Universitatea “Andrei Șaguna”, Constanța

Facultatea de Științe Economice

Master Finanțarea și Administrarea Afacerilor în Turism-Servicii

Factori care influentează

antreprenoriatul din România

Coordonator:

Prof. univ. dr. Nicorecu Elisabeta

Masterand:

Popa George Cristian

2011

Cuprins

Cuprins ................................................................................................................... 2

1. Antreprenorul și antreprenoriatul .................................................................. 3

1.1. Aspecte generale ale antreprenoriatului ................................................ 4

1.2. Aspecte specifice ale antreprenoriatului din România ............................ 6

2. Factori care influențează antreprenoriatul din România ............................ 10

2.1. Factori macroconomici .......................................................................... 10

2.1.1 Legislația în vigoare ............................................................................. 12

2.2. Factori microeconomici ............................................................................. 14

3. Concluzii ........................................................................................................... 19

2

1. Antreprenorul și antreprenoriatul

Antreprenorul1 reprezintă persoana care conduce o antrepriză. Antrepriza

este forma specializată a unei întreprinderi care realizează lucrări industriale, de

construcții, comerciale etc. pe baza unui contract cu clauze bine stabilite pentru o

altă persoană, firmă sau stat. Contractul de antrepriză stabilește dinaintea începerii

lucrărilor costul pe care îl va suporta beneficiarul la finalul lucrărilor către

antreprenor și condițiile pe care le va îndeplini lucrarea acestuia din urmă.

Spiritul antreprenorial este actul de a fi un antreprenor. Acest lucru poate

duce la noi organizații sau poate fi parte a revitalizării organizației ca răspuns la o

oportunitate percepută. Forma cea mai evidentă de antreprenoriat este aceea de a

începe noi afaceri (menționate ca companiei de pornire), cu toate acestea, în ultimii

ani, termenul a fost extins pentru a include și forme sociale de activității de

întreprinzător.

Antreprenorul într-un sens general este un întreprinzător. Acesta crează,

preia, susține afaceri pe care le consideră de succes. Cei mai mulți antreprenori au

început propria afacere foarte curând după ce au avut cunoștințe în domeniul

economiei și și-au făcut echipă cu persoane având cunoștințe solide în alte domenii

de interes. Întreprinzătorul a devenit sinonim sau cel puțin asociat cu întreprinderea

liberă și capitalismul. El este recunoscut ca fiind un agent al schimbării.

Ca întreprinzători în economie antreprenorii au evoluat. Exemple de

referință pe plan mondial și național pot dovedi că antreprenorii evoluează,

ajungând să ajute la rândul său alți afaceriști aflați la început sau în curs de

dezvoltare. Antreprenorul ia parte sau realizează noi afaceri fiind mereu informat.

Având în vedere lumea modernă în care informația este pretutindeni, este necesară

sortarea ei. În legătură cu acest aspect un antreprenor român2 declară: “Sunt două

direcții importante și oarecum diferite. Pe de-o parte, orice antreprenor are azi,

1 Sursa: www.dexonline.ro

ANTREPRENÓR, -OÁRE, antreprenori, -oare, s. m. și f. Persoană care conduce o antrepriză.

2 Sursa: www.startups.ro, Alexandru, Cristina“Viziune de antreprenor”, interviu cu Marius Ghenea

3

împreună cu accesul la internet, și un acces larg către foarte multă informație

extrem de valoroasă, care poate fi utilizată pentru a realiză un plan de afaceri,

pentru a află date despre piață și competiție, pentru a stabili parteneriate. Pe de

altă parte, există în plus și o întreagă generație noua de "antreprenori online", de

obicei tineri foarte apropiați mediului internet și care pot transformă relația lor cu

acest mediu într-o afacere profitabilă, pot "monetiza internetul", așa cum se

spune.”

1.1. Aspecte generale ale antreprenorului

Antreprenorul este un agent economic care adoptă un comportament activ și

inovator, care preia riscurile financiare pentru a dezvoltă proiecte noi. De aceea se

acordă o mare atenție și recunoaștere antreprenorilor, în mare parte și datorită

aportului pe care îl aduc aceștia la evoluția mediului economic și a influenței pe

care o au asupra indicatorilor macroeconomici.

Un antreprenor este o persoană care preia o noua întreprindere, risc sau idee

și este responsabil pentru riscurile inerente și rezultatul obținut. Acesta poate

subcontracta lucrarea luată în antrepriză sau o parte a acesteia către un alt

antreprenor, acesta fiind un subantreprenor. Responsabilitatea absolută a

rezultatului final este a antreprenorului principal.

O trăsătură distinctă a economiilor dezvoltate este reprezentată de rolul

important al antreprenoriatului, acesta fiind văzut ca pilon central al creșterii

economice. Întreprinzătorii motivați, gata de a-și asuma riscuri, înființează firme

noi generatoare de locuri de muncă. De asemenea, progresul tehnologic rapid

continuă să genereze noi afaceri și să ducă la dezvoltarea celor existente,

constituind un factor decisiv pentru adaptarea la noi oportunități pe piață,

dobândirea denoi cunoștințe și creșterea productivității.

Având în vedere potențialul antreprenoriatului de a sprijini creșterea

economică, acesta este scopul politicii multor guverne de a dezvolta o cultură a 4

gândirii antreprenoriale. Acest lucru poate fi realizat într-un număr de moduri: prin

integrarea spiritului antreprenorial în sistemele de educație, a legifera pentru a

încuraja asumarea riscurilor și campanii naționale.

