revistacronica.files.wordpress.com · evistă de cultură CRONICA poem de august Valeriu STANCU...
32
evistă de cultură ONICA C R poem de august Valeriu STANCU SERIE NOUĂ ANUL XLIII 1588 32 PAGINI 3 I PREł LE Nr. 8, august 2010 Scriitorul francez de origine , ca Irimia z punctul de plecare „sub presiunea un popor care - atunci cînd, , - albaneză Ismail Kadare avea dreptate, mare dreptate, atunci cînd afirma că nu doar pături, stări clase sociale pot greşi, ci şi poporul în ansamblul său poate să dea cu oiştea-n gard. După părerea mea, un popor care vreme de 43 de ani (îmi fixe a apocalipsei roşii data de 19 noiembrie 1946, cînd comuniştii au măsluit alegerile şi s-au instalat în fruntea bucatelor, dar de fapt dictatura roşie a început la 6 martie 1945, cînd, vorba enciclopediştilor comunişti, luptei maselor, guvernele cu majoritate reacŃionară conduse de generalii C. Sănătescu şi N. Rădescu au fost înlăturate şi a fost instaurat primul guvern democratic din istoria Ńării, prezidat de doctor Petru Groza, în care clasa muncitoare şi Ńărănimea aveau un rol preponderent”) suportă fără să crîcnească o dictatură odioasă, greşeşte; un popor care, pentru a scăpa de teroare îşi ucide fiii şi nu le rostuieşte măcar morminte celor jertfiŃi, ci îi arde ca pe ciumaŃi, greşeşte; în sfîrşit află drumul spre democraŃie îşi alege conducători din foştii torŃionari, din foştii călăi, din foştii activişti ai dictaturii, din foştii temniceri, anchetatori, ucigaşi cu simbrie, greşeşte; n popor care se lasă umilit, furat, jecmănit, spoliat, un popor care se lasă împins spre moarte, greşeşte; n popor care-şi alungă cei mai buni fii şi-i sileşte să-şi afle împlinirea, norocul, binele pe meleaguri străine, un popor care-şi învaŃă fii să dea consistenŃă devizei „Ubi bene, ibi patria” (chiar dacă nu i-au citit pe Aristofan şi pe Cicero!), greşeşte; un popor care se lasă minŃit, amăgit, înşelat, călcat în picioare şi votează nu cu conştiinŃa, nici cu convingerile, ci cu stomacul şi cu creierii înceŃoşaŃi de băutură, greşeşte; răieşte cu mîna întinsă, în delincvenŃă, pasivitate, indolenŃă, greşeşte; un popor care acceptă ca propriii fii, cei mai buni, să fie maltrataŃi, schingiuiŃi, ucişi de mineri şi de securişti deghizaŃi, greşeşte; un popor care acceptă ca hoarde de sălbatici şi imeghebişti să facă „ordine” în Ńară, încălcînd orice lege şi făcîndu-se de rîsul lumii, greşeşte; un popor care acceptă să i se taie drepturile, să i se fure bunurile, să i se pună în pericol existenŃa, supravieŃuirea, prin măsuri abuzive, arbitrare, injuste, greşeşte; un popor care-şi trimite extremiştii, exaltaŃii, dezaxaŃii, xenofobii, naŃionaliştii să-l reprezinte în faŃa lumii, greşeşte; un popor care-şi umileşte bătrînii şi-i transformă în nişte milogi, greşeşte nind de la afirmaŃia anterioară, deschid o dureroasă paranteză : sunt oripilat de modul denaturat, tendenŃios în care mass-media prezintă situaŃia Ńării la ora actuală; guvernanŃi încearcă de mai bine de un an să-i prezinte pe bugetari drept inamicul public numărul unu al poporului şi al Ńării tot aşa, de o bună bucată de vreme politicienii, analiştii, comentatorii, ziariştii, circarii prezintă în mod mincinos situaŃia pensionarilor din R ştia drept nişte cerşetori care stau cu mîna u u i un popor care t , de fiare deghizate în mineri . Por , josnic presa se face ecoul unor care ; omânia; ace apar peste tot întinsă la banul şi la nia, la ora actuală sunt patru milioane de salariaŃi şi cinci milioane de pensionari care cerşesc, fără a aduce nici o contribuŃie la bugetul de stat; ca din întîmplare, guvernanŃii şi uneltele lor din presă uită un amănunt esenŃial : cele cinci milioane de pensionari au contribuit 20, 30 şi chiar 40 de ani la acest nenorocit de buget pe care alŃii l-au flendurit; mulŃi dintre salariaŃi avuŃia strînsă în buzunarul public şi al vieŃii, bolile, stresul, accidentele, tot felul de nenorociri îi răpun înainte ca aceştia să ajungă la pensie; ce se întîmplă/s-a întîmplat cu banii lor, de care ei nu mai ajung să se bucure ă nu uităm că de la aproximativ 20-22-24 de ani şi pînă în jurul vîrstei de 60 de ani, toŃi oamenii din România contribuie la sistemul de pensie; cîŃi ani „mănîncă pensie” cei care aj Spre ruşinea sa, poporul român e pe cale să transforme înŃeleapta zicere „cine n-are bătrîni să-i cumpere!”, în opusul ei : „cine are bătrîni să-i vîndă!” ÎncetaŃi să mai arătaŃi cu degetul înspre pensionari, profitori ai tranziŃiei, ei sunt cei care au dus pe umerii lor poverile Ńării şi acum trăiesc în cea mai lucie sărăcie, trăiesc umiliŃi, batjocoriŃi, terfeliŃi de cei care au confundat avuŃia naŃională cu propriile buzunare, trăiesc de azi pe mîine, la limita supravieŃuirii, deşi o viaŃă-ntreagă şi au depus în puşculiŃa comună bani albi pentru zile negre, bani pe care i-au vînturat, i-au risipit, i-au dosit guvernanŃi incompetenŃi, nesimŃiŃi sau chiar hoŃi! Aşadar, ca să revin la afirmaŃia de la începutul acestor notaŃii şi un popor poate greşi , aşa cum în urmă cu 18 ani, pe malurile Meusei, la Bienala InternaŃionala de Poezie de la Li purtat prin sălile Palatului Congreselor în vremea cînd eu, naiv, tot mai speram că poporului român i se pregăteşte binele public; vezi Doamne, în Româ - care deci muncesc! - au muncit pe rupte, sporesc vreme de cîteva decenii , din nefericire, nivelul „ridicat” nevoile, ? S ung la vîrsta retragerii? Cinci? Zece? au economisit, au adunat , . Iar ège, afirma cu durere în suflet scriitorul Ismail Kadare, într-un interesant dialog pe care l-am un popor care greşeşte este sortit dispariŃiei la trecutu-i mare, mare viitor! noapte la mare Valul mai bate, acelaşi. Raza e trează în turn. numai puŃin dacă scurm. Cugetul, cumpăna, steaua grea judecată îmi fac. Murmură dor de perech Patima cere răspuns. geme adînc şi ascuns. Sarea şi osul din mine caută sare şi var. Foamea în mare răspunde, creşte cu fluxul amar. Sunt doar metalul în febră, magmă terestră, nu Capăt al osiei lumii! Vine cîndva şi odihna ce ispăşire va fi! Vine cîndva şi odihna ce ispăşire va fi febrei de noapte şi zi. Cald e nisipul pe plaje, Noaptea-i tîrzie, de august. Orele – horele tac. e. Ah, mineralul în toate Margine-mi este argila, lege de-asemenea ea. stea. Rogu-te, nu osîndi! anilor, aprigei sete, Lucian BLAGA Acest numar este ilustrat cu lucr r ale pictorului Adrian PODOLEANU ăi A greşi e omeneşte?
Transcript of revistacronica.files.wordpress.com · evistă de cultură CRONICA poem de august Valeriu STANCU...
evistă de culturăONICACR
poem de august
Valeriu STANCU
SERIE NOUĂ ANUL XLIII 1588 32 PAGINI 3 IPREł LE
Nr. 8, august 2010
Scriitorul francez de origine
,ca Irimia
z punctul de plecare
„sub presiunea
un popor care - atunci cînd, ,-
albaneză IsmailKadare avea dreptate, mare dreptate, atunci cîndafirma că nu doar pături, stări clase sociale pot greşi,ci şi poporul în ansamblul său poate să deacu oiştea-n gard.
După părerea mea, un popor care vreme de 43 deani (îmi fixe a apocalipsei roşiidata de 19 noiembrie 1946, cînd comuniştii au măsluitalegerile şi s-au instalat în fruntea bucatelor, dar defapt dictatura roşie a început la 6 martie 1945, cînd,vorba enciclopediştilor comunişti,luptei maselor, guvernele cu majoritate reacŃionarăconduse de generalii C. Sănătescu şi N. Rădescu aufost înlăturate şi a fost instaurat primul guverndemocratic din istoria Ńării, prezidat de doctor PetruGroza, în care clasa muncitoare şi Ńărănimea aveau unrol preponderent”) suportă fără să crîcnească odictatură odioasă, greşeşte;
un popor care, pentru a scăpa de teroare îşi ucidefiii şi nu le rostuieşte măcar morminte celor jertfiŃi, ciîi arde ca pe ciumaŃi, greşeşte;
în sfîrşit află drumulspre democraŃie îşi alege conducători din foştiitorŃionari, din foştii călăi, din foştii activişti aidictaturii, din foştii temniceri, anchetatori, ucigaşi cu
simbrie, greşeşte;n popor care se lasă umilit, furat, jecmănit,
spoliat, un popor care se lasă împins spre moarte,greşeşte;
n popor care-şi alungă cei mai buni fii şi-i sileştesă-şi afle împlinirea, norocul, binele pe meleaguristrăine, un popor care-şi învaŃă fii să dea consistenŃădevizei „Ubi bene, ibi patria” (chiar dacă nu i-au cititpe Aristofan şi pe Cicero!), greşeşte;
un popor care se lasă minŃit, amăgit, înşelat, călcatîn picioare şi votează nu cu conştiinŃa, nici cuconvingerile, ci cu stomacul şi cu creierii înceŃoşaŃi debăutură, greşeşte;
răieşte cu mîna întinsă, îndelincvenŃă, pasivitate, indolenŃă, greşeşte;
un popor care acceptă ca propriii fii, cei mai buni,să fie maltrataŃi, schingiuiŃi, ucişi de mineri şi desecurişti deghizaŃi, greşeşte;
un popor care acceptă ca hoarde de sălbaticişi imeghebişti să facă
„ordine” în Ńară, încălcînd orice lege şi făcîndu-se derîsul lumii, greşeşte;
un popor care acceptă să i se taie drepturile, să i sefure bunurile, să i se pună în pericol existenŃa,supravieŃuirea, prin măsuri abuzive, arbitrare,injuste, greşeşte;
un popor care-şi trimite extremiştii, exaltaŃii,dezaxaŃii, xenofobii, naŃionaliştii să-l reprezinte înfaŃa lumii, greşeşte;
un popor care-şi umileşte bătrînii şi-i transformăîn nişte milogi, greşeşte
nind de la afirmaŃia anterioară, deschid odureroasă paranteză : sunt oripilat de moduldenaturat, tendenŃios în care mass-mediaprezintă situaŃia Ńării la ora actuală;
guvernanŃi încearcă de mai bine deun an să-i prezinte pe bugetari drept inamicul publicnumărul unu al poporului şi al Ńării tot aşa, de obună bucată de vreme politicienii, analiştii,comentatorii, ziariştii, circarii prezintă în modmincinos situaŃia pensionarilor din R ştia
drept nişte cerşetori care stau cu mîna
u
u
i
un popor care t
, defiare deghizate în mineri
.Por
, josnicpresa se face
ecoul unor care
;
omânia; aceapar peste tot
întinsă la banul şi lania, la ora actuală sunt patru milioane de
salariaŃi şi cinci milioane depensionari care cerşesc, fără a aduce nici o contribuŃiela bugetul de stat; ca din întîmplare, guvernanŃii şiuneltele lor din presă uită un amănunt esenŃial : celecinci milioane de pensionari aucontribuit 20, 30 şi chiar 40 de ani la acest nenorocitde buget pe care alŃii l-au flendurit; mulŃi dintresalariaŃi avuŃiastrînsă în buzunarul public şi
al vieŃii, bolile, stresul, accidentele,tot felul de nenorociri îi răpun înainte ca aceştia săajungă la pensie; ce se întîmplă/s-a întîmplat cu baniilor, de care ei nu mai ajung să se bucure ă nu uitămcă de la aproximativ 20-22-24 de ani şi pînă în jurulvîrstei de 60 de ani, toŃi oamenii din Româniacontribuie la sistemul de pensie; cîŃi ani „mănîncăpensie” cei care aj
Spre ruşinea sa, poporul român e pe cale sătransforme înŃeleapta zicere „cine n-are bătrîni să-icumpere!”, în opusul ei : „cine are bătrîni să-i vîndă!”
ÎncetaŃi să mai arătaŃi cu degetul însprepensionari, profitori ai tranziŃiei, ei sunt cei care audus pe umerii lor poverile Ńării şi acum trăiesc în ceamai lucie sărăcie, trăiesc umiliŃi, batjocoriŃi, terfeliŃide cei care au confundat avuŃia naŃională cu propriilebuzunare, trăiesc de azi pe mîine, la limitasupravieŃuirii, deşi o viaŃă-ntreagă
şi au depus în puşculiŃa comună bani albipentru zile negre, bani pe care i-au vînturat, i-aurisipit, i-au dosit guvernanŃi incompetenŃi, nesimŃiŃisau chiar hoŃi!
Aşadar, ca să revin la afirmaŃia de la începutulacestor notaŃii şi un popor poate greşi
, aşa cum în urmăcu 18 ani, pe malurile Meusei, la BienalaInternaŃionala de Poezie de la Li
purtat prin sălile PalatuluiCongreselor în vremea cînd eu, naiv, tot mai speramcă poporului român i se pregăteşte
binele public; vezi Doamne, înRomâ
- care deci muncesc! -
au muncit pe rupte,
sporesc vreme de cîteva decenii, din nefericire, nivelul
„ridicat” nevoile,
? S
ung la vîrsta retragerii? Cinci?Zece?
au economisit, auadunat
, . Iar
ège, afirma cu durereîn suflet scriitorul Ismail Kadare, într-un interesantdialog pe care l-am
un poporcare greşeşte este sortit dispariŃiei
la trecutu-i mare,mare viitor!
noapte la mare
Valul mai bate, acelaşi.Raza e trează în turn.
numai puŃin dacă scurm.
Cugetul, cumpăna, steauagrea judecată îmi fac.
Murmură dor de perechPatima cere răspuns.
geme adînc şi ascuns.
Sarea şi osul din minecaută sare şi var.Foamea în mare răspunde,creşte cu fluxul amar.
Sunt doar metalul în febră,magmă terestră, nu
Capăt al osiei lumii!
Vine cîndva şi odihnace ispăşire va fi!
Vine cîndva şi odihnace ispăşire va fi
febrei de noapte şi zi.
Cald e nisipul pe plaje,
Noaptea-i tîrzie, de august.Orele – horele tac.
e.
Ah, mineralul în toate
Margine-mi este argila,lege de-asemenea ea.
stea.
Rogu-te, nu osîndi!
anilor, aprigei sete,
Lucian BLAGA
Acest numar este ilustrat cu lucr r ale pictorului Adrian PODOLEANUă i
A greşi e omeneşte?
2 CRONICA
fragmentarium istoric
A doua destindere intervine aproape imediat. Într-unmesaj radiodifuzat Nichita
în care are loc ruptura. Aceasta
ia, un
Echilibrul sistemului i
unor conflicte trecute este un m
Hruşciov propune un aranjamentcare viza retragerea rachetelor sovietice din Cuba în schimbulasigurării că insula nu va fi invadată de către SUA, care vortrebui, în plus, să retragă şi rachetele nucleare de tip Jupiteramplasate în Turcia şi care vizau direct teritoriul U.R.S.S.Preşedintele american, J. F. Kennedy răspunde propuneriiliderului de la Kremlin, zece ore mai târziu printr-oalocuŃiune în care se declară de acord cu termeniiaranjamentului.
Impactul a vizat compromisul care înlocuieşte rezolvareamilitară a crizei. Statele Unite se abŃineau de la a nu invadaCuba şi de la a ridica carantina, iar sovieticii oprescinstalarea pe insulă de rachete cu rază medie de acŃiune şiconsimt la retragerea celor deja amplasate. Americanii sedeclară de acord să retragă rachetele Jupiter din Turcia.Astfel, un mijloc de înŃelegere şi satisfacere a părŃilorimplicate a fost găsit, iar pacea a fost preferată unui conflictcu rezultate imprevizibile. În plus, ca urmare a acestei crizes-a instalat în cele două capitale a superputerilor nuclearecelebrul “telefon roşu”, mijloc de comunicare rapidă şidirectă între liderii lumii bipolare.
Din punct de vedere teoretic precriza este caracterizatăprintr-o creştere alarmantă a pericolelor transformăriidiferendului într-un război. Raporturile internaŃionale seînăspresc, deciziile temerare şi neplăcute se înmulŃesc,incidentele armate sunt semnalate sporadic. Militarii şi etajuldecizional se agită, iar unele state cunosc divergenŃe cupotenŃial real de amplificare. Această situaŃie nu constituieîncă o stare de criză, iar raporturile dintre actoriiinternaŃionali nu sunt marcate de o febrilă stare de urgenŃă.În această perioadă care precede ruptura, oricare ar fidivergenŃele şi tensiunile, războiul nu este soluŃia optimă şidezirabilă. Precriza presupune interacŃiunea conflictuală adoi sau mai mulŃi actori la un nivel scăzut. Este o perioadă detensiune anormală, dar limitată. Dacă aceasta fază nu estestăpânită, controlată şi reglată eficient ea poate degenerabrusc, moment poateinterveni sub trei forme: fie o acŃiune ostilă, de exemplupreluarea unui teritoriu drept gaj de către un stat îndetrimentul altu eveniment destabilizator, de exempluasasinarea unui şef de stat, o modificare a mediuluiinternaŃional ca urmare a unei declaraŃii unilaterale deanexare. Incidentul catalizator poate fi atât unul intern, cât şiunul extern. nternaŃional sau al unuisubsistem regional pare compromis, iar riscul unui conflictarmat creşte exponenŃial. Trebuie precizat că un sisteminternaŃional în care există diferende foarte vechi, în caresubzistă amintiri ale ediufavorabil trecerii de la criză la război.
Trecerea de la stadiul de criză la cel de război este uşuratăîn patru situaŃii: 1. Când există un mare dezechilibru alraporturilor de forŃe de natură a reduce costul unui război şiimplicit incertitudinea deznodământului său. Statul maiputernic este firesc să nu se teamă de escaladarea crizei, nicichiar de război; 2. Când instabilitatea internă într-unul saumai multe state este de natură a împinge la război; 3. Când unstat se vede atacat sau ameninŃat în ceea ce consideră elesenŃial pentru existenŃa sau supravieŃuirea sa; 4. Cândgeografia îşi joacă propriul rol în această dinamică.Proximitatea teritorială poate accentua îngrijorarea factorilordecizionali în faŃa caracterului iminent al ameninŃării, înmomentul în care timpul disponibil pentru a reacŃiona sereduce la maximum şi se accentuează riscul angajării deostilităŃi.
Nevoia de o mai mare precizie în analizarea crizelor adeterminat apariŃia mai multor modele teoretice. MenŃionămaici modelul dezvoltat de un neorealist, Morton Kaplan care adescris mai multe tipuri de sisteme internaŃionale bazându-sepe teoria jocurilor: echilibrul de putere, bipolar lax, bipolartensionat, universal, ierarhic, sistemul cu veto- aprobarea şiacŃiunea prin consens. În opinia lui regulile echilibrului deputere sunt: creşterea propriilor capabilităŃi, dar negocieremai degrabă decât confruntare; mai bine confruntare decâtlipsa de creştere a capabilităŃilor; opreşte confruntarea înaintede a elimina total un actor important al sistemului; opunereaîn faŃa oricărui stat sau coaliŃii care ar încerca obŃinerea uneipoziŃii predominante în sistem; constrângerea statelor caresusŃin principiile organizaŃiilor supranaŃionale la care elesunt membre; f. actorii esenŃiali, chiar învinşi sau constrânşila o anume acŃiune, trebuie reprimiŃi în sistem.
Dacă un stat provoacă o criză uzând de violenŃă, este depresupus că victima acestei agresiuni va fi tentată în a replicaîn acelaşi mod, chiar dovedindu-se uneori mai determinată şimai violentă. În aceasta constă şi natura escaladării. Fiecareetapă este mai gravă şi mai grea în consecinŃe decâtprecedenta.
Stăpânirea acestui diferend constă întotdeauna înîmpiedicarea escaladării, acŃionând în aşa fel încât să sepăstreze controlul asupra situaŃiei şi, în final, să se treacă dela criză la destindere fără să se fi recurs la război.
Destinderea este a treia fază, cu atât mai frecventă cu câtmajoritatea crizelor internaŃionale nu se încheie printr-unrăzboi. Intensitatea raporturilor conflictuale dintre statedescreşte sensibil şi se obŃine, în final un acord cel puŃintemporar prin concesii. În mod normal, statele în criză sestrăduiesc să ajungă la un aranjament, graŃie căruia,progresiv, apare un nou echilibru. În perioada destinderii
riscurile unor confruntări armate se reduc considerabilîntrucât timpul presează mai puŃin ca înainte, iar războiulredevine doar potenŃial.
i sunt aproape inverse faŃăde cele care exacerbează criza în timpul escaladării sale.
mpactul unei crize este urma lăsată de aceasta,repercusiunile şi consecinŃele sale în perioada postcriză.Raporturile dintre protagonişti se reiau, deşi modificate, şiconducătorii constată întoarcerea la o situaŃie lipsită deelementele unei crize. Riscul unui război descreşte până laatingerea unui nivel rezonabil. În schimb, o criză care seîncheie prin succesul unei părŃi şi eşecul implicit al alteia sescaldă într-un compromis ambiguu sau ajunge la un impas.Numai o satisfacŃie mutuală în stăpânirea crizei anunŃă,pentru perioada postcriză, relaŃii mai stabile, de mai mareîncredere şi mai durabile între state.
Ideograma chineză care reprezintă noŃiunea de crizăpune accentul pe două idei: pericolul şi oportunitatea.Pericolul trebuie evitat iar oportunitatea folosită.AmbivalenŃa acestui demers, reflectare a unei abordăriproprii civilizaŃiilor extrem nu se regăseşte încuvântul de sorginte europeană criză. În lumea noastră acestconcept este strict negativ, oferind imagini de ruptură,pericol, panică.
În ceea ce priveşte tipurile de crize, acestea suntnenumărate. Unii cercetători le clasifică în raport cuintensitatea lor sau cu originea - paşnică sau războinică - oridupă aria lor de cuprindere - mondiale, regionale sau numaibilaterale -, alŃii le ordonează cronologic. Astfel, în funcŃie deo anumită taxonomie
afecteazăinteresele periferice ale mai multor mari puteri, care însă nugăsesc în esenŃa crizei o motivaŃie pentru a se ajunge laextreme, adică până la înfruntarea voinŃelor şi armatelor,deoarece interesele lor vitale nu sunt percepute ca fiind în joc.Acesta a fost cazul crizelor marocane, a războaielor balcanicesau a celor coloniale din Africa; 2. Crizele din timpul celordouă conflagraŃii mondiale şi din vremea Războiului Rece,care sunt considerate crize de centru. Aceste crize repetate sesituează în “inima” sistemului internaŃional, la Berlin. Acolose desfăşoară crizele grave, chiar dacă uneori fascicolul crizeise deplasează mai multe sute de kilometri mai la nord saumai la sud, la Budapesta, la Praga, sau în Marea Mediterană;3. Crizele ulterioare anului 1990, care nu ar trebui să fieconsiderate tocmai crize de centru din cauza absenŃeiteoretice a unei rivalităŃi între fostele superputeri (în fapt,între o supraputere şi o fostă superputere, respectiv StateleUnite şi FederaŃia Rusă).
În funcŃie de o altă clasificare distingem crize careevoluează progresiv, crize subite, crize provocate şi, fireşte,crize accide Criza care evoluează progresiv se nutreşteîn mod treptat şi se declanşează în punctul culminant al unuilent proces de angrenare şi de
Mai obişnuite şi de aceea mai frecvente suntcrizele subite, declanşate de evenimente greu previzibile, maicurând punctuale şi de foarte scurtă durată. Atunci când unsingur incident rupe stabilitatea şi echilibrul este posibil săsurvină un eveniment dramatic. Este greu prin naturasituaŃiei să te ize subite, care secaracterizează prin surpriză absolută
A face distincŃia dintre o criză accidentală şi unaprovocată depinde şi de locul în care se află observatorul.Declanşarea unei crize este adesea rezultatul unei politicideliberate. Un stat speră astfel să smulgă altui stat avantaje şibeneficii cu scopul de a-şi ameliora situaŃia şi propriasecuritate. Pentru un stat criza este provocată, pentru celălalteste accidentală. În această perspectivă trebuie regrupatecrizele, diferenŃiindu-le după locul pe care l-au deŃinut înevoluŃia internaŃională sau după rolul care le-a fost atribuit înfuncŃie de scopurile politice urmărite. Astfel, se pot identificaaşa-numitele
ulate" şi crize „accidentale".O criza indusă este una provocată, o criză bruscă. Este
declanşată de un stat care caută să provoace un conflictarmat. Statul agresor îşi caută un pretext, îşi pregăteşte un
pentru a intra în război. Într-o atare situaŃie, aceststat face în aşa fel ca statul agresat, , să aparărăspunzător de criză şi deci de războiul care va urma (Cazulcelebru al atacului german asupra Poloniei la 1 septembrie1939). Criza indusă este una individualizată, iar statul care odeclanşează nu este în căutarea nici a unui acord, nici a unuicompromis, ci numai a unei victorii absolute. Se expunedeliberat riscului unui război, asumându-şi grija de a găsi
Criza-angrenaj îşi găseşte originea în voinŃa unui stat de aschimba -ul internaŃional, dar ea se situează în altecircumstanŃe şi urmăreşte alte obiective. Acesta este şi cazulunui conflict dintre două state care se extinde şi asupra altora,fără ca acestea să fi voit, ci numai pentru că s-au simŃit treptatameninŃate sau implicate.
Criza calculată este una dintre cele mai frecvente. Eareprezintă criza „voită", considerată a oferioamenilor de stat o ocazie de a modifica, în chip fericit,raporturile de forŃe şi echilibrul internaŃional. Criza esteprovocată cu consideratnesatisfăcător. Ea poate serv de exemplu, introducerii de noidate în negocierile în curs sau deblocării celor care se află înimpas.
O criza integral neprevăzută, accidentală, întotdeauna„inopinată", niciodată „dorită" este destul de rară. O astfel decriză izbucneşte aproape spontan, fără nici o provocare. ÎncondiŃii nefericite, de neînŃelegeri sau erori de evaluare, unulsau mai multe state se văd aruncate în mijlocul unei crize, cutoate inconvenientele sale, cu riscurile şi pericolele implicite.
Cauzele favorabile destinderi
I
orientale,
, s-ar putea distinge, pentru secolultrecut trei tipuri de crize: 1. Crizele periferice de la începutulsecolului al XX-lea, numite astfel pentru ca
ntale.
escaladare a tensiunii dintredoi adversari.
aperi împotriva unei cr.
crize „induse", „crize angrenaj", crize„calc
saude a crea un pretext pentru a-l justifica.
evident o
scopul de a transforma uni,
casus bellia priori
status-quo
status-quo
Întâmplarea pare să fie cauza acesteia, iar criza întâmplătoarenu cunoaşte nici stat-agresor, nici stat-victimă. Suntenumerate între crizele accidentale şi cele provocate de cătresubalterni stângaci sau slab informaŃi, de către grupuri micirău intenŃionate, de către rebeli faŃă de autorităŃi, de cătreindivizi acŃionând în nume personal. Aceste crize nu au fostnici dorite, nici concepute, nici susŃinute de către politicieni şiguvernanŃi.
Crizele sunt fenomene precise. Ele sunt, în principiuscurte, potenŃial periculoase, dar şi purtătoare deoportunităŃi, interesante şi uneori chiar utile. Crizele seproduc în mod obişnuit în regim de urgenŃă şi trebuieabordate cu atât mai mult sânge rece, cu cât tensiunea estemai acută.
Considerăm cu atât mai utilă studierea şi înŃelegereacrizelor de tot felul, cele care populează istoria dar şiprezentul nostru, cu cât nu este previzibil ca în viitor crizelesă fie soluŃionate în totalitate prin mijloace paşnice sau sădispară aşa cum îşi doresc şi anticipează unii vizionari. AînŃelege o criză, a cunoaşte mecanismele după care sedezvoltă, a o gestiona eficient înseamnă pentru fiecare din noioportunitatea de a evita conflictul şi de a ne asiguraserenitatea de care avem atâta nevoie. Am analizat crizeleinternaŃionale în rândurile de mai sus cu scopul vădit ca aceiacare au citit acest articol să tragă învăŃămintele necesarereducând afirmaŃiile noastre la scara politicii naŃionale şi, dece nu, la scara individuală. Cei care nu învaŃă din istorie suntimplacabil condamnaŃi la a-i repeta erorile!
Cătălin TURLIUC
Crizele interna ionale,lec ii ale istoriei
ŃŃ (II)
August 1020
Cătălin TURLIUC
Ioana PETCU
Daniel CORBUAdi CRISTI Horia ZILIERU
Emanuela ILIE
Şerban CIONOFFIonel BOSTAN Nicolae DUMITRESCU
Cătălin BORDEIANU
patrimoniu naŃional pagina 4
jurnal cu scriitori paginile 9, 11 - 13
privitor ca la teatru pagina 5
pagina 3, 20
fragmentarium istoric pagin 2a
Sumar:
Bogdan Mihai MANDACHE
tertium non datur
pagina 6
Cornelia APOSTOL
s netul muziciiu
Monica BOłOIU Leonida MANIU
comentarii paginile 8, 22-23
sertarul cu manuscrise pagina 01
Valeriu STANCU
Vasile POPA HOMICEANU
Bogdan Mihai MANDACHE
Mihai BATOG BUJENIłĂ
Alexandru Dan CIOCHINĂ
George CEAUŞU
Bogdan Mihai MANDACHE
Valeriu STANCU Natalia CANTEMIR
Valeriu STANCU
poezia lumii, poezia în lume pagina 32
gîndul şi lumea paginile 30-31
breviar filosofic francez pagina 29
Academia Păstorel pagina 26
philosophia perennis pagina 4
fondul principal al culturii române paginile 14-15
născocitorul de gânduri pagina 18
salonul literar paginile 16-17
Marinică POPESCU
la vreme şi la nevreme pagina 19
Cătălin BORDEIANU
Nicolae BUSUIOC
fascinaŃia lecturii pagina 18
restituiri pagin 2ile 0,24
pagina 24
degustări cultural - literare pagina 27
Ionel SAVITESCU
pagina 28
Marius CHELARU
literatură universală
literaturile imaginarului
in memoriam pagina 7
Adrian PODOLEANU
Ştefania HĂNESCU
Anne Maria CIAUNICA
littératures sans frontières pagina 25
Bogdan Mihai MANDACHE
arheologia spiritului pagina 21
Chantal Jaquet a studiat filosofia, a obŃinut titlulde doctor în filosofie cu o teză despre Spinoza; dinanul 2007 este profesor la Universitatea Paris I, fiindspecialistă în filosofia modernă, filosofie morală şifilosofia corpului şicolecŃia "Les Anciens et les Modernes. Etudes dephilosophie" de la Classiques Garnier. Dintre cărŃilesemnate de Chantal
: - Deşi moartea filosofiei a fostproclamată în mai multe reprize datorită dispariŃieimarilor sisteme şi spargerii ştiinŃelor umane înmultiple di cipline uneori concurente, reflecŃiafilosofică păstrează întreaga sa vigoare. Cu ceea ce serecunoaşte a fi numit sfîrşitul ideologiilor şimondializarea, apare o nouă eră a suspiciuniipropice îndoielii şi meditaŃiei filosofice. Mai mult caniciodată este necesar a întreprinde un examen critical idolilor pieŃii, ai finanŃelor, ai comunicării, înaintede a elabora noi modele ale gîndirii şi de a reconstruinoi teorii politice care servesc de fundament acŃiuniicetăŃenilor. Că împărtăşim sau nu principiile lor şipresupoziŃiile lor, emergenŃa unei filosofii sociale, acercetărilor centrate pe recunoaştere, pe linialucrărilor lui Axel Honneth sau elaborarea unei eticia grijii, de exemplu, urmăresc să răspundă uneiaşteptări a contemporanilor împărŃiŃi întrerevendicarea unei libertăŃi individuale şi exigenŃadreptăŃii. Demultiplicarea schimburilor şimijloacelor de comunicare, sînt deopotrivă propiceunei reflecŃii asupra identităŃilor, genurilor,frontierelor.
Filosofia franceză de astăzi participă la aceastămişcare şi cu toate că anumite curente ale gîndiriiasupra genului sînt direct importate din StateleUnite şi se supun în parte unui fenomen de modă,tematicile reflecŃiei nu constituie o simplă reluare, cisînt reînnoite plecînd de la o integrare a conceptelorfoucaultiene ale preocupării de sine sau a dez-identificării. Filosofia corpului şi reflecŃia asupraputerii proprii se dezvoltă Ńinînd cont de simŃuri şide sensibil pe care o anumită tradiŃie spiritualistă aavut tendinŃa să o lase deoparte sau să o gîndeascădoar în cadrul fizic tăindu-i rădăcinile salesociale şi politice. FaŃă de atomizarea inerentă modeisocietăŃii profund individualiste, necesitatea impunea Ńine con de dimensiunea colectivă a practicilor şide a elabora noi modele politice. SpeculaŃiile actuale
de multitudine iau act deaceastă exigenŃă contemporană de a gîndideopotrivă unitatea şi diversitatea unei lumi
sată pe atît de clivată. Ea dovedeştevitalitatea gîndirii filosofice care îşi are resursele înrădăcinile ve
ul multora din zilele noastre a ocupat un loccentral la Machiavelli, Hobbes şi mai mult la Spinozacare serveşte de referinŃă majoră în domeniu.
. Conduce revista
Jaquet amintim: ,Quintette, 1991;
Kime, 1997; , PUF, 2001;
, PUF, 2004;, Publications de la
Sorbonne, 2005; , PUF, 2010;, PUF, 2010. A
coordonat mai multe volume colective, din careamintim:
, Kime, 2000; , Kime,2003;
, L'Harmattan, 2004;, Publications de
la Sorbonne, 2006. A publicat zeci de studii în revisteprecum: "Revue philosophique", Les Etudesphilosophiques", "Confines".
: -
s
psiho
t
în jurul conceptului
pe cîtde meti
chi, întrucît conceptul de multitudinepe gust
Philonsorbonne
o
Le DesirSub specie aeternitatis, étude des
concepts de temps, durée et éternité chez Spinoza,Le Corps L'Unité du corps
et de l'esprit. Affects, actions, passions chezSpinoza Les expressions de lapuissance d'agir chez Spinoza
Philosophie de l'odoratBacon et la promotion des savoirs
L'Héritage baconien au XVII et au XVIIIsiècles Fortitude et servitude
Les significations du "corps" dans laphilosophie classique LesFacultés de l'âme à l'âge classique
Spinoza rămîne perfect actualBogdan Mihai MANDACHE
Chantal JAQUET
Se poartă multediscuŃii despre rosturile filosofiei în zilele noastre. Careeste locul filosofiei în ansamblul interogaŃiei şi al reflecŃieiumane? Ep ca noastră este una propice filosofiei? Caresînt speranŃele contemporanilor noştri faŃă de filosofie?
CRONICA 3
-
-
rbi ca Spinoza, ideile, ca oricelucru, au un
V, 29,
A concepe unlucru sau un gînd
u
e
,
,
e
SînteŃi autoarea mai multor cărŃi despre Spinoza, acărui filosofie a fost şi tema tezei de doctorat. Este Spinozacontemporanul nostru? Vă rog să faceŃi cîteva remarciasupra conceptului de "sub specie aeternitatis" îngîndirea lui Spinoza.
conatus
sub specie aeternitatis
sub specie aeternitatis
sub specie aeternitatis
Spinoza rămîne perfect actual, şi are sens să-lînŃelegem ca pe un contemporan. Într-o manierăgenerală, gîndirea trecutului nu este dintr-o datădepăşită. Există o viaŃă a ideilor care excede apariŃialor istorică dată. ForŃa de adevăr continuă săproducă efecte dincolo de sfera temporală din careau apărut. Pentru a vo
, altfel spus ele se străduiesc săpersevereze în fiinŃa lor şi continuă să se afirme şisă-şi croiască drum în spirite în funcŃie de propriaputere. Nu orice idee filosofică va trece în modnecesar dincolo de momentul naşterii sale: ea poatesă apară foarte repede ca fiind datată în virtutea uneieficienŃe limitate sau din cauza slabului conŃinut înadevăr, ea poate fi, dimpotrivă, de o eternăactualitate. Spinoza ne aminteşte în scolia din
că noi putem concepe lucrurile ca fiind actualeîn două moduri, în relaŃie cu un anume timp şi unanume loc, pe de o parte, şi , pede altă parte. Trebuie deci să distingem o actualitatetemporală de o actualitate eternă.
, înseamnăpentru Spinoza a-l concepe ca adevărat sau real, şi a-i percepe necesitatea nu în relaŃie cu un loc şi untimp date, ci în calitatea că ea este conŃin tă înDumnezeu, substanŃa absolut infinită, şi urmeazănecesităŃii naturii sale. În acest sens, filosofia luiSpinoza ne permite să gîndim deopotrivă în manierăistorică, analizînd modul în care oamenii sestrăduiesc să păstreze în fiinŃa lor şi să afirmeputerea lor în durată, Ńinînd cont de afectele lor şi deacŃiunea cauzelor exterioare, şi în manieră eternă,înŃ legînd că fiecare nu face decît să devină ceea ce
este din întreaga eternitate şi că el exprimă înexistenŃa sa esenŃa activă aşa cum este înŃeleasă înmod necesar în esenŃa lui Dumnezeu asimilatăNaturii.
De atunci, filosofia lui Spinoza, invitînd la aconsidera lucrurile sub privirea eternităŃii, conferăoamenilor o extraordinară putere, pentru că ea seprezintă ca o meditaŃie nu asupra morŃii ci a vieŃiieterne. Concepînd lucrurile ,spiritul ia cunoştinŃă de propria eternitate, în sensulcă el cunoaşte lucrurile în manieră adecvată.Niciodată adevărul nu ar şti să moară. Iată pentru cecunoaşterea, înŃelegerea, atîta vreme cît esteconstituită din idei adevărate, rămîne, dăinuie.Astfel noi simŃim şi noi experimentăm că sîntemeterni. Această putere a spiritului, care poate învingemoartea nu se acompaniază de o retractare sau deun dispreŃ pentru corp. Dimpotrivă, aptitudinea de agîndi este corelativă aptitudinilor corpului de aacŃiona cum o demonstrează propoziŃia 39 dinV: "Cine are un corp în stare de foarte multe acelaare un suflet a cărui cea mai mare parte esteveşnică".
Spinoza incită deci la a medita asupra put riicorpului şi la o spori pentru a o augmenta pe cea aspiritului. Nimeni nu ştie ceea ce poate corpul, scrieîn ,III, II, şi această formulă, care l-a fascinat peDeleuze, este în mare parte la originea reînnoirii înFranŃa a filosofiei corpului şi a simŃurilor. Carteamea, , PUF, 2001, a cărei a doua parte esteconsacrată examenului puterii, artistice, etice şisexuale a corpului este fundamentată pe un modelspinozist. Este vorba de a gîndi corpul prin corp şide a analiza aptitudinile proprii, în tehnicilecorporale, dans, body art, artă carnală şi în joculdorinŃei şi raporturile între masculin şi feminin.
Etica
Etica
Etica
Le Corps
tertium non daturSpiritul şi corpul
-Cum se manifestă unitatea corpului şi a spiritului înfilosofia lui Spinoza?
