13ra \Yr:«rt F77- ~VI C—.'Yba C71 ',2kG' 4,(C7;11%

Il\ 10".2 _ f

,,,2• ,-,„„-------,--,; ...„,4 ...7-sf

:1---........---:_.....;'

Akly,

rmt INTRU SLAVA SFINTEI SI CELEI DE O FIINTA,

■;°

DE VIATA FACATOAREI SI NEDESPARTITEI TREIMI

TILCUIREA EVANGHELIILOR

si

ORZA1111 LA TOATE DUMINICILE

ALCATUITE -13E PREA FERICITUL PARINTE

JI‘STINIMil PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE

DUPA KIRIACODROMIONUL LUI NICHIFOR TEOTOKE ARHIEPISCOPUL ASTRAHANULUL TRADUS DE MITROPOLITUL GR IGORIE, TIPARIT PENTRU PRIMA DATA IN ANUL 1801 DE MITROPOLITUL DOSITEI, SI RETIPARIT IN ANUL 1867 DE MITROPOLITUL NIFON

---„,... ts, \ EDITIA DOUA - .,.

c...." •

' ...c i

BUCURESTI ED1TURA INSTITUTULUI BIBLIC SI DE MISIUNE ORTODOXA

197 3

358

TiLCUMEA EVANGHELIEI *

TILCUIREA EVANGHELIEI

DUMINICI1 A DOUAZECI SI UNA DUK POGORTREA SFiNTULUI DUH

(Ev. Luca VIII, 5-15)

Frati cretini,

0McaNrUeL sna0SciritUii Hri stoin

taEvs a m a ng haesliee gen aats, i ppi Irda o

povàduirea invàtàturii Sale cu sàminta pe care o seamànà plugarul. Dupà cum plugarul, deschizind mina sa, aruncà sàminta pe pàmint, tot a5a 51 propovàduitorul Evangheliei, deschizind gura sa, imprà5tie inviitàtura in urechile ascultàtorilor. Sàminta nu rodete, au rodete, clupà felul pàmintului in care se seamà'nà. bacà sàminta va càdea pe drum, se va pierde cu totul, iar in pàmint pietros i5i va arata làstarul, dar dupà putin timp se va usca. In pàmint spinos, va ràsàri, dar va fi inàbu5ità de spini.Numai in pàminthl cel bun semànindu-se, va rodi insutit. Invàtàtura lui Dumnezeu propovàduindu-se, nu se lipe5te de cei farà de munte 5i de interegere, iar in cei care au inimile impietrite, ea nu ràmine multa vreme. Pe cei care sint cuprin5i de multe griji 5i pe cei iubitori de dezmierdàri, invàtàtura dumnezeiascàii indeamnà la fapte bune, dar indemnul ramine pe loc. Numai in cei careau inimà buuà rodete, din destul, roadele credin-tei 5i ale faptelor bune. Roadele semintelor pàminte5ti, hrànesc trupul. Roadele invàtàturii dumnezeie5ti, min-tuiesc sufletul. Ascultati deci, frati cretini, aceste de

• • • v+ - oly ■ •

DUMINICII A XXI -a DUPA POGORIREA SF. DUH - 359

suflet mintuitoare cuvirtte ale Sfintei Evanghelii de astàzi, care ne spune cà :

„Domnul a zis pilda aceasta: legt-a semànà- torul sà semene sàminta sa, §i cind semàna el, o parte a càzut lIngà drum §i a fost càlcatà cu pi- cioarele §i pàsàrile cerulúi au mlncat-o".

