PARLAMENTUL EUROPEAN 2017 - 2018

EXTRAS

DIN DOCUMENTUL „TEXTE ADOPTATE”

DIN PERIOADA DE SESIUNE

23 - 26 octombrie 2017

(Partea VI)

RO Unită în diversitate RO

3

CUPRINS

P8_TA-PROV(2017)0413 ........................................................................................................ 5 ASPECTE LEGATE DE DREPTURILE FUNDAMENTALE ÎN CEEA CE PRIVEȘTE INTEGRAREA ROMILOR

ÎN UE: COMBATEREA ATITUDINILOR NEGATIVE FAȚĂ DE ROMI

P8_TA-PROV(2017)0414 ...................................................................................................... 23 PUNEREA ÎN APLICARE A DIRECTIVEI PRIVIND RĂSPUNDEREA PENTRU MEDIUL ÎNCONJURĂTOR

P8_TA-PROV(2017)0417 ...................................................................................................... 33 COMBATEREA HĂRȚUIRII SEXUALE ȘI A ABUZULUI SEXUAL ÎN UE

P8_TA-PROV(2017)0418 ...................................................................................................... 43 POLITICILE ECONOMICE ALE ZONEI EURO

P8_TA-PROV(2017)0419 ...................................................................................................... 61 MANDATUL DE NEGOCIERE PENTRU NEGOCIERILE COMERCIALE CU AUSTRALIA

P8_TA-PROV(2017)0420 ...................................................................................................... 71 MANDATUL DE NEGOCIERE PENTRU NEGOCIERILE COMERCIALE CU NOUA ZEELANDĂ

5

Parlamentul European 2014-2019

TEXTE ADOPTATE Ediţie provizorie

P8_TA-PROV(2017)0413

Aspecte legate de drepturile fundamentale în ceea ce privește integrarea

romilor în UE: combaterea atitudinilor negative față de romi

Rezoluţia Parlamentului European din 25 octombrie 2017 referitoare la aspecte legate

de drepturile fundamentale în ceea ce privește integrarea romilor în UE: combaterea

atitudinilor negative față de romi (2017/2038(INI))

Parlamentul European,

– având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și Tratatul privind

funcționarea Uniunii Europene (TFUE);

– având în vedere preambulul la TUE, îndeosebi liniuța a doua și liniuțele patru - șapte;

– având în vedere, printre altele, articolul 2, articolul 3 alineatul (3) liniuța a doua,

precum și articolul 6 din TUE;

– având în vedere, printre altele, articolul 10 și articolul 19 alineatul (1) din TFUE;

– având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din

7 decembrie 2000 (denumită în continuare „Cartaˮ), care a fost proclamată la

12 decembrie 2007, la Strasbourg, și a intrat în vigoare în decembrie 2009, odată cu

Tratatul de la Lisabona;

– având în vedere Declarația universală a drepturilor omului, adoptată de Adunarea

Generală a Organizației Națiunilor Unite în 1948;

– având în vedere Convenția ONU privind drepturile copilului, adoptată la New York, la

20 noiembrie 1989, în special articolul 3;

– având în vedere Rezoluția ONU A/70/L.1, adoptată de Adunarea Generală la

25 septembrie 2015, intitulată „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru

dezvoltare durabilă”;

– având în vedere Rezoluția ONU A/RES/60/7, adoptată de Adunarea Generală la

1 noiembrie 2005, privind comemorarea Holocaustului;

– având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale;

6

– având în vedere Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale a Consiliului

Europei;

– având în vedere Declarația Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind

proliferarea în Europa a atitudinilor negative și a violenței rasiste îndreptate împotriva

romilor, adoptată la 1 februarie 2012;

– având în vedere Recomandarea de politică generală nr. 13 a Comisiei Europene

împotriva Rasismului și Intoleranței (ECRI) privind combaterea atitudinilor negative și

discriminării împotriva romilor;

– având în vedere Carta partidelor politice europene pentru o societate nerasistă, adoptată

de Congresul Autorităților Locale și Regionale din cadrul celei de a 32-a sesiuni a

Consiliului Europei, desfășurată în luna martie 2017;

– având în vedere Rezoluția 1985 (2014) - „Situația drepturilor minorităților naționale în

Europa” și Rezoluția 2153 (2017) - „Promovarea incluziunii romilor și nomazilor”, ale

Adunării Parlamentare a Consiliului Europei;

– având în vedere declarația Secretarului General al Consiliului Europei, Thorbjørn

Jagland, din 11 aprilie 2017 privind cele zece obiective pentru următorii zece ani;

– având în vedere Convenția OIM privind discriminarea în domeniul ocupării forței de

muncă și exercitării profesiei, 1958 (nr. 111);

– având în vedere Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în

aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau

origine etnică1;

– având în vedere Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a

unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în

muncă și ocuparea forței de muncă2;

– având în vedere Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din

25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și

protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a

Consiliului3;

– având în vedere Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al

Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială4;

– având în vedere Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2008

privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin

intermediul dreptului penal5;

– având în vedere Recomandarea Consiliului din 9 decembrie 2013 cu privire la măsurile

1 JO L 180, 19.7.2000, p. 22. 2 JO L 303, 2.12.2000, p. 16. 3 JO L 315, 14.11.2012, p. 57. 4 JO L 166, 30.4.2004, p. 1. 5 JO L 328, 6.12.2008, p. 55.

7

de integrare efectivă a romilor în statele membre, Concluziile Consiliului din

8 decembrie 2016 referitoare la accelerarea procesului de integrare a romilor și din

13 octombrie 2016 referitoare la Raportul special nr. 14/2016 al Curții de Conturi

Europene;

– având în vedere Concluziile Consiliului din 15 iunie 2011 privind educația și îngrijirea

copiilor preșcolari;

– având în vedere Comunicările Comisiei privind integrarea romilor [COM(2010)0133,

COM(2012)0226, COM(2013)0454, COM(2015)0299, COM(2016)0424], inclusiv

Comunicarea privind un cadru UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor

până în 2020 [COM(2011)0173];

– având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Garanția pentru tineret și Inițiativa

privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, după trei ani” [COM(2016)0646];

– având în vedere Recomandarea Comisiei 2013/112/UE din 20 februarie 2013 intitulată

„Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării”;

– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la romi6;

– având în vedere Rezoluția sa din 15 aprilie 2015 referitoare la Ziua internațională a

romilor – atitudini negative împotriva romilor în Europa și recunoașterea de către UE a

zilei comemorative a genocidului împotriva romilor din timpul celui de-al Doilea

Război Mondial7;

– având în vedere Rezoluția din 13 decembrie 2016 referitoare la situația drepturilor

fundamentale în Uniunea Europeană în 20158, în special punctele 117-122 privind

drepturile romilor;

– având în vedere Raportul anual pe 2016 privind drepturile fundamentale al Agenției

pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA);

– având în vedere sondajele EU-MIDIS I și II ale Agenției pentru Drepturi Fundamentale

a Uniunii Europene și mai multe alte sondaje și rapoarte privind romii;

– având în vedere Raportul special nr. 14/2016 al Curții de Conturi Europene privind

Inițiativele de politică ale UE și sprijinul financiar acordat de aceasta pentru integrarea

romilor: s-au înregistrat progrese semnificative în ultimul deceniu, dar sunt necesare

eforturi suplimentare pe teren;

– având în vedere sondajul Eurobarometru intitulat „Discriminarea în UE în 2015”;

– având în vedere rapoartele și recomandările Organizației pentru Securitate și Cooperare

în Europa (OSCE) și, printre altele, planul său de acțiune privind îmbunătățirea situației

romilor și a populației sinti aflate pe teritoriul OSCE;

6 JO C 4 E, 7.1.2011, p. 7; JO C 308 E, 20.10.2011, p. 73; JO C 199 E, 7.7.2012, p. 112;

JO C 468, 15.12.2016, p. 36; JO C 468, 15.12.2016, p. 157. 7 JO C 328, 6.9.2016, p. 4. 8 Texte adoptate, P8_TA(2016)0485.

8

– având în vedere rapoartele și recomandările organizațiilor de supraveghere a respectării

drepturilor și cele ale societății civile, îndeosebi ale Centrului European pentru

Drepturile Romilor, Fundación Secretariado Gitano, OSF, ERGO și Amnesty

International;

– având în vedere documentul de referință privind atitudinile negative împotriva romilor

al Alianței de combatere a atitudinilor negative împotriva romilor;

– având în vedere raportul Centrului de Studii Politice Europene privind combaterea

atitudinilor negative împotriva romilor la nivel instituțional: răspunsuri și practici

promițătoare în UE și în statele membre selectate;

– având în vedere recenta înființare a European Roma Institute for Arts and Culture

(ERIAC) din Berlin, care urmărește evidențierea prezenței artistice și culturale a celor

12 milioane de romi din Europa, permite exprimarea identității acestora și, astfel,

contribuie la combaterea atitudinilor negative împotriva romilor;

– având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură;

– având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și

avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0294/2017);

A. întrucât, în Europa, romii încă sunt privați de drepturile omului;

B. întrucât romii fac parte din cultura și valorile europene și au contribuit la bogăția

culturală, diversitatea, economia și istoria comună a Uniunii Europene;

C. întrucât „atitudinile negative împotriva romilor reprezintă o formă specifică de rasism,

o ideologie bazată pe superioritate rasială, o formă de dezumanizare și de rasism

instituțional, nutrit de discriminare istorică, exprimat, între altele, prin violență, discurs

de incitare la ură, exploatare, stigmatizare și prin cea mai flagrantă formă de

discriminare”9;

D. întrucât, în ciuda eforturilor depuse la nivel național, european și internațional,

atitudinile negative persistente și structurale împotriva romilor10 pot fi identificate la

toate nivelurile societății europene, în mod cotidian, manifestându-se, de exemplu, sub

forma neglijării acestora la nivel individual și instituțional, a discriminării, a

inegalității, marginalizării, desconsiderării, a stereotipurilor bazate pe diferențe și a

blamării, discursurile de incitare la ură și făcând din ei victime ale violenței, sărăciei

extreme și ale unei profunde excluziuni sociale; întrucât atitudinile negative împotriva

romilor sunt în creștere, iar partidele politice câștigă popularitate prin exprimarea în

mod flagrant a ostilității față de romi;

E. întrucât atitudinile negative împotriva romilor, sub forme diferite, pot fi identificate în

munca și activitățile din aproape toate domeniile și de la orice nivel ale autorităților și

instituțiilor publice din statele membre, manifestându-se cel mai adesea prin eșecul de a

9 Recomandarea de politică generală nr. 13 a ECRI privind combaterea atitudinilor

negative și discriminării împotriva romilor. 10 Termenul „Anti-Gypsyism” (atitudini negative împotriva romilor) poate avea grafii

diferite și, în diverse state membre, este înlocuit uneori cu un termen ușor diferit, cum ar fi Antiziganismus.

9

oferi romilor acces egal sau orice fel de acces la utilități și servicii publice, prin

neacordarea de tratament egal și de drepturi egale, prin omiterea populației rome de la

elaborarea politicilor și din procesele de producere de cunoaștere, prin instituirea de

programe discriminatorii și prin deturnarea oportunităților de finanțare destinate

îmbunătățirii vieții romilor;

F. întrucât atitudinile negative inadvertente împotriva romilor se pot observa și în

activitatea instituțiilor UE, dat fiind că numeroase programe și fonduri ale UE care ar

putea avea un impact pozitiv asupra condițiilor de viață ale romilor nu ajung la aceștia

sau îi desemnează în mod simbolic pe romi drept una dintre categoriile de beneficiari,

fără să țină însă seama de realitățile acestei etnii și de discriminarea cu care se

confruntă în toate situațiile;

G. întrucât atitudinile negative împotriva romilor, oricât de inconștiente ar fi, pot fi

evidențiate în acquis-ul comunitar, care adesea face abstracție de realitățile și

provocările cu care se confruntă romii, care, fiind supuși multiplelor forme de

discriminare timp de secole, nu beneficiază de aceleași drepturi și oportunități și de

același nivel de protecție prevăzut de acquis-ul comunitar ca alți cetățeni ai Uniunii;

H. întrucât, în societatea noastră, romilor li se acordă un tratament persistent paternalist

care poate fi detectat atât în limbaj, cât și în acțiuni, și care doar subliniază necesitatea

de a „include” sau de a „integra” romii, în condițiile în care, de fapt, este necesară o

modificare fundamentală de abordare; întrucât accesul lor la drepturile fundamentale și

la cetățenie, precum și exercitarea deplină a acestor drepturi în societate trebuie să fie

asigurat;

I. întrucât romii sunt în continuare considerați un grup vulnerabil în timp ce, de fapt,

privarea lor de drepturile inalienabile ale omului care le revin și refuzul de a li se

acorda un tratament și un acces egal la bunăstare, servicii, informații, justiție, educație,

îngrijiri medicale, locuri de muncă etc. sugerează că, de fapt, structurile create și

menținute de cei aflați la putere sunt discriminatorii, fac din romi un grup vulnerabil;

întrucât acest lucru demonstrează că autoritățile competente și-au ignorat

responsabilitățile în ceea ce privește drepturile omului;

Apartenență și participare

1. subliniază că, în vederea combaterii consensului social subconștient de excludere a

romilor, combaterii discriminării și excluziunii sociale la care sunt supuși și în vederea

eliminării stereotipurilor create și consolidate de literatura populară, presă, arte și

limbaj timp de mai multe secole, este esențial ca societățile dominante să fie educate în

ceea ce privește diversitatea romilor, istoria și cultura lor, precum și formele, gradul și

severitatea atitudinilor negative împotriva etniei lor, cu care se confruntă în viața de zi

cu zi; invită statele membre, în acest sens, să își asume responsabilitatea deplină pentru

cetățenii romi de pe teritoriul lor și să lanseze campanii de conștientizare pe termen

lung și de sensibilizare intersectorială;

2. consideră participarea activă și semnificativă pe plan social, economic, politic și

cultural a romilor esențială pentru combaterea eficace a atitudinilor negative împotriva

romilor și pentru crearea încrederii reciproce atât de necesare, spre beneficiul întregii

societăți; ia act de responsabilitatea comună a Comisiei și a statelor membre în această

privință; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să elaboreze strategii care să

10

conțină atât măsuri proactive, cât și reactive, pe baza unor consultări reale și sistematice

cu reprezentanții romilor și cu ONG-urile, și să-i implice în derularea, monitorizarea și

evaluarea programelor și proiectelor principale lansate, la toate nivelurile, inclusiv la

nivel local; invită Comisia și statele membre să promoveze crearea de organizații civile

independente și instituții publice care să reprezinte populația romă, precum și

autonomizarea unor lideri romi tineri și progresiști;

Reconcilierea și consolidarea încrederii

3. îndeamnă Comisia, în interesul creării unei încrederi reciproce esențiale, să înființeze o

comisie a adevărului și a reconcilierii la nivelul UE (fie în cadrul structurilor existente,

fie ca un organism separat), pentru a recunoaște persecutarea, excluderea și renegarea

romilor de-a lungul secolelor, a le documenta într-o carte albă oficială, precum și să

colaboreze cu Parlamentul și experții romi în realizarea acestor misiuni;

4. îndeamnă statele membre să creeze (fie în cadrul structurilor existente, fie ca un

organism separat), o comisie a adevărului și a reconcilierii pentru a recunoaște

persecutarea, excluderea și renegarea romilor de-a lungul secolelor, implicând membrii

ai parlamentului, funcționari guvernamentali, avocați, reprezentanți ai romilor, ONG-

uri și organizații locale, pentru a documenta aceste aspecte într-o carte albă oficială, și

încurajează statele membre să introducă istoria romilor în programele de învățământ;

5. invită statele membre să comemoreze victimelor Holocaustului romilor, să marcheze

ziua de 2 august ca Zi de comemorare a Holocaustului romilor și să acorde o restituire

imediată și adecvată supraviețuitorilor Holocaustului printr-o procedură simplificată,

însoțită de o campanie de sensibilizare; invită Comisia și statele membre să includă

victimele din rândul romilor în evenimentele comemorative organizate anual la 27

ianuarie, cu ocazia Zilei Internaționale de Comemorare a Victimelor Holocaustului, și

să organizeze cursuri de formare voluntară pe tema Holocaustului romilor pentru

funcționarii publici;

Desfășurarea de verificări ale performanței

6. își exprimă îngrijorarea privind faptul că, deși în statele membre sunt puse în aplicare

mai multe programe cu orientare specifică, majoritatea programelor generale, inclusiv

cele cuprinse în fondurile structurale, nu ajung la cei mai defavorizați, îndeosebi la

romi; invită, prin urmare, Curtea de Conturi să auditeze performanța programelor UE

din domeniul ocupării forței de muncă și al educației, precum Erasmus+ și Inițiativa

„Locuri de muncă pentru tineri”, mai aprofundat și periodic;

7. solicită Comisiei:

– să evalueze programele și oportunitățile de finanțare UE pentru a stabili dacă

îndeplinesc cerința privind nediscriminarea și participarea și, acolo unde este

necesar, să adopte măsuri corective fără întârziere,

– să aplice un sistem de monitorizare și audit financiar robust, pe termen lung și

axat pe calitate pentru a verifica performanțele statelor membre atunci când

utilizează programe ale UE,

– să implice în mod activ destinatarii romi ale proiectelor în monitorizarea lor și

11

procesul de evaluare în mod eficace și transparent,

– să se asigure că mecanismul de tratare a plângerilor existent este mai accesibil și

transparent pentru rezidenți, ONG-uri și autorități, astfel încât să le permită

acestora să raporteze fondurile și programele UE discriminatorii;

– să suspende finanțarea în cazurile de utilizare nejudicioasă;

– să reformeze fondurile ESI în așa fel încât să ofere sprijin financiar pentru

combaterea atitudinilor negative împotriva romilor într-un mod mai proactiv; și

– să extindă programele de finanțare „Europa pentru cetățeni” și „Drepturi,

egalitate și cetățenie”, care recunosc rolul important al organizațiilor din cadrul

societății civile de supraveghere a respectării drepturilor în monitorizarea

atitudinilor negative împotriva romilor și în asigurarea respectării drepturilor

fundamentale;

8. invită Comisia și statele membre:

– să se asigure că intervențiile finanțate de UE cu implicații cu posibile implicații

pentru comunitatea romă sunt favorabile incluziunii și combat segregarea;

– să se asigure că practicile de segregare sunt descrise în termeni clari și să fie

excluse în mod explicit din finanțare;

– să îmbunătățească oportunitățile de finanțare pentru a se asigura că oportunitățile

create în materie de educație și de ocupare a forței de muncă oferă un mijloc real

și durabil de evitare a șomajului de lungă durată, aspect necesar pentru o viață

demnă;

– să se asigure că toate resursele disponibile sunt utilizate în mod eficace; și

– să mărească rata de absorbție a fondurilor UE în conformitate cu prioritățile

stabilite în cadrul strategiilor naționale de integrare a romilor;

9. astfel, invită statele membre să intensifice coordonarea dintre autoritățile locale și

naționale pentru a elimina obstacolele administrative și politice și pentru a utiliza în

mod eficace fondurile UE în scopul îmbunătățirii situației romilor, în special a copiilor;

10. reamintește Recomandarea Consiliului din 2013, care afirmă că promovarea incluziunii

sociale și combaterea sărăciei și a discriminării, inclusiv, printre altele, integrarea

socioeconomică a comunităților marginalizate, cum este cea a romilor, ar trebui

facilitate prin alocarea a cel puțin 20 % din totalul resurselor FSE din fiecare stat

membru pentru investiția în oameni;

Garantarea drepturilor egale și combaterea atitudinilor negative împotriva romilor prin

formare

11. reamintește că drepturile minorităților și interzicerea discriminării fac parte integrantă

din drepturile fundamentale, intrând astfel în sfera valorilor UE care trebuie respectate

în conformitate cu articolul 2 din TUE; reamintește faptul că Uniunea poate lua măsuri

în cazul în care există un risc clar de încălcare gravă a acestor valori de către un stat

12

membru, în conformitate cu articolul 7 din TUE;

12. invită statele membre ca, pe baza rapoartelor alarmante ale ONG-urilor și organizațiilor

de supraveghere a respectării drepturilor omului:

– să pună în aplicare și să asigure respectarea Directivei 2000/43/CE pentru a

preveni și a elimina în mod eficace toate formele de discriminare împotriva

romilor și pentru a se asigura că reglementările administrative naționale,

regionale și locale nu sunt discriminatorii și nu conduc la practici segregaționiste,

– să pună în aplicare și să asigure respectarea Deciziei-Cadru 2008/913/JAI care

prevede mijloacele pentru combaterea cu succes a atitudinilor negative împotriva

romilor și a violenței împotriva lor;

13. invită Comisia să ofere asistență statelor membre pentru transpunerea și punerea în

aplicare a directivelor privind tratamentul egal și să continue inițierea procedurilor de

constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva tuturor statelor membre, fără excepție,

care încalcă, nu transpun sau nu pun în aplicare directivele privind tratamentul egal,

precum Directiva privind egalitatea rasială (2000/43/CE), Directiva privind dreptul la

liberă circulație și ședere (2004/38/CE)11, Directiva privind drepturile victimelor

(2012/29/UE), Decizia-cadru (2008/913/JAI) privind rasismul și xenofobia, Directiva

serviciilor mass-media audiovizuale (2010/13/UE)12, precum și Directiva Consiliului

privind egalitatea de tratament între femei și bărbați (2004/113/CE)13 și Directiva

Consiliului privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și

ocuparea forței de muncă (2000/78/CE);

14. invită Comisia și Consiliul să depășească impasul și să relanseze negocierile privind

Directiva privind combaterea discriminării;

15. condamnă refuzul anumitor state membre de a recunoaște că supun cetățenii romi unui

tratament inegal, precum și lipsa lor de voință politică de a remedia incapacitatea de a

asigura accesul romilor la drepturile lor fundamentale și exercitarea acestora, precum și

pentru învinuirea romilor de excluziunea socială la care sunt supuși și care are drept

cauză rasismul structural;

16. solicită statelor membre:

– să condamne în mod explicit și să sancționeze negarea Holocaustului romilor,

discursul de incitare la ură și blamarea romilor de către politicieni și funcționari

publici de la toate nivelurile și prin intermediul tuturor mijloacelor de comunicare

în masă, întrucât acestea consolidează atitudinile negative împotriva romilor în

societate,

– să adopte măsuri suplimentare de prevenire, condamnare și combatere a

discursului de incitare la ură îndreptat împotriva romilor, inclusiv prin folosirea

dialogului cultural;

17. îndeamnă Comisia și statele membre să își intensifice colaborarea cu ONG-urile pentru

11 JO L 158, 30.4.2004, p. 77. 12 JO L 95, 15.4.2010, p. 1. 13 JO L 373, 21.12.2004, p. 37.

13

a oferi sesiuni de formare în domeniul bunelor practici privind contracararea

prejudecăților și campaniile eficace de combatere a discursului ostil, prin identificarea

nevoilor și a cererilor specifice ale partenerilor ONG-urilor în această privință; invită

Comisia să lanseze societății civile un apel de monitorizare și denunțare a discursurilor

de incitare la ură, a infracțiunilor motivate de ură și a negării Holocaustului în statele

membre;

18. invită Președintele să condamne și să sancționeze deputații care proferează un limbaj

defăimător, rasist sau xenofob sau afișează astfel de comportamente în Parlament;

19. regretă încălcarea dreptului la libera circulație al romilor; invită statele membre să

recunoască faptul că principiile fundamentale ale Uniunii trebuie să se aplice tuturor

cetățenilor acesteia și că Directiva privind libera circulație nu permite expulzările

colective și niciun tip de stabilire de profiluri rasiale; invită statele membre de origine

să își asume responsabilitatea pentru combaterea sărăciei și a excluziunii în favoarea

tuturor cetățenilor lor și, de asemenea, invită statele membre de destinație să intensifice

cooperarea transfrontalieră cu scopul de a combate discriminarea și exploatarea și de a

preveni continuarea excluziunii în țara de destinație;

20. invită statele membre să combată prejudecățile împotriva refugiaților și solicitanților de

azil romi în contextul migrației; reamintește că statele membre primesc solicitanți de

azil din țările Balcanilor de Vest și că un număr mare dintre aceștia sunt romi proveniți

din Serbia și din fosta Republică iugoslavă a Macedoniei, iar acest fapt poate fi corelat

cu factorii specifici care afectează comunitatea romă din aceste țări; solicită includerea

unui capitol specific privind persecuția din cauza atitudinilor negative față de romi în

informațiile referitoare la țara de origine pentru țările în cauză;

21. este profund îngrijorat de numărul de apatrizi romi din Europa, care are drept rezultat

refuzul complet al accesului acestora la servicii sociale, de învățământ și medicale și

care îi împinge să trăiască la marginea societății; invită statele membre să pună capăt

apatridiei și să garanteze exercitarea universală a drepturilor fundamentale ale omului;

22. invită statele membre să realizeze înregistrarea nașterilor fără discriminare și să asigure

emiterea de documente de identitate pentru toți cetățenii lor, pentru a evita refuzarea

accesului romilor la toate serviciile de bază esențiale; invită statele membre să adopte

măsuri corective urgente pentru a pune capăt înregistrării discriminatorii a nașterilor și,

prin intermediul autorităților locale, să facă demersuri active pentru a se asigura că toți

copiii sunt înregistrați; invită Comisia să evalueze și să monitorizeze situația din statele

membre, să facă schimb de cele mai bune practici privind identificarea și protejarea

persoanelor a căror cetățenie nu este recunoscută și care nu au acces la documente de

identitate și să lanseze campanii de conștientizare cu privire la importanța înregistrării

nașterilor;

23. este profund îngrijorat de accesul inegal al romilor la informații, servicii și îngrijiri

medicale, de lipsa acută a cardurilor de asigurări sociale de sănătate în rândul acestora,

precum și de abuzurile pe criterii rasiale cărora le sunt supuși; invită statele membre să

adopte măsuri eficace în scopul înlăturării oricăror obstacole în calea accesului la

sistemul de sănătate; solicită statelor membre, după caz, să asigure finanțare pentru

programe de mediere în domeniul sănătății destinate romilor, să crească gradul de

conștientizare în ceea ce privește asistența medicală și să îmbunătățească accesul la

vaccinare și la servicii medicale de prevenție în cadrul comunităților rome;

