INTRODUCERE

In Europa, cultura viţei de vie a apărut in Turcia, înca din epoca bronzului

(I.Cristea, 1924), deoarece zeul Dionysos adoptat de greci era de origine tracă (Pipidi,

1910).

În România, cultura viţei de vie şi prepararea vinului reprezintă practici umane

datand din cele mai vechi timpuri, deoarece în ţara noastră condiţiile de climă şi sol pentru

această cultură sunt favorabile.

Între ţările cu viticultură şi vinificaţie din Europa, România ca ţară vitivinicolă

ocupă locul 5 (5,4%) la suprafaţa viticolă, locul 6 (3,1%) la producţia de struguri şi locul 6

(2,9%) la producţia de vin. Din sortimentul soiurilor nobile pentru struguri de vin, 73,6%

reprezintă soiurile pentru vinuri albe şi 26,4% soiurile pentru vinuri roşii.

Strugurii au fost “imaginea” sănătăţi de secole. Anumite substanţe aflate în strugure

şi în coaja sa, sunt studiate în vederea obţinerii unui tratament impotriva cancerului şi a

altor boli. Există cercetători care susţin faptul că antioxidanţii continuti de struguri inhibă

dezvoltarea anumitor tipuri de cancer, protejează împotriva bolilor de inimă şi tratează o

gamă largă de boli cum ar fi: artrita, alergiile, probleme circulatorii, diabet etc.

Din nefericire însă viţa de vie are un număr extrem de mare de duşmani naturali

care îi provoacă pagube. Între aceştia se numără o lungă lista de boli provocate de virusuri,

mycoplasme, bacterii şi ciuperci precum şi unele dezechilibre fiziologice, cărora li se

adaugă boli cauzate de unele specii de insecte şi acarieni şi nematozi.

“Beneficiind”de această copleşitoare listă de organisme dăunătoare şi dezordini

fiziologice, cultura viţei de vie şi obţinerea de producţii de calitate sunt imposibile fără

preocupări susţinute de diminuare sau combatere a agenţilor care le produc.

În climatul din partea de sud-est a ţării datorită primăverilor reci şi umede cu

nebulozitate şi condens de lungă durată, cele mai mari pagube le provoacă mana viţei-de-

vie, Plasmopara viticola. Mana viţei de vie a fost observată pentru prima dată în America

de Nord încă din anul 1834 de către coloniştii europeni (Schweintz) pe viţele spontane cât

şi pe cele cultivate. În Europa boala a fost semnalată pentru prima dată în Franţa în anul

1878 , unde patogenul a fost introdus o dată cu materialul port-altoi rezisent la filoxeră.

În anul 1879 se confirmă că boala nou aparută este mana, cauzată de ciuperca

Plasmopara viticola. În decurs de doi ani de la semnalare patogenul pătrunsese în toate

1

ţările din Europa. În perioada imediat următoarea boala s-a extins şi în alte continente:

America de Sud (1890), Africa (1907), Australia (1916-1917), Noua Zeelandă (1926).

În anul 1888 Berlesc şi De Toni stabilesc denumirea ştiinţifică a agentului patogen

care s-a menţinut până în prezent şi a devenit una din cele mai păgubitoare boli ale viţei de

vie : Plasmopara viticola . De altfel, la noi în ţară, această boală este considerată cea mai

păgubitoare boală a viţei de vie.

În podgoria Murfatlar, pagubele produse de mană sunt foarte mari, nu numai în

anul când boala se manifestă cu intensitate, ci şi în anii următori. Pierderile de recoltă

datorate acestei boli pot varia de la 10% până la 70-80% în funcţie de condiţiile climatice

din anul respectiv, care determină atât intensitatea atacului cât şi frecvenţa bolii. Vinurile

provenite de la viile mănate sunt acide, cu un procent foarte mic de alcool (datorită unei

cantităti reduse de zahăr în must). Aceste vinuri se conservă greu şi se pot altera,

prezentând boala numită “băloşirea vinului”. De aceea prin cercetările efectuate în cadrul

acestei lucrări în perioada anului 2010 în cadrul bazinului viti-vinicol Murfatlar, ne-am

propus să contribuim la îmbogăţirea cunoştinţelor privind simptomatologia atacului

ciupercii, biologia şi ecologia agentului patogen responsabil şi a cunoaşterii celor mai noi

si eficiente metode şi măsuri de combatere a acestei boli.

Lucrarea de licenta are ca scop determinarea eficacitatii biologice si eficientei

economice a principalelor fungicide utilizate in Podgoria Murfatlar .

Pentru determinarea eficacitatii biologice s-au efectuat studii pentru inregistrarea

intensitatii si frecventei atacului iar pe baza lor s-a determinat gradul de atac si eficacitatea

produsului utilizat in combaterea manei la vita de vie.

In ceea ce priveste eficienta economica tratamentele de combatere a bolilor şi

dăunătorilor la viţa de vie trebuie făcute în primul rând preventiv, astfel sunt necesare

observaţii riguroase pentru semnalizarea riscului de apariţie a infecţiilor în ceea ce priveşte

bolile sau a depăşirii pragurilor de dăunare la dăunători.

Conform cerinţelor viticulturii moderne trebuie elaborate scheme de tratament

eficiente şi cât mai puţin poluante care să ţină cont de condiţiile ecologice şi economice ale

zonei de cultură.

In vederea optimizării costurilor cu tratamentele fitosanitare, fara a in fluenţa starea

fitosanitară a plantaţiilor, am organizat doua loturi experientale comparative cu doua

scheme de tratamente, utilizand in functie de conditiile climatice si fenofaze atat

fungicide de contact cat si sistemice.

2

CAPITOLUL I

PREZENTAREA PODGORIEI MURFATLAR, A SCOPULUI SI

OBIECTIVELOR CERCETARILORPRECUM SI A METODELOR DE

CERCETARE

1.1 Cadrul natural in care s-au desfasurat cercetarile

1.1.1 Localizare geografică

Podgoria Murfatlar se află amplasată în partea centrală a platformei Dobrogei, de-a

lungul pantelor line ce străjuiesc Canalul Dunăre-Marea Neagră, de la Poarta Albă -

Nazarcea la Cernavodă, apoi spre sud până la Cochirleni şi Rasova, iar spre nord până la

Seimenii Mici.

Podgoria este compusă din centre viticole situate la diferite altitudini : Murfatlar (57 m),

Medgidia (60 m) şi Cernavodă (75 m).

Faţă de ecuator şi meridianul Greenwich, podgoria este aşezată la 44011’ latitudine

nordică şi 28023' longitudine estică, pe valea Carasu, colmatată de-a lungul vremurilor ca

urmare a mişcărilor scoarţei pământului şi a erodării coastelor limitrofe.

Valea Carasu care desparte podişurile Tortoman şi Cobadin, poate fi considerată ca

o depresiune sinclinală, fundul ei fiind drenat în trecut de un râu pierdut într-o zonă

mlăştinoasă, în prezent pe acest traiect existând Canalul Dunăre-Marea Neagră.

Perimetrul fermelor studiate este situat la limita dintre Podişul Dorobanţului şi

Podişul Topraisar, învecinându-se cu canalul Dunărea Marea Neagră la vest şi la nord cu

localitatea Poarta Albă.

Din punct de vedere geomorfic teritoriul studiat se încadrează în podişul sudic

Dobrogean,Valea Carasu.Relieful se caracterizează prin pante mici cuprinse între 3-5%.

Este o regiune de platforma (platforma Dobrogeană joasă cu altitudine mică, 60-80m) ce

pare a fi o câmpie, dar după structura sa morfologică este un podiş tipic. În urma extinderii

în cuaternal a întregii regiuni, platforma a suferit pe de-o parte o acţiune de eroziune, iar pe

de altă parte o acumulare a loessului peste straturile transgresive ale platformei.

Aceste două acţiuni contradictorii au imprimat regiunii cele două trăsături:de câmpie

şi de câmpie ondulată specifice zonei.

3

Fig. 1.1. Harta podgoriei Murfatlar

1.1.2. Scurt istoric al Podgoriei Murfatlar

Din cele mai vechi timpuri, datorită aşezării sale între Dunăre şi Marea Neagră,

teritoriul dobrogean a constituit o mare atracţie şi pentru alte populaţii decât cea locală.

Încă din secolul 7-6 î.H. pe litoralul Pontului Euxin au apărut mari colonii greceşti

sub formă de aşezări urbane ca: Histria, Calatis (Mangalia), Tomis (Constanţa) etc.,

perioadă de care se leagă nemijlocit apariţia şi dezvoltarea comerţului şi consumului de

vinuri pe acest teritoriu, numeroasele date şi vestigii arheologice atestând acest lucru

(Giurăscu C., 1967).

Tradiţia viţei de vie pe meleagurile Murfatlarului este evidenţiată de numeroase

vase de ceramică, amfore, unelte rudimentare de vinificare (teascuri, linuri, etc.,)

basoreliefuri, monede, cosoare, seminţe de struguri, etc., descoperite în localităţile

învecinate cât şi în fortificaţiile de pământ cunoscute sub denumirea “Valul lui Traian” sau

în carierele de piatră de la Basarabi (fig.1,2 si 3)

Mărturii scrise despre prezenţa unei activităţi viti-vinicole în această zonă se

datoresc şi lui Publius Ovidius-Naso (43 î.H.-17 d.H.) poet latin care între anii 9-17 d.H., a

4

fost exilat la Tomis. Pe acest fond de veche şi strălucită tradiţie se pare că a apărut şi

podgoria Murfatlar (Cotea D.V.şi colab., 2000).

Depăşind epoca stăpânirii otomane (1877) şi a consecinţelor atacului filoxeric,

podgoria Murfatlar şi-a continuat din 1907 (data naşterii ei) dezvoltarea (Ciami T.,

2001).

Dobrogea este o zona favorabila culturii viţei de vie. De aceea viticultura

dobrogeană s-a dezvoltat în ritm rapid, ajungând în prezent să ocupe un loc de primă

importanţă.

Regiunea Dobrogei este tăiată de-a curmezişul, puţin mai jos de jumătatea ei, de

celebra podgorie a Murfatlarului, întinsă pe traseul Văii Carasu şi formată din trei centre

viticole: Murfatlar, Medgidia şi Cernavodă, destul de asemănătoare sub aspectul condiţiilor

naturale, al sortimentului de soiuri şi al calităţii vinurilor (Macici M., 1996).