Pentru ca sà nu zicà Domnul Hristos : Eu am iesit sa semàn sàminta Mea, 5i astfel sa se arate iubitor de slavà si sà dea prilej de tulburare fariseilor si càrtura-rilor, care ti càutau pricinà, a vorbit ilespre o persoanà oarecare, zicind : „Iesit-a semànàtorul sà semene sàminta sa". Dar semànàtorul acesta este lisus, Care a venit pe pàmint sà ne propovàduiascà invàtàturile mintuirii. $i tot semànàtori mai sint si gràitorii de Dumnezeu apo-stoli, sfintitii arhierei si daseàli si onice propovàduitor al Evangheliei 5i al dreptei credinte. Mintuitorul nu a zis: Jesit-a lucrútorul", ci a zis : „Iesit-a semànàtorul", ca sà1 arate prin aceasta cà, dupà cum plugar adevàrat este mi cel ce are sàmintà 5i nu o seamànà, ci cel ce are sà-minta 5i o seamànà, tot asa adevà'rat invàtàtor este, nu cel ce are putere de a invàta, dar nu invatà, ci cel ce are darul invàtàturii i invatà cu adevàrat si pe ali. Ceea ce se intimplà cu sàminta, care se seamànà, acelasi lu'cru se intimplà i cu cuvintul care se propovàduieste. Plugarul a semànat sàminta, dar o parte din sàmintà a càzut in drum. De aceea 5i cei care treceau pe drum au càlcat-o i pàsàrile, care zburau pe deasupra drumului, au mincat-o.

„Altà parte a càzut In loc pietros, §i dacà a ràsàrit s-a uscat, pentru cà nu avea umezealà".

Aceastà parte de sàmiltà a càzut pe piatrà si a ràsàrit, dar, piatra neavind umezealà, s4minta s-a uscat. Nu este vorba de o piatrà goalà i uscatà, càci pe o ase-menea piatrà nu rasare nici o sàmintà, ci este vorba de pietris cu nisip, care nu avea pàmint mult, dupà cum aratà Sfintii Evanghelisti Matei i Marcu. Unde este pà-mint putin 5i nu are adincime, acolo sàminta incolteste, dar pianta care ràsare, neputind sà-si ducà ràdàcinile in jos, din cauza pietrelor care shit in pàmint, creste

•

-- 360 «11~11W—~-~=1110= TiLCUIREAEVANGHELIE1 ~— frat

toatà in sus i, neavind rà'clacina dupà potriva ei 5i nici umezealà ca sà se hràneascà dintr-insa, se pàleste, cind ràsare soarele 5i se usucà.

„Altà parte a càzut In mijlocul spinilor §i spi- nii,crescInd deodatà cu ea, au Inàbu§it-o".

Partea aceasta de sàmintà a càzut pe pàmint ma-ràcinos 5i crescind màràcinii impreunà cu làstarii se-mintei, au inàbusit-o. Dupà cum in pàmintul màràcinos pot ràsàri 5i semintele cele bune, alàturi de mbràcinii sàlbati ci, care le vor inàbusi, dacà nu vor fi sco5i afarà din vreme, tot asa si in firea omului, dupà pàcatul strà-mosesc, ràsar 5i odràslesc faptele bune ale mintuirii, impreunà cu làstarii pàcatului, vàtàmàtori de suflet. Dacà nu se va dezràdàcina pàcatul, cum se smulg mà-ràcinii din ogor, ci va creste impreunà cu faptele bune, ràutatea pàcatului va inàbu5i làstarii odràsliti ai fapte-lor bune si va nimici onice Iàstar de sàmintà bunà.

„far altà parte a càzut In pàm/ntul cel bun 5i cresclnd, a fàcut rod Insutit".

O parte din sàmintà a càzut pe pàmint bun, care avea 5i umezealà, si ingràsàminte, i sàpàturà adincà, 5i celelalte cite sint de trebuintà spre hrana 5i cresterea làstarilor odràsliti si spre o rodire din destul. in acest fel de pàmint, smunta, nu numai cà a ràsàrit ci a 5i fà'cut rod insutit. Nu trebuie sà se indoiascà' nimeni cà o sàmintà poate sa rodeascà o sutà de seminte. Aceasta este cu putintà numai intr-un pàmint bun, adicà bine pregàtit 5i bine lucrat. Dacà vom socoti insà cílte fapte bune rodete cuvintul lui Dumnezeu, cind cade in inima omului bun, vom vedea -intr-adevàr rodul cel insutit. Auzind aceastà pildà i nepricepind intelesul ei,

„Ucenicii Lui 1-au Intrebat: Ce este pilda a- ceasta? Atunci El le-a rAspuns: Vouà và este dat sà' cunoa5teti tainele ImpàrAtiei lui Dumnezeu, dar celorlalti In pilde, ca vàzlnd, sA nu vadà, §l auzind, sà nu inteleagà".

intrebarea ucenicilor este lesne de inteles, dar ràs-punsul lui Iisus nu are legàturà cu aceastà intrebare,

* - - I 111aw

-,,,-;...." -"~:::1~10 DURINICII A 701I-a DUPA POGORiREA SF. DUH ~-,..~:~KIIIR - -

361

Ci CU o alta intrebare, pe care o vom gàsi in Evanghelia dupà Matei I , i care ne spune cà apropiindu-se ucenicii I Lui, au zis càtre Dinsul : „Pentru ce le vorbeti lor in pilde"? Au fost deci douà intrebàri, din care Evanghe- listul Matei a scris-o pe cea (lintii, iar Evanghelistul

!