14

24. este alarmat de discriminarea împotriva femeilor rome, care sunt plasate adesea în secții

de maternitate segregate și sub standarde, sunt supuse abuzului fizic, neglijării,

tratamentului inegal și relelor tratamente din partea personalului medical atunci când

încearcă să utilizeze serviciile de sănătate sexuală și reproductivă și adesea nu au acces

la serviciile mobile de depistare medicală; îndeamnă statele membre să instituie de

urgență un mecanism de monitorizare și de corecție în acest sens și să se asigure că

personalul medical care încalcă principiile de deontologie profesională este tras la

răspundere; invită Comisia și statele membre să intensifice eforturile de promovare a

consolidării unor capacități durabile și cuprinzătoare pentru femeile rome, să creeze

structuri specializate precum punctele de verificare în vederea furnizării de materiale de

informare medicală personalizate și să asigure sprijinul necesar inițiativelor din

domeniul sănătății puse în aplicare la nivelul comunităților;

25. invită statele membre să acorde prioritate copiilor la punerea în aplicare a cadrului UE

pentru strategiile naționale de integrare a romilor, în special prin asigurarea accesului la

îngrijiri medicale, la condiții de viață demne și la educație pentru copiii romi;

subliniază că acțiunile de combatere a analfabetismului în rândul copiilor romi sunt

esențiale pentru integrarea și incluziunea mai bune ale romilor în societate, permițând

îmbunătățirea accesului generațiilor viitoare la locuri de muncă;

26. îndeamnă statele membre să condamne sterilizarea forțată și să ofere compensații

femeilor rome care au fost supuse unor proceduri sistematice de sterilizare, sprijinite de

stat, împreună cu prezentarea publică de scuze victimelor acestei crime împotriva

umanității;

27. este extrem de alarmat de fenomenul îndepărtării ilegale a copiilor romi de lângă

părinții lor; invită statele membre să ancheteze fără întârziere astfel de cazuri și să

adopte măsurile adecvate pentru prevenirea acestora;

28. condamnă eșecul statelor membre de a asigura accesul egal al romilor la justiție,

precum și egalitatea acestora în fața legii, care ia următoarele forme:

– eșecul sau lentoarea inacceptabilă a procedurilor de asigurare a justiției în cazul

victimelor infracțiunilor motivate de ură, în special a celor comise de agenți de

poliție,

– incriminarea disproporționată a romilor,

– practicile polițienești abuzive (crearea de profiluri pe criterii etnice, proceduri de

oprire și percheziționare excesive, razii nejustificate în cartiere locuite de romi,

confiscarea și distrugerea arbitrară a proprietăților, uzul excesiv de forță în timpul

arestărilor, agresiuni, amenințări, tratamentul umilitor, abuzul fizic și încălcarea

drepturilor în timpul interogatoriilor și reținerii de către forțele de poliție),

– și cercetarea insuficientă de către forțele de poliție a infracțiunilor comise

împotriva romilor, fără să se acorde sau acordându-se insuficientă asistență și

protecție (de exemplu, în cazul traficului de persoane și pentru victimele violenței

domestice) sau a infracțiunilor denunțate de romi;

29. solicită statelor membre:

15

– să garanteze că toți cetățenii sunt egali în fața legii și să se asigure că toți au acces

egal la justiție și acces la drepturile procedurale,

– să furnizeze formare obligatorie, la locul de muncă, bazată pe drepturile omului și

orientată spre servicii, destinată autorităților de aplicare a legii și funcționarilor

din sistemul judiciar de la toate nivelurile,

– să ancheteze și să urmărească penal infracțiunile motivate de ură și să furnizeze

bune practici de identificare și anchetare a infracțiunilor motivate de ură, inclusiv

a celor motivate în mod specific de atitudinile negative împotriva romilor,

– să înființeze în cadrul forțelor de poliție unități de anchetare a infracțiunilor

motivate de ură, care să cunoască problematica atitudinilor negative împotriva

romilor,

– să încurajeze practicile polițienești corecte și să aplice sancțiuni în cazul

abaterilor,

– să recruteze specialiști în soluționarea disputelor, care să colaboreze cu poliția,

– să recruteze în mod activ romi pe posturi de agenți de poliție,

– să garanteze că programele de sprijinire a victimelor abordează nevoile specifice

ale romilor și că le este oferită asistență atunci când denunță comiterea de

infracțiuni și când depun plângeri,

– să continue și să extindă domeniul geografic de aplicare al JUSTROM, un

program comun Comisie-Consiliul Europei pentru accesul femeilor rome la

justiție,

– să pună în aplicare pe deplin directiva UE împotriva traficului de persoane și să

intensifice cooperarea polițienească și judiciară pentru a combate traficul de

persoane, și

– să pună în aplicare pe deplin Directiva 2011/93/UE14 de prevenire și de

combatere a abuzului sexual asupra copiilor și a exploatării sexuale a acestora și

să protejeze victimele unor astfel de fapte;

30. solicită Colegiului European de Poliție (CEPOL) să ofere în continuare sesiuni de

formare în domeniul drepturilor fundamentale și să facă în continuare demersuri de

sensibilizare intersectorială a forțelor de poliție;

31. este profund îngrijorat de discriminarea răspândită împotriva romilor în materie de

locuințe, caracterizată de o piață discriminatorie a vânzării și a închirierii locuințelor, de

sisteme discriminatorii de locuințe sociale, de evacuări forțate și demolări ale

locuințelor romilor fără asigurarea de locuințe alternative adecvate, de plasarea romilor

în tabere segregate și în adăposturi de urgență deconectate de la utilitățile de bază, de

ridicarea unor ziduri în jurul cartierelor locuite de romi și de eșecul autorităților publice

de a asigura accesul deplin al romilor la surse permanente de apă potabilă și la sisteme

de canalizare;

14 JO L 335, 17.12.2011, p. 1.

16

32. invită statele membre să adopte măsuri eficace pentru a asigura egalitatea de tratament

pentru romi în ceea ce privește accesul la locuințe și pentru a utiliza la capacitate

maximă fondurile UE în vederea îmbunătățirii situației locative a romilor, în special

prin promovarea desegregării, prin eliminarea oricărei segregări teritoriale și prin

promovarea dezvoltării locale plasate sub responsabilitatea comunității și a investițiilor

teritoriale integrate sprijinite prin fonduri ESI, precum și printr-o politică consecventă

în domeniul locuințelor publice; îndeamnă statele membre să asigure accesul la utilități

publice precum apa, energia electrică și gazul și la infrastructura pentru locuințe în

conformitate cu cerințele juridice naționale;

33. invită Comisia să își recunoască competența în contextul evacuărilor forțate pe criterii

rasiale; invită statele membre să se asigure că evacuările forțate se desfășoară în deplină

conformitate cu dreptul Uniunii, precum și cu alte obligații internaționale în domeniul

drepturilor omului, cum ar fi cele care derivă din Convenția europeană a drepturilor

omului; îndeamnă, în plus, la creșterea numărului și a disponibilității experților în

desegregare din statele membre cele mai vizate, cu scopul de a sprijini autoritățile să

garanteze că fondurile structurale și de investiții europene promovează în mod eficient

desegregarea și, de asemenea, îndeamnă ca Fondul social european și Fondul european

de dezvoltare regională să aloce venituri destinate măsurilor de desegregare teritorială;

34. salută inițiativele proactive care urmăresc îmbunătățirea situației locative a romilor în

orașe; recunoaște inițiativa Eurocities, care colectează probe printr-un exercițiu de

cartografiere care explorează caracteristicile comunităților rome care trăiesc în orașe,

provocările cu care se confruntă și reacția municipalităților la acestea;

35. regretă existența continuă a segregării școlare, inclusiv suprareprezentarea copiilor romi

în „școlile speciale”, școlile rezervate copiilor romi, clasele separate, „școlile-

container” etc.; invită statele membre să elaboreze și să adopte măsuri specifice de

desegregare în școală și alte măsuri eficace pentru a asigura egalitatea de tratament și

accesul deplin al copiilor romi la un învățământ general și de înaltă calitate și pentru a

garanta că toți copiii romi finalizează cel puțin cursurile învățământului obligatoriu;

subliniază că este important să se exploreze motivele abandonului școlar timpuriu, în

special rolul jucat de atitudinile negative împotriva romilor în acest fenomen;

încurajează, în plus, statele membre să exploreze noi modalități de a elimina decalajul

educațional cu ajutorul educației adulților, formării profesionale, învățământul

profesional și tehnic, precum și învățarea non-formală și formală; insistă că acest lucru

ar trebui realizat acordând atenție și discriminării intersectoriale, cu implicarea unor

experți și mediatori școlari romi și asigurând resurse adecvate pentru astfel de măsuri;

36. consideră alarmantă și inacceptabilă discriminarea romilor pe piața muncii, aceasta

fiind caracterizată cel mai adesea prin șomaj de lungă durată, contracte de muncă de

zero ore, condiții de muncă precare, în care nu se oferă asigurare medicală și socială sau

contribuție la sistemul de pensii, obstacole pe piața forței de muncă (existente chiar și

pentru romii absolvenți de învățământ terțiar) și lipsa posibilităților de reorientare

profesională; îndeamnă, prin urmare, statele membre să adopte măsuri eficace prin care

să asigure egalitatea de tratament pentru romi în ceea ce privește accesul la piața forței

de muncă și la oportunitățile de angajare și să înlăture obstacolele directe și indirecte,

inclusiv discriminarea;

37. invită statele membre să colaboreze cu sectorul privat pentru a sprijini oportunitățile de

formare, de ocupare a forței de muncă și antreprenoriale pentru romi, în special în

17

sectoarele tehnologice aflate în creștere; invită statele membre să exploreze în mod

ambițios modalitățile în care noile tehnologii pot asista și contribui la incluziunea

socială și economică a romilor și la combaterea atitudinilor negative împotriva romilor;

subliniază importanța dezvoltării regionale pentru crearea de locuri de muncă durabile

în regiunile cel mai puțin dezvoltate;

38. invită statele membre să promoveze politici cu impact pozitiv semnificativ dovedit,

precum învățământul profesional și formarea la locul de muncă, serviciile de consiliere

individuală, activitatea independentă, antreprenoriatul social și programele de

dobândire a primei experiențe profesionale, pentru a promova participarea romilor pe

piața muncii și a preveni perpetuarea sărăciei de la o generație la alta în comunitățile

rome;

39. condamnă formele multiple și întrepătrunse de discriminare împotriva romilor, care

sunt adeseori secrete sau disimulate; subliniază că politicile care vizează un singur

motiv de discriminare ar trebui să acorde atenție situației unor grupuri specifice care

sunt susceptibile de a fi victime ale discriminării multiple; îndeamnă Comisia și statele

membre să acorde o atenție specială îmbunătățirii nivelului de instruire și a participării

la educație, a accesului la locuri de muncă, locuințe și îngrijiri medicale și prevenirii

discriminării în cazul romilor care se confruntă cu discriminarea multiplă și

intersectorială și să includă programe specifice destinate lor în cadrul UE pentru

strategiile naționale de integrare a romilor după 2020;

40. observă cu îngrijorare că femeile de etnie romă sunt expuse discriminării multiple și

intersectoriale pentru că sunt femei, și pentru care aparțin grupului minoritar etnic al

romilor și, prin urmare, sunt dezavantajate în ceea ce privește participarea în societate

la toate nivelurile și în ceea ce privește accesul la servicii de bază și resurse; subliniază

că discriminarea este mai acută în raport cu femeile și fetele rome care nu au

documente de identitate; subliniază faptul că îmbunătățirea situației femeilor și fetelor

rome necesită politici non-discriminatorii specifice și țintite, care permit accesul egal la

locuri de muncă și la educație, inclusiv la învățarea pe tot parcursul vieții, și care

asigură locuințe de calitate – aceasta fiind cheia pentru îmbunătățirea condițiilor de

viață ale acestora și pentru combaterea sărăciei și a excluziunii;

41. invită statele membre să se asigure că un capitol specific privind drepturile femeilor și

egalitatea între femei și bărbați sunt incluse în strategiile naționale de integrare a

romilor (SNIR) și ca integrarea principiului egalității între femei și bărbați în cadrul

măsurilor care vizează promovarea drepturilor femeilor și perspectiva egalității de gen

în fiecare secțiune a acestuia, în special în ceea ce privește alocarea fondurilor, în

conformitate cu concluziile Consiliului privind cadrul UE pentru strategiile naționale de

integrare a romilor pentru care „o perspectivă de gen trebuie să fie aplicată în cadrul

tuturor politicilor și acțiunilor pentru promovarea incluziunii romilor”; solicită

guvernelor statelor membre și autorităților locale să implice femeile rome în pregătirea,

punerea în aplicare, monitorizarea și evaluarea strategiilor naționale pentru integrarea

romilor; subliniază că datele defalcate pe gen trebuie colectate în mod sistematic și

trebuie analizate în mod regulat și invită Comisia și statele membre să evalueze dacă

politicile conduc la realizarea obiectivului de îmbunătățire a condițiilor pentru femeile

și fetele de etnie romă și să ia măsuri în cazul în care există o lipsă de progrese; invită

Comisia să sprijine promovarea egalității de gen în punerea în aplicare a tuturor

aspectelor ale Strategiei Europa 2020 în conformitate cu Strategia pentru egalitatea

între femei și bărbați 2010-2015;

18

42. invită statele membre să țină seama de provocările specifice cu care se confruntă

femeile și fetele de etnie romă în ceea ce privește căsătoriile timpurii și forțate și

atacurile la adresa integrității lor fizice și încurajează statele membre să promoveze și

să sprijine colectarea și difuzarea de date în domeniul juridic și al altor măsuri luate la

nivel național de prevenire și combatere a violenței comise împotriva femeilor și fetelor

de etnie romă;

43. încurajează întreprinderile și autoritățile locale să creeze sisteme de formare

profesională și oportunități de muncă pentru femeile rome;

44. invită statele membre să încurajeze și să sprijine participarea efectivă a femeilor rome

la viața publică și politică;

45. consideră că organismele din domeniul asigurării egalității sunt vitale pentru

informarea romilor cu privire la drepturile lor, pentru a-i sprijini în exercitarea

drepturilor și în denunțarea discriminării; invită Comisia și statele membre să

stabilească standarde pentru a se asigura că organismele din domeniul asigurării

egalității dispun de competențele și de resursele adecvate pentru a monitoriza și a

acționa în cazul constatării unor atitudini negative împotriva romilor; invită statele

membre să sprijine activitatea și capacitatea instituțională a organismelor de promovare

a egalității de tratament prin dotarea acestora cu resursele adecvate, astfel încât să poată

oferi asistență juridică și judiciară eficace și să consolideze activitatea acestora cu

consilierii juridici de etnie romă pentru a facilita denunțarea abuzurilor;

46. este îngrijorat de nivelul scăzut de participare a romilor în calitate de interlocutori sau

de reprezentanți recunoscuți în cadrul autorităților locale, regionale și naționale, precum

și incapacitatea guvernelor de a le garanta exercitarea deplină a drepturilor cetățenești;

recunoaște rolul esențial al societății civile în acest sens; solicită extinderea cooperării

între autoritățile naționale și locale în cauză, UE, Consiliul Europei și ONG-uri;

încurajează UE și instituțiile guvernamentale și partidele politice să promoveze activ

participarea politică, autonomizarea romilor și recrutarea lor în posturi din administrația

publică; solicită instituirea de programe de autonomizare a romilor, inclusiv cele care

urmăresc creșterea și asigurarea participării pe termen lung a romilor dintr-o

perspectivă intersectorială, în calitate de reprezentanți în cadrul autorităților locale,

regionale și naționale; solicită Comisiei și statelor membre să ia măsuri pentru a se

asigura că participarea femeilor rome în elaborarea politicilor și luarea deciziilor este

îmbunătățită;

47. invită statele membre să furnizeze cursuri de formare obligatorie, practică și

intersectorială privind drepturile fundamentale și nediscriminarea, tuturor funcționarilor

publici, care poartă o responsabilitate și reprezintă factori esențiali pentru punerea

corectă în aplicare a legislației UE și a statelor membre, pentru a-i înzestra cu

cunoștințele și competențele necesare servirii tuturor cetățenilor dintr-o perspectivă

bazată pe drepturile omului;

48. invită statele membre, ținând seama de influența mass-media în influențarea percepției

publice a minorităților etnice:

– să asigure formarea obligatorie a celor care lucrează în serviciul public de

radiodifuziune și mass-media pentru a spori gradul de sensibilizare cu privire la

provocări și forme de discriminare cu care se confruntă romii și cu privire la

19

stereotipurile dăunătoare,

– să promoveze recrutarea romilor în mass-media publică, și

– să promoveze reprezentarea romilor în consiliile de administrație ale

organizațiilor publice mass-media;

49. încurajează statele membre, în scopul de a împiedica cu succes perpetuarea atitudinilor

negative împotriva romilor, să includă cursuri obligatorii despre drepturile omului,

cetățenia democratică și în domeniul culturii politice în programele școlare la toate

nivelurile, pentru a pune capăt insecurității legate de identitate a populației rome, pentru

a le consolida încrederea în sine și capacitatea lor de a exercita și de a cere drepturi

egale;

50. este profund îngrijorat de reducerea fondurilor din sectorul public, care au afectat

dramatic atât activitățile instituțiilor statului, cât și ale ONG-urilor finanțate de stat în

domeniul promovării egalității pentru romi, limitând capacitatea acestora de a ajunge la

beneficiari; subliniază faptul că statul și instituțiile acestuia joacă un rol fundamental în

promovarea egalității, care nu poate fi substituit;

Strategiile naționale de integrare a romilor

51. ia act cu îngrijorare de faptul că eforturile și mijloacele financiare care au fost investite,

precum și numeroasele programe și fonduri europene și naționale care au vizat

comunitatea romă, nu au contribuit în mod semnificativ la îmbunătățirea condițiilor lor

de viață și nu au adus progrese în integrarea romilor, în special la nivel local; invită,

prin urmare, statele membre, în scopul de a combate marginalizarea populației rome,

discriminarea și excluziunea și în vederea realizării de progrese în procesul de integrare

a romilor și combaterea atitudinilor negative împotriva romilor:

– să fie ambițioase în punerea în aplicare a strategiilor naționale de integrare a

romilor, să realizeze mai multe cercetări cu privire la practicile și programele

locale de succes cu participarea activă a romilor, pentru a evidenția situația lor,

realitățile și provocările cu care se confruntă, și să acorde o atenție deosebită

atitudinilor negative împotriva romilor și a consecințelor acestora, cu scopul de a

elabora o strategie consolidată, cuprinzătoare și globală pentru această problemă,

permițând astfel abordarea aspectelor economice și sociale, dar și combaterea

rasismului și depunerea de eforturi pentru construirea încrederii reciproce,

– să pună în aplicare strategiile lor naționale de integrare a romilor,

– să evalueze eficacitatea acestora și să le actualizeze periodic, să definească măsuri

clare și adaptate și să stabilească obiective și jaloane măsurabile,

– să coopereze strâns cu fiecare parte interesată, inclusiv cu entitățile regionale și

locale, cu mediul academic și cu sectorul privat, cu organizațiile locale și cu

ONG-urile și să implice în mod activ persoanele de etnie romă,

– să dezvolte în continuare activitățile de colectare a datelor bazate pe munca de

teren și metodologiile de monitorizare și raportare privind aspectele financiare și

de calitate, întrucât acestea sprijină punerea în aplicare a unor politici eficace,

bazate pe probe, și pot contribui la îmbunătățirea eficacității strategiilor, a

20

acțiunilor și a măsurilor adoptate și să identifice cauzele pentru care programele și

strategiile nu aduc rezultatele atât de așteptate,

– să consolideze punctele de contact naționale pentru romi prin asigurarea faptului

că acestea dispun de un mandat adecvat, de resursele necesare și de condiții

corespunzătoare de lucru pentru desfășurarea sarcinilor lor de coordonare;

Atitudinile negative împotriva romilor, o prioritate în cadrul unei strategii post-2020

îmbunătățite

52. salută eforturile depuse și gama largă de mecanisme și fonduri utile elaborate de

Comisie pentru a promova incluziunea socială și economică a romilor, precum și faptul

că aceasta a lansat un cadru UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor până

în 2020, invitând statele membre să adopte strategii naționale;

53. solicită Comisiei:

– să perfecționeze cadrul UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor după

2020, plecând de la constatările și recomandările Curții de Conturi, Agenției

pentru Drepturi Fundamentale (FRA), ONG-urilor, organizațiilor de monitorizare,

precum și toate părțile interesate relevante, pentru a avea o abordare îmbunătățită,

actualizată și mai cuprinzătoare,

– să plaseze atitudinile negative împotriva romilor în prim-planul cadrului UE de

după anul 2020, pe lângă incluziunea socială, și să introducă indicatori privind

antidiscriminarea în domeniile educației, ocupării forței de muncă, locuințelor,

sănătății etc., întrucât atitudinile negative împotriva romilor subminează reușita

punerii în aplicare a strategiilor naționale de integrare a romilor,

– să considere atitudinile negative împotriva romilor o problematică orizontală și să

elaboreze – în parteneriat cu statele membre, cu FRA și cu ONG-urile – un

inventar de măsuri practice destinate statelor membre pentru combaterea

atitudinilor negative împotriva romilor,

– să finalizeze instituirea Grupului operativ privind romii în cadrul serviciilor

relevante ale Comisiei prin alcătuirea unei echipe de proiect la nivelul Comisiei

pentru problemele legate de romi, care să reunească toți comisarii competenți care

lucrează în domeniul egalității în drepturi și al combaterii discriminării, al

cetățeniei, al drepturilor sociale, al ocupării forței de muncă, al educației și

culturii, al sănătății, al locuințelor, precum și al dimensiunii externe a acestora, cu

scopul de a garanta crearea de fonduri și programe ale UE nediscriminatorii și

complementare,

– să consolideze și să completeze activitățile unității de coordonare pentru romi și

combaterea discriminării din cadrul Comisiei prin consolidarea echipei, alocând

resursele adecvate și prin angajarea de personal suplimentar pentru a-i permite să

dispună de suficiente capacități de combatere a atitudinilor negative împotriva

romilor, de sensibilizare cu privire la Holocaustul romilor și promovare a

comemorării Holocaustului romilor;

54. invită instituțiile UE să integreze drepturile romilor în contextul relațiilor externe;

21

insistă în mod ferm asupra nevoii de a combate atitudinile negative împotriva romilor și

de a promova drepturile romilor în țările candidate și în țările potențial candidate;

55. invită Comisia și statele membre să aplice și să disemineze activ definiția operațională a

atitudinilor negative împotriva romilor elaborată de ECRI, pentru a oferi o orientare

clară autorităților statului;

56. invită toate grupurile politice din Parlament și partidele politice din statele membre să

respecte Carta revizuită a partidelor politice europene pentru o societate nerasistă, și le

solicită să își reînnoiască periodic angajamentul în acest sens și să condamne și să

sancționeze discursul de incitare la ură;

57. invită Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene să pregătească un

studiu privind atitudinile negative împotriva romilor în Uniunea Europeană și în țările

candidate și ca, în activitatea sa dedicată romilor, să se axeze pe atitudinile negative

împotriva romilor și să monitorizeze acest aspect în toate domeniile relevante;

o

o o

58. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului,

Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale țărilor candidate,

Consiliului Europei și Organizației Națiunilor Unite.

23

Parlamentul European 2014-2019

TEXTE ADOPTATE Ediţie provizorie

P8_TA-PROV(2017)0414

Punerea în aplicare a Directivei privind răspunderea pentru mediul

înconjurător

Rezoluţia Parlamentului European din 26 octombrie 2017 referitoare la punerea în

aplicare a Directivei 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21

aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea

și repararea daunelor aduse mediului (DRM) (2016/2251(INI))

Parlamentul European,

– având în vedere Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21

aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și

repararea daunelor aduse mediului15 (denumită în continuare „DRM”),

– având în vedere Raportul Comisiei către Consiliu și Parlamentul European în temeiul

articolului 18 alineatul (2) din Directiva 2004/35/CE privind răspunderea pentru mediul

înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului

(COM(2016)0204),

– având în vedere articolele 4 și 191 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

(TFUE),

– având în vedere articolul 37 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

– având în vedere Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12

martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic

și de abrogare a Directivei 90/220/CEE a Consiliului16,

– având în vedere că DRM a fost modificată prin Directiva 2006/21/CE17 privind

gestionarea deșeurilor provenite din industria extractivă, Directiva 2009/31/CE18

privind stocarea geologică a dioxidului de carbon, precum și Directiva 2013/30/UE19

privind siguranța operațiunilor petroliere și gaziere offshore,

15 JO L 143, 30.4.2004, p. 56. 16 JO L 106, 17.4.2001, p. 1. 17 JO L 102, 11.4.2006, p. 15. 18 JO L 140, 5.6.2009, p. 114. 19 JO L 178, 28.6.2013, p. 66.

24

– având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind evaluarea REFIT a

Directivei privind răspunderea pentru mediul înconjurător (SWD(2016)0121), care

însoțește Raportul Comisiei (COM(2016)0204) ,

– având în vedere nota Serviciului de Cercetare al Parlamentului European din 6 iunie

2016 intitulată „Punerea în aplicare a Directivei privind răspunderea pentru mediul

înconjurător: un studiu privind procesul de evaluare realizat de Comisie”20,

– având în vedere articolul 52 din Regulamentul de procedură, precum și articolul 1

alineatul (1) litera (e) din Decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002

privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă și anexa 3 la aceasta,

– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru

mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0297/2017),

A. întrucât, potrivit articolului 191 alineatul (1) din TFUE, politica Uniunii în domeniul mediului

trebuie să contribuie la urmărirea unor obiective precum ocrotirea sănătății persoanelor,

protecția și îmbunătățirea calității mediului, utilizarea prudentă și rațională a resurselor

naturale și promovarea pe plan internațional a unor măsuri destinate să contracareze

problemele de mediu la scară regională sau mondială;

B. întrucât articolul 191 alineatul (2) din TFUE prevede că politica Uniunii în domeniul mediului

trebuie să urmărească un nivel ridicat de protecție și să se bazeze pe principiile precauției și

acțiunii preventive, pe principiul remedierii, cu prioritate la sursă, a daunelor provocate

mediului și pe principiul „poluatorul plătește”.