- Aici mai mult, filosofia lui Spinoza păstrează oactualitate remarcabilă, căci ea substituie gîndireaunităŃii spiritului şi corpului. Spiritul şi corpul nuexistă ca două substanŃe distincte şi intim legateinteracŃionînd prin intermediul glandei pineale cumcredea Descartes. În adevăr, doar omul există înunitatea sa. Astfel, pentru Spinoza, spiritul şi corpulnu sînt decît unul şi acelaşi individ că îl considerămcînd sub atributul gîndirii, cînd subatributulpercepŃiei. Altfel spus, corpul şi spiritul nusînt decît două expresii fizice şi mentale ale uneia şiaceleaşi fiinŃe. Spiritul pentru Spinoza nu este nimicaltceva decît ideea de corp. El nu este un receptacol,un loc al ideilor, şi nu le preexistă, fără de care ar fi oanvelopă goală; el nu este o facultate prealabilăproducerii de idei, căci atît timp cît o idee nu a fostformată, nu putem avea certitudinea
tă pentru ceideea în calitate de concept format prin actul de agîndi este primă şi constituie spiritul. Dar aceastăidee care este spirit este ideea a ceva. Obiectul săuprim este corpul şi tot ceea ce îl afectează. În adevăr,expereienŃa noastră primă se bazează pe faptul cănoi simŃim că un anumit corp, al nostru, este afectatîntr-un foarte mare număr de maniere. Astfel prinideile de afecŃiune a corpului înglobînd deopotrivănatura corpul nostru şi cea a corpurilor exterioarese constituie spiritul. l nu estenimic altceva decît o manieră de a gîndi corpul. Elexprimă atributul gîndirii, ceea ce corpul exprimăsub atributul percepŃiei. Din acest fapt, aceste douăexpresii ale unui şi acel aşi individ sînt în modnecesar corelate, căci ordinea de conexiune a ideiloreste aceeaşi ca ordinea de conexiune a lucrurilor.
a corp trebuie perceput de spirit, fiecă aceasta este într-o manieră clară şi distinctă sauconfuză, căci afectarea corporală şi ideea ac
ctări nu sînt decît unul şi acelaşi lucru. Astfelspiritul şi corpul nu interacŃionează prin unul asupraceluilalt, ele acŃionează şi lucrează împreună. Eleexperimentează unul în registrul gîndirii, celălalt alpercepŃie
Această doctrină a fost calificată pe nedrept de"paralelism psihofizic", în vreme ce Spinoza nufoloseşte acest termen şi vorbeşte mai curînd deegalitate între puterea de a gîndi a spiritului şi deacŃiune a corpului pentru a exprima corespondenŃalor. S
ideea unei cauzalităŃi reciproce şi a uneiinteracŃiuni între spirit şi corp care se deschideasupra unor contradicŃii insolubile, căci, nu vedemcum o substanŃă imaterială şi imperceptibilă poateexercita o acŃiune asupra unei substanŃe materiale şiperceptibile datorită heterogenităŃii lor de natură şiincomensurabilităŃii lor. Cu toate acestea, termenulde paralelism, care a fost inventat de Leibniz pentrua califica propria doctrină a raporturilor corp/spirit,nu se potriveşte pentru a da seamă de teoria luiSpinoza, căci el induce o dualitate între liniile carenu se taie, şi el maschează unitatea pe care monismullui Spinoza invită la a-l concepe. Sigur, acest monismnu este reducŃionist şi nu are nimic a face cutentativele de a face să apară spiritul plecînd de lacreier şi corp. Unitatea psihofizică se declină dupădouă expresii ireductibile una la cealaltă. Din acestmotiv, Spinoza deschide o cale de reflecŃie originală,căci el autorizează pluralitatea discursurilor şiabordărilor. Se poate astfel explica omul în calitatede corp bazîndu-ne pe fizică, biologie şineurobiologie sau în calitate de spirit, referindu-ne lapsihologie, psihanaliză. Aceste două tipuri dediscurs nu sînt exclusive unul faŃă de celălalt, căci eleconstituie moduri de abordare legitimă a unuisingur şi acelaşi fenomen, cu condiŃia să rămînă îndomeniul propriu şi să nu ducă în sfera atributuluigîndirii categorii care Ńin de atributul percepŃiei.Această abordare plurală a unei realităŃi unice estefecundă în mod deosebit în ceea ce priveşte gîndireaasupra corpului, căci ea conduce la a-l trata ca pe unobiect de reflecŃie în întregime şi să se intereseze deproprietăŃile sale şi să le ia în con iderare fără a fineîncetat
face să apară noi obiecte filosofice, pecare autorul nu le-a tratat ca atare, dar estepermis a se constitui făcînd să cadă bariere aleprejudecăŃii.
asupraaptitudinii omului de a o produce. Ia
uiÎn definitiv, spiritu
ui
Totceea ce ajunge l
esteiafe
i a ceea ce ajunge la individ.
igur, termenul de paralelism are meritul de aexclude
ssub lovitura unei viziuni spiritualiste a
lumii. De aceea pe linia modelului spinozist, esteposibil de a
( )
Eticii
va urma
Chantal JAQUET:ReflecŃia filosofică păstreazăîntreaga sa vigoare
August 1020
Prezentare şi interviu realizate deBogdan Mihai MANDACHE
CRONICA4
147. ROSSI, OTAVIO.Bresciae, Per Bartolomeo Fontana, 1616,
14+340+8 p.; format 8°.V. Graesse, V, 1, p. 169.
148. Russia seu Moscovia itemque Tartaria. Commentariotopographico atquae politico ilustrata. Lugdunum Batavorum,ex officina Elseviriana, 1630. 336 p.; format 16°.
12-14, 246, 247, 248, 258,259.
149. , exemplarul al doilea.
150. SAINT ROMUALD, PIERRE DE.
Paris, François Clousier, 1660. Vol. I 22+686+30 p.; Vol.II – 18+600+24 p.; Vol. III – 14+484+96 p.; format 16°.V. Cornelius à Beughem, p. 338.
151. SANSOVINO, FRANCESCO.
Venetia, Presso SebastianoCombi et Gio; La Nou, 1654; Vol. I – 14+471 f.; Vol. II –522+12 f.; format 8°.V. Cornelius à Beughem, p. 423.
.Gysii a.d. D. V. die XIV, Martii. 1704”.Foaia de titlu – vol. I verso, brazon gravat.
152. SANNAZARO, IACOPO,Pavia,
Appresso Andrea Viani, 1596. 12+573 p.; format 16°.
153. SAXONIA, HERCULES PATAVINUS.
„Ex typotraphia Francisci Grossi 1619”.
154. SCALIGER, JOSEPHUS JUSTUS.Argentoratum, Impresis
Ioachimis Bockenhofferis, 1655. 14+462 p.; format 16°.
Le memorie bresciane, opera istoricaet simbolica.
Idem
Abrégé du trésorchronologique et historique... extrait par l'auteur lui-même, 3vol.
Historia universaledell'origine, guerre, et imperio de Turchi... Accresciuta... dalconte Maiolino Bisaccioni... 2 vol.
Proemio dell'arcadia...novamente correta... da Thomaso Porcacchi...
Prognoseonpracticarum libri II... novi, reconditi... a Leandro VailatoCremensi...
Castigationes etnotae in Manilii Astronomicon...
Foaia de titlu gravată de Cesar bassano. Numeroasegravuri în text.Legătură în piele.
Ştiri privind istoria României: pe foaia de titlu –portretul lui Mihai Viteazul; p.
Foaia de titlu gravată.Legătură în pergament.
Legătură în piele.
Semnături: Pe foaia de titlu: „F. A. Conseror, Studiis C
Legătură în pergament.
Legătură modernă.
vicentia, Franciscus Bolzeta, 1620; 2+234 p.pe două coloane; format 4°.Pe ultima pagină:Pe foaia de titlu sigiliu oval, coroana cu 7 vîrfuri, litera„N” şi numărul „412”. Mai jos o semnătură „DiGiov(anni) Dom(enico) foschi Cirurgo”.Legătură în pergament.
Pe foaia de gardă, sigiliu rotund în tuş: „Ex Bibl. ad aed.Mar. Magdal”.
III – 2659
I – 2166
I – 2168
I – 2162
III – 2667
I – 2072
V – 78
Legătură în pergament. Legată împreună cu lucrarealui Manil
Basilea, Henric-Petrinos, 1628. 1856+110+60+85 p. pedouă coloane; format 4°.Semnături: Pe coperta verso: Kalman IanoÎnsemnări manuscrise în text.Legătură în pergament.
Semnături: Pe copertă verso: „H. M., 1
„Samuel Vidaj.Samuel Herrmannus Coll. Partzia TransylvanusNorimbergae Anno 1626, 28 Apr. Imper 3. 7. In crudamateria”. După prefaŃă: „fl. 6. Empt a R. D. SamueliHermannio, Diacon Danossienso Ao 1645 A. B. m.p.”.Însemnări: Pe copertă verso: „ab 42 Stu
Legătură în pergament cu ornamente presate şi cuînsemnarea: „S.A.S. 1626”.
Legătură în pergament. Legată împreună cu „Electalogica” de Ch. Nassius.
Însemnări: Pe coperta a doua, verso: „Annotataquadam qui procul est oculis procul est a liminecordis”.Legătură în pergament. Legată împreună cu„Metaphysica exemplaris” de acelaşi autor.
Legătură în piele.
Pe foaia de gardă şi pe coperta a doua verso:„Sigismundus Kuz. Ao 1660”. Pe foaia de gardă:„Samuelis Allatis et filli libro quod autem...”. Alt scris:„Stepanus Budahaz m.p.”.Legătură în pergament, un vechi manuscris cu iniŃialeîn albastru şi roşu.
ius „Astronimicon”.
155. SCAPULA, IOANNES.
si.
156. SCAPULA, IOANNES.Basilea, Sebastianus Henric-Petri, 1615 (?). 6+2610+169 p.;format 8°.V. Graesse, VI, 1, p. 290.
, 20 MartinBekely”; alt scris: „Petri B.; Hari m.p.”; alt scris: „Denarios2-40. Comp. in auctioni Claudiop. 1783, 21 a Maji”; alt scris:„1784... da...”.Pe foaia de titlu: „Emit... hoc B. F. Ao... 71 feb 6 a D.Samueli, Diacono Danossieniis”. Alt scris:
dia faciunt unummiliare germanicum”.Pe foaia de titlu: „A. XI, 1”.
157. SCHARFIUS, IOHANNES.. editio quinta. Witteberga, Impensis
haeredum D. Tobiae Mevii. Typis Michaelis Wendt, 1649.14+336+30 p.; format 16°.
158. SCHARFIUS, IOHANNES.
Witeberga, Impensis Balthasaris Mevii. Typis IohannisHaken, 1647. 14+224+12 p.; format 16°.
159. SENECA, L. ANNAEUS.. Lugdum. Batavor., Ex Officina Elseviriana, 1639.
718 p.; format 16°.V. Graesse, VI, p. 346.
160. SENECA, L. ANNAEUS.
Lugdum. Batavor., Ex Officina Elseviriana, 1639.442+144 p.; format 16°.V. Graesse, VI, p. 346.
161.
. . Colonia Agrippina,Ioannes Kinckius, 1627, 262 p.; format 16°.
II – 2886
V – 397
III – 3538
II – 2274
I – 2274
I – 2076
I – 2077
Lexicon greco-latinum novumcum Iacobi Zwingeri, graecarum dialectorum hypotyposis.
Lexicon greco-latinus novum...
Metaphysico exemplarisseu prima philosophia
Pneumatica seuPneumatologia hoc est scientia spiritum naturalis. Editiotertia.
Epistolae et quaestionesnaturales
Suasoriae, controversiae cumdeclamationum excerptis. Ex ultima Andreae Schottirecensione,
Trageodiae
SENECA, L. ANNAEUSCORDUBENSIS
patrimoniu naŃional
Cătălin BORDEIANU
Carte-tezaur,cinste cui te-a p strat!ă (X)
CĂR I RARE DIN SECOLUL AL XVII-LEAł(VII )I
August 1020
Magia cereascăphilosophia perennis
Bogdan Mihai MANDACHE
În urmă cu cîteva luni prezentam o iniŃiativălăudabilă ( una din multele!) a Editurii Herald, dinBucureşti, anume publicarea primului volum din
de Heinrich CorneliusAgrippa von Nettesheim. De curînd frumoasa şibenefica iniŃiativă a editurii bucureştene a capătat
, colecŃia "Quintaessentia", traducere, note,comentarii şi anexe deMaria Genescu. Cumaminteam şi în articoluldespre
că lumeaeste triplă (elementală,cerească şi intelectuală), iardin acest motiv
este în treipărŃi, fiecare parte fiindconsacrată unei lumi, uneimagii: magia naturală,magia cerească, magia
ceremonială.magia naturală în
viziunea sa nu se reducea doar la naturală,făcînd loc conceptul aşa cum îl înŃelegeaFicino. Cartea a do
merologie simbolică, în vreme ce a treia era desprenecesitatea, virtutea şi utilitatea religiei.
, Agrippa scria că "magia esteun har care are o putere foarte mare, căci este plină demistere limpede revelate şi care presupune o cunoaştereprofundă a celor mai tainice lucruri, a firii lor, a puterii,a calităŃii, a substanŃei, a efectelor acestora, adeosebirilor precum şi a raporturilor dintre ele. Oraceasta este adevărata ştiinŃă, filosofia cea mai înaltă şimai plină de mister. Într-un cuvânt, magia reprezintădesăvârşirea şi împlinirea tuturor ştiinŃelor naturii, căciorice filosofie bine întemeiată are ca părŃi fizica,matematica şi teologia"tripartită a cărŃii sale.
Primele capitole ale cărŃii a doua sînt desprenecesitatea de a cunoaşte şti nŃele matematice, desprenumere şi virtuŃile lor, despre potenŃele pe care le aunumerele în lucrurile fireşti, cît şi în cele nefireşti. PentruAgrippa ştiinŃele matematice aveau o mare însemnătateîn magie, tot ceea ce se întî plă fiind guvernat denumăr, "magicianul trebuie să fie un bun cunoscător alfilosofiei naturale, al matematicii, precum şi al tuturorştiinŃelor ce decurg din acestea, cum sunt aritmetica,muzica, geometria, optica, astronomia. Prin număr seajunge la descoperirea şi înŃelegerea tuturor lucrurilor cepot fi cunoscute; prin el se ajunge pe cel mai scurt drumla profeŃia firească. Cînd se va şti cum să se îmbinenumerele cuvântului rostit cu numerele divine,potrivindu-le în aceeaşi consonanŃă, se vor putea împlinilucrări minunate şi se vor dobândi cunoştinŃe uimitoare
În concepŃia lui Agrippa, numerele simple semnificăcele dumnezeieşti, următo
rele de la unu la doisprezece, fiecare număr fiindanalizat împreună cu scara lui; în toate consideraŃiilesale asupra primelor numere şi a însuşirilor acestora,Agrippa face numeroase referinŃe la Pitagora şi
Interesante sînt şi notaŃiilefilosofului şi magicianului renascentist despre valorilenume , despre armonia muzicală, despresunet, concordanŃa sunetelor, despre armonia corpuluiomenesc. Fiind o carte despre magia cerească era firescca o parte semnificativă să fie despre influenŃaplanetelor, observarea stelelor fixe, Soare ş ună, despreCasele Lunii, Imaginile Zodiacului, reprezentărileplanetelor, despre Sufletul Lumii şi Corpurile Cereşti.Agrippa era convins că sufletele corpurilor cereştitransmit puterile către lumea sensibilă, virtuŃile globuluipămîntesc avînd şi ele o cauză cerească; poate aşa seexplică şi încrederea sa că InteligenŃa Omului parvinepas cu pas în Lumea Inteligibilă, devenind asemănătoarecelor mai sublime spirite şi inteligenŃe.
este o fericită sintezăa cunoştinŃelor vremii, regăsind în paginile eiînvăŃăturile lui Moise, Pitagora, Democrit, Orfeu, Platon,Plotin, ale altor învăŃaŃi ai lumii antice, dar şi ai lumiimedievale. te totodată o strălucită întruchipare astrădaniilor omului din zorii modernităŃii de a-şi explicalucrurile, de a le afla cauzele şi determinările. Nimic nujustifică privirea uşor ironică şi "îngăduitoare" a celor deastăzi care nu reuşesc să treacă de simpla umbră a unortehnologii şi informaŃii din care nu reŃin mai nimic
care cred că le deschid accesul către Cunoaştere,fără a căuta să înŃeleagă nimic din paşii iluştrilorînaintaşi!
Filosofia ocultă sau magia
Magiacerească
Magia naturală
noicontururi prin publicareavolumului al II-lea:
,Agrippa considera
În prima carte, Agrippa vorbea despre artade a folosi simpatiile naturale;
o filosofieui de ,
ua era mai ales un tratat denu
În primelepagini ale
, explicînd astfel structura
i
m
".arele capitole fiind despre
nume
la a safilosofie a numerelor.
rice ale literelor
i L
Cartea
Ea es
, dardespre
De occultaphilosophia
Magiei naturale
De occulta Philosophia
spiritus
5CRONICA August 1020
Este trecătorul. Văzătorul. Visătorul fervent.Exploratorul. Obosit, prăfuit de drum. Păstrează unsurâs sau păstrează o lacrimă. Încrezător.Deznădăjduit. Uneori este centrul poveştii, centrulimaginii. Alteori merge aproape neobservat, ca oumbră solitară ce-a obturat pentru câteva clipecadrul. Ca o existenŃă fulgurantă. Este cel alungat.Cel plecat. Cel rupt. Cel care s-a rupt. Străinul. Estecel ce poartă un dor înlăuntru. Cel care-şi refuzăacelaşi dor. Duce cu el fibra genetică a unei seminŃii,imposibil a fi distrusă pe oricare alte meleaguri vacălca. Încearcă să pătrundă printre ceilalŃi, săgândească precum ei, dar el este altfel. Iar acest„altfel” este pavăza lui şi este neputinŃa lui. Caută săuite sau se străduie să-şi păstreze amintirile. Seconfruntă cu ceea ce-l înconjoară şi cu sine însuşi.Un fugar. Un rătăcit. Un lunatic. Călătorul.
Prin esenŃa sa omul este un călător, aşa cumesenŃa umană cuprinde şi efemerul sau zbatereaîntre spaŃiul văzului şi cel a nevăzutului. ViaŃapurcede de la micile călătorii din pruncie cânddescoperim limitele odăii pitice, aflaŃi fiind încă pe„patru picioare” (să ne amintim aici ipostazaomenească descrisă în ghicitoarea Sfinxului dinTheba). Şi ne poate aduce în străfundurilepământului în căutarea „miezurilor” sau în înălŃiminebănuite, dincolo de planetă albastră spre adescoperi – acum când suntem pe două picioare –ne-limita universului. Literatura de călătorie face unsegment aparte atât în câmpul domeniului literar câtşi în cel al criticii de specialitate. Pornind de ladescrierile istorico-geografice ale lui Herodot,trecând prin jurnalele marilor descoperiri dinsecolele al XV-lea şi al XVI-lea sau prin paginileromanticului Chateaubriand şi până la explorărilefantastice ale lui Jules Verne sau ale lui IsaacAsimov, cel care reconstituie o întreagă civilizaŃieîntr-un viitor ficŃional, populaŃia călătorilor esteextrem de diversă. Se conturează astfel un arhetipcare naşte pe parcursul istoriei noi psihologii.Felurite sunt şi peisajele care se perindă prin faŃadrumeŃilor, precum o enormă carte a lumii în care eiintră şi pe care o contemplă. Însemnare de cronicăsau prilej pentru povestiri romaneşti, călătoriafascinează pe cel care se adânceşte în ea, cel care-(şi)urmează calea; îl ia cu ea, îl face visător, îl face săuite, îl trezeşte, îl întăreşte sau îl face sclavul ei. Acălători înseamnă pe de o parte a vedea peisaje, a-ivedea pe ceilalŃi, dar înseamnă şi a fi văzut de cătreceilalŃi. Înseamnă a pune în congruenŃă bagajulinformaŃional şi fiinŃa pe care le posedăm deja (de laînceput, de-acasă) cu ceea ce întâlnim pe drum. Iarcei care-i întâlnesc pe drumeŃi, la fel, vor alăturatrăsăturile civilizaŃiei lor aceluia care nu vine dintreei. Identitate şi alteritate – iată cele două profiluricare conturează un călător. El (identitate) estealteritate pentru cei între care ajunge, iar principiulreciproc este deopotrivă valabil. Două rezultate potsă reiasă din apropierea identităŃii de alteritate:asimilare sau excludere (confruntare). Cel care vinede departe poate fi acceptat de Ńara cea nouă, sepoate acomoda, îşi poate însuşi gândirea din acestelocuri până la un anumit punct. În mod contrar, estela fel de posibil ca Ńara cea nouă să rejectezeindividul sosit, el neputând să pătrundă în „clima”ei. În ambele cazuri însă călătorul va purta în elimaginea lumii din care vine, în orice lumină aceastas-ar reliefa – luminoasă sau înnegurată. Este vorbadespre acel dor pe care-l descriu mereu scriitorii saucercetătorii când îl portretizează pe Ulise, cel maicunoscut şi cel mai complex călător din toatetimpurile.
Figura mamei care-şi ucide copiii spre a-lpedepsi pe soŃul necredincios a fascinat antichitateaşi s-a rostogolit ca un bulgăre de foc explodând pescenele sau ecranele contemporane şi în paginileliteraturii moderne. Cercetătorii din numeroasedomenii au analizat resorturile exterioare şi mai alespe acelea interioare ale femeii pătimaşe în sute destudii corelând personajul nu doar cu teatrul şiliteratura, dar şi cu psihologia, antropologia sau
sociologia. Însă oricât de bogat ar fi caracterulMedeei câteva fire principale se reliefează în acesta:patimă, răzbunare, egoism, maternitate, toate secontopesc într-un singur spirit, atingând limita spreneverosimil, de altfel urmând „dulcele stil”euripidean. Interpretările mitului au fost din celemai felurite, unii apără fapta mamei care în opinialor îşi apără copiii, alŃii dezaprobă punând fapta încontul nebuniei, sentiment care ar stăpâni-o peprotagonistă. Euripide misogin sau... feminist? –sunt întru totul îndreptăŃiŃi să se întrebe actori,regizori, scriitori sau critici. Atragem totuşi atenŃiaasupra modului în care este privită Medeea, unii îngeneral rezumându-se la caracterul descris detragedianul grec. Dar o astfel de privire nu estesuficientă, căci Medeea nu începe odată cu geloziace-i creşte în inimă în cetatea Corintului din careulterior este alungată. Ea începe în Colhida, eatraversează povestea argonauŃilor, intră în alcovullui Egeu de unde pleacă din nou pe căi necunoscute,până ajunge în Ńara de origine. Biografia ei ar trebuisolid cercetată înainte de a lansa orice judecată înceea ce priveşte acŃiunile pe care le comite.
propiate divine: estenepoata dreaptă a lui Helios şi a oceanidei Perse,este nepoata vrăjitoarei Circe şi este fiica lui Aetes(fratele lui Circe, regele Colhidei). În dicŃionarele depersonaje mitologice statutul ei este stabilit ca fiindîn prinul rând acela de vrăjitoare caucaziană. AşadarŃara în care se naşte este departe de aşezările eline. Oslujeşte pe zeiŃa Hekate care o protejează şi oinspiră. ViaŃa sa se scurge precum cea a unui Ulisefeminin ceva mai pătimaş: se îndrăgosteşte de Iasonpe care-l ajută să ducă la capăt muncile la care-lsupusese tatăl ei, va fura Lâna de Aur împreună cuel şi va fugi din locurile de baştină îmbarcată peArgo. De-acum, motorul crimelor se dezlănŃuie: îşiomoară fratele mai mic, pe pentru a scăpade tatăl care o urmărea pe mare; înapoiaŃi la Iolcus,îl ucide indirect pe uzurpatorul lui Iason, pe unchiulsău Pelias, sfătuindu-le pe fiicele acestuia să-l fiarbăîntr-un ceaun imens în schimbul dobândirii tinereŃiiveşnice. AlungaŃi de fiul lui Pelias,înspăimântat de mâna ei de fier, se stabilesc înCorint, unde nu după mult timp înşelată de soŃ,Medeea se răzbună stârpindu-i logodnica şi cei doibăieŃi. Fuge pe calea Soarelui la Athena unde devinesoŃia lui Egeu căruia îi dăruieşte doi fii. Unul este
, iar pe al doilea i-l dăruieşte prinfarmecele pe care le aruncă asupra sterpului Egeu şiasupra Aethrei; acesta din urmă e Tezeu. Când,ajuns la maturitate, Tezeu este găzduit la curtea luiEgeu, colhidiana va face tot ce-i stă în putinŃă pentrua-l alunga recunoscând în el pe vlăstarul unui vechinopŃi de dragoste, vlăstar care însă i-ar fi putut puneîn pericol poziŃia şi propriul fiu. Stârnind uraathenienilor şi chiar a soŃului, strania femeie va luaiar drumul mării, ajungând în Italia unde îi vaînvăŃa pe autohtoni să farmece şerpii. Nici Italia nuva fi o casă îndeajuns de bună pentru ea, căciurmătoarea ei oprire este în Asia, unde după mituripremergătoare variantei euripidiene, ea secăsătoreşte cu un mare rege alături de care vaîntemeia o nouă Ńară. În cele din urmă, neliniştea oîndreptă spre casă. Sfârşeşte într-o aparentă pace, caşi eroul , împăcându-se cu tatăl ei şi trăindpentru totdeauna alături de el, până când este ridicăîn rândul zeilor şi va rămâne în însoritele CâmpiiElizee.
Hesiod o numeşte „fecioara cu glezne frumoase”,Diodor din Sicilia o vede tot ca pe o fecioară care, dedata aceasta, este rătăcitoare pe Ńărmurile MăriiNegre, iar Ovidiu îi reŃine caracterul ciudat, exotic.Prin urmare, pribegia este o stare ce apasă paşiiMedeei, iar ochiul public o Ńintuieşte, aşa cum peCassandra în trecut o poziŃiona, la periferiasocietăŃii. De ce? Pentru că este străină, o străină careare şi darul farmecelor (în paralel, Cassandra„suferea” de boala profeŃiei). Şi, mergând cudeducŃia mai departe, se ştie despre ea că şi-aîndreptat farmecele întotdeauna în sens negativ(omoruri, intrigi) ceea ce determină un sentimentsuspicios în ceea ce o priveşte. Cine este Medeea, seîntreabă mii de voci. În general, în teatru regizorii îşidoresc să evidenŃieze fie monstruosul, fie umanuldin această femeie care se pare că nu i-a pus pegânduri doar pe corintieni, ci îşi perpetueazăenigma îmbinării perfecte dintre normalitate şiviolenŃă extremă până în ziua de azi. Fapta Medeei
Medeea are origini a
Absyrtus
Acastus,
alei, pe nume Medos
Odiseei
trebuie întotdeauna contextualizată. Ea este ostrăină în oraşul unde a poposit cu soŃul ei. Înmomentul în care piesa lui Euripide începe, femeiaeste deja stigmatizată de ceilalŃi locuitori din priviri,pe de o parte pentru că ea însăşi vine dintr-un poporpe care localnicii îl considerau barbar, despre careconrintienii îşi pot imagina orice, iar pe de altă partepentru că deja se află într-o dispută cu Iason şi ochiiei arzători caută pretutindeni pe rivala sa, tânărafiică a regelui. Medeea este o ameninŃare pentru toŃi,nu doar pentru cuplul adulter.
Inclusiv poziŃionarea casei indicămarginalizarea ei. Euripide notează: „AcŃiunea sepetrece la Korinthos, în faŃa palatului regal. Lângăacesta se află o construcŃie mai modestă, locuinŃaMedeii” casa ei este chiar înafara oraşului. ÎnŃelegem aceasta deoarece stăpâna îiporunceşte la un moment dat unei servitoare să oînsoŃească până la Corint, spre a-şi surprindebărbatul în iureşul distracŃiei. În film se opteazăpentru o locuinŃă mai înaltă, austeră, aflată lapoalele unui deal sterp unde în depărtare seîntrevede cetatea regelui Creon. Ferestrele sunt miciasemenei unor ochi orbi din spatele căroraspionează străina. De altfel, ferestrele de micidimensiuni, oblonite, sunt recurente în realizărileregizorului italian. În montarea lui Jacques Lassalle,Medeea iese dintr-o „ascunzătoare” – o movilă denisip care pare că adăposteşte galerii subterane deunde ies şi pe unde intră personajele care au dreptulsă stea acolo. Prin gaura deschisă pot păşi doar ceicare fac parte din lumea Medeei: copiii, doica,pedagogul şi evident, eroina. Doica şi pedagogul îisunt supuşi, îi aparŃin prin tradiŃie, prin lege socială,iar copiii sunt nevinovaŃi, lipsiŃi de apărare şi suntcarne din ea, îi apaŃin prin legea firii. CeilalŃi (Iason,Creon, Vestitorul, Femeia corintiană) vin dinîmprejurimi pe calea apei sau din umbra plajei.Niciodată nu pătrund în grotă colhidienei. În spateleacestei găuri de cârtiŃă se ridică zidurile strivitoareale palatului regal (curtea interioară a PalatuluiPapal din Avignon). Acest loc umil, asemeni uneiguri deschise spre adâncuri, ar putea fi asociat şi cuun mormânt. Regizorul speculează aceastăsemnificaŃie. Din grota întunecată ies mama şi ceidoi băieŃi, albi, într-o lumină albastru-cadaverică, înscena finală când Euripide o salva pe Medeea într-un car de foc, trimis de unchiul Helios, în care suntalungite şi trupurile neînsufleŃite ale vlăstarelor luiIason. Regizorul schimbă procedeul euripidian
cu o metaforă mult mai frumoasă: mamaşi fii ei calcă încet pe un pod lung întins peste apacare scăldă mereu Ńărmul şi zidul palatului. Tatălnu-i poate atinge, el se prăbuşeşte prin apă, lacrimileconfundându-i-se cu picăturile care se preling pefaŃa lui. Din nou Lassalle a urmărit distanŃa dintreEa şi CeilalŃi, dintre tangibil (realitatea imediată,omenescul) şi intangibil (cei care s-au ridicat prinviolenŃă la sacru). Medeea pleacă, îmbrăcată precumo mireasă din Vestul asiatic (loc unde ea îşi arerădăcinile). Ea părăseşte un spaŃiul străin (aici) cătreun altundeva (spaŃiu nu mai puŃin străin). Trupurilese pierd în întuneric, iar vocea călătoarei se aude dince în ce mai pierdută: „Nu se poate! Zadarnicîmprăştii cuvinte!”. Nici danezul Lars von Tier nuomite specularea distanŃei dintre zona Medeei şi ceaa Corintienilor. Casa protagonistei este pipernicită,seamănă cu o colibă ai cărei pereŃi se înăbuşă subacoperişul înalt şi este departe de zidurile palatuluide piatră cenuşie care se ridică maiestuos pe Ńărmulmării. Străina nu întrece niciodată o anumită linieimaginară care marchează limita până unde se poateapropia de locurile regelui. Când după un drumchinuitor prin soare Medeea cu spatele puŃin aplecatvine să-i ceară iertare lui Iason pentru că a fost preaorgolioasă şi necugetată, ea se opreşte departe deimpunătorul castel. SoŃul o zăreşte printr-o fereastrăşi coboară spre ea. Apoi împreună dispar din zonaîn care ar putea fi văzuŃi împreună. Cumva, Medeease exilează singură – retrasă, neîndurătoare,misterioasă prin ceea ce arată şi prin ceea ce se crededespre ea. Aşa arată aura care i se potriveşte şi lacare ea Ńine. PuŃini sunt cei care nu se tem de ea.Egeu e ademenit la o insectă străvezie de oferta carei se face: dacă vrăjitoarea este primită la el în cetate,el în schimb va avea un fiu. Prin mândria de a fi tată,motivată de cutumele societăŃii, Egeu se aseamănăcu Iason şi, de altfel, cu alŃi mulŃi eroi de mit care nuse simt împliniŃi decât numai dacă îşi pot perpetuaspecia.
. În filmul lui Pasolini
deusex machina
Ioana PETCU
privitor ca la teatruMedeea sau complexulstrăinului (I)(text şi mizanscenă)
6 CRONICA
sunetul muziciispectacol Commedia dell'
Ultima zi a manifestărilor dedicată sesiunii decomunicări ştiinŃifice a reunit lucrări în 4 secŃiuni din10 centre universitare româneşti şi străine. LasecŃiunea
conferenŃiar doctor EugeniaMaria Paşca de la Universitatea de Arte din Iaşiprezintă specificul organizării demersului muzical îneducaŃia formală şi nonformală, dar şi consideraŃii şisugestii referitoare la tipurile de formaŃii şi repertoriileabordate în lucrarea
SecŃiunea
reuneşte profesori cu experienŃă dinînvăŃământul preuniversitar şi universitar românesc.Lector doctor Mihaela Mitescu-Lupu de laDepartamentul pentru Pregătirea PersonaluluiDidactic de la Universitatea de Arte din Iaşi înlucrarea
urmăreşte conturarea uneiimagini comprehensive despre rolul şi loculiniŃiativelor naŃionale de formare iniŃială a cadrelordidactice din domeniul artisitc în raport cu tendinŃelela nivel european. Profesorii Ana Hălmăgean, CarmenCrăciun, Dorina Trandafir, Zoltan Steinhubel de laLiceul de Artă Sabin Drăgoi aduc unargument pro învăŃământ vocaŃional-artistic prinproiectul desfăşurat în şcoala lor în pregătirea şifinalizarea produselor artistice concert instrumental,expoziŃie tematică, cenaclu literar şi dramaturgicdescriptiv, ale căror experienŃe au fost adunate subtitlul
Lector doctor ElenaSeghedin de la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”din Iaşi construieşte o pledoarie pentru reorientareaformării iniŃiale şi a dezvoltării profesionale spredimensiuni etice, ca o mai bună calibrare a modeleloreducaŃionale la problematica lumii contemporane înlucrarea
Se pare căeste o temă ce a preocupat mai multe
ca Lector doctor Ecaterina Toşa de laUniversitatea de Artă şi Design din Cluj-Napocaabordează motivul pianului tradus în opere plasticeprin patru abordări posibile ale instrumentului pentruochi şi suflet în lucrarea
Lector doctorand Iarina SaviŃkaia de laAcademia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice dinChişinău, Republica Moldova prezintă influenŃadeosebită a gravurii în Moldova medievală asupraevoluŃiei tiparului şi a altor domenii ale artelorplastic
Este important să formăm eleviloracea atitudine artistică menită să conducă la formareaunor gusturi estetice cu privire la artă şi reprezentareaei pe scenă este concluzia pe care o trage profesorLuiza Potoroacă de la Liceul teoretic “Al. I. Cuza” dinIaşi în lucrarea
Profesor doctor Cornelia Apostol dela Colegiul NaŃional de Artă din Iaşi, din mai amplulstudiu asupra aales să prezinte cu această ocazie
determină îmbunătăŃirearezultatelor tehnice şi artistice, cereperfecŃionare tehnică, iar cantilena o exprimareartistică superioară. InfluenŃa muzicii asuprapsihicului uman trezeşte aspiraŃii înalte, dorinŃa decompetiŃie, susŃine hotărârea, controlează ritmul,circulaŃia, respiraŃia, emoŃiile, tensiunea, viteza,energia, trezind optimismul şi mândria, autocontrolulşi bucuria de a şcare, creşte performanŃaLucrarea masterandei Georgeta Pustiu de laUniversitatea “Ştefan cel Mare” din Suceava
găseşte că în cadrul unui astfel demodel educaŃional este posibil un transfer conceptual-metodologic de la un nivel la celălalt. Lector doctorMarius Costel Eşi de la aceeaşi universitate descoperă
studiind valorificareainformaŃională la nivelul unei metodologii epistemice.De la Universitatea de Arte din Târgu Mureş, lectordoctorand Silvia NegruŃiu constată că pot deveniinstrumente artistice în educaŃie elemente precumformele limbajului, transmiterea artistică a valorilor,umanizarea cunoaşterii în procesul de predare,
rganizarea artistică a momentelor de captare aatenŃiei la cursuri şi seminarii, folosirea jocului de rolca metodă didactică, limbajul literar-artistic încompletarea documentelor şcolare întocmite deprofesor
Asistent doctorand Carmen Alexandrachede la Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃi în
Arte.
“ ” din Arad
dre didactice.
e în lucrarea
Asocierea lorritmul alert
face mi .
o
în lucrarea
Instrumente şi mediere artistică în problematicaeducaŃiei interculturale
Rolul activităŃilor muzicaleextracurriculare în educaŃia formală şi nonformală, caalternativă ă.Creativitate şi dezvoltare în cariera didactică prin activităŃiartis
Politici europene în formarea iniŃială a cadrelordidactice în domeniul artistic
Sincretismul în artă-un exerciŃiu practic dinînvăŃământul vocaŃional românesc.
Dimensiuni deontologice ale formării educatoruluiprofesionist. Abordarea interdisciplinară îneducaŃia artistică
Gravura în Moldova medievală şieducaŃia artistică.
Organizarea spectacolelor şcolare încontext european.
ValenŃelor inteMuzica şi manifestările
sportive.
EducaŃiaeconomică şi educaŃia artistică, un posibil modelinterdisciplinar
Repere valorice în educaŃia artistică
paideutică.
de mediere intercultural
tice
Aspecte visual-plastice alepianului.
rdisciplinare ale muzicii
Instrumente artistice în practica
Într-o perioadă în care orientarea educaŃională deansamblu din Ńara noastră e viciată de rupturileculturale dintre fondul naŃional şi concepŃiile străinece se doresc a fi implementate, datărisegmentare haotice, fără a se avea în vedere sistemulîn totalitate,
din Iaşi organizează un workshop şi o sesiuneinternaŃională de comunicări ştiinŃif
cu largă participare a corpului studios şididactic care să dezbată problemeleeducaŃiei. Distrugerea competenŃelor tradiŃionale aleRomâniei, standardelor intelectuale şimorale ale noii generaŃii, recum şi absenŃa puncteloretice de reper în conduita colectivă determinăîngrijorare în corpul didactic ce încearcă să-şi adaptezedemersul paideic noilor realităŃi pentru a recalibraformarea teoretică, practică şi etică a colectivuluijuvenil.
coordonatoare a proiectului, conferenŃiardoctor Eugenia-Maria Paşca a prevăzut două zilepentru workshopuri cu participarea studenŃilor şi o zipentru sesiunea de comunicări
Prima zi de workshop a fost dedicată studenŃilorUniversităŃii de Arte „George Enescu” din Iaşi.EducaŃia pentru artă sau educaŃia prin artă?
consideră că în această dilemăeducaŃia estetică constituie o preocupare vitală,ducaŃia fiind o problemă care preocupă omenirea
încă de la Platon care spunea că educaŃia este „arta dea forma bunele deprinderi sau de a dezvoltaaptitudinile native pentru virtute ale acelora caredispun de ele.” Următorul invitat
auer, coordonator de relaŃii internaŃionale laConservatorul de muzică din Eisenstadt, Austria aprezentat conceptul de
săuoferă unui grup de copii de şase ani ocazia să
cunoască şase instrumente diferite şi chiar să-şiprezinte propriile descoperiri în concerte, iar studenŃide la pedagogie muzicală îi ghidează în fascinantalume a sunetelor. În cadrul activităŃilor aplicative car
la secŃia Muzică sub titulatura „DezvoltareacreativităŃii prin joc muzical şi elemente vizuale”conferenŃiar doctor Eugenia Maria Paşca şi asistentAna-Maria Iftimi de la Universitatea de Artă din Iaşiau demonstrat că jocurile muzicale, prin complexitatealor, sunt instructive şi educative, atractive, dinamice,le dezvoltă copiilor gândirea, atenŃia, memoria,imaginaŃia. Jocul creativ prin intermediul elementelorvizual-plastice creează posibilitatea de a explora, aexperimenta, a reorganiza, a face ceva nou dincunoscut şi familiar. La secŃia Teatru şi CoregrafieconferenŃiar doctor Raluca Bujoreanu şi asistentdoctorand Oana Sandu de la universitatea gazdă ausubliniat că metamorfozarea şi animarea obiectelor aula bază o serie de tehnici care se constituie într-un setde atitudini faŃă de problematica umană, activitateapresupunând redescoperirea stării ludice atât în ceicare (se) joacă, cât şi în cei care asistă la jocul lor.Prima zi de activitate s-a încheiat cu piesa „GaiŃele” deAlexandru KiriŃescu la Studioul de Teatru aluniversităŃii
Cea de a doua zi s-a adresat studenŃilor de laUniversitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Cei doiinvitaŃii din Danemarca şi Austria, instrumentalizândactivitatea estetică în cinci forme distincte auargumentat necesitatea facilitării prin activităŃieducative a oportunităŃilor de exprimare pentru copiişi tineri în raport cu tot ce constituie conŃinut estetic,trăire afectivă şi proces cognitiv proprii în legătură cutemele vieŃii, culturii şi cu sistemele de simbolizare,din care ei constituie părŃi şi la funcŃionarea căroracontribuie activ. ctivităŃile aplicative desfăşurate decadrele didactice ale UniversităŃii de Arte din Iaşiaccentuează ideea că manifestările ludice în muzică,arte vizuale, teatru şi coregrafie dau posibilitateacopiilor să asimileze toate cunoştinŃele mai uşor, iarparticularităŃile creşterii şi dezvoltării lor fizicemotivează numărul de jocuri ce antrenează aparatulrespirator, audio-fonator, cel vizual şi locomotor, cât şiobservarea profundă a vieŃii şi a adevărurilor ei.
şi cu un
de anualele up,
ice cu scopul de acrea un cadru
actuale ale
degradareap
Inimoasa
realizate de cadreledidactice.
„ ” BørgePugholm, profesor asociat la VIA University Collegedin Viborg, Danemarca,
e
, Mag. ReginaHimmelb
sauCursul
„Music workshop” de la Conservatorul „JosephHaydn”
eau urmat,
.
A
Searas-a încheiat cu recitalul Cvartetului
D
music workshop
Ertho
epartamentul pentru PregătireaPersonalului Didactic din Universitatea de Arte „GeorgeEnescu”
instrumentul meu – o decizie pentru toată viaŃa.