Luca pe cea de a doua. Deci Iisus, la intrebarea cea dintii : „Pentru ce le gràle0 lor in pilde ?", a ràspuns :

4 Le gràlese in pilde, pentru ca vouà, celor ce credeti in Mine, v-a dat Dumnezeu harul cunoa5terii tainelor, iar celor care n-au crezut, nu le-a dat acest har. Gràiesc in

\ pilde, pentru cà ace5tia, vàzind minunile cu ochii lor trupe5ti, nu le vàd i cu ochii sufletului, 51 auzind cu ure-

+ chile trupe5ti in_vàtàturile Mele, spuse làmurit 5i mi in ,

d

pilde, nu le aud 5i cu urechile cele sufleteW i nici nu le inteleg. Pentru aceasta gràiesc in pilde càtre ceilalti, ,caci vàzind nu v àd, i auzind nu aud • nici nu inteleg",

„pentrucà s-a invirto5at inuma poporului acestuia ; ure- ' chile lor au asurzit 51 ochii 5i i-au inchis, ca sà nu vadà

eu ochii i sà nu audà cu urechile i sì mi priceapà cu inima, 5i sa mi se intoarcà i sa-i vindec. Dar ferice

° A de ochii vcntri cà vàd, i de urechile voastre, eà aud" 2. Si asa rAspunzind Domnul, la cea dintii intrebare scrisà

h de Sfintul Evanghelist Matei, cum am aràtat, ràspunde ,, apoi 5i la cea de a doua intrebare scrisà de Evanghe-

listul Luca, adicà : „Ce este pilda aceasta" ? , „lar pilda este aceasta : sàmInta este cuvIntul

lui Dumnezeu. Cei de lingà cale sint cei care aud, dar vine diavolul 5i ia cuvintul din inima lor, ca nu

,

4 cumva, crezind, sà se mintuiascà". ' Deci tilcuirea pildei este aceasta : sàminta este

cuvintul lui Dumnezeu, iar calea arata pe oamenii '

P1 care merg pe ea 51-1 aud. Pàsàri ale cerului sint duhurile cele rele din vàzduh, adicà diavolii. Dar cine sint cei

, i

care and cuvintul lui Dumnezeu pe drum ? Acegia sint oamenii farà cucernicie, care nu sint cu mare aminte 51 ,asifel mi inteleg cele ce li se spune, dupà cum gràiete

H Insu5i Domnul, prin Evangbelistul Matei, zicind : ,,Ori-culle aude cuvintul impàràtiei 5i nu-1 intelege, vine ce! viclean 5i rà'pe.,,te ce s-a semànat in inima lui ; aeeasta

T i H

iì 1) Ev. Matei XII1,10-23. 2) Ev. Matei XIII, 14-15.

•Rw- •-■...,••■■•■■••

362 I 9 .LIWJ_:AW:r"=""-l';__::-~ TILCUIREA EVANGHELIEI

este sàminta semànatà lingà cale`". La acest fel de °ameni, (iavolul indràzneste i vine, risipind si 5-tergind din inima lor cuvintul dumnezeiesc auzit, dar pe care ci nu 1-au inteles, ca sà nuii mai aducà aminte de el, 5i inte1egindu-1, sa creadà, iar crezind, sa se mintuiascà. Iisus Hristos, làmurind apostolilor pilda aceasta, a spus mai departe :

„Cei din loc pietros sInt aceia care, auzind cuvIntul, Il primesc cu bucurie, dar ace§tia nu au ràdàcinà. Ei cred pinà la o vreme, iar In ceasul ispitei se leapàdà".

