Falsurile Lui Han Van Meegeren

5/9/2018 Falsurile Lui Han Van Meegeren - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/falsurile-lui-han-van-meegeren 1/17

Falsurile lui Han van

Meegeren



Han van Meegeren (Henricus Antonius van Meegeren) se naşte în1889 la Overijssel ca al treilea copil într-o familie de burghezi dinprovincia Deventer şi moare în 1947 în Amsterdam.Deşi s-a arătat entuziasmat, copil fiind, de lucrările pictorilor olandezi aiperioadei baroce, dezvolarea sa artistică a fost întârziată de tatăl său

care i-a interzis orice fel de manifestare artistică. Urmând liceul Burger, îl întâlneşte pe profesorul şi pictorul Bartus Korteling care devinementorul său. Acesta nutrea o mare admiraţie faţă de lucrările lui JanVermeer de care era puternic inspirat şi îl iniţiază pe tânărul vanMeegeren în maniera de crea şi folosi culorile a strălucitului pictor.Cu toate acestea, tatăl nu i-a impărtăşit pasiunea pentru artă şi îl

convinge să studieze arhitectura. Han umează cursurile facultăţii dearhitectură din Delft, oraşul natal al lui Vermeer; trece uşor examenele,dar neintenţionând să devină arhitect renunţă să îşi dea examenul final.Se dovedeşte totuşi un bun arhitect – proiectează centrul clubului săude canotaj DDS în Delft.În 1913 renunţă definitiv la arhitectură şi decide să urmeze cursurileşcolii de artă din Haga. În 1917 deschide prima sa expoziţie care are succes, iar doi ani maitârziu este acceptat ca membrul al Haagse Kunstkring, o societateexclusivistă a artiştilor din Haga. Începând de acum, devine apreciat şi în afara graniţelor Olandei înspecial pentru desenele şi schiţele sale, dar şi ca potretist.



Căprioara prinţesei Juliana

– cel mai cunoscutoriginal al său



Picteză primele sale copii legale în 1923 – Cavaler râzând şi Veselul fumător amândouă în stilul unui contemporan al lui Vermeer, Franz Hals.Până în 1928,relaţia sa cu criticii de artă se deteriorează pe fondul acestor copii; i sereproşează ataşamentul faţă de maeştrii artei baroce în detrimentul noilor curente artistice şi lipsa originalităţii.Mărturisea că se simte neînţeles şi că va demonstra geniul său nu prin acopia, ci producând ceva al său. Ca urmare, se stabileşte în sudul Franţei cucea de-a doua soţie, unde se antrenează în copierea mai multor artiştiolandezi. Se decide pentru stilul lui Johannes Vermeer ca să creezecapodopera promisă.

Ambiţia lui era să creeze falsul perfect. Aduce la reşedinţa din Franţa pânzăautentică de secolul XVII şi o foloseşte pentru a realiza picturi din culoriprelucrate de el din materie primă în formula originală(lapis lazuli, cinabrul,albul veneţian şi indigo). În plus, utilizează acelaşi tip de pensulă din păr deviezure pe care se presupune că o folosea Vermeer. El inventează o metodăde a învechi o pictură (proces care de obicei durează 50 de ani) şi anume

utilizarea pigmenţilor în amestec cu un compus sintetic , phenolformaldehyde, în loc de ulei, care ar fi cauzat o întărire a stratului de picturădupă aplicare, ce ar fi făcut-o să pară veche de 300 de ani.

După ce termina o pânză, van Meegeren o punea într-un cuptor la 100°C saula 120°C până se întărea, iar apoi rula pânza pe un cilindru pentru a se formacrăpături. Mai târziu, introducea în crăpături cerneală neagră indiană.



Pentru a nu lăsa loc de nici o îndoială, van Meegeren realizează o picturăatribuită lui Vermeer la începutul său artistic în care se inspira din artarenascentistă italiană, în special din operele lui Carravaggio.Isus şi discipolii săi la Emmaus se dovedeşte un fals reuşit care induce în

eroare chiar şi pe cei mai experimentaţi critici de artă care bănuiau că întimpul obscurei sale vieţi, Jan Vermeer vizitase Italia. Acest tablou a fostpentru ei proba absolută. În 1937, tabloul îi este înfăţişat lui AbrahamBrediu, unul dintre cei mai reputaţi critici şi istorici de artă care şi-a dedicat întreaga viaţă studierii operelor lui Vermeer. La scut timp după ce a văzuttabloul, istoricul în vârstă de 83 de ani afirma cu convingere autenticitatea

acestuia şi chiar mai mult: “...sunt inclinat să cred că reprezintă capodoperamaestrului Johannes Vermeer din Delft.” ( Revista Burlington)Alte două falsuri după pictorul olandez au fost Femeie citind o partitură,inspirată de tabloul original Femeie în albastru citind o scrisoare şi Femeiecântând la un instrument după Femeie cu lăută aproape de fereastră.