Cornelia APOSTOL
Instrumente artisticeîn educaŃie
studiul
afirmă că tehnologia informatică devineutilă pentru realizarea educaŃiei artistice pentru căoferă, printre altele, spaŃiu virtual, instrument şisuport de lucru, informare detaliată şi diversă,mijloace şi tehnici în sens inovator, spaŃiu de reflexie şide exprimare personală, spaŃiu şi mijloc depromovare. Lucrarea profesorului doctor Maria AgataTimariu de la Universitatea de Muzică “Gh. Dima”din Cluj-Napoca
prezentarea acestei secŃiuni propunând o soluŃiepentru învăŃare, în care, pornind de la o lucraremuzicală se va provoca armonizarea, colaborarea (nuasocierea) cu discipline din arii diverse cum ar figeografia, istoria, artele vizuale, literatura şi se vacontura un curriculum ram Ultima secŃiune asesiunii, estedeschisă de profesor Simona Mera de la ColegiulNaŃional “Mihai Eminescu” din Suceava careprecizează că educaŃia plastică determină formareaconduitelor în societate prin libertatea şi moralitateape care la exprimă dar şi prin analiza mesajuluiinformaŃional transmis în lucrarea
EducaŃia muzicală, prin antrenamentulinstrumental de lungă durată, constituie o experienŃăintensă, multisenzorială şi motrică ce oferăoportunitatea ideală de a studia plasticitatea creieruluiaflat în dezvoltare, fenomen interpretat drept oadaptare neuronală la efectuarea pe termen lung aunor sarcini compconcluzionează lector doctorand Dorina Iuşcă de laUniversitatea de Arte din Iaşi în
De la aceeaşi universitate,asistent Ana-Maria Aprotosoaie-Iftimi ne invită săcugetăm la
în epoca în care ei suntbombardaŃi cu imagini prin intermediul mass-media,lucru ce determină ca percepŃia lor să devinănediferenŃiată.
sitatea de Arte din Iaşi urmăreşteconştientizarea în rândul publicului a valorilor muziciiromâneşti. exprimate prin tehnica modernă europeanăîn cadrul concertelor programate în Festivalul MuziciiRomâneşti în perioada 1973-2009, precum şievidenŃierea rolului acestui festival de promovare aartei, de cunoaştere/instrucŃie, respectiv de educare apublicului şi a tinerelor generaŃii de muzicieni.ConferenŃiar Anca Doina Ciobotaru de laUniversitatea de Arte ieşeană din dilema
face distincŃiaîntre educaŃia şi artă, propunetransformarea artei teatrale într-un instrument formalşi invită comunitatea didactică să se alimenteze laresursele informaŃionale ale universităŃilor de profil.
doctorand Viorica-Torii Caciuc de laUniversitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃi studiazăreflecŃia în artă a raporturilor etice între intereselespecifice fiinŃelor umane şi cele non-umane în lucrarea
Adăugând acestorstudii şi cunoaşterea organizării învăŃământuluiartistic Austria şi Danemarcaprin intermediul prezentării celor doi invitaŃi avem oimagine a complexităŃii preocupărilor participanŃilorla aceste manifestări ale universităŃii ieş La cei 150de ani de învăŃământ artistic modern la Iaşi sedovedeşte evoluŃia ascendentă a instituŃiei ieşene prinabsolvenŃii de valoare dar şi prin calitateamanifestărilor ştiinŃifice pe care la organizează şi careatrage participări din toată Ńara şi din străinătate.
Deşi umilit şi pauperizat, colectivul didacticse preocupă în continuare de studierea în ansamblu adomeniului de activitate, de legăturileinterdisciplinare care să ducă la creativitate şidezvoltare. Cei mai expuşi pericolului anihilăriisociale prin marginalizare, pauperizare sau emigrareforŃată sunt chiar cei dispuşi la efortul educaŃional.Anularea principiului recompensei sociale, singurulcapabil de a păstra nealterată ideea competiŃieisănătoase şi de a asigura echilibrul societăŃii îndezvoltarea ei diacronică a transformat şcoalaromânească în furnizoare de talente super şlefuitepentru Ńările ce ştiu să oferteze financiar şi social.Gradul înalt de conştiinŃă profesională domeniulînvăŃământului românesc permite luŃia pozitivă înciuda măsurilor luate de oficialităŃi. E necesar să sedetermine cele mai bune variante de acŃiune alesocietăŃii pentru ca posturile din învăŃământulromânesc să devină atractive pentru absolvenŃii devaloare pe care-i produce pentru a
Interdisciplinaritatea în societatea cunoaşterii -educaŃia artistică şi noile tehnologii ale informaŃiei şicomunicării
Ipostaze ale integrării curriculare:aplicaŃie pentru învăŃarea pe bază de
ImplicaŃii psiho-sociale ale educaŃiei prin artă
EducaŃia plastică, oabordare socială complexă în contextul realităŃiieducaŃionale.
Neuroplasticitatea caefect al educaŃiei muzicale.
oltarea creativităŃii copiilor prinintermediul lucrărilor de artă
Artă şieducaŃie – sau arta unui nou tip de educaŃie
ReflecŃii ale eticii ecologice în artă.
proiect
Dezv
prin pentru
încheie
ificat.
lexe specifice domeniului
Articolul doctorandului Florin Luchiande la Univer
Asistent
la toate nivelurile din
ene.
român
înevo
împlinicontinuitatea.
August 1020
CRONICA 7
in memoriam
A plecat în Eternitate, maestrul AdrianPODOLEANU, personalitate marcantă a arteiplastic române contemporane, profesor la catedrade pictură a Academiei de Arte ieşene, om decultură de o rară nobleŃe sufletească, d
Adrian Podoleanu s-a născut ladaclia – Basarabia. În 1957 absolvă
Institutul de Arte Plastice “Ion Andreescu” din Cluj,clasa profesorilor Feher Petru, Teodor Harşia, LazărAnton şi Aurel Ciupe. Debutează în 1957 laExpoziŃia internaŃională de arte plastic de la Iaşi şimembru al U.A.P. din România, filial Iaşi. Devineprofessor universitar în cadrul Academiei de Arte“George Enescu” din Iaşi în anul 1983.
Desfăşoară o intensă activitate artisticăizând numeroase expoziŃii personale în Ńară
(Iaşi, Bucureşti, GalaŃi, Cluj, Dej, Bacău ş.a.) şi înexpoziŃii prestigioase de grup cu selecŃiiinternaŃionale ( Eufrat, Rabat, Titograd,
, Ankara, Nicosia, Poitiers,Chişinău).
ent în colecŃii în Ńară şi străinătate, estepremiat şi decorat de către U.A.P. din România,organe ale administraŃiei de Stat, evocat de critica deartă în reviste şi albume de specialitate.
Din 1958 până ent a deschis 33 deexpoziŃii personale şi a participat la peste 80 deexpoziŃii personale şi a participat la peste 80 deexpoziŃii de grup, din care 26 în străinătate.Realizează în 1968 la Cotnari, în colaborare cuartiştii Nicolae Matyus şi Gheor he BrădăŃeanu,panoul decorativ monumental (mozaic) – “Culesulviei”. Ultima dată a Galeriile de Artă“DANA” la un vernisaj. Astăzi este ent pesimeze la aceeaşi galerie cu 113 lucrări… Îmipovestea un amănunt din copilăria sa la Sadac
mi muriseră două suroride mici şi l-am întrebat pe tata despre moarte, mi-aspus: dar ce este aceea moartea? Tu nu ştii cănimeni nu moare? Se pleacă într-o călătorie. O săplecăm cu toŃii în această călătorie!”
ur că el a plecat înaintea noastră ca săfacă poate şi dincolo de moarte ceea ce accentua cupatos – un muzeu al celorcare au plecat şi ei neregăsindu-se în viaŃă în“muzeele vii” ale contemporaneităŃii. Tabloulcelebru – “ (compoziŃie din 1976) surprindecu umor chipul confraŃilor în momentul în care
“nava” (barca) trage la mal, scăpată de furtună, încare maestrul Podoleanu număra peştii de aur… Afost preşedinte al U.A.P. filial Iaşi, când “nava”artiştilor a greu prin furtună, era un diplomatdesăvârşit în materie şi ştia să găsească locurile celemai interesante pentru ca această “navă” săacosteze la modul cel mai bun; a fost cel care a reuşitsă dea rtiştilor spaŃiul de ateliere din Lăpuşneanu,se dăruia fără nici un fel de condiŃie atât meseriei câtşi artiştilor. Adrian Podoleanu a fost un iscusit
e
istinsuniversitar…
26 august 1928 înlocalitatea Sa
e
,desch
Budapesta,Cleveland, Milano, San Marino, Roma, Ravena,Lublin, Lisabona
Este prez
în prez
g
ne-am întâlnit lprez
lia pecare mi le-am reamintit: “Î
Sunt sig
de artist, poate
Brigada”
înaint
a
meseriaacolo,
meşter al cuvântului vorbit. Uşa atelierului îi eradeschisă pentru tot felul de lume…
zi în care ne-a surprins,în atelier, un mic cutremur. După ce lucrurile “
reabă arhitecŃii, cu restaurările, hai să punem de-ocaf i mai mari înverşunaŃi adversari aidistrugerii rămân tot oamenii fără credinŃă şi Ńară…”
Vorbirea sa era plină de comparaŃii şi de analogiigrăitoare, ilustrând adevăruri pe care el voia să lespună, includea totul, pe lângă fiinŃă, pe lângăputerea de a te captiva, te cuprindea şi apoi teobseda mult, mult timp. O ironie, uneori de marefineŃe, pe care unii nu erau în stare să o simtă, el orepe ca pe o injecŃie până când şi acei insensibiliajungeau sensibili. Deşi păre
olic dar care avea permanent încredere înviaŃă. Pentru că pătruns şi convins de o idee orepet: şi-a iubit locul de baştină – Basarabia, aceastăŃară, ca nimeni altul! A iubit lui şi peoameni ca nimeni altul! Erau într-o tabără la StâncaCosteşti la bunul nostru prieten Milică Popescu, lapescuit (pasiune a maestrului de o viaŃă, cu amintirice vor trebui scrise).
După ere întregi de pândă în lupta cu răpitoriiapelor s-a ridicat pe-un mal ce dădea spre Basarabia,privind departe, departe, scrutând zarea. “Ce-aŃivăzut acolo maestre? L-am întrebat Stalindomnule pictor, pe Stalin l-am văzut!” Şi cred ca lavăzut. Mi-a descris fulgerător, neînchipuit desugestiv cu o frază cuceritoare, făcându-l aproapeprezent ca într-o peliculă cinematografică,manevrând cu cea mai mare uşurinŃă adevărurileistorice.
Maestrul studiase în anii 1949-1950 la Institutulde Artă Dramatică, secŃia Regie, în Timişoara! Caelev al Şcolii Normale, Tot în Timişoara a conduscercul de drumarea profesorilorCatul Bogdan, Aurel Ciupe şi Iulius Podlipny.
Studiile de desen din vremea studenŃiei la Cluj,atunci când şi-a descoperit chipul căutat cuînverşunare, un chip care nu i se dezvăluia dintr-odată, el pictorul, cu o privire, cu un surâs sau cu otăcere îi smulgea toate peceŃile de taină. Astfel îşiapropia lumea de dincolo de clip pe care ştia s-ooprească în loc şi s-o facă să I se destăinuie. Şi dinaceastă destăinuire se năşteau portretele!
A stăpânit acuarela ca nimeni altul. De neuitateste personala de la sala Victoria (1969) unde aexpus 125 de acuarele. Cucerit de atmosfera deltei, îiva înregistra şoaptele în fluiditatea de lacrimă aculorii, lăsându-se cucerit de un sentiment stenic, deamplă vigoare afectivă. Redescoperă energiinebănuite, minunându-se de poezia şi măreŃianaturii, relizând un echilibru formal între obiect, stilşi atmosferă. Îşi ordonează senzaŃiile, structura
ă înveritabile sinteze compoziŃionale şi cromatice.Fragmentele de natură sunt sustrase spectacoluluiefemer şi transfigurate între permanenŃele rimtuluiuniversal.
În 1990 îi luam un interviu pentru revista“Cronica”, într-un miez de
pe jos, ni s-a adresat foarte calm: “vor avea
té, ce
taa bine dispus, era un
om melancsunt
. Pe
arte plastice sub în
a
cerebral a temperamentului impunându-se
s-auaşezat”
meseria
August 1020
Peisajele artistului sunt compartimentate prinstilizări ingenioase, preferând gradarea peorizontală care duce la profunzimi perspectivice.Imaginea este astfel salvată de pitorescul facil, dedetaliul obsesiv; ea se simplifică până la cuprindereaesenŃei. “Naturile statice”, viruos compuse, li sefrânge ferma geometrizare prin astompări, prindegradeuri de fină picturalitate. De la griurileinconfundabile alb-transparente, printr-o infinităprintr-o varietate de semitonuri, până la umbrelecele mai profunde, vezi materiarizate stări sufleteşti,portrete de o remarcabilă analiză psihologică şiexpresivitate interioară.
Stăpânea cu siguranŃă şi sensibilitate tehnicapastelului sau ceracolor dar nu renunŃa înulei. În funcŃie de sentimentul reperezentat îşidozează tonalităŃile, mai vii, mai proaspete, chiarincandescente în peisaje, stinse, surdinizate, încompoziŃii. Astfel în “Iarna la Păun”contrastele puternice de ton, nu de nuanŃe, întrucâtlumina nu mai vitalizează formele, fiind integrată înmaterialitatea lor. Densitatea culorii imprimăformelor natural ă
În compoziŃia amintită – “Brigada” artistulapelează la stingerile tonale, la acele intonaŃiidelicate în surdină, despre care s-a spus că este deun “
ajunsstilistica maestrului Adrian Podoleanu, vitală şiexpresivă, susŃinută de un desen concis, de mareacurateŃe şi simplitate, ironic (funcŃie de caracterul
“breslaşilor artişti”), de o cromatică sobră,întotdeauna în tea şi semnificaŃiastărilor afective exteriorizate.
Tulburătoare sunt vin sămărturisească în timp perena frumuseŃe, surprinsăde pictor în acel ceas al zilei când lumina este maiînaltă şi acolo unde cade face să tresară
tfel că totul se înfioară, începe să fie altfel, parcămai adevărat decât adevărul.
ile maestrului, astăzi la Galeriile de Artă“Dana”, reflectă imaginea unui anumit momentexistenŃial – ipostază a personalităŃii sale. Astăzisemnătura sa pe care o cauŃi cu privirea în margineatabloului, într-un colŃ, a devenit sigla lui, ca oinscripŃie în piatră.
Maestrul a oficiat ultimul act al creaŃiei îndeplinitca un ritual sacru, uitând de sine însuşi, pentru ca
să devină aşa cum o vedea şi o slujea,cu demnitate învestitura de nobleŃe.
Poate că acum, într-un spaŃiu sacru, sufletul luicălătoreşte printre lumini galactice, încercând săcapteze alte repere în lumea de dincolo de moarte.AfectaŃi de pierderea neaşteptată a maestruluiAdrian Podoleanu, colectivul Galeriilor de Artă„DANA”, artişti plastici ieşeni, toŃi cei care l-au iubitşi respectat, transmit familiei îndurerate sincerecondoleanŃe. Omul trecător care a fost însă, îlconsiderăm ca pe unul care există odată cu noi şidincolo de clipa efemeră. Să-i spunem maestruluisă-i fie Ńărâna uşoară şi să-i trăiască veşnicamintirea!
la pictura
maiutiliza
e o pregnant soliditate, echivalentplastic a unui sentiment tonic, exuberant.
expresionism atenuat”. Acest “expresionismatenuat” definea exact stadiul în care a
acord cu intensita
, care
materia,as
Tablour
picturapurtându-i
florile adriene
MaestrulAdrian Podoleanu
Traian MOCANU
8 CRONICA
Pimaginea unui clasicism
a aprins spiritele în ceea ce privea mai ales raportarea laAntichitate).
,
,
, ,,
-Marie Aro
,
, ,
,
clasicismul francez care,,
e le-a generat. Înintroducerea la opera sa
. Aceste patru epoci de a
,
, , un fel de
clasice i se pare lui Voltaire un lucru firesc.n
idealurile propuse de acesta.
a marelui gânditor francez.
anorama literară a începutului de secol al XVIII-leafrancez oferă şubrezit mai ales defisurile produse în urma polemicilor aprinse din cadrulfaimoasei Querelle (Disputa dintre Antici şi Moderni care
În ciuda agitaŃiei produse, Modernii nu aureuşit să destabilizeze decât parŃial edificiul clasic, ducândmai degrabă la o liberalizare a doctrinei decât la dispariŃiaei (lucru ce nici nu ar fi fost până la urmă posibil având învedere forŃa acesteia). O dovadă clară a supravieŃuiriiprincipiilor clasice nu o constituie doar creaŃiile literarecare continuau să-şi subsumeze substanŃa aceloraşimecanisme concretizate în a lui Boileau, ci maiales numeroasele mărturii ideologice care urmăreau înmod asumat şi conştient liniile directoare stabilite cucâteva decenii în urmă. Dintre aceste texte cele maisemnificative ni se par cele aparŃinând lui Voltaire datorităprestigiului colosal pe care îl are în epocă autorul lor.
În diversele clasificări făcute în istoriile literare saumanuale, Voltaire – după adevăratul său nume François
uet –, este invariabil trecut în rânduliluminiştilor. Această plasare corespunde întru totul cuprincipiile filosofice, sociale şi politice ale marelui scriitor,dar contravine parŃial viziunii acestuia asupra actuluiliterar, mai ales cel dramatic. Prin apologia făcută înnenumărate rânduri lui Boileau sau Racine, prin îndârjireamenŃinerii regulii celor trei unităŃi şi prin multe alteaspecte ce vor fi evidenŃiate pe larg în continuare, Voltairerămâne un clasic.
S p i r i t p o l e m i c ş i n e o d i h n i t , c a r e p r i nnoncomformismul său şi-a atras numeroase duşmăniipolitice şi sociale, precum şi două condamnări la Bastilia,de a doua scăpând prin exilarea în Anglia pe o perioadă detrei ani, Voltaire surprinde prin convingerile sale literareconservatoare. De fapt, acest paradox particular îl reflectăpe cel al epocii în general, care înregistrează o anumităcontradicŃie sau mai degrabă lipsă de sincronizare întreevoluŃia spirituală, socială, politică şi stagnarea literară.Nu este însă un fenomen cu totul surprinzător având învedere că în literatură se ajunsese deja la un punctculminant prin prin reuşita sadeplină nu a putut împinge dezvoltarea spiritului creativdecât prin generarea unei manifestări opuse, în totalăcontradicŃie cu ceea ce fusese până atunci – şi anumeromantismul. Sintetizând, iluminismul literar nu areprezentat decât, ca şi în cazul lui Voltaire, prelungireadiluată şi oarecum nuanŃată a clasicismului.
AtracŃia pentru principiile clasice poate fimotivată la scriitorul francez şi prin fascinaŃia pe careacesta o avea pentru perioada în sine car
,Voltaire distingea „patru vârste fericite [...] în care artele s-au perfecŃionat şi, slujind măreŃia spiritului omenesc, audevenit exemplul posterităŃii” urale istoriei vizau secolul lui Pericle, cel al lui Cezar şiAugustus, Renaşterea şi epoca „regelui soare” pe careautorul o consideră superioară celorlalte: „ÎmbogăŃit prindescoperirile celorlalte trei secole anterioare, secolul luiLudovic al XIV-lea a făcut în anumite genuri mai multdecât cele care i-au premers. [...] în mod general, acum aajuns la desăvârşire raŃiunea umană. Filosofia sănătoasăabia acum a ajuns să fie cunoscută, încât este drept a spunecă, începând din ultimii ani ai lui Richelieu până la ceiurmători morŃii lui Ludovic al XIV-lea, s-a produs înartele, în spiritele, în moravurile noastre, o revoluŃiegenerală.[...] Această fericită influenŃă nu s-a oprit înFranŃa, ea s-a întins în Anglia şi a exercitat emulaŃia de careavea nevoie această naŃiune spirituală şi îndrăzneaŃă, atransportat bunul gust în Germania, ştiinŃele în Rusia, aînsufleŃit din nou Italia, care tânjea; întreaga Europă şi-adatorat politeŃea şi spiritul de societate curŃii lui Ludovical XIV-lea.” Apologia făcută acestei perioade se subscriedesigur unei hiperbolizări dată de un naŃionalism evident,dar dincolo de exagerările orgolioase, se pot întrezăricâteva adevăruri. La acel moment al desfăşurării istoriei,FranŃa devenise într-adevăr , unpunct central de dispersare a propriului model cultural.Din această perspectivă perpetuarea liniilor directoare
Reuşita deplinăa secolului anterior i-a sădit încrederea nestrămutată î
Totuşi, fascinaŃia pentru clasicismul secolului alXVII-lea nu a degenerat în asumare servilă a conceptelor.După cum vom vedea, Voltaire şi le însuşeşte doar pe celecare au în viziunea sa o justificare deplină, filtrându-leprin prisma raŃiunii proprii, atât de preŃuită în epocă.
Opiniile literare ale lui Voltaire nu au fost coagulate învreun tratat sau artă poetică, dar sunt exprimate cu aceeaşiforŃă în numeroasele scrisori, prefeŃe sau diverse altelucrări care, puse împreună, pot oferi o imagine destul declară a viziunii artistice
Arta poetică
Secolul lui Ludovic al XIV-lea
centrum mundi
Astfel, în
,ersonale
extrem de puternice,
,
,
, cum ar fi ceab
, ,,
, care, în acest context,devine un fel de pat al lui Procust. „Talentul este al lui,g
ai armonios pe care l-a avut Anglia.”
ltaire,
ère. Îngustarea perspectivei doar la filtrul clasic îl vaface
,
Scrisoare către părintele Portée, text ceconstituie prefaŃa la piesa , ediŃia din 1730, seconstruieşte o argumentare dezvoltată în vedereasusŃinerii regulii celor trei unităŃi – de acŃiune, de timp, despaŃiu. Prezentarea detaliată a acesteia este subsumatăunei direcŃii polemice menite să contracareze ideile„anarhiste” ale lui Houdar de la Motte care propunearenunŃarea la unităŃi, dar şi unei convingeri p
privind apărarea în sine a acestorreguli antice nu pentru că sunt antice, ci pentru că suntutile şi necesare. Ca urmare, fiecare aspect dintre cele treicoordonate avute în vedere, este detaliat, reluându-semotivaŃiile utilizării acestuia. Unitatea de acŃiune estejustificată prin faptul că mintea umană nu are capacitateade a urmări simultan mai multe desfăşurărievenimenŃiale, cea de loc se subsumează omogenităŃiisubiectului în măsura în care o singură acŃiune nu sepoate petrece în mai multe spaŃii simultan, iar unitatea detimp vine în concordanŃă cu celelalte două, accentuându-se ideea stabilirii unei echivalenŃe între durata acŃiunii şidurata şederii publicului în sala de spectacole.Argumentele aduse nu reprezintă o noutate (luând înconsideraŃie lunga istorie a impunerii acestor reguli),după cum nici justificarea acestora în liniile generale aleverosimilului, bunului simŃ şi ale raportării la natură nudezvăluie nici o surpriză, dar tocmai din acest punct devedere textul lui Voltaire interesează în contextul de faŃă.
În acest sens, un foarte scurt istoric al celor trei unităŃise impune. Punctul iniŃial de propagare a acestora a fost
lui Aristotel, care însă nu făcea referire clară decâtla una singură dintre ele – şi anume unitatea de acŃiune,înŃeleasă în liniile unei coerenŃe de ansamblu a textului. Deasemenea, se făceau precizări privitoare la duratadesfăşurării piesei care nu trebuia să depăşească omişcare de revoluŃie a soarelui, formulare ce a indusdestul de multe discuŃii privitoare la echivalarea cu 12 oresau 24 de ore. Regula privitoare la spaŃiu nu este delocmenŃionată în textul aristotelian, fiind adăugată ulteriorde către comentatorii italieni ca un corelativ logic alunităŃii de timp. Însă cei care au impus definitiv acesteunităŃi ca instrumente tehnice necesare au fost clasiciisecolului al XVII-lea.
Astfel, prin apărarea vehementă pe care le-o face,Voltaire îşi demonstrează fibra profund clasică. Pentru el„respectarea acestor reguli nu duce doar la evitareagreşelilor, dar îndreaptă poetul către frumuseŃeaadevărată, după cum respectarea regulilor în arhitecturătrebuie să rezulte în crearea unei clădiri care va plăcea cusiguranŃă.” Definirea frumosului artistic este făcută aici înspiritul ordinii şi corectitudinii, principii atât de dragiclasicismului.
Făcând apologia regulilor, Voltaire se arată mândru defaptul că francezii au fost prima naŃiune care le-a reînviat,devenind astfel modele pentru alte naŃiuni
ritanică. În sfârşit, afirmă încântat Voltaire, prin prismaunităŃilor a putut fi condamnată barbaria unuiShakespeare sau Lope de Vega care le-au nesocotit cutotul. Se observă aici rigiditatea perspectivei care va ducela o îngustare nefericită a judecăŃilor de valoare pe care leface Voltaire în calitate de critic. Astfel, într-o epistolăadresată lui Horace Walpole întâlnim următoareaafirmaŃie privitoare la marele dramaturg englez: „O firebună, dar sălbatică; nici urmă de regulă, nu ştie ce se cadeşi ce nu, nu ştie ce-i arta, doar grosolănie amestecată cumăreŃie, bufonerie cu grozăvie: haosul tragediei prin carestrăbat sute de raze de lumină.” I se impută aşadar luiShakespeare lipsa de ordine şi de bun gust înŃeles de faptca bun simŃ, i se impută încălcarea regulilor şi caracterulimpur al pieselor sale. Cu alte cuvinte, Shakespeare estejudecat prin prisma dogmei clasice
reşelile ale veacului” se afirmă, sugerându-se totodată cădacă ar fi trăit în secolul al XVIII-lea „ar fi putut adăuga latalentul său eleganŃa şi limpezimea care fac din Addisonun exemplu.” Asocierea manifestării depline a geniuluiliterar cu o anumită ordine dată de un set de principii nu arconstitui o greşeală dacă nu ar fi pusă sub semnul uneiabsolutizări care îl face în cele din urmă pe Voltaire să vadăîn autorul piesei , acest Joseph Addison al cărui numes-a pierdut până la urmă în multitudinea figuranŃilor carepopulează istoria literaturii, un dramaturg superior luiShakespeare. Pe de altă parte, prin folosirea aceluiaşicanon, dar în sens contrar, Pope este apreciat drept„poetul cel mai elegant, cel mai corect şi, lucru maiînsemnat cel m
Această imposibilitate de a percepe dincolo de axaclasică este aspectul care i se impută cel mai des autoruluifrancez. Tudor Vianu scotea în acest sens în evidenŃă oanumită limitare a orizontului literar al lui Vo carenu încearcă să înŃeleagă scriitorii străini în specificitatealor, ci îi asimilează mereu cu unul din omologii lor francezi– Pope este un Boileau al Angliei, Congreve este unMoli
pe Voltaire nu doar să ignore nume importante aleliteraturii universale, dar şi să respingă scriitori francezi,dintre care cel mai celebru este fără îndoială Rabelaisdespre care afirmă că „În cartea lui ciudată şi de neînŃeles,
Oedip
Poetica
Cato
August 1020
[...] a împrăştiat o veselie nemăsurată şi o şi mai mareneobrăzare; a făcut mare risipă de erudiŃie, murdărie şiplictiseală” beŃivcare n-a scris decât la beŃie”
Duritatea tonului se combină la Voltaire cu voluptateavehiculării paradoxurilor, acestea din urmă făcând însădeliciul cititorilor şi dând o dimensiune literară actuluicritic. Astfel, despre Shakespeare se afirmă că „avea ungeniu plin de forŃă şi de rodnicie, de naturaleŃe şi demăreŃie, fără cea mai mică scânteie de bun gust şi fără ceamai mică cunoştinŃă a regulilor”, iar personajele acestuiasunt văzuŃi drept „monştri străluciŃi”
În aceleaşi linii oximoronice este perceput şi Homer îneseul care-i poartă numele, căruia i se evidenŃiază în modegal calităŃile şi defectele. Critica sa la opera marelui greceste una a contrastelor, a luminilor şi-a umbrelor, venindca un răspuns la ultimul act al Disputei dintre Antici şiModerni – cel privitor la traducerea . Atitudinea luiVoltaire este una de mijloc, afirmând că, citindu-l peHomer în original, a putut să-i observe atât greşelilegrosolane care au justificat criticile, dar şi frumuseŃilecare îi micşorează imperfecŃiunile, astfel încât pareaproape imposibil ca acelaşi creator să fi compus toateversurile din De data aceasta, analiza făcută pare ase subordona unei anumite obiectivităŃi care îi permiteautorului să-l judece pe Homer în toată complexitatea safără a-i diminua superioritatea. Prin raportare la epocaprecedentă, viziunea lui Voltaire asupra poetului grec –un antic aşadar – implică descătuşarea de prejudecata uneiadmiraŃii apriori. Se observă evoluŃia în ceea ce priveşterelaŃia cu Antichitatea deşi este apreciată, nu esteaşezată pe soclul perfecŃiunii: „operele lor (ale A orn.n.) merită, fără îndoială, citite; şi dacă sunt prea pline dedefecte pentru a fi acceptate, sunt în aceeaşi măsură multprea bogate în frumuseŃi pentru a fi dispreŃuite întotalitate Este câştigul pe care l-a adus insurgenŃaModernilor de la sfârşitul secolului al XVII-lea. În acestsens, se nuanŃează şi maniera de realizare a imitaŃieianticilor de la care trebuie preluate doar mijloaceleartistice, elementele de universalitate care vor fi aplicate lasubiecte noi, ce Ńin de ritmurile prezentului: „trebuie săpictăm în aceleaşi culori autentice folosite de antici, dar nutrebuie să pictăm aceleaşi lucruri.”
Atitudinea mai relaxată asupra AntichităŃii îl aruncăînsă pe Voltaire în exagerări entuziaste atunci când estevorba despre multpreaiubitul său secol al „regelui soare”:„...cred şi voi crede întotdeauna că Parisul este mai presusde Atena în privinŃa tragediilor şi a comediilor.[...] Văspun, fără nici o teamă, că toate tragediile greceşti mi separ nişte lucrări de şcolar pe lângă dinCorneille şi nota înaceeaşi scrisoare către Horace Walpole menŃionată maisus, adăugând totodată în această direcŃie: „Cred că potdemonstra că în Paris sunt mult mai mulŃi oameni de gustdecât la Atena [...] la Atena poporul de jos putea intra laspectacole, pe când la noi, nu...” Elevarea gustului prinexistenŃa unui public de elită reprezintă într-adevăr unuldin marile beneficii ale societăŃii patronate de Ludovic alXIV-lea, ducând în final la realizarea acelei comuniuniscriitor – receptor pe care, după cum am mai menŃionatanterior, Henri Peyre o considera drept un elementesenŃial al propulsării literaturii clasice la nivelul superiorpe care l-a avut.
AdmiraŃia necondiŃionată pentru scriitorii secolului alXVII-lea, exprimată de Voltaire în numeroase rânduri şisub numeroase forme, îl fac pe acesta să adopte aproape întotalitate viziunea lor asupra creaŃiei artistice. Astfel, actulliterar este pus sub semnul unei libertăŃi ordonate dereguli, formulă care nu reprezintă un paradox dinperspectiva clasicismului care adăuga talentuluiobligativitatea regulilor precum şi munca şi studiul. Înacest sens, Voltaire aprecia răbdarea şi efortul lui Racine încizelarea timp de trei ani a piesei uând ideeaclasică a şlefuirii geniului prin exerciŃiu şi raportarea lamodele.
De asemenea, în acelaşi spirit clasic, Voltaire susŃineimitaŃia naturii, ideea de verosimil precum şi, la nivelformal, păstrarea versurilor în cadrul creaŃiei dramatice,aceasta din urmă fiind argumentată prin caracterulmuzical pe care îl imprimă şi care Ńine de o afinitateumană şi prin faptul că învingereadificultăŃilor privind redarea în forma versificată va duceîn final la o superioritate a expresiei mult mai multapreciată.
Toate aceste aspecte ale gândirii critice ale lui Voltaireduc la supravieŃuirea doctrinei clasice în plin secol alXVIII-lea, demonstrând eclectismul acelei epoci care nu sedesprinsese total de principiile veacului trecut, nu numaipentru că nu era pregătită, dar şi pentru că încă nu să ofacă. În loc de concluzie vom reproduce afirmaŃia lui RenéWellek despre scriitorul francez: „Nici impresionist, nicidogmatic, Voltaire e un om de gust, vocea unei civilizaŃiicare chiar dacă a dispărut irevocabil, a lăsat o puternicăamprentă asupra literaturii şi criticii franceze. Claritate,măsură, plan, gust, continuă să fie cuvinte cu greutate înFranŃa, iar gustul neoclasic francez reprezintă în puritatealui, un câştig durabil al civilizaŃiei.”
, catalogându-l în final drept „un filosof
, ,
.,
,
, care,nticil
.”
ale lui Racine.”
, ,
,
, accent
, în general,
Iliadei
Iliada
ele scene
Fedra
voia
înălŃătoartragediile desăvârşite
comentariiLinii clasice în gîndirea critica lui Voltaire
ă
Monica BOłOIU
Este foarte periculos pentru cineva să aibă omeserie, o preocupare, un har şi, în acelaşi timp,copilul său „să-i calce pe urme”. Pericolul vine
, dar şi din suspiciunea comunităŃii. Sunt uniipărinŃi care vor cu tot dinadinsul ca progenitura să
sau chiar părinŃii auales-o! Astfel, au apărut dinastiile de medici, cele deavocaŃi, notari, pro
a fost dintotdeauna magnetul cea menŃinut copilul în preocupărilorpărinŃilor acestuia. Acolo unde a existat o pornirefirească din partea copilului înspre îndeletnicirile pecare le-a observat la mama sau la tatăl său, acolo s-auînregistrat în timp evoluŃii fireşti, sedimentând undestin normal al continuităŃii, de această dată pe bazesolide, cu personalităŃi distincte, inconfundabile.Acolo unde s-a observat o insistenŃă agasantă apărinŃilor ercitată asupra copilului, pentru ca acestasă preia meseria părinŃilor din mers, acoloneîmplinirea a dus la adevărate drame ce au condusla ratarea pur şi simplu a destinului
Exemple de reuşită, dar şi exemple de dezamăgiriîmi susŃin fără nici un fel de rezervă, această umilăobservaŃie. De fapt ce-mi veni să vorbesc despre acestsubiect într-o zi în care canicula a demonstrat că areultimul cuvânt, chiar şi atunci când îşi exteriorizeazăsfârşitul fie cu , fie pur şi simplu cu ofurtună în toată regula?
Am primit recent o carte de poezii care m-asurprins. O carte scrisă de Elleny, fetiŃa unui bunprieten de-al meu
, semnatăde Elleny Pendenfunda, apărută la „Princeps Edit”,adună 19 poezii şi 19 picturi ale autoarei, cu o postfaŃăsemnată de Horia Zilieru.
Nu este prima carte scrisă de un copil al unuiprieten de-al meu, la rândul lui scriitor. Dar, trebuie sărecunosc, este prima carte scrisă d
chiar de la această vârstă sau datorităvârstei , demonstrează o sensibilitateautentică, o damnaŃiune pentru cuvântul potrivit caresă-i exprime „confruntarea cu viaŃa”. Trebuie să fiu câtse poate de sincer cu Elleny, ştiind că orice lucru spusdistorsionat, pentru „a-i face copilului plăcere”,pentru a-l încuraja, ar putea să fie, în acelaşi timp, şi ocondamnare nemiloasă la ratare definitivă.
Elleny există prin respiraŃia ei firească,prin privirea ei iscoditoare, printr-o surprinzătoaretentă de maturitate la un copil care nu de mult rosteaşi scria pentru prima oară „Ana are mere”. Astfel,poeziile rezonează perfect cu pictura artistei,încercând, în acelaşi timp, să fie o mărturieindubitabilă a originalului „Elleny Pendefunda”. Lafel ca şi poezia pictura ni se înfăŃişează ca o autenticătrăire a fetiŃei, care descoperă mediul înconjurător,pentru a privi pe zi ce trece cum nemărginita lumeîncepe să-şi cunoască marginile. De la o „mâzgălitură”albastră, în centrul căreia o pată roşie - păzită decâteva liniuŃe subŃiri verzi, desenate sub formă defrunze ne face să descoperim, într-adevăr, un mac şipână la „Elleny şi balaurul” prezenŃa copilului nu estealterată, nu este tă, nu este compromisă. Cartea
, în cele 86 de pagini de poezie şipictură, aparŃine imaginaŃiei şi talentului, seriozităŃii şidamnaŃiunii acestei fetiŃe care încearcă să-şi exprimetăcerile astfel. e subformă de replică la poeziile pe care doamnaeducatoare şi, mai apoi, doamna învăŃătoare i le-a datsă le înveŃe pentru diferite momente festive, cum ar fi„Ziua mamei”, „Eu şi şcoala Junior”, „Zile de iarnă”,„Primăvara”, Elleny Pendefunda nu se mulŃumeşte cuatât şi, descoperind acest nou limbaj, fie chiar şi subforma jocului „căutător de rime”, începe să scriepoezie, ignorându-şi vârsta, deschizând acele încăperiaflate încă . „Oricât aş vrea / nu pot visa. //Nu pot cânta, / nu pot mânca, / nu pot dansa, // nupot // şi-oricât aş vrea / nu pot visa. ( )sau „Într-o zi am luat / un pahar gol şi l-am / pus pe
nu atâtdin exterior, cât mai ales din interiorul convingerilorsale
lecontinue misiunea, pe care ei lor
fesori, scriitori…
mijlocul mirajului
, ex„ ”
,impus.
,,
, de altfel acesta fiind un profundscriitor român. Cartea
e un „copil descriitor” care,
„clasei întâi”,
doar
Poezia lui
,
-
truca
Pornind de la poezii scrise poat
Exemplul personal
o rupere de nori
sub cheie
Răsărit de curcubeu
Răsărit de curcubeu
Frământare
pervazul de la / geam. // Când seara a venit / mamami-a citit / o poveste // şi am auzit / căzând unstrop de apă. // Dar ploaia nu era… / ci un strop delacrimă / a unui înger.” ( EllenyPendefunda nu-şi trădează vârsta, dar nici poezia pecare o scrie şi pe care o semnează cu aceeaşi maturitatepe care „oamenii mari” o au atunci când îşi asumă(sau ar trebui să-şi asume) responsabilităŃile. Astfel,poezia
ă să fiuvrăjitoare / În lumea mare / Unde sunt vrăjitoare. //Mi-ar plăcea / Şi m-ar întrista. // Că nu-i lumeamea. pictura „Flori de copil” vine să neconfirme asumarea acestui talent, ce nu poate fi oîntâmplare, ce nu poate fi „un joc de copil”, ci pur şisimplu încearcă să ne tragă de mânecă, să ne atragăatenŃia: „Hei, oamenilor mari, sunt şi eu pe aici!”DorinŃa exprimată a autoarei, chiar în poeziaîncearcă să ne convingă, de statutul pe care şi-l asumăElleny Pendefunda, acela de a pătrunde în lumea debasm a poeziei, lume în care
se transformă în ,responsabil cu neliniştea creatorilor autentici.
„Stinge lumina / Mănâncă tulpina / Până când unaltul / Va rupe înaltul” – acesta este destinul asumatal Elleny Pendefunda, destin declanşat de acestvolum de poezii sau
„şi în faŃa ei o carte// Împlineşte toate semnele.”Pe cât este astăzi de prematur să ne imaginăm evoluŃiapoeziei şi a picturii la Elleny Pendefunda, pe atât defirească ni se pare continuitatea unui destin
cât şi pictura sunt gesturi fireşti aleautoarei prin care aceasta încearcă să descopereurmătorii paşi făcuŃi pe cont propriu.
Îngerul şi eu
DorinŃa
).
o surprinde pe autoare în deplinasinceritate a talentului ei autentic: „Mi-ar pl cea
” De asemenea,
,
lui, cum spune chiar autoarea în
finalul poemului ,
asumat, încare atât poezia,
Basm
Anotimpurile
blestemul de a scriebalauru
o viaŃă
de om l cu şapte capete
braŃe încrucişate 8
Adi CRISTI
jurnal cu scriitori
Hei, oamenilor mari, sunt şi eu pe aici!