Fig.1.2. Presă de lemn pentru stuguri

(Muzeul de la S.C. România Murfatlar S.A. amenajat cu obiecte ale

Muzeului de Istorie din Constanţa )

5

Fig. 1.3. Vas de piatră pentru scurgerea mustului şi amfore pentru păstrarea vinului

(Muzeul de la S.C. România Murfatlar S.A. amenajat cu obiecte ale

Muzeului de Istorie şi Edificiul Roman cu Mozaic din Constanţa )

Fig 1.4. .Amfore descoperite la săpăturile pentru Edificiul Roman cu Mozaic din Constanţa

6

Denumirea de Murfatlar, versiunea cea mai plauzibilă, vine de la Mürüvet (om

generos), apoi Mürüvetli (om curajos, cu inima deschisă, calităţi superioare, adică om de

omenie), cuvinte din limba vechilor otomani, ce au ocupat şi trăit vremelnic pe aceste

meleaguri, cuvinte care s-au metamorfozat cu timpul în “Murfat”, apoi în Murfatlar – adică

“urmaşii lui Murfat”.(Mujdaba F. şi colab., 1977).

Podgoria Murfatlar, deşi are un renume mondial, este relativ nouă, primele plantaţii

fiind înfiinţate în 1907 din iniţiativa profesorului Vasile Brezeanu, unul din protagoniştii

acţiunii de reconstituire a viilor româneşti în perioada postfiloxerică.

Pentru început au fost plantate 2 ha de vie, în cadrul pepinierei Murfatlar, ce

deţinea suprafaţa totală de 10 ha.

Dealurile calcaroase şi condiţiile climatice din această zonă fiind asemănătoare cu

cele din departamentul Champagne (din Franţa) unde profesorul Vasile Brezeanu studiase

anterior, a hotărât ca pentru început sortimentul să fie reprezentat din soiurile Pinot gris şi

Chardonnay, având destinaţia producerii şampaniei, aşa cum aceste soiuri erau folosite în

Franţa.

Ca urmare, între anii 1913-1916, pe lângă pepiniera Murfatlar, a funcţionat chiar un

mic centru de fabricare a şampaniei sub denumirea de “Lacrima lui Ovidiu”.

Condiţiile de climă şi sol din această parte a ţării au permis însă acestor soiuri

acumularea unor cantităţi ridicate de zahăr, dând posibilitatea realizării unor vinuri cu grad

alcoolic ridicat, cu o mai slabă aciditate şi obţinerea de vinuri licoroase.

Celebritatea podgoriei Murfatlar este legată de vinurile sale dulci, realizate pe cale

naturală, din struguri cu conţinut ridicat în zahăr, culeşi la supramaturare sau, aşa cum se

mai spune la “stafidirea boabelor”.

Performanţa de a acumula cantităţi mari de zahăr în struguri, revine mai ales

soiurilor Chardonnay şi Pinot gris, care ocupă primele locuri în sortimentul podgoriei. Lor

li se adaugă, din grupa soiurilor albe, Muscat Ottonel, Sauvignon şi Riesling Italian, iar

dintre soiurile roşii Cabernet Sauvignon, Pinot noir şi Merlot.

1.1.3. Caracterizarea centrelor viticole din podgoria Murfatlar

Dezvoltarea podgoriei Murfatlar s-a petrecut plecând de la nucleul iniţial al viilor

de la Basarabi, care s-au extins an de an, în lungul văii Cara Su (azi Canalul Dunăre-Marea

Neagră), până la Cernavodă.

7

Din cele 14.611 ha total plantaţii cu viţă de vie cât deţine la sfârşitul anului 2010

judeţul Constanţa, 6.831 ha (46,75%) aparţin podgoriei Murfatlar. Din acestea 3.126 ha

(45,8%) aparţin centrului viticol Murfatlar, 2.002 ha (29,2%) centrului viticol Medgidia şi

1.703 ha (25,0%) centrului viticol Cernavodă.

Arealul viticol al centrului Murfatlar este situat în partea de centru sud-est a

judeţului (platformei dobrogene). Altitudinea medie este de 57 m, solurile în mare

majoritate molice (cernoziomuri şi bălane puţin levigate de diferite subtipuri) cele mai

importante plaiuri fiind: Basarabi, Valul Roman (Valul lui Traian), Biserica Veche, Piatra

Roşie, Cocoşu, Siminoc, Poarta Albă, Colina, Nazarcea, Ciocârlia.

Centrul viticol Medgidia este situat central podgoriei, între celelalte două centre

viticole, Murfatlar şi Cernavodă. Altitudinea medie a plantaţiilor este de 60 m iar marea

majoritate a solurilor pe care sunt înfiinţate aparţin tot clasei molisolurilor, îndeosebi

bălane tipice, de diferite subtipuri şi rendzine cu diferite grade de levigare şi eroziune. Cele

mai importante plaiuri în acest areal sunt: Valea Dacilor, Satul Nou, Tortomanu, Mircea

Vodă şi Cuza Vodă.

Centrul viticol Cernavodă, cel de-al treilea centru al podgoriei este situat în

apropierea cursului Dunării se întinde pe un areal limitat ca hotar la est de comuna Mircea

Vodă, la sud de un aliniament ce pleacă din comuna Peştera către comuna Cochirleni până

la Dunăre, care reprezintă până în nord şi hotarul vestic. Altitudinea medie este de 75 m,

orografia terenului mult mai frământată cu pante şi expoziţii diverse, cele mai multe însă

moderate şi orientate favorabil culturii viţei de vie. Ca tipuri pedogenetice de bază se

întâlnesc soluri bălane, diverse cernoziomuri, rendzine, soluri cenuşii precum şi protosoluri

antropice rezultate în urma construirii Canalului Dunăre-Marea Neagră. Cele mai

importante plaiuri viticole în acest centru viticol sunt: Rasova, Cochirleni, Peştera,

Seimeni, Dealul Viforul, Dealul Hinog şi Ţibrinu.

8

Soiurile recomandate şi autorizate pentru podgoria Murfatlar

Tabelul 1.1.

Direcţia de producţieSoiuri prevăzute

Recomandate Autorizate

Vinuri albe de calitate superioară (d.p.

principală)

ChardonnayPinot gris

Riesling italianSauvignonMuscat OttonelFeteasca AlbaFeteasca RegalaCramposie

Vinuri roşii de calitate superioarăCabernet SauvignonPinot noir

MerlotFereasca Neagra

Struguri pentru masă

Muscat HamburgMuscat d’AddaItaliaAfuz-Ali

Cardinal

1.2. Motivarea alegerii temei si necesitatea cercetărilor

În România mana viţei de vie produsă de ciuperca Plasmopara viticola (Berk.et

Curt) Berl. Et De Toni, este răspândită, începând din ultimele două decenii ale secolului

trecut, în toate centrele viticole din ţară, producând infecţii puternice în perioadele cu

multă umiditate mica din faza de creştere a lăstarilor şi a boabelor.

În viile pe rod, atacul de mană este periculos în lunile mai-iulie, iar în şcolile de

viţe altoite şi în viile tinere chiar până în luna septembrie.

Pagubele provocate de mană plantaţiilor viticole şi producţiei de struguri pot varia

între 10 şi 80% în funcţie de condiţiile climatice.

De la apariţia manei în Europa, spre sfârşitul secolului trecut, şi până în prezent,

numeroşi cercetători şi practicieni au încercat să pună la punct cele mai eficace metode de

combatere a acestei boli păgubitoare. După descoperirea efectului antiperanosporic al

zemei bordeleze, au fost experimentate şi folosite în producţie o gamă foarte variate de

fungicide. În majoritatea ţărilor viticole există numeroase lucrări ştiinţifice care se referă

la combaterea acestui important agent fitopatogen al viţei de vie. Astfel, în Franţa

cercetători precum Chalandon (1979), Leroux (1987) sau Bugaret (1989 şi 1991) studiază

eficacitatea noilor endoterapeutice (Mikal, Ridomil, Galben etc.) şi efectul sinergic

înregistrat împreună cu fungicidele de contact (Mancozele şi Folpet), precum şi aspecte de

rezistenţă a manei la tratamentele curative cu unele din eceste noi preparate. În viticultura

9

italiană, cercetători ca Borog (1990) Egger şi Borgo (1986), Gulino şi Garibaldi (1987)

prezintă în lucrările lor strategia utilizării corecte a noilor fungicide .

Pentru combaterea eficienta a manei in condiţiile pedoclimatice din România s-au

efectuat o serie de cercetări asupra biologiei, ecologiei şi combaterii manei (Filip, 1985;

Popa Gh. 1986).

În condiţiile pedoclimatice ale acestui bazin viti-vinicol cercetările referitoare la

mana viţei de vie au fost puţine şi sporadice. Având în vedere dezvoltarea culturii viţei de

vie în această zonă a ţării, îndeosebi în sectorul privat, astfel de cercetări sunt necesare

pentru a oferi celor interesaţi soluţii tehnologice referitoare la cele mai eficace măsuri şi

metode de prevenire şi combatere a acestei păgubitoare boli.

Toate aceste soluţii nu pot fi elaborate decât pe baza unor temeinice cercetări

privind cunoaşterea biologiei, ecologiei şi combaterii agentului patogen responsabil,

respectiv a ciupercii Plasmopara viticola, in stransa legatura cu conditiile climatice din

aceasta zona, cu soiul cultivat si fenofaza in care se afla planta. Deosebit de important

pentru sectorul privat este elaborarea unei tehnologii eficiente de combatere integrată a

ciupercii Plasmopara viticola, stabilirea unei prognoze corecte a patogenului dar şi

stabilirea momentelor optime de avertizare a tratamentelor.

1.3. Prezentarea scopului si obiectivelor cercetarilor

Scopul lucrarii este evaluarea eficacitatii unor fungicide utilizate in Podgoria

Murfatlar si a eficientei economice a acestora in vederea maximizarii profitului si a

veniturilor totale prin minimizarea cheltuielilor in combaterea manei vitei de vie

Pentru a răspunde necesităţilor scopului propus acestui studiu, si anume pentru a

demonstra eficienta si eficacitatea tratamentelor efectuate impotriva manei la vita de vie,

au fost realizate observaţii, cercetări şi determinări pe tot parcursul anului 2010, in vederea

realizarii obiectivelor de mai jos fara de care nu se poate vorbi de combaterea eficienta

manei la vita de vie:

1. Cercetări privind simptomatologia atacului ciupercii Plasmopara viticola pe

organele vegetative ale viţei de vie.

2. Cercetări privind biologia agentului patogen

forma şi dimensiunile aparatului vegetativ al ciupercii;

evoluţia procesului patologic;

ciclul biologic de dezvoltare al ciupercii.

