FAEOZIOMUL(FZ)

Faeoziomurile sunt soluri nou introduse în taxonomia solurilor de la noi din ţară, incluzând din vechea clasificare (SRCS-1980) solurile cernoziomoide şi, pro parte- cernoziomurile argiloiluviale, cernoziomurile cambice, pseudorenzinele şi solurile negre clinohidromorfe. Faeoziomurile sunt cunoscute şi sub denumiri de cernoziomuri degradate înconjurate de soluri de pădure şi podzoluri, soluri cenuşii închise de pădure sau brunizemuri, soluri cernoziomoide. Faeoziomurile se caracterizează prin următoarea morfologie: un orizont Am, un orizont intermediar (Bt, Bv sau AC) cu culori, având crome şi valori sub 3,5 (la umed) cel puţin în partea superioară şi cel puţin pe feţele elementelor structurale şi fără un orizont Cca în primii 125cm la soluri cu textură mijlocie şi fină sau fără orizont Cca în primii 200cm la soluri cu textură grosieră. Alte caracteristici morfologice ale faeoziomurilor sunt date de diferenţa de culoare a orizontului Am mai mare de 1,5 valori şi crome între materialul aflat în stare uscată şi cel aflat în stare umedă şi de prezenţa peliculelor organo-minerale în orizontul intermediar.

Răspândire şi condiţii naturale de formare Faeoziomurile sunt răspândite pe o supraf de 1.285.000ha în Podişul Sucevei, Platoul Suceava-Fălticeni, şeile Bălcăuţi-Bucecea şi Ruginoasa, unele terase ale Moldovei şi Siretului, în depresiunile Neamţ şi Cracău Bistriţa, în partea înaltă a Câmpiei Române şi Câmpiei Banato-Crişană. Insular apar în depresiunile Braşov, Sibiu, Tg.Secuiesc, estul Câmpiei Transilvaniei. Aceste soluri s-au format pe culmile interfluviale, pe povârnişuri domoale şi pe versanţii moderat înclinaţi. Se întâlnesc frecvent şi pe evantaiele aluvio-proluviale formate în urma depunerilor fluvio-torenţiale în zona de contact dintre suprafaţa plană sau slab înclinată din depresiuni şi suprafeţele înclinate ale versanţilor muntoşi. În zona montană faeoziomurile se întâlnesc numai în unutăţi geomorfologice cu caracter depresionar faţă de relieful înconjurător. *Condiţiile climatice ale ariei de răspândire ale faeoziomurilor se caracterizează prin medii anuale ale temperaturii de 7-9ºC, sume anuale ale precipitaţiilor de 500-700mm şi valori ale evapotranspiraţiei potenţiale de 560-650mm. Regimul hidric este periodic percolativ. *Climatul temperat-continental excesiv din zonele de podiş şi depresiuni subcarpatice precum şi climatul de adăpostire din regiunile montane favorizează formarea şi menţinerea acestor soluri şi alte particularităţi ale cadrului natural cum ar fi cantităţile relativ mici de precipitaţii, distribuirea neuniformă şi cu caracter torenţial al fronturilor pluviale, vânturile puternice care spulberă zăpada spre locurile depresionare. Perioadele secetoase lungi şi ienile lungi împiedică activitatea microorganismelor, constituind factori care favorizează formarea şi menţinerea acestor soluri.

~ 1 ~

Faeoziomurile s-au format sub influenţa unei vegetaţii ierboase mezohidrofile primare sau secundare abundente care s-a menţinut un timp îndelungat. Vegetaţia instalată în urma defrişării pădurilor de foioase (stejar, tei, carpen) sau desţelenirii pajiştilor a fost înlocuită de speciile de plante cultivate datorită pretabilităţii bune a acestor soluri pt categoria de folosinţă arabil. *Faeoziomurile s-au format şi au evoluat pe roci loessoide, depozite argilolutoase constituite din materiale aluviale şi aluvio-pluviale cu textură mijlocie sau mijlocie fină având cantităţi mici de CaCO3. Materialul parental este bistratificat: în partea superioară depozitele au o textură lutoasă-lutoargiloasă, iar la baza profilului de sol textura devine mai fină, lutoargiloasă-argiloasă.Clasificarea Faeoziomurilor:

Faeoziom tipic Faeoziom tipic cu alunecări în valuri stabilizate Faeoziom gleic Faeoziom epistagnic Faeoziom cambic Faeoziom cambic cu alunecări în valuri stabilizate Faeoziom cambic epistagnic Faeoziom cambic mezostagnic Faeoziom argic tipic Faeoziom argic tipic epistagnic

Procese pedogeneticeProcesele de solificare se caracterizează prin bioacumulare intensă şi formarea humusului de tip mull calcic, migrarea coloizilor de humus şi argilă din orizontul A şi depunerea acestora la nivelul orizontului B sub formă de pelicule organo-minerale pe feţele elementelor structurale, în fisuri sau pe pereţii porilor. *Îndepărtarea parţială a coloizilor de humus din orizontul A este cauza diferenţei mari de culoare între starea umedă şi cea uscată a probei de sol. *Unele faeoziomuri parcurg următoarele etape în cursul formării lor: - Etapa de hidromorfie- când solurile au evoluat în regim de luncă cu procese caracteristice de bioacumulare şi gleizare; - Etapa de drenare- când are loc înălţarea evantaielor deluvio-proluviale şi coborârea nivelului freatic, cu procese specifice de bioacumulare mai slabă şi menţinerea gleizării relicte;- Etapa de eluviere-iluviere asociată cu procese de bioacumulare mai slabă, stagnogleizare slabă şi aeraţie.

Alcătuirea şi descrierea morfologică a profiluluiProfilul faeoziomurilor prezintă următoarele succesiuni de orizonturi: Am-A/C-C ; Am-Bv-C ;Am-Bt-C .Orizontul Am (40-60cm) are culoarea negricios brun închisă în stare umedă şi brună cenuşie în stare uscată, textură mijlocie, mijlociu-gosieră sau mijlociu-fină, structură granulară, trecere treptată.

~ 2 ~

Orizontul A/C, Bv sau Bt, are cel puţin în partea superioară culori închise de Am, structură poliedrică subangulară sau prismatică. Oriz. Bv (Bt) are cul brună gălbuie, structură columnoid prismatică sau prismatică.Orizontul Ck apare la adâncimea de 160-180cm, are structură masivă, conţine pete şi vinişoare de CaCO3.

Proprietăţi.Faeoziomurile au o textură mijlocie sau mijlociu fină slab diferenţiată pe profil, valorile indicelui de diferenţiere texturală fiind cuprinse între 1,1-1,3. Când se formează pe materiale bistratificate faeoziomurile au spre baza profilului o textură ceva mai fină iar conţinutul fracţiunilor granulometrice de argilă este mai mare. Aceste soluri sunt afânate, au permeabilitate moderată pt. apă şi aer şi capacitate mare de reţinere a apei utile. Faeoziomurile au un orizont humifer bine dezvoltat cu structură granulară, conţinut de humus de 3,5-6,5%, bine aprovizionat cu elemente nutritive, grad de saturaţie în baze mai mare de 70%, reacţie slab acidă.

SubtipuriFaeoziomurile includ următoarele subtipuri: tipic (Am-AC-Cca), greic (Am-Ame-Cca), psamic (faeoziom cu textură grosieră în primii 50cm), pelic (faeoziom cu textură f. fină cel puţin în primii 50cm), vertic (faeoziom cu orizont vertic situat între baza orizontului A şi 100cm), gleic (faeoziom cu proprietăţi gleice între 50-100cm), calcaric (faeoziom cu carbonaţi de calciu în primii 50cm), cambic (Am-Bv-Cca), argic (Am-Bt-Cca)

Fertilitate şi folosinţă

Faeoziomurile sunt cultivate cu cartof, sf. de zahăr, in-fuior, cânepă. Se pretează pt pomi şi legumicultură. În anii ploioşi apar pe aceste soluri fenomene de stagnare a apei, necesitând lucrări de drenare de suprafaţă. Prin fertilizare cu îngrăşăminte organice şi minerale se obţin sporuri însemnate de producţie.