CRONICA 9
FloareaPaştei
Visam cu floareaPaştei la-nstelarea candelei bogată mângâiere
de sfeşnice şi strană. Băi de miere
desfaşă rod părelnic şiscot din eclipsă nave templiere:
polenul sângelui şi oriflameversete răstignite. S-o respireîntârziatul tunet tras pe roată
înalŃă rugul smirnei poduri/lyreşi-n urna de pământ înfiorată
cum mirul ungerii atomic ceredin lumea Ochiului o alergare
ca apele botezului (amare?)radare
între serafici spini orbind adoarme
Manuscrisulde laÎnviere
Horia ZILIERU
August 1020
accente
Daniel CORBU
IntenŃionam, în spiritul o-paşoptist răm, să punem titlulprezentului articol „Poetul Mihai Ursachi şi sentimentulinutilităŃii”. Dar e bine şi aşa, pentru că despre sentimentulinutilităŃii, a
ales că poetul scrisese încă din 1971 un poem care afăcut epocă:
E cuprins aici şi destinul implacabil alromânului a ăsat de conjuncturi, care, după spusaeminesciană „înapoi tot dă ca racul
şase (pecare nu obosim a-l aşeza între primii zece poeŃi români dintoate timpurile)
sezon de viaŃă în sine, a trecut la celeveşnice. Prietenii şi cunoscuŃii îi spuneau Magistrul. Şi ebine ă precizăm că această calitate de Magistru şi-acăpătat-o Mihai Ursachi încă din tinereŃe, prin Ńinutamorală im bilă, prin discursul original despre filosofieşi arte ornat pe un spirit boem de înaltă clasă, în perioadaîn care, atît de prestant s-a autointitulat „Padişahul întregiiMelancolii,/ împărat al SingurătăŃii de şi de Jos,/stăpînitor absolut al Regatului Dor/ şi PrinŃ Senior/ alTristeŃii.”
Întors în Ńară la începutul anului 1990 (după un e
efervescenŃei politice postrevoluŃionaredar şi administrative, dacă Ńinem
seama că a fost, timp de doi ani, managerulaŃional din Iaşi Pe de altă parte, intrarea în AlianŃa
Civică şi în AsociaŃia Foştilor DeŃinuŃi Politici a echivalatcu un angajament politic.
(1995)sunt adevărate diatribe împotriva imposturii şi a violenŃeisociale a neocomuniştilor, atingând pe alocuri vehemenŃapamfletului, în linia unor N.D. Cocea şi Tudor Arghezi. Înunele din ele, o ironie împinsă la extrem şi un limbaj pemăsură întreŃin un spectacol ademenitor, plin de forŃă. Aşaeste cel cu titlul , pe care-l cităm înîn
revistei cu aplomb junimistla care cu onoare colabo
l luptei cu morile de vînt la români este vorba.Mai
p, ”.
S-au împlinit ani de cînd poetul Mihai Ursachi
, dezgustat de spectacolul acestei lumi,autoexilat în ultimul
s
peca
Sus
xil de9 ani în America), Mihai Ursachi s-a plasat în mijlocul
, a entuziasmelorsau deziluziilor culturale
TeatruluiN .
Articole precum(1990), (1990),
(1997) sau discursurile publice, cu titluri ca
(1990),
tregime:
„Un om din Tecuci avea un motor/ dar nu i-afolosit la nimic.”
Un cal mort,mort, mort Vin cizmarii Sacrificarea soldatului
CetăŃeni aiIaşilor, muncitori, studenŃi, miliŃieni, sprijinitori ai FSN-ului!
Continuă umilirea victimelor terorii bolşevice
O vizită şi un interviu
Motorul din Tecuci alMagistrului Mihai Ursachi
Sentimentul inutilităŃii Deziluzii culturale şi administrativeImpostura şi violenŃa socială a guvernanŃilor / Morală şipolitică O vizită la CăcăuŃii de Jos
/ /
/
„
J
-
Dl. Chiz
J
nu le-a folosit la nimic
Pentru a schimba puŃin (for a cange) aerul Cârlibabei, amavut fericita idee de a mă duce în satul CăcăuŃii de Jos.
Aşezată discret între două coline de formă fesieră şi umbrităde un arboret amintind ca formă şi culoare de perciuniidefunctului rabin de Dorohoi (dr. Schissmann), pitoreascalocalitate mă întâmpină cu un uşor miros de pucioasă. (Probabildin cauza vreunor izvoare de ape minerale sau nămoluritămăduitoare, mi-am dat eu cu presupusul, dar şi cu oarecaresperanŃă).
Pentru a mă refrişa (to refresh myself) puŃin după voiajuldestul de anevoios, am hotărât să trag la bodega locală, al căruinume îl voi trece sub tăcere, nu din pudibonderie, ci prin simplăpudoare literară. În cursul numeroaselor toasturi joviale cu caream fost întâmpinat şi care au continuat tot restul zilei precum şiîn cea mai bună parte din noaptea următoare, am avut şansa dea-l cunoaşte pe primarul comunei, dl. Pompiliu ChizdavăŃ, cucare am purtat o îndelungată convorbire, din care voi reda câtevafragmente mai esenŃiale.
- Domnule ChizdavăŃ, care e situaŃia comuneidumneavoastră, CăcăuŃii de os, în actualele condiŃii de tranziŃiela democraŃie şi la economia de piaŃă?
Dl. ChizdavăŃ: Căcat.- ÎntrevedeŃi o schimbare în bine a atmosferei locale?Dl. ChizdavăŃ: Căcat.
Care sunt perspectivele de dezvoltare, pe termen scurt,mijlociu şi lung a frumoasei dvs. comune, CăcăuŃii de Jos?
davăŃ: Căcat.- Pentru a rezuma, ce părere aveŃi despre importanŃa
culturii, scrise şi vorbite, la care frumoasa dvs. comună, CăcăuŃiide os, şi-a adus, de-a lungul secolelor, o atît de substanŃialăcontribuŃie?
Dl. ChizdavăŃ: Căcat.”
Morală şi politică
românii aveau o Ńară frumoasă şi bogată, dar
Avem convingerea că, cine va parcurge articolelepolitice şi discursurile, îşi va da seama că poetul MihaiUrsachi în ele o pasiune şi o credinŃă întru rezolvareaproblemelor sociale, culturale şi morale din Româniaperioadei de tranziŃie, asemănătoare lui Eminescu dinperioada formării României moderne.
, articolul îmbracă forma eseului politic,precum , unde poetul, pornind de laideea că sfera politică nu se interferează cu aceea a moralei,îşi porneşte demonstraŃia de la Machiavelli,
ladeŃinătorii de ciolan politic din România primilor anipostrevoluŃionari.
şase e s-aschimbat în România, cînd harababura, corupŃia, sărăcia(de care vreo 5 milioane de români au fugit în lume),subcultur , marginalizarea valorilor se petrec în acelaşi fel
visător la formelecu fond, un vis şi mai urît pentru cei care, precum poetulMihai Ursachi, consideră realitatea drept o formăbolnăvicioasă a literaturii.
Cît despre legătura cu motorul din Tecuci, să nu seajungă a se scrie:
a pus
De multe oriîn
ne trece prinpreceptele lui Gensis-Khan, ajungând la „legilefundamentale ale Cuibului legionar”, la Hitler sau
De la scrierea acestui articol au trecut 18ani. De cînd poetul a plecat la poporul stelelor, . C
a ?Un vis urît pentru omul autentic, patriot,
.
CRONICA10
Motto : Fîntînile lumii sunt stinse/pe umere clipa/
durere/
AşezaŃi-vă SorbiŃi din geanaluminii Să nu vi se-nmoaie aripa
I
Madrid, octombrie-noiembrie 1995:
.
i-a incredibi . Cîndarunc din min
(...)
Madrid, decembrie2001:
ziuaîntregul ei pe care eu, neputinciosul,
;, erul m-am privit; mi-am
îna corbilor
„glezna mîinii”,
Jurnal suedez, IV)
aşi, 3 august 2010
Poate dacă aş încerca să-mi recunosc şi să-mi alungslăbiciunile, aş cîştiga războiul cu mine însămi (...) Totule mai simplu cînd lupŃi cu adevărat, nu doar mimezi sauîŃi faci planuri nefondate. Eu am devenit de cîŃiva anibuni un făuritor de planuri fără acoperire şi aceastăatitudine infantilă m adus o suferinŃă lă
e aceste adevăruri, e ca şi cum aş împroşcavenin. Disperarea te poate transforma într-un învinsîrecuperabil, dar şi într-un nesperat învingător. Cuteamă, cu reŃinere, cu îndoială mă întreb: eu ce voi fi ?(...)Din cînd în cînd pe-aici trec cocori rătăciŃi/ eu le facsemne de prietenie/ ei nu mă înŃeleg/ şi-şi ascund curuşine rănile albe
De mi-aş atinge una de alta palmele, sigură sunt căaş auzi pocnind secundele, văitîndu-se că mi-a oferitcu mărinimienerecunoscătorul i-l mînjesc, i-l sîngerez; mă revoltîmpotriva albului ei pe care-l bănuiam sălăşluind în mine;şi ce dezamăgire cînd, la prima crestătură a Ńîşnit ca olavă cenuşiu; şi cu ce tenacitate m-a pîndit; m-am sfiit sămă clatin, fie şi pentru o secundă, să-mi netezesc cuteledintre sprîncene, după obicei şi cu cîtă speranŃă;Ńeapănă statuie amorŃind aînfăşurat apoi pleoapele în nelinişte, bătăile inimiilăcomi negri, iar albul, albul s-a întors însprevîrstele dintîi, în cupele palmelor reci, tot mai reci, pînă larisipire, pînă ce mi-a rămas înfăşurată decredincioasă, numai privirea – curgea ca un rîu nesfîrşitde fluturi pudraŃi cu nori îmbătrîniŃi...
Ultimul nu mai izbuti să urce. Micul arc interior ce-lsăltase dincolo de atîtea ori cu o energie ce-i înfierbîntavenele şi-i strecura în căldura trupului o stranie putere,
Ieri a fi putut începe un jurnal; de fapt,impropriu spus „ ”
, , se converteaîn vers. Nu era cinstit, îl tr
S nu mi-atrecut prin minte, era un soi de întîlnire cu mine,
toatechiliile sufletului (
).doar ceva
(
).
reînnoda prieteniauna (o zi)
interes, care a crescut într-o mahala
unde se ascultau manele,
(cu sinceritate)
dureri de purtatTot ieri,
, m-au impresionat destinele frînte alepersonajelor ,istovirea lor Unele
-al
“uitat-o” pe undeva;asta sunt
Se rostogolesc în mintea mea în semn de solidaritatevorbele Gabrielei Melinescu ( : „
Am încercatapoi, tîrziu în noapte,
imulte.
şaş fi putut , pentru că mulŃi ani
din viaŃă m-am confesat lui, dar de la un timp amsesizat că orice încercam să-i destăinui
ădam, aşa că am renunŃat,fără să ştiu dacă aveam să mă mai întorc la elvreodată. ă public o astfel de scriitură,
catharsis, nevoia de a-mi deşerta zgura din
Nu eram însă niciodată întru totulsinceră, spuneam mai mult decît aş fimărturisit celui mai bun prieten
Durerile celemai adînci erau însă doar pentru mine. Da, ieriputea fi o zi potrivită pentru a cujurnalul, pentru că a fost a revelaŃiilor saumăcar a surprizelor deosebit de plăcute: amdescoperit o carte care m-a încîntat, deşi aşa-numitulgen de graniŃă nu e unul preferat de mine, ei bine,de un jurnal e vorba, am urmărit cu evoluŃiaunui foarte tînăr artist
şi am realizat că purtăm însarea trupului nostru complexul vinovăŃiei, chiar şicînd ne mărturisim nouă înşine cănu-i aşa. Nu pot spune de ce am această convingere,e una din acele singură, cu spaimăşi cu discreŃie. am răscolit prin cufere şiamintiri
cărora încercam să le ofer luminăsufletească. pagini îngălbenite de
vreme mi-au amintit de vechea maşină de scris, decare nu am avut puterea să mă despart, ea a respiratalături de mine aerul greu al singurătăŃii şistrăinătăŃii. Sigur, ar putea cineva să se întrebe de ce,tocmai din acest motiv, nu am
, cu tot cu acele angoase şi disperări,conturul lor e unic, nu poate fi aşezat altceva în loc.
Artrebui să nu mai capitulez în faŃa pulsiunilor ciudateale firii mele. Să mă simplific: tăind cu sabia voinŃeinodul gordian. Dar atunci cred că n-aş mai fi euînsămi, ci numai o parte din mine”.
să merg pe urmele unui tînărdespre care cu vreo două decenii în urmă ştiam ma
părea să-l trădeze ; zidul, deşi vlăguit de scurgereatimpului şi de atît totuşicu încăpăŃînare. Vînăt de furie, Terji se aruncă orbeşte, caşi cum ar fi vrut să-l străpungă. Părea un explorator înluptă pe viaŃă şi pe moarte cu îndărătnicia gloriei. Cei doidin faŃă bălăngăn rgine în cealaltă atrotuarului
şi lăs, ca apoi, îndată ce simŃea colŃurile ascuŃite
ale pietrelor să se ridice infrînseseră pînă laurmă încăpăŃînarea neobişnuitului rival, chiar dacă unuldintre învingători (nu se ştie care probabil tot al doilea)se prăbuşi de la nă Ńime ca o pasăre ca intr-odată,refuză să mai bată din aripi.Terji mai făcu un efort, dardupă o rană destul de serioasă la frunte în urma uneiultime încercări, se aşeză ameŃit pe spate, gîndin cumo fi arătînd curajosul lui camarad pentru care zidul fuseseun soi de glumă a serii aceleia pline; evide t, era vorba decel pe care-l auzea gemînd la vreo jumătate de metru deel, dincolo de faŃa opacă a obstacolului.
nfierbîntat leneş, senzual,îndepărtîndu-i sîngele tînăr, ca o iubită credincioasă şiprotectoare. se părea că simte cum iarba se înalŃăincetişor ănul fiecărei clipe înmurmur moale de copil. Pămîntul i se lipide ple ape, de buze, de palme; sîngele său negru, crud îipurta prin vene dorul de rieteni, de pomii înfloriŃi, derăsăritul lunii de-acasă. SticluŃa albastră brichetăascunsă cu dibăcie în căptuşeala vestonului îi dădeaghes:”Şi ce-ar fi?” “doar o înghiŃitură”, care l-ar fiputut trimite măcar pentru cîteva secunde departe, atît dedeparte, încît să-şi scuture memoria obosită de Ńi ătulisteric al orei şase, de griul murdar al curŃii prea pustiisau, din contră, prea aglomerate, de Ńîrîitul bicisnic altelefonului...
care putea fi un vis ori poate onălucă îi încleştă pleoapele. Se prefăcu senin, ca şi cumcineva l-ar fi pînd t şi el n-ar fi vrut să lase privirilestrăine să-l răscolească. Sări în picioare şi nici măcar nuse miră de ce zorii zile îl găsiră întins în iarba umedă cugîndul evadării mustindu-i în Ńeastă. Trimise cel mainăstruşnic salut zidului coşcovit şi, deşi se simŃea
ă-ndreptă direct spre poarta masivă, cărămizie, pe care-o
blagoslovi cu o lovitură zdravănă de bocanc, încît aceastachiui din toate încheieturile. Pînă şi păsările, încăadormite în coama plopilor de pe alee Ńîşniră speriate,poticnindu-se în zboruri frînte. I se păru curios ecoulgestului său brutal, încît socoti că n-ar strica o adoua lovitură. Scrîşnind din dinŃi, se ndreptă cu paşihotărîŃi, gîfîind, spre mijlocul şoselei; în privirilesticloase, cu străluciri stranii se putea ghici, chiar prinperdeaua cenuşie a
să desfacă zăvoarele bătrîne şide încredere, cu un avînt năprasnic (avea mai mult de
, dar şi cu o poftă aproape neomenească de libertate,Terji se năpusti urlînd în poarta masivă, nesimŃitoare.
Că torturantele limbi de fier de culoarea sîngeluiînchegat nu se dădură în lături, i se convertiră în hăurinegre, ce te furnicau pe şira spinării, Terji se sfii să-şispună că e o părere, o iluzie Sîngele i sezbătea în tîmple, cărîndu-i gîndurile-ciorchine în amiazagestului pe care şi-l cerşise: “hai, Terji, e răcoare şi seanunŃă o ză uşeală...”. “Ssst!” veni un răspuns carsăgetă în călcîie ca un piron şi-l înŃepeni pe dunga delumină a unui răsărit “de-a dreptul bolnav” gîndi,tînjind după iarba umedă peste care se prăbuşise ca unelan rănit; îşi aminti cum, tot în zori , îi citise,cu ani mulŃi în urmă, sora lui o poves e despre un elan,pe care un vînător “fără inimă” îl împuşcase Prăbuşit,
animal aşteptă momentul şi, cîndvînătsălbăticiunea ă fără suflare, îl lovi atît de puterniccu o copită, încît acest ateriză în vîrful celui mai înaltarbore din pădure, atît de înalt, că spărgea aurul boltei şipăŃitul atul unui uriaş înfricoşător.Înspăimîntat, vînătorul se rugă nopŃi la rînd de vulturi,şerpi şi urşi să fie coborît, că le va preŃui curajul,devotamentul şi înŃelepciunea. Ciudat, nu-şi mai aminteafinalul; poate pentru că era prea mic, abia învăŃase săvorbească, ori poate era n sfîrşit mairăspundea aşteptărilor lui. Mirosea a fîn, a somn, era cald(“ce păcăleală, auzi, răcoare!”), era înnebunitor decald...Privirea-i scotocea avidă în ceaŃa cleioasă a zorilor.Într-un tîrziu, după ce în ,desluşi un pod, un pod ca toate podurile şi pe Terji-l pufnirîsul ; se gîndea ce pierdere că nu-l descoperiseră pînăacum, cîtă energie cheltuită-n van
ea lovituri de bocanci, se opunea, ,
se eau dintr-o ma; al doilea, prins vajnic de vestonul celui
dintîi, mergea încovoiat din cînd în cînd se a în cîteun genunchi
, automat. Ei î
,î l re, d
,
d la
n
Ploaia-i mîngîia obrazul î
I, strecurîndu-se prin cearc
, ca un gîngurito
pcît o ,
, gîndi,
p
Ceva greu, greu,
i
i
înputere, nu mai avu niciun chef s l escaladeze, ci seî
,
astfelî
începutului de zi, gîndul anapoda.Înainte ca vreun camarad
90de kg)
c
sau un vis.
p e-l
i unei zilet
.bietul potrivit
orul, plin de sine, se apropie destul de mult decrezut
a
putea vedea pal
u banal, care nu
tunericul se risipi de-a binelea
, ce petreceri se puteau
sertarul cu manuscriseîncinge aici! Rîsul i se opri-n gîtlej, de pa
la
',dar,
el, cu vremea,; pe care
de
“Ssst...!” auzi din nou -l
nu... .torc...” se bîlbîiSinovski, “ui..ui... ne ci...ci...ne...v...
lelui
ji e prietenul meu, prietenulmeu cel mai bun cum de
Ӕnvin
haur!”
Micul
umeri ctîrînd geam
Prin ochiul negru în carese convertise una din balamalele valizei lui Terji, se
unui ese
Madrid, decembrie 1995 Cî
rcă un cleşte i-arfi strîns beregata. Podul nu-i era străin, iar de fereastrajoasă, aburită putea zări drumul prăfuit către cîrciumaFiruŃei (înainte i se spunea cîrciuma lui Fane AscuŃitu
cum plecase la muncă în lume şi nu mai auzisenimeni de unul-altul a început să zică “laFiruŃa” şi aşa a rămas), -l bătea duminicaîmpreună cu alŃi doi-trei de seama lui (ce altceva puteaface într-un sat stors de prejudecăŃi şi bîrfe cecreşteau unele din altele precum vrejul de fasole dinpovestea binecunoscută?).
şi zări agăŃat de grinzi peSinovski, fugit din unitate de vreo două săptămîni. “Cefaci, nenorocitule?” i se scurse de pe buze întîiul gînd,fără a apuca să-l mai întoarcă pe o parte şi pe cealaltă,înainte de a-i îngădui să pătrundă în zestrea de simŃuri aceluilalt. “Nu... nu mă... în...în..
te, da...da...că vi...vi..v...va, ga...ta, bum!”explodă nenorocitul
arătînd arma cocoŃată în vîrful podului, chiar deasupracapului lui. Prinsese de trăgaci o sfoară şi trăgea de ea cutoată puterea, hotărît să demonstreze că nu e de glumă.Mai apucă să-i vadă un zîmbet strîmb clădit din buze
groase şi nişte dinŃi mari, laŃi şi galbeni, apoi nu maisimŃi decît un gust leşios de pămînt şi zeci de acedansîndu-i în tălpi, în timp ce gînduri şi gînduri îlpărăseau de-a valma ca nişte stoluri speriate.
“Terji! Terji! Terji! Asta e, tocmai azi”, murmurăsoldatul scund şi rotofei. “Ter
,mă slăbănogule, strîmbule, l-aŃilăsat?” Chiori de somn, cu valizele betege căpătîi,niciunul din cei şase nu înŃelegea nimic, de ce mititelulacela n-are stare şi de pe unde-a mai scos povestea asta cunu ştiu ce Terji , strîmbi sau slăbănogi.“Fir-ar să fie, fir-ar să fie...fir-ar să fie... bîiguia Terji frecîndu-şi neîncetatbraŃul eŃit. Ovidiu îl trăgea de umeri, îi dădeapalme: “Hai, măi omule, ai, fir-ar să fie, hai, că azi e ziuanoastră de “Auzi, mă Ovidiule, avem timp sămergem la masă?“ soldat Ńîşni într-un salt pentrucare el însuşi putea să se invidieze, îşi luă camaradul demijloc (abia de-i ajungea la ) şi-l stre ură înăuntru.
Peste cîteva ceasuri ieşeau, antaneleimense şi goale, ca şi cum nimic nu se întîmplase, viaŃatrăită frenetic, aproape de propriile limite doar îi adusesemai aproape de buza prăpastiei.
iŃeacolŃul mic jurnal. Pe-o pagină întreagă, scrismare, apăsat, de nenumărate ori: “ PîrliŃilor, pîrliŃilor,
pîrliŃilor... “Iaşi, 4 august 2010
mpu-i nins şi-aştot zbura/ Temător de umbra mea N-am o floare casă-i pui/ Dulce semn pămîntului/ Frate bun cu noapteasumbră/ cîntăreŃ şi hoŃ de umbră/ şi de rouă, şi de ploi/ decolindători ca noi...
Ce zvon, cedurere, ce moarte subŃire/ Se scurge-n zăpadă, se-ncuibă-n privire...
Sunt ore
tît am aflat. febrilsau fo
spectaculos (ca atîtea altele, Terji s-o fise
) :sau
Urc acumcum ar cere
ceasurile acestea zvelte ale unei noi zile:
fragede ale dimineŃii, nu ştiu ce s-o fiîntîmplat cu Terji sau cu prietenii lui, de la cea deatunci doar a Răscolesc alte paginiîngălbenite, alte bileŃele i cu scris ordonat, cupoeme traduse în spaniolă şi grupate pe volume. Nugăsesc însă nimic despre Terji, ca şi cum destinul săus-ar fi întrerupt aici sau n-ar mai fi oferit nimic
dar, cine ştie,stins de bunăvoie, nedorind să mai ştie că n-aputut decît să fie ca mulŃi alŃii).Găsesc versurirăzleŃe, încropite, probabil, într-o iarnă paradoxal defierbinte (
Sunt sigură că nu pomeneam decolindători doar pentru că mă aflam în preajmasărbătorilor de iarnă. spre mine treaptă cutreaptă, nu într-o linişte deplină,
Pagini de jurnal
August 1020
Ştefania HĂNESCU
11CRONICA August 1020
jurnal cu scriitori
O figură aparte, în plutonul tinerei poezii ieşene,Ńine să facă de ceva vreme Şerban Axinte, tânărulcercetător ştiinŃific la Institutul de Filologie Română„A. nă la această dată, alvolumelor(1999) şi
rŃi inegale valoric, a ctermina declanşarea unei discuŃii despre raportul
dintre întreg şi pa despre felul în care oparte mai puŃin reuşit a creaŃiei unui poet îi poateafecta,
Şerban Axintet mulŃumitor de parte, ş
, de care poetul însuşiÎn special pentru că
volumul său(Editura Eurocart, Iaşi, 1996), devoalează într-omanieră evidentă nu atât resursele, câtsursele poetice ale poetului de doar douăzeci de ani.Imaginarul poetic este, deocamdată, prea fidelmoştenirii lirice (neo)moderniste pentru a nu sufocadin impulsul de a da curs unei dicŃiuni originale(care, totuşi, există în câteva texte
egăsim, aici, sumetafore-simbol descinse direct din
ermetismul barbian sau din cel stănescian: „zodiaacestui cuvânt”, „veşnicul foc al zidirii”, „un ochifecundat de sine însuşi” sau, în fine, „noul grup albalanŃei (…)/ Grup virgin către ultima treaptă”.Echilibrul liric perfect, sugerat poate încă din titlu,nu poate fi nicicum atins prin recursul direct –nemediat nici măcar de
– la imagistica şi atmosfera poezieiconsacrate. Cele câteva anticipări fulgurante aleviitoarei „nebunii” poetice marca Şerban Axinte sunttotuşi demne de semnalat: „Rezum această boală/printr-un mare piron/ înfipt în nebunia mea.//Acesta poate fi singurul meu răspuns./ O revanşă acelor câteva zeci de ciocane,/ o adevărată zestrecarnală a binelui/ după botezul absolutizant aldestinului.”
Editura Outopos, Iaşi,Dacă nu i-au atenuat cu
totul impulsul livresc, aproape necontrolat înainte,c şi făcute în
(Şerban Axinte a devenit,între timp, student al Literelor ieşene şi membruactiv al cenaclului „Outopos”), măcar i l-au mairafinat. În locul influenŃelor brute din poeziaromânească, scurtcircuitatde inserŃii poematice de sorginte italiană – în special
de bună seamă, laconfigurarea „arhitecturii” textuale noi, de careautorul conştient. Înacelaşi timp, însă, discursul poetic actual îşi cautăresurse noi, găsindu-le, spre exemplu, în biograficşi cotidianul uneori nimbat de vagi reprezentăriepifanice: „Am descifrat desenul,/ pielea de viŃel
Philippide”, autor, pâ(1996),
(2006).C ror prezentare ar puteade
rte, adic
dac nu cumva chiar invalida cu totul întregulansamblu. În cazul liricii lui , întregulnu poate fi reprezenta i înniciun caz de prima parte ap rut a se dezice ulterior.
de debut în poezie,
mult prea
din carte).R ficiente semne poetice imediatrecognoscibile,
semnul marcant al ironieipostmoderne
( 1999)este deja un pas înainte.
ontactele biografice culturale cei trei anicare s-au scurs de la debut
discursul liric este acum
Salvatore Quasimodo, Giuseppe Ungaretti, EugenioMontale vor fi contribuit,
este pe deplin
ul
Starea balanŃeiLumea Ńi-a ieşit aşa cum ai vrut tu
Starea balanŃei
Pragurile Apeiron
Pragurile Apeiron
ǎ ǎ
ǎ
ǎ
ǎ
ǎ
Pragurilor…
fusese de prea multe ori ştearsă./ Se dansa,/ sedansa frenetic pe acoperiş,/ tu, Abaddon sauOblivion,/ te rugai să nu-mi înŃeleagă nimenicuvintele.// Fluture, larvă, cocon,/ ploaia demeteoriŃi subpământeni,/ larvă, plânsul uşor,travesti.” Altfel, nucleolul poetic recurent almajorităŃii textelor din volum este ruptura
conŃin secvenŃe dintr-o istorie auctorialădilatată, uneori, halucinant), întâlnim ruptura deo alteritate feminină poveştiide dragoste: „De ce-ai adus urâtul cu tine în zecescrisori” sau, în notă bacoviană, „Miroseai din ce înce mai mult a mort,/ deşi erai atât de frumoasă/ şipielea ta era la fel de curată/ ca pielea copiilornoştri blură ciudată, cufuncŃionalitate multiplă – de umbră, oglindă oriimagine a Tatălui: „ încet, te vei scurge cu totulîn mine/ fără să-Ńi poŃi închipui/ că eu sunt ultimultău fiu,/ cel pe care n-ai apucat să-l ucizi”. În oricecaz, în faŃa acestui a (când pretext, cândmiză a confesiunii), eul poetic nu are nicio rezervă îna-şi mărturisi obsesiile şi aprehensiunile: „Te-am alessă fii singurul/ în faŃa căruia să pot vorbi/ toatelimbile pământului,/ tu uită-le,/ doar aşa nu mă veilăsa să fiu botezat,/ ci doar scăldat în cristelniŃă.//Mormântul e prima bâlbâială a vieŃii,/ eu măhrănesc pe ascuns cu insecte.”
aceeaşi obsesiea rupturii ca depăşire dureroasă a limitei poetice –analogon al voinŃei sau măcar dorinŃ
,desigur, însuşi titlul cărŃii dar şinumeroase alte semne poetice, care o încifrează învarii secvenŃe ale ei. Cu adev
va fi cu adevărat dusă laîndeplinire, cel puŃin la nivel poietic, în
(Editura Vinea, Bucureşti,2006). Acest c al luiŞerban Axinte , de bună seamă, şi cel mai bun,ceea ce îndreptăŃeşte supoziŃia unei evoluŃiiîmbucurătoare a scrisului său (în ce direcŃie, se vavedea cel mai bine în cea de-a patra carte a poetuluiieşean, aflată, dacă am înŃeles eu bine, în curs definalizare). o ordine aleatorie a constantelorcărŃii – şi
poeticii lui Şerban Axinteatizarea
parodică a autorului. „
se prezintă cu dezinvoltură drept un ins mimatcomun, posesor dezavuat al unei existenŃe prozaice,ce-şi poartă cu resemnare condiŃia (a se vedea, dinacest punct de vedere, alterii textuali predilecŃi,precum insul cu o lingură de aluminiu sau cel cuhaine de arlechin şi buzunarele pline de pietre). Înfiecare detaliere a acestei condiŃii transpare însăincongruenŃa de profunzime a identităŃii poetice cualteritatea obiectuală şi ontologică în care vieŃuieşteşi de care, nu de puŃine ori, este asediat. Sf rşeşte,prin urmare, a şi-o converti într-o veritabilă amaturizării (în sens biografic, dar şi poetic), poveste
nd potenŃat dramatică, sumbră chiar, c ndgrotescă, accentuat parodică, dar întotdeaunadinamică. De altfel, şi sonurile în care se dau glastensiunilor poetice (dar şi poietice, precum în
divergente. În genere, s-arspune totuşi că scriitorul împrumută din inflexiunilevocii unui ce anunŃă, uneori mimatprofetic, avertizator, alteori de-a dreptul disperat saupatetic, apocalipsa generalizată ca simplu reflexpentru extincŃia proprie, singura care îl intereseazăcu adevărat: „imediat vor defila prin faŃa mea/clapele pianului,/ maşinii de scris, nu vor să-mispună,/ voi vedea lumea albă, lumea neagră,/ maibine dec t în faŃa televizorului mă voi simŃi/ înultimele mele clipe de luciditate;// apoi se va opribrusc curentul,/ se vor auzi nişte Ńipete,/ un sunetprelung, ascuŃit,/ apoi va fi mai multă linişte
ngă mine” -
. Lanivelul tramei propriu-zise (poemele din
fie(cu finalul previzibil al
”), fie, cel mai adesea, de o du
mbiguu
La nivel metatextual, se identific
ei arz toare de adescoperi nelimitatul, acel al luiAnaximandru. La primatul rupturii face aluzie
rat, îns , ruptura deprima identitate liric
el de-al treilea volum de poeziieste
Într-, de ce
nu, a , acum pe deplincristalizate – ar fi de notat mai întâi tem
Auctorele” specificuniversului creat în
â
câ â
) sunt
â
,/ maimult loc pentru cei de lâ
.
PragurileApeiron
tu
apeiron
Lu
poveste
cele maieficiente neurotonice
poeta vates
Īncet,
ǎ
ǎ
ǎ ǎ
ǎ
Pragurile Apeiron,
Lumea Ńi-aieşit aşa cum ai vrut tu
Lumea Ńi-a ieşit aşa cum ai vrut tu
mea Ńi-a ieşit aşa cum ai vrut tu
lumea Ńi-a ieşit aşacum ai vrut (1)
Abia într-o asemenea pecetluire a conştiinŃeiimposibilităŃii de evadare dintr-un infern domestico-urbano-generaliza(n)t stă miezul amar, patetic alcărŃii: „ văr la picioarele mele,/ numai aştept dec t să vină cineva şi să-mi profanezemorm ntul/ ca să pot ieşi de acolo.”(
). Dar, cum se poate observa şi din versurilecitate mai sus, ca şi din toată puzderia de secvenŃe degen, lesne de selectat din oricare ciclu al volumului,lui Şerban Axinte îi repugnă nu at t accentuareacarenŃelor de sensibilitate, c t contabilizareadisperată a surplusurilor de afectivitate, cu izpsihanalitic – într-un text intitulat semnificativ
ibileinterpretări freudiene a „angoaselor din acelea carete îngheaŃă cu totul/ şi fac din tine un mort/ într-ocarcasă/ de bărbat t năr şi frumos”, angoaseexplicitate pe larg în întreg ciclul
rşitul în poantă uşorfrivolă al unora dintre texte, lucidă re
cu verificate valenŃe gata,azi spun o rugăciune,/ fac o piruetă, mă dau pegheaŃă,/ pornesc maşina de spălat, închid aragazul,/
ncenele cu bricheta,/ desenez unelefant pe o frunză,/ miros m
ine,/ îmi dau singurfoc la valiză”.
Este evidentă, în fine, conştiinŃa manipulăriiresurselor livreşti, bin lul volum.Spre deosebire de cărŃile anterioare, livrescul nusufocă totuşi niciodată respiraŃia lirică proprie, cidoar îi dictează, c nd şi c nd, tempourile. Dovedindo cultură poetică solidă, t nărul autor nu se sfieşte, eadevărat, a-şi recunoaşte trecerea prinarsenalul modernist şi neomodernist, decel ndu-şiparte din surse – transparente în specialreplicile cu adresă bacoviană, stănesciană sausoresciană. Şerban Axinte dovedeşte, însă, învolumul de faŃă, că mai ales polifonia stilisticăpostmodernă nu îi e străină. În această din următrăsătură, ca şi în conştiinŃa artificiului care transpareîn multe pagini din ,rezidă semnele unei g
text şi simlui. Poetul ieşean dă senzaŃia că scrie în maniera şitotodată că discretizează opŃiunile poetic
ştie, cu siguranŃă, a păstraechilibrul necesar între confesiunea patetică,„biografistă”, şi distanŃarea rece, parodierea în tuşegroase a feliei de viaŃă „autenticiste”: „gata, te strigpe mai multe voci,/ te aplaud de la distanŃă,/ da,pelicula de gheaŃă a crăpat/ şi am căzut în bulargaviselor,/ în nicolina precupeŃelor nefericite” (
) etc. etc. În această abilăechilibristică între formule şi dicŃiuni at t de diferite,cel puŃin în aparenŃă, constă în definitiv principalulmerit al lumii poetice actuale, care, în sf rşit, i-a ieşitaşa cum a vrut lui Şerban Axinte.
lumea e într-adeâ
â
ââ
, apare sugestia unei pos
â
. De aici, sfâvenire în matca
autoironiei taumaturgice: „
îmi pârlesc sprââinile iubitei mele,/
gust din mâncarea pentru mâ
e asimilate în actua
â ââ
nici acumâ
sunt
ândiri artistice suficient demature pentru a se situa ultan
e ale unoradintre congeneri. Dar
â
â
ca să pot ieşi deacolo
ntec de leagănpentru asas
Lumea Ńi-a ieşit aşa cum ai vrut
omuzică dăunătoare oamenilo
a dayafter black wednesday
câinul meu
în în afara
r
Iaşul poetic de aziŞerban Axinte,
i-a ieşit aşa cum aînspre o Lume
(care) vrutEmanuela ILIE
12
jurnal cu scriitori
August 1020
o aveau drept destinatar pe Dna Florica Rarincescu, oprietenă a autoarei - din Bucureşti).
, Editura Albatros, Bucureşti, 2001, pp. 64-65
i ani cu sănă i bucurii multe! – Aici a sositprimăvara. Poate că acest început prielnic e un semn bun derena i voie bună în pace ireciprocă simpatie! Aseară era văzduhul plin de toate glasurilebucuriei! Luna plină lumina mirată parcă de atâta voio ie înatâta sărăcie i griji! Am fost foarte mirată să aud toate
urăturile i mi-a venit să-i pup pe to i –când s-au repezit să-mi pupe mâinile pentru că le-am dat
i pe lângă colacii coanei Profira fi vrut să am un sacîntreg pentru ei. Mi-au repetat urarea i mi-au arătatmecanismul buhaiului pe cât de primitiv, pe atât de ingenios!Apoi au sosit musafirii –
enă! Am mâncat cuto i ginerele casei, foarte simpatici) amînchinat pentru toată lumea pahare cu vin ro i ne-au crescutnădejdile reciproc! Am mâncat o plăcintă extra, făcută deDoamna Mihail [fiica] i salată de boeuf carear fi fost perfectă dacă untdelemnul n-ar fi fost atât de indiscret!
Pe la 1 noaptea au sosit ursarii, adică igani din localitateacăldărari dintre care unul deghizat perfect în urs. A jucat lasunetul tamburinei i comandă plină de hum i de actualităiganului mai mare – fost până la Bug, în exil prin 1940 – Ursul
cand it parcădintr-un tablou de Murillo! i sălbatec
iavea ceva elegant în toată făptura, sub exteriorul sordid, căcinoroiul curgea de pe ei!! Au venit i două igănci la fereastră cuurări – ce cântec melancolic
teptat colindătorii (rude tinere). Nu vă pot spune cesentiment unic m-a străfulgerat când, din pat, pe fereastraluminată de lună, apoi de lampa aprinsă de Coana Profirainută de noapte), am văzut
capetele la fereastră (care dă peprispă)
i am aflat căvoi purta tichie de mătase cunestemate [sic] mari în frunte ialtele după datina nealterată deadausuri moderne au fostinvita i în casă, to
i jucând o micăcomedie foarte actuală, aceasta.Eu râdeam cu poftă
Pahare devin au circulat – urări – ghicireacelor masca tere dupăvoce etc. Printre ei era iMărioara, o nepoată foarte drăgu ă a casei,
tepta în strigăte peuli ă – se băteau ni te colindători cu so
te alături. Azi diminea ă cânderam încă în inută de pat, au sosit Domnu
semănat cu orez. Care e semn că voi mâncamult orez anul acesta, sau că voi zbura spre China, sau că voiavea orezărie! Am văzut, în fine, capră cu coarneaurite pe care o poartă pe cap un flăcău acoperit icare jocă foarte amuzant la sun te de tamburină
cu chivăre mari, din careies plete de păr de cal
i mărnăutul
i vine foarte cuviincios să întrebe dacă îiprime ti! Un flăcău frumu
i cu un bă - une houlette – în mânecă. Esingurul nemascat i cură i bună cuviin ă personificată! V-amini
A fi condamnată, până la capătul zilelor, să trăie
e trebuie să renun ice elan al gândului – să nu mai auziniciodată nici Beethoven nici Mozart nici Bach – să nu mai auziglasul unui om cultivat – să le lăsăm toate astea, Flo a mea dragă.Mă uit împrejur i caut, nu să mă consolez, dar să mă înec înrealitatea vie – foarte săracă, dar vie. E primăvara – e cald – scotflanelele una după alta – numai ciorapii de lână sunt tot câte 2perechi pe picior. To teprispa. Îi lipsea bălegar de cal (sunt numai 10 cai în
i cu unlighean pe un câmp apropiat unde se răspândise bălegarul caîngră ăminte. Împreună cu o vecină, Lidia a umplut ligheanul cubulgări pe care îi scormoneam eu cu bă ul. Acasă, m-a tentatgrebla cu care grebla un lan de ovăz semănat în ogradă. Am dat de10 ori, it că nu mai am răsuflare. Am stat de vorbă cuBunicul – gospodarul – care î i cioplea haraci noi pentru vie, m-amîntors în casă, am cârpit – acum î teptând dejunul. Miciimei furnizori de urzici mi-au declarat ieri că speră să î i cumperecâte un metru de stofă de căma e pe lună. Prin urmare ei auhotărât să mă transforme în pui de curcă – de i deja o curcăbătrână i tare plouată cau focuriletractoarelor. Am văzut, tot ieri, it să are – plug cuboi.
o biată fată bătrână
5.1. Obiceiuri de Anul Nou ()
5.2.ltat de hultan
Alice Voinescu,
„Dragii mei to i,La mul tate
tere a omenirei spre cumin enie
“ ” copiilor cu buhaiul -i eu
pesme . A
doi veri – chiaburi ie i i din închisoarei complet ruina i, cu unul sunt foarte priet
ii (sunt aici i fatau
i cârna i cu piure
[…]
or i a
i-a scos masca de animal avea un cap minunat ieCe neam curios, fin i
misterios, tot deodata. Ne-au pupat mâna la cucoane i feti e -
i ce chipuri tragice! Românii no trisunt cu totul altfel, energici, hazo i i europeni! Pe la 4 noapteane-au de
(în
i am auzit: Scula i,scula i boieri mari
i masca i cutifoane vopsite
i euîn elegeam glumele.
i, recunoa
i era ca un flirt –avansat! Am adormit u or – pentru a ne de
iile respective. Nu cunoscdetaliile, dar aud cum se poveste
l Dospinescu iginerele i m-au “ ”
i Cerbul – o “ ”cu coroane
e i de fluier. Areîn jur un întreg stat major de “masca i”
i multe panglici colorate. Pantaloni bleu,bluze ro ii, cordoane tricolore – nu tiu de ce la prima vedere mi-au sugerat ideea des sans-culottes de la 1789. Printre ei tiaproape africane (baba, mo u), iar impresionant e “a ”care îi precede
el în costum na ional, cu be eîncruci ate pe piept
eliat destul în datinile de Anul Nou. […]”
(Alice Voinescu, , pp. 83-85)
„[…] ti încondi iile cele mai primitive – printre oameni de mare pre , dar cucar i la ori
i ai casei muncesc. Coana Profira lipeCoste ti i sunt
600 de prispe de lipit pentru Pa ti). Am pornit cu Lidia
i am sim
i scriu a
[…] De departe, pe deal, se mii primul plug ie
Boi slabi mor i, cu oameni în urma lor. Oameni cu frun iîngândurate. Veneam de la “vecina Aglaia”
Scrisori dinCosteşti
Coste ti, 1 ianuarie 1953
op. cit.Coste ti, 27 martie 1953
ș
ș
!