10

3. Cercetări privind combaterea ciupercii Plasmopara viticola

prognoza atacului;

avertizarea tratamentelor;

determinarea eficacităţii unor fungicide în combaterea manei viţei de vie;

tehnologia combaterii integrate a manei viţei de vie.

4 .Eficienta biologica a tratamentelor in combaterea manei vitei de vie din punct de

vedere al eficacitatii fungicidului

determinarea gradului de atac(GA) pe frunze

determinarea gradului de atac pe ciorchini

calcularea eficacitatii principalelor fungicide utilizate in Podgoria Murfatlar

5. Eficienta economica a tratamentelor in combaterea manei vitei de vie din punct de

vedere al cheltuielilor pa hectar

comparare preturi de achizitie a fungicidelor utilizate in anul 2010

compararea costurilor tratamentelor in diferite scheme de tratament

justificarea cheltuielilor in functie de poductia de struguri obtinuta in anul

2010

1.4. Materialul şi metodele de cercetare

Pentru realizarea obiectivelor propuse, au fost organizate cercetări şi experienţe în

laborator precum şi în plantaţiile viticole din podgoria Murfatlar.

Materialul biologic a fost reprezentat de soiurile de viţă de vie cele mai extinse din

podgoria Murfatlar respective: Pinot gris, Chardonay şi Sauvignon.

Simptomatologia atacului

Pentru descrierea simptomelor şi a tuturor modificărilor produse (patografic) de

atacul agentului patogen Plasmopara viticola la nivelul organelor vegetative ale viţei de

vie (frunze, coarde, cârcei, lăstari şi struguri) în condiţii naturale de infecţie la nivelul

organelor vegetative ale viţei de vie (frunze, coarde, cârcei, lăstari şi struguri) în condiţii

naturale de infecţie au fost efectuate observaţii fenologice pe butuci de control, începând

cu stadiul de dezmugurire şi începutul creşterii lăstarilor şi până la maturitata tehnică de

recoltare a strugurilor şi a începutului căderii frunzelor.

Biologia agentului patogen

Au fost efectuate măsurători şi cercetări în laborator pentru determinarea:

- formei şi dimensiunilor aparatului vegetativ;

11

- formei şi dimensiunilor micro şi macroconidiilor;

- formei şi dimensiunilor oosporilor.

Elaborarea ciclului biologic de dezvoltare al ciupercii

Pentru elaborarea ciclului biologic de dezvoltare al ciupercii Plasmopara viticola, s-a

urmărit biologia agentului patogen cu ajutorul fişei biologice şi a ţesutului centralizat. În

fişa biologică s-au notat prin semne convenţionale fazele de dezvoltare ale agentului

patogen. În tabelul de sinteză s-au trecut datele centralizate, calculate după fişa biologică

privind data germinării oosporilor şi a apariţiei macroconidiilor, a perioadei eşalonării

acestora şi a simptomelor pe organele vegetative ale viţei de vie, precum şi datele climatice

(temperatura şi precipitaţiile) fiecărui stadiu de dezvoltare al patogenului. La baza

elaborării schemei ciclului biologic de dezvoltare al ciupercii au stat bioclimograma şi

biociclul.

Bioclimograma reprezintă expresia grafică a legăturilor reciproce dintre cerinţele de

dezvoltare ale agentului patogen şi condiţiile climatice din bazinul viticol Murfatlar.

Biociclul cuprinde desfăşurarea proceselor de dezvoltare şi înmulţire a agentului

patogen care se reflectă în succesiunea proiectării macroconidiilor şi a zoosporilor, a

realizării infecţiilor primare şi secundare ale acestuia.

Schema ciclului de dezvoltare a agentului patogen Plasmopara viticola a reflectat

astfel complexitatea proceselor ce caracterizează activitatea biologică a acestei ciuperci şi a

stat la baza emiterii avertizărilor de aplicare a tratamentelor de combatere a acesteia.

Combaterea agentului patogen

În vederea elaborării unui complex de măsuri si metode de combatere eficientă a

agentului patogen Plasmopara viticola, s-au efectuat observaţii şi cercetări privind:

- evoluţia stadiilor fenologice ale soiurilor luate în studiu;

- observaţii meteorologice;

- momentele optime de averizare a tratamentelor;

Observaţii fenologice

Pentru a putea aborda problema avertizării tratametelor de prevenire şi combatere a

manei viţei de vie a fost necesar să se cunoască fazele fenologice la principalele soiuri

cultivate în podgoria Murfatlar.

În acest scop, s-au efectuat observaţii fenologice, pentru fiecare fază înregistrându-se

începutul fenomenului (0,5-1%; 10-15% etc.). Când a existat 50-80% de la fiecare fază s-a

12

considerat faza propiu-zisă. Observaţiile s-au efectuat pe butuci de control aleşi ca

reprezentând soiul şi podgoria.

Principalele faze fenologice care s-au înregistrat la viţa de vie au fost:

repaus vegetativ;

dezmugurit

lăstari de 10-15 cm;

începutul înfloritului;

sfârşitul înfloritului;

creşterea boabelor;

compactarea ciorchinelui;

intrarea în pargă;

maturitatea de recoltare;

îngălbenirea frunzelor;

căderea frunzelor.

Aceste observaţii s-au efectuat pe câte 3 butuci de control din fiecare soi. La fiecare

soi s-au observat câte 100 de frunze. Înregistrările s-au efectuat în caiete speciale, iar

observaţiile fenologice sau sintetizat în registrul general sub forma mediei frecvenţei

zilnice a fiecărei faze pentru tot anul.

Obesrvaţiile meteorologice

S-au efectuat observaţii meteorologice referitoare la: temperatura maximă, minimă

(extremele) şi media; umiditatea relativă a aerului maximă, minimă (extremele) şi media;

precipitaţiile, rouă, brumă, vânt, durata umectării frunzelor după ploaie şi rouă.

Averizarea tratamentelor

Mana viţei de vie se dezvoltă intens pe organele tinere, aflate în faza optimă de

creştere, existând o strânsă corelaţie între ritmul de creştere a lăstarilor, condiţiile de

umiditate ridicată şi evoluţia agentului patogen.

În viile pe rod se execută tratamente la averitizare, ultimele 3-4 zile ale frazei de

incubaţie a ciupercii Plasmpora viticola, pentru a preveni infecţiile ce s-ar putea produce la

invazia fructificaţiilor şi germinarea conidiilor de pe petele nou apărute.

Primul tratament corespunde fazei de incubaţie a primei contaminări secundare.

Numai când se crează condiţii optime pentru contaminarea primară, mai ales în viile situate

pe văi şi în zona de câmpie, unde se formează primele focare, primul tratament este util

încă din faza de incubaţie a contaminarii primare şi poate avea un caracter parţial (în

plantaţiile amplasate pe terenuri depresionare).

13

Tratamentele următoare se aplică în cursul fazelor de incubaţie ale contaminărilor

secundare, ţinând seama de suprafaţa organelor neprotejate (circa 20-25 cm şi minimum

2-3 frunze crescute în medie pe lăstar), de remanenţa fungicidului folosit la tratamentul

precedent, de importanţa sursei de infecţie si vitalitatea conidiilor, precum şi de condiţiile

climatice care au favorizat contaminarea.

Infecţiile suprapuse fazei de incubaţie ce a determinat un tratament si infecţiile slabe

ce intervin la scurt timp după tratament nu impun noi măsuri de combatere, decât în cazul

când fungicidele au fost spălate de ploi şi când se produc leziuni pe organele viţei datorită

căderilor de grindină.

Dacă există condiţii favorabile infecţiilor de mană în faza înfloritului viţei de vie,

tratamentele se pot aplica şi în această fază, preferând fungicidele organice sau organo-

cuprice, care sunt mai puţin nocive pentru organele tinere ale plantei decât fungicidele

cuprice.

Un tratament de siguranţă, după scuturarea petalelor, este foarte indicat pentru

protecţia boabelor tinere şi a vegetaţiei care creşte intens în această fază. La acest tratament

trebuie preferate fungicide polivalente, cu bună eficacitate în combaterea manei,

putregaiului cenuşiu şi făinării.

În anii cu precipitaţii frecvente şi infecţii numeroase de mană, cand se creează în

podgorie un mediu infecţios puternic, tratamentele iau caracterul de acoperire, la creşteri

medii ale lăstarilor de circa 20-25 cm.

Stropirile la acoperire nu sunt economice în perioadele secetoase, când nu se găsesc

pete de mană în vie.

Odată cu încetarea creşterii lăstarilor şi intrarea în faza de pârgă a boabelor,

tratamentele contra manei se sistează, dacă ultimul tratament s-a efectuat cu fungicide de

mare remanenţă.

Testarea eficacităţii unor fungicide în combaterea manei viţei de vie

Pentru reuşita prevenirii şi combaterii manei viţei de vie, pe lângă o bună averitizare

a momentelor de aplicare a tratamentelor, o importanţă deosebită o au şi fungicidele

utilizate. În acest scop s-au organizat experienţe într-o plantaţie de viţă de vie în vârstă de

12 ani, cu soiul Muscat Ottonel. Cantitatea de soluţie la un tratament a fost de 1000 l /ha,

iar fungicidele testate au fost dozate corespunzător acesteia.

Pentru stropit s-a folosit pompa manuală cu presiune prealabilă “Gardena”.

Stadiul fenologic al plantei în momentul efectuării tratamentelor a fost:

T1 = înainte de înflorit cu cca o săptâmână

14

T2 = imediat după înflorit

T3 = la închegarea ciorchinilor

T4 = înainte de intrarea în pârgă

T5 = la intrarea în pârgă a soiului

Pentru combaterea ciupercii Plasmopara viticola au fost experimentate 11 fungicide.

Denumirea comercială a acestora, concentraţia (%); substanţă activă, modul de acţiune şi

grupa de toxicitate sunt prezentate în tabelul 1.2.

Tabelul 1.2.

Fungicide utilizate în combaterea manei (Plasmopara viticola)

viţei de vie în podgoria Murfatlar

Nr.

crt.