Isus şi discipolii săi la Emmaus,

1936



Dreapta – Femeie în albastru citind o scrisoare (Vermeer), stânga – Femeiecitind o partitură ( van Meegeren)



Drepta – Femeie cântând la lăută lângă o fereastră (Vermeer), stânga –Doamnă cântând la un instrument ( van Meegeren)



După ce reuşeşte să vândă tabloulIsus şi discipolii săi la Emmaus caoriginal la un preţ ce astăzi e apreciatla aproximativ 4 milioane de dolari,Han van Meegeren se mută la Nisaunde începe o perioadă foarte prolifică

a falsurilor sale. Printre ele enumerăm:Portret de bărbat (Gerard ter Bosch),Cina cea de taină, Interior cu jucători de cărţi, Capul lui Christos,Binecuvântarea lui Iacob, Spălarea picioarelor, Cristos şi femeia adulteră,Cina cea de taină II etc.



Odată cu acest ultim tablou al său devine pentru totdeauna cunoscut caunul dintre cei mai ingenioşi falsificatori ai secolului XX. În timpul ocupaţiei germane a Olandei, unul dintre agenţii lui van Meegeren îi vinde lui Hermann Göring care, prieten fürerului, se consideră la rândul

său patron al artelor şi începe să colecţioneze. Este important de ştiut că înCel de al Treilea Reich, Hitler încerca să dea o direcţie nouă civilizaţieigermane atât socila cât şi cultural. Astfel incep aşa+zisele restaurări alefrescelor din catedrala Schleswig, unde pretinşii restauratori aveau misiuneade a transforma figurile biblice în cele ale vechilor eroi germani şi să adaugemotive naziste. De acum începe să inflorească arta falsificării şi piaţa

acesteia, care se vede extinsă.Un mare diletant, Göring, pretinzând că a găsit un Vermeer mai puţincunoscut, îl cumpără la exorbitantul preţ de 2 milioane de mărci. Acestacere şi părerea fürerului care considera că are un simţ estetic infailibil;acesta îl aprobă, astfel tabloul rămâne pentru câţiva ani sub patronajulnemţilor mai mult ca simbol al puterii lor asupra celorlalte state.

Sfărşitul Celui de al Doilea Război Mondial şi implicarea forţelor americaneaduce o surpriză lui van Meegeren. În 1945, căpitanul Henry Andersondescoperă tabloul Cristos şi femeia adulteră în colecţia personală de artă alui Göring şi curând îl găseşte şi pe cel care i l-a vândut.



Han van Meegeren este arestat pentru colaborare cu forţele naziste şi dupădouă săptămâni de închisoare mărturiseşte că nu a vândut un tablouoriginal, ci o creaţie proprie.Una dintre probele la care era supus un tablou pentru autentificare la

vremea aceea era proba cu alcool: dacă pictura în ulei era mai veche de 50de ani alcoolul etilic nu mai putea să dizolve startul de pictură. Aşadar, vanMeegeren este nevoit să dezvăluie secretul falsurilor sale; guvernul olandez îi pune la îndemână tot ce era necesar pentru a reface un astfel de proces. În prezenţa autorităţilor ia naştere un alt fals, ultimulsău Vermeer: Isus printre doctori.

În 1947 este condamnat la un an de inchisoare pentru fraudă, o pedeapsămai mult simbolică deoarece vocea poporului îl aclama ca fiind cel ce aprotejat patrimoniul naţional şi i-a păcălit pe nazişti. Nu apucă să sfâşeascăpedeapsa pentru că la scurt timp de la aflarea sentinţei moare în urma unuiatac de cord.Criticile care au urmat la adresa picturilor sale au reuşit să traseze greşelitipice celor care falsifică, unadintre ele fiind anacronismul. În Isus şi discipolii săi la Emmaus, de exemplu, apare un capac de ulcior decorat cumotive vegetale (boabe de porumb) care nu existau în secolul XVII, la fel ca întreaga veselă.



În cartea sa Falsificatori, vânzători, experţi – Capitole stranii în istoria artei,Sepp Schuler, unul dintre istoricii de artă care au studiat fenomelul, spune:

“Falsificatorul este un copil al timpului său care predetermină un mod de a teapropia de o operă de artă. Când încearcă să creeze frumos cade pradăprejudecăţiilor epocii sale. El vede arta antică prin prisma fascinaţieispectacolului societăţii sale.(...) Există întotdeauna ceva modern în opera sacare în mod curent este trecut cu vederea de contemporani, dar care va firemarcat de generaţiile ce urmează. La fel precum producţiile lui Bastianini

par smulse din secolul XIX, aşa şi falsurile Vermeer ale lui van Meegerenne amintesc mai mult de arta modernă decât de aceea a Delftului de secolXVII.”



Înaintea procesului, Han van

Meegeren demonstreazătehnica de falsificare în faţaunui critic de artă. Acum ia

naştere ultimul său fals, Isus printre doctori ,1947



Han van Meegeren în timpul procesului

Falsurile Lui Han Van Meegeren

Documents

Transcript of Falsurile Lui Han Van Meegeren