! ș
ș ! ș ș
ș
ș
ș !
ș
! ș
ș
ș !
ș !
! ș ș
ș ș
ș ! ș
!
ș ș !
!
ș ș
ș ș
ș ! ș
ș !
ș ș
ș ș
ș
!
ș !
! ș
ș
! ! !
ș
ș
!
! ș
ș
! ș
ș ș
! ș !
ș !
! ș
ș
ș
ș
ș
!
ș
ș ș
ș ș
ș
ș
ș ș ! !
ș ș !
ș ! ș !
!
ș
! !
! ș
ș
! ș
ș ș
ș ș
ș
!
ș !
ș
! ș
ș
ș
ș
ș ș
ș ș
! !
Primăvara, prispele caselor se lipesc cu lut – pământamestecat cu balegă de cal. Cocoşul vecinilor, asa
care e pe punctul să- i piardă vaca! Am găsit acolo i peveterinarul (agent) care spunea că doar penicilina ar putea scăpabiata vită, care se prăpăde
i plângea biata Aglaie ca după un copilde plâns, că a crescut-o de când s-a
născut în ograda ei i nici nu vrea să se gândească să o taie – dealtfel am văzut o vacă fantomă . Vizita ce i-am făcut-o stiind că esupărată a uns-o pe suflet, săraca te cufumul ce se ridică din mai multe ograde: s-a dat foc la gunoi. Atâtafum compensează lipsa lui din hogeacuri, astă iarnă. Au apărutviorele (violete) numai ghiocei nu am văzut. Sub searămă duc pe câmp i le văd
această cronică a localită ii, să adaug că cuco
i-l căuta de sus, dargospodina îl dăduse câinilor. –
ârg, că avea 4 kg – în loc să mâncăm numai ciorbă deurzici! i-a încheiat Costică, ciobăna ul, povestea drameigospodăre i a mai adăugat, serios:
Credeam că gologanii pe urzici se vor transforma înbomboane. Dar nu! Sunt hărăzi i unei cămă
i zgomotoase – zăpada nu mai e decât prinvăgăuni i la nord Băhluie ul curgea vijelios ieri – azi s-a maiastâmpărat – drumurile sunt uscate tun, dar cu relief de ghe
i s-au culcat după un petit dcopios cu Pască, cozonac, ouă, cafea cu lapte. O lini
ii care cântă a ploaie – căci e foarte înnourati plouat. Se aude toaca, ca un fel de violoncel intim
f.f.f. din adâncuri. Lângă sobă m-am recules – m-am rugat – m-amgandit la to i dragii mei. După dejun – pe la 1 serică la a
la Biserică, era îndepărtatăunde s-a slujit i ne-a adus anafură. Eu am dormit dusă în urmaluminalului din ca a încât nu am auzit nici clopotele, nici nuam văzut râul de lumină ce trebuie să se fi coborât devale. Dar l-am văzut vineri seara – era impresionant. Nici vineri seara nu m-am putut duce la Prohod, pentru că drumul e lung, e urcu
ia să mă agăse comportă prost i mă
surprinsese o teribilă slăbiciune – precum că a fost regimul camsărac al ultimelor săptămâni. Acum însă stau plinecoptură ăl de cu 8-10 ouă la [kil] separat, în vederea micilor
mei vizitatori care se înfiin ă zilnic cu bucheA trecut în fugă prietenul meu domnul
Gheghină (un biet chiabur ruinat) i mi-a spus: Christos a înviat,punându-mi un pachet cu hârtie albă în bra i 2 ouăviolete. Ale noastre au ie it cărămizii i urâte, nu s-au găsit culori
Stăteam de vorbă cu Ilenu a – o femeie tânără foartedrăgu ă – care mi-a adus cozonac i ouă r
ei care o pasiona. Deodată voci străine –un lăutar în vârstă, unul tânăr i o guristă cu armonică,
foarte nostimă i frugantă [ idă-i! Un vals, apoi: în care m-am născut (pe când eu înbucătărie mă schimbam din baba Dochia în Cucoană) – apoi dupăun consiliu sotto voce: i mai aduci aminte, Doamnă? Era târziui era toamnă! ă degete în gură ca
să nu urlu – pentru că afurisita de fată cânta prost, dar cu o vocede contralt frumoasă - i apărin a cărora înflori violetele
la comandă a sosit azi doctorul din Târgu Frumos.Unul din doctorii spitalului – în inspec(nu în orice săptămână) i eram hotărâtă să mă duc mâine ladispensar. Pe neasteptate a oprit bri ca la poarta noastră, dinîntâmplare. Am alergat să vorbesc cu el. Nu m-a văzut dindecembrie i m-a găsit foarte bine la fa ă. Mi-a făgăduit că v
putea să mă deplasez – mi-a spus căcertificatul mi-l dă, dar să nu-mi fac iluzii ca mi-ar înlesni odeplasare la Ia
Îmi pare foarte bine că imaginea Coste tilor a rămas viei plăcută în mintea voastră. Acum e foarte vec ul a
crescut, aspectul tot mai primăvăratic. Flori în camera mea maimulte decât e permis! S-a mărit numărul micilor studen i cu încăun băie i pioneri foarte drăgu i care vor să mărăsfe i celedin ogrăzi. Vin aproape zilnic i sunt plini de râvnă de învă ătură.Plimbarea mea preferată în jurul bisericii, va trebui s-o părăsesc.Au crescut ierburile foarte înalte i am fost prevenită că ies
. Am oroare de bestiile târâtoare – de la omizi la pythoni!Mă voi plimba pe drumuri ca toată lumea (Cucu cântă acum dinapropiere
Am ajuns să mă întreb la tot ceasul, Flo dragă, acum aflu,brusc, că vi ă oarbă ace tioameni! Toate vitele au fost lăsate să lingă sângele vi
lăsat sânge – îi au dat apă din căldările din care bemspală nici măcar mâinile! Mă gândesc cu oroare dacă se va
i nu mai e penicilină în casă! Dacă nu sunt prea preten ioasă,rog mult pe Marius să-mi trimită o doză ca să am la nevoie căci latârg nu se găse tită perfectacum a intrat groaza în mine. Să mori de dalac la Coste ti, ar fiprea tragic! Dar să sperăm că are Dumnezeu grijă de noi. Afluacum că e al patrulea caz în sat! Iată de ce avantajele mult căutateale satului sunt compensate de primejdiile cele maDraga mea, mă războiesc cu bunicii să dezinfecteze
elul. Din lipsă de căru ă nu-l pot transporta – e ocalamitate, căci serviciul sanitar veterinar se declară neputincio i!E al patrulea caz în două săptămâni
ș ș
ș ș
Ș
ș !
ș
ș
ș ș
ș ș ș
! ș
ș
ș ș ș
ș ș Ș
! ș
ș
ș !
!
! !
ș
ș ș
ș
!
ș
ș ș
ș
! !
! ș
ș
! !
!
ș
! ș
ș ș
!
! ș ș ș
!
ș
ș ! Ș
!
ș
ș ș
! !
!
ș
ș
ș !
ș
ș
ș
ș
ș ș
!
! ș ș ! ! ! ș
! ș ș
ș !
ș ș
! ș ! ș
!
ș
ș
ș !
ș ș
ș
ș
! !
ș
te de desinterie. Dar cu ce cumperi i deunde cumperi Penicilina?i-mi spunea printre sughi uri
“ ”[…] Aerul se împânze
i topora ii eu “naturale” (a a se spune pe aci).
Am uitat, în ulfurnizorilor mei de trufandale [recte, urzici] a fost asaltat de un“hultan” care l-a omorât – apoi plana
”Mai bine îl mâncam noi, sau îlvindeau la t
” a ati - “ i copiii, la noi, duc grija
foamei!”i. Curgeau ieri apele
la vale în pâraie repezi
ari”.(Alice
Voinescu, , pp. 87-88)
„E vreo 11 diminea a, to éjeunerte pe care nu o
întrerup decât coco iazi noapte a
½ trec la bi2-a înviere. Bunicul a fost azi noapte,
ete, a
, trecipeste râu pe o punte balansoire. Am avut inten debra ul prietenului Timofte dar inima
“co arcele” cu“ ” de-
eaz ele de violete, iaral ii cu urzici. […]
e, un cozonac
[…]”.(Alice Voinescu,
, pp. 89-90)
„[…]o ii i discutam fasonul
rochi “Am venit pentruDoamna!”
sic] – o familie de Romi muzican i.“În satul ”
“Δ de Cincinat. Eu îmi b gasem trei
i cu ochii la fotografiile lui Stelloilor, în fa […]”
(Alice Voinescu, , p. 91)
„[…] Caie. El vine de obicei vinerea
aaduce aparatul de tensiune i-mi va lua-o. Îi am vorbit de uncerificat prin care a
i. […](Alice Voinescu, , p. 100)
„[…]he, frunzi
a i trei feti e – to ie cât pot i ei, mititeii. Ar smulge toate florile câmpului
erpi desub pietre
..) […]”
(Alice Voinescu, , pp. 119-120)
„[…]elul are Antrax! Sunt de o incon tien
elului, cândîi au “ ” i noi –nu- i iviiar
te decât foarte rar. De unde eram lini
i grozave […]ura unde a
murit vi
”.
5.3. stau pline “co arcele” cu “ ”
5
5.5. Doctorul apare vinerea
5.6.
5.7.
De Paşti, coptură
.4. Cântarea pascală a Ńiganilor lăutari
Pionieri şi şerpi
Dalac în toamnă târzie
ș
op. cit.Coste ti, 5 aprilie 1953
op.cit.
Coste ti, 6 aprilie 1953
op. cit.Coste ti, 16 aprilie 1953
op. cit.Coste ti, 22 mai 1953
op. cit.
Coste ti, 1 noiembrie 1953
ș
ș
ș
ș
ș
1.domiciliului obligatoriu
?
Vasile Iancu,, în
2. Ostracizata:noiembrie 1952-ianuarie 1954)
Vasile Iancu, ,“
Eschil
3.
5. Crâmpei crisorileDoamnei Alice Voinescu (
Regăsim condiŃiile„ ” înCosteşti
Alice Voinescu, domiciliu forŃat în Costeşti(
Unul dintre dascăli era ciripitorul SecurităŃii. Biserica ise deschidea pe furiş
4. Ocupantul neamŃ, ordonat. După ruşi, praful şipulberea…
e din viaŃa sătenilor din Costeşti, în s
Se pare că da. În aniicincizeci (ca, de fapt, şi acum)
bunăperioadă a anului şi, totodată,destul de aproape de oraşelePaşcani şi Târgu Frumos, undeerau raioanele de partid şi secŃii
ale SecurităŃii…, prin urmare,uşor de supravegheat, decontrolat . Astăzi, din ŞoseauaIaşi-Paşcani, dincolo de orăşelulTg. Frumos, un drum pietruit, cudestule hârtoape, coboară într-o pantă abruptă în satul Costeşti,aşezat ca într-un afund de ceaun. Dacă acum, în timpulprimăverilor şi toamnelor cu ploi prelungi, e greu să intri în şi săieşi din această aşezare lesne de imaginat cum stăteaulucrurile în urmă cu 50 de ani. În iernile cu zăpezi mari şiviscole, satul, deşi la vreo cinci kilometri de şoseaua asfaltată,devine aproape inaccesibil
ră, Nr. 44/2002
În această văgăună i-a fost stabilit domiciliul forŃatdoamnei Alice Voinescu, după ce făcuse 19 luni de puşcăriepoliticăRomania literară
ăÎn anul 1922 este numită profesor de
estetică şi istorie a teatrului la Conservatorul Regal de Muzică şiArtă Dramatică din Bucureşti.
ă şă ă ş ă
ă ă ă ăă ă
Ń ă îş ăă ă ş
ş ă ă condamnată de regimul comunistpentru că era duşman al poporului şi pentru că
ăŃ ş ă ă După '54, avea să
suporte alte coşmaruri, ca în 1961, anul în care a scris „“, să moară.
gazdă la familia Dospinescu,
ca lui Dumnezeu, om milos, socrul meu. Nupentru că era clopotar. Aşa era de felul lui. El deschidea biserica,pe furiş, pentru doamna, să se roage, mai spre seară, să nu vadălumea, mai cu seamă că i-au interzis să mai vină la biserică, ca sănu mai stea de vorbă cu oamenii. Ne temeam şi noi. Ne era fricăde partid, de securişti. Iar fratele meu, Vasile Secară, îi aduceaurzici După spusele Mariei Timofte, în
relaŃii cu preotul Grigorescu şi cu preoteasa, Elena dedomnişoară, Grădinaru învăŃătoare la noi în sat, foarte bunădăscăliŃă. S-au dus. Când treceam prin faŃa porŃii lui Dospinescu,o vedeam pe doamna Voinescu că stă într-un şezlong, afară, şi-idădeam bineŃe. Îmi răspundea cu multă politeŃe. Ştiam că o ducetare greu, aşa că la sărbători mai dădeam şi noi câte ceva. Oduceam şi noi greu, era după război, după foametea dinMoldova, casa ne fusese distrusă de bombardament.
Unde vedeŃi mormanul acela de pământ, acolo a fost casaveche şi beciul de piatră. Pe la noi a trecut linia frontului, ne-amşi evacuat. Vă spun un lucru, ca să se ştie, acum, îl pot spune:după nemŃi, care au fost încartiruiŃi în Costeşti, am găsit toatelucrurile la locul lor, dar după ruşi, praful şi pulberea. Şiduşumelele, şi gardurile le-au pus pe foc. Aşa că era maresărăcie, iar doamna Voinescu a venit la noi în vremurile acelea
consătean rofesor de istorie) îşiaminteşte Eram copil, dar ştiu că la un momentdat doamnei Voinescu i s-a interzis să mai frecventeze biserica,cu toate că era gard în gard cu gazda sa. GheorghiŃă Timofte
îi deschidea biserica şi doamna se ruga, ca săspunem aşa, în clandestinitate. Unul dintre dascăli era ciripitorulSecurităŃii şi a turnat-o că iese seara din casă şi se duce labiserică. Parcă şi-ar fi trădat neamul. Ticăloşie. A fost chematGheorghiŃă Timofte la MiliŃie, a avut necazuri. Nu cred căinformatorul era Jenică Iuga (dascălul din satul vecin, Giurgeşti– n.n.), mâna dreaptă a preotului Grigorescu, om serios, ci unuldintre ceilalŃi trei dascăli Bandur, Stoica ori celălalt, pe care numai ştiu cum îl chema
, EdiŃie îngrijită, Studiu introductiv şi Note deConstandina Brezu, Bucureşti, Editura Albatros, 2001. Scrisorile
,satul era greu accesibil o
“
”
[…], este
(Romania litera ).
„
” (”, Nr. 44/2002). A fost prima femeie doctor in
filozofie din România (Sorbona, 1922), care a suportat ororileregimului totalitar (
). S-a n scut la 10 februarie1885 la Turnu-Severin.
În 1946, Alice Voinescu a publicatvolumul , dup care a început calvarul. Alice Voinescu ialte profesoare de la Conservatorul de Art Dramatic i Muzicdin Bucuresti au r mas f r catedr , fiind eliminate din corpulprofesoral. In 1948, când a fost obligat s se pensioneze, spunea:„O ar care i reneag trecutul, nu are viitor”. Prin urmare,peste trei ani a fost arestat , f când un an i sapte luni depu c rie comunist . A fost
“ ” “a uneltitîmpotriva regimului democrat-popular”. Apoi i s-a stabilitdomiciliul obligatoriu în satul Costesti, lâng Târgu-Frumos(jude ul Ia i), unde a r mas pân în 1954.
Aici a stat în “prin cuvântulpreotului Grigorescu. N-am mai avut preot ca el în sat. Eracredincios, cu fri
” ( V. Iancu, ibid.). PotrivitElenei Timofte (V. Iancu, ibid.), doamna Voinescu avea “cele maibune (
),
[…]”. Alt “ ”, Ioan Timofte (p(V. Iancu, ibid.): “
…(clopotarul)
”.
Selectiv din: Alice Voinescu,
„Alice Voinescu: înexil la Costeşti
„Alice Voinescu: în exil la Costeşti
”
”
Cf.
Dialoguricu eroii tragici
Scrisoridin Costeşti
Gazeta de Sud,http://www.gds.ro/print/53257
Costeştii de Iaşi, în scrisorile uneiostracizate cultural (1952-1954)
Ionel BOSTAN
13CRONICA
jurnal cu scriitori
August 1020
Primul lucru care mi-avenit în minte citind titlulnoii cărŃi a lui ConstantinStan: „Gde Buharest”
pevremea „invaziei frăŃeşti” înCehoslovacia: „VizitaŃiUniunea Sovietică până nuvă viziteazăFiindcă Ivan MihailoviciŞaproşnikov, eroul acesteicaptivante naraŃiuni, asta şiva face: va porni spreRomânia într-o aventurătemerară spre a-şi găsi unfrate despre care nu ştie maimult decât că… s-ar putea să
existe.ris înadins „personaj”şi nu „eroul principal”
pentru că, la urma urmei, acest Ivan Mihailovici asta şieste: un personaj oarecare din lumea unei anumiteInstituŃii. Un personaj din galeria eroilor lui Gogol sauCehov, un ins fără personalitate, aptiv înmecanismele une instituŃii care îşi are sediul la Moscovaîn vecinătatea Kremlinul şi, mai ales, a mausoleuluiunde odihneşte Vladimir Ilici. După toate semnele, ar
InstituŃie, înrudită cu altăInstituŃie odinioară situată pe strada Liubianka, într-oclădire despre care se spunea că este singura clădire dinîntreaga MăreaŃă Uniune de unde, din orice cameră şi
Sau,dacă nu, în orice caz o instituŃie a aceluiaş mecanism deputere, opresiv şi alienant.
Ivan Mihailovici este, prin excelenŃă,mmo sovieticus”, aşa cum l
. Recrutat la absolvirea şcolii de
lucrător cu muncă politică n.n.),adolescentul Vania se transformă, încet dar sigur!, din<<cetăŃeanul Şaproşnikov>> în <<tovarăşulŞaproşnikov>> „CetăŃeanul Şaproşnikov, dar mai alestovarăşul Şaproşnikov, a avut mult de luptat cu vechilementalităŃi care –l trăgeau înapoi gata-gata să fie unretrograd, un înapoiat, un om fără orizont politic.Subîndrumarea părintească a tovarăşului învăŃase să secontroleze, să privească adică numai înainte şi numaispre colectiv, nu înapoi şi individualist, lăsându-secopleşit de idealuri meschine.”
xistă, însă, un anume univers, bine tăinuit chiarşi celui mai vigilent ochi specializataparatcik se simte cu adevărat altul. Este universulcârciumii, acolo unde votca este zeiŃa căreia i se dedică unadevărat ritual ale cărei reguli sunt la îndemâna unui cercînchis de iniŃiaŃi:„Ivan Mihailovici nu vede nimic rău înfaptul că mulŃi bărbaŃi bocesc după ce beau. Pe unii îiumflă plânsul când se apucă vreunul de cântat, pe unaltul când cei din faŃa lu c cine ştie ce şi-apoi
(*) a fostanecdota care circula
ea pe voi!”
Am sc
definitiv c
ui
putea fi vorba despre o
dela orice etaj, se poate vedea foarte bine… Siberia!
Iar acest un„ho -a descris kremlinologulVladimir Wolkoff unanume Tovkolea pentru a deveni „politiceschiirukavaditeli” (
:
Mai e, în care obscurul
i îi povestes
„Hommo Sovieticus”se emancipează
se reped toŃi cu halbele, cu paharelele, cu stic în mână,urlând „davai vipiem”. Să em, de ce să nu bem?”
Şi, totuşi, acest Iv vici are de-a face cu douăcare îi devorează fiinŃa ş marchează
existenŃa. Prima rău alvieŃii sale şi sună aşa:”Dumneata, Ivan Mihailovici, artrebuie să te străduieşti mai mult.
complicată şi Ńine de înseşi tainiŃele neguroase alefiinŃe primit demult, pe căiîntortocheate, tăicuŃu*”(soŃul maicăi sale): „Aflaseşi el („tăicuŃu*”n.n.)- şi la un moment dat aflase şi Vania-ceea ce ş l: măcuŃa lui îl făcuse cu un soldatromân care, naiba ştie cum ajunsese, cum se rătăcise de ailui, de război, de frică, de moarte prin părŃile ălea.”
Cât despre război, micul Vania îşi va întipăriaceste scene dureroase: „Beau
îndelung(consătenii înrtorşi de pe front n.n.) fără săscoată o vorbă. Din când în când, pe uliŃe, vedeai pe câteunul dintre ei agitând cârja, fluturând ceea ce ar fi trebuitsă fie mâna dreaptă sau stângă, rupând-o la fugă, uşoraplecat, şi strigând din răsputeri:”
pe nesimŃite, ul lui: „ar trebui să testrăduieşti mai mult” se contopeşte şi se exprimă prinnevoia de a merge, dacă nu la Berlin, atunci, neapărat, laBucureşti.
Contribuie, hotărâtor, la această decizie de a plecaaversează Ivan Mihailovici. Pe
de o parte, cea a funcŃionarului din InstituŃie de subtutela lui Tovkolea, protectorul şi spiritul său diriguitor,odată cu mazilirea acestuia din urmă în baza unuiscenariu- tip patentat al sistemului politic. Pe de altăpa culului, odată cu aventura cu apetisantasa vecină Liudmila. De fapt, cel posedat din punct devedere al experienŃei sexuale, fiind însuşi IvanMihailovici, în vreme ce jună îi Ńine şi opredică sută-n mie komsomolistă: „ Nu spunea oare şiLenin, măreŃul nostru conducător, acelaşi lucru: învăŃaŃi,învăŃaŃi, învăŃaŃi? Parcă aşa era.”
După aceea, totul a venit de la sine. Hotărârea lui IvanIvan Mihilovici de a pleca în căutarea fratelui neştiutdevine însăşi expresia deplinei emancipări Nu petatăl adevărat, biologic îl vrea Ivan Mihailovici, ci pe el,pe acel frate pe care îl va recunoaşte fără măcar să se figândit până acum că există.”
Iar pentru ca aventura să fie deplină, pro mare îndoială: „Şi, totuşi,
unde Dumnezeu o mai fi fiind şi Bucureştiul ăla?”Cu aceste cuvinte îşi încheie Cons
lănuite trilogii. Cum va evolua şi pe cetraseele va mergeŞaproşnikov? V unurmaş al rătăcitorilor „fii ai locotenetului S t”(„marele şi neuitatul erou al Mării B
lf şi Petrov? Ori va avea o altă, nebănuitătraiectorie poatespune. Până atunci, mâna lui sigură şiştiinŃa sa bine dozată de a iscodi, de a edea şi de apovesti, eiuri să aştept cuîncredere ceea ce va veni după (nerostitul) „va urma”.
leleb
an Mihailodureroase obsesii, i îi
vine de la Marfa Stanilova, geniul
” A doua are o povestemai
i sale. Un mesaj pe care l-ade la „
tia tot satu
peretina memoriei doar
Na Berlin, Na Berlin,Na Berlin.”(„La Brelin”…n.n.)
Astfel, imperativ
dubla eliberare pe care o tr
rte, cea a mas
focoasa mai
sale : „
imul pas îlface, noul Ivan Mihailovici, cu
tantin Stan primulvolum al acestei p
acest nou Ivan Mihailovicia fi el un alt Ostap Bender sau doar
chmidaltice”) din galeria
personajelor lui I? Asta numai Constantin Stan ne o
mergând pe pev
eu unul am serioase tem
*Constantin Stan „Gde Buharest” Editura CHARMIDES2010
Şerban CIONOFF
Nicolae DUMITRESCU
Peregrinând printrecuvinte *
Ca o compensaŃie de suflet, la îndelunga sa carierădidactică şi culturală, profesorul câmpinean, de adopŃieploieşteană, Emanoil Toma îşi adaugă asiduu, de câŃivaani, şi pe aceea de poet, eseist şi prozator. Cele 14volume de beletristică, cu care se recomandă, apărutepână în prezent la edituri din Ploieşti şi Braşov, seîmpart aproape egal între poezie şi proză, lor ataşându-li-se accidental o carte de dialoguri neconvenŃionale şiun serios studiu critic relativ la Marin
În faŃa unei asemenea producŃii, un cititor onest n-arşti sau n-ar putea să răspundă ferm care parte a creaŃieisale îl avantajează mai mult. Personal, înclin să cred cătemperamentul său îl situează mai bine în zonaepicului, dar e o simplă părer dcă n-am putut ,până acum, cărŃile sale. ExperienŃa lui de viaŃă, culturaacumulată, la nivel instituŃional şi individual, ca şivivacitatea explozivă a personalităŃii sale se asociază,poate, mai profitabil structurilor prozastice.
acum recenta sa carte de poezie, careface obiectul acestor rânduri, am găsit aici unelerăspunsuri care indică o asemenea tendinŃă, dar adaugă,fericit, şi o vădită înclinaŃie spre meditaŃie şiautoanaliză. Mai abitir decât oriunde, în poezia sa, acestvolum dezvăluie starea neliniştit-întrebătoare apoetului, pornit în căutarea descoperirii de sine.Invocarea cuvântului – ca expresie primordială a fiinŃeişi a legăturii cu divinitatea – este doar un pretext literar,adesea folosi în poezie, chiar dacă persistenŃa cu carerevine, în carte, în diverse asocieri ar putea spune maimult, acoperind astfel o plajă existenŃială întrupată încuvânt şi capabilă să definească identitatea unui ins
efulat în mulŃime şi obligat să-şi ispăşească temerileproprii: „ am aruncat timpul – zice poetul – / să zacăpe fundul unui lac. / Fără timp, eram o carte umplutăde praf …) / Aşteptând clipa când într-o zi, / dinîntâmplare, / bibliotecarul deschizându-mă, / îmi vaspune că m-am îngălbenit / nesubliniată”. Dar nu evorba doar despre eul său. Dedublarea sau substituireacu altcineva ori dialogul convenŃional pe care îl susŃinecu o terŃă persoană generează un orizont multiplu,încorporând umanitatea însăşi în stare activă: „Spune-mi ce nebunii să mai facem? / – Să zburăm amintiri deprezent şi de viitor / să ne strângem cuvintele-gânduriîn palmă / şi să le presărăm noaptea în chip de stele, /să ne uimim de noi ca de veşnicie”.
Şi, totuşi, î sunt maiapropiate, chiar dacă „cunoaşterea depinde de voinŃă”,iar „cuvântul cuvânt / curge ca râurile”, mărturisindastfel, direct, că: „Umplu aerul dintre mine şi ceilalŃi /cu gânduri din mine. / Cuvintele tac şi privirea lor / mălipeşte de pereŃi (…) / Am simŃul umorului, dar măsimt prăbuşit / înghiŃit de mine. / Disperarea este preamare”.
Conştient că poartă povara „temerilor din jurulnumelui său” în fond, a necredinŃei, într-unasemenea periplu printre gânduri şi întristări, poetul dăsemne că a descoperit esenŃialul: „La început a fostdesenul / şi desenul ar fi fost la Dumnezeu. / Dar a fostsă fie cuvântul / acoperit de uzura prezenŃei lui veşnice,/ care adevereşte subteran pe oameni / să nu-l maicaute în el însuşi”. Demitizând astfel şi îndemnându-sesă peregrineze îndelung printre vorbe va constata cumcă „tăcerea şi-o vrea dezvelită / în cuvinte disparate”,ori că „se poate uşor muri din cuvinte”, fiindcă „drumula devenit prea lung / şi noaptea prea noapte”.
Febrila constatare potrivit căreia şi „cuvintele ucid”îl face să creadă compensator că şi el poate, totuşi, „aveadreptul păsării Phoenix / până când oboseala va fi sămă lipească / pentru totdeauna de pământ”. Venind deundeva „o voce” subînŃeleasă îl va face să recunoascăcă există şi reversul unei asemenea situaŃii şi anume călumea se naşte prin cuvinte, sugerând că e nevoie deîncredere „pentru că numai atunci când vă îndoiŃi /ceva începe să nu mai fie”. Deci: „CălcaŃi cu încredere,îndeamnă el, / şi nu vă îndoiŃi că este”.
Maniera aceasta, aluziv teozofică, de a da cuvântuluitransparenŃa cognitivă a unor idei în mişcare, poategenera, la rândul său, şi o stare de optimismdescătuşant, care se transmite inechivoc: „Mă simtfericit / nu îmi simt lanŃurile (…) / şi mâine de îmi va fisilă / voi face din azi infinitul şi / nu va mai exista deazi Mâinele”. Ca în Evanghelii, pentru a ajunge la oastfel de înzestrare, poetul pare a desfăşura o luptăinegală, cu sine însuşi în primul rând, care-l întăreşte,preferând să pend în această zbatere, întrepersoana întâi şi a treia: „Mă plimb, spune el, lapersoana a treia. / Dar sunt tot eu / un corp care stă peun scaun / cu un pix în mână. / Spunând la persoana atreia mă întristez / uit de mine / şi îmi devin stăpânul
Preda.
e, fiin citi
Parcurgând
t
dMi-
(
,
n mod paradoxal, solilocviile îi
(Toma),,
,
uleze,
(…). Cu creionul cotropit de paşi, / lăsând tăl ile sădevină gânduri, / pe care mi le schimb în cuvinte”.Org e uneori să-şi piardălimitele şi să se substituie potenŃialităŃii divine: „Măsimt ca oracolul din Delphi / sau ca o piatră / ce-şipune întrebări în limba ei. / N-are decât să vorbeascăsingură, / mă cred centrul pământului”.
Sub semnul cuvântului şi al căutării de sine, alpurificării prin aura miraculoasă a înŃelesurilor rostirii,poetul concentrează o serie de reflecŃii, de esenŃăgeneral umană, pe care le transferă propriei conştiinŃe,dând astfel naştere unor mici înscenări poeticeşti,aidoma unor povestioare, cu valoare alegorică, deimpact: „M-am spart într-o zi, zice el, / fără teama cămă voi reface. / Spart, / m-am prins în oglinda lacului./ M-a luat podul / sau vântul / şi m-am întors prăfuitşi obosit. / Praful îmi crescuse barbă. / M-am plouat curâs, / mi se aprinsese faŃa / şi îmi amorŃiseră picioarele./ A doua zi, un trecător mi-a spus / că mă căutasesoarele / şi un pământ, / cu miros de om”.
Capacitatea lui imaginativă este prodigioasă şiadesea convingătoare, sprijinindu-se evident pe multeelemente de cultură bine asimilate, de mitologie şireligie. Se foloseşte de această sursă, la îndemână,pentru a susŃine, de exemplu, şi o aserŃiune adeseainvocată, referitoare la stirpea poeŃilor, sortiŃi să fie,precum semizeii, mijlocitori între lumi: „Scriitorii suntcălugări / ce aşteaptă mereu / să fie întrebaŃi despreînŃelepciune / şi se uimesc de sarcina / ce-i prea greude purtat. / Ei sunt scara lumii / către împărăŃia lui
p
oliul de creator de lumi îl fac
,
Dumnezeu”, fiindcă, spune el, într-un alt loc,„Dumnezeu e un mare eu în care ne pierdem / şi undereuşita noastră / e contopirea cu el”. Sunt cuvintefundamentale care-i ating profund fiinŃa şi-i definescexemplar orizontul conceptual.
poatefi considerat drept unul intens colocvial, vorbind desprelucruri şi oameni, ori despre întrebările lor, care derivădin natura iscoditoare a poetului nostru: „Mirarea esteinterzisă, se sumeŃeşte el să spună, dar alegerea depindede locul / unde aşezi fiinŃa. / Paradoxul se trăieşte; / înfaŃa lui este liber. / Singurul răspuns viu / esteîntrebarea. / Cine caută răspunsuri / se odihneşte înaxiome. / Întrebarea care duce spre moarte / e mirareadinlăuntru: / la ea răspunzi trăind prin ea”.
Cursivitatea ideilor cărŃii este, în general, binesusŃinută de plasticitatea formelor, în care paradigmelese insinuează fertil, lăsând discursului liric, îmbrăcatfără zorzoane, libertatea de a se susŃine el însuşi. Agreşit însă Emanoil Toma când s-a gândit să-i adaugeun set de poezii, cu iz religios, grupate sub titlularghezian „Mă iartă, Doamne, caut”. Formal, ele suntcorecte, dar neconvertibile emoŃional, lăsând impresiaunui simplu joc doveditor desfăşurat, cu puŃineexcepŃii, în gamă minoră, supralicitând fără efect o temăgravă, care respinge glosările, pastişa şi polemicapamfletară.
Cu toate ale sale, volumul Miraculos, cuvântul
* Emanoil Toma – Editura„Premier”, P
Miraculos, cuvântul,loieşti, 2010, 128 p.
14 CRONICA
fondul principal al culturii române
Valorile politiceValorile politice sunt, pentru sociologul ieşean, valori-mijloace.
ştiinŃa politică este dependentă de etică
ConcepŃiapersonalistă, valori personaliste şi concepŃia transpersonalistă, valoritranspersonaliste".
Ele au valabilitate numai în măsura în care contribuie larealizarea culturii. Pe această bază teoretică se sprijină afirmaŃialui Petre Andrei, în acord cu opinia fostului său profesor,Dimitrie Gusti, că , întrucâtea nu are alt sens decât acela de a studia procesul de realizare avalorilor indicate de etică.
familia) ca întâia valoare politică,iar statul ca fiind Ńinta finală a evoluŃiei politice. De la concepŃiagrecilor antici, pentru care cetatea era valoarea politică supremă,iar individul supus absolut autorităŃii statului, la concepŃiaromânilor, care statua predominanŃa interesului comun, general,asupra celui de grup, particular, noŃiunea de stat s-a lărgit şi s-arafinat mult până astăzi. În concordanŃă cu evoluŃia concepŃiilordespre stat valorile politice oscilează între două limite deposibilitate a existenŃei vieŃii sociale, remarcă Petre Andrei: oposibilitate individualistă, ce exprimă primatul individului şiintereselor sale în viaŃa socială, şi o alta universalistă, care aratăcă individul este subordonat complet vieŃii în comun şi statului.Potrivit acestei dihotomii, valorile politice pot fi în primul rândindividualiste, şi în acest caz sunt antietatiste sau universalisteşi, ca atare, etatiste.
De aici rezultă posibilitatea de clasificare a valorilor politiceîn două grupe, în concordanŃă cu cele două concepŃii privindraporturile dintre individ şi stat după cum urmează: "
Filosoful porneşte, în mod normal, de la determinareaconŃinutului acestor valori, afirmând că "valorile politice sereferă la stat, la cetate ca unitate socială, deci la formele deorganizare a vieŃii în comun, a vieŃii ". Din perspectivaevoluŃiei sale istorice, statul apare ca o valoare politicăsuperioară.
eastă categorie, Petre Andrei îşi propune să se ocupenumai de "valorile politice ştiinŃifice", adică cele stabilite de"ştiinŃa politicii", spre a reliefa caracterul lor social, precum şicele două procese: de cunoaştere şi de recunoaştere a valorilor.
cunoscând concepŃiei personaliste a valorilor numai oparte de adevăr, anume, că accentuează şi pretinde libertatea dedezvoltare a personalităŃii umane, "care e motorul întregiiculturi", filosoful dezvăluie dezavantajele acestei orientăriaxiologice.
re Andrei examinează cele două grupe de valori dinperspectivă istorico-evolutivă şi arată că încă în antichitate,stoicii, cinicii au profesat un personalism preluat în timpurile
moderne de Kant, Proudhon, Renouvier, care, predicânddemnitatea persoanei, consideră statul mai prejos de individ. Înafară de aceştia, sunt "anarhiştii idealişti" (Nietzsche, BrunoWille, Max Stirner, H. Spencer), care optează pentru distrugereastatului exagerând personalismul moral-cultural. Pe aceeaşi liniede gândire, Petre Andrei aşează personalismul valorilor afirmatde “sindicalismul revoluŃionar”, din vremea lui, care cererespectarea libertăŃii individuale, suveranitatea şi autonomiafiinŃei umane.
El susŃine că personalismul ar distruge viaŃa socială, tinzândsă instaureze un atomism social, în care individul va fi izolat desemenii săi, ceea ce ar face imposibilă unitatea şi progresulcultural.
Opusă personalismului valorilor politice este concepŃiatranspersonalistă, care afirmă un universalism ce sacrificăinteresele
Reprezentată în diferite forme, de Fichte, Hegel, Comte,această teorie susŃine elementul solidarităŃii dintre indivizi, spredeosebire de ideea ruperii legăturilor sociale promovată depersonalism. În interiorul acestei concepŃii apare chiar o nuanŃăreligioasă, în teza că statul este de "natură mistică".
Călăuzit de înalte valori umaniste, nu se putea ca PetreAndrei să nu se pronunŃe tranşant fără a
deveni periculosprin suprimarea drepturilor şi valorilor individuale şiimpunerea unui autoritarism copleşitor pentru individ, ce poatefi redus la statutul de simplu executant al unor porunci externe.
Deprins cu relevarea nuanŃelor subtile, gânditorul adaugă:"Ambele concepŃii însă sunt extreme, întrucât exagerează odirecŃie sau alta. Desigur însă că a doua concepŃie, cu oarecarecorective, e cea mai aproape de adevăr
În spiritul concepŃiei personaliste, statul ideal este statul
Aristotel considera casa (
sociale
În ac
Re
Pet
individului în favoarea statului.
-l respinge în totalitate,împotriva transpersonalismului, care poate
”.
contractual, pe când concepŃia transpersonalistă proiecteazăidealul în statul organicist. Pornită de la Hobbes, dezvăluită deSpinoza şi formulată în mod clasic de J.J. Rousseau, teoriacontractualistă postulează existenŃa statului ca rezultat al unuicontract prin care individul se supune unei colectivităŃi, pentru ase apăra în contra altora.
Statul se naşte printr-un contract iar suma membrilor săiformează poporul. Acest contract durează atâta timp câtdurează şi voinŃa oamenilor de a fi împreună.
ofic raŃionalist Petre Andrei spunecă teoria contractualistă este subminată de o mare eroare ceconstă în faptul că nu consideră statul decât ca o sumă deindivizi, nu ca o realitate de-sine-stătătoare, ca o valoare proprie,deosebită de fiecare individ.
ConcepŃia organicistă despre stat se bazează pe analogiadintre stat şi un organism viu, analogic care nu are o valoareexplicativă, ci numai una de exemplificare. Aşa cum unorganism total nu este numai o sumă a organelor parŃiale, ci areo funcŃie proprie, de-sine-stătătoare, tot aşa este şi statul.
Petre Andrei configurează un mod de a concepe statul, astfelîncât să putem determina valoarea sa politică. El consideră căstatul, ca şi dreptul sunt produse ale voinŃei şi forme necesareale vieŃii în comun a oamenilor. Rezultat al vieŃii comunitaredesfăşurată în anumite condiŃii, statul se înfăŃişează în formeistorice diferite.
De aici rezultă că
unei credinŃe religioase. De asemenea, ideea de stat nu este oidee raŃională, ci este, ci este “o unitate practică, o unitate avoinŃei şi scopurilor".
, în care se regăseşte o unitatede voinŃe individuale, constante şi independente şi osubordonare a scopurilor parŃiale, individuale, scopului unic,general, al societăŃii. "
ste o unitate politică ceimplică un teritoriu, legi şi o conducere proprie. Ca personalitatetotală, statul cumulează cea mai mare parte şi poate exercita oforŃă coercitivă asupra indivizilor.
şi se impunvoinŃei individului pentru garantarea vieŃii în comun şiasigurarea dezvoltării culturale a oamenilor. Având un caracteristoric, statul trece prin diferite forme de organizare, de la formamilitară cuceritoare, străbătând pe cea feudală, până la statuljuridic de azi sau, cum i s-ar putea spune cu o sintagmă mainouă statul de drept.