Denumirea

comercială

Conc% Substanţa activă Modul de

acţiune

Grupa de

toxicitate

1. Antracol 70 WP 0,3 propineb contact IV

2. Captadin 50 WP 0,2 captan contact IV

3. Champion 50 0,3 hidroxid de cupru contact III

4. Dithane M 450 0,2 mancozeb sistemic III

5. Éclair 49 WG 0,05 trifloxistrobin sistemic IV

6. Mikal 75WP 0,3 etilfosfit de al sistemic IV

7. Ridomil plus 48 0,3 nefenoxane sistemic IV

8. Secure 0,125 fenanudon contact IV

9. Quadris 0,075 azoxistrobin contact IV

10. Turdacupral 5 CPU 0,4 ovid de cupru contact IV

11. Zeamă bordeleza 0,5 CuSO4 + var contact III

După cum reiese din acest tabel, produsele testate pentru combaterea manei viţei de

vie au avut în componenţă diferite substanţe active, acţionând atât sistemic cât şi prin

contact majoritatea caracterizându-se printr-o toxicitate redusă aparţinând grupei IV de

toxicitate.

Tehnologia combaterii integrate a ameni viţei de vie

În cadrul unei agriculturi durabile, combaterea integrată a agenţilor patogeni şi a

dăunătorilor joacă un rol foarte important.

Conceptul de combatere integrată presupune îmbinarea armoniasă a diferitelor

metode agrofitotehnice, fizico-mecanice şi bilogice cu cele chimice în scopul mentinerii

15

populaţiilor de agenţi patogeni şi dăunători ai unei culturi sub pagul economic de dăunare

(P.E.D.).

În cazul manei viţei de vie în cadrul combaterii integrate sunt incluse:

- Măsuri agrotehnice şi de igienă culturală. Măsurile ce contribuie la prevenirea şi

reducerea pericolului de infecţie cu mană cuprinse în această categorie sunt :

aplicarea corectă a tăierilor;

dirijarea lăstarilor sau legarea lor răsfirată pe sârmele spalierului;

combaterea buruienilor;

evitarea bălţirii apei în vie;

asigurarea la timp a mijloacelor de susţinere;

realizarea corectă a mijloacelor de conducere.

- Măsuri chimice. Masurile de bază in prevenirea atacului de mană rămân însă

tratamentle chimice. În acest scop sunt recomandate fungicidele din tabelul nr.12,

respectându-se următoarele recomandări:

până la înflorit se vor folosi produse acuprice şi cele sistemice care

înlesnesc creşterea şi dezvoltarea viţei de vie;

pe timpul înfloritului şi imediat după înflorit vor fi utilizate fungicidele

sistemice şi cele polivalente care acţionează atat împotriva manei cât şi a făinării şi

putregaiului cenuşiu.

în a doua parte a vegetaţiei sunt recomandate preparatele pe bază de cupru

sau organo-cuprice, care protejează un timp mai îndelungat viţa de vie.

Un tratament de calitate se realizează prin dispersarea cât mai fină şi mai uniformă a

soluţiei. Trebuie asigurată acoperirea cu soluţie a tuturor părţilor verzi ale butucului, iar a

frunzelor mai ales pe partea lor inferioară, pe unde se produce infecţia. Reamintim că

perioada de maximă atenţie privind aplicarea tratamentelor împotriva manei este cea

situată între începutul înfloritului şi momentul în care bobul de strugure a ajuns la mărimea

normală. În această perioadă, toate organle verzi ale viţei de vie, aflate în plină creştere,

sunt foarte sensibile la atacul ciupercii.

CAPITOLUL II

16

NOTIUNI PRIVIND BIOLOGIA, ECOLOGIA SI COMBATEREA MANEI VITEI

DE VIE AFLATE IN STRANSA LEGATURA CU METODELE DETERMINARII

EFICACITATII SI EFICIENTEI FUNGICIDELOR

Cercetarile realizate in Podgoria Murfatlar au avut ca scop determinarea eficacitatii

biologice si a eficientei economice privind aplicarea tratamentelor in combaterea manei

vitei de vie.

Pentru o buna determinare a eficientei si eficacitatii, studiile trebuie sa aiba la baza

atat notiuni legate de biologia, ecologia si manifestarea bolii, cat si cunostinte privind

modalitatile de combatere a manei vitei de vie.

2.1. Notiuni privind biologia, ecologia si combaterea manei vitei de vie

2.1.1. Simptomatologia atacului ciupercii

Recunoasterea cu usurinta a simptomelor infestarii vitei de vie cu agentul patogen

Plasmopara viticola are o importanţă deosebită deoarece constituie elementul principal pe

care se bazează avertizarea corectă a tratamentelor de combatere ale agentului patogen.

Din observaţiile efectuate în plantaţiile de viţă de vie din podgoria Murfatlar în

perioada 2010 s-a evidenţiat faptul că atacul de mană se manifestă pe toate organele

aeriene ale plantelor, mai ales când sunt tinere. Aceste observaţii au evidenţiat faptul că

ordinea susceptibilităţii organelor vegetative ale viţei de vie faţă de atacul de mană este:

frunze, ciorchini (înainte si după înflorit) boabe, cârcei şi lăstari tineri.

Simptome pe frunze. Frunzele sunt organele cel mai frecvent atacate. Ele pot fi

infectate în toate fazele de dezvoltare, începând de când au abia 0,5 cm diametru. În acest

stadiu infecţia frunzişoarelor poate avea loc pe toată suprafaţa lor, fie prin pătrunderea

directă a miceliului ciupercii, în cazul când stomatele nu s-au format, fie prin stomatele

care se găsesc pe marginea frunzişoarelor.

S-a evidenţiat că infecţiile pe frunze se pot face până în luna octombrie. Cu cât

frunzele cresc şi îmbătrânesc cu atât ele devin mai rezistente la infecţii.

17

Atacul pe frunze se manifestă diferit, în funcţie de faza de dezvoltare a viţei de vie şi

de condiţiile climatice. În mod obişnuit, în locurile unde s-a produs infecţia apar pete de

decolorare, verzi-gălbui, cu aspect uleios şi cu contur nedelimitat, care se extind treptat,

ocupând porţiuni mari din limb. Aceste pete, privite prin transparenţă, au o culoare

asemănătoare cu cea produsă de untdelemn pe stofe, din care cauză se numesc “pete

untdelemnii” (Fig.2.1, Fig. 2.2).

Fig. 2.1. Atac de mana (Plasmopara viticola) faza petelor „untdelemnii”.

18

Fig. 2.2. Mana viţei de vie Plasmopara viticola –Simptome pe partea superioară a

frunzelor (Stadiul petelor undelemnii)

Într-o fază ulterioară şi anume după 1 – 2 zile, pe partea inferioară a frunzelor, în

dreptul petelor apare un puf albicios, care este alcătuit din conidioforii şi conidiile

ciupercii. (Fig. 2.3.).

Fig.2.3. – Mana viţei de vie Plasmopara viticola –Fructificaţiile asexuate de pe partea

superioară a frunzelor (conidiofori cu conidii)

19

După puţin timp, ţesuturile petelor se necrozează, începând de la centru spre

margine, şi capătă o culoare brună-ruginie. În acest stadiu, frunzele par ca arse, din aceasta

cauză forma de atac este cunoscută sub numele de “ arsura frunzelor” (Fig.2.4).

Fig. 2.4. Mana viţei de vie Plasmopara viticola – Stadiul de arsuri pe frunze

Când frunzele sunt tinere şi când după infecţie condiţiile externe sunt excepţional de

prielnice ciupercii, stadiul de pete untdelemnii poate fi sărit, conidioforii apărând pe faţa

inferioară a frunzelor, înainte de a se forma pete untdelemnii.

Spre sfârşitul vegetaţiei (toamna), când condiţiile climatice sunt mai puţin favorabile,

dezvoltării ciupercii, în dreptul locurilor de infecţie apar pete mici, de 1-2 mm diametru

colţuroase, delimitate de nervurile fine, risipite pe toată suprafaţa frunzei. În acest stadiu

conţinutul celular dintre cele două straturi ale epidermei frunzelor este distrus de miceliul

ciupercii. Ca urmare a distrugerii ţesuturilor, zona afectată se necrozează, se brunifică.

Aceste zone alternează cu porţiuni de ţesut sănătos frunzele capătând un aspect mozoicat

(Stadiul petelor în mozaic) (Fig.2.5).

Petele de la suprafaţa frunzelor mozaicate se caracterizează prin faptul că, în general,

nu prezintă conidofori, însă în interiorul ţesuturilor atacate se formează organele de

înmulţire sexuată ale ciupercii, oogoanele şi anteridiile, din fecundarea cărora rezultă

organele de iernare – oosporii.

20

Fig. 2.5. Mana viţei de vie Plasmopara viticola - Stadiul petelor în mozaic

Petele de la suprafaţa frunzelor mozaicate se caracterizează prin faptul că, în general,

nu prezintă conidofori, însă în interiorul ţesuturilor atacate se formează organele de

înmulţire sexuată ale ciupercii, oogoanele şi anteridiile, din fecundarea cărora rezultă

organele de iernare – oosporii.

Simptome pe ciorchinii tineri. În anul 2010 care a fost un an mai ploios, regimul

anual al precipitaţiilor fiind de 610,2 mm, infecţiile de mană au trecut şi pe ciorchinii tineri

producând cea mai gravă formă a atacului. Infecţia se produce prin pedunculii

inflorescenţelor, prin ramificaţiile lor, prin flori sau prin partea lăţită a pedicelului de la

baza boabelor. Florile pot fi atacate chiar înainte de a se deschide prin intermediul

pedicelelor (Fig.2.6) .

21

Fig. 2.6. Mana viţei de vie Plasmopara viticola - Simptome de mană pe flori

Simptome pe boabe. Infecţia pe boabe poate avea loc începând din primele faze de

dezvoltare, până ce ajung în pârgă, fiind cu atât mai păgubitoare, cu cât se petrece mai

timpuriu. Încă din perioada înfloririi, zoosporii ciupercii infectează stigmatul florilor, de

unde filamentul de infecţie pătrunde prin stil până la ovar, care nu se mai dezvoltă şi piere

o dată cu floarea. După fecundaţie, infecţia boabelor se face prin stomatele epidermei, până

ce boabele ajung la mărimea de 2,5 -3 mm în diametru, fază după care stomatele încep să

se suberifice şi să se astupe. Infecţia boabelor continuă să se facă însă până ce ele ating

aproape dimensiunile normale, prin stomatele de pe periniţele de la baza lor. Uneori

infecţia se mai poate face prin leziunile de la suprafaţa boabelor, cauzate de grindină.

Pe boabe, mana se prezintă sub două aspecte deosebite în funcţie de faza de

dezvoltare a boabelor în momentul infecţiei.

Pe boabele tinere, atacul se caracterizează prin apariţia la suprafaţa lor a unui puf

albicios, constituit din conidioforii şi conidiile ciupercii (Fig. 2.7).