În afara lumii politice, cercetarea a dus la realizarea teoriilor

antreprenoriale în economie prin programele de doctorat. Multe dintre aceste

inițiative au fost reunite sub umbrela “Global Entrepreneurship Week”, o celebrare

la nivel mondial și de promovare a antreprenoriatului de tineret, care a început în

2008.

Fiind un antreprenor este mai mult decât doar a începe o afacere sau două,

este despre a avea atitudine și orinta de a reuși în afaceri. Toți antreprenorii de

succes au un mod similar de a gândi și posedă mai multe calități cheie personale

care le aduc mult succes în afaceri. Antreprenori de succes dispun de o unitate

interioară de a reuși și a dezvolta fiecare afacere, mai degrabă decât având o

diplomă sau cunoștințe tehnice într-un anumit domeniu.

Toți antreprenorii de succes au următoarele calități:

* Dorința internă de reușită: Antreprenorii sunt conduși de idee de a reuși

și a-și extinde afacerea. Ei văd imaginea de ansamblu și sunt adesea foarte

ambitioasi. Antreprenorii au stabilite obiective masive pentru ei înșiși și văd

metode de realizare a acestora, indiferent de obstacolele care le stau în cale.

* Credința puternică în sine: Antreprenorii de succes au o opinie sănătoșa

de ei înșiși și au adesea o personalitate puternică și mai fermă. Ei sunt concentrați

și determinați să își atingă obiectivele și cred complet în capacitatea lor de a le

atinge. Optimismul lor de sine se poate de multe ori a fi văzut de altii ca orgoliu

sau aroganță, dar antreprenorii sunt doar prea concentrați să nu-şi petreacă prea

mult timp de gândire pentru critici neconstructive.

* Căutare de noi idei şi inovare: Toţi antreprenorii au o dorinţă pasională

de a face lucrurile mai bine şi pentru a îmbunătăţi produsele sau serviciile lor. Ei se

află constant în căutarea de modalităţi de a îmbunătăţi fiecare proiect, lucrare, idee.

Sunt creativi, inovatoari şi plini de resurse.

* Deschiderea spre schimbare: Dacă ceva nu este de lucru pentru ei, pur şi

simplu acceptă schimbarea. Antreprenorii cunosc importanţa de a se menţine în

5

partea de sus a industriei lor şi singurul mod de a fi numărul unu este să evolueze

şi să se schimbe cu timpul. Sunt la curent cu cele mai recente tehnologii sau tehnici

de serviciu şi sunt mereu gata pentru a schimba afacerile în cazul în care văd o

oportunitate nouă.

* Competitivitate prin natură: Antreprenorii de succes prosperă asupra

concurenței. Singură modalitate de a atinge obiectivele lor este de a concura cu alte

întreprinderi de succes.

* Foarte motivați și energetici: Antreprenorii sunt mereu în mișcare, plini

de energie și foarte motivați. Aceștia sunt conduși de idee de a reuși și să aibă o

abundență de automotivare. Standarde înalte și ambiția de a cere cât mai mult de la

sine îi face să fie motivați continuu.

* Acceptarea de critici constructive și respingerea: Antreprenorii

inovatoari sunt adesea în prim-planul industriei lor, astfel încât aceștia să audă cât

mai puțin cuvintele "nu poate fi făcut". Ei reajustează calea lor, dacă critica este

constructivă și utilă pentru planul global al acestora, în caz contrar ei vor ignoră

pur și simplu comentariile, pesimismul.

1.2. Aspecte specifice ale antreprenoriatului în România

Antreprenoriatul este un concept real în România. Acesta a existat în

diverse forme de-a lungul timpului. În prezent există cerere și interes din ce în ce

mai mare pentru plasarea "antreprenoriatului" (crearea de noi afaceri) ca element

cheie în procesul de dezvoltare și revitalizare a zonelor mai puțin dezvoltate din

România. Mai mult, creșterea gradului de conștientizare, în ultimile decenii, a

importanței întreprinderilor nou create și a întreprinderilor mici și mijlocii în

cadrul dezvoltării economice a determinat multe administrații publice formate din

membri ai tuturor formațiunilor politice și la toate nivelurile să creeze politici care

să favorizeze și să stimuleze crearea de noi firme.

6

Antreprenoriatul în România se precizează a fi apărut în anii ‘90, după

revoluția care le-a dat acestora posibilitatea să-și dezvolte propriile afaceri.

Antreprenorul român apărut după revoluție a fost persoană care a riscat. Nu

discutăm detalii asupra a ceea ce au făcut cei ce și-au întreprins o afacere imediat

după instaurarea capitalismului în România, dar putem preciza deocamdată că

efectele acestora se văd și în prezent. Mediul de afaceri românesc poate fi împărțit

în două categorii: antreprenoriat și afaceri de mică anvergură. Foarte mulți

afaceriști riscă în diverse afaceri, în general speculative, având sau neavând o

slujbă care totuși să le asigure un venit sigur. Afacerile speculative profită de pe

urmă necesităților de moment alte celorlate persoane (ex: afacerile de pe litoral în

perioada estivală). Alte persoane dețin o mică afacere de pe urma căreia au un

venit ei și angajații lor, acolo unde este cazul. Aceste afaceri au fost în general și

punctul de plecare al antreprenorilor. Însă aceștia se diferențiază rapid prin

detașarea la nivelul antreprenoriatului. Antreprenorul român, ca și antreprenorul în

general, acceptă riscuri acolo unde vede posibilități, el dezvoltă afaceri. În

antreprenoriat se preiau contracte care la sfârșit aduc un venit stabilit dinainte dacă

lucrarea este realizată conform cerințelor.

