că îşi doresc să le aibă aproape şi ajung să le preţuiască mai

mult decât o făceau înainte.

Legătura între cei plecaţi şi cei rămaşi acasă se păstrează prin telefon, apeluri

către cei dragi pentru a împărtăşi şi bucurii şi tristeţi, deşi cei care rămân acasă încearcă

să ascundă momentele dificile prin care trec pentru a le da curaj părinţilor, astfel copii,

confruntându-se cu toate greutăţile, fiind nevoiţi să se întreţină singuri, ajungând să se

maturizeze astfel înainte de vreme.

“Cu toate că vorbim la telefon, cu toate că păstrăm legătura, este destul de greu.

Nu poţi să-i spui mamei ‘’Ştii, astăzi mi-a fost rău’’, trebuie să o încurajez şi eu pe partea

cealaltă pentru că nici ea nu o duce foarte bine acolo, ca să zic, iar momentul în care mă

sună încerc să par destul de veselă, mulţumită şi să îi oarecum răsplătesc munca pe care oface acolo… »

Efectele pe care migrarea unui părinte le are asupra copiilor diferă şi în funcţie de

sexul acestora. Băieţii, de obicei trec mai uşor peste absenţa părinţilor, se acomodează cu

îndatoririle casnice, în timp ce fetele fiind mai ataşate de părinţi resimt mai dificil

plecarea lor, dar cu toate acestea îşi însuşesc responsabilităţile zilnice căutând să ofere

satisfacţie celor care nu mai sunt lânga ele.

În urma analizei şi interpretării datelor am reuşit să elaborăm următoarele

ipoteze :

Plecarea unui părinte(ambilor părinţi) la muncă în străinătate nu determină

comportamente deviante ale copiilor.

Copiii preiau responsabilităţile părinţilor în urma plecării acestora.

Funcţia socioafectivă îndeplinită de părinţi se diminuează.

familiile de migraţie

Documents

Transcript of familiile de migraţie