FAEOZIOMURI GREICE (FZ gr) Subtipurile de sol faeoziomuri greice cunoscute în clasificările anterioare ca soluri cenişii de pădure se definesc printr-un orizont Am, un orizont Ame cu acumulări reziduale de cuarţ şi un orizont Bt având în parte superioară culori de orizont molic (brună închisă).

Răspândire şi condiţii naturale de formare În România faeoziomuri greice se găsesc în estul ţării (Podişul Sucevei, Pod. Bârladului, Depresiunea Cracău-Bistriţa) făcând tranziţia de la cernoziomuri şi faeoziomuri cambice şi argice la argiluvisoluri formate în zonele mai umede. Ele s-au format în zone cu climat mai umed şi mai răcoros decât cernoziomurile cambice pe interfluvii, terase, versanţi slabi înclinaţi sub influenţa vegetaţiei pădurilor de stejar în amestec cu tei, arţar, asociate cu pl-e ierboase cum ar fi

~ 3 ~

Poa nemoralis, Dactylis glomerata, pe material parental reprezentat de depozite loassoide, loess, luturi, depozite nisipoase.

Procese pedogenetice Procesul de pedogeneză se caracterizează prin bioacumulare intensă şi formarea humusului de tip mull calcic, migrarea coloizilor liberi şi a celor depuşi sub formă de pelicule pe particule grosiere rezultând un orizont greic cu eluviere slabă Ame şi un orizont argiloiluvial Bt.

Alcătuirea şi descrierea morfologică a profiluluiAm-Ame-Bt-C sau CcaOrizontul Am (20-30cm) are culoare brună cenuşie închisă, textură mijlocie sau fină şi structură poliedrică subangulară. Orizontul Ame (10-25cm) are cul. Brună cenuşie mai deschisă decât în oriz. Am, textură mai grosieră datorită eluvierii parţiale a particulelor fine, structură poliedrică subangulară şi frecvente particule nisipoase fără peliculă coloidală. Orizontul Bt (70-80cm) are cul. Gălbui închisă, textură fină, structură prismatică, frecvente pete de oxizi de fier şi concreţiuni ferimanganice.Proprietăţi. Textura faeoziomului greic este mijlocie sau mijlociu fină în orizontul Am înregistrându-se o uşoară scădere a procentului de argilă în Ame şi o creştere la nivelul orizontului Bt. Conţinutul în humus este de 3-4%, cel de azot total este ridicat, reacţia slab acidă, saturaţia în baze bună (65.90%).Fertilitate şi folosinţă Fertilitatea este bună. Folosinţă: culturi de câmp şi viticole (podgoriile Pietroasele, Odobeşti, Nicoreşti, Panciu). Se recomandă combaterea eroziunii, fertilizare organică şi minerală.

FAEOZIOMURI ERUBAZICE (FZ eu)Faeoziomurile erubazice se dezvolta pe roci metamorfice ultrabazice (gabbrouri si serpentinite) si reprezinta cernisoluri cu caracter litomorf, intalnite doar in regiunea Defileului Dunarii. Au o raspandire mai larga pe versanti, asociindu-se cu litosoluri sau cu luvisoluri in functie de inclinare. Conditiile climatice sunt caracterizate de temperaturi medii anuale de 8-11 oC si precipitatii medii de 700-1000 mm/an, ceea ce favorizeaza un proces activ de alterare a mineralelor din roca. Raspandirea in arealul Parcului este legata de arealul de aparitie a rocilor ultrabazice, in special serpentinite. Se gasesc sub forma unei fasii inguste pe directia V - E, la latitudinea Eibenthalului si pe directia N - S la nord de Tisovita ( Florea N., Stoica E., Popescu C., Vasilescu P. - 1971)

~ 4 ~