Antreprenorul român a realizat și continuă să realizeze afaceri cu statul.

Acesta are nevoie de a-și realiza lucrări pentru care nu are resursele necesare. În

astfel de afaceri antreprenoriatul a evoluat. În perioadă dinaintea crizei financiare

care s-a abătut și asupra României, statul era principala sursă de venit pentru

majoritatea antreprenorilor români. Ca aspect specific aceste afaceri au adus

venituri considerabile celor ce au avut puterea de a face afaceri cu statul. Ca

exemplu de referință, statul român nu are capacitatea de a realiza infrastructura

necesară unei țări moderne. Asfel această a fost contractată către firmele naționale

sau chiar străine care au putut îndeplini această sarcină. În urma contractelor de

antreprenoriat de genul au apărut și contractele de subantreprenoriat.

Antreprenoriat nu înseamnă neapărat o firmă mare, ci firme de patru-cinci

oameni. Nouă ne lipsesc firmele mici, dar foarte bune pe segmentul lor. De

exemplu, în străinătate, în domeniul tehnologiei, găsești firme formate din câțiva

oameni, dar care sunt vârfuri mondiale pe segmentul lor de piață. Pe de altă parte

7

sunt mulți tineri români care au idei de afaceri și care ar putea să fie buni manageri,

dar care nu au bani. Băncile dau bani, dar trebuie să oferi și garanții. Pentru un

antreprenor aflat la început este greu. Iar fondurile de investiții se orientează către

afacerile mari, nu neapărat către cele de nișă. În România, o afacere bună pe o nișă

poate însemna câteva milioane de euro, dar în SUA ar putea însemna sute de

milioane de euro pe aceeași nișă. Pentru că piață noastră este mică, nișele nu sunt

atractive ca zonă de investiții.

În ciuda problemelor legate de bani, antreprenorii au avantaje faţă de o

corporaţie. Deciziile sunt luate imediat şi nu există întârzieri din cauza birocraţiei

interne. Fiecare schimbare de piaţă este percepută imediat, analizată şi se poate

reacţiona rapid.

Antreprenoriatul din occident este compus din oameni cu o încredere

mare în ei prin mărimea pieţei pe care activează. Auzim mereu că ţara noastră este

codaşă deşi avem foarte mulţi oameni capabili, foarte multe idei bune, dar şi multe

încercări nereuşite din cauze diverse. Din această cauză multe persoane nu au curaj

să se lanseze într-o afacere pe care s-o ducă la un nivel ce să depăşească media

pieţei economice locale, chiar o afacere de rang european.

Din punct de vedere teoretic se poate afirma că antreprenorii români au un

nivel scăzut al cunoştinţelor. O pregătire teoretică bună ar putea schimba într-un

sens pozitiv lucrurile. Se afirmă că unii milionari3 români nu au făcut facultatea.

Însă nu se spune că marea majoritate a celor ce nu au făcut facultatea nu sunt

milionari. Aceştia nu au renunţat la şcoală. Ei au făcut averea imediat după aceasta

pentru că au avut succes în afaceri. Pregătirea teoretică solidă este foarte

importantă pentru cei ce vor să realizeze ceva mai mult decât o mică aface într-un

apartament.

Antreprenorii români au avantajul de a dori să aibă propria afacere cât mai

mare. Posibil ca această să existe şi datorită istoriei recente a succesului care îi

inspiră, fiecare având pe cineva mai mult sau mai puţin apropiat care a avut succes

în afaceri. Acesta fiind un fapt motivant.

3 “Top 100 Capital” 2010, milionari in euro8

Un aspect recent este faptul că este mai greu acum să lansezi o afacere decât

în anii ‘90. Chiar dacă au rămas idei de nişă nedescoperite sau puţin utilizate,

există o presiune continuă din partea companiilor eficiente. Cei care nu ţin pasul cu

acestea, au pierderi şi ajung în faliment curând.

În prezent multe segmente de piaţă sunt acoperite eficient, comerţ,

producţie, construcţii, dar nu la nivelul din occident din punct de vedere al

eficienţei acestora. Există zone în care se pot face afaceri de succes sau în care idei

de afaceri în afară se pot adapta pieţei locale. Acestea însă sunt din ce în ce mai

puţine şi luptă pentru supravieţuire este din ce în ce mai mare.

Pentru antreprenorii români este cazul să gândească afacerie în contextul

pieţei româneşti, nu să adapteze idei coform pieţei occidentale. În timp, în cazul

extinderii se pot face modificări care să ajute la adaptarea la o piaţă concurenţiala

mult mai acerbă şi cu caracteristici diferite de piaţa occidentală. În prezent

economia este globalizată, iar România a intrat în acest context cu câţiva ani buni

după multe state. Acest aspect are o importanţă vitală în antreprenoriatul românesc,

care tinde încet, dar sigur către cel mondial.