22

Fig. 2.7. Mana viţei de vie Plasmopara viticola – Simptome de mană pe boabele tinere

(putregaiul gri)

Această formă de atac, cunoscută sub numele de “putregaiul cenuşiu al boabelor”

este foarte păgubitoare, întâlnindu-se frecvent la noi în ţară în anii ploioşi. În acest caz

infecţia se face prin stomatele de pe suprafaţa boabelor.

Infecţia la boabele mai dezvoltate nu este urmată niciodată de apariţia pufului

albicios. De obicei, pe acestea se formează pete adâncite, de culoare vineţie-mudară, iar

pulpa se brunifică şi se zbârceşte (Fig.2.8)

.

Fig.2.8. Mana viţei de vie Plasmopara viticola – Simptome de mană pe boabele mature (putregaiul brun)

23

În cazul acestui atac, denumit “putregaiul brun”, infecţia se face prin periniţele de la

baza boabelor. În anul 2010 această formă de atac a fost oprită în dezvoltarea sa de seceta

din timpul verii.

Simptome pe lăstari. Lăstarii sunt mai puţin atacaţi (Fig.2.9) . Atunci când infecţia

are loc, aceasta se petrece în zona vârfurilor de creştere. Atacul se recunoaşte prin prezenţa

unor pete de decolorare mai mult sau mai puţin alungite, pe care poate apărea o pâslă

albicioasă formată din conidiofori şi conidii. Pe lăstarii mai evoluaţi apar numai dungi

brune-roşietice fără conidiofori cu conidii.

Fig.2.9. Mana viţei de vie Plasmopara viticola – Lăstari atacaţi

Simptome pe cârcei. Cârceii pot fi şi ei atacaţi; atacul se desfăşoară în mod similar

celui de pe lăstari. Pe aceştia am evidenţiat prezenţa pâslei albicioase formate din

conidiofori cu conidii, urmate de brunificarea şi uscarea lor.

2.1.2. Biologia agentului patogen

Denumirea stiinţifică a agentului patogen responsabil de producerea manei viţei de

vie a fost stabilită în anul 1888 de către Berlese şi De Toni aceasta fiind ciuperca

Plasmopara viticola (Berk. et Curt) Berl et De Toni din Familia Peronosporaceae, Ordinul

Oomycetales, Clasa Phycomycetes.

Forma şi dimensiunile aparatului vegetativ al ciupercii

Aparatul vegetative al ciupercii este un sifonoplast ramificat, ale cărui hife la început

sunt cilindrice, de 8-12 µ diametru (Fig. 2.10 - Miceliul ciupercii), iar mai târziu iau forma

spaţiilor intercelulare pe care le ocupă şi ajung până la 40-60µ diametru.

24

.

Fig. 2.10. - Mana viţei de vie Plasmopara viticola- Aparatul vegetativ al ciupercii

(miceliul)

De-a lungul hifelor miceliene se formează haustori de formă sferică sau oval-

piriformă care pătrund în celulele plantei, unul sau mai mulţi într-o singură celulă.

Capetele hifelor îngrămădite în camerele substomatice ies afară prin stomată, în trufe de

câte 4-5. La început, aceste hife au forma unor tuburi simple, neramificate, care cresc şi se

ramifică bogat în treimea superioară. Aceste prelungiri miceliene sunt conidioforii

ciupercii, ce constituie puful albicios de pe faţa inferioară a frunzelor mănate.

Perioada de timp între momentul infecţiei şi apariţiei conidioforilor, poartă numele de

“perioada de incubaţie” ,durata acesteia variand în funcţie de temperatură şi umiditate.

Perioada de incubatie prezintă o mare importanţă pentru stabilirea momentului de aplicare

a tratamentelor.

Ultimele ramificaţii se termină cu 2-4 vârfuri scurte şi ascuţite, numite sterigme, pe

care se formează microcondiile. (Fig. 2.11).

25

Fig.2.11. - Mana viţei de vie Plasmopara viticola-Conidioforii monopodiali

ramificaţi cu conidii

Conidioforii sunt hialini, cu axul principal gros, de 7 – 9 µ, având o lungime de 300 -

1200µ.

În timp ce se formează conidioforii, vârful sterigmelor se umflă producând conidiile

care se numesc microconidii, conidii de vară sau conidii secundare.

Evoluţia procesului patologic. Ca şi în cazul altor agenţi patogeni şi în cazul manei

viţei de vie procesul patologic în cazul infecţiilor secundare se desfăşoară în trei etape

distincte: infecţia, incubaţia şi manifestarea bolii.

Infecţia. Constă în pătrunderea filamentului de germinaţie al oosporului prin orificiile

stomatelor. Acest process se face în proporţie de 90-100% pe faţa inferioară a frunzelor,

din cauză că aici se găsesc stomatele în număr mai mare. Cunoaşterea acestui fapt are

mare importanţă pentru combaterea raţională a manei. În anii normali şi secetoşi cum a fost

anul 2007 s-a înregistrat un număr de 3-5 infecţii secundare (în funcţie de soi) pe tot

parcursul verii. În anii ploioşi cum a fost anul 2009 premergător studiului nostru, numărul

infecţiilor secundare a oscilat între 18 şi 20 în cursul verii. Determinarea acestui moment s-

a efectuat prin observarea frunzelor la microscop şi are mare importanţă pentru stabilirea

momentelor de aplicare a tratamentelor de combatere a manei. Din experinţele şi

observaţiile efectuate s-a evidentiat faptul că, o umiditate de 95-100% şi o temperatură

cuprinsă între 18 şi 240 C sunt cele mai potrivite pentru infecţie.

Incubaţia. Timpul scurs din momentul în care filamentul de germinaţie a pătruns în

ţesuturi şi până la apariţia conidioforilor, constituie perioada de incubaţie. În această fază

miceliul ciupercii creste şi se dezvoltă în spaţiile intercelulare, ocupând porţiuni aproape

circulare din frunză. Cunoaşterea duratei perioadei de incubaţie prezintă o deosebită

importanţă pentru efectuarea tratamentelor.

Manifestarea bolii. Acesta este marcată de apariţia pufului albicios de pe faţa

inferioară a frunzelor, de pe ciorchini, lăstari şi boabe reprezentat de conidiofori cu conidii.

Ciclul de viaţă al agentului patogen şi evoluţia bolii

Ciuperca iernează sub formă de oospori în frunzele mozaicate căzute pe sol. În

primăvară când temperatura trece de 80 C, iar solul este îmbibat cu apă, oosporii

26

germinează printr-un filament la capătul căruia se formează o macroconidie. Acesta prin

germinare dă naştere la 15 – 20 uneori chiar 60 de zoospori care după 15 – 30 minute se

înconjoară cu o membrană solidă iar picăturile de ploaie îi proiectează pe faţa inferioară a

frunzelor de la baza butucilor. Aici zoosporii germinează tot într-o picătură de apă iar

filamentul de infecţie rezultat va intra în frunză prin osteolul stomatelor şi va da naştere la

miceliul ce se dezvoltă în spaţiile intercelulare. În acest moment apare stadiul petelor

undelemnii. Acesta este infecţia primară, iar durata perioadei de incubaţie este în funcţie

de temperatură.

Din miceliul ajuns la maturitate, ies prin deschiderea stomatelor 4-5 fascicule ce

devin conidiofori cu microconidii (stadiul cu gazon) ce sunt răspândite de vânt la sute de

kilometri şi produc infecţiile secundare (tot prin zoospori, dar mai reduşi ca număr) ale

frunzelor, florilor, lăstarilor, cârceilor, ciorchinilor, a boabelor tinere (rot gris), prin

stomatele boabelor şi a boabelor mai mari (rot brown) prin stomatele pedicelelor boabelor,

sau prin răni.

Producerea infecţiilor secundare se realizaeaza la 110 C , când picăturile de apă din

ploaie sau din rouă se menţin pe organele verzi ale viţei de vie timp de 1 – 2 ore, iar

umiditatea aerului de minimun 75%. Ca număr, infecţiile secundare pot ajunge la 10 – 15

şi chiar la 50 – 60 pe vară (în anumite condiţii).

În perioada septembrie – octombrie, în frunzele cu stadiul de “mozaic necrotic:

prin unirea anteridiilor cu oogoanele se formează oospori în spaţiile lacunare, organele prin

care ciuperca iernează şi astfel ciclul se închide. (Fig. 2.12).

27

Fig. 2.12 – Mana vitei de vie Plasmopara Viticola – Ciclul de viata al ciupercii si evolutia bolii

28

2.1.3. Combaterea manei vitei de vie Plasmopara viticola

Prognoza şi avertizarea. Mana viţei de vie a fost obiectivul la care teoria şi practica

prognozei şi avertizării au fost cel mai mult dezvoltate. Necesitatea avertizării

tratamentelor a izvorât din particularităţile biologice deosebite ale ciupercii Plasmopara

viticola, din influenţa hotărâtoare pe care o au condiţiile climatice asupra epifitotiilor de

mană, precum şi nevoia de a crela fenologia plantei gazdă cu atacul şi aplicarea

tratamentelor.

Principiile de bază sunt urmatoarele trei elemente :

- Principiul biologic, are în vedere stabilirea în timp a ciclului biologic al cipercii.

- Principiul ecologic, are în vedere în primul rând elementele climatice.

- Principiul fenologic, are în vedere colerarea tratamentelor cu fazele fenologice ale

plantei-gazdă şi are în vedere sensibilitatea organelor atacate în diferite faze din fenologia

plantei-gazdă.

Combaterea manei vitei de vie .Numeroşi cercetători au urmărit elaborarea unor

metode eficienţe de combatere a manei viţei de vie, pe baza unei avertizări corecte la

momentul optim a tratamentelor (Lalancette et al. 1988, Nieder G. 1992, Blezer 1993, Hill

1992, Kast 1989, Bläser 1978).

Prin cercetările noastre efectuate pentru avertizarea primului tratament de

prevenire a posibilelor infecţii primare de mană la viţa de vie, s-a urmărit realizarea

condiţiilor minime de germinaţie a cel puţin 15% din oospori, calculându-se suma

temperaturilor efective şi cantitatea de precipitaţii. În bazinul viticol Murfatlar, acest

proces s-a declanşat când în ultimele 24 de ore temperatura a avut în mod constant o

valoare de peste 100 C iar canitatea totală de precipitaţii a depăşit 10 mm. Aceşti

parametrii s-au înregistrat pe data de 17 mai. Pentru realizarea infecţiilor primare prin

oospori a mai fost necesară prezenta unei pelicule de apă timp de cel puţin 6 ore, (condiţie

realizată în zona cercetărilor noaptea prin condens datorită diferenţei de temperatură) iar

planta s-a aflat în faza în care frunzele au avut o lungime de 3 cm.