Precum sàminta, care cade pe loc pietros, ràsare insà se usucà, fiindett nu are putinta sa-si intàreascà rAdàcina (lin pricina uscàciunii 5i asprimii pietrei, fai a5a si cuvintul lui Dumnezeu face sà ràsarà de multe ori, in inimile oamenilor impietriti, làstarul credintei insà, din cauza lenevirii 5i trindà'viei lor, cuvintul lui Dumnezeu nu prinde ràdàcinà §i nici nu se intàrMe in inima lor. Pentru aceasta, in vreme de pace 5i de lini5te, cind nu au nici o ispità, stau credincioi ; in vreme de ispità insà, adicà atunci cind se intimplà sà se asculte invàtà-turi mincinoase, san vin prigoane, sau alte intimplàri primejdioase, atunci se leapàdà de credintà. Aceasta s-a intimplat 5i in vremurile cele vechi, dar se mai intimplà 5i in zile noastre. Sàminta, spune Mintuitorul,

„Cea azutà Intre spini, ace§tia sInt cei ce aud cuvIntul, dar umblInd sub povara grijilor, a bogà- tiei §i a plàcerilor viefii, se Inàbu§esc §i nu rodesc desàvlr§it".

Deci sàminta care a càzut intre spini, este cuvintul lui Dumnezeu pe care-1 aud cei cuprin5i de multe griji, cei iubitori de bogàtie 5i iubitori de plàcerile acestei vidi. Puterea 5i lucrarea cuvintului dumnezeiesc este omorità de grijile lume§ti, de amàgirea bogàtiei, de dtdcetile tru-pului, dupà cum màràcinii inàbu5à i omoarà liístarul semintei. „Dar grija acestei lumi 5i inclàciunea avutiei, spune Sfintul Evanghelist Matei, inàbu5à cuvintul si-i fac neroditor" 2 Stiut este cà nu onice grijà vatàmà sufletul

1) Ev. Matei XIII 19. 2) Ev. Matei XIII, 22.

idt 14M7.114 SP., DUMINICII A XXI-a DITA POGORIREA SF. DI311 1 363 I

omului, ci numai grija desertàciunilor lumesti ; nu bo-gAtia, ci inselàciunea bogàtiei; nu dulceata cea duhov-niceasert i sfintà, care este fiica bunà 5i credincioasà a faptelor bune, ci dulceata trupeascà cea inselàtoare, care este mama pàleatului. De aceea, Iisus si-a, terminat tilcui-rea acestei pilde cu aràtarea rodirii sàmintei in pàmintul cel bun, spunind :

„far cea de pe pàmint bun, ace5tia shit cei ce, cu inima curatà 5i bunà, aud cuvintul, II pàstreazà §i fac rod Intru ràbdare".

Iatà care este ~intuì ce! roditor. Sint acei oameni care au mima buna i curata, 5i ascultind cuvintul lui Dumnezeu, il pàstreazà, aducindu-si aminte totdeauna de el 5i in onice ispità s-ar gàsi vreodatà, ei nu-si pierd cumpàtul, ci intru ràbdare, dau roadele faptelor bune. Domnul nostru Iisus Hristos,

„Dupà ce a spus acestea, a strigat: cine are urechi de auzit sà audà".

Toti avem urechi trupesti, dar nu toti avem in ace-lai timp 5i urechi sufletesti. Prin urechile trupesti auzim cum aud si dobitoacele cele necuvintàtoare, dar prin cele sufletesti intelegem ca niste fàpturi cuvintàtoare, gindin-du-ne la cele ce ni se vorbesc. Iar Domnul 5i Mintuitorul nostru Iisus Hristos ne vorbeste aci nouà despre urechile cele sufletesti, prin care, cel care aude cuvintul lui Dum-nezeu 5i intelege voia Lui cea sfintà si o sàvirseste, se mintuieste. Sà rugàm asadar pe Bunul Dumnezeu sà ne invredniceascà pe noi toti de darul celor mai curati ochi sufletesti si al celor mai bune urechi duhovnicesti, ca sà putem intelege totdeauna cuvintul Su din Sfinta Evan-ghelie 5i sà-1 putem Dàstra in inimile noastre toatà viata ca pe o sàmintà minunatà de imbelsugate fapte bune 5i bine plàcute lui Dumnezeu, Càruia se cuvine toatà slava, cinstea 5i inchinàciunea: Tatàlui 5i Fiului 5i Sfintului

acum 5i pururea si in vecii vecilor. Amin!