Toate aceste moduri deconstituire şi transformare ale statului sunt valori politice, carecondiŃionează dezvoltarea tuturor celorlalte valori"
Căutând să imprime forŃelor individuale o orientare socială,statul cuprinde în sine o totalitate de valori. Cu toate acestea,
însă, el
Pentru Petre Andrei există o valoare culturală supremă şiaceasta este umanitatea, pe care o înŃelege ca fiind “
ele pot contribui la înfăptuirea acestei idei, devenind dinunităŃi politice, unităŃi culturale. În viziunea filosofului de oonestitate debordantă,
, ceea ce explică de ce statele trebuie să devină naŃionaleca să poată ajunge unităŃi culturale.
Dintr-un alt unghi de vedere, dar cu acelaşi sens, naŃiunileca să-şi împlinească mai bine misiunea lor culturală trebuie sădevină state. Aici găseşte Petre Andrei explicaŃia, oarecum facilă,a tendinŃei naŃiunilor subjugate de a-şi dobândi independenŃa.
Între umanitate ca valoare culturală supremă şi individ,care este valoarea cea mai mică, el aşează naŃiunea ca o valoareculturală, care ajută statul să devină un mijloc de înfăptuire aculturii.
aŃiunea ca realitate social-istorică şi ca valoareculturală, Petre Andrei, la fel ca mulŃi gânditori de marcă dinperioada interbelică românească, arată că naŃiunea nu este unprodus natural, ceea ce înseamnă respingerea tezei inegalităŃiinaturale dintre rase şi a tuturor consecinŃelor ce decurg dinaceasta.
Deşi este o unitate cu o structură proprie, naŃiunea arecaractere deosebite. Unitatea sa culturală ca şi cea politică, sefundează pe voinŃa comună a indivizilor de a fi împreună.Există şi alte elemente individualizante ale naŃiunii, precumlimba, istoria comună care la un moment dat pot lipsi, fără canaŃiunea ca entitate să dispară. Dincolo de aceasta însă există ozestre spirituală comună, există conştiinŃa de sine a naŃiunii care,oricât ar părea de adormită, se deşteaptă uneori cu o intensitate
Sesizându-i miezul filos
, ce pune anumite scopuri, întrucât aceasta ar fi expresia
Dintr-un alt unghi de vedere, statul e
Legile sale fundamentale
În raport cu forma de organizare, statul poate fi monarhic,oligarhic, ori democrat-parlamentar. "
, spune PetreAndrei.
, ci este numai un mijloc pentrurealizarea altei valori.
".Stat
Definind n
statul nu poate fi explicat printr-o voinŃăsupremă
Statul este o personalitate socială
Această personalitate socială este creatoare decultură, ea serveşte idealul uman, idealul culturii generale".
iau forma constituŃiei
nu este o valoare absolută
realizareaconceptului celei mai desăvârşite moralităŃi şi cunoştinŃe a umanităŃii
unitatea culturală inferioară umanităŃii ar finaŃiunea
neaşteptată şi dă forŃe titanice indivizilor apartinând aceleiaşinaŃiuni.
Deci, naŃiunea "are un suflet comun", care este rezultatulunui consens general, nici al limbii comune, nici al intereselorsocia
Din cele arătate mai sus rezultă că valorile politice nu suntde-sine-stătătoare, ele sunt subordonate valorilor culturale, acăror realizare o urmăresc.
Nelimitate numeric, trebuinŃele sunt totuşi limitate încapacitate, în sensul că pentru satisfacerea lor este suficientănumai o anumită cantitate dintr-un obiect. Proprietatealucrurilor de a satisface trebuinŃe se numeşte utilita
. Între bunuri şi trebuinŃe se instituie orelaŃie de conformitate, adică bunul să îndeplinească condiŃiilepe care le cere destinaŃia sa. De aici rezultă că un alt elementfundamental al valorii economice este utilitatea, căreia i seadaugă varietatea bunurilor dobândite în societate. Simmel chiarspune că utilitatea este prima condiŃie, este "aprioricul valorii".
Încercând să depăşească abordările unilaterale, PetreAndrei este de părere că îmbinarea utilităŃii cu raritatea şiefortul de producere sau dobândire a unui bun este criteriul celmai potrivit al valorii economice. Deşi predominantă ca elementcomponent al valorii economice, utilitatea nu trebuieabsolutizată, pentru a evita o explicare pur psihologică, îndefavoarea caracterului social al acestei valori. În privinŃaspeŃelor de valori economice, Petre Andrei menŃioneazăclasificările făcute până la el: valori de întrebuinŃare şi valori deschimb - prima mare clasificare, la care se adaugă altele: valorisubiective şi obiective (Böhm-Bawerk).
Valoarea naturală, spre deosebire de cea subiectivă şi cea deschimb (Fr. von Wiesser); valoarea de întrebuinŃare - care poatefi la rândul ei, individuală şi socială, subiectivă şi obiectivă - şivaloarea de schimb, care este doar un concept istoric (A.Wagner); valori ale materiei şi valori ale formei; valori spaŃiale şivalori temporale (Knies). Filosoful apreciază că cea mai deseamă clasificare este "
Căci, într-adevăr, valorile de întrebuinŃare par a fisubiective, iar cele de schimb, obiective. Obiectivitatea şivalabilitatea valorii economice derivă din posibilitatea unuiobiect de a fi schimbat cu altul. Adică, obiectivitatea valorii estedată de faptul că ea reprezintă o valoare nu numai pentru sine,ci şi pentru altul. Valoarea economică nu apare imediat; ea esterezultatul unor comparaŃii, a unui travaliu de gândire.
încercare dedefiniŃie, după cum urmează: "
".Valoarea economică este o modalitate de a se înfăŃişa valoareasocială.
Din perspectiva concepŃiei sale asupra structurii valorii,Petre Andrei analizează valorile sociale. Aşadar, el caută
resorturile psihologice ale valorii economice, socotind, nu fără otentă de exagerare, că "
Astfel, valoarea economică este privită ca un concept derelaŃie între diferite bunuri, întrucât acestea satisfac trebuinŃe deintensităŃi variabile. TendinŃele nasc dorinŃe de a poseda bunuri,iar dorinŃele determină judecăŃile economice de valoare. Prinurmare, trebuinŃa constituie un element fundamental pentrudeterminarea valorii.
Factorul economic autentic ce determină valoarea a formatsubiectul unor ample discuŃii, care au dat naştere unor teoriivariate, ce se pot grupa în două mari clase: teoria clasică avalorii, care socoteşte costul ca element fundamental al valorii;teoria utilităŃii marginale, care se întemeiază pe elementepsihologice.
Petre Andrei examinează cu spirit critic, aceste teorii, ledezvăluie slăbiciunile, pregătind astfel condiŃiile teoretico-istorice pentru a-şi expune punctul de vedere.
Ce raport există între judecata de valoare şi cercetareaeconomică ştiinŃifică?
S-a emis părerea că între cele două elemente ar exista unraport de exclusivitate, pentru că judecata de valoare nu poate fidecât teleologică, în timp ce ştiinŃa, plecând de la experienŃă,stabileşte legături cauzale. Pe acest motiv nu sunt admisejudecăŃi de valoare în economia politică. Petre Andrei socoteşteca inexactă această teză, întrucât cauzalitatea, fiind un concept ceexprimă unitatea fenomenelor, nu exclude, ci completeazăproiectarea scopurilor, teleologia, "
i vorba de un raport de exclusivitateîntre judecata de valoare şi cercetarea economică ştiinŃifică. DacăştiinŃa economică are un caracter nomotetic, deoarece dă o
le;
te;
".
Acest lucru îl surprinde Petre Andrei într-o
.
". Deci, nu poate f
ea cuprinde pe toate acestea laolaltă, într-un fluid comun ce dăforŃa şi individualitatea sa.
aceea care deosebeşte între valori deîntrebuinŃare şi de schimb, valori subiective şi obiective
Prin valoare economică se înŃelege,în general conştiinŃa utilităŃii unui bun în comparaŃie cu altele
psihologia e baza tuturor ştiinŃelor neologice,ea determină felul acŃiunilor noast
căci cauzalitatea şi finalitateasunt forme ale principiului fundamental de cunoaştere, ale principiuluiraŃiunii
Valorile economice
lucrurileutile sunt bunuri economice
re economice"
Cătălin BORDEIANU
Petre Andrei
August 1020
O ierarhie a valorillorla Petre Andrei
două grupe: o , cecălăuzeşte acŃiunea umană, şi , în care intrănormele, legile juridice.
Observând că cele două şcoli vor să accentueze un monismjuridic, reducând fie valoarea, fie realitatea juridică la un singurprincipiu, Petre Andrei nu omite să menŃioneze încercările de aconcilia raŃionalismul şcolii naturaliste cu empirismul celeiistorice, amintindu-l în acest sens pe Hegel, care afirma existenŃadreptului raŃional chiar în dreptul istoric.
De pe o poziŃie neokantiană, Petre Andrei respinge celedouă şcoli juridice, cărora le opune concepŃia dualistă,reprezentată de juriştii neokantieni, îndeosebi de R. Stammler,care a deosebit valoarea juridică de realitatea juridică.
reeste idealul social într-o societate de oameni liberi după voinŃalor.
Prin distincŃia şiStammler subliniază că dreptul în general nu este un concept devaloare şi că există două feluri de drept dintre care numaidreptul adevărat este o valoare, pe când cel pozitiv îmbrăŃişeazăşi injustul. Dacă conceptul dreptului nu este un concept devalori, atunci el nu este nici un concept al existenŃei, după cumnu este nici un concept metafizic.
Până aici se pare că Petre Andrei îşi însuşeşte opinia luiStammler, dar se desparte de acesta din clipa în care trebuie sărăspundă întrebării: totuşi ce fel de concept este dreptul îngenere? "
. Îngenere, prin drept se instituie un raport între realitatea juridicăşi valoare. Ca fenomen cultural, dreptul intră în sfera existenŃeişi în cea a valorii, deoarece orice fenomen cultural aparŃineexistenŃei când e
. Încât raportează realitatea, la valoarea supremă, careîn concepŃia lui Petre Andrei este cultura – fenomenul culturaljuridic intră în sfera valorii. Aşadar, dreptul în genere esteînŃeles ca un concept de relaŃie, pentru realizarea valorii şiaplicarea ei unei realităŃi juridice.
Dacă lucrurile stau aşa cum le-am prezentat ne putemîntreba, care este rolul valorii juridice în societate? În opinia luiPetre Andrei valoarea juridică se vrea o măsură a faptelor, pecare le apreciază conform regulilor stabilite de legislator, reguli acăror valabilitate este întemeiată pe noŃiunea de bine, de
Cu alte cuvinte, dreptul vrea să aprecieze faptele şi în acelaşitimp, să le determine. Ca urmare, în drept avem de-a face cunorme şi imperative. Într-o asemenea configuraŃie, spredeosebire de C. Radbruch, care defineşte norma ca fiind un scopşi imperativul un mijloc, Petre Andrei este de părere că normanu poate fi socotită drept scop deoarece nu este o realitate, ci oregulă, care stabileşte numai o posibilitate de acŃiune, pe cândimperativul constrânge la acŃiune. Atât norma, cât şi imperativul
slujesc înfăptuirea valorii absolute a dreptului.Valoarea juridică se aplică unui material de fapte diferite şi
complexe. Elementele care constituie materialul valorilorjuridice sunt fapte de drept şi formează obiectul ştiinŃeidreptului. Apare aici o dualitate dată de realitate – fapte dedrept şi valoarea juridică.
Ce raport se instituie între aceşti termeni? Oare este dedusăvaloarea din realitatea juridică din experienŃă sau ea se impuneexperienŃei ca ceva extern şi convingător?
În funcŃie de răspunsul dat acestor întrebări s-au conturatdouă şcoli juridice: şcoala naturalistă, care, neglijând completrealitatea, deduce valorile juridice din raŃiunea omenească;şcoala istorică, deduce valoarea juridică din viaŃa istorică apopoarelor.
Vorbind despre o valoare supremă, care este cultura, PetreAndrei introduce în discursul teoretic ideea unei valori juridiceabsolute, care este dreptatea, şi pe care o socoteşte "o valoareraŃională, apriorică, formală". Ca valoare absolută, dreptatea seaflă pe o treaptă inferioară culturii, ca valoare supremă.Dreptatea împreună cu adevărul şi frumosul au valabilitateuniversală. Realizarea lor constituie cultura, căreia se pare căPetre Andrei îi dă sensul de sumă a valorilor plăsmuite desocietate.
Dreptatea, ca valoare absolută, este stabilită de filosofiajuridică, pe când realizarea ei revine dreptului pozitiv. Valoareaabsolută poate fi concretizată imediat în diferite forme, dintrecare una este constituŃia unui stat. Ca fundament al dreptuluipozitiv, constituŃia generează dezvoltarea personalităŃiiindividuale şi a personalităŃii totale, sociale. Or, personalitateaeste agentul culturii, de aceea constituŃia este o formădeterminantă, concretizată a valorii absolute. Valorile juridice auun conŃinut cultural determinat de constituŃie şi ele trebuie să
juridică valoare supremă,
Vom răspunde că dreptul este un concept cultural, deoareceprin ajutorul său se poate aplica realităŃii faptelor, valoarea"
care este
Considerând realitatea ca obiect al dreptului juridic, el aatribuit valoarea dreptului-valoare sau dreptului-dreptate, ca
ste valorificat,
.
dreptateavalori-mijloace juridice
între dreptul-realitate dreptul-dreptate,
este substratul valorii saunonvalorii
jus-cultural
15CRONICA
explicare cauzală mijloacelor şi scopurilor, economia politică areun caracter teleologic, pentru că se ocupă cu acŃiunile omeneştiorientate spre scopuri, spre valori. Aceasta arată că judecăŃile devaloare nu afectează caracterul ştiinŃific al economiei.
ÎnfăŃişând concepŃia sa despre valoarea economică, PetreAndrei stăruie asupra procesului de cunoaştere şi a celui derecunoaştere a acestui tip de valoare. În cazul valoriloreconomice, procesul de cunoaştere constă în determinareaelementelor constitutive ale valorii, la care ne-am referit mai sus.După ce stabilim că elementele constitutive ale valoriieconomice sunt utilitatea, raritatea şi munca, urmeazăaprecierea, valorificarea al cărei rezultat se exprimă în judecăŃilede valoare.
Încercând să deceleze elementele sociale, care dau valoriloreconomice caracter social, Petre Andrei porneşte de la premisacă subiectul, cu trebuinŃele lui, este un factor iniŃial determinantal valorii economice. Subiect este atât individul, cât şicolectivitatea, care, în corelaŃia lor, alcătuiesc bazaintersubiectivităŃii, a valorii economice.
Împotriva tendinŃei de a introduce valoarea morală îneconomie, Petre Andrei susŃine, dimpotrivă, că prezenŃa acesteiadetermină nuanŃa morală a judecăŃilor de valoare (în acord c
Între diferitele criterii ale valorizării, în procesul derecunoaştere a valorilor, "criteriul moral-cultural e cel maivalabil". Acesta vine în sprijinul ideii că intre valorile economiceşi cele morale nu există contradicŃie, cum s-ar înŃelege la primavedere. Din contra, între ele se pot stabili raporturi deconcordanŃă. Se ştie că economia politică are de-a face cufenomene al căror temei este de natură psihică.
Aceasta înseamnă că în cercetarea acŃiunilor economicetrebuie să se Ńină seama şi de motivele ce le determină, între caresunt şi motivele morale. De aceea, economia trebuie să Ńinăseama şi de aceste motive morale, precum şi de influenŃa lorasupra fenomenelor economice. "
. Aici Petre Andrei avertizeazăîmpotriva oricărei exagerări, cerând să recunoaştem că valoareaetică este totuşi un auxiliar pentru valorile economice. Înprocesul de realizare a valorilor economice, valoarea eticădevine normă, ceea ce reflectă legătura strânsă între cele douăgrupe de valori, legătură a cărei existenŃă a fost negată de uniiteoreticieni, exagerând rolul valorilor economice, aşa cum afăcut Marx, căruia Petre Andrei
Pornind de la intersubiect, conchide sociologul român,valoarea dobândeşte un caracter obiectiv, întrucât depăşeşteceea ce aparŃine numai individului. De aceea,
Valoareaeconomică apare deci nu numai ca un fenomen subiectiv, ci erezultatul vieŃii sociale". TrebuinŃa subiectivă este elementulindividual în valoarea economică, iar munca pentru producerea
unui lucru, scopul căruia îi serveşte, sunt elemente sociale, carese impun imediat spiritului.
Valoarea economică este ireductibilă, este autonomă, ea îşidezvăluie însemnătatea numai pusă în serviciul altor valori şianume al valorilor culturale. Fiind constitutivă vieŃii sociale,valoarea economică are sens întrucât prin ea energiile naturiisunt convertite în energii ale culturii. Instituind valorileeconomice ca mijloace sociale pentru atingerea scopurilor, avalorilor superioare cultural-morale, Petre Andrei dă conturunei viziuni antropologice moderne.
Ce raporturi există între valorile juridice şi ştiinŃa dreptului?Răspunsul dat de Petre Andrei este comprehensiv şi
raŃionalist. El afirmă că, în funcŃie de perspectiva din care suntabordate ca fenomene formale, raŃionale, impuse de stat, cafenomene sociale regulative ale realităŃii sociale sau dreptconcepte abstracte ale vieŃii practice, valorile juridice pot forma
Aşadar, "dreptul ca ştiinŃă se ocupă cu valorile juridicenumai din perspectiva formei şi constituirii lor; filosofiadreptului se ocupă cu cunoaşterea, evoluŃia şi justificareavalorilor juridice, iar sociologia cu aplicarea lor la viaŃa socială"
Dreptul este cercetat dintr-un punct de vedere fundamental,anume acela al unei valori generale, mai precis al unei valorisociale. În calitate de regulator al vieŃii sociale, dreptul este oştiinŃă normativă. CreaŃie a voinŃei organizate, a uneipersonalităŃi sociale, a statului, el stabileşte reguli, norme pentruacŃiunea umană. În accepŃiunea lui Petre Andrei, norma este "
Întrucât normele sunt ele însele sancŃionate ca valori, îndrept avem de-a face cu un sistem de valori ce pot fi împărŃite în
u G.Schmallo).
obiectul unei.
.
".
Prin urmare, în procesul derealizare a valorilor econo
"
unei valori
mice, politica economică indică modul şinormele de realizare. Norma cea mai bună de realizare a valoriieconomice e tot norma morală"
ştiinŃe a dreptului, a unei sociologii juridice, a uneifilosofii a dreptului
oregulă care indică drumul pentru realizarea
îi impută tentativa de aîntemeia un monism al existentei, reducând totul la economie.
teoria valoriloreconomice e o teorie intersubiectivă a valorii.
Valorile juridice
Alma Mater Iass en isi s
conlucreze la înfăptuirea valorilor culturale.AcŃiunile, faptele oamenilor sunt judecate după concordanŃa
lor cu legea, care este expresia aplicării constituŃiei şi mai exact aformei concrete pe care a îmbrăcat-o valoarea absolută. Însăşiideea de drept este de natură socială, întrucât se aplicăraporturilor dint
. Rezultă că
Aici termenulsocietate are înŃelesul de stat şi deci dreptul s-a născut o dată custatul, ceea ce constituie răspunsul lui Petre Andrei la problema:statul e bazat pe drept sau dreptul pe stat? , problemă cuaparenŃă de cerc vicios, căreia i s au găsit soluŃii unilaterale darpertinente.
Rezumând cele de mai sus, ne apare limpede că, în viziunealui Petre Andrei, valorile juridice sunt culturale şi au caractersocial. Ele sunt totodată, valori-mijloace către o valoare scop:cultura realizată în societate, în stat.
Dreptul este considerat un regulator, un imperativ al vieŃiisociale. Dar aceasta obligă la disjungere între valoarea juridică şicea etică întrucât şi etica formulează norme pentru conduitasocială. Cea mat frecventă deosebire între cele două valori esteaceea făcută de Kant între legalitate şi moralitate, considerânddreptul ca un
pinde de conştiinŃa morală a individului. Cu alte cuvinte,originea deosebită a valorilor juridice şi a celor morale dezvăluieo altă deosebire între ele. Astfel, valorile juridice sunt apreciateca fiind heteronome, datorită faptului că sunt impuse de ovoinŃă exterioară, străină eului, în vreme ce valorile morale suntautonome, întrucât fiecare îşi impune legea morală.
Cu toate acestea, deosebirile nu sunt atât de tranşante, încâtsă dea naştere unui raport de exclusivitate între valorile juridiceşi cele morale. Între ele trebuie să stabilim relaŃii de reciprocitate,spune Petre Andrei, şi anume: "dreptul poate fi moral, iarmorala poate fi juridică". Câteva argumente pledează înfavoarea acestei teze. În drept intenŃia este luată în seamă,pentru că este simptomul unor fapte viitoare. Dreptul şi eticastăpânesc un domeniu comun: societatea.
al uneiacŃiuni, intenŃia, aceasta mai ales
, în etica socială. ConŃinutul obiectiv al valoriietice este dat de normele pentru realizarea voinŃei omeneşti.Schopenhauer, reaminteşte Petre Andrei, confundă valorile eticecu cele juridice. În realitate, valorile juridice "nu sunt numai cevaexterior, ci sunt şi ceva interior"; ele sunt determinate de unsentiment al dreptăŃii, care fireşte, are o nuanŃă etică.
Cu aceste argumente, Petre Andrei este de părere că sepoate înlătura contradicŃia ce pare să existe între valorile juridiceşi cele etice, considerând dreptul ca "gra
Referitor la heteronomia valorilor juridice, faŃă deautonomia celor morale, Andrei arată, totuşi, că în ultimăinstanŃă valorile juridice derivă din cele culturale-etice şi tindspre desăvârşirea personalităŃii umane, pentru crearea valorilorculturale. Subliniind iarăşi caracterul social al valorilor juridice,filosoful afirmă că ele sunt emanaŃia voinŃei legiuitorului, alcărui scop ultim este realizarea valorii culturale, prin maximadezvoltare a personalităŃii umane. Acesta susŃine ideea cădreptul este relativ întrucât este subordonat postulatelor culturii.De aici însă nu se poate concluziona că valorile juridice seconfundă cu cele culturale.
Valorile culturale reprezintă totalitatea valorilor morale,religioase, juridice etc., în timp ce legile juridice au un conŃinutspecific de cultură şi tind spre cultură. Ele pun în luminăinfluenŃa reciprocă dintre drept şi cultură.
Dat fiind caracterul social al valorilor juridice, procesul decunoaştere a acestora constă î găsirea culturii ca măsură avalorii juridice, în cercetarea raportului dintre valoarea juridicăşi faptele juridice". La rândul său, "procesul de valorificareconstă în stabilirea valorii dreptului pozitiv al legilor, care vor sădesăvârşească, să concretizeze valoarea de drept în realitate, săordoneze scopurile vieŃii umane". Aşadar, obiectul valorizăriieste reuşita dreptului pozitiv, care înseamnă aplicarea "valorii-juste".
Măsura de apreciere a legilor este valorizarea culturală,spune Petre Andrei, conturând tot mai clar orizontul concepŃieisale, axiologice fundată pe valoarea culturală supremă,personalitatea creatoare. Legile reuşesc sau nu, în măsura în careating ori au scopul lor, dând anumite directive funcŃiuniirealităŃii sociale.
re indivizi. "
.
-
, iar moralitatea ca unul intern.Dreptul este impus de un legislator, pe când moralitatea
de
Valorile etice pot accentua sau, sau
dul cel mai inferior demoralitate".
n "
Pentru fiecare individ izolat nu poateexista drept-nedrept, argumentează Petre Andrei; de îndată însă ce elintră în raporturi cu alŃi indivizi, se naşte ideea dreptului"
în etica individualistă
valoarea juridică are elemente sociale chiar în alcătuirea Ease naşte în societate şi există pentru societate.
sa
regulativ extern
momentul subiectiv
momentul obiectiv
fondul principal al culturii române
August 1020
salonul literar
tăcerea călăului
Călăul putea să plutească
Să plutească pe apeIar eu ştiam că-ntr-o zi va veniCălăul cel care pluteşte pe apeCu hainele-i roşii cu ochii lui griŞtiam că-ntr-o zi va veniCălăul cel care pluteşte pe ape
Iar apele nopŃii secau peste zi
Călăul putea chiar să
Răstignit în misterSe-nălŃase-ntr-o zi
Călăul puteaChiar să zboare prin aerŞi pe ape pluteaAşa cum numai duhul pluteşte pe apeÎntrupat într-o singură stea
Ştiam de pe-atunci că-ntr-o zi va veniCălăul cel careCa pasărea morŃii-nvăŃat-a să zboareCu hainele-i roşii cu ochii lui griŞtiam că-ntr-o zi,
CălăulCa pasărea morŃii-nvăŃat-a să zboare
Iar aripa nopŃii spre cer fîlfîi.
Iisus Hristos n-a purtat niciodată ochelariCa să-şi ferească
Ca să-şi apere ochii
N-a purtat niciodată ochelariŞi nu m-a văzutCînd i-am făcut semnCă vreau să-l urmez;Să-l urmez în oglinzile somnuluiSmerit şi uluit şi mîntuitCa unul din ucenicii săi.
s Hristos n-a intrat niciodată
Pe apeCum doar gîndul mai poate plutiCum doar Iisus putea
Dar el nu mi-a spus, nu mi-a spus :„Sunt aproape!”
zboarePrin aerCum numai cuvîntul mai poate zburaCum numai Iisus
În adîncuri de cer.
Dar el nu mi-a spus, nu mi-a spus :„Sunt aproape!”
Iar noaptea seca în al apelor vaier
Într-o zi va venicel care
Dar el nu mi-a spus :„Fii gata, fii gata!E semn de plecare!”
PrivireaDe neant,
De nisipurile pustiului;
În casa mea, Iisu
orbireprietenului Adi Cristi
16 CRONICA
Ca să-mi ceară găzduirePentru o noapte măcar;N-a intrat niciodatăSă-l ospătezŞi să-i întind cupaDin care să-şi bea răstignirea pînă la fund.
Iisus Hristos n-a purtat niciodată ochelariPoate ar fi văzut,- Dacă ar fi purt
Strada poeŃilorSăracă, pustie, necunoscută...Strada poeŃilorCu mărăcini înspinaŃi
Strada poeŃilorCu salcîmi înfloriŃi chiar şi iarna;Ar fi putut să vadă
Pe terasa veşniciei
Şi mai ales în fiece noapteMi-ar fi văzut gîndurileNoptatice, pătimaşe, pustiitoare.Dar Iisus Hristos n-a purtat niciodată ochelariN-a ştiut, sărmanul,Că vederea slăbeşte cu vremeaAşa cum iubirea slăbeşte cu vremeaAşa cum credinŃa slăbeşte cu vremea.Iisus Hristos nu m-a văzut niciodată,Iar eu nu am putut să-l iau niciodată de mînăŞi să-i spun :„Urmează-mă, Doamne, în împărăŃia mea!
În împărăŃia mea
Din nefiinŃă şi CuvîntDesprinsă-n noaptea sumbră,Cînd poposeşte pe pămînt
Doar raza n-are umbră;
Doar raza şi cu DumnezeuŞi moartea care bate
N-au umbră, nici păcate.
Pierduta rază-n infinite-o seamă...
Nu mă chema, căci am plătitNefericirii vamă.
O ştiu, te întorciAşa cum te întorci dintr-o catedrală
Tăcut
Hrentuit de oboseală,Cu ochii încercănaŃi,Cu fruntea scăldatăDar strivit de păcate;
O ştiu, te întorciAşa cum te întorci de la cumpărături :
De tot ceea ce Ńi-a oferitVeşnicia:
Rugăciuni,
Şi pomeni;
O ştiu, te întorciAşa cum te întorci dintr-o vacanŃăPetrecută la Ńară :PuŃin mai bătrînSătul de a fi umblatPrintr-o prea lungăVeşnicie
Nenumăratelor rădăcini
at -Casa mea cu ziduri de închisoare,
Din coroana sa;
(de ar fi purtat ochelari)Cîinii prietenului meuCu care stau la sfat
În fiece zi
Care nu e în lumea aceasta!”
În tîmpla somnului mereu
Cu umbra e d
Din moarte,
În ruine :
Chiar gînditor,
în mir
Din moarte,
Cu mîinile pline
Lacrimi,
Slujbe
Din moarte,
Preaplin de sevele
neîntrupare
întoarcerea din moarte
Ce domnesc sub pămîntŞi-şi împletesc destineleÎn Ńărînă;
O ştiu, te întorciAşa cum te întorci din vis
Pe buzele ce poartă
„De ce m-ai împovărat,
Cu neputinŃa Ta,Cu umilinŃele Tale
Cu propria-łi cruce?”
O ştiu, te întorci,
Aşa cum prizonierii de războiisipiŃi
Se întorc sleiŃiPurtînd în raniŃele jerpeliteRănile,DecoraŃiile,Camarazii căzuŃi la datoriePe cîmpul de luptă;
O ştiu, te întorci
Într-o bună ziSă îi baŃi iarăşi în uşă...
O ştiu, tNumai dacă îŃi face semn
dă semn de plecare!
e cumpăna nopŃii
Să mergem cu toŃiiă mergem cu toŃiiebunii şi clovnii şi hoŃii
Pier drumuri hoinare sub streaşina roŃii
Altarul îi este luminii răsplata
Se năruie ziduri
Voi şti să pun cortul
corăbii b
corăbii barbare-s pe Rio de Plata
În golfuri bătrîneînvăŃa-vor să vinăcorăbii fantomă cu punŃi de rugină
ape lumina-i cortină
Altarul îi este luminii răsplata
Eu îŃi simŃeam chemarea pe sub rochiiŞi Dumnezeu mi se părea impur.
Din moarte,
Cu veninulInfinituluiPe buze -
Obsedanta întrebare :
Doamne,
Cu patimile Tale,
Din moarte,
Te întorci sleit
RÎn largul Siberiei
Din moarte,
Numai pentru ca
Din moarte,e întorci
Cuvîntul...
Fii gata, fii gatae clipa cea mare
un înger noptatec
Fii gata, fii gata
pe Rio de Plata.
,sn , sperjurii !
,trec rîuri de umbre pe Rio de Plata
hotarele cad...
în Valea de Jad?
E ora, e clipafii gata, fii gata
arbare pe Rio de Platajertfesc velaturaca zborul aripafii gata, fii gatae ora, e clipa
pe cerul de iad, spre apus fulgerat-a
pe scena de
Trec rîuri de umbre pe Rio de Plata
Erau livezi cît cuprindeai cu ochiiDesfrîu de fructe ne pîndea în jur
nălucire
pîrg
Valeriu STANCU
(n. 27 august 1950)
August 1020
salonul literar
17CRONICA
łesute din rane şi raze de lună.Trec sănii, iubito, prin inima mea...
Trec sănii, iubito, prin inima mea,Te poartă cu ele-n adîncul departeNi-e clipa duşmană şi iarna e grea
Trec sănii, iubito, prin
Castelul negru sugruma văzduhul :Creneluri, turnuri şiPărea că ziua trage să-şi dea duhulŞi umbre se-ntindeau peste poteci
Caleaşca sorŃii o pornise-n lumeAvea pe uşi încoronat blazonŞtiam de mult că într-o zi anumeNu va mai sta s-aştepte la peron,
Că prea muşcau trăpaşii din zăbaleŞi diPămîntu-ntreg li se-aşternea în caleCu al plecării chemător parfum,
Purtîndu-şi caii printre acareturiIeşi pe poarta sumbrului castel...
şca şi purta cu sine(Învolburînd sub roŃi pustietăŃi)Smaralde, briliante şi rubineSpre-a te peŃi prin marile cetăŃi
Şi bidiviii, negri ca păcatul,Zvîcnind pe şleauri măsurate-n trap,Robeau pămîntu-n lungu-i şi de-a latulŞi le curgea sudoarea sub val
- Muşcînd cu bici de plumb din armăsari -
Şi aştepta în cale să-i răsari
Trecea caleaşca, vremilor nălucă,
Mînată de nestinsu-i dor de ducăSe lăfăia-nlăuntru
Sub roŃi călcat-a orice colŃ de lumeÎn căutarea veşnicului ieriTrecea caleaşca, armăsari în spumeO tot purtau spre-un tainic nicăieri
Vecii mureau cum moare-o biată clipă,Cădeau imperii, se stingeau eroiCaleaşca sorŃii ce plecase-n pripă
u-şi mai aflase drumul înapoi,
Ci rătăcea prin locuri fără numePurtînd pe uşi blazonu-ncoronat;Trecea caleaşca, armăsari în spumeO-nstrăinau de fostul ei palat
Castelu-mbătrînea sub steaua vremiiSe ruina sub propriul asfinŃit
i şi boemiiL-au apărat, l-au plîns, l-au părăsit...
Nu mai trecea caleaşca spre niciundeÎmbătrînit-au vizitiu şi caiÎn turnul unde nimeni nu pătrundeSurîzătoare tu o aşteptai
Şi-ntr-un tîrziu, cînd dorurile toateS-au stins în depărtări fără hotarCaleaşca mea cu steme-ncoronateAflă din nou castelul solitar
Şi-ntr-un tîrziu, cînd dorurile toateS-au stins pe drumuri fără de-mpliniriStrălucitoare rază în cetateO aşteptai lumina-Ńi să-i răsfiri
Erai frumoasă ca o Dumnezee
Erai statuie, umbră şi femeie
O mare de vise acum ne desparte!inima mea...
donjoane reci;
n copite scînteiau a drum
Iar vizitiul, mîndru, în fireturi,Cu trupul zvelt – un paj cam tinerel –
Trecea calea
trap
Iar vizitiul, Doamne, vizitiul
Îndoliase lumilor pustiul
Pe perne moi, cuprinse-n catifea
umbra mea
N
Curtenii, regii, clovni
Cum nici un zeu nu ar putea crea
baladă
Erai, ispitoareo, Moartea mea!
Profesoara -crnrdecolteul alb al rochiei
s aprins al centurii -
nImmanuel Kant
discipolii ei o sorbeau din ochi
prin paturile lordemdecît o indecent
atoate,spe care mi-l strecurase într-un caiet :„Te iubesc.
!”
i în pauza care a urmata
,dnGabriel Garcia Marquezî , mai tîrziu, mult mai tîrziu,
- în Mexic -
Alvaro Mutis.
La ore nu m-am mai întors,c
soneria.
iar eu n-am devenit agnostic,dar am aflat atunci
sunt ,sunt ...
colind
Patru cai pe dalbe mesePatru cai
Drum spre rai
Patru cai
Evantai
Patru cai sabie viePatru caiRotitoare herghelieDe cobai
Patru cai
Patru cai reflex mormintePatru caiHarul din potire minte
Patru cai dormind pe apePatru cai
Haide-hai...
relativedoar iluzii
Alicant de sori se Ńese
Patru cai colindă-n salbă
Ceara gîndurilor albă
Patru cai leagăn de rouă
Sarafan de lună nouăSorŃii strai
Fără grai
Steaua lacrimii să-ngroape
o indecentă fantasmă
u sîni halucinanŃi,ăzvrătiŃi,ăvalnici,evărsaŃi generos din
şi cu o talie de viaspăubliniată de roşul
e vorbea cu patimă despre
şi despre adevărurile lumii...
şi-şi doreau s-o tăvălească amarnic
e bărbaŃi în devenireu îmi priveam o colegăai frumoasă
ă fantasmăşi gîndeam cădevărurile lumii,
e strînseseră în bileŃelul ei,
Dragostea noastră nu se va sfîrşi niciodatăDintr-o dată a sunat de recreaŃieşm trăit cu adevărat
eşi pe atunciici nu auzisem măcar de
n casa căruia
aveam să-mi petrec o fabuloasădupă-amiază de toamnăîmpreună cu bunul meu prieten
ăci băieŃii au blocatcu bucăŃele de chibrituri
care ne dădea adunarea
Nu peste multă vremeProfesoara a murit obeză,fata s-a măritat imediat după terminarea şcolii,
că toate adevărurile lumii
Cien años de soledad
Erau livezi. Ce fructe-aromitoare
Erau livezi - ce dulce risipire! -,Iar noi eram rodirilor gropari
i
Fugeam de lume prin livezi edeneDesfrîu de fructe ne pîndea în jur
Se afundau ca talpa în condur
Noian de fructe strînse pe tipsie
Chiar fructul ars de ultimul
De-arome, de lumine, de culori.
Un voal de plumb,
O fe
Un strai de zale,Un balsam,O liturghie
-E clipa de plecare -
A zori de zi,A iad,
!
a devreme
O mare de vise acum ne desparte!
E noapteDoar visele-mi caii le iau sub copite
i cîntec de stea
Din cer părea că se coboară-n noiŞi sclavi înlănŃuiŃi pîn' la picioareLe adunau să nu se piardă-n ploi...
Mă îmbătai cu glezna ta subŃireŞi cu parfumul sfîrcurilor tar
În ochii tăi, rănite cosînzene
Eu te sorbeam zăbavnică otravăÎn marea nopŃii tale cufundatCînd ne-au sosit rodirile pe-o tavăFildeşuită-n aur preacurat
ÎncătuşaŃii servi ne-au oferitDar între ele trebuia să fieDoar unul singur fructul otrăvit
Iar braŃul fin, întins cu voluptate,O clipă doar păru c-a ezitatŞi mîna ta ales-a dintre toate
păcat.
Erau livezi – nebună simfonie
Tu ai murit trăind cu lăcomieCînd eu abia te învăŃam să mori...
Eu am să plecŞi pentru ochi străiniCe va rămîne din iubirea noastră :
O rugă,reastră
Deschisă spre altarul la care te închini?
Eu am să plec neîntrupat, deodată,Ca vîntul care a uitat să bată...
Eu am să plecŞi pentru cei rămaşiRobia noastră ce-ar putea să fie :
Rănită ca-n nisipuri urmele de paşi?
Eu am să plec, rostirea mi-e păgînăŞi mi-e otravă apa din fîntînă...
Eu am să plec
Cocoşii nopŃii chiar au trîmbiŃat
A lepădareDe pătimirea celui alungat
Eu am să plec, venit-am preLa cina cea de taină nu-i nimeni să mă cheme...
Trec sănii, iubito, prin inima mea,Te poartă cu ele-n adîncul departeE noapte tîrzie şi iarna e grea
Trec sănii, iubito, prin inima mea...
tîrzie şi ranele dor
Zăpada se tulbură-n trecerea lorŞi sîngeră luna în zări troienite.
E noapte tîrzie şi ranele dor...
Trec sănii, iubito, prin inima mea,Stingher zurgălăii în tîmplă-mi răsunăZvonind a colinde ş
risipire
robie
Urmează-mă, Doamne, în împărăŃia mea!
August 1020
născocitorul de gânduri
18 CRONICA
Ilustrarea vizuală a operei dramatice vine prindecor, costum şi însemna înteatrul grec masca actorului, rolul acestuia, actorulînsuşi, ca, apoi, ieşind din incinta teatrului, segeneralizează, extinzîndu-se asupra fiinŃei umane.Evident, ne vine în minte persoana, şi conceptul care odefineşte, dar de ce gîndul ne duce la Persephona sauPersus? Poate, pentru că sună adînc, mistic, misterios,sau, poate că, însăşi persoana, să fie expresia, subtillin vistică şi hermeneutică, a devenirii unor zeităŃi. Seştie că romanii au preluat masca teatrală de la etrusci, şiînsemna mască de
personaj în scenă. Era şi un sens , cureferinŃă la rolul social îndeplinit în teatru sau în viaŃăde către ins. Al treilea sens face referire la actorulînsuşi, la individualitatea fizică şi psihică a celui carejoacă rolul, iar un al patrulea sens, adaugă conceptuluide persoană atribute valorice, calităŃi ale omului, înmediul social. O, cum ne cuprinde viciul alunecării sprealte Ńinuturi de observăm că, filosoficşi psihologic, această , născută timid în spaŃiulteat
În scenă, aureolat de mit şi geniu, a intrat Eschil...Persoana lui e lămuritoare pentru tragedie, vine de laSalamina, de pe cîmpul de luptă, sau mai bine zis, de pe
vins colosul persan, el va filuptat şi la Maraton, şi va fi alergat, dimpreună cutînărul Pheidippides, pînă la Athena, pentru a anunŃavictoria împotriva lui Darius, va fi strigat ,şi-l va fi prins în braŃe pe cel ostenit, de datul victoriei şial morŃii... Cine ştie! A scris, sigur nouăzeici de tragedii,din care i s-au păstrat şapte, ce număr damnat,Anaforeea, în fruntea cărora stau şitrilogia , singura pe care ne-a lăsat-o antichitatea.
originar din care s-a născuttragedia, iar Eschil introduce un al doilea actor, şimicşorează rolul corului, el scade lirismul şi pune accentpe dalog şi pe dramatismul operei. Conflictele suntputernice, avînd la bază subiecte concentarte şi simple,unde eroii se luptă cu destinul, manifestat prinintermediul zeilor. este istoria morŃii unuiim riu şi totodată a unei civilizaŃii, prea mîndru desine, sfidînd dumnezeirea. Şi refuzînd dreptul laexistenŃă al celor asemenea lui, omul se autocondamnăla pieire... Ce-ar fi fost lumea fără victoria de la
, ce dureroasă interogaŃie, iar răspunsul ni-loferă ipotetic timpul, uneori sărăcit de vanitate, alteotriîmbogăŃit de înŃelepciune şi eroism. Salamina a frîntaripile nefaste ale unui vultur venit din răsărit, şi-a datEuropei şansa de a-şi manifesta geniul, pentru că aurmat acel secol de victorie a spiritului contraignoranŃei mitice. A fost să fie Temistocle, care areintuiŃia războiului, şi-i convinge pe ateni să sepregătească de luptă. O victorie împotriva lui Darius eraprea puŃin. Herodot ne încîntă în istoria sa, că acestTemistocle era un bărbat, care avea semneleale geniului, şi că era cel mai bun profet al viitorului...Precum oracolul de la Delphi, care-i avertizează peleneşii ateniei:
! Temistocle abandoneazăAthena, şi-şi evacuează poporul pe insula Salamina,spartanii îl sacrifică pe eroul Leonidas la Termopile,inutil, apoi vin dispute, viclenii, şi unitatea... Oîncleştare de proporŃii, cele două flote înceteazămanevrele şi sutele de galere se unesc într-o platformăuriaşă, pe care soldaŃii luptă corp la corp. Temistocleface o breşă între navele feniciene, şi soarta bătăliei sedă aici: hopliŃii athenieini împotriva marinarilorfenicieni!... Minunat, imaginile se succed în fantasmă,navele fenicciene încearcă să se retragă, dar sunt loviteîn flanc de o escadră de treizeci de galere egeeneascunsă în golful Ambelaki. Efectul este teribil,triremele persane sunt cuprinse de panică, grecii aruncăechipajele persilor peste bord, insula Psytaleia ocupatăde perşi, este atacată de Aristide, şi înfrîngerea perşilorse transformă în dezastru... La Salamina luptă Eschil, şiiată-l notînd în memorie teribila luptă, şi spaŃializînd-o,şi aducînd-o în scenă, şi o, e aici regina mamă, şi zeii, şiXerxes, abandonat de curaj şi dorinŃă...