După încheierea perioadei de germinaţie a oosporilor sursa de infecţie în plantaţie a

fost reprezentată de prezenţa oosporilor. De aceea în perioada de după realizarea infecţiilor

29

primare, s-a determinat perioada de incubaţie a fiecărei contaminări secundare, avertizarea

tratamentelor de combatere a manei realizându-se conform ciclurilor infecţie – incubaţie –

sporulare – infecţie, după cum urmează :

Tratamentul al doilea pentru mana s-a efectuat în ultimele 3 – 4 zile ale fazei de

incubaţie a ciupercii Plasmopara viticola (după apariţia primelor pete undelemnii de mană

pe frunzuliţe); respectiv pe data de 1 iunie. Acest tratament a corespuns fenologic cu

stadiul, în care lăstarii aveau 5 – 6 frunze înainte de înflorit. Tratametul s-a încheiat într-

un interval de 2 – 6 zile.

Tratamentul al III-lea pentru mana a fost avertizat pentru prevenirea primei

contaminări secundare prin oospori, imediat după înflorit, respectiv pe data de 17 iunie.

Acest tratament este foarte important şi obligatriu fiind considerat tratament “cheie”

deoarece prin aplicarea lui se reduce sursa de infecţii secundare prin zoospori şi se

protejează noile creşteri vegetative (frunze şi lăstari).

Tratamentul al IV-lea pentru mana s-a efectuat pe 5 iulie în fenofaza de creştere

a boabelor şi de formare a ciorchinilor pentru prevenirea atacului cu putregai gri pe boabe

tinere, şi pe creşterile vegetative noi care sunt foarte intense în această fază.Acest tratament

s-a repetat deoarece a fost facut cu produse de contact iar dupa aplicarea acestuia a plouat.

Tratamentul al V-lea s-a efectuat în fenofaza de compactare a ciorchinilor,

înainte de intrarea în pârgă a boabelor, realizându-se pe data de 20 iulie.

Tratamentul al VI-lea s-a efectuat după încetarea creşterii lăstarilor şi intrarea

în pârgă a boabelor pentru a prevenii atacul “putregaiul brun’.

Stadiile fenologice în care au fost efectuate aceste tratamente sunt prezentate în fig.

2.13.

30

- dezmugurit - înaintea înfloririi

- sfârşitul înfloririi - creşterea boabelor

- compactarea ciorchinilor - înainte de pârgă

Fig. 2.13. – Stadii fenologice de avertizarea tratamentelor pentru combaterea

manei la viţa de vie (Plasmopara viticola)

31

Tratamentele au fost aplicate preventiv cu tractorul cu masina de stropit Carpi de

1000 l.Pentru o eficienta mai mare unele tratamente impotriva manei vitei de vie au fost

asociate cu cele impotriva fainarii , a moliei acarienilor ,a cotarului cenusiu si a

putregaiului cenusiu, asa cum se vede in schema de tratamente de mai jos (Tabelul 2.1).

Tabelul 2.1.

Produse utilizate si schema de tratamente aplicate in anul 2010

Fenofaza   Boala/daunatorul   Produsul recomandat  

Doza (kg,l/ha) sau conc (%)  

Observatii   Perioada tratamentului

1, Umflarea mugurilor 

FainarePolisulfura de

Calciu6l /400 l

apa

Tratamentul s-a aplicat prin imbaiere cu 600l solutie/ha la temp. medii ale aerului de min 15oC PED = 5-6 acarieni pe mugur sau 15% lastari cu simptome de atac 

02.04- 05.04.2010

Acarieni eriofizi

Cotarul cenusiu, Paduchii testosi, 

Decis 0,03Kg/ha

La PED peste 2 larve/cmp/coarda 

07.04-10.04.2010

Confidor Oil6l /400 l

apa

2, Lastar de 5-10 cm 

MoliiCapcane

feromonale Atra – bot

?

Capcanele de supraveghere sau plasat 5 buc/10 ha pentru stabilirea PED 

12.04.2010

Mana

Captadin 50WP

2,0 kg /ha

Au fost create conditiile producerii infectiei primare de mana ( regula celor trei de 10 )

17.05.-22.05.2010

Antracol 70WP

3kg/ha

1. Temp min. > 10 grade

2. lastar > 10 cm

3. ploi > 10 mm in ultimele 24-48 ore

32

Fainare

Sulf muiabil 4,0 kg

Sulful muiabil si produsele derivate au

si un bun efect acaricid; produs

ecologic ce nu creeaza rase rezistente Kumulus DF 3,0 kg

3, Inainte de inflorire

(tratament de siguranta

obligatoriu) 

Mana 

Mikal M 3,0 kgProduse sistemice sau

penetrante recomandate impotriva manei in tratamentele

de siguranta 

01.06.- 06.06.2010

Ridomil gold MZ

2,5 kg

Fainare Stroby DF 0,2 kg

Produse sistemice sau penetrante

recomandate in conditii cu presiune de

infectie ridicata Vectra 10 SC  0,25 l

Eudemis Pirinex 1,2 l Generatia I

4, Imediat dupa inflorire 

Mana Quadris 0,75 l Produse penetrante cu

efect asupra manei fainarii, excoriozei,

rujeolei 17.06.-

23.06.2010

Éclair 0,5 kg

Putregaiul cenusiu al strugurilor

Switch 0,6 kg

Tratament preventiv de importanta vitala pentru o combatere eficienta de mai tarziu (la parga) 

5, Cresterea boabelor (15

zile dupa inflorit) 

Mana

Turdacupral 50 PU

4,0 kgIn conditii normale (presiune de infectie medie sau scazuta) se recomanda produse de

contact de preferat cuprice 

05.07.-10.07.2010

Champion 50 WP

3 kg

Dithane M45 0,5Kg

Fainare Microthiol 3,0 kg  

Moliile strugurilor G2

Calypso 480 SC 0,1 l ?

6, Cresterea boabelor 

Mana Secure 1,25Kg Datorita ploilor, pe suprafetele stropite cu produse de contact se repeta tratamentul

14.07. -18.07.2010

Fainare Kumulus DF 3,0 kg

33

7,Compactarea ciorchinilor 

Mana, Putregai acid

Zeama bordeleza

5 kg

In aceasta fenofaza produsele impotriva manei ajuta si la maturarea coardelor 

20.07.-24.07.2010

Fainare Sulf muiabil 4kg  

8, La intrarea in parga 

Putregaiul cenusiu (C)

Turdacupral 50 PU

4,0 kg

Desfrunzitul partial in zona strugurilor asigura reusita combaterii 

11.08.-14.08.2010

Acarieni eriofizi si/sau tetranichizi

Peropal 25 WP 1,5 kg

Tratament pentru reducerea rezervei biologice de acarieni in viile cu atac puternic 

9,Cu 2-3 saptamani inainte de recoltat 

Putregai cenusiu (D)

Teldor 1,0 l 

26.08.-30.08.2010

Mythos 3,0 l

Moliile strugurilor G3

Ecotech extra 1,5 kgProdusele biologice se aplica in momentul aparitiei larvelor 

2.2. Metoda de calcul a eficacitatii biologice a tratamentelor impotriva manei

vitei de vie

În aprecierea măsurilor de combatere a bolilor la plante, o importanţă practică

deosebită prezintă cunoaşterea eficacităţii tratamentelor.

În procesele de infecţie şi de manifestare a simptomelor bolii la plante, se disting două

momente principale: atacul şi dauna (paguba).

Atacul este reprezentat valoric prin frecvenţă, intensitate şi grad de atac (Oroian, 2004).

In scopul determinarii eficacitatii biologice a fungicidelor folosite in tratamentul

impotriva manei vitei de vie , au fost efectuate cercetari la SCDVV Murfatlar pe parcursul

anilor 2009-2010.

Notarea atacului de mană pe frunze şi pe struguri s-a efectuat la cca. două săptămâni

după aplicarea ultimului tratament.

Eficacitatea biologică a fungicidelor (E) testate s-a determinat prin observaţii şi notari

privind frecvenţa (F%) şi intensitatea atacului (I), pe baza carora s-a calculat gradul de

atac (GA).

34

Frecvenţa (F) atacului este valoarea relativă a numărului (n) de plante sau organe

ale plantei atacate de un agent fitopatogen (virus, bacterie, ciupercă) raportate la numărul

(N) de plante sau organe observate. Valoarea frecvenţei se obţine prin observaţii directe

asupra unui număr de plante sau organe.

Frecvenţa atacului (F %) se calculeaza după formula:

n= numarul de plante / organe ale plantei atacate

N = numărul de plante / organe observate;

Intensitatea (I) atacului reprezintă valoarea prin care este dat gradul de acoperire

sau de extindere a atacului, raportând suprafaţa atacată faţă de suprafaţa totală observată.

Pentru redarea intensităţii atacului se folosesc scări ce pot avea un număr diferit de clase de

notare. În majoritatea cazurilor, în ţara noastră se foloseşte scara cu 4, 5 sau 6 clase de

intensităţi ale atacului. Aceste clase corespund unor anumite intervale de procente ale

intensităţii atacului

Intesitatea atacului (I ) s-a apreciat in scara “0-6” astfel:

0 = atacul lipseste;

1 = 1-3% din suprafaţa organului vegetativ este atacată;

2 = 4-10% din suprafaţa organului vegetativ este atacată;

3 = 11-25% din suprafaţa organului vegetativ este atacată;

4 = 26-50% din suprafaţa organului vegetativ este atacată;

5 = 51-70% din suprafaţa organului vegetativeeste atacată;

6 = 71-100% din suprafaţa organului vegetative este atacată;

In urma determinarii frecventei (F%) si intensitatii (I) atacului, s-a calculat gradul

de atac (GA), care este expresia extinderii gravitatii atacului. Expresia valorica a acestuia

este data de relatia:

Determinarea frecvenţei, intensităţii şi a gradului de atac are o importanţă deosebită

în evaluarea pagubelor produse, în estimări de pro-ducţie pe parcursul vegetaţiei, în

stabilirea ritmului de aplicare a tratamentelor, precum şi în stabilirea eficacităţii diferitelor

35

F% = n x N/100

GA = F x I / 100

metode şi mijloace de protecţie a culturilor împotriva agenţilor fitopatogeni (Rădulescu şi

Rafailă, 1967).

