Făinarea viţei de vie

Denumire ştiinţifică:Uncinula necator

Simptome: ciuperca iernează sub formă de miceliu de rezistenţă în scoarţa şi mugurii infestaţi încă din toamnă. Primăvara, după umflarea mugurilor, miceliul devine activ şi produce conidiile care contribuie la infecţia primară. Atacul se manifestă pe toate organele plantei, frunze, lăstari, cârcei, ciorchini şi boabe, de primăvara până toamna târziu. Pe frunze, pe ambele feţe ale limbuli se poate observă o pâslă cenuşie-albicioasă. Sub pâsla de mieliu ţesuturile se brunifică sau se înroşesc, frunzele se grofrează şi se răsucesc spre partea superioară. Frunzele atacate nu cad decât spre toamnă. Pe lăstarii tineri nelignificaţi se poate observa pâsla de miceliu şi fructificaţii pulverulente, de la bază spre vârf. În dreptul petelor cu atac ţesuturile se brunifică. Lăstarii atacaţi stagnează în creştere, iar frunzele se încreţesc. În cazul atacului pe ciorchini, aceştia se brunifică şi pe timp de secetă se usucă. Pâsla miceliană acoperă şi bobiţele, care de cele mai multe ori crapă, oferind un mediu bun de instalare a altor ciupeci care produc putrezirea întregului ciorchine. Ciorchinii atacaţi pot fi acoperiţi în întregime de pâsla de miceliu şi de frunctificaţiile ciupercii. Când atacul se produce în perioade cu umiditate ridicată, pe boabele crăpate se instalează ciuperca Botrytis Cinerea, care produce pagube în toamnele ploioase.

Plante gazdă: este o boală specifică viţei de vie, producând pagube însemnate în zonele cu climat călduros şi umiditate moderată. Atacul se poate produce începând din primăvară până toamna târziu.

Prevenire: a)aplicarea corectă a tăierilor în uscat; b)fertilizarea complexă; c)plantaţia se va menţine liberă de buruieni; d)reglarea raportului dintre numărul lăstarilor pe butuc şi vigoarea sa; e)legarea la timp şi corect a lăstarilor precum şi copilitu şi desfrunzirea la strugurii de masă (lumina solară care cade direct pe miceliu îl distruge).

Combatere chimică: *tratament în vegetaţie cu: a)AFUGAN EC (pirizafos 30%) 0,05%; b)ANVIL 5 SC (hexaconazol 50g/l), 0,06%; c)FOLPAN 50 WP (folpet 50%) 0,15%; d)KUMULUS DF (sulf 80%) 0,3%; e)LABILITE 70 WP (tiofanat metil 20%+maneb 50%) 0,3-0,4%; f)MIRAGE F 75 (folpet 60%+procloraz 15%) 0,25%; g)ORIUS 25 EW (tebuconazol 250g/l) 0,04%; h)QUADRIS SC (azoxistrobin 250g/l) 0,075%; i)RUBIGAN 12 EC (fenarimol 120g/l) 0,04%; j)SHAVIT F 71,5 WP (triadimenol 1,5%+folpet 70%) 0,2%; k)SYSTHANE 12,5 EC (miclobutanil 125g/l) 0,02%; l)TILT 25 EC (propiconazol 250g/l) 0,02%; m)TOPAS 100 EC (penconazol 100g/l) 0,025%; n)TOPSIN M 70 WP (tiofanat metil 70%) 0,01%; o)VECTRA 10 SC (bromuconazol 100g/l) 0,025%.

 Fãinarea vitei de vie - Uncinula necator 

Fãinarea vitei de vie sau oidium -ul este o boalã originarã din America de Nord. In Anglia, a fost semnalatã în 1845,de unde apoi s-a rãspândit în toate tãrile europene.

La noi în tarã a fost semnalatã în 1851. Astãzi se întâlneste în podgoriile din Oltenia, Muntenia, Dobrogea, uneori putând depãsi pierderile produse de manã.

Simptome. Sunt atacate toate organele vitei de vie: frunze, lãstari ierbacei, ciorchini, boabe, din primãvarã pânã toamna târziu. (Fig. 75)

Fig. 75. Fainarea vitei de vie - Uncinula necator

a - atac pe frunze; b - atac pe ciorchini

Pe frunzele bolnave se observã o pâslã albicioasã, constituitã din miceliul ciupercii, formând petele mai mult sau mai putin întinse, pe ambele fete ale limbului. Sub pâsla de miceliu, tesuturile bolnave sunt brunificate, necrozate. Frunzele atacate îsi rãsucesc marginile în sus, se usucã si rãmân prinse de coarde.