C. întrucât articolul 11 din TFUE prevede faptul că cerințele de protecție a mediului

trebuie să fie integrate în definirea și punerea în aplicare a politicilor și activităților

Uniunii, în special în vederea promovării dezvoltării durabile;

D. întrucât articolul 192 din TFUE încredințează Parlamentului European și Consiliului

sarcina de a identifica acțiunile care trebuie întreprinse pentru a atinge obiectivele

generale ale Uniunii în domeniul mediului21;

E. întrucât articolul 37 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prevede că un

nivel ridicat de protecție a mediului și îmbunătățirea calității acestuia trebuie să fie integrate

în politicile Uniunii și garantate în conformitate cu principiul dezvoltării durabile;

F. întrucât o strategie de mediu coordonată la nivelul Uniunii creează sinergii și asigură

coerența între politicile Uniunii;

G. întrucât actualul domeniu de aplicare al DRM include exclusiv daunele de mediu cauzate de

operatori biodiversității (specii și habitate naturale protejate), apei și solului;

20 PE 556.943. 21 Hotărârea Curții de Justiție din 9 martie 2010, ERG și alții, C-378/08,

ECLI:EU:C:2010:126, punctul 45. Hotărârea Curții de Justiție din 9 martie 2010, ERG și alții, C-379/08 și C-380/08, ECLI:EU:C:2010:127, punctul 38. Hotărârea Curții de Justiție din 9 martie 2010, Buzzi Unicem SpA și alții, C‑478/08 și C‑479/08, ECLI:EU:C:2010:129, punctul 35.

25

H. întrucât, pentru a acoperi răspunderea pentru daunele aduse mediului, s-a dezvoltat în mod

spontan o piață a garanțiilor financiare, care, totuși, ar putea fi insuficientă pentru a acoperi

cazurile speciale, de exemplu în ceea ce privește IMM-urile sau tipurile speciale de operațiuni

(platforme offshore, nucleare etc.);

I. întrucât printre cauzele principale ale aplicării neuniforme a DRM se numără dificultatea de a

estima dacă daunele aduse unei resurse naturale depășesc pragul prevăzut și faptul că, în

multe state membre, nu există o procedură pentru a examina comentariile și observațiile

ONG-urilor de mediu și ale altor asociații interesate;

J. întrucât în multe state membre, multe părți interesate (ONG-uri de mediu, societăți de

asigurări, operatori și mai ales autoritățile competente) nu au deloc sau nu au decât foarte

puține cunoștințe detaliate cu privire la DRM, inclusiv din cauza lipsei unor documente de

orientare care să poată contribui la transpunerea legislativă;

K. întrucât multe state membre au înregistrat progrese în vederea realizării efective a

obiectivelor de a preveni și de a remedia daunele provocate mediului; întrucât totuși, în

câteva state membre, încă nu este asigurată într-o măsură suficientă respectarea

Directivei privind răspunderea pentru mediul înconjurător;

L. întrucât noile descoperiri științifice arată că poluarea cauzată de activitățile industriale

poate afecta mediul și oamenii de o manieră nebănuită până în prezent și că acest lucru

periclitează sănătatea umană, durabilitatea și echilibrele biologice și bioevolutive,

1. recunoaște importanța studiilor și rapoartelor Comisiei privind evaluarea punerii în

aplicare a DRM și a impactului acesteia asupra statelor membre, precum și a

recomandărilor sale referitoare la punerea în aplicare eficace și coerentă a directivei,

acordând prioritate armonizării soluțiilor și practicilor naționale într-un cadru mai larg

de răspundere juridică; în acest context, salută dezvoltarea programului multianual de

activitate al DRM (PMA) pentru perioada 2017-2020;

2. constată cu îngrijorare că rezultatele acestor rapoarte scot în evidență o situație

alarmantă în ceea ce privește punerea în aplicare efectivă a DRM, subliniind că această

directivă a fost transpusă în mod neuniform și superficial de multe state membre;

Stadiul punerii în aplicare a DRM

3. constată că mai multe state membre nu au respectat termenul-limită pentru transpunerea

DRM și că aceasta a fost transpusă de toate cele 27 de state membre doar începând de

la jumătatea anului 2010;

4. consideră că, din cauza competențelor discreționare acordate în DRM, a lacunelor

semnificative în ceea ce privește claritatea și aplicarea uniformă a unor concepte-cheie

și a capacităților și expertizei insuficient dezvoltate, transpunerea DRM în sistemele

naționale de răspundere nu a generat condiții de concurență echitabile și, așa cum s-a

confirmat în raportul Comisiei, aceasta este în prezent foarte eterogenă atât din punct de

vedere juridic, cât și din punct de vedere practic, ceea ce a dus la diferențe

considerabile în ceea ce privește numărul de cazuri între statele membre; consideră deci

că este nevoie de eforturi suplimentare pentru a ca armonizarea normativă să fie

posibilă la nivel european;

26

5. ia act de faptul că această lipsă de omogenitate este cauzată și de caracterul generic al

DRM, care a fost redactată pe modelul directivei-cadru;

6. regretă faptul că, în pofida acțiunilor întreprinse de Comisie cu privire la transpunerea

tardivă și la problemele legate de neconformitate și în ciuda flexibilității foarte mari a

DRM, șapte state membre nu au soluționat încă anumite probleme de neconformitate;

7. ia act de variațiile în raportarea de către statele membre a cazurilor de daune aduse

mediului care au declanșat aplicarea DRM22, situație care se poate explica prin

aplicarea dreptului lor național în loc de DRM;

Limitele eficacității DRM

8. constată că eficacitatea DRM variază semnificativ în diferitele state membre;

9. subliniază că diferențele de interpretare și aplicare a „pragului de semnificație” pentru

daunele aduse mediului constituie unul dintre principalele impedimente în calea unei aplicări

eficace și uniforme a DRM și, în același timp, datele exacte privind costurile administrative

suportate de autoritățile publice, inclusiv datele privind aplicarea remediilor complementare și

compensatorii, sunt limitate, relativ divergente, iar, în cazul întreprinderilor, acestea nu sunt

disponibile deloc;

10. regretă faptul că, în temeiul DRM, incidentele sunt considerate „grave” numai în cazul

în care provoacă decese sau vătămări grave, fără nicio referire la consecințele pentru

mediu; prin urmare, subliniază că, inclusiv dacă nu provoacă decese sau vătămări

grave, un incident poate avea un impact grav asupra mediului, din cauza amplorii sale

sau a faptului că afectează, de exemplu, zone protejate, specii protejate sau habitate

deosebit de vulnerabile;

11. regretă că există activități ce au potențiale efecte negative semnificative asupra

biodiversității și a mediului, cum ar fi transportul de substanțe periculoase prin

conducte, mineritul și introducerea de specii alogene invazive, care nu fac în prezent

obiectul cerinței privind asumarea cu strictețe a răspunderii; constată că, în ceea ce

privește în special daunele aduse biodiversității, activitățile enumerate în anexa III nu

acoperă într-o măsură suficientă sectoarele care ar putea cauza prejudicii;

12. consideră că, la articolul 1 din DRM, cadrul răspunderii pentru daunele aduse mediului

ar trebui lărgit pentru a include reabilitarea și restaurarea ecologică la starea inițială

după încetarea activităților profesionale, chiar și în cazul în care daunele aduse

mediului sunt provocate de activități sau emisii autorizate în mod expres de autoritățile

22 Potrivit Raportului Comisiei (COM(2016)0204), în perioada aprilie 2007–aprilie 2013,

statele membre au raportat aproximativ 1245 de cazuri confirmate de daune aduse mediului care au declanșat aplicarea DRM. Potrivit aceluiași raport, numărul de cazuri variază considerabil de la un stat membru la altul. Două state membre înregistrează peste 86 % din totalul cazurilor de daune raportate (Ungaria: 563 de cazuri, Polonia: 506 cazuri); cele mai multe dintre celelalte cazuri au fost semnalate de șase state membre (60 de Germania, 40 de Grecia, 17 de Italia și 8 de Letonia, Spania și Regatul Unit). 11 state membre nu au raportat din 2007 niciun incident care să fi provocat daune în sensul DRM, ceea ce se poate explica prin faptul că se ocupă de cazuri exclusiv în cadrul sistemului lor național.

27

competente;

13. subliniază că toate părțile interesate au semnalat probleme în legătură cu tragerea la

răspundere a unor terți succesori în drepturi ai responsabililor pentru daune provocate

de activități periculoase enumerate în anexa III la DRM23;

14. reamintește experiențele legate de punerea în aplicare a garanțiilor financiare actuale,

care s-au dovedit a fi insuficiente în ceea ce privește asigurarea faptului că operatorii

dispun de o acoperire eficace a obligațiilor financiare în cazul în care sunt răspunzători

de daune aduse mediului și își exprimă preocuparea privind cazurile în care operatorii

nu au fost capabili să suporte costurile reparării daunelor aduse mediului;

15. subliniază că mai sunt probleme în ceea ce privește punerea în aplicare a directivei în

cazul incidentelor de mare amploare, în special când nu este posibilă identificarea

poluatorului responsabil și/sau poluatorul intră în insolvență sau în faliment;

16. observă că costurile daunelor aduse mediului pentru operatorii responsabili pot fi

reduse prin utilizarea unor instrumente de garanție financiară (care acoperă asigurarea

și instrumente alternative, cum sunt garanțiile bancare, obligațiunile, fondurile sau

titlurile); consideră că, în cadrul pieței garanțiilor financiare pentru DRM, cererea este

scăzută din cauza numărului insuficient de cazuri apărute în mai multe state membre, a

lipsei de claritate în ceea ce privește unele concepte ale directivei și a faptului că, în

multe state membre, în funcție de nivelul de maturitate al pieței pentru astfel de

instrumente, modelele de asigurare tind să apară într-un ritm foarte lent;

17. constată că posibilitatea de a îmbunătăți oferta de garanții financiare este îngreunată de

caracterul insuficient și contradictoriu al datelor disponibile în UE cu privire la cazurile

care intră sub incidența DRM;

18. încurajează statele membre să ia măsuri menite să accelereze dezvoltarea unor

instrumente și piețe de garanție financiară de către agenții economici și financiari

corespunzători, inclusiv mecanisme financiare utilizate în caz de insolvabilitate, pentru

ca operatorii să poată să folosească instrumente de garanție financiară pentru a acoperi

responsabilitățile care le incumbă;

19. atrage atenția asupra studiului de fezabilitate al Comisiei privind conceptul de

instrument european de partajare a riscurilor în caz de catastrofe industriale24 și

subliniază necesitatea de a efectua analize suplimentare și de a realiza un studiu de

fezabilitate mai aprofundat privind principalele aspecte juridice și financiare;

20. salută faptul că, în ceea ce privește aplicarea DRM în cazul speciilor și habitatelor

naturale protejate, jumătate dintre statele membre adoptă un domeniu de aplicare mai

larg (Belgia, Cipru, Republica Cehă, Estonia, Grecia, Ungaria, Letonia, Lituania,

Luxemburg, Polonia, Portugalia, Slovenia, Spania, Suedia și Regatul Unit);

23 Hotărârea Curții de Justiție din 4 martie 2015, Ministero dell’Ambiente e della Tutela

del Territorio e del Mare și alții/Fipa Group Srl și alții, cauza C-534/13, ECLI:EU:C:2015:140.

24 Studiu pentru analizarea fezabilității creării unui fond pentru a acoperi răspunderea pentru mediul înconjurător și pierderile cauzate de accidentele industriale, raport final, Comisia Europeană, DG ENV, 17 aprilie 2013.

28

21. consideră că, printre cauzele armonizării insuficiente a DRM, se numără și lipsa unei

proceduri administrative standard pentru a notifica autoritățile competente cu privire la

producerea unei daune asupra mediului sau o amenințare iminentă în acest sens; cu

toate acestea, regretă că nu există nicio obligație de publicare a acestor notificări sau a

informațiilor referitoare la modul în care au fost tratate cazurile; observă că anumite

state membre au identificat această limitare în legislația lor națională și, prin urmare, au

instituit baze de date cu privire la notificări/incidente/cazuri; subliniază, cu toate

acestea, că practica diferă semnificativ de la un stat membru la altul și este destul de

limitată;

22. subliniază că regimurile compensatorii trebuie să fie în măsură să răspundă cererilor

transfrontaliere în mod eficient, cu celeritate, într-un timp rezonabil și fără discriminări între

solicitanții din diferite țări ale Spațiului Economic European; recomandă ca regimurile să

acopere atât daunele primare, cât și cele secundare cauzate în toate zonele afectate, având în

vedere că astfel de incidente afectează zone mai extinse și ar putea avea un impact pe termen

lung; subliniază necesitatea ca în special țările învecinate care nu sunt membre ale Spațiului

Economic European să respecte dreptul internațional referitor la protecția mediului și

răspunderea pentru acesta;

23. reiterează faptul că, potrivit articolului 4 alineatul (5) din DRM, directiva se aplică

exclusiv daunelor aduse mediului sau unei amenințări iminente de producere a unor

astfel de daune din cauza unei poluări cu caracter difuz, în cazul în care se poate stabili

o legătură de cauzalitate între daune și activitățile diferiților operatori; reiterează faptul

că Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) a stabilit încă din

raportul său din 2013 o relație riguroasă de cauzalitate între emisiile de gaze și daunele

legate de schimbările climatice și cele provocate mediului25;

Sugestii pentru o mai bună armonizare a DRM

24. solicită o revizuire imediată a DRM și o revizuire a definiției „daunei aduse mediului"

de la articolul 2 din directivă, în mod specific în ceea ce privește criteriile pentru a

determina efectele negative asupra speciilor și habitatelor protejate (anexa 1) și în ceea

ce privește riscul de daune aduse apelor și solului, astfel încât aceasta să fie eficace,

omogenă și coerentă cu evoluția rapidă a poluanților proveniți din activitățile

industriale;

25. solicită Comisiei să clarifice, să definească și să detalieze corespunzător conceptul de „prag de

semnificație” și să evalueze pragurile de răspundere maxime diferențiate pentru activități,

pentru o aplicare standardizată și uniformă a DRM în toate statele membre;

26. invită Comisia să ofere o interpretare clară și coerentă cu privire la referința geografică

stabilită în DRM în ceea ce privește „starea de conservare favorabilă” (teritoriul UE, teritoriul

național, arealul natural); în acest sens, consideră că ar fi necesară o abordare specifică sitului,

pentru a asigura o punere în aplicare corectă și eficace;

25 IPCC (Comitetul Interguvernamental pentru Schimbare Climatică), 2013: Schimbările

climatice 2013: Bazele științelor fizice. Contribuția grupului de lucru I la Al cincilea raport de evaluare al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (Stocker, T.F. et al. Cambridge University Press, Cambridge, Regatul Unit și New York, NY, USA, 1535 pp, doi:10.1017/CBO9781107415324).

29

27. solicită Comisiei să identifice normele necesare pentru a stabili în mod clar și

indiscutabil cazurile în care se aplică DRM și cazurile în care trebuie să se aplice în

schimb legislația națională, dacă aceasta este mai strictă;

28. constată că poluarea aerului dăunează sănătății umane și mediului și, conform Eurostat,

poluarea cu dioxid de azot și cu particule în suspensie prezintă riscuri grave pentru

sănătate; în acest context, solicită ca „ecosistemele” să fie incluse în definiția „daunelor

aduse mediului” și a „resursei naturale” de la articolul 2; invită, de asemenea, Comisia

să ia în considerare posibilitatea de a extinde domeniul de aplicare al DRM și de a

impune răspunderea pentru daunele cauzate sănătății umane și mediului, inclusiv a

daunelor aduse aerului26;

29. invită Comisia să introducă garanția financiară obligatorie, de exemplu, o asigurare

obligatorie pentru operatori în materie de răspundere pentru daunele aduse mediului, și

să dezvolte o metodologie armonizată a UE de calculare a pragurilor de răspundere

maxime, ținând seama de caracteristicile fiecărei activități și de zona în care se

desfășoară; în plus, invită Comisia să analizeze posibilitatea creării unui fond european

pentru protejarea mediului de daunele cauzate de activitățile industriale reglementate de

DRM27, fără a submina principiul „poluatorul plătește”, în cazurile expuse riscului de

insolvență, exclusiv atunci când eșuează piețele garanțiilor financiare; consideră că

același lucru ar trebui să se aplice în cazul accidentelor de mare amploare, când este

imposibilă depistarea operatorului responsabil pentru daune;

30. solicită ca orice operator care beneficiază de pe urma realizării unor activități să fie și

răspunzător pentru toate daunele asupra mediului sau cazurile de poluare a mediului

produse din cauza acestor activități;

31. consideră că, având în vedere relevanța și impactul potențial al dezastrelor legate de

activitățile industriale, precum și riscul pentru sănătatea umană, mediu și proprietate,

trebuie introduse garanții suplimentare pentru ca cetățenii europeni să poată beneficia

de un sistem de gestionare și prevenire a dezastrelor sigur și solid, bazat pe partajarea

riscurilor, responsabilitatea crescută a operatorilor industriali și principiul „poluatorul

plătește”; invită să se evalueze necesitatea de a include în DRM un regim de răspundere

civilă pentru daunele provocate sănătății umane și mediului28;

32. solicită adoptarea unui sistem de răspundere subsidiară a terților succesori în drepturi ai

responsabililor pentru daune;

33. recomandă ca răspunderea subsidiară a statului să nu fie opțională, ci obligatorie, cu

26 Opțiune avută în vedere în documentul Comisiei din 19 februarie 2014 intitulat „Study

on ELD Effectiveness: Scope and Exceptions” (Studiu privind eficacitatea DRM: domeniu de aplicare și excepții), p. 84.

27 În legătură cu această posibilitate se poate face referire la documentul publicat de Comisie la 17 aprilie 2013, intitulat „Study to explore the feasibility of creating a fund to cover environmental liability and losses occurring from industrial accidents” (Studiu pentru analizarea fezabilității creării unui fond pentru a acoperi răspunderea pentru mediul înconjurător și pierderile cauzate de accidentele industriale).

28 Opțiune prevăzută deja în Portugalia și evaluată în studiul Comisiei din 16 mai 2013, intitulat „Implementation challenges and obstacles of the Environmental Liability Directive (ELD)” (Punerea în aplicare a Directivei privind răspunderea pentru mediul înconjurător), p. 75.

30

scopul de a asigura punerea în aplicare eficace și proactivă a legislației;

34. solicită, de asemenea, eliminarea opțiunilor în ceea ce privește apărarea bazată pe autorizație

și apărarea bazată pe stadiul actual al tehnologiei, pentru a crea condiții de concurență

echitabile, pentru a promova principiul „poluatorul plătește” și pentru a îmbunătăți

eficacitatea legislației;

35. solicită Comisiei să prezinte fără întârziere o propunere de inspecții de mediu la nivel

european;

36. consideră că, în contextul unei revizuiri a DRM, este extrem de important să se extindă

asumarea cu strictețe a răspunderii la activitățile care nu sunt menționate la anexa III

pentru toate daunele cu efecte negative semnificative asupra mediului, astfel încât să se

îmbunătățească eficacitatea legislației prin punerea în aplicare a principiului „poluatorul

plătește” și să se stimuleze operatorii să gestioneze cum se cuvine riscul asociat

activităților lor; în acest context, invită Comisia să instituie un registru al operatorilor

care desfășoară activități periculoase și un sistem de monitorizare financiară care să

urmărească solvabilitatea lor financiară;

37. solicită Comisiei să asigure aplicarea DRM în cazul daunelor asupra mediului cauzate

de toate activitățile profesionale și să asigure răspunderea strictă a producătorului;

38. solicită crearea unui registru european al cazurilor de daune aduse mediului care intră sub

incidența DRM, după modelul sistemului irlandez, de exemplu, care prevede un sistem de

avertizare online pentru notificarea cazurilor de daune asupra mediului, cu scopul de a crea o

mai mare încredere în sistemul DRM și de a asigura o mai bună punere în aplicare; consideră

că, datorită bazelor de date publice, părțile interesate, operatorii și cetățenii ar deveni mai

conștienți de existența regimului DRM și de aplicarea sa și, astfel, bazele de date în cauză ar

contribui la o mai bună prevenire și remediere a daunelor aduse mediului;

39. recomandă ca, pentru ca bazele de date publice cu cazurile DRM să fie accesibile cu

ușurință și să fie eficace, să fie create conform următoarelor criterii:

– să fie disponibile online, iar, la cerere, să se acorde informații suplimentare

referitoare la cazuri,

– fiecare țară să aibă o bază de date centralizată, mai degrabă decât baze de date

separate pentru fiecare regiune,

– notificările privind noile incidente să fie publicate online imediat,

– fiecare caz înregistrat în baza de date să includă informații despre numele

poluatorului, natura și amploarea daunelor provocate, măsurile de

prevenire/remediere care s-au luat sau urmează să fie luate, procedurile

desfășurate de către autorități și/sau împreună cu acestea;

40. solicită extinderea categoriilor de activități periculoase enumerate în anexa III pentru a

include toate activitățile care pot fi dăunătoare mediului și sănătății umane;

31

41. subliniază importanța unei culturi a prevenirii daunelor aduse mediului printr-o campanie

sistematică de informare, prin care statele membre să se asigure să potențialii poluatori și

potențialele victime sunt informate despre riscurile la care se expun, disponibilitatea unei

asigurări și a altor mijloace financiare și juridice care îi pot proteja de astfel de riscuri, precum

și despre avantajele pe care le pot obține din ele;

42. consideră că ar trebui făcute publice toate cazurile de răspundere demonstrate, precum

și detaliile privind sancțiunile aplicate, pentru a prezenta în mod transparent tuturor

adevăratul cost al daunelor aduse mediului;

43. recomandă crearea unui mecanism care să poată încuraja comentarii și observații din

partea ONG-urilor de mediu și a altor asociații interesate;

44. recomandă să se prevadă exonerări fiscale sau alte stimulente pentru întreprinderile care

se angajează cu succes în prevenirea daunelor asupra mediului;

45. recomandă instituirea unor autorități independente specifice cărora să li se atribuie

competențe de gestiune și monitorizare, precum și de impunere a sancțiunilor prevăzute

în DRM, inclusiv posibilitatea de a le solicita părților potențial responsabile garanții

financiare, ținând seama de situația specifică a fiecărui poluator potențial, de exemplu,

în contextul autorizațiilor de mediu;

46. invită Comisia și statele membre să se asigure că DRM sprijină în mod adecvat

eforturile pentru realizarea obiectivelor Directivei privind păsările și ale Directivei

privind habitatele ale UE; insistă asupra faptului că autoritățile responsabile pentru

inspecțiile de mediu trebuie să se implice în punerea în aplicare și aplicarea legislației

privind răspunderea pentru mediul înconjurător;

47. invită Comisia să intensifice programul de formare privind punerea în aplicare a DRM

în statele membre și să instituie servicii de asistență pentru practicienii care oferă

informații, asistență și sprijin pentru evaluările de risc și de daune; de asemenea,

recomandă adoptarea unor documente de orientare care să poată ajuta statele membre în

transpunerea legislativă corectă;

48. reiterează faptul că, în conformitate cu DRM, persoanele afectate de daunele aduse

mediului au dreptul să ceară autorităților competente să ia măsuri; constată că dreptul

Uniunii stipulează că ar trebui să se garanteze accesul eficient și în timp util al

cetățenilor europeni la justiție [articolul 9 alineatul (3) din Convenția de la Aarhus,

articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană și prevederile relevante din

Convenția europeană a drepturilor omului] și că poluatorul ar trebui să suporte costurile

pentru daunele provocate mediului (articolul 191 din TFUE); prim urmare, solicită

Comisiei să prezinte o propunere legislativă privind standardele minime de punere în

aplicare a pilonului „acces la justiție” al Convenției de la Aarhus; solicită Comisiei să

examineze posibilitatea de a introduce mecanisme de recurs colectiv în cazul

încălcărilor legislației Uniunii în domeniul mediului;

49. invită Comisia ca, în contextul unei revizuiri a DRM, să analizeze posibilitatea de a

impune statelor membre obligația de a transmite din doi în doi ani rapoarte cu privire la

aplicarea directivei;

50. consideră că sancțiunile penale sunt un alt mecanism important de disuasiune împotriva

32

daunelor aduse mediului și constată cu regret că Directiva 2008/99/CE din 19

noiembrie 2008 privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal nu a fost

actualizată; invită Comisia să revizuiască neîntârziat domeniul de aplicare al directivei,

astfel încât să acopere întreaga legislație aplicabilă a Uniunii în materie de mediu;

o

o o

51. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și

Comisiei, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre.

33

Parlamentul European 2014-2019

TEXTE ADOPTATE Ediţie provizorie

P8_TA-PROV(2017)0417

Combaterea hărțuirii sexuale și a abuzului sexual în UE

Rezoluţia Parlamentului European din 26 octombrie 2017 referitoare la combaterea

hărțuirii sexuale și a abuzului sexual în UE (2017/2897(RSP))

Parlamentul European,

– având în vedere articolele 2 și 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și

articolele 8, 10, 19 și 157 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

– având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care a intrat în

vigoare în decembrie 2009, odată cu Tratatul de la Lisabona, și, în special, articolele 20,

21, 23 și 31,

– având în vedere raportul din 2014 al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii

Europene (FRA) intitulat „Violența împotriva femeilor”29,

– având în vedere Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5

iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de

tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă30,

– având în vedere Directiva 2004/113/CE din 13 decembrie 2004 de aplicare a

principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și

servicii și furnizarea de bunuri și servicii, care definește și condamnă hărțuirea și

hărțuirea sexuală,

– având în vedere Raportul privind indexul egalității de gen, publicat de Institutul

European pentru Egalitatea de Gen,

– având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 3 decembrie 2015

intitulat „Angajamentul strategic pentru egalitatea de gen 2016-2019”

(SWD(2015)0278),

– având în vedere declarația din iulie 2017 a trioului Președințiilor UE, alcătuit din

Estonia, Bulgaria și Austria, privind egalitatea dintre femei și bărbați,

29 http://fra.europa.eu/en/publication/2014/violence-against-women-eu-wide-survey-

main-results-report 30 JO L 204, 26.7.2006, p. 23.