În România antreprenorii sunt percepuţi de multe ori ca un rău inevitabil,

personalizarea lăcomiei. De puţine ori există o apreciere sinceră pentru realizările

lor. Există invidie de cele mai multe ori la adresa acestora pentru că este mai uşor

să vedem averea şi să ne bazăm pe nişte prejudecăţi. Este o percepţie de multe ori

îndreptăţită, având rădăcini puternice în trecutul recent, dar şi mai puţin recent.

În afară de toate cele spuse anterior, percepţia conceptului de antreprenor

din România a fost uneori eronată. Astfel acesta a fost un investitor al banilor

împrumutaţi de la cunoştinţe. De asemenea o caracteristică a unor antreprenori

români a fost neimplicarea activă în afacere, lăsând mare parte din muncă pe

seama angajaţilor. Lipsa unui plan bine stabilit a fost şi este o problemă majoră a

întreprinzătorului român.

2. Factori care influentează antreprenoriatul

9

din România

Deoarece mediul de afaceri este unul foarte dinamic, schimbările au loc

rapid, iar mediul antreprenorial românesc nu se abate de la această idee. Acesta

este mereu sub influența diverșilor factori de ordin național sau mondial. În aceeași

măsură se pot enumera factorii cu influență pozitivă care fac posibilă existența și

dezvoltarea antreprenoriatului românesc şi cei care au un impact negativ asupra

acestuia.

Succesul în afaceri se realizează sub influenţa unei mari diversităţi de

factori. Aceştia, pe de altă parte pot avea şi efecte negative. Multe persoane

consideră că implicarea în afaceri este un risc prea mare pentru a face acest pas.

Alţii sunt încântaţi de acest risc şi chiar văd oportunităţile ce li se oferă. Sub

influenţa factorilor implicaţi, decizia de a intra într-o afacere trebuie luată cu

înţelegerea deplină a acestora. Concurenţa este mare în antreprenoriat, iar eşecul

unor idei apar din lipsa unor cunoştinţe solide sau a neconstientizarii riscurilor

reale. Cunoaşterea factorilor care duc la succesul sau eşecul acestor firme poate fi

un pas important în afaceri din partea întreprinzătorului. Factorii care influenţează

mediul antreprenorial românesc pot fi de ordin macroeconomic sau

microeconomic.

2.1. Factori macroeconomici

Succesul sau regresul antreprenoriatului în România pot fi cauzate de

anumiţi factori macroeconomici, asupra cărora întreprinzătorul nu poate acţiona.

Aceştia sunt de natură obiectivă. Dintre factorii macroeconomici care influenţează

antreprenoriatul din România putem enumera: evoluţia generală a economiei

mondiale şi naţionale, inflaţia, rata dobânzii, accesul la capital, legislaţia.

10

1. Evoluţia generală a economiei: În general economile au faze în care

acestea cresc sau intră în declin. În fazele de creştere afacerile prosperă şi se

dezvoltă. În fazele de recesiune îndeosebi firmele noi şi cele mici sunt puternic

afectate, deoarece sunt mult mai sensibile la aceste fluctuaţii ale economiei.

În România aceste mişcări survenite în economia mondială au avut un

puternic impact asupra antreprenorilor autohtoni. În lipsa unei legislaţii protective

aceştia au avut de întâmpinat mai multe schimbări care în general le-au afectat

investiţiile sau le-au făcut greu de suportat.

2. Inflaţia: Într-o economie cu o inflaţie scăzută afacerile prosperă, rata

profitului depasind-o pe cea a inflaţiei. În economiile inflaţioniste, inflaţia produce

serioase probleme în lumea afacerilor. In tara noastra ne confruntam cu o inflatie

crescanda. Aceasta a afectat negativ mediul antreprenorial, chiar a fost un factor

cheie, realmente negativ, la adresa intreprinzatorilor autohtoni. Creşterea costurilor

materiale şi a celor cu forţa de muncă au marit cerinţele de capital circulant. Avand

in vedere ca perioada inflationista nu trecut, unele firme pur şi simplu nu vor mai

putea face faţă acestui fenomen, in cauza concurenţei şi a controlului foarte redus

asupra preţurilor. 

3. Rata dobânzii: Cand rata dobânzii este scăzută, împrumuturile se acordă

în condiţii avantajoase pentru întreprinzător. Când rata dobânzii este foarte

ridicată, antreprenorii devin vulnerabili putant avea probleme in returnarea sumelor

datorate. Rata înaltă a dobânzii afectează îndeosebi numerarul, ceea ce pentru multi

intreprinzatori poate conduce la eşec. Banca Nationala a Romaniei incearca sa tina

sub control rata dobanzii. Din pacate multi antreprenori locali au avut probleme in

perioada recenta cu privire la datele scadente ale creditelor. Bancile au acordat mai

greu credite pentru firmele nou infiintate, avand in vedere problemele intampinate

in recuperarea sumelor datorate de alte companii. De asemenea, rata ridicată a

dobânzii a stimulat economisirea pentru multi antreprenori romani, care asteapta

noi oportunitati de a investi.

4. Accesul la capital: Existenţa unor programe de finanţare a afacerilor

facilitează dezvoltarea antreprenoriatului. Întreprinzătorii au totuşi dificultăţi în

faza de început a afacerilor în a accede la capital. De obicei băncile preferă să

11

acorde împrumuturi firmelor mari, stabile, antreprenorul fiind nevoit să se bazeze

pe resursele proprii.

