Marturiile/experientele unei foste răpite Masinaria de reincarnat suflete M-am trezit direct in mijlocul actiunii, insa in vis ( si apoi cand m-am trezit ) STIAM forte clar unde sunt , ce se intampla si cine sunt personajele. Adica nu a fost o chestie gen "stai sa interpretez simbolurile din vis", sa-mi traduc, sau sa incerc sa inteleg ce am visat. Nu. Stiam exact ce se intampla, in momentul in care visam ( exact asa ca in viata reala ). Erau doi extraterestri pe care ii vedeam ca doua coloane de fum gri inchis, desi nu le vedeam corpul. De unde stiam ca sunt extraterestrii ? Pur si simplu stiam, exact la fel cum stiam ca eu sunt eu, desi nu imi vad corpul si folosesc oglinda pentru asta. Aveau o masinarie care semana foarte bine cu o masina de tocat carne, (din aia de pe vremuri ), in prelungirea careia iesea un tub de sticla transparenta, cu un fel de vas de sticla, borcan la capat. Venea omul captat imediat dupa moartea corpului si era introdus in palnia masinii de reincarnat suflete. Aici ar trebui sa amintesc ca spiritele oamenilor erau intr-un fel de transa, pentru ca nimeni nu voia sa intre in masina, insa nici nu ne puteam opune. Era asa, o resemnare totala, ca nici macar in gand nu aveam puterea sa-i injuram sau sa protestam. M-au indesat in palnia masinii si am simtit o durere cumplita, durere pe care as putea-o considera cumva ca fiind "psihica" . Pe langa durere, simteam cum ma "imprastie", ma desfac in bucati ( nu stiu cate ). Comparativ, era ca si cand mi-ar fi dezmembrat corpul fizic in bucati, doar ca extraterestrii astia imi dezmembrau structura subtila a fiintei. Nu pot aprecia cat de mult a durat procedura in timp, insa a fost a naibii de dureroasa, dupa care m-am scurs prin tubul de sticla, direct in borcan. M-am vazut in borcan, langa alti nenorociti ca mine: eram niste bilute luminoase, toate identice. Aici s-au schimbat perceptiile pe care le aveam : durere nu mai aveam, dar nici memorie, nici emotii . Eram ca anesteziata si nu opunea nimeni vreo rezistenta, ori sa-i fi trecut prin minte vreun plan de evadare ( poate pentru ca nu mai aveam minte, ori ceva de genul asta? ). Din cand in cand, venea peste noi alta sfera ce trecuse prin masinarie, si o primeam cu foarte multa compasiune si cam asta era tot ce simteam. Stiam doar ca existam, ca mergem sa ne reincarnam si eram resemnati ( nu reusesc sa inteleg de ce nu ne opuneam, protestam, desi nu voiam sa ne reincarnam! ) , de parca eram in transa. Aici m-am trezit brusc si am stiut ca aia a fost masina de reincarnat suflete. Mi-am amintit una dintre reancarnari ( ca era o amintire si nu un vis ). Si am stat si am cugetat : stai asa, ca se schimba jocul, ca nu e cum credeam eu !

Recapitulare : deci, dupa ce murim, extraterestrii ne agata si ne reincarneaza cu de-a sila ! Nici pomeneala de karma, evolutie spirituala si reincarnare in corpuri nobile si povesti de soiul asta. Toate textele antice pe care le-am citit, spun si insista pana la enervare, ca daca vrem sa scapam din lantul reincarnarilor, trebuie sa ramanem "treji", sa nu adormim. Dar de ce as adormi imediat ce am murit ? Adica e ultimul lucru pe car el-as face ... sa ma culc. Pai cand nimeresti intr-un loc complet necunoscut, nu te culci, ci intai cercetezi terenul sa te asiguri ca e safe ! Insa anticii insista sa nu cumva sa adormim, ci sa ramanem constienti . De ce as adormi ? Poate pentru ca cei care ne capteaza spiritele, au "grija" sa ne adoarma, ca sa nu le facem probleme ? Pai la fel as face si eu daca ma pun in locul lor. Ce inseamna "adormirea asta"? Pai sa vedem ce ne povestesc cei cu experiente OBE : un tunel cu o lumina alba si stralucitoare, muzica divina, o atractie aproape magnetica spre capatul tunelului si spiritele celor dragi ( eu le-as zice holograme ) si personaje religioase care te asigura ca mergi in Rai si totul va fi bine. Pai astea sunt ingredientele unei hipnoze ! Deci asa : murim, captatorul de suflete al extraterestrilor ne baga in tunel unde suntem instantaneu hipnotizati. Nemaifiind constienti, e simplu pentru ei sa ne rapeasca inca o data si sa ne bage in masina de reincarnat ! Deci s-au schimbat datele problemei . De ce insistau anticii sa ramanem constienti in tunel ? Pai pentru ca, intr-un fel sau altul, le vom putea strica jocul ( pe vremea cand am facut rationamentul, nu il descoperisesm pe Corrado ). Clar ca nu ne putem opune extraterestrilor, pentru ca nu avem nici forta fizica si nici tehnologia lor, si totusi, vom putea scapa din ciclul reincarnarilor, doar pentru ca ramanem "treji", constienti. Adica avem "ceva" care e mai tare decat extraterestrii. Cu alte cuvinte, daca noi vom ramane constienti in tunel, extraterestrii vor fi fortati importiva vointei lor ... sa ne elibereze ! Intrebarea de 1.000 de puncte era cum sa ramanem constienti cand aia te hipnotizeaza ? In textele antice sta scris sa repeti niste mantre si sa ceri ajutorul divinitatilor, dar asta este clar o capcana pusa acolo tot de extraterestri ( ca ei au dictat textele sacre oamenilor ). Pai repetarea mantrelor nu face decat sa ne induca autohipnoza, adica vom adormi ! Cu alte cuvinte, extraterestrii care au dictat textele sacre ne-au spus solutia de iesire din lantul reancarnarilor ( nu inteleg de ce au facut-o, ca e impotriva intereselor lor ), dar nu ne-au dat cheia. Ne-au dus la apa si nu ne-au lasat sa bem. Solutia ar fi sa contactam sufletul, cata vreme ne aflam in viata si sa-i comunicam ca nu vrea sa se reancarneze : sa le spuna asta celor care o sa il agate dupa moartea corpului. Dar nu stiam cum poate fi sufletul contactat. Apoi l-am descoperit pe Corrado si am intels ca solutia este integrarea constiintei propusa de el ( verificata deja pe rapitii sai ) : pai asta este exact solutia pe care o