34

– având în vedere Declarația ONU din 1993 privind eliminarea violenței împotriva

femeilor,

– având în vedere Declarația și Platforma de acțiune de la Beijing, adoptate în cadrul

celei de a patra Conferințe mondiale privind femeile, la 15 septembrie 1995, precum și

documentele finale rezultate, adoptate cu ocazia sesiunilor speciale ale ONU, Beijing

+5 (2000), Beijing +10 (2005), Beijing +15 (2010) și Beijing +20 (2015), precum și

Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW)

și protocolul opțional la aceasta,

– având în vedere Directiva 2012/29/UE din 25 octombrie 2012 a Parlamentului

European și a Consiliului de stabilire a unor norme minime privind drepturile,

sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru

2001/220/JAI a Consiliului31 („Directiva privind drepturile victimelor”),

– având în vedere Acordul-cadru privind hărțuirea și violența la locul de muncă (2007)

încheiat între ETUC/CES, BUSINESSEUROPE, UEAPME și CEEP,

– având în vedere raportul Rețelei europene a organismelor de promovare a egalității

(EQUINET), intitulat „Persistența discriminării, a hărțuirii și a inegalităților pentru

femei. Contribuția organismelor de promovare a egalității la noua Strategie a Comisiei

Europene pentru egalitatea de gen”, publicat în 2015,

– având în vedere Convenția de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței

împotriva femeilor și a violenței domestice32, în special articolele 2 și 40, precum și

Rezoluția sa din 12 septembrie 2017 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului

privind încheierea, de către Uniunea Europeană, a Convenției Consiliului Europei

privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice33,

– având în vedere rezoluțiile sale din 20 septembrie 2001 referitoare la hărțuirea la locul

de muncă34, din 26 noiembrie 2009 referitoare la eliminarea violenței împotriva

femeilor35, din 5 aprilie 2011 referitoare la prioritățile și structura unui nou cadru al

politicii UE de combatere a violenței împotriva femeilor36, din 15 decembrie 2011

referitoare la Bilanțul intermediar al Strategiei europene 2007-2012 privind sănătatea și

securitatea în muncă37, din 25 februarie 2014 conținând recomandări adresate Comisiei

privind combaterea violenței împotriva femeilor38 și evaluarea valorii adăugate

europene, care o însoțește, din noiembrie 2013, precum și rezoluția din 24 noiembrie

2016 referitoare la aderarea UE la Convenția de la Istanbul privind prevenirea și

combaterea violenței împotriva femeilor39,

31 JO L 315, 14.11.2012, p. 57. 32 https://rm.coe.int/168008482e

33 Texte adoptate, P8_TA(2017)0329. 34 JO C 77 E, 28.3.2002, p. 138. 35 JO C 285 E, 21.10.2010, p. 53. 36 JO C 296 E, 2.10.2012, p. 26. 37 JO C 168 E, 14.6.2013, p. 102. 38 JO C 285, 29.8.2017, p. 2. 39 Texte adoptate, P8_TA(2016)0451.

35

– având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2017 referitoare la egalitatea dintre femei și

bărbați în Uniunea Europeană în 2014-201540, cea din 10 martie 2015 referitoare la

egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană în 201341 și cea din 24 octombrie

2017 referitoare la măsurile legitime pentru protejarea avertizorilor care acționează în

interesul public atunci când divulgă informații confidențiale ale întreprinderilor și ale

organismelor publice42,

– având în vedere articolul 12a din Statutului funcționarilor Uniunii Europene și Regimul

aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene,

– având în vedere Ghidul pentru deputații în Parlamentul European intitulat „Fără

hărțuire la locul de muncă”, publicat în septembrie 2017 și planul de acțiune al

administrației Parlamentului cu privire la această chestiune esențială,

– având în vedere articolul 123 alineatul (2) și alineatul (4) din Regulamentul său de

procedură,

A. întrucât egalitatea de gen este o valoare fundamentală a UE, recunoscută în tratate și în

Carta drepturilor fundamentale, pe care Uniunea s-a angajat să o integreze în toate

activitățile sale;

B. întrucât UE se întemeiază pe valori comune, pe democrație, pe statul de drept și pe

drepturi fundamentale, care sunt consacrate în principiile și obiectivele sale de bază de

primele articole din TUE și în criteriile de aderare la Uniune;

C. întrucât hărțuirea sexuală este definită în legislația UE ca situația în care se manifestă

„un comportament nedorit cu conotație sexuală, cu manifestări fizice, verbale sau

nonverbale, având ca obiect sau ca efect atingerea demnității unei persoane și, în

special, crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator”43;

D. întrucât hărțuirea sexuală este o formă de violență împotriva femeilor și fetelor și este

cea mai extremă, dar persistentă, formă de discriminare de gen; întrucât aproximativ 90

% dintre victimele hărțuirii sexuale sunt femei, iar aproximativ 10 % sunt bărbați;

întrucât, potrivit studiului ADF la nivelul UE din 2014 intitulat „Violența împotriva

femeilor”, una din trei femei au fost victime ale violenței fizice sau sexuale la vârsta

adultă; întrucât până la 55 % dintre femei au fost hărțuite sexual în UE; întrucât 32 %

din numărul total al victimelor din UE au afirmat că autorul a fost un superior ierarhic,

coleg sau client; întrucât 75 % dintre femeile care exercită profesii pentru care este

nevoie de calificări sau care ocupă funcții superioare de conducere au fost hărțuite

sexual; întrucât 61 % dintre femeile angajate în sectorul serviciilor au fost supuse

hărțuirii sexuale; întrucât 20 % dintre tinerele (cu vârste cuprinse între 18 și 29 ani) din

UE-28 au fost victime ale hărțuirii cibernetice; întrucât una din zece femei a fost supusă

hărțuirii sexuale sau urmăririi obsesive prin intermediul noilor tehnologii;

E. întrucât cazurile de hărțuire sexuală și hărțuire sunt mult prea rar semnalate

autorităților, din cauza unui nivel scăzut, și destul de persistent, de conștientizare

40 Texte adoptate, P8_TA(2017)0073. 41 JO C 316, 30.8.2016, p. 2. 42 Texte adoptate, P8_TA(2017)0402. 43 http://ec.europa.eu/justice/gender-equality/files/your_rights/final_harassement_en.pdf

36

socială, a canalelor insuficiente de susținere a victimelor și a ideii că aceasta este o

chestiune sensibilă în societate, în pofida existenței unor proceduri formale pentru a o

soluționa la locul de muncă, dar și în alte contexte;

F. întrucât violența și hărțuirea sexuală la locul de muncă constituie o chestiune de

sănătate și siguranță și ar trebui tratate ca atare și împiedicate;

G. întrucât discriminarea pe criterii de gen, origine rasială sau etnică, religie sau

convingeri, dizabilități, vârstă sau orientare sexuală este interzisă de dreptul UE;

H. întrucât violența și hărțuirea sexuală sunt contrare principiului egalității de gen și

egalității de tratament, și constituie o formă de discriminare de gen, fiind așadar

interzisă la locul de muncă, inclusiv în privința angajării, a accesului la formare

profesională și a promovării;

I. întrucât persistența stereotipurilor de gen, a sexismului și a hărțuirii și abuzului sexual

constituie o problemă larg răspândită în Europa și în lume, fiind un fenomen care

implică victime și agresori de toate vârstele, nivelurile de educație, categoriile de

venituri sau pozițiile sociale; întrucât aceasta are consecințe fizice, sexuale, emoționale

și psihologice pentru victime; întrucât distribuția inegală a puterii între bărbați și femei,

stereotipurile de gen și sexismul, inclusiv discursurile sexiste de incitare la ură, online

și offline, stau la baza tuturor formelor de violență împotriva femeilor și au condus la

dominarea și discriminarea femeilor de către bărbați și la privarea femeilor de o reală

evoluție;

J. întrucât definiția violenței împotriva femeilor conținută în Platforma de la Beijing

cuprinde, printre altele, violența fizică, sexuală și psihologică survenită în comunitate în

general, incluzând violul, abuzurile sexuale, hărțuirea sexuală și intimidarea la locul de

muncă, în instituțiile de învățământ sau în alte entități44;

K. întrucât, în Directiva privind drepturile victimelor, violența de gen este considerată o

formă de discriminare și o încălcare a libertăților fundamentale ale victimei și include

violența în cadrul relațiilor apropiate, violența sexuală (inclusiv violul, agresiunea

sexuală și hărțuirea), traficul de ființe umane, sclavia, precum și diferite forme de

practici dăunătoare, cum ar fi căsătoriile forțate, mutilarea genitală a femeilor și așa-

numitele „crime de onoare”; întrucât femeile care sunt victime ale violenței de gen și

copiii lor au adesea nevoie de un sprijin și o protecție specială, din cauza riscului ridicat

de victimizare secundară și repetată, de intimidare și de răzbunare asociat unor astfel de

violențe45;

L. întrucât legislația UE obligă statele membre să asigure existența unui organism pentru

probleme de egalitate, care să acorde victimelor hărțuirii și ale hărțuirii sexuale

asistență independentă, să efectueze studii independente, să publice rapoarte

independente și să formuleze recomandări în ceea ce privește ocuparea forței de muncă

și formarea profesională, accesul la bunuri și servicii și furnizarea acestora, precum și

recomandări pentru persoanele care desfășoară o activitate profesională independentă;

44 http://www.un.org/womenwatch/daw/beijing/platform/violence.htm

45 A se vedea considerentul (17) din Directiva privind drepturile victimelor.

37

M. întrucât hărțuirea sexuală și abuzul sexual, comise preponderent de bărbați împotriva

femeilor, reprezintă o problemă structurală și larg răspândită în toată Europa și în lume,

fiind un fenomen care implică victime și agresori de toate vârstele, nivelurile de

educație, categoriile de venituri și pozițiile sociale, și este legată de distribuția inegală a

puterii între femei și bărbați în societatea noastră;

N. întrucât egalitatea de gen este responsabilitatea tuturor persoanelor din societate și

impune contribuția activă atât a femeilor, cât și a bărbaților; întrucât autoritățile ar

trebui să se implice în campanii de educare și conștientizare adresate bărbaților și

generațiilor mai tinere, pentru a implica bărbații și băieții ca parteneri, prevenind și

eliminând treptat toate formele de violență de gen și promovând și capacitând femeile;

O. întrucât, din cauza politicilor și legislațiilor diferite ale statelor membre, femeile din

Uniunea Europeană nu beneficiază de același grad de protecție împotriva violenței de

gen, a hărțuirii și a abuzurilor sexuale; întrucât sistemele judiciare nu oferă suficient

sprijin femeilor; întrucât autorul unei violențe de gen este adesea o persoană deja

cunoscută victimei și întrucât, în multe cazuri, victima se află într-o poziție de

dependență, ceea ce amplifică teama de a raporta violența;

P. întrucât toate statele membre au semnat Convenția de la Istanbul, dar numai 15 au

ratificat-o; întrucât aderarea UE la convenție nu scutește statele membre de ratificarea

la nivel național; întrucât, la articolul 40 din Convenția de la Istanbul se prevede că

„părțile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a se asigura că orice

formă de conduită verbală, nonverbală sau fizică de natură sexuală, cu scopul sau cu

efectul violării demnității unei persoane, în special atunci când se creează un mediu

intimidant, ostil, degradant, umilitor sau jignitor, este supusă unei sancțiuni penale sau

altor sancțiuni legale”;

Q. întrucât, în viața politică, femeile sunt disproporționat supuse violenței și hărțuirii;

întrucât violența împotriva femeilor constituie o încălcare a drepturilor omului și a

libertăților fundamentale, inclusiv a obligației de a garanta o participare liberă a

femeilor la reprezentarea politică;

R. întrucât hărțuirea sexuală este definită la articolul 12a din Statutul funcționarilor

Uniunii Europene și în Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene;

S. întrucât hărțuirea sexuală sau comportamentele sexiste nu sunt inofensive, iar

minimizarea vădită a hărțuirii sexuale sau a violenței sexuale prin utilizarea

eufemismelor reflectă atitudini sexiste față de femei și transmite mesaje de control și

putere în relația dintre bărbați și femei, afectând astfel demnitatea, autonomia și

libertatea femeilor;

T. întrucât Parlamentul a instituit structuri specifice și norme interne pentru combaterea

hărțuirii sexuale în cadrul instituției, și anume Comitetul consultativ pentru plângerile

asistenților parlamentari acreditați împotriva deputaților în Parlamentul European, în

timp ce un alt Comitet consultativ pentru prevenirea hărțuirii la locul de muncă se

ocupă cu alte proceduri oficiale referitoare la membrii personalului administrației

Parlamentului și grupurilor politice pentru a evalua posibilele cazuri și a preveni

hărțuirea sexuală și abuzul sexual;

38

U. întrucât politicienii, în calitate de reprezentanți aleși ai cetățenilor, au responsabilitatea

esențială de a fi un exemplu pozitiv în prevenirea și combaterea hărțuirii sexuale în

societate,

Toleranță zero pentru hărțuirea sexuală și abuzul sexual în UE și lupta împotriva acestora

1. condamnă cu fermitate toate formele de violență sexuală și de hărțuire fizică sau

psihologică și regretă că astfel de acte sunt prea ușor tolerate, întrucât, în realitate,

constituie o încălcare sistemică a drepturilor fundamentale și o infracțiune gravă, care

trebuie sancționată ca atare; subliniază că impunitatea trebuie combătută prin

garantarea faptului că agresorii nu rămân nepedepsiți;

2. insistă asupra aplicării efective a cadrului juridic existent de combatere a hărțuirii

sexuale și a abuzului sexual, încurajând în același timp statele membre, precum și

întreprinderile publice și private să ia măsuri suplimentare pentru a preveni și a

combate în mod eficient hărțuirea sexuală la locul de muncă și în afara acestuia;

subliniază că trebuie urmate procedurile juridice specifice instituite pentru a soluționa

cazurile de hărțuire sexuală la locul de muncă;

3. salută inițiativele de tipul mișcării #MeToo, care urmăresc să atragă atenția asupra

cazurilor de hărțuire și violență sexuală împotriva femeilor; susține fără echivoc toate

femeile și fetele care au luat parte la campania #MeToo, inclusiv pe cele care au

denunțat autorii actelor respective;

4. invită Comisia și statele membre să monitorizeze corespunzător aplicarea corectă a

directivelor UE care interzic hărțuirea pe criterii de gen și hărțuirea sexuală și să se

asigure că statele membre ale UE consolidează capacitatea în materie de resurse umane

a organismelor de promovare a egalității care supraveghează practicile discriminatorii,

precum și că acestor organisme li se acordă un mandat clar și resursele corespunzătoare

pentru a se ocupa de cele trei domenii: angajarea, activitatea profesională independentă

și accesul la bunuri și servicii;

5. invită Comisia să evalueze, să compare și să facă schimb de bune practici privind

combaterea hărțuirii sexuale la locul de muncă și să difuzeze rezultatele acestei evaluări

sub forma unor măsuri eficace pe care ar putea să le întreprindă statele membre pentru a

încuraja societățile comerciale, partenerii sociali și organizațiile care se ocupă de

formarea profesională să prevină toate formele de discriminare de gen, în special

hărțuirea și hărțuirea sexuală la locul de muncă;

6. subliniază rolul important al tuturor bărbaților în asumarea unui angajament de a

determina o schimbare a situației și de a pune capăt tuturor formelor de hărțuire și

violență sexuală, prin eliminarea condițiilor și a structurilor care favorizează, chiar și

pasiv, comportamentul care duce la acest lucru și prin interpelarea persoanelor care

manifestă un comportament necorespunzător; invită statele membre să implice activ

bărbații în campanii de conștientizare și de prevenire;

7. consideră că printre acțiunile majore de combatere a hărțuirii sexuale se numără

abordarea aspectelor legate de nesemnalarea cazurilor și stigmatizarea socială,

stabilirea unor proceduri de asumare a răspunderii la locul de muncă, implicarea activă

a bărbaților și a băieților în prevenirea cazurilor de violență și luarea de măsuri

împotriva formelor emergente de violență, de exemplu, în spațiul cibernetic;

39

8. se arată alarmat de faptul că hărțuirea femeilor în mediul online și, mai ales, pe rețelele

de socializare, care variază de la contacte nesolicitate, provocare (trolling) și

comportament agresiv pe internet până la hărțuirea sexuală și amenințarea cu violul și

cu moartea, devine tot mai răspândită în societatea noastră digitală, ceea ce generează

noi forme de violență împotriva femeilor și a fetelor, cum ar fi comportamentul agresiv

pe internet, hărțuirea pe internet, utilizarea online de imagini degradante și distribuirea

pe rețelele de socializare a fotografiilor și înregistrărilor video cu caracter privat fără

consimțământul persoanelor vizate;

9. invită Comisia și statele membre să ia măsuri pentru ca mecanismele de finanțare a

programelor de combatere a violenței împotriva femeilor să poată fi utilizate pentru

sensibilizarea populației și sprijinirea organizațiilor societății civile care combat

violența împotriva femeilor, inclusiv hărțuirea sexuală;

10. invită Comisia și statele membre să accelereze ratificarea Convenției de la Istanbul;

invită statele membre să o implementeze integral, inclusiv prin crearea unui sistem de

colectare de date defalcate pe vârstă și gen cu privire la autorii acestor acte și la relația

dintre autor și victimă, care să includă și hărțuirea sexuală;

11. invită Comisia să prezinte o propunere de directivă împotriva tuturor formelor de

violență împotriva femeilor și a fetelor, precum și a violenței de gen; solicită din nou

Comisiei să prezinte o strategie cuprinzătoare a UE împotriva tuturor formelor de

violență de gen, inclusiv hărțuirea sexuală și abuzurile sexuale împotriva femeilor și a

fetelor;

12. invită Consiliul să activeze clauza pasarelă, prin adoptarea unei decizii în unanimitate

care să definească violența împotriva femeilor și a fetelor (și alte forme de violență de

gen) ca formă de infracțiune în temeiul articolului 83 alineatul (1) din TFUE;

13. solicită ca femeile să fie incluse în măsură mai mare în procesul decizional, în sindicate

și în posturile de conducere ale organizațiilor din sectorul public și din cel privat; invită

Comisia și statele membre ca, împreună cu ONG-uri, partenerii sociali și organismele

pentru probleme de egalitate, să inițieze măsuri solide de conștientizare în ceea ce

privește drepturile victimelor hărțuirii sexuale și ale discriminării de gen; subliniază că

este stringent necesar ca statele membre, organizațiile patronale și sindicatele să

promoveze sensibilizarea cu privire la problema hărțuirii sexuale și să sprijine și să

încurajeze femeile să denunțe imediat astfel de incidente;

14. subliniază importanța unei formări specializate și a unor campanii de sensibilizare cu

privire la procedurile oficiale existente de denunțare a hărțuirii sexuale la locul de

muncă, precum și la drepturile victimelor, asigurându-se astfel respectarea principiului

demnității la locul de muncă și promovându-se ca regulă abordarea „toleranței zero”;

Hărțuirea sexuală în parlamente, inclusiv în Parlamentul European

15. condamnă cu fermitate cazurile de hărțuire sexuală dezvăluite de mass-media și își

exprimă sprijinul ferm față de victimele hărțuirii sexuale și ale abuzului sexual;

subliniază că este esențial ca instituțiile UE, pentru a fi luate în serios, să se opună cu

fermitate oricăror forme de discriminare de gen și oricăror acțiuni care aduc atingere

egalității de gen;

40

16. ia act de faptul că, printr-o decizie a Biroului din 14 aprilie 2014, Parlamentul European

a adoptat norme noi, care includ crearea unor organisme specifice, cum ar fi

Comitetului consultativ care se ocupă de plângerile pentru hărțuire ale asistenților

parlamentari acreditați împotriva deputaților din Parlamentul European și de prevenirea

hărțuirii la locul de muncă și Comitetul consultativ care se ocupă de plângerile pentru

hărțuire și de prevenirea acesteia la locul de muncă în cazul personalului PE; ia act cu

satisfacție de introducerea semnalării confidențiale a cazurilor și de lansarea unei

campanii de creștere a nivelului de conștientizare, care vizează combaterea hărțuirii

sexuale în cadrul Parlamentului; ia act de faptul că și alte instituții ale UE au creat

organisme similare;

17. invită Președintele Parlamentului și administrația Parlamentului:

– să examineze de urgență și în detaliu relatările recente din mass-media privind

hărțuirea sexuală și abuzul sexual în cadrul Parlamentului European, respectând

totodată viața privată a victimelor, să informeze deputații cu privire la constatări

și să propună măsuri adecvate de prevenire a unor noi cazuri;

– să evalueze și, dacă este necesar, să revizuiască componența organismelor

competente, astfel încât să se asigure independența acestora și un echilibru de gen

în cadrul lor, precum și să se consolideze și să se promoveze funcționarea

Comitetului consultativ pentru plângerile de hărțuire ale asistenților parlamentari

acreditați împotriva deputaților în Parlamentul European și a Comitetului

consultativ pentru prevenirea hărțuirii la locul de muncă, care se ocupă de ceilalți

membri ai personalului Parlamentului, recunoscând totodată activitatea

importantă a acestora;

– să își revizuiască normele pentru a include, de asemenea, stagiari în toate

comitetele consultative pentru prevenirea hărțuirii la locul de muncă și a stimula

interesul pentru consolidarea măsurilor pozitive ale acestora și să evite conflictele

de interese ale membrilor acestor organisme importante; să cerceteze cazurile

oficiale, să țină un registru confidențial al cazurilor apărute de-a lungul timpului

și să adopte măsurile optime pentru o politică de toleranță zero la toate nivelurile

instituției;

– să instituie un grup operativ de experți independenți mandatați să examineze

situația hărțuirii sexuale și a abuzului sexual în Parlament, care să realizeze o

evaluare a Comitetului consultativ pentru plângerile de hărțuire ale asistenților

parlamentari acreditați împotriva deputaților în Parlamentul European și a

Comitetului consultativ pentru prevenirea hărțuirii la locul de muncă, care se

ocupă de ceilalți membri ai personalului Parlamentului și să propună modificări

adecvate;

– să acorde sprijin deplin victimelor în cadrul procedurilor desfășurate în Parlament

și/sau de către poliția locală; să activeze măsuri de urgență sau de protecție, dacă

este cazul, și să pună pe deplin în aplicare articolul 12a din Statutul

funcționarilor, asigurându-se că toate cazurile sunt pe deplin cercetate și că sunt

luate măsuri disciplinare;

– să asigure aplicarea unui plan de acțiune puternic și eficace împotriva hărțuirii

sexuale pentru prevenirea unor astfel de acte și pentru sprijinirea victimelor,

41

precum și formări obligatorii pentru toți membrii personalului și toți deputații în

ceea ce privește respectul și demnitatea la locul de muncă, astfel încât toleranța

zero să devină regulă; să se implice la maximum în campanii de creștere a

nivelului de conștientizare pentru toți deputații și toate serviciile administrației,

acordând o atenție specială posturilor celor mai vulnerabile, cum ar fi stagiarii,

asistenții parlamentari acreditați (APA) și agenții contractuali;

– să creeze o rețea instituțională de consilieri confidențiali specifică pentru

structurile Parlamentului, care să ajute victimele, să le ofere consiliere și să le

reprezinte dacă este necesar, cum este deja cazul la Comisie;

18. invită toți colegii să sprijine și să încurajeze victimele să se exprime și să denunțe

cazurile de hărțuire sexuală prin intermediul unor proceduri oficiale îmbunătățite în

cadrul administrației Parlamentului și/sau la poliție;

19. se angajează să adopte norme interne privind semnalarea neregulilor, pentru a proteja

drepturile și interesele avertizorilor și să prevadă căi de atac adecvate în cazul în care

aceștia nu sunt tratați în mod corect și echitabil în raport cu acțiunile lor;

20. este foarte preocupat de faptul că, mult prea des, asistenții deputaților (APA) se tem să

se exprime în cazurile de hărțuire sexuală, întrucât clauza privind „pierderea încrederii”

din statutul APA permite concedierea lor într-un termen foarte scurt; solicită

participarea unor experți independenți în procedurile de concediere, alături de

reprezentanți ai administrației, pentru a putea lua decizii nepărtinitoare;

21. recomandă Ombudsmanului European să prezinte anual Grupului la nivel înalt pentru

egalitatea de gen și diversitate din Parlament date despre plângerile pentru cazuri de

administrare defectuoasă legate de egalitatea de gen în Parlament, respectând întru totul

decizia Parlamentului European privind statutul și condițiile generale de exercitare a

funcțiilor Ombudsmanului;

22. invită statele membre să examineze situația hărțuirii sexuale și a abuzului sexual în

parlamentele naționale, să ia măsuri active pentru a le combate și să instituie o politică

de respect și demnitate la locul de muncă pentru membrii aleși și membrii personalului,

precum și să asigure în mod corespunzător respectarea acesteia; solicită monitorizarea

aplicării acestei politici;

23. invită statele membre să ofere sprijin și protecție parlamentarilor care interacționează

cu publicul, în special pentru cei care se confruntă cu abuzuri sexuale și cu amenințări

de violență de gen, inclusiv în mediul online;

24. solicită organizarea unor schimburi de practici optime la toate nivelurile, împreună cu

alte instituții și organizații precum ONU Femei, Consiliul Europei, instituțiile UE și

actorii implicați în promovarea egalității de gen;

25. invită toți politicienii să dea dovadă de un comportament responsabil și să fie un

exemplu în prevenirea și combaterea hărțuirii sexuale în parlamente și în afara acestora;

o

o o

42

26. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei,

parlamentelor și guvernelor statelor membre, precum și Adunării Parlamentare a Consiliului

Europei.

