Familia La Traci

5/14/2018 Familia La Traci - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/familia-la-traci 1/4

Izvoare scrise cu privire la familie si lacasatorie

V.5. Cei care locuiesc mai sus de crestonai iată ce obiceiuri au. Fiecare ţine în căsătoriemai multe femei. Când unul dintre ei a murit, se iscă între femeile mortului marineînţelegeri, iar prietenii îşi dau toată osteneala şi arată nespusă râvnă ca să afle pe caredintre neveste a iubit-o mai mult cel decedat. Femeia socotită vrednică să primeascăcinstirea este laudată de bărbati şi de femei; apoi e înjunghiată de ruda ei cea mai apropiată.Şi după aceea, trupul acesteia este înmormantat împreună cu cel al barbatului ei. Celelaltefemei socot o mare nenorocire aceasta, căci li se aduce astfel o mare ocară.

Herodot (sec. V a. Chr.), Istorii , V,5, IIR, p. 65.

V.6. Iată şi datinile celorlalţi traci. Îşi vand străinilor copii, iar pe fete nu le păzesc, ci ledau voie să aibă legături trupeşti cu bărbaţii care le plac. Îşi păzesc, însă, nevestele custrăşnicie, cumpărându-le cu mulţi bani de la părinţi.

Herodot, Istorii , V,6, IIR, p. 67.

(Geţilor) Nu le place să cultive acelaşi ogor mai mult de un an,

iar după ce au îndeplinit toate muncile, alţii, care le urmează

în aceleaşi condiţii, le iau locul.

acolo femeia nu se face vinovată faţă de

copii vitregi, ci poartă de grijă celor lipsiţi de mamă,

iar soţia cu zestre nu ajunge stăpâna bărbatului

şi nici nu se încrede într-un amant chipeş.

Zestrea cea mai de seamă este cinstea părinţilor

şi virtutea femeii pentru care legământul căsătoriei rămâne trainic;

ea nu se tem de alt bărbat.

Horaţiu (65-8 a. Chr.), Ode, III, 24, 9-24, IIR, p. 211.



Căci voi, după cum spui, sunteţi foarte cumpătaţi, pe câtă vreme sciţii şi tracii beau vinneamestecat de loc [cu apă], atât femeile cât şi bărbaţii, şi îl împrăştie pe hainele lor,socotind că este o deprindere frumoasă şi aducătoare de fericire.

Platon, Legile, VII, 637 d, IIR, p. 103.

Nevestele sciţilor au tatuat trupurile femeilor trace - ale acelor (traci) care locuiesc învecinătate, la vest şi la nord - făcând un desen cu ace. De aceea, după mulţi ani, femeiletrace care fuseseră batjocorite au şters (urma) nenorocirii lor într-un fel special, gravânddesene şi pe restul pielii, pentru că semnul insultei şi al ruşinii se aflau pe ele, fiind socotitcă desenul (ornamental), să şteargă ocara prin calificativul de podoabă. (Sciţii) au poruncittuturor cu atâta trufie, încât serviciul de sclav, atât de jalnic pentru toţi, s-a trimis urmaşilor

cu un cuvânt scitic, aşa cum era el.

Clearh din Soloi, IIR, p. 123.

N-ai văzut oare acolo femeile libere pline de semne făcute cu fierul roşu şi care cu atât aumai multe semne şi mai variate, cu cât se arată a fi mai nobile şi din părinţi mai de ispravă?- Ce vrei să spui cu aceasta? Că pe regină, pe cât se pare, nimic nu o împiedică să fiînsemnată cu fierul roşu; dar socoţi că pe rege îl împiedică ceva?

Dion Chrysostomos, Discursuri , XIV, 19, IIR, p. 451.

Dintre felurile de viaţă cunoscute până astăzi, pe care să-l alegem în locul acesteicomunităţi, prescrisă de noi acum femeilor? Oare felul de viaţă pe care-l duc tracii şi multealte neamuri, care pun femeile să lucreze pământul, să pască vacile şi oile şi să slujeascăfără a se deosebi întru nimic de sclavi?

Platon (427-347 a. Chr.), Legile, VII, 805 d, e, IIR, p. 103.

Fiecare se căsătoreşte cu trei şi patru femei. Sunt unii care au şi treizeci de soţii. Ei lefolosesc ca pe nişte sclave. Au legături trupeşti cu numeroase femei şi se unesc cu ele perând. Femeia spală şi serveşte pe bărbatul cu care a trăit. Cele mai multe, după împreunare,se culcă pe pamant. Dacă una dintre femei este nemultumită, părinţii îşi pot lua înapoi fata,după ce restituie ceea ce au primit pentru ea. Căci oamenii îsi mărită fetele în schimbulunui preţ. La moartea bărbatului, femeile sunt moştenite, întocmai ca şi celelalte lucruri.



Heraclid din Pont ( sec. IVa. Chr.), Fr.28, IIR, p. 130.

Asa suntem noi, tracii toti, si mai ales getii-mă mândresc ca mă trag din neamul acestora

din urmă-: nu suntem din cale afara de cumpatati. Nici unul dintre noi nu ia o sigurafemeie, ci zece, unsprezece, douasprezece si unii chiar mai multe. Cand se intampla samoara cineva care n-a avut decat patru sau cinci neveste, oamenii de prin partea loculuispun: bietul de el, n-a fost insurat, n-a cunoscut iubirea.