5. Legislaţia: Un impact major asupra evoluţiei mediului antreprenorial

românesc l-au avut legile în vigoare. Acestea au ajutat, dar de foarte multe ori au

încetinit realizarea unor proiecte de antreprenoriat.

2.1.1. Legislatia in vigoare

România ca republică democratică acordă libertate cetăţenilor pentru

dezvoltarea propriilor afaceri antreprenoriale prin legislaţia adoptată.

Reglementările legislative au un impact major asupra dezvoltării antreprenoriatului

românesc. Multe dintre aceste diminuează însă şansa de supravieţuire în afaceri.

Impactul acestora este cu preponderenţă mai mare asupra firmelor mici şi a celor

nou înfiinţate.

Începând cu anii ‘90, ca urmare a contextului legislativ şi lipsa unei culturi

antreprenoriale, a dat posibilitatea micilor antreprenori să prospere rapid şi sigur.

Majoritatea antreprenorilor şi-au dezvoltat afacerile în sectorul serviciilor şi s-a

neglijat cel productiv. În scurt timp aceasta a dăunat economiei româneşti.

Educaţia antreprenorială a debutat rapid şi întreprinzătorii au profitat de factorul

familiar pentru a putea depăşi factorul legislativ.

Un moment decisiv în dezvoltarea mediului de afaceri românesc a fost anul

2007 când s-a realizat aderarea României la Uniunea Europeană. Din acel moment

antreprenorii români s-au văzut în faţă unei competiţii cu antreprenorii din celelalte

state membre. După ianuarie 2007 au avut loc schimbări în legislaţia romană

pentru a se potri cerinţelor europene. Antreprenorii au avut şansa de a aplica cu

proiecte pentru finanţare din fonduri structurale. S-a realizat o creştere a

importanţei creării de noi întreprinderi şi a susţinerii celor existente.

Anii 2007 şi 2008 au fost prosperi pentru antreprenoriatul românesc, având

un suport legislativ ce le-a permis intrarea pe noi pieţe cu scutiri de taxe, accesul la

12

finanţări externe. Următor acestor ani a avut loc o schimbare în contextul crizei

financiare mondiale. În economia de criză s-a realizat un fenomen de selecţie în

mediul antreprenorial românesc. Acesta a fost realizat şi prin legislaţia aferentă.

Noile taxe şi impozite impuse de stat, ca şi condiţiile greoaie ale birocraţiei, au

făcut ca multe firme să devină falimentare, iar unele idei antreprenoriale chiar să

nu poată fi realizate.

Legislaţia românească în domeniul antreprenorial este în mare parte

adaptată după cea din alte ţări europene. Există probleme când aceasta nu se

adaptează complet mediului românesc, acesta având particularităţile sale. Pentru a

evita evaziunea fiscală şi a creşte valoarea sumelor intrate în buget, s-a introdus

impozitul forfetar. Acesta a împiedicat dezvoltarea micilor antreprenori şi chiar a

dus la faliment firme mici şi mijlocii care nu i-au putut face faţă. Impozitul a fost

eliminat începând cu 1 octombrie 2010, urmând că de la această data să se aplice

impozitul pe profit. Decizia a fost stipulată într-o ordonanţa de urgenţă care

modifică şi completează Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.

Aceasta şi alte schimbări empirice realizate în mediul economic românesc

fac ca antreprenoriatul să fi într-o situaţie nesigură. Schimbarea frecventă a

legislaţiei în domeniu a făcut că unii antreprenori români să deschidă noi afaceri în

state europene. Tot mai mulţi antreprenori de pe piaţa locală se orientează să

înfiinţeze holding-uri în alte ţări din cauza legislaţiei româneşti, care percepe

impozite suplimentare pentru acest gen de organizaţii. Potrivit consultanţilor fiscali

de pe piaţă, evitarea dublei impozitări şi transferul mai facil al resurselor între

firmele unui grup sunt două dintre cele mai importante motive pentru care oamenii

de afaceri aleg să îşi controleze afacerile în străinătate. “In cazul tranzacţiilor cu

acţiuni sau a încasării unor dividende sau dobânzi, de exemplu, în România se

practică dubla impozitare”, spune avocatul Gabriel Biriş. Astfel, dacă unul dintre

parteneri este înregistrat într-o ţară care evită dubla impunere, cetăţeanul român

plăteşte impozit, în timp ce entitatea străină ar urma să fie impozitată în ţara

rezidenţă, unde este însă scutită de acest impozit, explică acesta. Dinu Patriciu,

Gabriel Popoviciu sau Lorand Szarvadi sunt unii dintre oamenii de afaceri care au

ales să îşi controleze afacerile prin intermediul firmelor înregistrate în alte ţări,

13

unde legislaţia nu impune impozite duble precum legile din România. Alte

exemple ar fi Radu Georgescu şi Radu Timiş, care au decis să înfiinţeze companii

în Cipru pentru activitatea firmelor din grupurile Gecad şi Cris-Tim şi să evite

astfel impozite suplimentare.

2.2. Factori microeconomici

Pe lângă factorii macroeconomici care pot face diferenţa între succesul sau

eşecul în antreprenoriat, sunt şi factorii microeconomici, aceştia fiind de natură

subiectivă. Aceştia au avut şi au o influenţă asupra antreprenorilor români,

influenţa exercitată diferit în funcţie de personalitatea fiecăruia. Factorii

microeconomici care au influenţă asupra antreprenoriatului din România sunt:

competenţa antreprenorială, controlul financiar, controlul stocurilor, planificarea,

amplasarea, marketingul, factorul uman, evidenţa financiar-contabilă, atitudinea

antreprenorului, frauda şi dezastrul.