43

Parlamentul European

2014-2019

TEXTE ADOPTATE

Ediţie provizorie

P8_TA-PROV(2017)0418

Politicile economice ale zonei euro

Rezoluţia Parlamentului European din 26 octombrie 2017 referitoare la politica

economică a zonei euro 2017/2114(INI))

Parlamentul European,

– având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special

articolul 121 alineatul (2) și articolul 136, și protocoalele nr. 1 și 2 la acesta,

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 mai 2017 privind recomandările

specifice fiecărei țări din 2017 (COM(2017)0500),

– având în vedere Rezoluția sa din 15 februarie 2017 referitoare la semestrul european

pentru coordonarea politicilor economice: analiza anuală a creșterii pentru 201746,

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 februarie 2017, intitulată „Semestrul

european 2017: evaluarea progreselor înregistrate cu privire la reformele structurale,

prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice și rezultatele bilanțurilor

aprofundate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1176/2011” (COM(2017)0090),

– având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Analiza anuală a creșterii pentru

2017” (COM(2016)0725), raportul intitulat „Raportul privind mecanismul de alertă

pentru 2017” și „Proiectul de raport comun al Comisiei și al Consiliului privind

ocuparea forței de muncă 2017 (COM(2016)0729)”, precum și recomandarea Comisiei

de recomandare a Consiliului privind politica economică a zonei euro

(COM(2015)0692),

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 noiembrie 2016, intitulată „Către o

orientare bugetară pozitivă pentru zona euro” (COM(2016)0727),

- având în vedere raportul Consiliului bugetar european din 20 iunie 2017 intitulat

„Evaluarea orientării fiscale prospective pentru zona euro“,

- având în vedere Studiul ocazional nr. 182 din ianuarie 2017 privind „Orientarea fiscală

a zonei euro“, elaborat de Banca Centrală Europeană,

46 Texte adoptate, P8_TA(2017)0038.

44

– având în vedere Recomandarea Consiliului din 21 martie 2017 privind politica

economică a zonei euro47,

– având în vedere concluziile Consiliului din 23 mai 2017 privind bilanțurile aprofundate

și punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări pentru 2016,

– având în vedere concluziile Consiliului din 16 iunie 2017 privind închiderea

procedurilor aplicabile deficitelor excesive pentru două state membre și politicile

economică și bugetară,

– având în vedere previziunile economice europene ale Comisiei Europene din primăvara

anului 2017, publicate în mai 2017,

– având în vedere setul de date al Eurostat privind PIB-ul real pe cap de locuitor, rata de

creștere și totalurile din 31 mai 2017,

– având în vedere statisticile OCDE privind veniturile fiscale totale, din 30 noiembrie

2016,

– având în vedere Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul

uniunii economice și monetare,

– având în vedere acordul COP 21 adoptat în cadrul Conferinței de la Paris privind

schimbările climatice la 12 decembrie 2015,

– având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1175/2011 al Parlamentului European și al

Consiliului din 16 noiembrie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1466/97 al

Consiliului privind consolidarea supravegherii pozițiilor bugetare și supravegherea și

coordonarea politicilor economice48,

– având în vedere Directiva 2011/85/UE a Consiliului din 8 noiembrie 2011 privind

cerințele referitoare la cadrele bugetare ale statelor membre49,

– având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1174/2011 al Parlamentului European și al

Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind măsurile de executare pentru corectarea

dezechilibrelor macroeconomice excesive din zona euro50,

– având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1177/2011 al Consiliului din 8 noiembrie 2011

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1467/97 privind accelerarea și clarificarea

aplicării procedurii deficitului excesiv51,

– având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 al Parlamentului European și al

Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor

macroeconomice52,

47 JO C 92, 24.3.2017, p. 1. 48 JO L 306, 23.11.2011, p. 12. 49 JO L 306, 23.11.2011, p. 41. 50 JO L 306, 23.11.2011, p. 8. 51 JO L 306, 23.11.2011, p. 33. 52 JO L 306, 23.11.2011, p. 25.

45

– având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1173/2011 al Parlamentului European și al

Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind aplicarea eficientă a supravegherii bugetare

în zona euro53,

– având în vedere Regulamentul (UE) nr. 473/2013 al Parlamentului European și al

Consiliului din 21 mai 2013 privind dispozițiile comune pentru monitorizarea și

evaluarea proiectelor de planuri bugetare și pentru asigurarea corectării deficitelor

excesive ale statelor membre din zona euro54,

– având în vedere Regulamentul (UE) nr. 472/2013 al Parlamentului European și al

Consiliului din 21 mai 2013 privind consolidarea supravegherii economice și bugetare a

statelor membre din zona euro care întâmpină sau care sunt amenințate de dificultăți

grave în ceea ce privește stabilitatea lor financiară55,

– având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizele

Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și Comisiei pentru

dezvoltare regională (A8-0310/2017),

A. întrucât, potrivit previziunilor Comisiei, rata de creștere a PIB-ului în zona euro a fost

de 1,8 % în 2016 și se preconizează că va rămâne stabilă, la 1,7 % în 2017 și la 1,9 % în

UE în ansamblu, depășind nivelurile anterioare crizei, dar încă insuficientă, cu diferențe

semnificative între ratele de creștere din întreaga UE; întrucât consumul privat este, de

câțiva ani, principalul factor de creștere, deși este posibil ca acesta să scadă în acest an

din cauza creșterii temporare a inflației prețurilor de consum, fiind posibil totuși ca

cererea internă să impulsioneze perspectivele de creștere pe termen mediu; întrucât

creșterea economică din UE rămâne prea scăzută pentru a crea noi locuri de muncă în

statele membre și mult mai scăzută decât creșterea preconizată pentru întreaga lume;

B. întrucât rata șomajului în zona euro și în UE-28 a fost de 9,3 % și, respectiv, de 7,8 %

în aprilie 2017, nivelurile cele mai scăzute din martie 2009 și decembrie 2008, dar încă

peste nivelurile dinaintea crizei; întrucât se înregistrează încă diferențe semnificative

între ratele șomajului din întreaga UE, de la 3,2 % până la 23,2 %; întrucât rata

șomajului în rândul tinerilor în zona euro și în UE-28 era încă la un nivel ridicat în

aprilie 2017, și anume 18,7 % și 16,7 %;

C. întrucât se preconizează că deficitul public general în zona euro va fi de 1,4 % în 2017

și de 1,3 % în 2018 și că performanțele statelor membre vor fi neuniforme; întrucât se

estimează că ponderea datoriei publice în PIB în zona euro va fi de 90,3 % în 2017 și de

89,0 % în 2018;

D. întrucât creșterea economică la nivel mondial este încă fragilă, iar economia din zona

euro se confruntă cu o incertitudine sporită și cu provocări politice interne și externe

importante;

E. întrucât ratele excesiv de scăzute ale productivității și competitivității globale în UE

53 JO L 306, 23.11.2011, p. 1. 54 JO L 140, 27.5.2013, p. 11. 55 JO L 140, 27.5.2013, p. 1.

46

impun reforme structurale echilibrate din punct de vedere social, eforturi fiscale și

investiții susținute în statele membre pentru a contribui la creșterea durabilă și

favorabilă incluziunii și la ocuparea forței de muncă și pentru a realiza o convergență

ascendentă cu celelalte economii mondiale și în interiorul UE;

F. întrucât rata ocupării forței de muncă în zona euro a crescut cu 1,4 % în 2016; întrucât, în

martie 2017, rata șomajului era de 9,5 %, mai scăzută decât în martie 2016, când a fost

de 10,2 % ; întrucât, în pofida unor îmbunătățiri recente, ratele șomajului nu au revenit

încă la nivelurile de dinainte de criză;

G. întrucât în 2016 rata de ocupare a forței de muncă a crescut cu 1,2 % în UE-28 și 234,2

milioane de persoane aveau un loc de muncă în primul trimestru al anului 2017, cifra

fiind cea mai ridicată înregistrată vreodată56; întrucât, cu toate acestea, numărul

considerabil de locuri de muncă create în conexiune cu creșterea economică ascunde

provocări, cum ar fi recuperarea incompletă a numărului de ore lucrate și creșterea

modestă a productivității; întrucât, în cazul în care sunt de durată, acești factori pot

exercita o presiune suplimentară asupra unor aspecte ale creșterii economice pe termen

lung și asupra coeziunii sociale în UE57;

H. întrucât rata ocupării forței de muncă este în general mai scăzută în rândul femeilor: în

2015, rata de ocupare a forței de muncă pentru bărbații cu vârsta între 20 și 64 de ani

era de 75,9 % în UE-28, în comparație cu 64,3 % pentru femei;

I. întrucât, în martie 2017, rata șomajului în rândul tinerilor în zona euro era de 19,4 %, în

comparație cu 21,3 % în martie 2016; întrucât rata șomajului în rândul tinerilor este în

continuare la un nivel inacceptabil de ridicat; întrucât, în 2015, proporția NEET a rămas

ridicată și a reprezentat 14,8 % dintre persoanele cu vârsta între 15 și 29 de ani, și

anume 14 milioane de persoane; întrucât se estimează că NEET generează costuri de

153 de miliarde EUR (1,21 % din PIB) pe an pentru Uniune, reprezentând prestațiile

acordate și veniturile și impozitele pierdute58, în timp ce costul total estimat al creării

sistemelor de Garanție pentru tineret în zona euro este de 21 de miliarde EUR pe an,

sau de 0,22 % din PIB; întrucât, în prezent, s-a alocat 1 miliard EUR Inițiativei privind

ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, sumă care urmează să fie dublată cu 1

miliard EUR din Fondul social european pentru perioada 2017-2020;

J. întrucât, deși șomajul pe termen lung în UE-28 a scăzut de la 5 % în 2014 la 4 % în 2016,

acesta continuă să fie un motiv de îngrijorare, dat fiind că reprezintă aproape jumătate

din șomajul total; constată cu îngrijorare că rata șomajului pe termen foarte lung, de

2,5 % în 2016, continuă să depășească cu un punct procentual cifra din 2008; întrucât

continuă să existe decalaje mari între statele membre;

K. întrucât, în multe state membre, numărul populației în vârstă de muncă și forța de muncă

continuă să scadă, în special din cauza ratei scăzute a natalității; întrucât capacitatea de

inserție profesională a femeilor, împreună cu sosirea continuă a migranților, a

refugiaților și a solicitanților de azil, reprezintă oportunități pentru statele membre de a

face față acestei probleme și de a consolida forța de muncă în UE;

56 Evoluții privind ocuparea forței de muncă și situația socială în Europa, raportul anual

2017, p.11. 57 Ibid, p. 46. 58 Raportul Eurofound privind șomajul în rândul tinerilor.

47

L. întrucât unul dintre cele cinci obiective ale Strategiei Europa 2020 vizează reducerea cu

cel puțin 20 de milioane a numărului de persoane expuse riscului de sărăcie și de

excluziune socială sau afectate de aceste probleme; întrucât sărăcia este în scădere,

numărul de persoane expuse riscului de sărăcie și de excluziune socială fiind cu 4,8

milioane mai mic în 2015 decât în 2012; întrucât cifrele din 2015 le depășesc în

continuare pe cele din 2008 cu 1,6 milioane; întrucât, în 2012, 32,2 milioane de

persoane cu handicap erau expuse riscului de sărăcie și de excluziune socială în UE;

întrucât, în 2013, 26,5 milioane de copii din UE-28 erau expuși riscului de sărăcie sau

de excluziune socială; întrucât rata riscului de sărăcie sau de excluziune rămâne

inacceptabil de ridicată, aceasta fiind de 23,7 %, cu valori care sunt, în continuare,

foarte ridicate în unele state membre; întrucât, în plus, sărăcia energetică rămâne atât de

ridicată încât, pentru cele 11 procente din populația UE care se află în această situație,

ea conduce la un cerc vicios de dezavantaje economice;

M. întrucât condițiile și performanțele de pe piața forței de muncă arată diferențe substanțiale

între statele membre, deși aceste diferențe sunt în scădere;

N. întrucât noi forme de ocupare a forței de muncă și de muncă se răspândesc din ce în ce

mai mult, odată cu revoluția digitală de pe piața forței de muncă,

1. salută mai buna funcționare a economiei europene, care are o bază tot

mai largă, este susținută de o creștere moderată a PIB-ului,

depășind nivelul de dinaintea crizei, precum și ratele șomajului, aflate în

scădere, deși încă la nivel ridicat; consideră că această

tendință pozitivă se datorează politicilor din ultimii ani;

constată că totuși redresarea modestă este încă fragilă și distribuită inegal în

societate și regiuni, în timp ce evoluția PIB pe cap de locuitor este aproape stagnantă;

regretă că evoluțiile economice continuă să fie împovărate de urmările crizei; constată

că, în ciuda progreselor substanțiale, nivelurile datoriei în multe state membre continuă

să depășească pragul stabilit în Pactul de stabilitate și creștere;

2. constată cu îngrijorare că ratele de creștere a PIB-ului și a productivității rămân sub

potențialul deplin și că, prin urmare, nu ar trebui să ne complăcem în această situație,

această redresare moderată necesitând eforturi continue pentru a se obține o mai mare

reziliență și o sustenabilitate pe termen mediu și lung prin intermediul unui nivel mai

ridicat de creștere economică și de ocupare a forței de muncă;

3. ia act de faptul că Europa dispune de un potențial economic

neexploatat, dat fiind că creșterea economică și ocuparea

forței de muncă înregistrează progrese inegale; subliniază

faptul că acest lucru este rezultatul performanțelor eterogene

ale economiilor statelor membre; subliniază faptul că punerea

în aplicare a unor reforme structurale echilibrate din punct de vedere

social și realizarea unor investiții private și publice mai mari în statele membre

și la nivel european ar putea facilita creșterea cu cel puțin 1 %;

48

reamintește că, pentru a ajuta la asigurarea convergenței și a stabilității în UE,

coordonarea politicii economice și a celei bugetare ar trebui să rămână o prioritate de

prim rang a semestrului european;

4. consideră că ar fi nevoie, de asemenea, de un grad mai mare

de convergență ascendentă și de competitivitate globală pentru a

susține redresarea economică în UE și în zona euro pe termen

lung; consideră că actualii indicatori economici și ai ocupării forței de muncă sunt

esențiali pentru a garanta o creștere durabilă și favorabilă incluziunii;

5. consideră că, pentru ca acest lucru să se materializeze, trebuie

îmbunătățite condițiile structurale pentru creștere; consideră

că creșterea potențială din toate statele membre ar trebui să se

situeze pe termen lung la cel puțin 3 %; pentru ca acest lucru

să se întâmple, trebuie pus un accent mai puternic pe convergența economică, caz

în care stabilirea de criterii clare privind modul în care se poate

îmbunătăți potențialul de creștere economică al statelor

membre ar putea să ofere ghidajul necesar pentru măsurile de

politică; subliniază că un astfel de exercițiu de evaluare

comparativă periodică ar trebui să țină cont de punctele forte

și de punctele slabe structurale ale fiecărui stat membru și să

vizeze un obiectiv de creștere economică durabilă și favorabilă incluziunii; acesta ar

trebui să includă domenii precum economia digitală, sectorul serviciilor, piața energiei,

dar și calitatea serviciilor publice, condițiile pentru investiții, incluziunea și pregătirea

sistemelor de învățământ;

6. subliniază că acest lucru ar completa eforturile în curs de

îmbunătățire a calității și a gestiunii bugetelor naționale prin

declanșarea factorilor ce stimulează creșterea economică în

conformitate cu normele bugetare ale Uniunii și cu respectarea

deplină a clauzelor sale de flexibilitate existente;

Politici structurale

7. consideră că creșterea inegală și ratele diferite ale șomajului

din zona euro necesită o mai bună coordonare a politicilor

economice, în special printr-o asumare națională mai bună și coerentă și o

punere în aplicare corespunzătoare a recomandărilor specifice

fiecărei țări, și în vederea promovării unei convergențe ascendente, inclusiv printr-

o mai bună punere în aplicare a legislației UE; subliniază că reformele trebuie să țină

49

seama în mod corespunzător de situația specifică și de provocările din fiecare stat

membru; invită Comisia să asigure coerența dintre reformele structurale și cheltuielile

UE; reamintește, în acest sens, și importanța asistenței tehnice pentru a ajuta statele

membre să își dezvolte capacitatea și să devină convergente; o abordare bazată pe

parteneriat ar putea asigura o mai mare responsabilitate și mai multă asumare pentru

rezultatul punerii în aplicare recomandărilor specifice fiecărei țări;

8. constată că șomajul în rândul tinerilor rămâne excesiv de ridicat în țările din zona euro

și subliniază că șomajul crescut și persistent în rândul tinerilor reprezintă un risc

structural pe termen lung; este de acord că abordarea urmărilor crizei, de la șomajul de

lungă durată, ocuparea forței de muncă care nu exploatează pe deplin competențele și

abilitățile și societățile în curs de îmbătrânire până la nivelurile ridicate ale datoriei

publice și private, rămâne o prioritate urgentă, care necesită punerea în aplicare a unor

reforme durabile și favorabile incluziunii;

9. consideră că urmările crizei, respectiv un nivel ridicat de

îndatorare și de șomaj în anumite sectoare ale economiei, acționează încă

ca o piedică în calea creșterii economice durabile și implică

potențiale riscuri de regres; solicită statelor membre să reducă nivelurile excesive de

îndatorare; este preocupat, în acest sens, de faptul că nivelul

ridicat de credite neperformante în unele state membre ar

putea avea efecte semnificative de propagare de la un stat

membru la altul, precum și între bănci și entitățile suverane, ceea ce

prezintă un risc la adresa stabilității financiare în Europa; ia act

de faptul că au fost consolidate amortizoarele de capital în sectorul financiar, însă

provocările sunt generate de profitabilitatea scăzută, combinată cu niveluri ridicate ale

creditelor neperformante; este convins că o strategie la nivelul UE pentru gestionarea

creditelor neperformante ar putea furniza o soluție mai cuprinzătoare, care să îmbine o

serie de măsuri de politică complementare la nivel național și la nivel european, dacă

este cazul;

10. consideră că se impun reforme și inițiative pentru îmbunătățirea

mediului de afaceri, pentru stimularea productivității, a

competitivității bazate pe prețuri și pe alte elemente, a investițiilor și a ocupării

forței de muncă în zona euro; consideră că sunt necesare eforturi

suplimentare pentru a stimula accesul IMM-urilor la finanțare, care este un factor

esențial pentru ca întreprinderile să inoveze și să se extindă; subliniază, în acest context,

importanța unor reforme orientate către viitor, care să fie adaptate ofertei și cererii;

11. consideră că, împreună cu un nivel adecvat al protecției sociale și al dialogului, niște

piețe care funcționează bine și sunt productive ale forței de muncă contribuie la

creșterea ocupării forței de muncă și la asigurarea unei creșteri durabile; subliniază că

este important să se mențină ratele ridicate ale ocupării forței de muncă acolo unde au

fost atinse; constată că lipsa personalului calificat, îmbătrânirea societăților, precum și o

50

serie de alte provocări afectează creșterea în continuare a ocupării forței de muncă și

reducerea ratei șomajului în toate statele membre;

12. subliniază că este important ca evoluția salarială să fie responsabilă și favorabilă

creșterii, să asigure un nivel de trai decent, în concordanță cu productivitatea și să țină

cont de competitivitate; ia act de faptul că creșterea remunerațiilor este prevăzută a fi

relativ moderată; consideră că creșterea productivității ar trebui să fie un obiectiv

prioritar al reformelor structurale; este de acord cu Comisia că se pot efectua creșteri

salariale, ceea ce ar putea produce efecte pozitive asupra consumului agregat;

13. subliniază că ratele de impozitare ar trebui să susțină, și ele, competitivitatea investițiile

și crearea de locuri de muncă; solicită reforme fiscale, pentru a îmbunătăți colectarea

impozitelor, a preveni evitarea obligațiilor fiscale, evaziunea fiscală și planificarea

fiscală agresivă, precum și pentru a aborda sarcina fiscală ridicată asupra forței de

muncă în Europa, asigurând, totodată, durabilitatea sistemelor de protecție socială;

consideră că scăderea sarcinii fiscale asupra forței de muncă ar crește ocuparea forței de

muncă și ar stimula creșterea; subliniază că stimulentele fiscale, atunci când este

posibil, prin intermediul unor taxe mai mici, pot sprijini cererea internă, securitatea

socială, investițiile și ocuparea forței de muncă;

Investiții

14. este de acord că relansarea economică trebuie sprijinită prin

investiții publice și private, în special în inovare, și ia act de faptul că

există încă un deficit de investiții în zona euro; salută faptul că în

unele state membre investițiile depășesc deja nivelul

dinaintea crizei și regretă că în alte state membre investițiile sunt în continuare la

un nivel scăzut sau nu revin la ritmul necesar; subliniază că sunt necesare, de asemenea,

măsuri suplimentare pentru a compensa „deficitul de investiții” acumulat de la

izbucnirea crizei;

15. consideră că reformele de eliminare a blocajelor pentru investițiile

private și publice ar permite sprijinirea rapidă a activității

economice și, în același timp, ar contribui la crearea condițiilor

pentru o creștere economică durabilă pe termen lung; subliniază

că investițiile în educație, inovare și cercetare și dezvoltare ar permite o mai bună

adaptare la economia bazată pe cunoaștere; subliniază, de asemenea, că finalizarea

uniunii piețelor de capital este un factor esențial pentru atragerea și creșterea

investițiilor și pentru îmbunătățirea finanțării creșterii și a locurilor de muncă;

16. consideră că cercetarea, tehnologia și educația sunt de o importanță vitală pentru

dezvoltarea economică pe termen lung a zonei euro; subliniază diferențele dintre statele

membre în ceea ce privește investițiile în aceste domenii și evidențiază că investițiile ar

contribui la dezvoltarea inovării și ar permite o mai bună adaptare la economia bazată

pe cunoștințe, în conformitate cu Strategia Europa 2020;

51

17. salută faptul că acordul oportun privind revizuirea Fondului

european pentru investiții strategice (FEIS) va contribui la

creșterea eficacității acestui instrument și la soluționarea

problemelor întâmpinate în punerea sa în aplicare până în

prezent prin facilitarea finanțării mai multor proiecte cu potențial ridicat, asigurând

aplicarea strictă principiului adiționalității, precum și la îmbunătățirea acoperirii

geografice și a utilizării, sprijinind investiții care nu ar fi fost altfel realizate;

18. constată că obiectivele fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI)

sunt diferite de cele ale FEIS și, prin urmare, și că fondurile ESI sunt în continuare

importante, inclusiv în scopul sprijinirii reformelor structurale sustenabile;

19. subliniază că o uniune a piețelor de capital pe deplin funcțională poate, pe un termen

mai lung, să ofere finanțare nouă pentru IMM-uri, pe lângă cea oferită de sectorul

bancar; subliniază faptul că IMM-urile reprezintă coloana vertebrală a economiei

europene și, prin urmare, pentru a crește competitivitatea din zona euro, consideră că

creșterea accesului IMM-urilor la finanțare și combaterea incertitudinii economice a

activităților acestora ar trebui să se numere printre prioritățile de prim rang; subliniază

că este necesar să se reducă birocrația, să se simplifice și să se eficientizeze serviciile

publice;

Politicile bugetare

20. consideră că politicile bugetare prudente și anticipative joacă un

rol fundamental pentru stabilitatea zonei euro și a Uniunii, în

ansamblul său; subliniază faptul că, în acest domeniu, o bună

coordonare a politicilor bugetare, punerea în aplicare corespunzătoare și

conformitatea cu normele Uniunii, inclusiv respectarea în totalitate a

clauzelor sale de flexibilitate actuale, reprezintă obligații legale și sunt

esențiale pentru buna funcționare a uniunii economice și

monetare (UEM);

21. salută, în această privință, faptul că situația finanțelor publice pare să se

îmbunătățească odată cu scăderea preconizată a deficitelor publice

din zona euro; cu toate acestea, pentru ca statele membre să nu fie vulnerabile la

șocurile externe, trebuie continuate eforturile de reducere a datoriilor, promovând

totodată și creșterea economică;

22. este de acord cu Comisia în privința faptului că datoria publică este în continuare mare

în unele state membre și că este necesar ca finanțele publice să devină sustenabile,

promovând totodată creșterea economică și crearea de locuri de muncă; atrage atenția,

în acest context, asupra faptului că plățile unor rate scăzute ale

52

dobânzilor, politicile monetare flexibile, măsurile cu caracter

excepțional și alți factori de atenuare a datoriilor curente au

doar caracter temporar și evidențiază deci că este necesar ca finanțele publice

să devină sustenabile și, de asemenea, să se ia în considerare datoriile viitoare și să se

urmărească creșterea pe termen lung ; subliniază că este posibil să crească costurile cu

serviciul datoriei; accentuează importanța reducerii nivelurilor globale ale datoriilor;

23. subliniază faptul că orientările fiscale de la nivel național și

european trebuie să echilibreze caracterul sustenabil pe

termen lung al finanțelor publice, cu respectarea strictă a

Pactului de stabilitate și de creștere, a dispozițiilor acestuia privind

flexibilitatea, și cu stabilizarea macroeconomică pe termen scurt;

24. subliniază că actuala orientare fiscală agregată a zonei euro a

rămas, în general, neutră în 2016 și se pare că va rămâne așa și în 2017;

reamintește că, în comunicarea sa din 2016, Comisia a solicitat o orientare fiscală

pozitivă, în timp ce Eurogrupul, după ce a concluzionat că orientarea fiscală în general

neutră din 2017 a atins un echilibru adecvat, a convenit să sublinieze faptul că este

important să se atingă un echilibru adecvat între nevoia de a asigura caracterul

sustenabil și nevoia de a sprijini investițiile pentru a consolida redresarea economică,

contribuind astfel la un mix de politici mai echilibrat; ia act, în acest context, de prima

evaluare, din 20 iunie 2017, a orientării fiscale prospective adecvate pentru zona euro

de către organismul independent Consiliul bugetar european; solicită Comisiei și

statelor membre să preconizeze o orientare fiscală adecvată circumstanțelor respective;