, colindă corul,igă regele, şi părăseşte scena, urmat de cor.
Nenorocită cetatea, imperiul căzut, dar ceea cea înfloritşi rodit trebuie să moară, pentru a se înălŃa din belşugulenzimelor alte plante. Peste alt secol, Macedon, mareleva călca răsăritul, pînă în I
Trecem pîlnia Corintului, o tăietură rea în inimapietrei, ochii prind marea, şi Salamina niciunde, doar
masca Prosopon
ideea
persona
Nenikikamen
OrestiaCorul
Salamina
indubitabile
navelepersane
actorului...
g
, prin care actoriiînchipuiau un
rului, ne conduce spre conceptul de personalitate...
, unde grecii au în
era sîmburele
pe
, str
ndii, ducînd cu el minuataa elenismului...
costumaŃie
fiinŃare culturală,
apa de luptă
Prometeu înlănŃuit
Perşii
NenorociŃilor, de ce staŃi aici? ZburaŃi,zburaŃi la hotarele creaŃiei
Durerile cutreierăcetatea morŃii tînguiŃi-i, şi tînguiŃi şi
povară
într-o alunecare de piatră, templul lui Apollo, cu oînclinare spre afrodite, şi teatrul, şi, aici, desigur,teatrul, un motiv de civilizaŃie... Cînd vom ajunge laMicene, vom înŃelege de ce Eschil , arată că nenorocirileoamenilor nu sunt plănuite şi pricinuite de zei, ci denonvirtutea , lăcomia şi caracterul oamenilor.Agamemnon este asasinat de către soŃia sa,Clitemnestra, iar crima este pedepsită de către Oreste şisora sa Electra... Destinul implacabil sucombă, şi omultrebuie să dea socoteală în faŃa justiŃiei... E aici o altefelde , fatalitatea există pretutindeni, dar insuluman răspunde pentru faptele sale, omul are slăbicuni,şi este conştient de nimicnicia sa... Nu doar masca, ci şisentimentele profunde şi impulsurile iraŃionale pe careoamenii le simt trăind în suferinŃă. Persona estecomplexă, tragic de complexă.
Să-l credem pe Aristotel care spune căstîrneşte frica şi mila, dar care săvîrşesc , adicăpurificarea sufletului prin intermediul operei...Personajele sunt angajate în luptă cu destinul potrivnic,cu ordinea existentă a lumii. sau cu propriilesentimente, conflictul soluŃionîndu-se cu moarteaeroului sau cu înfrîngerea sa... deşi mor , persoanjelelasă în urmă ideea adevărului pentru care se sacrifică,ies din individualitate şi e devin modele pentru semnei.
dezvoltădialogul şi dă importanŃă decorului şi costumelor... Celce s-a născut la Colonos, primeşte o bună educaŃie, esteiniŃiat în teoria şi practicca muzicală, în practicareadansului şi călăriei, şi însărcinat de compatrioŃi, ca laşaisprezece ani să conducă pe tineri, în celebrarea, princîntări şi jocuri, a aniversării luptei de la Salamina. Iată-l şi pe el în teatrul lui Dyonisos, alături de Eschil şiEuripide, şi atras de tragedie, obŃine premiul cel mare ,cucerind auditoriul rafinat al Athenei. Alte 23 de victoriiliterare îi vor încununa fruntea, iar moartea îl vaîntoarce în pămîntul natal, cinstit fiind decontemporani... A fost alături de Pericle... A fost om destat... A fost preot... A înfiinŃat scoală de literatură... Acomplotat împotriva statului democratic... A fosttrezorier şi diplomat... A primt lauri... Licurg i-a turnato statuie de bronz... A murit... L-a creat pe Oedip...Recrează mereu tragicul, unde personajele mor,idealurile se sting, şi valorile se îmbogăŃesc , prindăinuire şi forŃă estetică. Nu-i adevărat că tragicul seasociază cu dionisiacu desigur,cele două forŃe artis ce se complinesc, dar tragicul esteaproape de apolinic, care exprimă calmul şi linişteaeroului, cu hybrisul, adică orgoliul, lipsa de măsură,dar şi cu moira, destinul, şi cu sublimul, adică înălŃarea,în sens de depăşire a finitudinii.
Dezlegarea enigmei morŃii lui Laios, şi împlinireadestinului lui
u a afla adevărul, în timp ce Tebasuferă de ciumă. El aruncă blestem asupra ucigaşului,pe care îl sorteşte să fie urmăruit toată viaŃa de păcatulsăvărşit. Adevărul aflat prăbuşirea eroului, cel pecare-l omorîse cu ani în urmă fusese chiar tatăl său, iarIocasta, regina cu care s-a căsătorit, este chiar mama sa.Un slujitor aduce vestea că soŃia sa s-a spînzurat, acelaşislujitor înştiinŃează că Oedip, la aflarea veştii, şi-a scosochii cu un ac pentru a-şi ispăşi pedeapsa. Nu vrea sămoară, pentru că nu suportă gîndul că-şi poate întîlni şivedea părinŃii pe lumea cealaltă... SuferinŃa continuă.Bătrîn şi orb soseşte la Colonos, condus de fiica saAntigona, acolo este respins de cetate, şi povesteşebătrînilor originea sa blestemată... Război în familie,între Polinike şi Eteocle, fii săi, pentru tron, ... apareTeseu care îi acordă lui Oedip găzduire în Ńara sa. Numoare de moarte naturală, ci un zeu l-a răpit, saupămîntul s-a deschis pentru a-l primi şi a-l elibera detoate suferinŃele... Fan
Acum apare în agora filosofulscenei, adică Euripide. SimŃim căteatrul lui Dyonisos e liber, şi în
intră, psihologia
femininăle fatalităŃii oarbe, ci
purtătoare de pasiuni, şisentimente ... Se stinge Eschil,debutează Euripide, şi teatrulcontinuă să nască sacralitate...
inxului, şopteşteAnaforeea, doar Oedip, arată căeste un alt fel de erou, unul alinteligenŃei subtile, nu al forŃeifizice. El salvează cetatea, găsindrăspunsul. Tragicul existenŃei sale,este plin de um
ine, dar va salvademnitatea umană. Cetatea.
persona
tragediacatharsisul
Sofocle
comite
cercul de aur Alcesta, Hecuba,Electra, Ifigenia
introduce cel de-al treilea actor,
l?, cu extazul, zbuciumul,ti
Oedip. Acesta începe ancheta, îl trimite peCreon la Delphi pentr
tasticul,sublimul, împlinirea destinului.
... Personajele nu mai suntvictime a
Nici un teban nu va dezlegaenigmele sf
anitate, el se vaînfrînge pe s
Despre lucrurile prime (19)
PersonaVasile POPA HOMICEANU
fascinaŃia lecturiiMetafore ale omenescului
Nicolae BUSUIOCVremea amintirii
z
(Timpul, 2010), înainte de orice,mo
întrep
natur
,
Poetul
e
e
,/ Luna-n tolba lui încape!” (Tolba lunii).
el
eatu
rm
esteo carte a sincerităŃii e Ńiei exprimate pe suportul uneisensibilităŃi deosebite, a unei stări lirice adormite
aginile scrise cândva şi date uitării, apoi trezite la viaŃă.Mihai LiŃu Munteanu îşi iese din sfiala proverbială,acum are curajul de a aduna toate melancoliile şinostalgiile caracteristice anotimpurilor trăite într-oasumare poetică mişcătoare, uneori vibrant-patetică.După un ocol lung cât o viaŃă petrecută printre cărŃi darşi prin studii de certă valoare se opreşte la genul la careprobabil visează de mult şi prin care îşi poate mărturisimult mai bine sentimentele impregnate adânc înmemorie. Ca la mulŃi alŃi poeŃi, şi la Mihai LiŃuMunteanu, iubirea îmbracă multiple infăŃişări, cum atentobservă Vasile Filip în prefaŃa volumului. ExperienŃelerealist- aliste intrate armonios în combinaŃie cutrăirile interioare dau explicaŃia acestor „ipostaze” alesentimentului gingaş-metafizic al dragostei: „Batmugurii a frunză verde,/ Tu zici că primăvara vine!/Iubito, primăvara e în mine/ Şi nu în frunza care se vapierde” sau „Ai apărut din neant copilă,/ Din ziua-ncare te-am zărit/ Eu am întors a vieŃii filă,/ O paginăspre infinit”, sau „Iubesc pământul, dar mi-e drag şicerul”. Trecute prin cugetări filosofice, iubirea vieŃii darşi puterea de a accepta neantul se îndepărtează despaimele vizibile şi invizibile ale omului, de aceleobstacole existenŃiale care invocă tristeŃea, suferinŃa,angoasa: „Acum ne despărŃim, dar nu de stea,/ Şicălăuza noastră-n viaŃa viitoare;/ E jurământul că vomprivi spre ea,/ În fiecare seară-n semn de adorare!”
ascultă parcă o muzică tainică ce-l poartădeparte, pe tărâmuri magice. Există o enigmă, fărăîndoială, în această muzică, din moment ce ea are darulvibraŃiilor misterioase şi pe undele cărora planeazăsufletul spre un undeva indefinit. O stare indescriptibilă,ceva de genul razei purtătoare spre inălŃimi, îl cuprindeşi uită de el şi uită de totul. Unde este? Nici el nu ştie,pentru că vigoarea ochilor s-a ofilit, iar obscurul ia loculluminii. Atunci, dialogul cu sine ia forma versuluinăscut din amintiri tulburătoare pentru a trece de utopieşi de bariera timpului necruŃător. „Publicate foartetârziu, dar scrise pe parcursul unei vieŃi de om, de pesteo jumătate de secol, imaginile şi ideile poetice îşipăstrează lirismul proaspăt din poetului”,spune Constantin MănuŃă. Zodia aceasta e aidomas nzaŃiei trecerii clipei, e ca un gol lăsat în orizontulamurgului ceŃos. Dar e golul care se cere umplut: „Dacăvrei să fii poet,/ Nu cânta pe mal de ape;/ Luna prinde-o la pătrar,/ Căci în tolba ta încape!/ E o seceră devânturi,/ Păsări trec mereu aproape;/ Nu poŃi prindeprintre cânturi,/ Tot ce-i dor ascuns în pl oape.../ Nuvisa la alte soarte,/ Luna-i reflexivă-n ape;/ De poetu-iunic frate
Dacă unele elemente rămân în memorie, atuncinucleul de gânduri şi întâmplări, pierdut pe undeva prinzonele ascunse ale eului nostru, este oricând gata săevadeze şi să iasă la suprafaŃă. S-a intâmplat la MihaiLiŃu Munteanu, s-a întâmplat pe calea liricii, natural şisincer, ceea ce este echivalent cu jertfirea părŃii oferitesemenilor lui. Îşi înnobilează viaŃa în măsura în care ştiesă se înconjoare cu gânduri frumoase şi cu amintiri deneuitat. Versurile sale au ceva din starea de graŃie atrăirii sub semnul echilibrului şi al emoŃiei curate, ostare opusă ost ntaŃiei, frivolului, indecenŃei şiinf ării. Sunt metafore ale omenescului, cu mâhniri,melancolii şi scepticism, da şi cu credinŃa că viaŃatrebuie pri ită cum e, în toată complexitatea şidramatismul ei.
odia tinereŃii
August 1020
19CRONICA
Pentru subiecŃi, persoane, pentru cei care nu şi-aufăcut credinŃa, credinŃele - prin negustorie - religie(cum se ştie: obligatoriu „universală”), a merge canenegustori la piaŃa de schimb presupune a te aruncape un câmp de bătaie unde cu siguranŃă vei fimăcelărit.
Vrând să fie instituŃie a tuturor instituŃiilor - atuturor inşilor - , religia nu are loc propriu; nu locuieştelocul lăuntric timpului (reflexiv), ea nu locuieşte timpultrăit, al credinŃei. De multe ori se dovedeşte a fi aceautopie violentă, însuşi calapodul, modelul artificial alinstituŃiei absolutiste - de felul dictaturii unu-insului,dictatură clasică (având în frunte un despot, satrap,monarh, preşedinte), sau de felul dictaturii multiplu-insului, dictatură recentă (comunism, fascism, terorismreligios ori materialist-pragmatic). În corpusul lumii,religia de fapt nu reuşeşte să fie un sistem (de felulcelui politic-social), ci un regim (de dictatură), pentrucă ea se vrea totodată şi credinŃă. Fără de fireascaînŃelegere a „celuilalt”, religia se foloseşte de limbacare dictează; pentru oficiali şi conducători îşi ascutelimba execuŃiei şi excluderii, excomunicării, pentrusemenii de rând uzează până la abuz de limba imităriisufocante pe calapodul nimicului, limbă a limitării şinimicniciei, a autonimicirii. Priveliştea preferată, demarcă, a instituŃiei cu veleităŃi dictatoriale,concentraŃionar-globalizatoare: insularizarea în neant ainsului.
Tăioasă, devine instrumentul favorital democraŃiei care practică în mileniul III ceea cenumim noua „tabularasare”. Propriu-zis, dintotdeaunape negustori negarea iar nu afirmarea persoanei,patriei, planetei-globului i-a interesat; cu zeloasedeprinderi de mercenari, ei au slujit şi slujesc pe oricemecena ce însuşi se dă drept cuprinderea-întrupareareligioasă de felul globalizării şi universalizării. Prinorice - mai mult sau mai puŃin ortodoxe - mijloace,negustorii folosesc ca supremă strategie negarea careafirmă; în măsura în care negarea scade preŃurile„celorlalŃi”, îi neagă, în aceeaşi măsură ea, negarea,urcă preŃurile negustorilor, îi afirmă, spre a lua de piaŃămult mai ieftin. Sagace, negustorii urmăresc negareacare adună, care scrupulos pentru ei face suma, fără defapt să-i pună în situaŃia dramatică să-şi asume ceva.
Prin extensie, piaŃa de schimb devineobalizare. PiaŃa de schimb e corolarul
instrumentelor - al tehnologiei, prelungirilor de totfelul, inclusiv ideologice - prin care, din cunoaştere-credinŃă, să obŃii bunurile, însăşi realitatea care odatăcu timpul a şi dispărut, a dispărut deja (au rămascuvintele, cunoaşterea propriu-zisă). Însă dincolo deorice competiŃie, demersul în cauză - ce se produce pepiaŃa de schimb - e unul revendicativ, revanşard,invidios chiar. „Cunoaşterea tehnologic-ideologică,religioasă” e apăsat invidioasă, e fără uimire şi fărămilă, e deopotrivă neuimirea şi nemila faŃă de semen.Individul invidios, spoit cu pojghiŃa subŃire decivilizaŃie a pieŃei, devine ins fără nume, devine numărde inventar: un instrument, de felul obiecŃilor (obiect şideopotrivă subiect, marfă). Or piaŃa de schimb, aceastăcapodoperă a instrumentelor - a prelungirilortehnologice şi ideologice de tot felul, supremă instituŃieglobalizatoare -, se află în mâinile rapace alenegustorilor-politici, ale celor ce practică, sub mascademocraŃiei, regimul-sistem al dictaturii, al dictatului şiurii, al competiŃiei compromisurilor.
Aici trebuie să precizăm: globalizarea înseamnă,totodată, tabularasarea persoanei, patriei, planetei-globului şi, totodată, crearea condiŃiilor pentru prăsireaîntru stăpânir : negustorii, ceicare - fără de loc propriu fiind, de fapt cu loc fără deloc, precum piaŃa de schimb, fantă în real a utopiei -deja locuiesc (cu acte şi drepturi în regulă, cu statut dejudecători) însăşi globalizarea (iar nu pers
În fapt, tăişul neantizant al pieŃei insularizează,până la disperare, omul, până la evaporare-volatilizare,până la explozie: teribilă, ucigaş-sinucigaşă, violenŃă.Cu devastatoare putere, schimbul ce se produce pepiaŃă (zi de zi, clipă de clipă) îl smulge pe om dintimpul constitutiv-reflexiv, cu loc lăuntric, din sistemullui propriu, şi-l aruncă, neantizându-l, în timpulexclusivist-succesiv în regimul-sistem pragmatic.
Nu o dată ni s-a amintit de cei care ucid sufletul,care până la sânge ne taie lumina, până la sânge, aerulde răsuflat. Acum îi vedem. Tăişul schimbului absolut,al „noului cu orice preŃ” - nou râvnit şi obŃinut cupreŃul omului -, din omul viu taie locul lui propriu,
piaŃa de schimb
tabula rasa
rase umane
model pentru gl
e a unei noi
oana, patria,planeta-globul).
lăuntric, constitutiva lui oglindă, astfel încât pe elînsuşi omul să nu mai vadă, din sine şi din început -„din” întreg - să nu mai pulseze, reflexiv, pentru sine,şi-aceasta tocmai spre a nu-şi mai fi sieşi asemenea: vie,luminată . Aprig şi orchestrat, seurmăreşte ca omul astfel să devină un nimeni, :cel provenit din nimic (care nu poate fi el însuşi, din elînsuşi, adică „din” întreg, care e neînstare săcircumscrie în el asemănarea de cer şi de pământ, săexperimenteze forma de aură, starea de-a fi fără urmăde ură).
De reŃinut: nimicul nu se face sieşi asemnea, nu seface „este”. Nimicul nu are o anume menire - pentru elnefiind nici primire, nici primenire - a asemănării princonştientă, adeseori şi tragică, asumare. În fel şi chip s-a pus, totuşi, problema dacă se poate vorbi, pentru om,de vreo menire a nimicului: „nimicnicia”, a fi fiinŃă fărăcheag, fără de chip lăuntric, a fi fără de menirea de a fiom drept supremă credinŃă; altfel spus: a fi nimeniul,după chipul devastatoarei globalizări.
Însă, specific omului - subiect, persoană -,se face sieşi asemenea, „este”; fiece om e
asemenea celorlalŃi şi totodată el însuşi, unic, adicătotal diferit de ceilalŃi. A se vedea şi în sensul: înmăsura în care e asemenea celorlalŃi, el e deosebit desine, în acest caz socotindu-l pe fiecare „celălalt” dreptfiinŃă unică. Comunicarea şi comuniunea de la subiectla subiect, de la fiinŃă unică la fiinŃă unică, se face învirtutea „neasemănării care se face sieşi asemenea”prin asumare, atât a celuilalt, cât şi a ta, atât de cătretine, cât şi, respectiv, de către celălalt. În acest caz, al„neasemănarii care sieşi se face asemenea prinasumare”, e menirea definitorie, e metafora omului dea fi om: fiinŃă cu capacitatea de a găsi şi de a fiasemănătorul în neasemănător, de a fi întregul, „din”întreg, „din” sine.
” se pune în locul fără de loc al devastatoareiglobalizări ? „Nimeniul, nimeniii”. Depopularea desubiecŃi a globului e contrabalansată de popularea cunimenii, negustorii. Aici, se impune să facem uneleprecizări, dacă e vorba de un anume fenomen de„tabularasare rasistă”, în fond naŃionalist-negustorească.
Mai întâi: credinŃa devenită religie-ideologieexclusivistă e şi autoexclusivistă, după cum, deexemplu, poporul ales şi în general negustorii îşipărăsesc, într-un fel sau altul, neamul-naŃiunea-patria,după cum iarăşi, pentru a ucide, adeseori teroristul sesinucide. În acest sens sinuciderea e o supralicitare -prin răzbunare - a morŃii ca înviere, ca şi cum în ucigaşse ridică la luptă, îşi fac dreptate (conform a ceea ce secheamă un slogan) morŃii, toŃi morŃii lui, aisinucigaşului. Pe piaŃa istoriei, la bursă, morŃii Ńin să-şifacă pofta, dreptatea. Pe când îşi vor face şi uimirea, şimila ? Dacă credinŃa se ocupă de învierea vieŃii, religiaglobalizatoare se ocupă, cu sistematică încrâncenare, deînvierea morŃii.
Se pune pe treabă un anume maniheism prostînŃeles. Ireconciliant. Însă lucrurile se văd altfel dinperspeciva sfârşitului, prin plasarea subiectului lasfârşitul lor, la sfârşitul lumii; într-un fel prin plasareasubiectului „dincolo” de sfârşitul lumii, adică lasfârşitul sfârşitului (două negaŃii dau o afirmaŃie, aici:începutul), iată se percepe nu doar dinspre începutul-prim lumea, ci ea, lumea, aici şi acum se percepe şideopotrivă începe şi dinspre sfârşit - lumea însăşilucrează un nou început. Cu nostalgică, consistentăturnură, depăşind statutul unui indiferent-indolent-invidios turist, subiectul realizează că nu numaiînceputul, ci şi sfârşitul e creator. Infinit importantăpentru noi e lecŃia întoarcerii, vegherii şi venirii în sine.
Buna-înŃelegere ne atrage atenŃia că prea adesea pepiaŃă se practică făŃiş , a fi, a facepe placul autorităŃii sfârşitului, a lucra -instituŃionalizat - deja sfârşitul, cu obedienŃă. În acestcaz proba de demnitate se cheamă asumarea reflexiv-reversibilă a sfârşitului, folosirea pieŃei de schimb doarca mijloc, iar nu drept scop pentru tine, pentru lume.
se întrec pe ele în a anunŃaevenimentul evenimentelor: lumea a reînceput, dinspresfârşit. Desigur e greu să ne închipuim o lume formatănumai din judecători; o lume de sfârşit de lume: oricinejudecă pe oricine, prezentul e format din trecut şi dintocmai-sfârşitul viitorului, astfel că trăim un sfârşitprezent, continuu. Uluitor când-cum s-au întâmplat, seîntâmplă toate astea…
Pentru noi, trăitorii din aici-acum, iată că în faptjudecătorii de lucru, oportuniştii sfârşitului dinprezent, ne sunt negustorii. Afaceriştii. La diurnajudecată de apoi a pieŃei de schimb, ei nu „fac” anumeceva - un lucru, un bun anume cu valoare deîntrebuinŃare, căci lucrurile par a nu avea decât
-, tocmai spre a nu putea fi şi ei,judecătorii, judecaŃi. Ei „afac”, conjugă verbul „a face”la infinitiv. Practic, ei, negustorii, afac - a-fac (nu fac) -
se
nimeniul
Ce
oportunismu
primire şi primenire
neasemănarea
l sfârşitului
valoareade judecată, de judecare
„
Desigur, reclamele
cutare şi cutare lucruri, le neagă ontologic (în ce-ipriveşte, le scad preŃul) tocmai spre a le obŃine, a şi leînsuşi, poseda cu plăcere instituŃională (căci li secuvine, sunt astfel recunoscuŃi, regimul pentru eidevine sistem) de la „ceilalŃi”, judecaŃii.
Pentru negustori, valoarea de judecare e valoare deîntrebuinŃare (a se vedea: valoarea de întrebuinŃare aunui măr e de a fi mâncat, asigură omului anumehrană, vitamine necesare). Ei nu iau lucrurile atât cât sătrăiască, să le consume, folosească pentru nevoile lorproprii, nevoi de om în general, deci ei nu iau lucrurilepentru valorile lor intrinseci de întrebuinŃare, propriu-zise, ci pentru a câştiga tot mai mult prin vânzare-cumpărare, pentru nevoia lor de a fi negustori, de-aarăta că ei dau valoarea - a se citi: preŃul - a tot ceexistă, că totul astfel se circumscrie pieŃei de schimb, seaflă în jurisdicŃia lor. Ei lucrează menirea lor. Cei ce, laprezent, „fac” sunt judecaŃi, ca venind dinspre vechiulînceput, al creaŃiei; cei ce „afac” sunt judecătorii, cavenind dinspre noul început, al judecăŃii, cei celucrează cu autoritatea, teribilă, a Sfârşitului care alansat, la infinitiv, vebul ”a aface”, al afacerilor. PiaŃade schimb, încă de la începutul ei (iar noi ştim căsfârşitul e chiar începutul ei), prin orchestrateprelungiri ale noii tehnologii, sumă a tuturortehnologiilor, în avalanşă aduce toate bunurile acesteilumi înspre noii gestionari-judecători: negustorii.
Printre instituŃiile care deja lucrează sfârşitul amnumit: religia, tehnologia, ideologia, negustoria. Elefixează reper, menire pentru om: „a fi pe placulsfârşitului”; a fi pe placul instituŃiei, evident sumative,a insului. Valoarea de întrebuinŃare a lucrurilor, alucrărilor tale e tocmai „valoarea de judecare”, însăşiplăcerea instituŃiei, în fapt suma, respectiv: sumacredinŃei, suma ştiinŃei, suma conştiinŃei, iar nuasumarea, care înseamnă începutul propriu-zis. Dacăînceputul Ńine de sens, asumare, sfârşitul Ńine de semneşi sumă.
Însă o sumă fără de asumare nu este un întreg, nueste reflexivă, nu e con-sistenŃă - con-existenŃă - în timpreflexiv-reversibil. Judecarea făcută de pragmaticiijudecători - de funcŃionarii instituŃiilor ce lucreazăsfârşitul - nu are a face cu timpul reflexiv, ci înexclusivitate cu timpul succesiv, al succesului prinorice fel de mijloace-prelungiri, eminamentecompetiŃional exclusive, chiar excomunicatoare.Sfârşitul ca nou început nu este atât reflexiv-ontologic,cât pragmatic, competiŃional: o instanŃă - ce se vreasupremă - de evaluare. A se observa: nu pentruvaloarea de întrebuinŃare reală se produc atâtea lucruri,nu pentru a astâmpăra nişte nevoi reale, concrete(hrană, adăpost, sănătate, educaŃie etc.) se cheltuiescmarile energii şi sume ale acestei planete, ci pentru„valoarea de judecare”, mai exact: pentru ,fiecare ins înghesuindu-se să fie el primul în domeniullui, ca şi cum i-ar însuma astfel pe ceilalŃi, de după el,din respectivul domeniu (de exemplu: a fi primul sauprintre primii în industria parfumurilor). Fiecare îndomeniul lui se dă ca şi cum el ar alerga de la începutullumii, iar acum merită evident să-şi primească,supremă plăcere, premiul, coroana de piaŃă. „CeilalŃi”asistă la concertul întrecerii de piaŃă.
„Plăcerea” devine - în împlinirea dinspre sfârşit,după ce îŃi satisfaci nevoile reale, concrete, prinvaloarea de întrebuinŃare propriu-zisă a bunurilor,mărfurilor, consumându-le - printre noile nevoi, reale,concrete; plăcerea e tocmai imaginea, valoarea dejudecare a ta, proprie, devenită astfel valoare deîntrebuinŃare. Cauză şi deopotrivă efect în bunafuncŃionare, plăcerea e tocmai „ungerea”, alegerea-recunoaşterea ta de regimul care în tine el însuşi îşigăseşte plăcerea, se face sistem. Identificăm, aici, aceacalificată şi calificatoare recunoaştere, degustare.
Şi totuşi o scânteie-pumnal Ńi se tot înfige întrecoaste: dacă nu cumva tu însuŃi devii, din subiect, unsimplu ins, un instrument, prelungire cochetând cuagonia unui ecou, un „ce” consumabil ca oricare altul.Însă numai în măsura în care reflexivitatea e asumare,întreg - şi pentru „ceilalŃi”-, se poate spune că ea,reflexivitatea autoevaluatoare, e domeniul propriu(precum locul propriu) al timpului reflexiv, consistentontologic, ce Ńine de durată; altminteri, avem de-a facedoar cu o reflexivitate-spoială a succesivităŃii, prin care(în mod aşa-zis democratic) enumerarea se vreapercepută drept simultaneitate ce orbeşte, manipuleazăsuma-turma, conglomeratul de inşi. Sacrificiul sedovedeşte consubstanŃial întregului (sacrului,sacralizării). Nimeni altcineva decât subiectul (care e şisărbătorit, şi serv) nu taie pentru invitaŃi în porŃii deprezent tortul duratei, în care bat
Se pare că agonica criză prin care trece omenirea îşipoate găsi rezolvarea dacă negustorii vor dovedi căsunt oameni, capabili să înŃeleagă că pentru om cea maimare noutate e întoarcerea la sine, că sfârşitul în starede sacrificii poate fi cu-adevărat principiu creator.
imagine
e chiar inima lui.
Marinică POPESCU
la vreme şi la nevreme17. Negustoria sau despreglobalizarea, tabularasareapersoanei, patriei, globului
August 1020
20 CRONICA
Ionel SAVITESCU
„Biografiile filozofilor sunt greu de scris, deoarece ele trebuie săgăsească o cale de mijloc între prezentarea detaliilor biograficeşi discuŃia asupra operei filozofice… Dacă o biografie seconcentrează prea mult asupra întâmplărilor care alcătuiescviaŃa subiectului, atunci probabil că va fi banală şi plictisitoare(pentru că filozofii nu au avut şi nu au de obicei o viaŃă foarteinteresantă)”
(Manfred Kühn)Hotărât lucru, Manfred Kühn nu are dreptate în
ceea ce priveşte viaŃa filozofilor. Dacă facem o incursiuneîn istoria filozofiei universale, vom constata cu uşurinŃăcă mai toŃi filozofii, începând cu cei din Antichitate, auavut o viaŃă încordată, plină de primejdii, care le-a pusadesea existenŃa în pericol: Socrate, Platon (după cele treicălătorii în Sicilia era să sfârşească în târgul de sclavi de laEgina, de unde a fost răscumpărat de generosul Annicerisşi redat filozofiei), Aristotel (care fugise din Atena pentruca atenienii să nu comită „
”), în fine, din Antichitate şi până în vremurilemoderne filozofii erau adesea itineranŃi, nu erau legaŃistatornic de o cetate, o Ńară sau un teritoriu (să neamintim, bunăoară, că Descartes a murit din cauza climeiaspre, în Suedia, unde fusese invitat de regina Christina).Numai Kant a făcut excepŃie de la această regulă,nepărăsind Königsbergul natal, decât pentru a da lecŃiiparticulare timp de câŃiva ani, refuzând posturile deprofesor la Erlangen (1769), Jena (1770) şi Halle (1778),aici oferindu-i-se un salariu de şase sute de taleri, apoi,opt sute şi postul de consilier aulic, Kant preferând sărămână la Königsberg cu 236 de taleri iar în ziua când nuşi-a făcut plimbarea (v. pagina 389, nota 153 şi anecdotalui Jachmann, pagina 235), locuitorii oraşului se întrebauîngrijoraŃi dacă nu s-a întâmplat ceva grav? Aşadar,Manfred Kühn, după o prodigioasă activitate de profesorde filozofie la UniversităŃile Purdue (SUA), Marburg,Boston şi scrierea a numeroase lucrări despre Kant, DavidHume, Thomas Payne şi iluminismul scoŃian, francez şigerman, a realizat această impresionantă monografie a luiKant* ce însumează 469 de pagini. Lucrarea estesegmentată în nouă compartimente ce surprind viaŃafilozofului german din copilărie până la senectute şimoarte, o listă utilă a personajelor întâlnite în carte şi ocronologie a vieŃii şi operei lui Kant, apoi, în final, note,bibliografie şi index. După cum aflăm dintr-o
, actuala versiune s-a făcut după ediŃia originalăîn limba engleză, din 2001, consultându-se totodatătraducerea germană din 2003 (între acestea existând micidiferenŃe), şi confruntarea cu ediŃia a doua integralăgermană (2007). În fine, cele nouă capitole ale cărŃii suntprecedate de un Prolog, care începe cu moartea lui Kantpetrecută la 12 februarie 1804, ora 11 dimineaŃă, cu vreoaproape două luni înainte de a împlini 80 de ani: „
rgul nu mai era din 1701capitala politică a Prusiei (deşi încoronarea regilorprusaci se producea încă la Königsberg, unde mai existauoficii ale puterii), în schimb, „
” (p. 24), afirmaŃie contrazisă de constatarea luiFriederic cel Mare, care în 1739 vizitând Königsbergul aremarcat că oraşul „
ică acerbă a UniversităŃii din Königsbergîncheind: „
” (pp. 74, 88). În acest sens, Johann GeorgBock nota în 1729 că „
” (p. 76). În fine, acelaşiJohann Georg Bock îi scria
” (p. 73). Iar, mai târziu, în 1787 Ludwig vonBaczko scria despre Prusia Orientală: „
”(pp. 73 – 74). Evident, moartea lui Kant a produs mareagitaŃie în oraş, filozoful fusese însoŃit pe ultimul drumde o mulŃime de oameni, după ce corpul neînsufleŃituscat „ ” (p. 23),fusese înmormântat după 16 zile, din cauza geruluipământul era îngheŃat, încât nu s-a putut săpa o groapă.Acest Prolog este o trecere în revistă a tuturor lucrărilorscrise despre Immanuel Kant, pentru ca în final ManfredKühn să-şi expună propriul punct de vedere. Imediatdupă moartea lui Kant s-a scris într-un ziar despre„ ”filozofului, deşi au existat şi îndoieli, iar înainte demoarte, Kant ar fi spus că „
o a doua crimă împotrivafilozofiei
Notă asupratraducerii
Estedificil, dacă nu chiar imposibil ca, dincolo de texte, să ajungemla personajul istoric Kant dar asta nu înseamnă că nu trebuiesă încercăm. SituaŃia este oarecum similară cu cea a lui Socrateşi Iisus, chiar dacă nu este atât de problematică
în ochii multor locuitori ai săiKönigsbergul a rămas capitala intelectuală a Ńării, dacă nu şi alumii
ar putea să crească mai bine urşi decât săservească drept arenă a ştiinŃelor
În domeniul ştiinŃelor naturii, Königsbergul nu erape atunci printre universităŃile de frunte ale Europei sau chiarale Germaniei
itatea a ajuns într-o stare atâtde deplorabilă încât seamănă cu o şcoală neînsemnată. Filozofiaeste infectată de o febră ofticoasă, iar celelalte ştiinŃe sunt şi elestudiate într-un mod foarte precar
Cum ştii, trăiesc aici, într-un loc în care noilecărŃi şi scrieri străine ajung asemenea cometelor, abia dupămulŃi ani
aŃiaaproape proastă a unei Siberii învăŃate, şi pe bună dreptate,întrucât din cauza marii depărtări de Leipzig, centrulcomerŃului de cărŃi din Germania, suferim într-o anumitămăsură, căci primim toate noutăŃile literare mult mai târziu, şiprofesiunea de scriitor nu este favorizată de vânzarea cărŃilor
loialitatea, bunăvoinŃa, onestitatea şi amabilitatea
pleacă din această lume cu
” (pp. 34 – 35).În acele timpuri, Königsbe
” (p. 74). Manfred Kühnface o crit
în 1736 prietenului J. Ch.Gottsched: „
univers
Avem reput
ca un schelet pe care l-ai fi putut expune
conştiinŃa curată, fiind convins că nu a făcut nimănui vreonedreptate în mod intenŃionat
Impresii despre viaŃa lui Immanuel KantEl consolidează perspectivele lui Borowski, Jachmann şi
Wasianski… Toate celelalte biografii apărute în timpul vieŃiilui Kant sau imediat după moartea lui sunt şi mai puŃincredibile şi pot fi folosite doar cu maximă prudenŃă. Majoritatease bazează doar pe cunoştinŃe obŃinute din auzite, şi nu directde la surse referitoare la Kant şi Königsberg. De aceea trebuiesă ne bazăm cu precădere pe cei trei teologi din Königsberg
Kantiana: contribuŃii la viaŃa şi scrierile lui ImmanuelKant
majoritatea acestora se ocupă cu detalii neînsemnate chiar şipentru cei fascinaŃi de filozofia lui Kant
O biografie care să Ńină cont de noilesurse şi de interesele schimbate ale cititorilor este, după aproapeun secol, demult aşteptată
ViaŃa lui Kant este interesantă în sine,dar, spre deosebire de Vorländer şi alŃii, care au vrut în primulrând să-l reînvie pe Kant cel aflat la bătrâneŃe, eu mă voiconcentra mai degrabă asupra tinereŃii filozofului, când aconceput proiectul
Este important faptul cătoată viaŃa Kant a fost foarte conştient de originea sa… Altfelspus, valorile transmise lui Kant de părinŃii săi erau cele alemicii burghezii. El a învăŃat importanŃa muncii aspre, aonoarei, curăŃeniei şi independenŃei. A dobândit şi un simŃpentru valoarea banului
îi bătea în mod brutal pe cei care-şineglijau obligaŃiile
atmosfera apăsătoare
Chiar dacă Knutzen era profesorul preferat al lui Kant, el nuera singurul. Kant aspira la cea mai desăvârşită formă deeducaŃie care putea fi dobândită într-un loc pr
Istoria generală anaturii şi teoria cerului care a apărut unsprezece ani maitârziuCartea pe care Kant o terminase în 1746 a apărut în 1749
ReflecŃii despre adevărata evaluare a forŃelor vii
sugerează că îl considerau unprofesor şi un om de calitate
o neobişnuită mulŃime de oameniînvăŃaŃi… întregul auditoriu a demonstrat printr-o linişte şiatenŃie depline respectul cu care îl recepta pe magistrul în
” (p. 26). Nu au lipsitdetractorii: Johann Daniel Metzger si Johann GottfriedHasse. În schimb, editorul lui Kant, Friedrich Nicoloviusa publicat un volum de s
”, 1805:„
” (p. 35), încâtManfred Kühn scrie: „
ase în Rusia Petru cel Mare carefolosea
”, „
chiŃe biografice al lui Kant scrisede oameni care l-au apreciat: „ ”. PeKant l-au cunoscut bine Ludwig Ernst Borovski, ReinholdBernhard Jachmann şi Ehregott Christian Wasianski, iarJohann Christopher Kraus a refuzat să scrie despre Kant.În fine, despre Kant ar mai fi putut scrie Karl LudwigPörschke, dar nu a făcut-o. Friedrich Theodor Rinkelaborează „
” (p.29). O biografie târzie din 1860 aparŃine lui RudolphReicke „
”. Această sinteză a vieŃii lui Kant mai cuprindeimpresiile lui H. Heine (p. 33), apoi, Manfred Kühnobservă că, în cei 200 de ani trecuŃi de la moartea lui Kantexistă o bibliografie de 23 de pagini, cu 483 de titluri.„
” (p. 36). Aşadar, aceastăbiografie, se înŃelege, este scrisă de Manfred Kühn, acestaprecizându-şi propriile puncte de vedere, după caretrebuie să fie redactată biografia unui filozof, încheindu-şi, astfel, pledoaria: „
” (p. 39). Având învedere că această a apărut în 1781,dând naştere la opinii controversate, Kant se apropianeîndoios de vârsta senectuŃii: 60 de ani. Aşadar, Kant s-anăscut la 22 aprilie 1724 (în familia unui meşter curelar),ca al patrulea copil, din nouă, din care au supravieŃuitnumai cinci. Familia era oarecum înstărită, atât timp câttatăl a câştigat bine, de la ambii părinŃi adoptândînvăŃături şi modele de comportament, care i-au rămasîntipărite în memorie toată viaŃa: „
” (pp. 56 – 57). Soarta a făcut caImmanuel Kant să trăiască în timpul domniilor a trei regiprusaci: Friederich Wilhelm I (care obişnuia să-şi batăsupuşii cu bastonul: „
”, p. 66, iar pe un funcŃionar necinstit l-aspânzurat. La fel proced
), Friederich Wilhelm II şi FriederichWilhelm III. Remarcat de copil pentru aptitudinile saleintelectuale, Kant este dat la Collegium Fridericianum,instituŃie şcolară unde-şi va perfecŃiona deprinderile deînvăŃare, deşi după pierderea mamei (1737), Kant eradeprimat de „ ” de la şcoală şi ceafamilială. După gimnaziu, Kant intră la UniversitateaAlbertina din Königsberg, unde existau patru facultăŃi:filozofie, teologie, drept şi medicină, iar profesorii eraudiferiŃi ca pregătire, unii dintre ei chiar necalificaŃi (p. 74):„
” (p. 85). Acest Knutzen devenise celebruprin prezicerea în 1739, că o cometă observată în 1698 vareveni în 1744 (chiar dacă s-a constatat că nu era vorbadespre aceeaşi cometă), an în care Knutzen publicase olucrare ce l-a determinat pe Kant să scrie „
” (p. 86), deşi în Note (p. 378, nota 102 se precizează„ ”)este menŃionat alt an, iar în , p. 17 esteindicat anul 1755, Kant făcându-şi debutul în 1749(„ ”).Terminându-şi studiile în 1748, Kant va trăi până în 1754din lecŃii particulare oferite unor copii de oameni avuŃidin localităŃi învecinate cu Königsbergul, între carefamilia contelui Keyserlingk. De necrezut, Kant s-aconsiderat un preceptor slab, însă modul în care a fostpreŃuit de familiile nobile ai căror copii i-a educat,păstrarea acestor relaŃii („
”, p. 97), evitarea unor umilinŃe,rafinarea manierelor în contact cu aristocraŃia aucontribuit la emanciparea lui Kant. Revenind după şaseani de absenŃă în Königsberg, Kant se pregătea săpătrundă la Universitate: 17 aprilie 1755 dizertaŃia pentruobŃinerea gradului de magistru în filozofie, apoi, pe 12iunie obŃine titlul de doctor, Kant Ńinând un discurs înlatină, pierdut, din păcate:
. Borowski menŃionează căceremonia a reunit „
Despre Immanuel Kant
ecumKönigsbergul
Criticii raŃiunii pureCritică a raŃiunii pure
ogia vieŃii…
Despre introducerea rapidă şicuprinzătoare în filozofie
dubina
Cronol
devenireria generală a naturii şi teoria cerului
de o mulŃime aproape incredibilă de studenŃi
şi mai mult admiraŃia noastrăasupra acestui om, despre care am prezumat erudiŃia cea maicuprinzătoare, chiar dacă făcea aici o impresie foarte modestă şineînfricoşătoare Dela mine nu veŃi învăŃa filozofie, ci să filozofaŃi; nu veŃi învăŃaidei pentru a le reda papagaliceşte, ci veŃi învăŃa să gândiŃi
prelegerea de filozofie şi geografie fizică… precum şi cursurilesale de metafizică, el nu le-a consid
Fruntea sa înaltă, construită pentru a gândi, eralăcaşul seninătăŃii, cuvântarea cea mai plăcută şi mai bogată înidei izvora din gura sa plină de elocinŃă. Gluma, umorul şibuna dispoziŃie erau uneltele sale, dar întotdeauna la momentulpotrivit, astfel încât toată lumea râdea, el rămânând însă serios.Expunerea sa publică era ca o conversaŃie agreabilă. Vorbeadespre un autor, medita el însuşi pe marginea lui, adeseatrecând dincolo de orizontul acestuia. Niciodată însă în cei treiani în care l-am ascultat zilnic nu am observat la el nici cea maimică urmă de aroganŃă
Cu toate acestea, a rămas până târziu un profesorconştiincios şi nu sunt în stare să-mi amintesc o singură datăde vreun caz în care să fi lipsit fie şi numai o oră
cel mai maredascăl al timpului său
cădiferenŃele de opinie provoacă scepticismul
care îi va nelinişti pe filozofi şi îi va face să transpire.Cei prezenŃi au râs, fiind de părere că se pot aştepta cu greu laaşa ceva de la un diletant în ale filozofiei
lui Kant nu este atât opera unui gânditorsingur şi izolat, cât mai mult produsul unui efort comun
Deşi cuprinde doaraproximativ şaizeci de pagini, lucrarea poate fi considerată cuuşurinŃă opera cea mai influentă a lui Kant
principele adevărat existănu pentru a se desfăta, ci pentru a munci. El trebuie să fiedominat de sentimentul de patriotism, iar singurul scop la caretrebuie să aspire e de a înfăptui lucruri mari, care să fiefolositoare bunăstării statului său. Acestui scop el trebuie să-isupună toate preocupările personale, iubirea de sine şi pasiunilesale… Dreptatea trebuie să fie întotdeauna preocuparea decăpătâi a unui principe, în timp ce bunăstarea supuşilor trebuiesă troneze deasupra tuturor celorlalte preocupări ale sale.Conducătorul e departe de a fi stăpânul arbitrar al poporuluisău, ci, dimpotrivă, el nu e nimic altceva decât primul servitoral acestuia
Kant crede căîmpăcarea cu soarta este absolut necesară pentru progresul încultivarea binelui. Blamarea destinului deteriorează efortul îndirecŃia propriei perfecŃionări. Disconfortul este exprimat înceea ce priveşte teama faŃă de război, nemulŃumirea privind
” (p. 99). În această etapă de început, Kant apublicat în 1755 „ ”,în care explica apariŃia Universului (diferit de ce se credeastăzi prin teoria Bing-Bang-ului), printr-un proces ce adurat milioane de ani şi care probabil va continua, KantsusŃinând totodată infinitatea universului în spaŃiu şitimp, ba mai mult, există viaŃă inteligentă şi pe alteplanete, că lumea, deşi are un început, n-ar avea unsfârşit. Teoria lui Kant este înrudită cu aceea a lui Laplace(1796), cunoscută, ulterior, ca „ ”. Existăla paginile 103 – 104 două mărturii ale lui Borowskidespre prelegerile lui Kant. Încă de la primul curs, Kantfusese asaltat „ ”,fapt ce-l descumpăni pe filozof, marcându-i expunerea:„
”. Kant obişnuia să spună studenŃilor: „
” (p.104). Total diferită este mărturia lui Hippel care urmase„
” (p.119). A se vedea şi nota 117 de la pagina 388. În fine,Herder care i-a fost student lui Kant mărturiseşte că„
” (p. 123). Alte mărturii confirmăbunele impresii despre cursurile lui Kant, iar Rink îi facelui Kant o prezentare elogioasă (pp. 235 – 236), încheiatăastfel: „
”. A se vedeaşi citatul acestuia de la pagina 270. La pagina 276 estemenŃionat Kraus care spune despre Kant: „
nd este audiat de Fichte,Kant era la sfârşitul carierei de profesor, încât esteexplicabilă întrucâtva apariŃia unor defecte (p. 304). Înaceastă perioadă, până spre 1770 – 1780 (când intervine otăcere de un deceniu), Kant era preocupat, între altele, deproblema scepticismului, observând, bunăoară, „
” (p. 163). Înschimb, Schopenhauer recomandă evitarea discuŃiilorcontradictorii, deoarece nimeni nu renunŃă la ideile sale,situaŃie, din care se iese prin cedare de către cel maiinteligent. În mai 1781, după un deceniu de tăcere, Kantpublică (ediŃia a II-a, 1787), lucrarepopularizată de Christian Jakob Kraus la Göttingen încercul unor profesori, între care se afla şi Johann G. H.Feder
” (p. 186). Acestvolum (după cum relatase Jachmann că aflase de la Kant)a fost c
” (p.209). După mulŃi ani, Kant îşi cumpără o casă proprie lasfârşitul lui decembrie 1783, casă în care se mută în 22mai 1784. Ce surprinde în descrierea acestei locuinŃe decătre Johann Gottfried Hasse (pp. 233 – 234) esteinexistenŃa unei biblioteci a filozofului, deşi pe parcursullecturii sunt menŃionaŃi mulŃi autori pe care Kant îicomenta în prelegerile sale, iar la pagina 106 sunteminformaŃi că I. Kant şi-a vândut din cărŃile sale. Kant eraîmpotriva unui lux ostentativ, iar singurul tablou din casafilozofului era portretul lui Rousseau aşezat deasupramesei sale de scris. Având preocupări de metafizică amoravurilor, Kant editează în aprilie 1785 „
”, în care face apologia datoriei şi avirtuŃii, concepte de bază ale moralei („
”, p. 243), iarFriederich cel Mare afirmase că „
242). Un alt eseu asupra căruia merită săzăbovim este „
Isto
teoria Kant-Laplace
Dar tocmai acest lucru a sporit
erat demne de remarcat
prelegerile sale erau cele mai interesante
atunci
Întemeiereametafizicii moravurilor
Începutul prezumtiv al istoriei omenirii
” (p. 122), Herdercontinuând: „
”. În 1791, câ
– „
itit întâi lui Green, încât Manfred Kühn scrie:„
” (p.”