1. Competenţa antreprenorială: În cele mai multe afaceri noi principala

cauză a eşecului o reprezintă incompetenţa antreprenorială. Mulţi dintre aceştia nu

au pur şi simplu calităţile necesare derulării unei afaceri. Ei fac greşeli diverse pe

care un întreprinzător cu experienţă şi pregătire profesională le sesizează uşor şi le

evită. Întreprinzătorul potenţial trebuie să aibă cunoştinţe în domeniul financiar, al

producţiei, în aprovizionare şi vânzări. Lipsa acestor deprinderi în aceste domenii

critice poate duce la eşec în afacerile desfăşurate.

Multe probleme cu privire la incompetenţa antreprenorială pot fi puse pe

seama ideii că implicarea unor persoane în faceri este o situaţie neaşteptată. În

legătură cu aceste persoane se poate afirma că au ajuns în antreprenoriat din

motivul că nu au avut o altă alternativă de muncă, au fost îndemnate de cei

apropriaţi, chiar dacă nu au calităţile necesare, sau pur şi simplu au avut norocul de

a primi o moştenire ce i-a dus pe această cale.

14

2. Controlul financiar: Pentru a avea succes întreprinzătorul trebuie să

instituie un control financiar adecvat şi aceasta pentru că marja erorilor este foarte

redusă, în special în faza iniţială a afacerii. Buna funcţionare financiară a firmei

este în pericol în trei situaţii: insuficienţă capitalului, o politică de credit

necorespunzătoare şi investiţii exagerate în fonduri fixe

3. Controlul stocurilor: Dintre toate responsabilităţile antreprenoriale,

controlul stocurilor este cel mai neglijat. Aceasta poate duce la nemulţumirea

clienţilor şi într-ul final la pierderea acestora. Întreprinzătorul se poate să păstreze

în unele cazuri stocuri foarte mari şi uneori chiar stocuri necorespunzătoare. Multe

dintre produse pot fi domodate sau depreciate, ceea ce duce la diminuarea

capitalului de lucru. Un control riguros stocurilor duce la evitarea acestei

probleme.

În România s-a dovedit multe afaceri antreprenoriale au intrat adesea

perioade de repaus din cauză că s-a investit adesea în stocuri ce nu s-au utilizat,

rezultând o a capitalului circulant care poată fi realizarea de noi stocuri. Ultimiii

trei ani antreprenori -au schimbat atitudinea fac modificări ale stocurilor frecvent

pentru a cu cerinţele.

4. Planificarea: Schimbările ce apar cu rapiditate pe piață impun elaborarea

unor strategii adecvate. Realizarea unor planurie bine elaborate permite

întreprinzătorului să obţină avantaje superioare din oportunităţile ce apar la un

moment dat şi să prevină unele dificultăţi ce ar putea afecta afacerea. Planificarea

nu înseamnă pur şi simplu a gândi despre viitor. Ea presupune stabilirea unor

obiective şi determinarea metodelor de atingere a acestora. Omiterea realizarii

planului duce la o creştere necontrolată. Pe măsură ce firma se dezvoltă, crește si

dificultatea problemelor. Uneori întreprinzătorii încurajează creşterea rapidă, fără

sa fie capabili să o gestioneze. În lipsa unei planificări, gestiunea creşterii devine

foarte dificilă, iar profiturile scad. Prin omisiunea planificării, întreprinzătorul îşi

poate pune speranţe nejustificat de optimiste în afacere, ceea ce se poate duce la o

ampla deziluzie.

Adevarații antreprenori români au un plan de acțiune. Acesta este realizat de

antreprenor deseori cu ajutorul unor angajați sau asociați cu mai multe cunoștințe

15

sau aptitudini în domeniu. Antreprenorii din urmă cu 15 ani au acționat pe baza

unei piețe în creștere și a unei concurențe scăzute. În prezent concurența a crescut

exponențial, iar o bună planificare pe termen lung și mediu poate susține o afacere.

Deseori antreprenorii români realizează afaceri ce au succes imediat, iar in

momentul adecvat preferă să le vândă către companii mai mari care le pot susține

pe termen lung. Antreprenorul român este în prima perioadă a activitățiii sale un

inovator continuu. Găsește idei de afaceri, le dezvoltă, apoi trece la altele ce-i oferă

mai multe oportunități. Un studiu cu privire la antreprenorii de top din România

poate evidenția că după ce au căpătat experiență în diverse domenii aceștia mentin

un număr mic de afaceri de mare succes. Pentru aceasta se bazează pe o planificare

bine pusă la punct.

5. Amplasarea: Pentru unele afaceri antreprenoriale amplasarea reprezintă

un factor cheie. Deseori se afirmă chiar că cei trei factori de succes în afaceri sunt

amplasarea, amplasarea şi … amplasarea. Adesea însă aceasta este aleasă pur şi

simplu pentru faptul că s-a găsit un loc disponibil, fără un studiu prealabil. Această

decizie eronată poate duce la pierderi considerabile în special în comerţul cu

amănuntul. În amplasarea unei afaceri trebuie avuți în vedere doi factori: costul

amplasării şi volumul de vânzări aferent.