25. subliniază totuși că perspectiva agregată ar trebui să țină cont de

situația eterogenă din statele membre și de nevoia de a

diferenția între politicile bugetare impuse de fiecare stat membru; subliniază că conceptul de orientare fiscală agregată nu presupune că excedentele și

deficitele din diferite state membre se compensează reciproc;

Recomandările specifice fiecărei țări

26. apreciază că, în timp, statele membre au realizat cel puțin „unele progrese” în ceea ce

privește două treimi dintre recomandările din 2016; consideră, cu toate acestea, că

punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări este în continuare întârziată

și îngreunează deci procesul de convergență din zona euro; consideră că statele membre

sunt răspunzătoare pentru consecințele ce decurg din lipsa punerii în aplicare a

recomandărilor specifice fiecărei țări și se așteaptă la un angajament mai ferm din

partea statelor membre de a lua măsurile de politică ce se impun în baza recomandărilor

specifice fiecărei țări convenite;

27. recunoaște că statele membre au înregistrat progrese în punerea în aplicare a

recomandărilor specifice fiecărei țări în domeniul politicii bugetare și al politicilor

active pe piața forței de muncă, însă subliniază că nu s-au realizat progrese suficiente în

53

domenii precum concurența în domeniul serviciilor și mediul de afaceri; se așteaptă la

un angajament mai ferm din partea statelor membre de a lua măsurile de politică ce se

impun în baza recomandărilor specifice fiecărei țări, a căror punere în aplicare este

fundamentală pentru eliminarea dezechilibrelor din zona euro;

28. salută recomandarea Comisiei de a încheia procedurile aplicabile deficitelor excesive în

cazul mai multor state membre; salută eforturile de reformă fiscală din trecut și actuale

care au condus la ieșirea statelor membre respective din procedura aplicabilă deficitelor

excesive, dar insistă asupra faptului că aceste eforturi vor trebui să continue să asigure

caracterul sustenabil al finanțelor publice și pe termen lung, promovând totodată

creșterea economică și crearea de locuri de muncă; solicită Comisiei să asigure punerea

în aplicare corespunzătoare a Pactului de stabilitate și de creștere, aplicând în mod

coerent normele prevăzute de acesta;

29. ia act de faptul că 12 state membre se confruntă cu dezechilibre macroeconomice

diferite ca natură și gravitate și de faptul că se înregistrează dezechilibre excesive în

șase state membre; ia act de concluzia Comisiei conform căreia în prezent nu există

motive pentru accelerarea procedurii privind dezechilibrele macroeconomice pentru

vreunul dintre statele membre;

30. subliniază că procedura privind dezechilibrele macroeconomice (PDM) are drept scop

prevenirea dezechilibrelor în statele membre pentru a se evita efectele negative de

propagare la alte state membre;

31. prin urmare, consideră că este de importanță fundamentală ca toate statele membre să ia

măsurile de politică ce se impun pentru soluționarea dezechilibrelor macroeconomice,

în special nivelurile ridicate de îndatorare, excedentele de cont curent și dezechilibrele

în materie de competitivitate, și să se angajeze în direcția reformelor structurale

echilibrate din punct de vedere social și favorabile incluziunii prin care să asigure

sustenabilitatea economică a fiecărui stat membru în parte, asigurând astfel

competitivitatea și reziliența generală a economiei europene;

Contribuții sectoriale la Raportul referitor la politica economică a zonei euro

Politicile sociale și de ocupare a forței de muncă

32. consideră că sunt necesare eforturi continue pentru a se ajunge la un echilibru între

dimensiunea economică și cea socială a procesului semestrului european și pentru a

promova reforme structurale echilibrate din punct de vedere social și economic, care să

reducă inegalitățile și să promoveze locuri de muncă decente, care să determine crearea

de locuri de muncă de calitate, să genereze o creștere durabilă și investiții sociale;

sprijină utilizarea tabloului de bord al indicatorilor sociali în cadrul semestrului

european; solicită să se acorde o atenție sporită dezechilibrelor structurale de pe piața

forței de muncă în cadrul recomandărilor specifice fiecărei țări;

33. își reiterează solicitarea ca cei trei noi indicatori principali referitori la ocuparea forței de

muncă să fie plasați pe picior de egalitate cu indicatorii economici existenți, garantând,

astfel, că dezechilibrele interne sunt evaluate mai bine și mărind eficacitatea reformelor

structurale; propune introducerea unei proceduri fără caracter punitiv privind

dezechilibrele sociale în procesul de elaborare a recomandărilor specifice fiecărei țări,

astfel încât să se prevină uniformizarea descendentă a standardelor sociale, pe baza

54

utilizării eficace a indicatorilor sociali și a celor referitori la ocuparea forței de muncă

în cadrul supravegherii macroeconomice; constată că inegalitatea s-a accentuat în

aproximativ zece state membre și reprezintă una dintre principalele provocări

socioeconomice din UE59;

34. subliniază că niște reforme responsabile din punct de vedere social și economic trebuie

să se bazeze pe solidaritate, integrare și justiție socială; subliniază că reformele ar trebui

să aibă în vedere și acordarea unui sprijin susținut pentru redresarea economică și

socială, crearea de locuri de muncă de calitate, stimularea coeziunii sociale și

teritoriale, protejarea grupurilor vulnerabile și îmbunătățirea standardelor de trai pentru

toți cetățenii;

35. consideră că procesul semestrului european ar trebui să contribuie la soluționarea nu

doar a provocărilor societale existente, ci și a celor emergente, pentru a asigura o mai

mare eficiență economică, cuplată cu îmbunătățirea coeziunii sociale a Uniunii

Europene; recunoaște, în acest sens, că este necesar să se realizeze o evaluare a

impactului social al politicilor UE;

36. invită Comisia să asigure o finanțare adecvată pentru combaterea șomajului în rândul

tinerilor, care rămâne inacceptabil de ridicat în UE, și să continue Inițiativa privind

ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor după încheierea actualului cadru financiar

multianual (CFM), îmbunătățind, în același timp, funcționarea și punerea sa în aplicare

și luând în considerare cele mai recente constatări din raportul special al Curții de

Conturi Europene privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor și utilizarea

Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor; solicită statelor membre

să pună în aplicare recomandările Curții de Conturi Europene și să se asigure că

Garanția pentru tineret este pe deplin accesibilă; regretă modificarea bugetului, prin

care s-au transferat fonduri din Fondul social european (FSE), inclusiv din YEI, la

Corpul european de solidaritate, care ar trebui, mai degrabă, să fie finanțat prin toate

mijloacele financiare disponibile în temeiul Regulamentului CFM în vigoare; subliniază

că este nevoie de o evaluare calitativă și cantitativă a locurilor de muncă create;

subliniază că finanțarea UE nu ar trebui utilizată pentru a înlocui ajutoarele sociale

naționale;

37. subliniază faptul că punerea în aplicare a Garanției pentru tineret ar trebui consolidată

la nivel național, regional și local și insistă asupra importanței tranzițiilor de la școală la

locul de muncă; subliniază că o atenție deosebită trebuie acordată femeilor tinere și

fetelor, care s-ar putea confrunta cu bariere de gen în calea obținerii unei oferte de

angajare de bună calitate, a continuării educației, a unei ucenicii sau a unui stagiu;

subliniază necesitatea de a se asigura faptul că Garanția pentru tineret ajunge la tinerii

care se confruntă cu forme de excluziune multiple și cu sărăcie extremă;

38. invită statele membre să pună în aplicare propunerile cuprinse în Recomandarea

Consiliului din 15 februarie 2016 privind integrarea șomerilor de lungă durată pe piața

forței de muncă60;

59 Evoluții privind ocuparea forței de muncă și situația socială în Europa, raportul anual

2017, p. 47. 60 JO C 67, 20.2.2016, p. 1.

55

39. consideră că amploarea, eficiența și eficacitatea politicilor active și sustenabile de pe

piața forței de muncă ar trebui să crească prin intermediul unei finanțări suficiente și

adecvate, punând accentul pe protecția mediului, a angajatorului, a lucrătorului, a

sănătății și a consumatorilor; este de părere că trebuie să se încerce să se soluționeze

fenomenul sărăciei persoanelor încadrate în muncă;

40. regretă faptul că economia socială a fost trecută cu vederea de Comisie în pachetul său

de evaluări/recomandări; atrage atenția asupra faptului că acest sector cuprinde 2

milioane de întreprinderi, care angajează peste 14 milioane de persoane, și contribuie la

atingerea obiectivelor pentru 2020; invită Comisia și statele membre să acorde

întreprinderilor economiei sociale o mai mare recunoaștere și vizibilitate, prin

intermediul unui plan de acțiune european pentru economia socială; consideră că

această lipsă de recunoaștere le îngreunează accesul la finanțare; invită Comisia să

prezinte o propunere de statut european pentru asociații, fundații și societăți mutuale;

41. reamintește necesitatea de a se sprijini și consolida dialogul social, negocierile colective

și poziția lucrătorilor în cadrul mecanismelor de stabilire a salariilor, care joacă un rol

esențial în obținerea unor condiții de muncă de înaltă calitate; subliniază că legislația

muncii și standardele ridicate în domeniul social joacă un rol central în economia

socială de piață, sprijinind veniturile și încurajând investițiile în capacitate; subliniază

că legislația UE trebuie să respecte drepturile și libertățile sindicatelor și convențiile

colective, în conformitate cu practicile statelor membre, și să promoveze egalitatea de

tratament în domeniul ocupării forței de muncă și al exercitării profesiei;

42. invită Comisia să se bazeze pe rezoluția Parlamentului European și să înainteze

propuneri ambițioase pentru un puternic pilon european al drepturilor sociale și să

urmărească îndeplinirea integrală a obiectivelor sociale ale tratatelor în vederea

îmbunătățirii condițiilor de trai și de muncă ale tuturor cetățenilor și pentru a asigura

oportunități adecvate pentru toți;

43. avertizează cu privire la scăderea ponderii salariilor în UE, la adâncirea inegalităților

salariale și de venituri și la creșterea numărului de persoane încadrate în muncă care

trăiesc în condiții de sărăcie; reamintește că atât Declarația universală a drepturilor

omului a ONU din 1948, cât și Constituția OIM din 1919 recunosc necesitatea ca

lucrătorii să beneficieze de un venit de subzistență, precum și că toate declarațiile

privind drepturile omului admit că remunerația ar trebui să fie suficientă pentru a

întreține o familie;

44. subliniază că salariile trebuie să permită lucrătorilor să își satisfacă nevoile proprii,

precum și nevoile familiilor lor și că fiecare lucrător din Uniunea Europeană ar trebui

să primească un venit de subzistență, care să nu satisfacă doar necesitățile

fundamentale, cum ar fi o alimentație de bază, adăpost și îmbrăcăminte, ci să fie

suficient și pentru a acoperi asistența medicală, educația, transportul, recreerea și să

permită să se realizeze economii pentru evenimente neprevăzute, cum ar fi bolile și

accidentele; subliniază că acesta este nivelul de trai decent pe care veniturile de

subzistență ar trebui să îl ofere lucrătorilor și familiilor lor în UE;

45. solicită Comisiei să studieze cum se poate stabili ceea ce ar putea cuprinde salariul de

subzistență și cum ar putea fi exprimat în cifre acest lucru în vederea creării unui

instrument de referință pentru partenerii sociali, precum și să faciliteze schimbul de

bune practici în această privință;

56

46. reamintește că salariile decente sunt importante nu numai pentru coeziunea socială, ci și

pentru menținerea unei economii puternice și a unei forțe de muncă productive; invită

Comisia și statele membre să pună în aplicare măsuri de îmbunătățire a calității

locurilor de muncă și de reducere a dispersiei salariilor;

47. subliniază necesitatea continuă de mai bună coordonare la nivel european a sistemelor

de securitate socială, pentru care sunt responsabile statele membre; subliniază

prioritatea absolută de a asigura sustenabilitatea și echitatea sistemelor de securitate

socială, acestea fiind piloni centrali ai unui model social european; subliniază că

pensiile adecvate și sustenabile sunt un drept universal; invită statele membre să asigure

pensii adecvate și sustenabile, în lumina schimbărilor demografice continue; subliniază

că sistemele de pensii ar trebui să asigure venituri adecvate din pensii, peste pragul

sărăciei, și să permită pensionarilor să își păstreze un nivel de trai corect; consideră că

cel mai bun mod de a asigura pensii sustenabile, sigure și corespunzătoare pentru femei

și bărbați este de a crește rata globală de ocupare a forței de muncă și numărul locurilor

de muncă decente disponibile pentru toate grupurile de vârstă și de a îmbunătăți

condițiile de muncă și de angajare; subliniază faptul că diferențele de pensie între femei

și bărbați sunt, în continuare, semnificative și au consecințe sociale și economice

negative; subliniază, în această privință, importanța integrării femeilor pe piața forței de

muncă și a altor măsuri adecvate pentru a combate diferența de remunerare între femei

și bărbați și sărăcia la bătrânețe; consideră că reformele sistemului de pensii și, în

special, ale vârstei de pensionare ar trebui să reflecte și tendințele pieței forței de

muncă, ratele natalității, situația în materie de sănătate și de bunăstare, condițiile de

muncă și raportul de dependență economică;

48. consideră că aceste reforme trebuie să țină seama și de situația a milioane de muncitori

din Europa, în special a femeilor, a tinerilor și a persoanelor care desfășoară activități

independente, care sunt afectați de formele nesigure de angajare, de perioade de șomaj

involuntar și de reducerea programului de lucru;

49. invită Comisia să acorde în continuare o atenție deosebită îmbunătățirii serviciilor de

îngrijire a copiilor și orarelor de lucru flexibile, nevoilor bărbaților și femeilor care

îmbătrânesc și ale altor persoane aflate în întreținere în ceea ce privește îngrijirea pe

termen lung;

50. subliniază faptul că investițiile insuficiente și orientate în mod inadecvat în dezvoltarea

competențelor și învățarea pe tot parcursul vieții, în special în ceea ce privește

competențele și programarea digitală și alte competențe necesare în sectoarele în curs

de dezvoltare, cum ar fi economia verde, pot submina poziția competitivă a Uniunii;

invită statele membre să asigure un schimb mai bun al cunoștințelor și al celor mai bune

practici și să coopereze mai mult la nivelul UE, în așa fel încât să contribuie la

promovarea dezvoltării competențelor prin actualizarea calificărilor și a programelor

corespunzătoare de educație, de formare și de învățământ; ia act de importanța

abilităților și a competențelor dobândite în medii de învățare non-formale și informale;

subliniază, prin urmare, importanța instituirii unui sistem de validare pentru formele de

cunoaștere non-formale și informale, mai ales pentru cele dobândite prin activități

voluntare;

51. este de părere că îmbunătățirea corelării competențelor și o mai bună recunoaștere

reciprocă a calificărilor sunt necesare în vederea abordării deficitelor și

neconcordanțelor în materie de competențe; subliniază rolul pe care îl pot juca în acest

57

sens învățământul profesional și tehnic (VET) și programele de ucenicie; solicită

Comisiei să dezvolte un instrument de estimare a nevoilor în materie de competențe la

nivel paneuropean, inclusiv competențe necesare în sectoarele în curs de dezvoltare;

consideră că, în vederea preconizării viitoarelor nevoi în materie de competențe, toate

părțile interesate de pe piața forței de muncă trebuie să fie implicate puternic la toate

nivelurile;

52. îndeamnă Comisia să pună în aplicare toate mecanismele adecvate necesare pentru o

mai mare mobilitate în rândul tinerilor, inclusiv prin stagii de ucenicie; invită statele

membre să sprijine ucenicia și să folosească pe deplin fondurile Erasmus + disponibile

pentru ucenici, pentru a garanta calitatea și atractivitatea acestui tip de formare; solicită

o mai bună punere în aplicare a Regulamentului privind EURES; subliniază că

îmbunătățirea colaborării dintre instituțiile publice și părțile interesate de la nivel local

și a sinergiilor dintre diferitele niveluri ale administrațiilor naționale ar crește raza de

acțiune și impactul programelor;

53. consideră că accesul la educație și calitatea învățământului ar trebui îmbunătățite;

reamintește că rolul statelor membre este de a garanta un acces abordabil la educație și

formare profesională de calitate, fără a ignora necesitățile pieței forței de muncă din

întreaga UE; constată că, în multe state membre, sunt necesare eforturi suplimentare

pentru a educa populația activă, inclusiv prin oportunități de educație pentru adulți și de

formare profesională; pune un accent deosebit pe învățarea pe tot parcursul vieții,

inclusiv pentru femei, deoarece aceasta oferă posibilitatea de recalificare pe o piață a

muncii în continuă schimbare; solicită o promovare bine direcționată și mai puternică a

științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii (STIM) în rândul fetelor, cu scopul de a

aborda stereotipurile existente în domeniul educației și de a combate decalajele pe

termen lung dintre femei și bărbați din domeniul ocupării forței de muncă, al salarizării

și al pensiilor;

54. subliniază nevoia de a investi în persoane cât mai devreme cu putință în ciclul de viață

pentru a reduce inegalitățile și a încuraja incluziunea socială de la o vârstă fragedă; prin

urmare, solicită accesul la servicii de educație și de asistență de calitate, favorabile

incluziunii și accesibile, destinate tuturor copiilor din toate statele membre; subliniază,

în plus, necesitatea de a lupta împotriva stereotipurilor de la cea mai fragedă vârstă

școlară, prin promovarea egalității de gen la toate nivelurile de educație; încurajează

Comisia și statele membre să pună pe deplin în aplicare Recomandarea privind

investiția în copii și să monitorizeze îndeaproape progresele înregistrate; invită Comisia

și statele membre să dezvolte și să introducă inițiative, cum ar fi o garanție pentru copii,

care să plaseze copiii în centrul politicilor existente de reducere a sărăciei;

55. subliniază schimbările profunde prin care va trece piața forței de muncă în viitor, după

apariția inteligenței artificiale; solicită statelor membre și Comisiei să dezvolte

instrumente și inițiative de cooperare, implicând partenerii sociali, pentru a îmbunătăți

competențele din domeniu prin formare preliminară, inițială și continuă;

56. solicită, în acest sens, precum și ca o modalitate de realizare a echilibrului dintre viața

profesională și cea privată, să se aibă în vedere măsuri de flexicuritate, inclusiv munca

la distanță și munca cu program flexibil, în consultare cu partenerii sociali;

57. subliniază importanța investițiilor în capitalul uman – o forță motrice ce acționează

asupra dezvoltării, competitivității și creșterii;

58

58. subliniază că îmbunătățirea echilibrului dintre viața profesională și cea privată și o

egalitate de gen consolidată sunt esențiale pentru a sprijini participarea femeilor la piața

forței de muncă; subliniază faptul că, pentru autonomizarea economică a femeilor, este

esențial să se transforme și să se adapteze piața forței de muncă și sistemele de protecție

socială, pentru a se ține seama de etapele vieții femeilor;

59. salută propunerea de directivă privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată

ca un prim pas pozitiv în direcția asigurării unei concilieri între viața profesională și cea

familială a femeilor și bărbaților care își îngrijesc copiii sau alte persoane aflate în

întreținere, precum și în direcția creșterii gradului de participare a femeilor pe piața

forței de muncă; insistă asupra faptului că asigurarea unei remunerații corespunzătoare

și a unei siguranțe și protecții sociale puternice sunt esențiale pentru atingerea acestor

obiective;

60. invită Comisia și statele membre să elaboreze politici de transformare și să investească

în campanii de conștientizare pentru a depăși stereotipurile de gen și a promova o

repartizare mai egală a sarcinilor de îngrijire și a muncii casnice și să se concentreze, în

plus, asupra dreptului și nevoii bărbaților de a-și asuma responsabilități de îngrijire fără

a fi stigmatizați sau penalizați;

61. invită statele membre să instituie politici proactive și să facă investiții adecvate,

concepute și adaptate pentru a susține femeile și bărbații care intră, se întorc și rămân

pe piața forței de muncă după un concediu familial sau pentru îngrijire, pentru ca aceste

persoane să poată avea un loc de muncă stabil și de calitate, în conformitate cu articolul

27 din Carta socială europeană;

62. invită statele membre să îmbunătățească protecția împotriva discriminării și concedierii

ilegale legate de echilibrul dintre viața profesională și cea privată; invită, în acest sens,

Comisia și statele membre să propună politici care să îmbunătățească aplicarea

măsurilor de combatere a discriminării la locul de muncă, inclusiv printr-o mai bună

informare cu privire la drepturile legale la egalitatea de tratament, prin desfășurarea

unor campanii de informare, prin inversarea sarcinii probei și prin abilitarea

organismelor naționale de promovare a egalității să desfășoare, din proprie inițiativă,

anchete oficiale cu privire la aspectele legate de egalitate și să ajute eventualele victime

ale discriminării;

63. subliniază faptul că integrarea șomerilor de lungă durată prin intermediul unor măsuri

personalizate este un factor esențial în lupta împotriva sărăciei și a excluziunii sociale și

va contribui în ultimă instanță la sustenabilitatea sistemelor naționale de securitate

socială; consideră că o astfel de integrare este necesară, având în vedere situația socială

a acestor cetățeni și nevoile lor în materie de venituri suficiente, locuințe adecvate,

transport public, asistență medicală și servicii de îngrijire a copilului; subliniază

necesitatea unei mai bune monitorizări la nivel european a politicilor puse în aplicare la

nivel național;

64. subliniază importanța de a înțelege noile forme de încadrare în muncă și de muncă,

precum și cea de a colecta date comparabile cu privire la această chestiune, pentru a

mări eficiența legislației pieței forței de muncă și, astfel, pentru a amplifica ocuparea

forței de muncă și creșterea durabilă;

59

65. solicită o strategie integrată de combatere a sărăciei în vederea atingerii obiectivului

privind sărăcia din Strategia Europa 2020; subliniază rolul pe care îl joacă sistemele de

venit minim ale statelor membre în încercarea de a reduce sărăcia, în special atunci

când sunt combinate cu măsuri de incluziune socială care implică beneficiarii; solicită

statelor membre să depună eforturi pentru realizarea progresivă a unor sisteme de venit

minim, care să fie nu numai adecvate, ci și să asigure un nivel suficient de acoperire și

de utilizare; consideră că venitul minim adecvat este un venit care este indispensabil

pentru a trăi o viață demnă și pentru a participa pe deplin în societate, pe întreaga durată

a vieții; subliniază că, pentru ca venitul minim să fie adecvat, acesta trebuie să se afle

deasupra pragului de sărăcie, astfel încât să satisfacă nevoile fundamentale ale

cetățenilor, care includ și aspecte nemonetare, cum ar fi accesul la educație și învățarea

pe tot parcursul vieții, locuințe decente, servicii medicale de calitate, activități sociale și

participare civică;

66. solicită folosirea mai eficientă, mai bine direcționată și mai atent monitorizată a

fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI) de către autoritățile

naționale, regionale și locale pentru a promova investițiile în servicii sociale, medicale,

educaționale și de ocupare a forței de muncă de calitate, precum și pentru a combate

sărăcia energetică, creșterea costurilor de trai, excluziunea socială, condițiile precare de

locuit, precum și calitatea insuficientă a fondului locativ;

67. solicită Comisiei să ajute statele membre să instituie programe de investiții specifice

pentru regiunile lor în care rata șomajului, a șomajului în rândul tinerilor și a șomajului

de lungă durată depășește 30 %;

68. solicită Comisiei să dedice următorul Consiliu de primăvară investițiilor sociale în

sectoarele în care există dovezi solide că se promovează beneficiile sociale și

economice (de exemplu, educația și îngrijirea copiilor la vârste mici, educația primară

și secundară, formarea profesională și politicile active în domeniul pieței forței de

muncă, locuințele sociale și convenabile, precum și asistența medicală);

69. solicită o agendă care să se concentreze mai mult pe poziția Parlamentului și care să fie

luată în considerare înainte de luarea unei decizii; solicită consolidarea rolului

Consiliului EPSCO în cadrul semestrului european;

70. solicită să se depună eforturi comune suplimentare pentru a se îmbunătăți integrarea

migranților și a persoanelor care provin din familii de migranți pe piața forței de

muncă;

Politicile regionale

71. apreciază faptul că fondurile alocate politicii de coeziune pentru perioada 2014-2020

reprezintă 454 de miliarde EUR la prețurile curente; subliniază, cu toate acestea,

că politica de coeziune a UE nu este doar un instrument, ci o politică structurală pe

termen lung care urmărește să reducă disparitățile de dezvoltare dintre regiuni și să

promoveze investițiile, ocuparea forței de muncă, competitivitatea, dezvoltarea durabilă

și creșterea economică și reprezintă cea mai importantă și mai cuprinzătoare politică

pentru consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale în toate statele membre,

fără nicio distincție între cele dinăuntrul și cele din afara zonei euro; reamintește faptul

că bugetul UE este de 50 de ori mai mic decât cheltuielile publice totale ale UE-28,

ridicându-se la aproximativ 1 % din PIB-ul UE-28; subliniază, prin urmare, că ar trebui

60

să se stabilească sinergii între bugetele, prioritățile politice și acțiunile și proiectele

Uniunii și cele ale statelor membre pentru a îndeplini obiectivele UE, menținând

totodată echilibrul între dimensiunea economică și cea socială ale cadrului de politici al

UE; subliniază că cerințele de cofinanțare aferente fondurilor ESI reprezintă un

mecanism important de creare a sinergiilor; consideră că ar trebui păstrată unitatea

bugetului UE; salută măsurile introduse în actuala perioadă de programare pentru o mai

bună aliniere a politicii de coeziune la Strategia Europa 2020 pentru o creștere

inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii;

°

° °

72. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului,

Comisiei, guvernelor și parlamentelor naționale ale statelor membre și Băncii Centrale

Europene.