* EEINKr~Ur~;,WWU'''':TU'Zr-aep>=a~.~q * - - -

8641 !,411W---=~M~it C A Z A N IA

CAZANIA

DUMINICH A DOUÀZECI SI UNA DUPÀ POGORÌREA SEINTULUI DUH

(Despre cauzele nerodirii cupintului dumnezeiesc ín sufletul omului)

Frati cretini,

- iND a vorbit Apostolul Petru infila oarà in Ierusa- ' i lim, invàtind pe popor cuvintul lui Dumnezeu,

-- iudeii au primit cu dragoste cuvintul lui 5i s-au botezat ca la trei mii de suflete. Alta datà, el iarà5i a propovàduit cuvintul lui Dumnezeu in pridvorul cel ce se numea al lui Solomon, cind multi dintre cei care au auzit, au crezut 5i s-a fàcut numàrul bàrbatilor botezati ea la cinci mii. S-a dus Filip in Samaria 5i a propovàduit acolo despre Impàràtia lui Dumnezeu 5i despre numele Domnului Iisus Hristos, 5i au crezut 5i s-au botezat multi bàrbati 5i femei. S-au dus Barnaba 5i 5i Pavel in Cipru 5i au invàtat aeolo cuvintul lui Dum-nezeu; a crezut indatà in Hristos proconsulul Sergiu Paul. Ce credeti eà-i invàtau atunci sfintii apotoli pe ascultàtorii lor? li invàtau sà se lepede de credinta lor pàrinteascà 5i sà primeascà pe cea in Hristos. Ti invàtau sà se supunà altei legi, Evangheliei, care era potrivnicà 'egli lor, credintei lor. Il indemna sà-5i pàràseascà obi-ceiurile lor 5i sa imbràti5eze pe cele cre5tine5ti: alta viatà, alte obiceiuri, o tràire duhovniceascà in loc de cea trupeascà, o tràire cereascà in loc de cea pàmin-teascà. Ascultind ei propovàduirea Evangheliei, se lepà-

* piWtguu-uzz..~~mli

Ce i DITMLNICII A XXI-s DUPA POGORiREA SF. DUEIME-7~721.-~,,~1 365

dau de credintele si obiceiurile lor de mai inainte 5i primeau credinta cea nouà. Se intorceau de la dezmier-dàrile trupului 5i de la toatà desfàtarea i plàcerea trupeascà 5i mergeau in prigoane, in lupte, in primejdii

chiar la moarte. Propovàduitorii in.vàtàturii Domnului Hristos ne

invatà continuu sà mi. ne lepàdàm de credinta pàrin-teascà,. ci s-o pàzim neintinatà. Ne invatà sà nu primim alla lege, ci sa pàzim legea crestineascà, pe care am primit-o de la pàrintii nostri. Ne inveii sà nu urmàm alte obiceiuri ci sà tràim dupà obiceiurile cele vechi ale crestinilor. In vremile de acum insà roadele propovà-duirii sint mult mai putine, devi astàzi nu sint greutàtile din vremea sfintilor apostoli.

Unii zic cà atunci rodea cuvintul lui Dumnezeu, pentru cà il intàreau minunile. Au crezut ca la trei mii de suflete, cind a invàtat Petru infila oarà, pentru cà s-au minunat i s-au inspàimintat auzind pe apostol, pe neasteptate, vorbind in felurite limbi. Au crezut ca la cinci mii, cind a propovàduit acelasi apostol a doua oarà, pentru cà au vàzut pe cel care fusese din pintecele maicii sale olog, vindecat de Petru, cà umida, i alerga. Au crezut in Samaria multi bàrbati i femei, cind a propo-vàduit Apostolul Filip, pentru cà a scos din multi oameni duhurile necurate 5i a vindecat pe multi slàbànogi si ologi. A crezut proconsulul Sergiu din Cipru, cind a in-vàtat Apostolul Pavel, pentru cà a vàzut cum blestemul lui a orbit indatà pe Elima vràjitorul. Este adevArat cà semnele 5i minunile ajutau i intàreau propovàduirea, dupà cum màrturiseste 5i Evanghelistul Marcu, „Iar ei pornind au propovàduit pretutindeni 5i Domnul lucra cu ci si intàreacuvintul, prin minunile care urmau" l.