În România antreprenorii de succes se diferențiază de ceilalți prin faptul că

văd oportunitatea unei bune amplasări. Aceștia realizează afaceri în urma unui

studiu rapid sau mai amplu asupra amplasării acestora. Chiar și o afacere

amplasată prost la început trebuie schimbată rapid pentru a nu avea consecințe

dezastruoase pe termen lung. Am observat chiar afaceri bine plasate într-un an ce

nu au mai avut același succes pe aceeași piață în anul urmator. Atunci s-a recurs la

schimbare, adaptare la noile cerințe.

6. Marketingul: Vânzările reprezintă succesul oricărei afaceri. Din păcate,

unii întreprinzători au falsa impresie că produsele sau serviciile se vând singure.

Acestia nu iau in vedere ideea că trebuie făcute cel puțin niște mici eforturi pentru

ca produsul sau serviciul să se poată vinde. Adevărul este însă că puţine produse se

vând singure. Un plan de marketing bine întocmit este esenţial pentru aducerea la

cunostința consumatorilor. Unii întreprinzători văd diminuarea vânzărilor mai

16

degrabă ca un fenomen izolat decât ca o simptomă a unui efort de marketing

insuficient. În asemenea cazuri, întreprinzătorul încearcă să stimuleze vânzările

prin reducerea preţurilor, tactici de vânzări agresive sau reclamă. Însă aceste

măsuri nu vor avea eficienţă dacă nu se găsesc soluţii specifice fiecărei probleme

de marketing. Reducerea preţurilor nu poate înlocui amplasarea neadecvată, iar

reclama nu va vinde un produs învechit. 

Ați observat vreodată cât de bine se vinde un produs sau serviciu bine

prezentat? În economia capitalistă română au avut loc schimbări în ultimii ani.

Oamenii au învățat să aleagă și în prezent în multe domenii au și de unde alege. În

aproape toate domeniile există mai multe produse sau servicii, dar numai cele bine

susținute de o politică de marketing solidă au succes cu adevarat.

7. Factorul uman: Salariaţii experimentaţi contribuie din plin la succesul

afacerii. Mulţi întreprinzători însă au probleme serioase cu personalul. Ei se plâng

de calitatea lucrului prestat, absenteism, pauze lungi şi dese şi refuzul salariaţilor

de a urma instrucţiunile. Salariaţii nemulţumiţi nu numai că pierd timpul şi risipesc

resursele firmei, dar îndepărtează şi clienţii. Cercetările arată că aproximativ 70%

din clienţi sunt pierduţi datorită serviciilor de slabă calitate şi indiferenţei

salariaţilor. Cauza principală a acestor dificultăţi o constituie ignorarea

personalului propriu. Un număr destul de ridicat de întreprinzători îşi consumă

timpul cu problemele de producţie, vânzări şi cele financiare şi rezolvă problemele

personalului în mod superficial. Întreprinzătorul nu va avea salariaţi loiali şi

eficienţi dacă nu va acorda o atenţie specială angajării, instruirii şi îndrumării

personalului. 

Nu l-am trecut primul, dar consider că factorul uman este de o foarte mare

importanță în afaceri. Antreprenorii își pot alege cele mai capabile și de incredere

persoane pentru a avea o afacere de succes. În România, ca și în restul lumii,

angajații sunt prost tratați în multe cazuri, rezultând proasta evoluție a afacerilor.

Antreprenorii ar trebui în acest caz să țină cont de nevoile oamenilor cu care

lucrează pentru ca și aceștia să vadă nevoile din firmă.

8. Evidenţa financiar-contabilă: Introducerea unui sistem de contabilitate

corespunzător este deseori trecută cu vederea deşi ţinerea defectuoasă a evidenţei

17

financiar-contabile crează serioase dificultăţi antreprenorilor. Chiar şi condiţiile în

care un contabil cunoscător instituie un sistem finaciar-contabil eficient,

întreprinzătorul trebuie să înţeleagă informaţiile financiare respective şi să fie

capabil să le utilizeze în luarea deciziilor. 

9. Atitudinea. Fără o atitudine corespunzătoare în afaceri, antreprenorul nu

va avea succes. Succesul presupune un volum de muncă deosebit şi mari sacrificii.

In acelasi sens implicarea în prea multe activităţi care nu au legatură cu afacerea

poate fi foarte dăunătoare. Un alt aspect deosebit de important îl constituie

comportamentul etic. Cei care înşeală vor câştiga doar pe termen scurt şi nu de

multe ori. Cheltuirea unor sume nejustificat de mari fie pe lucruri care satisfac doar

orgoliul întreprinzătorului pot de asemenea ruina afacerea.

10. Frauda şi dezastrul: Multe firme suferă eşecuri datorita fraudei şi

dezastrelor. Frauda se poate datora furturilor clienţilor, furturilor salariaţilor,

spargerilor. Cea mai obişnuită formă de fraudă o reprezintă furturile clienţilor. .

Spargerile reprezintă cel mai mare pericol pentru întreprinzători. Printr-o politică

managerială şi de asigurare adecvată aceste fraude pot fi eliminate sau cel puţin

diminuate. Dezastrele sunt evenimente naturale neprevăzute: inundaţii, furtuni

puternice, grindină. Întreprinzătorul poate evita efectul catastrofal al acestor

evenimente asupra afacerii doar prin asigurarea bunurilor firmei.