Pe lãstari nelignificati, se observã aceleasi pete albicioase, uneori pulverulente. Lãstarii sunt opriti din crestere, frunzele se încretesc, aceastã formã de atac fiind denumitã si "drapel", dupã aspectul pe care îl prezintã.

Pe lãstarii lignificati, se observã numai pete brun roscate.

Atacul pe flori, este foarte grav dar se manifestã destul de rar. Florile atacate se brunificã si se usucã.

Pe ciorchini, atacul este frecvent si pãgubitor. Boabele sunt atacate în toate fazele de dezvoltare. Ele sunt acoperite de o pâslã albicioasã sub care pielita bobului se necrozeazã si crapã continutul se

scurge si sâmburii devin aparenti. In atacuri puternice, toate boabele sunt crãpate iar ciorchinii distrusi în totalitate emanã de la distantã un miros de mucegai.

Cãtre sfârsitul verii pe organele atacate apar niste puncte negre, care sunt periteciile ciupercii.

Agentul patogen. Fãinarea vitei de vie este produsã de Uncinula necator (Schw.) Burr., din familia Erysiphaceae, ordinul Perisporiales, clasa Ascomycetes.

Miceliul ciupercii este ectoparazit, iar ca organe de fixare prezintã apresori din dreptul cãrora se diferentiazã haustori în formã de balonase, care pãtrund în celulele epidermice.

Pe miceliu se formeazã conidioforii ciupercii care sunt simpli, putin flexuosi la bazã si poartã lanturi scurte de conidii. Conidiile mature sunt elipsoidale, gãlbui, ele rãspândesc ciuperca în perioada de vegetatie - aceastã formã conidianã a ciupercii este cunoscutã sub numele de Oidium tuckeri.

Cãtre sfârsitul verii pe organele atacate se formeazã peritecii (cleistotecii), la început gãlbui apoi negricioase, sferice cu perete subtire parenchimatic. Ele sunt prevãzute cu apendici lungi, de 3-7 ori mai lungi decât diametrul periteciei si rãsuciti spre vârf în formã de cârjã sau în spiralã. In peritecii se formeazã mai multe asce ovoide cu câte 4-6 ascospori, elipsoidali hialini si unicelulari.

Ciuperca ierneazã sub formã de miceliu de rezistentã în scoartã si în mugurii lãstarilor infectati sau sub formã de peritecii.

Primãvara miceliul intrã în activitate, odatã cu pornirea în vegetatie a vitei de vie, pe miceliu se diferentiazã conidiofori cu conidii prin care se fac infectiile primare. Pe parcursul perioadei de vegetatie, ciuperca se rãspândeste prin conidii care produc infectii secundare.

Cercetãrile au arãtat cã ascosporii au rol redus în infectiile de primãvarã deoarece ,în conditiile din tara noastrã, ei ajung la maturitate toamna, iar cei care nu se degradeazã pânã primãvara, nu-si mai pãstreazã viabilitatea.

Boala este favorizatã de temperaturi ridicate, în jur de 20-25°C, când perioada de incubatie este între 7-10 zile, mai ales în perioadele de secetã.

Dupã ce s-au produs infectiile, evolutia bolii este favorizatã de temperaturi cuprinse între 18 -25°C,si de umiditatea moderatã a aerului, cuprinsã între 50-80%, când atacul pe ciorchine si boabe produce pagube forte mari.

Ploile abundente împiedicã evolutia bolii pe de o parte deoarece conidiile nu germineazã în picãturile de apã si pe de altã parte este împiedicatã evolutia bolii prin " spãlarea" conidiilor.

Deseori în naturã, se observã hiperparazitismul ciupercii Cicinnobolus cesatii care distruge miceliul si conidiile de Oidium.

Combatere. Se recomandã urmãtoarele mãsuri de profilaxie : pentru a reduce sursa de infectie din plantatie, se recomandã ca lãstarii atacati sã fie distrusi prin ardere, iar butucii puternic infectati ce constituie focare de infectie, vor fi scosi si arsi, aplicarea corectã a lucrãrilor de întretinere: tãiat, legat, prãsit, combaterea buruienilor. Aplicarea corectã a îngrãsãmintelor evitându-se excesul de azot. Se recomandã urmãtoarele mãsuri de combatere chimicã : înainte de pornirea în vegetatie, plantele vor fi stropite cu zeamã sulfocalcicã sau Dibutox 1-1,5%. dupã pornirea în vegetatie când lãstarii au câtiva cm plantele se prãfuiesc cu sulf pulbere; al doilea prãfuit se executã înainte de înflorire sau chiar în