In vederea stabilirii eficacitatii tratamentelor (E) aplicate impotriva manei vitei de

vie, sunt calculate in prealabil gradul de atac la variantele tratate (Gav) si gradul de atac

la martorul netratat (Gam).

Calculul eficacitatii fungicidelor se face utilizand urmatoarea formula:

2.3. Eficienta economica a tratamentelor pentru combaterea manei la vita de vie

Eficienţa economică este relaţia dintre efectele obţinute (rezultate)şi eforturile

(cheltuielile)depuse într-o activitate economică într-o anumită perioadă de timp.

În general, se consideră că o activitate este eficientă dacă producţia se obţine la

costuri reduse, sau atunci când încasările obţinute din vânzarea rezultatelor pe piaţă

depăşesc cheltuielile care s-au efectuat pentru obţinerea acestora.

Eficienta economica privind tratamentul de combatere al manei la vita de vie se afla

in stransa legatura cu numarul de tratamente aplicate in functie de: fenofaze (dezmugurit,

inaintea infloritului, sfarsitul infloririi, cresterea boabelor, compactarea ciorchinilor, inate

de parga), de modul de actiune al fungicidului (de contact, sistemic, penetrant), de

rezistenta soiurilor la mana si de conditiile climatice din anul de studiu. Toti acesti factori

cumulati influenteaza costul tratamentelor aplicate, reflectandu-se in costurile finale de

productie.

CAPITOLUL III

DETERMINAREA EFICACITATII SI EFICIENTEI FUNGICIDELOR

UTILIZATE IN PODGORIA MURFATLAT IN ANUL 2010

3.1. Localizarea si descrierea loturilor demonstartive.

36

E=(Gam – Gav) x 100 / Gam

Pentru semnalizarea riscului de apariţie a infecţiilor în ceea ce priveşte bolile sau a

depăşirii pragurilor de dăunare la dăunători, sunt necesare observaţii riguroase.

In urma acestor observatii s-a constatat ca tratamentele de combatere a bolilor şi

dăunătorilor la viţa de vie trebuie făcute în primul rând preventiv.

Conform cerinţelor viticulturii moderne trebuie elaborate scheme de tratament

eficiente şi cât mai puţin poluante care să ţină cont de condiţiile ecologice şi economice ale

zonei de cultură.

In vederea optimizării costurilor cu tratamentele fitosanitare, fara a in fluenţa starea

fitosanitară a plantaţiilor, am organizat experiente comparative cu doua scheme de

tratamente diferite.

Pentru aceasta am luat in studiu o parcela din cadrul SCDVV Murfatlar, Ferma nr. 1,

parcela VN 283, plantata in anul 1995 cu soiul Muscat Ottonel. Distantele de plantare sunt

de : 2,2 m distanta intre randuri si 1m distanta intre butuci. Suprafata totala a parcelei este

de 1 ha.

Am împărţit  parcela de 1ha în 2 loturi de 0,5 ha pe care am aplicat scheme de

tratament diferite, cu cele mai reprezentative produse utilizate in podgoria Murfatlar

sactualmente. Am luat în cercetare 20 de butuci în fiecare parcelă la care am analizat

frunze şi ciorchini, urmărind simptomele de dăunare reprezentate prin frecvenţa,

intensitatea şi gradul de atac al bolilor . Aceşti indicatori au fost analizaţi înainte de

efectuarea primului tratament pentru mana şi la aproximativ 8-10 zile de la efectuarea

celorlalte tratamente de combatere.

3.2. Determinarea eficacităţii unor fungicide în combaterea manei viţei de vie

Cercetările privind testarea eficacităţii unor fungicide în combaterea manei viţei de

vie – Plasmopare viticola – au fost efectuate în anul 2010 în perioada 17 mai – 11 august.

În această perioadă temperatura medie a aerului a oscilat între 20,2 şi 36,80C, umiditatea

atmosferică fiind între 16 şi 100% , iar precipitaţiile însumând 273.6 mm (respectiv: 17,3

mm după 17 mai + 43.6 mm în iunie + 211.5 mm în iulie şi 1.2 mm până pe 11 august). În

aceste condiţii deosebite, cu o vară caniculară caracterizată de temperaturi excessive şi

precipitaţii , atacul de mană a avut condiţii optime de dezvoltare atat pe frunze cât mai ales

37

pe struguri; până la data de 15 iulie a plouat 272.4 mm, iar după aceea si până pe data de

11 august au fost condiţii de rouă şi ceaţă persistentă care au declanşat atacuri importante

de mană pe frunzele tinere.

În aceste condiţii pentru prevenirea şi combaterea atacului de mană au fost aplicate

la avertizare, aşa cum am prezentat anterior, un număr de şase tratamente, dintre care 2

înainte de înflorit şi 4 după înflorit.

Menţionăm că primul tratament impotriva manei vitei de vie a fost efectuat cu

produse acuprice. Respectiv: Captadin 2kg/ha si Antracol 3kg/ ha. La tratamentele 2 si 3 s-

au aplicat fungicide sistemice sau penetrante(Mikal 3 kg/ha ,Ridomil Gold 2.5kg/ha,

Quadris 0.75l/ha si Eclair 0.5kg/ha .Tratamentele 4,5 si 6 s-au efectuat cu produse cuprice

care au rol si in maturarea coardelor, si anume:Turdacupral 4 kg /ha, Champion 50WP

3kg/ha, Dithane M 45 0.5kg/ha, Secure 1.25Kg/ha si zeamă bordeleză 5kg/ha.

Ca mod de acţiune unele din aceste produse sunt de contact altele sunt sistemice si

penetrante majoritatea caracterizându-se printr-o toxicitate redusa, fiind încadrate în grupa

a IV de toxicitate.

Eficacitatea biologică a acestor 11 fungicide testate în anul 2010 în combaterea

manei vitei de vie este reprezentată în datele tabelului 18. Din analiza acestuia se constată

că toate aceste produse s-au comportat bine în sensul că au redus mult atacul ciupercii

comparativ cu varianta martor în care butucii nu au fost trataţi după înflorit.

Datele aceluiaşi tabel evidenţiază faptul că, cea mai bună eficacitate în combaterea

agentului patogen au realizat-o produsele: Éclair 49 WG în conc 0,5% şi Quadris în conc

0,075%.

38

Tabelul 18.

Eficacitatea biologică a unor fungicide folosite în combaterea manei viţei de vie

în bazinul viticol Murfatlar , 2010

Nr. crt.

Produsul testat Conc % Substanta activa Mod de actiune

Frunze StruguriEficienta biologica

%F% I G.A% F I G.A% Frunze struguri

1.Antracol 70

WP 0,3 propineb 70% organic de contact 50 20 10,00 55 21 11,55 81,53 69,99

2.Captadin 50 PU

0,2 captan 50% polivalent de contact 45,2 38 17,18 48 25 12,00 68,82 68,82

3.Champion

50WP 0,3 cupru metalic 50 % de contact 21 15,02 3,15 22 9,86 2,17 94,18 94,36

4.Dithane M 45

0,25 mancozeb 80%. de contact 44,2 21 9,28 50 33 16,50 82,86 57,13

5.Éclair49 WG

0,05trifloxistrobin 250 g/kg + cimoxanil 240 g/kg

actiune local sistemica si de

contact 8 2 0,16 8,78 2,8 0,25 99,70 99,36

6.Mikal flash

0,3fosetil Al 500 g/kg +

folpet 250 g/kgactiune sistemica si

de contact 21 15 3,15 18,2 10 1,82 94,18 95,27

7.Ridomil Gold

Plus 0,3Mefenoxam 2.5%+ Cupru metalic 40% sistemic 44,2 17,33 7,66 19,25 11,2 2,16 85,85 94,40

8.Secure

0,12510 % fenamidon si

50% mancozebactiune penetranta si de

contact 9 8 0,72 11 7 0,77 98,67 98,00

9.Quadris

0,075 Azoxystrobin 250g/lactiune sistemica si

de contact 21,3 5,74 1,22 21,5 11,2 2,41 97,74 93,74

10.Turdacupral 50

PU 0,4 cupru metalic 50 % contacts 42 17 7,14 27 16 4,32 86,81 88,78

11.Zeama

bordeleza 0,5Cu SO4 neutralizat cu

hidroxid de Ca contact 47 14 6,58 23,5 15,6 3,67 87,85 90,48

12.Martor netratat

-     95 57 54,15 82,6 46,6 38,49 -

39

Aceste produse au asigurat o protecţie totală atât a frunzelor cât şi a boabelor şi

chiorchinilor împotriva ciupercii Plasmopara viticola; în cadrul acestor variante frecvenţa

(F%) şi intensitatea (I) atacului pe organele vegetative aminitite fiind foarte mica.

În combaterea acestui agent patogen o eficacitate foarte bună a avut-o produsul pe

bază de trifloxistrobin 250 g/kg + cimoxanil 240 g/kg (Éclair49 WG) in concentratie

de0.05% care a avut o eficacitate de 99.70% pe frunze si 99.36% pe struguri, mefenoxan,

respectiv Ridomil plus 48 în conc 0,3%, cu eficacitate în combaterea manei de viţă de vie

de 85.85% pe frunze si 94.40% pe struguri, Mikal 75 WP în conc. 0,3%cu eficacitate de

94.18% pe frunze si 95.27% pe boabe şi Secure în conc. 0,125%; în cadrul căruia

eficacitatea a fost de 98.67% pe frunze si 98% pe struguri.

De asemenea o eficacitate foarte bună au avut-o produsele pe bază de cupru

respectiv: zeama bordeleză în conc. 0,5%; Champion 50 WP în conc 0,3 , şi Turdacupral în

conc 0,4%. În cadrul variantelor în care butucii au fost trataţi cu aceste produse, gradul de

atac (GA%) de mană pe frunze a oscilat între 3,15% şi 7,14% iar pe boabe între 2.17% şi

4.32%. iar eficacitateaa fost intre 86.81% si 94.18% pe frunze iar pe struguri , intre 88.78%

si 94.36%.Comparativ, în cadrul varianţei martor în care butucii nu au fost trataţi după

înflorit gradul de atac pe frunze a fost de 54,0% iar pe boabe de 38,49%. Recomandarea

produselor pe bază de cupru în combaterea manei vitei de vie prin tratamente aplicate după

înflorit, trebuie făcută cu mult discernământ datorită reacţiilor de fitotoxicitate manifestate

îndeosebi pe frunzele şi ciorchinii tineri.