În antreprenoriatul din România se poate vedea existența multor probleme

din cauza fraudelor. Este foarte ușor să te îmbogățești pe seama bunătății sau

naivității altora. Problema nu este doar existența acestor persoane, ci și lipsa de

reacție din partea organelor competente și chiar a acceptări de către ceilalți. Mulți

antreprenori capabili nu au putut desfășura afaceri cu idei bune din cauza corupției

și a fraudelor realizate de persoanele cu care au colaborat.

3. Concluzii

18

Antreprenoriatul este un capitol complex în economia mondială, respectiv

românească, care a fost tratat în multe cărţi de specialitate. Am tratat acest aspect

al mediului economic deoarece este unul central, punctul de plecare în economie,

ideile fiind principala sursă în dezvoltarea economiei, iar modul acestora de

concretizare este caracteristic antreprenoriatului de succes.

În concluzie pot afirma faptul că antreprenoriatul român se apropie de cel

mondial, dar are multe aspecte specifice ce îl reduc de multe ori la simple afaceri

speculative. Nu am dorit tratarea acestora, ci a factorilor care fac diferenţa între un

antreprenor de succes şi un simplu afacerist.

Antreprenorul este condus de propria-i dorinţă de a reuşi, crede în ceea ce

întreprinde, iar continuă inovare este motorul cel determină să fie într-o schimbare

permanentă, adaptare la noile cerinţe într-o piaţă concurenţială. Antreprenorul

român are aceste calităţi, dar din păcate puţini ştiu sau pot să le pună în aplicare.

Societatea noastră continuă încă să caute îmbogăţirea rapidă şi cu orice preţ. De

aceea unii antreprenori români au urcat pe scară valorilor prin metode mai puţin

corecte. Însă acest aspect nu a fost tratat în această lucrare, fapt pentru care nu

continui să îl dezvolt.

Factorii macroeconomici îşi aduc influenţa asupra antreprenoriatului

românesc. Economia mondială şi-a adus aportul asupra economiei naţionale,

inclusiv asupra antreprenoriatului românesc. Schimbările rapide ce au loc în

prezent au avut efecte pozitive în unele cazuri: apar mereu noi idei de afaceri de

care antreprenorii pot profita. Este o epocă a tehnologiei şi există în prezent afaceri

la care nimeni nu s-ar fi gândit că ar fi posibile în urmă cu 10 ani. Plecând de aici,

viitorul ne rezervă şi mai multe surprize care se poate să modifice mai mult mediul

antreprenorial din România.

În prezent schimbările dese din legislaţia românească şi problemele de pe

scena politică influenţează negativ viaţa economică. Mulţi antreprenori nu riscă pe

această piaţă nesigură. Alţii riscă şi au succes, dar unii întâmpină probleme

serioase în dezvoltarea ideilor de afaceri. Am observat observat existenţa unor

încercări de încurajare a tinerilor antreprenori prin modificări legislative ce le-ar

19

putea permite acestora dezvoltarea unor idei cu costuri mici şi prin reducerea

birocraţiei necesară a fi întâmpinată.

Peste toate acestea antreprenorul român se adaptează. În unele cazuri

reuşeşte să folosească legislaţia în folosul său, iar când acest lucru nu este posibil

îşi mută o parte sau toată afacerea în alt stat ce îi oferă mai multe avantaje fiscale.

Trăim într-o lume cu graniţe deschise, iar antreprenorii ştiu să-şi adapteze afacerile

în funcţie de acest aspect.

Din punctul de vedere al factorilor microeconomici care au influenţă asupra

antreprenorialui din România, întreprinzătorii autohtoni au avut de suferit în

concretizarea unor afaceri sau au fost în avantaj în altele. Antreprenorii competenţi

au făcut diferenţa faţă de ceilalţi. Aceştia au ştiut cum să controleze aspectele

economice cu care s-au confruntat. Cunoştinţele în domeniul economic şi-a arătat

eficienţa în multe cazuri în care s-au depăşit situaţii aproape critice apărute din

cauze diverse. Factorul uman însă este unul puţin controlabil. Acesta poate avea

influenţă pozitivă azi şi una negativă puţin mai târziu. De aceea este cel mai greu

de prevăzut evolutiv. Însă experienţa şi pregătirea unor antreprenori au reuşit să

prevadă schimbările ce ar putea să apară şi să ia măsuri de preîntâmpinare.

Mediul antreprenorial românesc este unul divers, acesta fiind influenţat de

mulţi factori externi sau interni, macroeconomici sau microeconomici, controlabili

sau incontrolabili. Succesul antreprenorilor români depinde de prevederea şi luarea

măsurilor de preîntâmpinare a factorilor de influenţă negativi, continuă inovare şi

concretizarea oportunităţilor apărute.

20

Bibliografie

1. Borza Anca (coord): Antreprenoriat: managementul firmelor mici si

mijlocii, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2009;

2. Avasilicai, Silvia (coord): Antreprenoriat: cercetari aplicative,

Ed. Todesco, Cluj-Napoca, 2009;

3. Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 54/2010;

4. Legea nr. 31/1990, “Legea societatilor comerciale”;

5. www.kfacts.com

6. www.startups.ro

7. ro.wikipedia.org/wiki/antreprenoriat

21