cautam eu ! ( sa comunici sufletului , dar nu stiam ca se poate face in hipnoza ). Corrado a mers mult mai departe de comunicarea cu sufletul si l-a facut constient in hipnoza ( drept pentru care rapitii nu au mai putut fi rapiti, chiar daca au fost hipnotizati ). Asta e solutia : daca sufletul i-a refuzat pe extraterestri cand era hipnotizat, o sa-i refuze si dupa moartea corpului, in ciuda hipnozei care ii va fi aplicata. Asta inseamna ca extraterestrii nu vor avea alta solutie decat sa elibereze sufletul captat ( daca vom fi captati ). !

Altă experiență - La începuturile timpului

Imi amintesc foarte clar senzatia de "eu sunt", de plutire, de intreg ( senzatia ca sunt intreaga, ca nu-mi lipseste absolut nimic ). Ca mine erau si altii , toti eram la fel ( nu imi amintesc existenta vreunui corp de nici un fel ) : era ca si cum m-as fi privit in oglinda si m-as fi recunoscut 100 % in ceilalti. Nu am putut localiza in timp sau spatiu, dar am numit maintirea asta " acasa ". Socul a venit cand aveam 2 ani si m-au dat la gradinita mai devreme : copiii aia aratau ca oamenii, dar nu erau oameni. Si mai rau , ei nu erau ca mine, nu ma puteam recunoaste in ei ca in oglinda ! Erau salbatici, primitivi, eu ii vedeam ca pe niste maimute din jungla si ii studiam ca pe insecte. Ei pareau sa se simta bine impreuna : nici eu ! Asa ca m-am jucat tot timpul singura si cand am crescut mai mare, i-am evitat. Adultii imi pareau la fel de stranii : aratau a oameni, dar nu erau oameni. Unul dintre cele mai dificile lucruri din viata asta, a fost sa invat sa traiesc printre ei si sa accept ca sunt diferiti de mine. Mie imi era extrem de greu, pentru ca avand amintirea de " acasa" , comparam involuntar si primitivismul din societatea noastra, si cu cat comparam, cu atat eram mai oripilata. Plus ca aveam ( si inca mai am ) tendinta sa tratez ceilalti oameni ca pe mine insami, cu 100 % incredere si deschidere. Pentru ca mi-am luat multe tzepe, acum fac eforturi si imi repet tot timpul, sa nu uit sa fac diferenta intre oameni si cei care arata ca oamenii .Nu de alta, insa irosesc orzul pe gaste. Insa, ori de cate ori am nevoie de o incurajare ca sa continui a trai in primitivismul societatii umane, ma refugiez in amintirea de "acasa". De acolo imi iau puterea de a merge mai departe. Foarte multa vreme am crezut ca e o amintire dintr-o viata anterioara si am cautat informatii in preistoria oemnirii ( am studiat-o de una singura si nu am gasit nici cel mai mic indiciu despre vreo societate pe pamant, unde oamenii erau la fel de evoluati, identici, unde era armonie completa.

Dupa ce l-am citit pe Corrado am inteles ca eram pe aratura. Nu in istoria omenirii era raspunsul, ci undeva inainte de ea. Am inteles ca amintirea mea venea de undeva de la inceputul timpului, cand eram intreaga, in lumea sufletelor. Chiar, cine si cum am ajuns eu, din paradisul in care ma aflam, in viata si in corpul asta ? Eu pun mana in foc ca n-am venit aici de buna voie si nesilita de nimeni.

Decembrie 2014