Vedem insà cà multi au crezut, chiar fàrà sà vadà minuni. Ce minune a vàzut Ioan Botezàtorul cind pro-povàduia si zicea:,Pocàiti-và càci s-a apropiat Impà-ràtia cerurilor?" Nici una! bar la el, veneau atunci Ierusalimul i toatà laturea dimprejurul Iordanului si se botezau de dinsul in Iordan, dupà ce-si màrturiseau pàcatele lor. Ce minule au vàzut cei din Antiohia, cind s-au dus la ci Pavel si Barnaba i i-au invàtat credinta

Ev. Mareu XVI, 20. 2) Ev. Matei III, 2.

366 I 44S TuPE CAZANIA ro I

in Hristos? Nici una! Dar oamenii de acolo, auzind pro-povàduirea, se bucurau i slaveau cuvintul Domnului au crezut in viata cea venica.

Nici o minune n-au vàzut cei din Iconia, cind iara5i au intrat in Sinagoga de acolo Pavel 5i Barnaba §i au gràit cuvintul lui Dumnezeu 5i totu5i, munirne multa de iudei 5i de elini au crezut. Nici o minime n-au vàzut atenienii, insa au crezut in propovàduirea lui Pavel multi, impreunà cu Dionisie Areopagitul. Dacà minunile ar fi avut puterea aducerii la credinta a celor ce nu-L recu-no5teau pe Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, atunci cei care au vàzut minunile Lui ar fi trebuit sa creadà in El. Dar noi cà fariseii, vazind pe ce! mut 5i in-d_racit vindecat de Iisus Hristos, ziceau: „Cu domnuI demonilor scoate pe demoni". Unii dintre farisei, intele-gind cà cel orb din nagere vede, n-au crezut, ci ziceau despre Iisus Hristos: „Omul acesta nu este de la Dum-nezeu, pentru cà nu paze5te simbata". Iudeii, vazind aceea5i minune, n-au crezut, ci ziceau: „Noi 5tim cà omul acesta este pacatos!". Si s-au sfàtuit intre ci cà, de-L va màrturisi cineva ca El este Hristos, acela sa fie scos din sinagoga.

Frati cretini, alti oameni zic cà cuvintul lui Dum-nezeu nu mai rodete in vremile de acum, pentru cà faptele propovaduitorului, din viata lui, sint nevrednice

potrivnice invkaturii pe care o propovaduie5te. Dom-ani 5i Stapinul tuturor a vorbit despre pricina aceasta destul de lamurit. Carturarii i fariseii erau vicleni, mincino5i 5i zavistici. De multe ori Domnul il osindea ca pe ni5te fitarnici, nebuni 5i orbi; fusa il-a zis nicio-data cà invatatura pe care o propovaduiesc ei nu este folositoare 5i roditoare, din cauza nevredniciei lor, ci dimpotrivà a poruncit 5i a indemnat pe iudei s.à asculte cuvintul pe care-1 invatau ci 5i sa pazeasca toate cite ziceau ei, dar sa se departeze 5i sa nu urmeze faptele lor : „Toate cite vor zice vouà sà pàziti, pàziti 5i faceti, ziee Domnul, dar dupà faptele lor sa nu faceti, caci ei zic, dar nu fac" l.

Recunoa5tem cà, dacà propovaduitorul invataturii Donmului Hristos are purtare bunà i viatà stinta', atunci

1) Ev. Matei XXIII, 3.