61

Parlamentul European 2014-2019

TEXTE ADOPTATE Ediţie provizorie

P8_TA-PROV(2017)0419

Mandatul de negociere pentru negocierile comerciale cu Australia

Rezoluţia Parlamentului European din 26 octombrie 2017 conținând recomandarea

Parlamentului adresată Consiliului cu privire la mandatul de negociere propus pentru

negocierile comerciale cu Australia (2017/2192(INI))

Parlamentul European,

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2015, intitulată „Comerț

pentru toți - Către o politică comercială și de investiții mai responsabilă”

(COM(2015)0497),

– având în vedere declarația comună din 15 noiembrie 2015 a Președintelui Comisiei

Europene, Jean-Claude Juncker și a Președintelui Consiliului European, Donald Tusk,

împreună cu Prim-ministrul Australiei, Malcolm Turnbull,

– având în vedere Parteneriatul-cadru UE-Australia din 29 octombrie 2008, precum și

Acordul-cadru UE - Australia, încheiat la 5 martie 2015,

– având în vedere alte acorduri bilaterale încheiate de UE cu Australia, îndeosebi Acordul

privind recunoașterea reciprocă în materie de evaluare a conformității, de certificate și

de marcaje, precum și Acordul privind comerțul cu vin,

– având în vedere pachetul „Comerț” al Comisiei publicat la 14 septembrie 2017, în care

Comisia s-a angajat să facă publice toate mandatele viitoare de negocieri comerciale,

– având în vedere rezoluțiile sale anterioare, în special cea din 25 februarie 2016

referitoare la deschiderea negocierilor pentru Acorduri de liber schimb (ALS) cu

Australia și Noua Zeelandă61, precum și Rezoluția sa legislativă din 12 septembrie 2012

referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului dintre

Uniunea Europeană și Australia de modificare a Acordului privind recunoașterea

reciprocă62,

– având în vedere comunicatul emis în urma reuniunii G20 a șefilor de stat sau de guvern

de la Brisbane, din 15-16 noiembrie 2014,

61 Texte adoptate P8_TA(2016)0064. 62 JO C 353 E, 3.12.2013, p. 210.

62

– având în vedere declarația comună din 22 aprilie 2015 a Vicepreședintelui

Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de

securitate și a ministrului de externe australian, intitulată „Către un parteneriat mai

strâns între UE și Australia”,

– având în vedere avizul 2/15 al Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din 16 mai

2017, cu privire la competența Uniunii de a semna și încheia Acordul de liber schimb

cu Singapore63,

– având în vedere studiul Comisiei din 15 noiembrie 2016 privind efectele cumulative ale

viitoarelor acorduri comerciale asupra agriculturii UE,

– având în vedere articolul 207 alineatul (3) și articolul 218 din Tratatul privind

funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

– având în vedere articolul 108 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru

agricultură și dezvoltare rurală (A8-0311/2017),

A. întrucât UE și Australia colaborează pentru a face față provocărilor comune legate de o

gamă largă de chestiuni și cooperează în cadrul mai multor foruri internaționale,

inclusiv cu privire la aspecte legate de politica comercială pe scena multilaterală;

B. întrucât UE este al treilea cel mai important partener comercial al Australiei, cu

schimburi comerciale bilaterale anuale în valoare de peste 45,5 miliarde EUR în 2015,

cu o balanță comercială pozitivă în valoare de peste 19 miliarde EUR în ceea ce

privește UE;

C. întrucât, în 2015, stocul de investiții străine directe ale UE în Australia s-a ridicat la

145,8 miliarde EUR;

D. întrucât Australia este parte la Acordul privind achizițiile publice;

E. întrucât UE a încheiat negocierile privind Acordul-cadru UE-Australia la 22 aprilie

2015;

F. întrucât, în cadrul acestor negocieri, sectorul agricol european și anumite produse

agricole, precum carnea de vită și de oaie, produsele lactate, cerealele și zahărul,

inclusiv tipurile speciale de zahăr, sunt deosebit de sensibile;

G. întrucât Australia este cel de al treilea exportator mondial de carne de vită, cel de al

treilea exportator mondial de zahăr și ocupă, de asemenea, un loc semnificativ pe piața

mondială la exporturile de produse lactate și de cereale;

H. întrucât UE și Australia sunt angajate în negocieri multilaterale pentru a continua

liberalizarea comerțului cu produse ecologice (Acordul privind bunurile de mediu) și a

comerțului cu servicii (Acordul privind comerțul cu servicii);

63 ECLI:EU:C:2017:376

63

I. întrucât Australia este parte la negocierile încheiate pentru Parteneriatul transpacific

(TPP), al cărui viitor rămâne nesigur, și la negocierile în curs pentru Parteneriatul

economic regional cuprinzător (RCEP) în regiunea Asia-Pacific, care reunește cei mai

importanți parteneri comerciali ai Australiei; întrucât Australia a încheiat un acord de

liber schimb cu China, care este în vigoare din 2015;

J. întrucât Australia și-a asumat angajamente semnificative în cadrul TPP privind

promovarea conservării pe termen lung a anumitor specii și combaterea traficului ilegal

cu specii sălbatice prin măsuri de conservare sporite și întrucât sunt prevăzute, de

asemenea, cerințe pentru aplicarea efectivă a protecției mediului și implicarea într-o

cooperare regională consolidată; întrucât astfel de angajamente ar trebui să servească

drept criterii referință pentru dispozițiile ALS UE - Australia;

K. întrucât Australia se numără printre cei mai vechi și cei mai apropiați parteneri ai UE,

împărtășind valori comune și angajamentul de a promova prosperitatea și securitatea în

cadrul unui sistem mondial bazat pe reguli;

L. întrucât Australia a ratificat și a pus în aplicare principalele pacte internaționale cu

privire la drepturile omului, drepturile sociale și drepturile lucrătorilor și cu privire la

protecția mediului și respectă pe deplin statul de drept;

M. întrucât Australia este unul dintre cei doar șase membri ai OMC care continuă să nu

beneficieze de un acces preferențial la piața UE sau care nu poartă actualmente

negocieri în acest sens;

N. întrucât, în conformitate cu declarația comună din 15 noiembrie 2015, a fost lansat un

exercițiu de definire a domeniului de aplicare pentru a studia fezabilitatea și ambiția

comună legate de lansarea negocierilor pentru un acord de liber schimb între UE și

Australia; întrucât exercițiul de delimitare s-a încheiat;

O. întrucât Parlamentul va trebui să decidă cu privire la aprobarea potențialului ALS UE-

Australia;

Contextul strategic, politic și economic

1. evidențiază importanța aprofundării relațiilor dintre UE și regiunea Asia-Pacific, printre

altele, pentru promovarea creșterii economice din Europa și subliniază că acest lucru se

reflectă în politica comercială a UE; recunoaște că Australia reprezintă o componentă

esențială a acestei strategii și că extinderea și aprofundarea relațiilor comerciale pot

contribui la realizarea acestui obiectiv;

2. felicită Australia pentru angajamentul ferm și consecvent față de agenda comerțului

multilateral;

3. consideră că potențialul deplin al strategiilor bilaterale și regionale de cooperare ale

Uniunii poate fi realizat numai prin aderarea la comerțul bazat pe norme și pe valori și

că încheierea unui ALS de înaltă calitate, ambițios, echilibrat și echitabil cu Australia,

într-un spirit de reciprocitate și de avantaje reciproce, nesubminând în niciun caz

ambiția de a realiza progrese la nivel multilateral sau implementarea unor acorduri

multilaterale și bilaterale deja încheiate, este o parte esențială a strategiilor respective;

64

consideră că o cooperare bilaterală mai aprofundată poate reprezenta un prim pas în

direcția unei cooperări multilaterale și plurilaterale;

4. consideră că negocierea unui ALS modern, aprofundat, ambițios, echilibrat și

cuprinzător reprezintă o modalitate adecvată de aprofundare a parteneriatelor bilaterale

și de întărire în continuare a relațiilor comerciale și de investiții existente, deja mature;

consideră că aceste negocieri ar putea să constituie un exemplu pentru o nouă generație

de acorduri de liber schimb și subliniază că este important să existe în continuare

obiective și mai ambițioase, depășind limitele unui ALS modern, având în vedere

economia foarte dezvoltată și mediul de reglementare din Australia;

Exercițiul de definire

5. ia act de încheierea cu succes a exercițiului de definire UE-Australia, la 6 aprilie 2017,

spre satisfacția Comisiei și a guvernului Australiei;

6. salută încheierea și publicarea în timp util de către Comisie a evaluărilor de impact,

pentru a se putea furniza o evaluare cuprinzătoare a posibilelor beneficii și pierderi care

ar rezulta în urma intensificării relațiilor comerciale și de investiții UE-Australia, în

beneficiul populației și al mediului de afaceri ale ambelor părți, inclusiv al celor din

regiunile ultraperiferice și din țările și teritoriile de peste mări, acordând atenție specială

impactului asupra mediului și impactului social, inclusiv pieței forței de muncă a UE și

să anticipeze și să ia în considerare impactul pe care l-ar putea avea Brexitul asupra

fluxurilor comerciale și de investiții din Australia în UE, în special în pregătirea

schimbului de oferte și calcularea contingentelor;

Un mandat de negociere

7. invită Consiliul să autorizeze Comisia să înceapă negocierile pentru un acord comercial

și de investiții cu Australia, pe baza rezultatului exercițiului de definire a domeniului de

aplicare, a recomandărilor stabilite în prezenta rezoluție, a evaluării impactului și a unor

obiective clare;

8. salută decizia Comisiei de a sublinia faptul că plățile din categoria „cutia verde” nu

denaturează schimburile comerciale și nu ar trebui să fie vizate de măsuri antidumping

sau antisubvenție;

9. invită Consiliul să respecte pe deplin repartizarea competențelor între UE și statele sale

membre, după cum se poate înțelege din avizul CJUE 2/15 din 16 mai 2017, în decizia

privind adoptarea directivelor de negociere;

10. invită Comisia și Consiliul să prezinte o propunere cât mai curând posibil cu privire la

viitoarea structură generală a acordurilor comerciale, ținând seama de Avizul 2/15 al

CJUE privind ALS UE-Singapore și să facă o distincție clară între un acord comercial

și de liberalizare a investițiilor străine directe (ISD), care conține numai chestiuni care

țin de competența exclusivă a UE, și un posibil al doilea acord care acoperă subiecte ale

căror competențe sunt partajate cu statele membre; subliniază că o astfel de distincție ar

avea implicații asupra procesului de ratificare parlamentară și că nu urmărește să

eludeze procesele democratice naționale, ci este o chestiune ce ține de delegarea

democratică a responsabilităților pe baza tratatelor europene; solicită ca Parlamentul să

65

se implice îndeaproape în toate negocierile actuale și viitoare privind ALS în toate

etapele procesului;

11. invită Comisia ca, atunci când prezintă acordurile finalizate în vederea semnării și a

încheierii lor, și Consiliul, atunci când decide cu privire la semnarea și încheierea

acestora, să respecte pe deplin repartizarea competențelor între UE și statele sale

membre;

12. invită Comisia să poarte negocierile într-un mod cât mai transparent posibil, fără a

submina poziția de negociere a Uniunii, garantând cel puțin nivelul de transparență și

consultare publică pus în aplicare pentru negocierile privind Parteneriatul transatlantic

pentru comerț și investiții (TTIP) cu SUA, prin intermediul unui dialog constant cu

partenerii sociali și cu societatea civilă, și să respecte pe deplin cele mai bune practici

consacrate în alte negocieri; salută inițiativa Comisiei de a publica toate recomandările

sale privind directivele de negociere pentru acordurile comerciale și consideră că acest

fapt reprezintă un precedent pozitiv; îndeamnă Consiliul să urmeze acest exemplu și să

publice directivele de negociere imediat după adoptarea lor;

13. subliniază că un ALS trebuie să conducă la îmbunătățirea accesului pe piață și la

facilitarea schimburilor comerciale pe teren, să creeze locuri de muncă decente, să

asigure egalitatea de gen în beneficiul cetățenilor de ambele părți, să încurajeze

dezvoltarea sustenabilă, să susțină standardele UE, să protejeze serviciile de interes

general și să respecte procedurile democratice, stimulând, totodată, oportunitățile de

export ale UE;

14. subliniază că un acord ambițios trebuie să prevadă în detaliu investițiile, comerțul cu

bunuri și servicii (bazându-se pe recomandările recente ale Parlamentului European în

ceea ce privește rezervele privind spațiul de manevră politică și sectoarele sensibile),

regimul vamal și facilitarea comerțului, digitizarea, comerțul electronic și protecția

datelor, cercetarea tehnologică și sprijinul pentru inovare, achizițiile publice, energia,

întreprinderile de stat, concurența, dezvoltarea durabilă, chestiunile legate de

reglementare, precum standarde sanitare și fitosanitare de înaltă calitate și alte norme

privind produsele agricole și alimentare, fără a slăbi standardele înalte, angajamentele

robuste și executorii privind munca și standardele de mediu ale UE, precum și lupta

împotriva evitării obligațiilor fiscale și împotriva corupției, rămânând în sfera de

aplicare a competenței exclusive a Uniunii și acordând o atenție deosebită nevoilor

microîntreprinderilor și ale IMM-urilor;

15. invită Consiliul să recunoască în mod explicit obligațiile celeilalte părți față de poporul

indigen în directivele de negociere și să permită rezervele pentru schemele de preferințe

interne în această privință; subliniază că acordul ar trebui să reafirme angajamentul

ambelor părți față de Convenția 169 a OIM privind drepturile popoarelor indigene;

16. subliniază că gestionarea inadecvată a pescuitului și pescuitul ilegal, nedeclarat și

nereglementat (INN) pot avea un impact negativ semnificativ asupra comerțului,

dezvoltării și mediului și că părțile trebuie să își asume angajamente semnificative

pentru protecția rechinilor, a pisicilor de mare, a țestoaselor și a mamiferelor marine și

pentru prevenirea pescuitului excesiv, a capacității excedentare și a pescuitului INN;

17. subliniază că principiile înlocuirii, reducerii și perfecționării în ceea ce privește

utilizarea animalelor în scopuri științifice sunt ancorate ferm în legislația UE; subliniază

66

că este esențial ca măsurile actuale ale UE privind testarea pe animale și cercetarea să

nu fie eliminate sau diminuate, ca viitoarele regulamente privind utilizarea animalelor

să nu fie restricționate, iar instituțiile de cercetare ale UE să nu fie plasate într-o poziție

de dezavantaj concurențial; consideră că părțile trebuie să solicite alinierea în materie

de reglementare a celor mai bune practici în domeniul înlocuirii, reducerii și

perfecționării, pentru creșterea eficienței testelor, diminuarea costurilor și reducerea

nevoii de utilizare a animalelor;

18. insistă asupra necesității de a include măsuri menite să elimine contrafacerea produselor agroalimentare;

19. subliniază că, pentru ca un ALS să fie pe deplin avantajos pentru economia UE,

următoarele aspecte ar trebui să fie incluse în directivele de negociere:

(a) liberalizarea comerțului cu bunuri și servicii și oportunități reale de acces pentru

ambele părți pe piața de bunuri și servicii ale celeilalte părți prin eliminarea

barierelor de reglementare inutile, asigurându-se, în același timp, faptul că nicio

prevedere din acord nu împiedică niciuna dintre părți să reglementeze, în mod

proporțional, în vederea atingerii obiectivelor politice legitime; prezentul acord (i)

nu trebuie să împiedice părțile să elaboreze, să reglementeze, să furnizeze și să

sprijine servicii de interes general și trebuie să includă dispoziții explicite în acest

sens, (ii) nu trebuie să solicite guvernelor să privatizeze niciun serviciu și nici nu

trebuie să împiedice guvernele să extindă gama de servicii pe care le oferă

publicului și (iii) nu trebuie să împiedice guvernele să aducă înapoi sub controlul

public serviciile pe care au ales anterior să le privatizeze, precum apa, educația,

sănătatea și serviciile sociale, nu trebuie să reducă standardele ridicate în materie

de sănătate, alimente, consumatori, mediu, muncă și siguranță în UE sau să

limiteze finanțarea publică a artelor și culturii, educației, sănătății și serviciilor

sociale, așa cum s-a întâmplat cu acordurile comerciale anterioare; angajamentele

ar trebui luate pe baza Acordului General privind Comerțul cu Servicii (GATS);

subliniază, în acest sens, că standardele impuse producătorilor europeni trebuie să

fie păstrate;

(b) în măsura în care acordul poate include un capitol privind reglementarea internă,

negociatorii nu trebuie să includă teste de necesitate;

(c) angajamente privind măsurile antidumping și compensatorii care depășesc

normele OMC în acest domeniu, cu posibilitatea de a exclude aplicarea lor în

cazul în care există suficiente standarde comune de concurență și cooperare;

(d) reducerea barierelor netarifare inutile și consolidarea și extinderea dialogurilor

privind cooperarea în materie de reglementare pe bază voluntară, ori de câte ori

acest lucru este fezabil și reciproc avantajos, nelimitând totodată posibilitatea

fiecărei părți de a-și derula activitățile de reglementare, legislative și privind

politicile, întrucât cooperarea în materie de reglementare trebuie să aibă ca scop

aducerea de beneficii guvernanței economiei globale printr-o convergență și

cooperare intensificată privind standardele internaționale și armonizarea

reglementărilor, de exemplu prin adoptarea și punerea în aplicare a standardelor

stabilite de Comisia economică pentru Europa a ONU (UNECE), garantând

totodată cel mai înalt nivel de protecție a consumatorilor (de exemplu, siguranța

67

alimentară), a mediului (de exemplu, sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea

plantelor), de protecție socială și a lucrătorilor;

(e) concesii semnificative privind achizițiile publice, la toate nivelurile

administrative, inclusiv la nivelul întreprinderilor de stat și al întreprinderilor cu

drepturi speciale sau exclusive, care să garanteze accesul la piață pentru

întreprinderile europene în sectoare strategice și același grad de deschidere ca cel

al piețelor UE de achiziții publice, având în vedere faptul că procedurile

simplificate și transparente pentru ofertanți, inclusiv pentru cei din alte țări, pot fi,

de asemenea, instrumente eficiente de combatere a corupției și de promovare a

integrității în cadrul administrației publice, oferind, în același timp, rentabilitate

pentru contribuabili în ceea ce privește calitatea prestației, eficiența, eficacitatea

și răspunderea; garanția că, la atribuirea contractelor de achiziții publice, se aplică

criterii ecologice și sociale;

(f) un capitol separat, care să țină seama de nevoile și interesele microîntreprinderilor

și ale IMM-urilor în ceea ce privește aspectele legate de facilitarea accesului pe

piață, inclusiv, dar nu numai, o compatibilitate mai mare a standardelor tehnice și

proceduri vamale simplificate, pentru a genera posibilități concrete de afaceri și a

stimula internaționalizarea lor;

(g) având în vedere avizul CJUE 2/15 privind ALS UE-Singapore, potrivit căruia

schimburile comerciale și dezvoltarea sustenabilă țin de competența exclusivă a

UE, iar dezvoltarea sustenabilă este parte integrantă a politicii comerciale comune

a UE, un capitol solid și ambițios privind dezvoltarea sustenabilă este o parte

indispensabilă a oricărui eventual acord; dispoziții privind instrumente eficiente

de dialog, monitorizare și cooperare, inclusiv dispoziții obligatorii și executorii

care să facă obiectul unor mecanisme de soluționare a litigiilor adecvate și

eficiente și să aibă în vedere, printre diverse metode de asigurare a respectării, un

mecanism bazat pe sancțiuni, permițându-le totodată partenerilor sociali și

societății civile să participe în mod corespunzător, precum și o cooperare strânsă

cu experți din cadrul organizațiilor multilaterale relevante; dispoziții în capitolul

care acoperă aspectele de muncă și de mediu ale comerțului și importanța

dezvoltării sustenabile în context comercial și al investițiilor, care să cuprindă

dispoziții care promovează aderarea la principiile și normele relevante convenite

la nivel internațional, cum ar fi standardele fundamentale de muncă, cele patru

convenții prioritare ale OIM în materie de guvernanță și acordurile multilaterale

de mediu, inclusiv cele referitoare la schimbările climatice, precum și punerea în

aplicare eficientă a acestora;

(h) cerința ca părțile să promoveze responsabilitatea socială a întreprinderilor,

inclusiv în ceea ce privește instrumentele recunoscute pe plan internațional, și

aderarea la orientările sectoriale ale OCDE și la Principiile directoare ale ONU

privind afacerile și drepturile omului;

(i) dispoziții cuprinzătoare privind liberalizarea investițiilor, în sfera de competențe a

Uniunii, ținând seama de evoluțiile recente în materie de politici, de exemplu de

Avizul CJUE 2/15 privind ALS UE-Singapore din 16 mai 2017;

(j) măsuri stricte, a căror respectare să fie asigurată, care să cuprindă recunoașterea și

68

protecția drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv indicațiile geografice

(IG) pentru vinuri și băuturi spirtoase și alte produse agricole și alimentare, și

care să aibă drept referință dispozițiile Acordului UE-Australia privind comerțul

cu vin, urmărind totodată obiectivul de a îmbunătăți cadrul juridic existent și de a

atinge un nivel ridicat de protecție pentru toate indicațiile geografice; proceduri

vamale simplificate și reguli de origine simple și flexibile care să fie adecvate

pentru realitatea complexă a lanțurilor valorice globale, inclusiv în ceea ce

privește creșterea transparenței și a responsabilității în cadrul acestora, și

aplicarea ori de câte ori este posibil a unor reguli de origine multilaterale sau, în

alte cazuri, a unor reguli de origine fără dificultăți cum ar fi „modificarea

subpoziției tarifare”;

(k) un rezultat echilibrat și ambițios în capitolele privind agricultura și pescuitul, care

poate stimula competitivitatea și poate aduce beneficii atât consumatorilor, cât și

producătorilor, dacă se iau în calcul în mod corespunzător interesele tuturor

producătorilor și consumatorilor europeni, respectând faptul că există o serie de

produse agricole sensibile care ar trebui să primească un tratament adecvat, de

exemplu, prin contingente tarifare sau cărora ar trebui să li se aloce perioade de

tranziție adecvate, luând în considerare în mod corespunzător impactul cumulat al

acordurilor comerciale asupra agriculturii și excluzând eventual cele mai sensibile

sectoare din domeniul de aplicare al negocierilor; includerea unei clauze

bilaterale de salvgardare ușor de utilizat, eficace, adecvate și rapide care să

permită suspendarea temporară a preferințelor în cazul în care, ca urmare a

intrării în vigoare a acordului comercial, o creștere a importurilor aduce sau

amenință să aducă prejudicii grave sectoarelor sensibile;

(l) dispoziții ambițioase care să permită funcționarea integrală a ecosistemului digital

și să promoveze fluxurile de date transfrontaliere, inclusiv principii precum

concurența loială și norme ambițioase privind transferurile transfrontaliere de

date, respectând pe deplin normele actuale și viitoare ale UE privind protecția

datelor și a vieții private și fără a aduce atingere acestora, având în vedere că

fluxurile de date sunt motoare esențiale ale economiei serviciilor și reprezintă un

element esențial al lanțurilor valorice globale ale întreprinderilor producătoare

tradiționale; prin urmare, cerințele nejustificate privind localizarea ar trebui

reduse cât mai mult posibil; protecția datelor și protecția vieții private nu sunt

bariere în calea comerțului, ci drepturi fundamentale, consacrate la articolul 39

din TUE și la articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii

Europene;

(m) dispoziții precise și specifice privind tratamentul acordat țărilor și teritoriilor de

peste mări (TTPM) și regiunilor ultraperiferice (RUP), pentru a asigura faptul că

se ține seama în mod corespunzător de interesele lor specifice în cadrul

negocierilor;

Rolul Parlamentului

20. subliniază că, în urma avizului CJUE 2/15 privind ALS UE-Singapore, Parlamentul

European ar trebui să aibă un rol consolidat în toate etapele negocierilor UE privind

ALS, de la adoptarea mandatului până la încheierea definitivă a acordului; așteaptă cu

nerăbdare lansarea negocierilor cu Australia și urmărirea cu atenție a acestora și speră

69

să contribuie la rezultatul pozitiv al acestora; reamintește Comisiei de obligația sa de a

informa Parlamentul imediat și pe deplin în toate etapele negocierilor (înainte și după

rundele de negocieri); este hotărât să analizeze aspectele legislative și de reglementare

care pot apărea în cadrul negocierilor și al viitorului acord, fără a aduce atingere

prerogativelor sale în calitate de colegiuitor; își reafirmă răspunderea sa fundamentală

de a-i reprezenta pe cetățenii Uniunii Europene și așteaptă cu nerăbdare să faciliteze

dezbateri ce favorizează includerea și deschise pe durata procesului de negociere;

21. reamintește că Parlamentului i se va solicita să aprobe viitorul acord, astfel cum se

prevede în TFUE, și că, prin urmare, pozițiile sale ar trebui luate în considerare în mod

corespunzător în toate etapele; invită Comisia și Consiliul să solicite aprobarea

Parlamentului înainte de aplicarea sa, integrând totodată această practică în acordul

interinstituțional;

22. reamintește că Parlamentul va monitoriza punerea în aplicare a viitorului acord;

°

° °

23. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare Consiliului și,

cu titlu informativ, Comisei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și

guvernului și parlamentului din Australia.