Menandru (342-292 a. Chr.), piesa nesigura, 794-795, IIR, p. 135.

La populaţiile barbare femeile îşi ung una alteia faţa, la daci şi sarmaţi până şi bărbaţii îşifac semne pe trup.

Pliniu cel Bătrân (sec. I p. Chr.), Istoria Naturală, XXII, 1(2), 2, IIR, p. 409.

Nici femeile (la traci) nu au o fire slabă. Ele doresc din cale afară de mult sa fie omoratedeasupra cadavrelor barbatilor morti si sa fie ingropate impreuna. Deoarece un barbat aremai multe sotii, pentru a dobandi aceasta cinste, ele dau o mare lupta in fata celor caretrebuie sa hotarasca aceasta. Ea se acorda aceleia care are moravurile si conduita cea mai buna, iar cea care invinge in aceasta intrecere este in culmea bucuriei. Celelalte jelesc cuglas tare si isi arata deznadejdea prin plansete foarte puternice. Iar cei care vor să le

linistească aduc langă rug arme si daruri, spunand ca sunt gata sa trateze sau sa lupte cusufletul celui mort, spre a sti daca acela permite casatoria. Daca nu se da o luptă si nici nuare loc o plată....le aşteaptă pe femei peţitorii. Fetele de măritat nu sunt date bărbatilor decatre parinti, ci in mod public, sunt cumpărate spre a fi luate in căsătorie sau vandute (cuzestre). Se face intr-un fel sau altul, după cat sunt de frumoase si de cinstite. Cele cinstite sifrumoase au pret bun. Pentru celelalte se caută cu bani cineva care să le ia de soţie.

Pomponius Mela (sec. I p. Chr.), Descrierea pământului , II, 2; IIR, p. 289-391.

Tot el (Eustatiu) spune că la traci era obiceiul sa aibă multe femei, în aşa fel ca de la multefemei sa aiba mai multi copii, iar obiceiul acesta se spune ca isi trage obarsia de la regelelor Doloncos (considerat a fi fiul lui Cronos si parintele tracilor dolonci din Chersones),care a avut multi copii de la multe femei.

Arian (95-175 p. Chr.), Fragmente, 60, IIR, p. 599.

.



Barbatii (din Tracia) se fălesc cu numărul femeilor si socotesc lucru de cinste să aibămulte sotii. Femeile, care ţin mult la cinstea lor, se urcă pe rugurile sotilor morti si, ceea cesocotesc cel mai mare semn al curăteniei, se aruncă in flăcări. Femeile de măritat se duc la bărbati nu după hotărârea părintilor, ci acelea care se disting prin frumusete cer sa fievandute la mezat si, dupa ce li se ingaduie sa se stabileasca valoarea lor, se casatoresc nu

dupa obiceiuri, ci dupa preturile oferite; iar cele napastuite din pricina urateniei lor isicumpara cu zestrea lor sotii cu care se marita.

Solinus (sec. III p. Chr.), Culegere de fapte memoriale, 10, 3-4, IIR, p. 729.

Nu este lucru firesc - prin urmare - că oamenii ce socot nefericită viaţa fără multe femeifemei să creadă în aceelaşi timp că ar fi un om destoinic şi drept cel căruia îi lipsescfemeile. Socotindu-i < şi <> pe cei fără femei, [geţii] s-ar ridica împotriva părerii obşteşti.De bună seamă, întotdeauna s-au pus pe seama femeilor îndemnurile in cele ale cucerniciei,

căci ele împing pe bărbaţi la o prea mare slăvire a zeilor, la serbari in cinstea lor si la actede adoratie. Iata ce mai spune acelasi poet, aducand pe scena un sot suparat de cheltuielile pe care le fac femeile cu jertfele. Cuvintele sotului sunt: "ne prăpădesc zeii, nu altceva, maiales pe noi cei căsătoriti. Căci mereu este nevoie să se facă o serbare" Pe misogin il pune saaduca aceleasi invinuiri: "jertfeam de cate cinci ori pe zi. Cinci sclave loveau chimvalele,stand in cerc, iar altele scoteau urlete" Ar fi, asadar , o absurditate sa se creada ca la getisunt socotiti evlaviosi indeosebi cei necăsătoriti. Nu ne putem indoi-din cele spuse dePosidoniu-si, de asemenea, bizuindu-ne pe intreaga istorie a getilor, că in neamul lor ravna pentru cele divine a fost un lucru de căpetenie.

Strabon (63 a. Chr.-19 p. Chr.), Geografia, VII, 3-4; IIR, p. 229.

Femeile muncesc şi ele la câmp şi de îndată ce au născut, îi slujesc pe bărbaţi, punându-i săstea culcaţi în locul lor. Adesea ele nasc la muncile câmpului. Spală copilul, şezând pe vinelângă apa unui râu, şi-l înfaşă.

Strabon, Geografia, III, 4, 17; IIR, p. 223.

Căci locuitorii de pe lângă Istru se tatuează şi se îmbracă în veşminte colorate. Dionisiuafirmă că atunci când cineva mai mare la istrieni este numit „cel alb", aceasta i se spune în

mod ironic, ca şi cum ar avea fruntea curată şi albă; trebuie, dimpotrivă, să înţelegi că estetatuată.

Aristofan, Babilonienii ; IIR, p. 91.

Familia La Traci

Documents

Transcript of Familia La Traci