timpul înfloritului iar al treilea se face pe ciorchini, când bobitele sunt mici, continuându-se pânã acestea ajung în pârg. Prãfuirile cu sulf trebuie fãcute dupã ce roua s-a ridicat pentru a evita aparitia arsurilor pe frunze iar în caz de temperaturi ridicate se va prãfui solul de la baza butucilor. Tratamente curative cu Karathan 0,04-0,08%, Morestan 0,04-0,05% sau cu fungicide sistemice pe bazã de Benomyl cât cu diferiti tiofanati. Se recomandã cultivarea de soiuri de vitã de vie rezistente. Soiurile de vitã de vie cu pielita boabelor subtiri, cu ciorchine de boabe dese si albe sunt mai sensibile decât cele cu boabe cu pielita groasã si coloratã. Soiuri sensibile: Riesling Italian, Muscat Ottonel, Cabernet Sauvignon, Grasã de Cotnari, Feteascã albã. Soiuri rezistente: Select, Traminer roz, etc. 

• Făinarea este produsă de ciuperca Uncinula necator, care atacă toate organele verzi ale viţei de vie, pe care dezvoltă un miceliu pâslos de culoare alb-gri, acoperit de o pulbere cu aspect de “făinare”, reprezentând conidiile ciupercii. Atacul este favorizat de timpul călduros şi secetos.

Combaterea se realizează cu produse pe bază de sulf: sulf muiabil, Tyovit, Microtiol, Falcon, Postalon, Topas, Kumulus, Tilt, Anvil, Rubigan, Karathane, Bayleton.

Fainarea- Uncinula necatorSimptome:pe fata superioara a frunzelor- pete decolorate ce pot fi confundate cu mana dar la scurt timp pe ambele fete se acopera de miceliu alb-cenusiu si apare un miros specific de pestelastarii acoperiti de miceliu nu mai cresc, capata un aspect caracteristic- drapelinflorescentele, boabele tinere (iunie), se acopera de miceliu, se brunifica si cadboabele ajunse la dimensiune normala (iulie-august) se acopera de un miceliu alb cenusiu ce cuprinde in scurt timp tot ciorchinele. Pielita apare cenusie-bruna, isi pierde elasticitatea, nu mai creste, se produce craparea boabelor. In plantatie se simte mirosul de peste.Pete superficiale brun-roscat pe coarde(septembrie-octombrie). Nu consituie un pericol in raspandirea ciupercii.Strategia tratamentelor:primul tratament se va efectua in fenofaza de 2-3 frunze etalate, cu un produs pe baza de sulf, numai in parcelele foarte afectate cu un an in urma, la soiuri foarte sensibile si cele invecinate cu plantatii foarte afectate sau neintretinute.Dupa compactare se evalueaza necesitatea aplicarii de tratamente astfel: daca boabele nu au fost afectate –manifestarea noilor simptome nu va determina o degradare semnificativa a productiei si atunci protectia poate fi suspendatala un atac usor (10-30% din ciorchini prezinta cateva boabe atinse de fainare), aplicarea a 2 tratamente poate limita evolutia-dar nu sa o si stopeze. In aceste situatii sulful este cel mai recomandat.Un atac puternic (mai mult de 30%) la ciorchini determina necesitatea unor tratamente regulate cu produse de contact precum permaganganatul de potasiu, sulf pulbere…Odata trecuta parga, strugurii nu mai sunt sensibili la contaminari . dupa aceasta fenofaza frunzele batrane pot fi infestate cu fainare si atunci putem recurge la tratamente pe baza de cupru, pentru a nu lasa ciuperca sa isi dezvolte formele de conservare hibernale.

Bolile vitei de vie: FAINAREA la vita de vie

22 martie 2009, actualizat la: 11:14 am | Publicat in: actualitate | Scris de: redactie

Boala este produsa de ciuperca Uncinula necator cu forma conidiana Oidium tuckeri, afectind toate organele verzi ale vitei de vie : frunze, lastari, flori, boabe. Atacul de oidium este favorizat de un timp calduros si secetos. Pe organele atacate se observa o pasla alba-cenusie, care poate acoperi in intregime sau numai partial organul respectiv. Cel mai frecvent este atacul pe struguri, produs imediat dupa legarea boabelor. Pielita atacata isi pierde elasticitatea, nu mai creste, crapa, apoi prin cresterea pulpei se rupe. In cazul unor atacuri puternice ciorchinii se usuca inregistrandu-se pierderi mari de recolta.

Masuri de prevenire si combatere. Pe linga masurile culturale, se efectueaza prafuiri cu sulf pulbere (25-30 kg/ha), ori stropiri cu sulf muiabil (0,4%), Karathane (0,05-1,0%), Rubigan sau Topsin (0,1%) etc.

In mod obisnuit se aplica 3-4 tratamente, din care unele combinate cu stropirile pentru combaterea manei.