Si ascultnd asa fel de-al unora ndemn, Bagara n cetate pe calul cel de lemnS-apoi pe veselie, pe chef se asternuraPn- ce n miezul noptii pe totii somnu-i furaDin calul acel mare elinii se coboara, Cu paza ei prin uliti n pnda se strecoara;Cum vad ca mic si mare cazuse-n somn ca morti, Ei gtuie strajerii, ce stau lungiti la portiS-aprind faclii n noapte pe-a zidurilor creste.Din Tenedos vazura luminile acesteSi-mplatosati cum fura, armati cu lanci si sabii, S-apropie de tarmuri pe negrele corabii.Cnd peste lumea toata domnea a noptii slavaEi prea cu molcomisul si fara de glceavaIntrara n cetate oricare repeziSi ncepur-n totii a da si a snopi.Taiau batrni si tineri, din mic pna la mare, Ostasi n floarea vrstei si tinere fecioareSi-s chiote, blesteme din inima, rarunchi.Prin portile cetatii curgeau pn-n genunchiSiroaiele de snge pe pruncii cei de ttai aruncau n flacari, sa nu ramie vitaSi urma de Troada Si dnd n visterieGramezile de aur rapeau cu lacomie.Trei zile pustiira cetatea si olatulmplnd cu jale tara lui Priam-mparatul.Cnd oamenii-s gramada ucisi n orice loc, Elinii atunci dedera cetatii mndre focDe rasarea din ziduri o mare de jeratecRosind bolta ntreaga si crugul singuratec.

Ard turnurile-n vnturi de vaietele mumiiNu se vedea de flacari nici marginile lumii.