71

Parlamentul European 2014-2019

TEXTE ADOPTATE Ediţie provizorie

P8_TA-PROV(2017)0420

Mandatul de negociere pentru negocierile comerciale cu Noua Zeelandă

Rezoluţia Parlamentului European din 26 octombrie 2017 conținând recomandarea

Parlamentului adresată Consiliului privind mandatul de negociere propus pentru

negocierile comerciale cu Noua Zeelandă (2017/2193(INI))

Parlamentul European,

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2015, intitulată „Comerț

pentru toți - Către o politică comercială și de investiții mai responsabilă”

(COM(2015)0497),

– având în vedere declarația comună din 29 octombrie 2015 a președintelui Comisiei

Europene, Jean-Claude Juncker, a președintelui Consiliului European, Donald Tusk și a

prim-ministrului Noii Zeelande, John Key,

– având în vedere Declarația comună UE - Noua Zeelandă privind relațiile și cooperarea

din 21 septembrie 2007 și Acordul de parteneriat UE-Noua Zeelandă privind relațiile și

cooperarea (PARC), semnat la 5 octombrie 2016,

– având în vedere pachetul „Comerț” al Comisiei publicat la 14 septembrie 2017, în care

Comisia s-a angajat să facă publice toate mandatele viitoare de negocieri comerciale,

– având în vedere Acordul UE - Noua Zeelandă privind cooperarea și asistența

administrativă reciprocă în domeniul vamal, semnat la 3 iulie 2017,

– având în vedere alte acorduri bilaterale încheiate de UE cu Noua Zeelandă, îndeosebi

Acordul privind măsurile sanitare aplicabile în comerțul cu animale vii și produse de

origine animală și Acordul privind recunoașterea reciprocă în materie de evaluare a

conformității,

– având în vedere rezoluțiile sale anterioare, în special cea din 25 februarie 2016

referitoare la începerea negocierilor pentru Acordul de liber schimb (ALS) cu Australia

și Noua Zeelandă64, precum și Rezoluția sa legislativă din 12 septembrie 2012

referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului dintre

Uniunea Europeană și Noua Zeelandă de modificare a Acordului privind recunoașterea

64 Texte adoptate P8_TA(2016)0064.

72

reciprocă65,

– având în vedere comunicatul emis în urma reuniunii G20 a șefilor de stat sau de guvern,

care a avut loc la Brisbane în perioada 15-16 noiembrie 2014,

– având în vedere Declarația comună din 25 martie 2014 a președintelui Van Rompuy, a

președintelui Barroso și a prim-ministrului Key privind aprofundarea parteneriatului

dintre Noua Zeelandă și Uniunea Europeană,

– având în vedere Avizul 2/15 al Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din 16 mai

2017, cu privire la competența Uniunii de a semna și încheia Acordul de liber schimb

cu Singapore66,

– având în vedere studiul Comisiei din 15 noiembrie 2016 privind efectele cumulate ale

viitoarelor acorduri comerciale asupra agriculturii UE publicat de Comisie,

– având în vedere proiectul de raport al Comisiei sale pentru comerț internațional

referitor la o strategie în domeniul comerțului digital (2017/2065(INI)),

– având în vedere articolul 207 alineatul (3) și articolul 218 din Tratatul privind

funcționarea Uniunii Europene,

– având în vedere articolul 108 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru

agricultură și dezvoltare rurală (A8-0312/2017),

A. întrucât UE și Noua Zeelandă colaborează pentru a face față provocărilor comune

legate de o gamă largă de chestiuni și cooperează în cadrul mai multor foruri

internaționale, inclusiv cu privire la aspecte legate de politica comercială pe scena

multilaterală;

B. întrucât, în 2015, UE a fost al doilea partener comercial în comerțul cu mărfuri al Noii

Zeelande, după Australia, iar valoarea comerțului cu mărfuri între UE și Noua Zeelandă

s-a ridicat la 8,1 miliarde EUR și cea a comerțului cu servicii la 4,3 miliarde EUR;

C. întrucât, în 2015, stocul de investiții străine directe ale UE în Noua Zeelandă s-a ridicat

la aproape 10 miliarde EUR;

D. întrucât Noua Zeelandă este parte la Acordul privind achizițiile publice;

E. întrucât UE a încheiat, la 30 iulie 2014, negocierile referitoare la Acordul de parteneriat

UE-Noua Zeelandă privind relațiile și cooperarea (PARC);

F. întrucât, în cadrul acestor negocieri, sectorul agricol european și anumite produse

agricole, precum carnea de vită, de vițel și de oaie, produsele lactate, cerealele și

zahărul, inclusiv tipurile speciale de zahăr, sunt subiecte deosebit de sensibile;

65 JO C 353 E, 3.12.2013, p. 210. 66 ECLI:EU:C:2017:376.

73

G. întrucât Noua Zeelandă este primul exportator mondial de unt și al doilea exportator

mondial de lapte praf și ocupă, de asemenea, un loc semnificativ pe piața mondială la

exporturile de alte produse lactate, de carne de vită, de vițel și de oaie;

H. întrucât UE și Noua Zeelandă sunt angajate în negocieri multilaterale pentru a continua

liberalizarea comerțului cu produse ecologice (Acordul privind bunurile de mediu) și a

comerțului cu servicii (Acordul privind comerțul cu servicii);

I. întrucât UE recunoaște caracterul adecvat al protecției datelor cu caracter personal în

Noua Zeelandă;

J. întrucât Noua Zeelandă este parte la negocierile încheiate pentru Parteneriatul

transpacific (TPP), al cărui viitor rămâne nesigur, și la negocierile în curs pentru

Parteneriatul economic regional cuprinzător (RCEP) în Asia de Est, care reunește cei

mai importanți parteneri comerciali ai săi; întrucât Noua Zeelandă are un acord de liber

schimb în vigoare cu China începând din 2008;

K. întrucât Noua Zeelandă și-a asumat angajamente semnificative în cadrul TPP privind

promovarea conservării pe termen lung a anumitor specii și combaterea traficului ilegal

cu specii sălbatice prin măsuri de conservare sporite și întrucât sunt prevăzute, de

asemenea, cerințe pentru aplicarea efectivă a protecției mediului și implicarea într-o

cooperare regională consolidată; întrucât astfel de angajamente ar trebui să servească

drept criterii referință pentru ALS UE - Noua Zeelandă;

L. întrucât Noua Zeelandă se numără printre cei mai vechi și cei mai apropiați parteneri ai

UE, împărtășind valori comune și angajamentul de a promova prosperitatea și

securitatea în cadrul unui sistem mondial bazat pe reguli;

M. întrucât Noua Zeelandă a ratificat și a pus în aplicare principalele convenții

internaționale privind drepturile omului, drepturile sociale, drepturile lucrătorilor și

protecția mediului și respectă pe deplin statul de drept;

N. întrucât Noua Zeelandă este unul dintre cei doar șase membri ai OMC care continuă să

nu beneficieze de un acces preferențial la piața UE sau care nu poartă actualmente

negocieri în acest sens;

O. întrucât, în urma declarației comune din 29 octombrie 2015, au fost lansate exerciții de

definire a domeniului de aplicare pentru a studia fezabilitatea și ambițiile comune

legate de lansarea negocierilor pentru un acord de liber schimb între UE și Noua

Zeelandă; întrucât acest exercițiu s-a încheiat;

P. întrucât Parlamentul va trebui să decidă cu privire la aprobarea potențialului ALS UE-

Noua Zeelandă,

Contextul strategic, politic și economic

1. evidențiază importanța aprofundării relațiilor dintre UE și regiunea Asia-Pacific, printre

altele, pentru a promova creșterea economică în Europa și subliniază că acest lucru se

reflectă în politica comercială a UE; recunoaște că Noua Zeelandă reprezintă o

componentă esențială a acestei strategii și că extinderea și aprofundarea relațiilor

74

comerciale pot contribui la realizarea acestui obiectiv;

2. felicită Noua Zeelandă pentru angajamentul ferm și consecvent față de agenda

comerțului multilateral;

3. consideră că potențialul deplin al strategiilor bilaterale și regionale de cooperare ale

Uniunii poate fi realizat numai prin aderarea la comerțul bazat pe norme și pe valori și

că încheierea unui ALS de înaltă calitate, ambițios, echilibrat și echitabil cu Noua

Zeelandă, într-un spirit de reciprocitate și de avantaje reciproce, nesubminând în niciun

caz ambiția de a realiza progrese la nivel multilateral sau implementarea unor acorduri

multilaterale și bilaterale deja încheiate, este o parte esențială a strategiilor respective;

consideră că o cooperare bilaterală mai profundă poate fi o piatră de temelie pentru

continuarea cooperării multilaterale și plurilaterale;

4. consideră că negocierea unui ALS modern, aprofundat, ambițios, echilibrat, echitabil și

cuprinzător reprezintă o modalitate adecvată de aprofundare a parteneriatului bilateral

și de consolidare în continuare a relațiilor comerciale și de investiții bilaterale existente,

deja mature; consideră că aceste negocieri ar putea să servească drept exemplu pentru o

nouă generație de acorduri de liber schimb și subliniază că este important să se

sporească și mai mult ambițiile, depășind limitele a ceea ce presupune un ALS modern,

având în vedere economia și mediul de reglementare foarte dezvoltate din Noua

Zeelandă;

5. subliniază că UE și Noua Zeelandă se situează în prima linie la nivel internațional în

materie de politici sustenabile de mediu și că, în această privință, cele două părți au

posibilitatea de a negocia și de a pune în aplicare un capitol foarte ambițios referitor la

dezvoltarea sustenabilă;

6. avertizează în privința riscului unui dezechilibru profund în dispozițiile referitoare la

agricultură din acord, în detrimentul UE, și avertizează împotriva tentației de a utiliza

agricultura ca monedă de schimb pentru a facilita un acces sporit al produselor

industriale și al serviciilor la piața din Noua Zeelandă;

Exercițiul de definire

7. ia act de încheierea cu succes a exercițiului de definire UE-Noua Zeelandă, la 7 martie

2017, spre satisfacția Comisiei și a guvernului Noii Zeelande;

8. salută finalizarea la timp și publicarea de către Comisie a evaluării impactului, pentru a

putea oferi o evaluare cuprinzătoare a posibilelor avantaje și dezavantaje care ar rezulta

în urma relațiilor comerciale și de investiții aprofundate dintre UE și Noua Zeelandă, în

beneficiul populației și întreprinderilor din ambele părți, inclusiv din regiunile

ultraperiferice și țările și teritoriile de peste mări, acordând totodată o atenție deosebită

impactului social și ecologic, inclusiv pe piața muncii din UE, și pentru a anticipa și

ține seama de impactul pe are l-ar putea avea Brexitul asupra fluxurilor comerciale și de

investiții din Noua Zeelandă către UE, în special atunci când se pregătesc schimburile

de oferte și când se calculează contingentele;

Un mandat de negociere

75

9. invită Consiliul să autorizeze Comisia să înceapă negocierile pentru un acord comercial

și de investiții cu Noua Zeelandă, pe baza rezultatului exercițiului de definire a

domeniului de aplicare, a recomandărilor stabilite în prezenta rezoluție, a evaluării

impactului și a unor obiective clare;

10. invită Consiliul să respecte pe deplin repartizarea competențelor între UE și statele sale

membre, după cum se poate înțelege din Avizul CJUE 2/15 din 16 mai 2017, în decizia

privind adoptarea directivelor de negociere;

11. invită Comisia și Consiliul să prezinte o propunere cât mai curând posibil cu privire la

viitoarea structură generală a acordurilor comerciale, ținând seama de Avizul 2/15 al

CJUE privind ALS UE-Singapore și să facă o distincție clară între un acord comercial

și de liberalizare a investițiilor străine directe (ISD) care conține numai chestiuni care

țin de competența exclusivă a UE și un posibil al doilea acord care acoperă aspecte în

cazul cărora competențele sunt partajate cu statele membre; subliniază că o astfel de

distincție ar avea implicații asupra procesului de ratificare parlamentară și că nu

urmărește să eludeze procesele democratice naționale, ci este o chestiune ce ține de

delegarea democratică a responsabilităților pe baza tratatelor europene; solicită ca

Parlamentul să se implice îndeaproape în toate negocierile actuale și viitoare privind

ALS în toate etapele procesului;

12. invită Comisia ca, atunci când prezintă acordurile finalizate în vederea semnării și a

încheierii lor, și Consiliul, atunci când decide cu privire la semnarea și încheierea

acestora, să respecte pe deplin repartizarea competențelor între UE și statele sale

membre;

13. invită Comisia să poarte negocierile într-un mod cât mai transparent posibil, fără a

submina poziția de negociere a Uniunii, garantând cel puțin nivelul de transparență și

consultare publică pus în aplicare pentru negocierile privind Parteneriatul transatlantic

pentru comerț și investiții cu SUA, prin intermediul unui dialog constant cu partenerii

sociali și cu societatea civilă și să respecte pe deplin cele mai bune practici consacrate

în alte negocieri; salută inițiativa Comisiei de a publica toate recomandările sale privind

directivele de negociere pentru acordurile comerciale și consideră că acest fapt

reprezintă un precedent pozitiv; îndeamnă Consiliul să urmeze acest exemplu și să

publice directivele de negociere imediat după adoptarea lor;

14. subliniază că un ALS trebuie să conducă la îmbunătățirea accesului pe piață și la

facilitarea schimburilor comerciale pe teren, să creeze locuri de muncă decente, să

asigure egalitatea de gen în beneficiul cetățenilor de ambele părți, să încurajeze

dezvoltarea sustenabilă, să susțină standardele UE, să protejeze serviciile de interes

general și să respecte procedurile democratice, stimulând, totodată, oportunitățile de

export ale UE;

15. subliniază că un acord ambițios trebuie să abordeze în detaliu investițiile, comerțul cu

bunuri și servicii (pe baza recomandărilor recente ale Parlamentului European privind

marja de manevră politică și sectoarele sensibile), regimul vamal și facilitarea

comerțului, digitalizarea, comerțul electronic și protecția datelor, cercetarea în

domeniul tehnologic și sprijinul pentru inovare, achizițiile publice, energia,

întreprinderile de stat, concurența, dezvoltarea sustenabilă, aspecte legate de

reglementare, cum ar fi standardele sanitare și fitosanitare de înaltă calitate și alte

76

norme privind produsele agricole și alimentare, fără a diminua standardele ridicate ale

UE, angajamentele solide și executorii privind standardele de muncă și de mediu, lupta

împotriva evitării obligațiilor fiscale și a corupției, respectând domeniul de aplicare al

competențelor exclusive ale Uniunii și acordând totodată o atenție deosebită nevoilor

microîntreprinderilor și IMM-urilor;

16. invită Consiliul să recunoască în mod explicit obligațiile celeilalte părți față de

popoarele indigene;

17. subliniază faptul că UE este lider mondial în ceea ce privește promovarea politicii

privind bunăstarea animalelor și că, având în vedere că ALS UE-Noua Zeelandă va

afecta milioane de animale de fermă, Comisia trebuie să se asigure că părțile își asumă

angajamente ferme privind consolidarea bunăstării și a protecției animalelor de fermă;

18. subliniază că traficul ilegal cu specii sălbatice de faună și floră are un impact economic,

social și de mediu semnificativ și că un acord ambițios trebuie să promoveze

conservarea tuturor speciilor de faună și floră sălbatică și a habitatelor acestora și să

combată ferm capturarea ilegală, comerțul ilegal și transbordarea ilegală de specii

sălbatice de faună și floră;

19. subliniază că gestionarea inadecvată a pescuitului și pescuitul ilegal, nedeclarat și

nereglementat (INN) pot avea un impact negativ semnificativ asupra comerțului,

dezvoltării și mediului și că părțile trebuie să își asume angajamente semnificative

pentru protecția rechinilor, a pisicilor de mare, a țestoaselor și a mamiferelor marine și

pentru prevenirea pescuitului excesiv, a capacității excedentare și a pescuitului INN;

20. subliniază că, pentru ca un ALS să fie pe deplin avantajos pentru economia UE,

următoarele aspecte ar trebui să fie incluse în directivele de negociere:

(a) liberalizarea comerțului cu bunuri și servicii și oportunități reale de acces pentru

ambele părți pe piața de bunuri și servicii a celeilalte părți prin eliminarea

barierelor de reglementare inutile, asigurându-se, în același timp, faptul că nicio

prevedere din acord nu împiedică oricare dintre părți să reglementeze, în mod

proporțional, în vederea atingerii obiectivelor politice legitime; prezentul acord (i)

nu trebuie să împiedice părțile să elaboreze, să reglementeze, să furnizeze și să

sprijine servicii de interes general și trebuie să includă dispoziții explicite în acest

sens, (ii) nu trebuie să solicite guvernelor să privatizeze niciun serviciu și nici nu

trebuie să împiedice guvernele să extindă gama de servicii pe care le oferă

publicului și (iii) nu trebuie să împiedice guvernele să aducă înapoi sub controlul

public serviciile pe care au ales anterior să le privatizeze, precum apa, educația,

sănătatea și serviciile sociale, nu trebuie să reducă standardele ridicate în materie

de sănătate, alimente, consumatori, mediu, muncă și siguranță în UE sau să

limiteze finanțarea publică a artelor și culturii, educației, sănătății și serviciilor

sociale, așa cum s-a întâmplat cu acordurile comerciale anterioare; angajamentele

ar trebui luate pe baza Acordului General privind Comerțul cu Servicii (GATS);

subliniază, în acest sens, că standardele impuse producătorilor europeni trebuie să

fie păstrate;

(b) în măsura în care acordul poate include un capitol privind reglementarea internă,

negociatorii nu trebuie să includă teste de necesitate;

77

(c) angajamente privind măsurile antidumping și compensatorii care depășesc

normele OMC în acest domeniu, cu posibilitatea de a exclude aplicarea lor în

cazul în care există suficiente standarde comune de concurență și cooperare;

(d) reducerea barierelor netarifare inutile și consolidarea și extinderea dialogurilor

privind cooperarea în materie de reglementare pe bază voluntară, ori de câte ori

acest lucru este fezabil și reciproc avantajos, nelimitând totodată posibilitatea

fiecărei părți de a-și derula activitățile de reglementare, legislative și privind

politicile, întrucât cooperarea în materie de reglementare trebuie să aibă ca scop

aducerea de beneficii guvernanței economiei globale printr-o convergență și

cooperare intensificată privind standardele internaționale și armonizarea

reglementărilor, de exemplu prin adoptarea și punerea în aplicare a standardelor

stabilite de Comisia economică pentru Europa a ONU (UNECE), garantând

totodată cel mai înalt nivel de protecție a consumatorilor (de exemplu, siguranța

alimentară), a mediului (de exemplu, sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea

plantelor), de protecție socială și a lucrătorilor;

(e) concesii semnificative privind achizițiile publice, la toate nivelurile

administrative, inclusiv la nivelul întreprinderilor de stat și al întreprinderilor cu

drepturi speciale sau exclusive, care să garanteze accesul la piață pentru

întreprinderile europene în sectoare strategice și același grad de deschidere ca cel

al piețelor UE de achiziții publice, având în vedere faptul că procedurile

simplificate și transparente pentru ofertanți, inclusiv pentru cei din alte țări, pot fi,

de asemenea, instrumente eficiente de combatere a corupției și de promovare a

integrității în cadrul administrației publice, oferind, în același timp, rentabilitate

pentru contribuabili în ceea ce privește calitatea prestației, eficiența, eficacitatea

și răspunderea; garanția că, la atribuirea contractelor de achiziții publice, se aplică

criterii ecologice și sociale;

(f) un capitol separat, care să țină seama de nevoile și interesele microîntreprinderilor

și ale IMM-urilor în ceea ce privește aspectele legate de facilitarea accesului pe

piață, inclusiv, dar nu numai, o compatibilitate mai mare a standardelor tehnice și

proceduri vamale simplificate, pentru a genera posibilități concrete de afaceri și a

stimula internaționalizarea lor;

(g) având în vedere Avizul CJUE 2/15 privind ALS UE-Singapore, potrivit căruia

schimburile comerciale și dezvoltarea sustenabilă țin de competența exclusivă a

UE și dezvoltarea sustenabilă este parte integrantă a politicii comerciale comune

a UE, un capitol solid și ambițios privind dezvoltarea sustenabilă este o parte

indispensabilă a oricărui eventual acord; dispoziții privind instrumente eficiente

de dialog, monitorizare și cooperare, inclusiv dispoziții obligatorii și executorii

care să facă obiectul unor mecanisme de soluționare a litigiilor adecvate și

eficiente și să aibă în vedere, printre diverse metode de asigurare a respectării, un

mecanism bazat pe sancțiuni, permițându-le totodată partenerilor sociali și

societății civile să participe în mod corespunzător, precum și o cooperare strânsă

cu experți din cadrul organizațiilor multilaterale relevante; dispoziții în capitolul

care acoperă aspectele de muncă și de mediu ale comerțului și importanța

dezvoltării sustenabile în context comercial și al investițiilor, care să cuprindă

dispoziții care promovează aderarea la principiile și normele relevante convenite

la nivel internațional, cum ar fi standardele fundamentale de muncă, cele patru

78

convenții prioritare ale OIM în materie de guvernanță și acordurile multilaterale

de mediu, inclusiv cele referitoare la schimbările climatice, precum și punerea în

aplicare eficientă a acestora;

(h) cerința ca părțile să promoveze responsabilitatea socială a întreprinderilor,

inclusiv în ceea ce privește instrumentele recunoscute pe plan internațional, și

aderarea la orientările sectoriale ale OCDE și la Principiile directoare ale ONU

privind afacerile și drepturile omului;

(i) dispoziții cuprinzătoare privind liberalizarea investițiilor, în sfera de competențe a

Uniunii, ținând seama de evoluțiile recente în materie de politici, de exemplu de

Avizul CJUE 2/15 privind ALS UE-Singapore din 16 mai 2017;

(j) măsuri solide și executorii care să acopere recunoașterea și protecția drepturilor

de proprietate intelectuală, inclusiv indicațiile geografice (IG) pentru vinuri și

băuturi spirtoase și alte produse agricole și alimentare; proceduri vamale

simplificate și reguli de origine simple și flexibile care să fie adecvate în

realitatea complexă a lanțurilor valorice globale, inclusiv în ceea ce privește

creșterea transparenței și a responsabilității în cadrul acestora, și aplicarea ori de

câte ori este posibil a unor reguli de origine multilaterale sau, în alte cazuri, a

unor reguli de origine fără dificultăți cum ar fi „modificarea subpoziției tarifare”;

(k) un rezultat echilibrat și ambițios în capitolele privind agricultura și pescuitul, care

poate stimula competitivitatea și poate aduce beneficii atât consumatorilor, cât și

producătorilor, dacă se iau în calcul în mod corespunzător interesele tuturor

producătorilor și consumatorilor europeni, respectând faptul că există o serie de

produse agricole sensibile care ar trebui să primească un tratament adecvat, de

exemplu, prin contingente tarifare sau cărora ar trebui să li se aloce perioade de

tranziție adecvate, luând în considerare în mod corespunzător impactul cumulat al

acordurilor comerciale asupra agriculturii și excluzând eventual cele mai sensibile

sectoare din domeniul de aplicare al negocierilor; includerea unei clauze

bilaterale de salvgardare ușor de utilizat, eficace, adecvate și rapide care să

permită suspendarea temporară a preferințelor în cazul în care, ca urmare a

intrării în vigoare a acordului comercial, o creștere a importurilor aduce sau

amenință să aducă prejudicii grave sectoarelor sensibile;

(l) dispoziții ambițioase care să permită funcționarea integrală a ecosistemului digital

și să promoveze fluxurile de date transfrontaliere, inclusiv principii precum

concurența loială și norme ambițioase privind transferurile transfrontaliere de

date, respectând pe deplin normele actuale și viitoare ale UE privind protecția

datelor și a vieții private și fără a aduce atingere acestora, având în vedere că

fluxurile de date sunt motoare esențiale ale economiei serviciilor și reprezintă un

element esențial al lanțurilor valorice globale ale întreprinderilor producătoare

tradiționale; prin urmare, cerințele nejustificate privind localizarea ar trebui

reduse cât mai mult posibil; protecția datelor și protecția vieții private nu sunt

bariere în calea comerțului, ci drepturi fundamentale, consacrate la articolul 39

din TUE și la articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii

Europene,

(m) dispoziții precise și specifice privind tratamentul acordat țărilor și teritoriilor de

79

peste mări (TTPM) și regiunilor ultraperiferice (RUP), pentru a asigura faptul că

se ține seama în mod corespunzător de interesele lor specifice în cadrul

negocierilor;

21. invită Comisia să asigure, ca element esențial al unui acord echilibrat, protecția cu

privire la etichetare, trasabilitate și originea reală a produselor agricole, pentru a evita

de a oferi consumatorilor o impresie greșită sau înșelătoare;

22. subliniază diferența de mărime dintre piața unică a UE și piața Noii Zeelande, aspect ce

trebuie luat în considerare în contextul oricărui potențial acord de liber schimb între

cele două țări;

Rolul Parlamentului

23. subliniază că, în urma Avizului CJUE 2/15 privind ALS UE-Singapore, Parlamentul

European ar trebui să aibă un rol consolidat în toate etapele negocierilor UE privind

ALS, de la adoptarea mandatului până la încheierea definitivă a acordului; așteaptă cu

interes lansarea negocierilor cu Noua Zeelandă și urmărirea lor cu atenție și speră să

contribuie la rezultatul pozitiv al acestora; reamintește Comisiei de obligația sa de a

informa Parlamentul imediat și pe deplin în toate etapele negocierilor (înainte și după

rundele de negocieri); este hotărât să analizeze aspectele legislative și de reglementare

care pot apărea în cadrul negocierilor și al viitorului acord, fără a aduce atingere

prerogativelor sale în calitate de colegiuitor; își reafirmă răspunderea sa fundamentală

de a-i reprezenta pe cetățenii Uniunii Europene și așteaptă cu nerăbdare să faciliteze

dezbateri deschise și favorabile incluziunii pe durata procesului de negociere;

24. reamintește că Parlamentului i se va solicita să aprobe viitorul acord, astfel cum se

prevede în TFUE, și că, prin urmare, pozițiile sale trebuie să fie luate în considerare în

mod corespunzător în toate etapele; invită Comisia și Consiliul să solicite aprobarea

Parlamentului înainte de aplicarea sa, integrând totodată această practică în acordul

interinstituțional;

25. reamintește că Parlamentul va monitoriza punerea în aplicare a viitorului acord;

°

° °

26. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și, spre

informare, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și

guvernului și parlamentului Noii Zeelande.