-

4•159~-~iswi- em 1111 - I

DUMINICII A XXI-a DUPAPOOORREASF.DUH

cuvintul lui, prin harul ce-1 are de la Dumnezeu 5i prin bunul nume pe care il are el intre oameni, ajutà la in-toarcerea„ celui ràtàcit i sprijinete indreptarea celui pàcàtos. Insà nici sfintenia propovàduitorului nu este pricinà, nici ràutatea lui nu este piedicà rodirii propo-vàduirii, dupà cum nici pricina rodirii semintei nu este frumusetea i podoaba plugarului i nici pricina nerodirii ei, nu• este uritenia san slutimea fetei lui. Dacà cuvintul sfintilor ar fi avut putere singur sà intoarcà pe cei pà-gini 5i sa indrepte pe cei pàcàto5i, toatà lumea ar fi crezut in Hristos, cind Sfintii Pàrinti invàtau. Toatà in-mea ar fi crezut cind propovàduiau sfintii apostoli ai lui Hris-tos; toatà lumea ar fi crezut cind invàta 5i pro-povàduia Sfìntul sfintilor, Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos. Vedem insà cà multi dintre aceia care au ascultat propovàduirea adevàrului din gura Dom-nului nostru Iisus Hristos nu s-au folosit cu nimic de pe urma ei, ci au ràmas cu inima impietrità.

La toate aceste intrebàri 5i nedumeriri a dat ràspuns pilda Sfintei Evanghelii, care s-a citit astàzi i mai cu seamà tilcuirea ei, pe care n-a fàcut-o njci om, nici inger, ci Insu&. Domnul nostru Iisus Hristos. Incepind pilda El a zis: „Ie5it-a semànàtorul sà semene sàminta sa". N-a zis: Ie5it-a dreptul, san rivnitorul, sau sfintul, ci a zis simplu semànàtorul sà semene sàminta sa". Deci, dacà propovàduitorul seamànà sàmintà dreaptà 5i nu neghini vàtàmàtoare, invàtind dogmele 5i legile cele dum-nezeie5ti, aceasta este destul din partea propovàduitorului pentru rodirea cuvintului 5i nu este deloc nevoie sà cercetòm viata i purtarea lui.

Dupà aceea, Domnul a aràtat trei pricini ale nero-dirli propovàduirii cuvintului dumnezeiesc: neluarea a-minte, lenevirea i amàgirea vietii acesteia; iar pentru rodirea cuvintului, o singurà pricinà.: bunàtatea. Impàr-tind pe ascultàtorii cuvintului dumnezeiesc in patru cete, i-a asemànat pe din5ii cu drumul, piatra, spinii i pàmin-tul rodi-for. Si, fiindcà in vremurile de acum mai toti sintem san drum càlcat de patimi 5i de diavoli, san piatrà uscatà i fàrà umezealà, san spini, adicà plini de griji lume5ti, trupeffi 5i de ori5ice de5ertàciune, care inàbu5à intelegerea mintuitoare de suflet, iar cei ce au o viatà

368 hilkliM-~1~7.~ CAZANIA git

bunà 5i curatà sint foarte putini 5i rari, pentru aceasta vedem prea putin 5i rar rodul cuvintului propovàduit.

Frate cretine, dacà se propovàdnie5te cuvintul lui Dumnezeu 5i mintea ta nu ia aminte, ca sà inteleagà cele ce se gràiesc ; sau cind se propovàduie5te cuvintul lui Dumnezeu, 5i tu te leneve5ti 5i dormitezi, atunci tu e5ti drum din care diavolul ràpe5te cuvintul dumne-zeiesc risipe5te, ca sà nu intre in mintea fa 5i in inima fa, unde sà rodeascà intoarcerea fa pe calca Dom-nului. Dacà ai venit sa asculti cuvintul lui Dumnezeu, dar nu cu scopul indepàrtàrii nàravurilor tale rele, nu spre folosul sufletului tàu, ci ca sà pinde5ti 5tiinta 5i me5te5ugul cuvintàtorului, san sà iscode5ti pe ascultàtori, atunci, chiar dacà vei ma aminte sau vei intelege cele ce se propovàduiesc, tu e5ti piatrà. De aceea, rà.sare 5i in inima fa làstarul tinàr al cuvintului propovàduit, adicà putinà umilintà, dar, fiindcà inima fa nu are aplecare spre ascultarea cuvintului evanghelic, se usucà 5i se risi-peste indatà umilinta fa 5i ràmine neroditoare in sufletul tàu. lai' dacà anzi cuvintul lui Dumnezeu 5i ai dorintà 5i vointà de indreptare, iei aminte 5i intelegi cele ce se propovàduiesc, dar ie5ind afarà din bisericà, in loc sà te ginde5ti la cele ce ai auzit, iti afunzi indatà mintea ta in de5ertàciunile lumii 5i te ineci in plàcerile trupului, atunci tu e5ti ~int màràcinos, spinos. De aceea, cu-vintul lui Dumi,ezeu face sà ràsarà atunci in fine mlà-ditele sale cele firave, adicà umi1e5te mima fa, aduce lacrimi in ochi: tài 5i gind de indreptare in sufletul tàu, dar spinii grijilor tale de5arte 5i ai plikerilor tale fru-pe5ti ineacà 5i terg i umilinta 5i lacrimile 5i gindul pocà'intei 5i al intoarcerii tale; 5i astfel cuvintul lui Dumnezeu se face neroditor in fine.