O eficacitate biologica mica au avut-o produsele pe baza de propineb (Antracol

0,03%), pe baza de captan (Captadin 50 PU 0,2% ) si mancozeb (Dithane M 54 – 0,25%)

care au avut un grad de atac cuprins intre 9,28 % - 17,8 % pe frunze si 11,55% - 16,50 %

pe struguri si o eficacitate de 68,82% - 82,86 % pe frunze si 57,13% - 69,99% pe struguri.

40

3.3. Determinarea eficientei economice a fungicidelor

  Pe baza rezultatelor obtinute in urma determinarii eficacitatii biologoce, am

constatat ca cea mai bună eficacitate în combaterea agentului patogen au realizat-o

produsele: Éclair 49 WG în conc 0,5% şi Quadris în conc 0,075%.

Astfel am ales sa calculam si eficienta economica pentru fungicidul cu cele mai bune

rezultate, Éclair 49 WG în conc 0,5%.

1. Produsul utilizat in tratament: Éclair 49 WG (trifloxistrobin 250 g/kg + cimoxanil 240

g/kg)

2. Necesarul de fungicid : 0,5 kg /ha

3. Pret produs tratament : 4786 lei / kg (4786 lei x 0,5 / 1 = 2393 lei / ha)

4. Pret/kg produs recolta : 1,2 Ron / kg

5. Productia medie martor : 4000 kg / ha

6. Productia medie varianta : 8300 kg / ha

7. Cheltuieli totale / ha : 85/100 x 9960 = 8466 lei / ha

8. Venituri totale varianta = productia medie varianta x pret / kg produs

8300 kg x 1,2 Ron / kg = 9960 lei / ha

9. Profit total varianta / ha = venit total varianta – cheltuieli totale

9960 lei – 8466 lei = 1494 lei/ ha

10.Spor productie (∆q) = productie medie varianta - productie medie martor

∆q = 8300 kg / ha – 4000 kg / ha = 4300 kg / ha

11.Valoarea sporului de productie (V∆q) = spor productie (∆q) x pret / kg produs

V∆q = 4300kg x 1,2 lei = 5160 lei / ha

12.Cost spor productie (C ∆q) = pret produs tratament + 30% x cheltuieli totale

C ∆q = 2393 lei + (30 / 100 ) x 8466 lei = 4932,8 lei

13.Profit spor productie ( P∆q) = (V∆q - C ∆q) / ∆q = (5160 – 4932,8)/4300 = 0,053

14.Rata profit ( Rp%) = Profit total / cheltuieli totale x 100

1494 / 8466 x 100 = 17,64%

15.Eficacitatea (E) = (Ga martor – GA varianta)/GA martor x 100 E = (54.15- 0.16)/ 54.15 x 100 = 99

41

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

În urma cercetărilor, observaţiilor şi analizelor privind eficacitatea biologica si

eficienta economica a tratamentelor utilizate in combaterea manei viţei de vie Plasmopara

viticola (Berk et Curt) Berl. Et De Toni s-au desprins următoarele concluzii:

Printre agenţii patogeni cu importanţă economică pentru această plantă de

cultură mana viţei de vie produsă de ciuperca Plasmopara viticola, produce cele mai mari

pagube îndeosebi în anii cu condiţii favorabile;

Presiunea de infecţie atinge cote înalte în perioadele bogate în precipitaţii şi

când umiditatea relativă a aerului este ridicată;

În combaterea integrată a agentului patogen, un rol important îl are

aplicarea măsurilor agrofitotehnice şi de igienă culturale, in stransa relatie cu aplicarea

tratamentelor chimice.

Tratamentele se efectueaza tinanad cont de fenofaza si conditiile climatice

din anul respectiv. În combaterea chimică a agentului patogen până la înflorit se

recomandă utilizarea produselor acuprice; în timpul înfloritului şi imediat după acesta se

recomandă produsele sistemice şi cele polivalente, iar în a doua perioadă de vegetaţie se

recomandă produsele pe bază de cupru sau cele organo-cuprice.

Eficacitatea cea mai bună în combaterea ciupercii Plamopara viticola au

manifestat-o fungicidele: Éclair 49WG în conc. 0,05% , Quadris în conc. 0,075% si Secure

in conc. 0,125%.

Cunoaşterea tuturor mijloacelor şi metodelor cu eficienţă sporită în

combaterea agentului patogen responsabil de producerea manei, contribuie la

îmbunătăţirea tehnologiei de combatere a acestuia;

Eficienta economica se afla in stransa legatura cu eficacitatea biologica a

tratamentelor.

42

Pentru a avea eficienţa scontată, la fiecare tratament trebuie folosită altă

gamă de produse sau, în cel mai rău caz, un produs poate fi folosit la cel mult două

tratamente.

Folosirea aceloraşi produse pentru efectuarea mai multor tratamente scade

eficienţa acestora, din cauza dezvoltării unor forme de rezistenţă în populaţiile de agenţi

patogeni.

Pentru eficientizarea tratamentelor la mana, acestea au fost aplicate

impreuna cu tratamentele pentru fainare si pentru combaterea daunatorilor.

Atacul de mană trebuie prevenit deoarece, după ce infecţia s-a produs,

ciuperca se combate foarte greu, şi numai cu ajutorul fungicidelor sistemice. Atacul este

favorizat de timpul umed şi călduros. Alegerea produsului combativ trebuie să se facă

ţinând cont de preţ, eficacitatea acestuia, de efectele secundare asupra altor boli şi de

posibilitatea apariţiei formelor rezistente.

Deoarece substanţele chimice de combatere au efecte poluante asupra

mediului înconjurător, măsurile de protecţie fitosanitară trebuie aplicate în complex

(combaterea integrală). Bolile criptogamice sunt bolile care produc cele mai însemnate

pagube culturii viţei de vie. În strategia de combatere a acestor boli, metodele cele mai

eficiente sunt, din păcate, metodele chimice.

Recomandăm folosirea alternativă a produselor fitopatogene pentru a nu

crea rase rezistente şi reducerea consumului de produse scumpe prin folosirea acestora în

doze mai mici în amestec cu produse fitosanitare mai ieftine, dar care au acelaşi spectru de

combatere.

43

BIBLIOGRAFIE

Bernaz D., Hogaş C. Billeau A., 1946 – Tratat de viticulură, vol. II, Edit. Arte Grafice, Bucureşti.

Bernaz Gh., Georgescu Fl., Baractaru M., Duşchin Vasilica, Popa Val., Stănescu T., Aronovici N., Barbu I., Bobeleac Maria, 1977 – Adaptarea plantaţiilor de vii clasice în vederea aplicării tehnologiei intensive. Red. Mat. Prop. agric. Bucureşti.

Bernaz Gh., - Viticulură, In Memorator horti-viticol, partea a Vi-a Tip. Art. Print, Bucuresti, p. 437.

Borbo M., 1990 – Criteri d’ impiego degli antiperonosporici su vite nel veneto orientale

Confronto tra prodotii e tra interventi di tipo pereventive ed curative, Atti Giornate Fitopatologiche, Nr. 2, 107-116

Bugaret Y. Clerijeau M., Lafon R., 1989 – Resistance du Mildiou aux phénylamides. Une donnée dand la lutte: le synergie ofurace – folpel” – Phytoms. La Défenae des végétaux, nr. 412.

Bugaret Y. Clerijeau M. 1991 – Le Benalaxyl en viticulture. De surprenantes possibilities – Phytoma – La Dëfenae des végétaus, Nr. 427

Chajandon A. 1979 – Qu’est-ce que Mikal 7 – Phytoma, La Defense des Végétaux, Nr. 200

Constantinescu gH., LăzărescuV., Poenaru I., Mihalca Gh., Oprea D., Oşlăbeanu M., Alexandrescu I., Seewaldt P., 1963 – Indrumătorul viticultorului Edit. Agro-silvică, Bucureşti

Chajandon A. 1979 – Qu’est-ce que Mikal 7 – Phytoma, La Defense des Végétaux, Nr. 200

Egger E. Borgo M., 1986 – Impiegi di antiperonosporici entoterapici a dosaggi, ridatti con attrezzature a basso volume au vite0Atti Giornate Fitopatologiche, Nr. 2, 515-524

Filip I., Averina Marin, 1985 – Acţiunea biologică a unor pesticide în viticultură – Rev. Horticulură nr. 7, 33-37.

44

Filip I. Popa Gh., 1986 – Combaterea integrată în ecosistemele viticole – Lucrările Simpozionului Naţ. De Biologie de la Constanţa, Ecologie şi Protecţia Ecosistemelor, vol. I 108-114.

Gullino M.L. Garobaldi A., 1987 – Strategie per un corretto impiego di nouvi fungicidi antiperonosporici – L’Informatore Agrario 16, 134-136

Leroux P. 1987 – La résistance des champignous aux fungicides – Phytoma – La defense des végétaux nr. 385, 6-14, 31-35

Lup Aurel.,2007- Intriducere in economia si politica rural-agrara- Ex Ponto-Constanta

Mihalache L., Aronovici n., Piţuc P., CondeiGh., Stan M., Tănăsescu Ch., Mustaţă P., Radovicescu Maria, 1984a – Tehnologia de înfiinţare a plantaţiilor de vii roditoare. Red. Prop. tehn. Agric. Bucuresti.

Mihalache L., Macici M., Aronovici N., Condei Gh., Piţuc P., Mihalca Haretia, Toma A., Mărmureanu M., Tănăsescu Ch., Mustaţă P., Radovicescu Maria, 1984b – Tehnologia de cultură a viţei de vie în plantatii pentru struguri de masă. Red. Prop. tehn. Agric. Bucureşti

Mihalache L., Macici M., Aronovici N., Condei Gh., Piţuc P., Mihalca Haretia, Toma A., Mărmureanu M., Tănăsescu Ch., Mustaţă P., Radovicescu Maria, 1984c – Tehnologia de cultură

Mirică I., Baltac Margareta, Filip I., Mărmureanu M., Mirică Afrodita, Toma A., 1984 – Compatibilitatea amestecurilor de insectofungicide folosite în viţa de vie. Red. Prop. tehn. Agric. Bucureşti.

Oprea D.D. 1965 – Lucrări practice de viticultură. Editura did. Pedag., Bucureşti, 210-212, 220-221.

Oşlobeanu M., Oprean M., Alexandrescu I., Georgescu Magdalena Baniţă P., Jianu L., 1980 – Viticultură generală şi specială. Edit. Did. Pedag., Bucureşti.

Tomoioaga Liliana-2006.,Bolile si daunatorii vitei de vie-prevenire si combatere,Ed. Mediamira, Cluj-Napoca

45