Iar dacà auzi cuvinful lui Dumnezeu 5i gindul tàu este drept, 5i marea aminte mare 5i evlavia multà, 5i intelegindu-1, te ginde5ti la el deseori 5i socote5ti tot- deauna intelesurile cuvintului, ca sa le aduci la indepli- lire in viata de toate zilele, atunci cuvintul lui Dumnezeu ti se face folositor, atunci dezràdàcinezi din inima ta 1àstàri5u1 pàcatului 5i aduci rod insutit de fapte bune.

Deci, frati cretini, cind veniti in bisericà ca sa ascultati cuvintul lui Dumnezeu, san cind il cititi in càrti,

DUMINICII A XXI-a DUPÀ POGORIREA SF. DUH 111W2-ZWIt 269

sà nu fiti nici drum, nici piatrà, nici màràcini, ci sà faceti inima voastrà pàmint bun 5i curat, 5tiind cà Dumnezeu, Care a fàcut pe om slobod, flind milostiv, voie5te ca toti oamenii sà se mintuiascà; dar, fiind drept, pe nimeni nu sile5te, ci numai cheamà 5i indeamnà. Mijlocul prin care cheamà 5i indeamnà este propovàduirea invàtàturii prin cuvint, pe care Dumnezeu I-a folosit dintru inceput spre_ mintuilrea oamenilor. Chemind 5i indemnind pe cei mai inainte de Legea veche, pe cei din timpul Legii, pe cei de dupàLege, pe cei din vremea venirii Lui trupe5ti, ca 5i pe cei de dupà aràtarea Lui in trup, El singur a adus la cuno5tiinta oamenilor cuvintul Sàu prin prooroei, apostoli, 5i Sfinii Pàrinti, prin care a proorocit 5i a vestit dinainte intruparea Fiuluí Sàu eel Unul Nàscut, a invàtat dogmele credintei, a dal Tainele cele mintui-toare, a aràtat legile cele dumnezeie5ti 5i a dat predaniile cele sfinte. Cuvintul kmi a aràtat calea mintuirii 5i calea pierzàrii; a fàgàduit Impàràtia cea cereascà 5i chinul cel ve5nic. De acela5i mijloc, adicà de cuvint, se folose5te Dumnezeu pinà acum, gràind nouà prin arhierei, prin preoti, prin pàrintii duhovnici 5i prin càrti. De aceea, pinà in vremurile noastre, cuvintul lui Dumnezeu are puterea de a inioarce pe cei ràtàciti, de a indrepta pe cei pàeàto5i 5i de a intàri pe cei cu viatà sfintà. Prin cuvint, pinà in vremurile noastre, harul lucreazà mila Sa peste noi. Deci, iubiti mei frati, dacà nu ne vom supune cuvintului lui Dumnezeu 5i nu vom dobindi nici un folos de la el, atunci nu putem avea nici o nàdejde de mintuire. Este trebuintà deci de rivnà 5i de sirguintà pentru ascultarea invàtàturilor dumnezeie5ti, de mare aminte 5i de evlavie in ascultarea lor; de aducere aminte dupà ce am ascultat cuvintele dumnezeie5ti de invàtà-turà, 5i de aducerea lor la indeplinire in viata noastrà de toate zilele. Numai astfel se face inima noastrà pà-mint bun i curai; numai in acest chip rodesc invàtà-turile dumnezeie5ti, in noi, roadele faptelor bune 5i pur. tàtoare de mintuire in Hristos Iisus Domini nostru, Cà- ruia se cuvine slava 5i stàpinirea in vecii vecilor. Amin.!

• se.

I * I iwi-~2.:-,z--~2~2-75-- ""=nie siva%