(1786), despre care Manfred Kühn scrie: „
Critica raŃiunii pure
Critica
August 1020
Biografia lui Kantrestituiri
(continuare în pagina 24)
21CRONICA
arheologia spiritului
În cunoscutul dialog
scamatorilor, pus dinaintea celor ceprivesc,
de
tre
, este cel mai vechi l
e deschideapentru a primi cerul.
ria filosoful francez Jean-François Mattéi. În
"
Una din scrierile an
a lui Porphirius
alelui Pitagora despre venirea
Republica
Odiseea
Iliada
Odiseea
Nimfelor
, Platon îndeamnăla a găsi asemănări în privinŃa educaŃiei şi a lipsei deeducaŃie cu această întîmplare: "iată mai mulŃi oameniaflaŃi într-o încăpere subpămînteană, ca într-o peşteră,al cărei drum de intrare dă spre lumină, drum lungfaŃă de /lungimea/ întregului peşterii. În aceastăîncăpere ei se găsesc, încă din copilărie, cu picioarele şigrumazurile legate, astfel încît trebuie să stea locului şisă privească doar înainte, fără să poată să-şi roteascăcapetele din pricina legăturilor. Lumina le vine de susşi de departe, de la un foc aprins înapoia lor; iar întrefoc şi oamenii legaŃi, este un drum aşezat mai sus, de-a lungul căruia, iată, e zidit un mic perete, aşa cumeste paravanul
deasupra căruia îşi arată ei scamatoriile.(...)Ciudată imagine şi ciudaŃi sînt oamenii legaŃi!".
Peştera joacă un rol simbolic esenŃial în vechilecredinŃe greceşti care sînt înrădăcinate în forŃeleelementare ale pămîntului; religia preistoricăanterioară noii viziuni a lumii olimpiene care se ridicăîn poemele homerice se întemeiază pe divinităŃilematerne ale profunzimii pămîntului. Aceste puterierau surse deopotrivă ale fecundităŃii şi ale morŃii,divinităŃile htoniene Ńineau la origine de sferafeminină, iar domeniul lor obscur nu va fi uitatlumea luminoasă a zeilor olimpieni. Practicile cultelorhtoniene şi olimpine erau într-un contrast perfectopunînd orientarea cerească a sacrificiilor celor dinurmă orientării terestre a celor dintîi. Se ucidea ovictimă de culoare albă în cinstea olimpienilor, cu gîtulînspre cer, pe un altar înalt; pentru htonieni,dimpotrivă, se sacrifica o victimă de culoare neagră,adeseori un berbec, cu gîtul înspre pămînt, pe un altarjos sau într-o groapă adîncă, . Ilustrarea acestui
ritual se găseşte în , cînd Circe îi cere lui Ulisesă se îndrepte că tărîmul lui Hades, către locul sacruunde se întîlneau cele patru fluvii ale Infernului.
Groapa sacrificială, oc decult care onorează lumea tenebroasă şi terifiantă amorŃilor. Mai tîrziu va lua forma peşterii/caverneioferite divinităŃilor htoniene al căror sanctuarimpenetrabil, interzis se opunea templului luminos alolimpienilor, ridicat pe o înălŃime, care s
În dubla sa dimensiunesimbolică arhaică, peştera este deopotrivă matrice şimormînt; fiecare coborîre în infern, către sălaşul luiHades,reprezenta pentru greci proba ultimă aexistenŃei care le umplea sufletul de teamă. Lumea luiHades, în obscurele sale profunzimi, trebuia să rămînăpentru totdeauna nevăzută ochilor oamenilor şi aizeilor, sc
Homer ilustrează această interdicŃie înconflictul troian cînd zeităŃile se situează fie de parteaaheenilor, fie de cea a troienilor; cînd Poseidon, înfuria sa, zguduie pămîntul şi înălŃimile munŃilor, luiHades îi este teamă că regatul său subteran se vadeschide ochilor muritorilor şi nemuritorilor: "łipă şisare din tron ca nu cumva zeul Cutremur/ cuzguduirea-i de sus deasupră-i să crape pămîntul/ Şipămîntenii şi zeii să-i vază cu ochii locaşul/ Muced şinegru, scîrbit şi de zei.
În timpurile străvechi ale puterilor primitive,cavernele, peşterile erau consacrate divinităŃilorsubterane, întrucît oamenii nu ridicaseră temple cucontururi clare în lumina Olimpului. Grota lui Circe,peştera lui Calypso, groapa sacrificială dinsînt tot atîtea manifestări ale locaşurilor infernale alelui Hades. tice pe care nu oocoleşte nici un cercetător al mitului peşterii este
, carte în carediscipolul lui Plotin foloseşte versurile lui Homer capretext pentru a expune credinŃele lui Platon sau
sufletelor la naştere; este
bothros
bothros
Peştera
aici o istorie simbolică a primei veniri a sufletului îngeneraŃiune şi al reîntoarcerii sale, de mai multe orireînnoite, în această viaŃă. Peştera nimfelor în careUlise îşi ascunde darurile primite de la feaci esteamintită ( "SenalŃă-n fundul schelei/ Cu frunză deasă un măslin şi-alături/ I-o peşteră umbroasă, desfătată,/ ZeiŃelornaiade închinată./ Într-însa erau vase şi ulcioare/ Depiatră, unde roiuri de albine/ Îşi lasă-n faguri miereapentru zîne./ Mai sînt în ea vătale mari de piatră/ Lacare aceste zîne Ńes cu mîna/ Veşminte porfirii,minune mare./ Acolo sînt şi ape curgătoare,/ Iarpeştera-i cu două porŃi; pe una,/ Cea despre CrivăŃ, secoboară oameni;/ Cealaltă-i despre miazăzi, sfinŃită;/
Pe ea nu umblă oamenii, ci zeii") şi explicaŃia lorsimbolică formează materia tratatului lui Porphirius.
că peştera a existat cu adevăratsau a fost doar o creaŃie a lui Homer, Porphiriusinsistă pe simbolismul peşterii, "fiindcă anticii nuconstruiau sanctuare fără să recurgă la un simbolismmisterios". Peştera nimfelor este în acelaşi timpsumbră şi încîntătoare, "acelaşi lucru se poate spunedespre lume, obscură şi invizibilă sub raportulmateriei, plină de farmec şi frumuseŃe prin forma pecare a căpătat-o în momentul -ului. Peşterasimbolizează deci în primul rînd lumea materială, cucele două componente ale sale, materie şi formă. Easimbolizează în al doilea rînd lumea inteligibilă,totalitatea forŃelor sau puterilor spirituale. AcesteforŃe, într-adevăr, sînt inaccesibile privirilor noastre, caşi profunzimile unei caverne",Simbolismul la care se referă Po phirius se bazează pedistincŃia aristotelică între materie şi formă; egoriapeşterii din dialogul lui Platon cultivaseideea că lumea materială este o adevărată peşteră, încare nu se agită decît umbre, departe de lumea reală.Şi pitagoreicii vedeau în lumea sublunară un loctenebros, un mormînt, o închisoare.
Peşterile oraculare, cum era cea a lui Trophonios,constructorul primului templu al lui Apollo la Delphi,se înscriu în acelaşi simbolism arhaic al puteriloreleme tare; după ce bea din fîntîna uitării şi din cea amemoriei, pentru a uita trecutul şi a păstra amintireainiŃierii în peşteră, cel care consulta oracolul cobora înadîncul peşterii şi primea cunoaşterea viitorului prinimagini şi voci, apoi revenea, şedea pe tronulMnemosinei şi răspundea întrebărilor preoŃilor. CiclulmorŃii şi al renaşterii, al memoriei şi al uitării, erasimbolizat prin această dublă mişcare de şi de
care era un element propriu iniŃierii. "Rupturacu lumea profană avea ca efect eliberarea sufletuluiconsultantului de greutatea trecutului său şi de apermite o conversiune a întregii sale fiinŃe după ce apătruns în lum
Filosofia va prelua mitul peşterii şi va accentuarolul său iniŃiatic, peştera fiind asimilată nu numaiprofunzimilor pămîntului, ci totalităŃii materieiumbroase şi lumii. Într-un fragment orfic se vorbeştede zeiŃa Ananke care păzeşte intrarea în "peşteranopŃii" în interiorul căreia se afla divinitatea orfică aNopŃii. Despre călătoria sufletelor în peşteră va scrieşi Empedocle, iar Plotin va identifica coborîreasufletului în corp cu coborîrea în peşteră: "Peştera, laPlaton, ca şi văgăuna la Empedocle, întruchipează,socot, lumea noastră, unde drumul spre înŃelegereeste, pentru suflet, descătuşare şi ieşire din peşteră".
Comentînd dacă povestirea despre peşteră, dinprimele pagini ale cărŃii a VII-a din
i consideră că dacărămînem fideli limbajului lui Platon ar trebui săvedem peştera ca o potenŃialitate de imagini sau chiaro maşinărie de imagini. Filosoful francez identificădouă niveluri de elaborări distincte ale mitului; unnivel structural, după o ierarhie triadică, şi un nivelgenetic după Peştera nueste o pictură mută, asemenea gravurii
a lui Jan Saenredam, ci "este oglinda
de Homer, iar versurile din
Dincolo de faptul da
scrie Félix Buffiere.r
al
n
ea de dincolo", scrie Jean-FrançoisMattéi.
, este mitsau alegorie, Jean-François Matté
un ciclu de ordin pentadic.
Odiseea
Republica
Republica
diakosmesis
AntrumPlatonicum
anabazăkatabază
mişcătoare şi sonoră a lumii şi a cunoaşterii careproduce în mod continuu jocuri de reflexii alelimbajului şi, în mod paardoxal, reflectarea peşteriiînseşi în discursul lui Socrate", notează Jean-FrançoisMatté Mitul este cel care produce forme sensibile,imagini, simboluri pe care se implantează formeleinteligibile pentru a le da sens, iar acest mit primordialeste exprimat prin peştera însăşi, Ńesătura matricială încare orice lucru sensibil capătă o altă imagine care vareveni mai tîrziu.
Unii comentatori au văzut în peştera gînditorilorantici si şi al fluxului nedeterminatunde Ideea vine să ocupe loc. Peştera platoniciană este
nevăzută raportată la Hades unde se graveazădeterminările inteligibile ale ideii pentru a oferivizibilitatea sa vizibilului. "Actul cunoaşterii, afirmăJean-F
a o hierogamie între zeul ceresc al luminii şiforŃa subterană a tenebrelor, în termeni filosofici, întreIdeea inteligibilă şi obscurul receptacol care protejeazăgoliciunea sa sub mantia înstelată de imagini din careva fi ieşit bolta cerească". luminii şiumbrelor sîntem deopotrivă actori şi spectatori aidramei cunoaşterii, ca şi cînd peştera subterană ar fiun m del redus al lumii pe care o privim din exterior;putem considera într-un anumit sens că sîntem înafara lumii pentru a asista la ceea ce se petrece înlume, "după imaginea unui străin care ia cunoştinŃăpuŃin cîte puŃin de singularitatea condiŃiei sale pentrucă prizonierul peşterii pe care îl priveşte din afară nueste, în definitiv, decît el însuşi".
Mitul peşterii povesteşte o istorie, nu descrie doarşederea omului în peşteră; Heidegger vorbea de patrugrade ale şederii în peşteră şi ale încercării de a ieşi lalumină şi adevăr. În primul, oamenii stau în peşterăfascinaŃi de umbrele de pe pereŃi; în al doilea, unul dinprozonieri explorează lumea subterană, vedemarionetele din spatele zidului, dar această libertatede mişcare nu este adevărata libertate, trebuie făcutdificilul urcuş, , către lumea superioară; în altreilea, prizonierul ajunge în spaŃiul deschis şi clarunde lucrurile îi apar în contururile clare şi în limitelenaturale, omul privind constant către ceea ce apare şise dezvăluie constan
, şi conflictul care îi opune în peşteră pe celcare a văzut lumina cu vechii tovarăşi.
În mitul platonician umbrele sînt pentru prizonieriipeşterii adevărata realitate, pentru că ei "nu ar putealua drept adevăr decît umbrele lucrurilor". Ce crezică ar zice, dacă cineva i-ar spune că ceea ce văzusemai înainte erau deşertăciuni, dar ce acum se află maiaproape de ceea-ce-este şi că întors către ceea-ce-esteîn mai mare măsură, vede mai conform adevărul? Nucrezi că el s-ar putea afla în încurcătură şi că ar puteasocoti că cele văzute mai înainte erau mai adevăratedecît cele arătate acum?", întreabă Socrate. Aceste
întrebări vin să susŃină urcuşul sufletului către loculinteligibilului, urcuşul şi contemplarea lumii de sus;atunci soarele va fi privit nu în reflexiile sale, ci înstrălucirea sa. Omul obişnuit cu umbrele unei vieŃiinautentice, trăitor într-o lume populată de fantasme şiiluzii aducătoare de trecătoare satisfacŃii, mulŃumindu-se cu copii palide ale unei realităŃi pe care refuză să ocunoască se obişnuieşte "îndestulător cu bezna dinlumea de aici"; Ńin
, adică de gîndire.EducaŃia adevărată, aceasta este lecŃia mitului,consideră Jean-François Mattéi, nu constă în a vărsaştiinŃa în suflet aşa cum se varsă vederea în ochii orbi;sufletul în întregime, a cărui matrice sensibilă estepeştera, trebuie să se întoarcă din el însuşi cătrelumină pentru a contempla fiinŃa. Imaginea peşterii neaminteşte neîncetat un cuvînt al lui Pindar, anume căomul nu este decît
i.
mbolul materiei
rançois Mattéi, este gîndit în termeni mitici degreci c
În acest teatru al
o
t; al patrulea este coborîrea,
(...)
tuit de patimile sale, sufletul nupoate fi eliberat decît de
chora
anabaza
katabaza
Nous
visul unei umbre
August 1020
Peştera şi umbrele saleBogdan Mihai MANDACHE
22 CRONICAAugust 1020
Ideile dezvoltate deIngarde
teoretizarea
, se înscrie printre cele mai notabile
é
utentice viziuni dialectice. Departede a prezenta un conglomerat de elementeeterogene, organizate de un principiu fo
,în cursul lecturii, cu a
.
n în lucrarea safundamentală,
au dat naştere,ulterior, la numeroasecontroverse. Dintre criticilecare i-au fost aduseautorului, merită să fiereŃinute două. În primulrând, i s-a reproşatacestuia, şi nu fără temei,
unei viziunistatice asupra structurii, iar, în al doilea rând, faptulcă aidoma tuturor fenomenologilor care cred înexistenŃa unei ordini eterne şi atemporale a„esenŃelor”, Ingarden nu consideră valoarea cainerentă structurii, ci suprapusă ei. De aceea,întreaga sa strădanie de a argumenta obiectivitateavalorilor estetice rămâne extrem de vulnerabilă. Pede altă parte, ideea conform căreia intuiŃia esteinsuficientă pentru a justifica valoarea unei opere deartă contribuŃiiale concepŃiei sale estetice.
În istoria conceptului modern de structură (aoperei literare), limitele gândirii lui Ingarden, vizavide aspectul abordat mai sus, au fost parŃial corectate,nu mult după apariŃia celebrei sale lucrări, de cătrecehul Jan Mukarovsky şi americanii (de origineeuropeană) Ren Wellek şi Austin Warren.
Primul dintre aceştia, Jan Mukarovsky, membrumarcant al renumitului Cerc lingvistic de la Praga, aconceput modul de a fi al produsului artistic dinperspectiva unei a
rmal, ca înteoretizările formaliştilor ruşi, acesta este rezultatulunui proces de unificare internă, datoratnumeroaselor relaŃii pozitive şi negative care sestabilesc cu necesitate între părŃile sale: „NoŃiunea destructură – scrie esteticianul – se bazează peunificarea internă a întregului prin raporturilecorelative ale părŃilor, raporturi de natură nu numaipozitivă – acorduri şi consonanŃe – ci şi negativă –dezacorduri şi contradicŃii. Iată de ce noŃiunea destructură este legată, prin esenŃa ei, de gândireadialectică”. În felul acesta, întrucât toatecomponentele operei de artă se află în relaŃiitensionate sau mai puŃin tensionate unele cu altele,unitatea semantică a întregului este, în egală măsură,produsul participării semnificaŃiei tuturor acestora:„Când vorbim de unitate, - observă Mukarovsky –nu avem în vedere unificarea ce se realizează treptat
jutorul compoziŃiei, ci unitateaprincipiului structural dinamic, care se realizeazăpână şi în cea mai mică secŃiune a operei şi rezidă însistematizarea unică şi unificatoare a părŃilor”
În acelaşi timp, prin relevarea multiplelor relaŃiiinterne (ce contribuie la autoreglarea complexă şidinamică a întregului, graŃie unei energii lăuntricespecifice unor atari alcătuiri) şi externe (întrucât oastfel de structură nu se identifică niciodată cu operaindividuală, ci constituie un fapt de conştiinŃăcolectiv, obŃinut prin relaŃia subiect-obiect), cecaracterizează structura artistică, esteticianulconsideră că regimul normal de existenŃă al acesteianu poate fi decât devenirea: „Deoarece raporturilecare menŃin unitatea structurii sunt de naturădialectică, structura se caracterizează printr-opermanentă mişcare şi schimbare: echilibrul lăuntricdintre părŃi se strică şi se reface mereu, iar unitateastructurii ne apare ca o confruntare de energii. Ceeace într-o anumită structură durează de la o clipă la
Opera deartă literară,
alta este identitatea dialectică a existenŃei ei; dat fiindcă fiecare clipă a duratei cuprinde virtual stareatrecută ca şi germenii stării viitoare, se poate spunecă, la un moment dat, structura este şi nu este eaînsăşi. Dar asta nu înseamnă că n-ar trebui să nepunem, în mod dialectic, ca o antinomie a acesteinecontenite mişcări, problema stabilităŃii a ceea cedurează”
Indiferent însă în ce mod este definită opera, caun întreg coerent, creat prin raporturile de tensiuneşi de echilibru dintre părŃi, sau ca un ansamblu devalori şi de funcŃii extrem de mobile, aceastacomportă întotdeauna, în gândirea lui Mukarovsky,o certă
dimensiune estetică, întruc structurarea tuturorcomponentelor ei se face sub auspiciile funcŃieiestetice. Neavând însă un scop exterior, ca funcŃiamorală sau ca cea economică bunăoară, funcŃiaestetică nu are un conŃinut propriu şi, de aceea,pentru „a umple de sens” semnul căruia îi dănaştere, este necesară colaborarea ei cu toate celelaltefuncŃii: „Deosebirea dintre o operă de artă şi altecreaŃii umane rezidă, di punct de vedere funcŃional,în aceea că, în cazul activităŃilor extraestetice şi alproduselor acestora, orientarea funcŃională este câtmai unilaterală cu putinŃă, actul sau obiectul fiindsocotit de atunci când este cât maibine adaptat scopului căruia trebuie să-i slujească.Altfel stau însă lucrurile cu opera de artă, undefuncŃia estetică are misiunea de a împiedica peoricare dintre celelalte funcŃii de a dobândisupremaŃia şi de a-şi adapta organizarea lucrului,adică a operei de artă, la orientarea unilaterală spreun singur Ńel. FuncŃia estetică singură, din cauzanaturii sale (din lipsa unui Ńel exterior şi,implicit, a unui conŃinut care decurge din acest Ńel),nu este în stare să umbrească nici una din celelaltefuncŃii şi cu atât mai puŃin pe toate laolaltă.Precumpănirea ei se reflectă numai în faptul căformează un fel de contrapondere a celorlalte funcŃii,nepermiŃând nici uneia dintre ele să le reprime pecelelalte; ea organizează raporturile şi tensiuneadintre ele pentru ca să se evidenŃieze cu claritatemultitudinea de funcŃii concentrate într-un obiectunic, care este opera de artă”
În contextul acestui demers teoretic incitant,trebuie să consemnăm că, deşi admite existenŃa
estetice, Mukarovsky nu dispune de uncapitol distinct, dedicat modului de evaluare şi deierarhizare mai puŃin abstract a operelor de artă. Înciuda acestui fapt, esteticianul lasă să se înŃeleagă,mai cu seamă prin exemplele cu care îşi susŃinepunctele de vedere, că cel mai de seamă criteriu alvalorii rezidă în coerenŃa pe care se întemeiază stareade tensiune creată de complexitatea funcŃiilor sale:„Este de presupus că şi în opera de artă – ca ocontrapondere a gratuităŃii estetice – se manifestăpotenŃial năzuinŃa către o funcŃionalitate unilaterală;dacă această năzuinŃă se reflectă în mod obiectiv înstructura operei, opera de artă respectivă va schiŃatendinŃa către o relaŃie directă cu realitatea; numai căacestei tendinŃe une plurifuncŃionalitatea deesenŃă a artei. În caz că precumpăneşte totuşi ofuncŃionalitate unică, se produce o slăbire sau chiar oanihilare totală a eficienŃei artistice a operei. În artă,starea optimă constă într-o puternică tensiune polarăîntre plurifuncŃionalitate şi unilateralitatefuncŃională, cu alte cuvinte, între funcŃia esteticăprioritară şi funcŃia extraestetică, ce se realizează maiintens în respectiva operă. În cursul existenŃei uneiopere, dintre funcŃiile extraestetice pot avea rolprecumpănitor, alternativ, mai multe funcŃii şi sepoate chiar afirma că şansele operei de artă de a-şimenŃine eficienŃa în timp sunt cu atât mai mari, cucât este mai bogat ansamblul de variaŃii funcŃionalepe care îl permite; a se vedea
Modul în care au fost abordate şi rezolvateprincipalele probleme ale structurii artistice(definirea structurii ca sistem de relaŃii aflat într-ocontinuă devenire, rolul funcŃiei estetice printrecelelalte funcŃii ale acesteia, problema valorii),
.
ât
.
i se op
, în acest sens, exempluloperei lui Shakespeare”.
maximă eficienŃă
formale
normelor
comentariiconectat la ideea conform căreia „orice conŃinutpsihic care depăşeşte limitele conştiinŃei individualedobândeşte prin faptul însuşi al comunicativităŃii lui,caracter de semn”, l-a determinat pe Mukarovsky săconsidere opera de artă în sfera mai largă aSemiologiei. De aceea, toate aceste aspecte nu pot fiseparate una de cealaltă, întrucât „opera de artă estesimultan semn, structură şi valoare”. Ulterior,studiile de lingvistică au acordat o mare atenŃieacestor chestiuni, iar ştiinŃa generală a semnelor,semiotica, a cunoscut, prin teoria informaŃiei, ofundamentare riguroasă.
În esenŃă, abordând capitolele fundamentale aleesteticii filozofice (specificitatea fenomenului esteticşi locul lui printre disciplinele spiritului, obiectulesteticii, dinamica dezvoltării artelor, normă şivaloare estetică ), Mukarovskyle-a regândit şi le-a soluŃionat din perspectiva celormai de seamă cuceriri ale lingvisticii şi filozofieicontemporane. DefiniŃia structurii, realizată înspiritul unei cercetări moderne, interdisciplinare, şiînŃelegerea operei de artă ca sunt, sub acestaspect, edificatoare şi exemplare. Din aceste raŃiuni,esteticianul ceh rămâne nu numai întemeietorulinterpretării estetice structurale, ci şi un deschizătorde drum al semioticii.
Fructificând contribuŃia europeană şi pe ceaamericană din acest domeniu, Wellek şi Warren auconstruit noul edificiu al operei literare sub acesteauspicii. Astfel, pentru „a tăia de-a curmezişulvechile linii de demarcaŃie” dintre conŃinut şi formă,ei au
numit, în consens cu ideile formaliştilor ruşi,elementele inerte din punct de vedere
estetic şi , modul în care acesteacombinându-se între ele dobândesc eficienŃă estetică.În consecinŃă, „ este o noŃiune care includeatât conŃinutul cât şi forma, în măsura în care acesteasunt organizate în scopuri estetice. Opera literară vafi considerată ca un întreg sistem de semne, sau ca ostructură alcătuită din semne, care slujesc un scopestetic precis”. Deşi noua viziune asupra structuriieste lipsită de dinamismul dialectic pe care l-aevidenŃiat Mukarovsky, autorii americani – observăSorin Alexandrescu – „accentuează asupraelementelor şi din definiŃie, fără a leacorda însă o dezvoltare prea amplă”
rărilorlui Ingarden şi Mukarovsky, iar cea de şi de
a structurii a reprezentat o constantăa gândirii esteticianului ceh.
CălăuziŃi, deci, de o autentică propensiune spresinteză, Wellek şi Warren vor simplifica concepŃia luiIngarden referitoare la structura fundamentală aoperei literare şi vor ridica edificiul acesteia pearmătura celor trei straturi ale expresiei. Primuldintre acestea, stratul sonor, este alcătuită dinsecvenŃa tuturor sunetelor cu valoare fonologică, nufonetică. Integrate în structuri ritmice şi tipareprozodice, acestea contribuie, ca orice parte a operei,la precizarea şi aprofundarea sensului ei. Stratulurmător este constituit de nivelul morfosintactic şilexical. Prin acest din urmă component, autoriiînŃeleg necesitatea examinării cuvintelor din punctulde vedere al provenienŃei lor istorice, nu al sensuluilor, care este studiat de semantică. Pe scurt, „putemscrie gramatica unei opere literare sau a oricăruigrup de opere, începând cu fonologia şi morfologia,
,
, limbajul artelor etc.
toate
Dar ideea dea constituit deja piatra de temelie a luc
semn
materiaI,
structura
sistem semn
sistemsemn
finalitate
structură
estetică
Opera de artă (literară)structurăca (II)
privind definirea conceptuluiConsideraŃii româneşti şi străine
Leonida MANIU
23CRONICA
continuând cu vocabularul (barbarisme,provincialisme, arhaisme, neologisme) şi terminândcu sintaxa (de exemplu, inversiunea, antiteza şiparalelismele)”. În sfârşit, al treilea strat, celsemantic, este extrem de încăpător, întrucât cuprindeatât studierea sensului cuvintelor (metafora,imagine, simbol), cât şi cercetarea lumii „obiectelorreprezentate” (formele naraŃiunii, tipologiapersonajelor etc.).
În ultima instanŃă, întregul eşafodaj conceput deWellek şi Warren nu poate exista decât sub auspiciiaxiologice. „Structura, semnul şi valoarea – scriuaceştia, aproape copiindu-l pe Mukarovsky –formează trei aspecte ale aceleiaşi probleme şi nu potfi separate în mod artificial . Însă, cu toate căvaloarea unei opere pare a fi consecinŃa organizăriistructurii ei, a modului în care dinamica scopuluiestetic antrenează componentele acesteia în relaŃiipolifonice, totuşi, statutul ei ontologic depinde şi desubiectul care o contemplă şi o gândeşte în sferavalorii artistice: „Valorile există potenŃial înstructurile literare: ele sunt remarcate şi într-adevărevaluate numai când sunt contemplate de cititoricare îndeplinesc condiŃiile cerute”. Evaluarea valoriistă sub semnul suveran al unui criteriu cunoscut dejade la Mukarovsky: coerenŃa întregului şi starea detensiune existentă între părŃile lui. „Poezia – afirmăautorii
ea îşi are propria ei justificare şi propriul eiŃel. Poezia de idei, la fel ca orice alt gen de poezie, secuvine să fie judecată nu după valoarea materialuluicuprins, ci după gradul ei de coerenŃă şi deintensitate artistică”
În genere însă, deşi concepŃia despre structură alui Wellek şi Warren este inspirată îndeaproape deideile lui Ingarden şi Mukarovsky referitoare laacelaşi fenomen estetic, ea reprezintă cea mai deplinăsinteză a ceea ce s-a făcut în această direcŃie,în, planteoretic şi aplicativ, pe cele două
În spaŃiul teoriei literare româneşti, în caretentativele de a gândi şi interpreta opera literarăcvasistructuralist nu au lipsit,
apărută cu câteva decenii înurmă, când energiile structuraliste nu-şi epuizaserăîncă resursele, existenŃa unei contradicŃii între modulde a concepe opera literară ca sistem unitar şiorganizarea ei pluristratificată: „ÎnŃelegerea opereiliterare ca sistem unitar, imbricat, exclude oricedisociere şi etajare mecanică ( se propun diferitescheme verticale, cu trei, cinci, şase, sau mai multestraturi, simple artificii me ceîndepărtează posibilitatea oricărei localizări stabile,precis identificabile, a semnificaŃiei. (…). Schemelelui Roman Ingarden, Wellek şi Austin Warrenau deci o valoare pur ipotetică. Însă, cel puŃin aceştiesteticieni acordă o însemnătate deosebită stratuluisemantic al operei, punct de maximă convergenŃă alîntregii construcŃii Altminteri spus, în lipsa uneiviziuni globale asupra lucrării, sensul ei general nupoa fi dedus numai din suma sau din juxtapunereapărŃilor care Pentru a corecta acestecarenŃe, Adrian Marino propune o nouă imagine astructurii operei literare, concepută extrem delarg,întrucât cuprinde „trei felii pur teoretice,dispuse în ordine ascendentă, suprapusă,corespunzătoare, în linii mari, celor trei straturi carepot fi identificate în orice structură literară”
este alcătuit din„totalitatea factorilor solidari şi interdependenŃi” (stratul antropologic, stratul social-istoric
stratul proiectelor) , care, acŃionând asupraoperei în stadiul său pre-formal, prezidează, dinumbră, elaborarea ei într-o anumită formă. Stratulurmător, cel al
onferă operei „coeziune şi fizionomiedistinctă”. Sudând părŃile într-o totalitateindivizibilă, prin stabilirea unor legăturiindestructibile între întreg şi părŃi ( idei, teme,personaje etc.), această energie (entelec ) lăuntricăface ca întregul să devină o structură, adică unsistem de relaŃii complimentare sau de opoziŃie,
”
– nu este un succedaneu alfilozofiei;
.
continente.
Adrian Marino asesizat, într-o lucrare
todologice ), ceea
René
teo compun.
. Primuldintre acestea,
, stratulbiografic,
, este expresia „unuiprincipiu unic, interior, de organizare” a elementelorcare c
hie
Teoriei literaturii
substructura,
structurii
stabil şi totodată dinamic. Abia din aceastăperspectivă, limbajul, care face posibilă identificareastructurii, dobândeşte semnificaŃie devenind alunei asemenea legităŃi i
este constituitdin acea tendinŃă permanentă a operei autentice,care, emanând din propria ei structură, se împlineştedincolo de ea, într-un spaŃiu infinit şipluridimensional. „Această
congenitală a operei defineşte esenŃaspecifică a suprastructurii literare
Însă, întrucât numai la acest nivel totalitateasensurilor germinate de substructură şi precizate destructură se regăseşte concentrată într-un universartistic distinct, suprastructura constituie stratul celmai „însemnat” dintre toate. Din aceste raŃiuni, abiaîn această zonă prezenŃa valorii devine pregnantă,întrucât nici o structură literară nu poate ficoncepută în afara dimensiunii estetice: „Nu existăstructuri literare indiferente estetic. Întreagaorganizare a sistemului structural produce o emoŃiespecială de tip estetic, imposibil
FrumuseŃea lucrării pleacă dintr-oconvergenŃă de efecte, pentru a se împlini într-onesfârşită bogăŃie semantică. S-ar putea chiar risca odefiniŃie, fatal provizorie, a „frumosului”, catotalizare a efectelor unitare şi semnificative ale uneiopere. (…) Structurile şi sensurile pure, sterilizate deorice valori, Ńin de domeniul fan
. Criteriul valorii, coerenŃa şicomplexitatea internă a unei opere, nu este decât
consecinŃa firească a acestui mod de a pune şi de arezolva problemele capitale ale esteticiistructuraliste: „Cu atât mai mult va creştesentimentul de valoare atunci când principiulunităŃii dezvăluie o mai mare complexitate (…)Valoarea operei va fi deci direct proporŃională cu„grosimea” acestui strat, cu „procentul” său deambiguitate”
În linii mari, prin situarea operei într-un contextde factori multipli, substructura, care ocondiŃionează din punct de vedere genetic, structuraliterară concepută de Adrian Marino are prinimplicaŃiile de natură deterministă un suport mailarg decât cel pe care se sprijină orientareastructuralistă în genere, filozofia fenomenologică.Departe de a însemna însă o abatere de la normăfaptul ca atare presupune o viziune dinamică asuprastructurii, întrucât permite observarea sensuluifundamental de la primele înfiripări şi până ladeplina sa maturizare în suprastructură. În acelaşitimp, ideea de valoare este subliniată mai insistentdecât în cazurile precedente şi cu o argumentare maiplauzibilă, în vreme ce criteriul său de apreciere,„maximum de unitate în opera literară, asociat unuimaximum de complexitate” rămâne, cu nuanŃărilede rigoare, acelaşi ca şi la Mukarovsky, Wellek şiWarren. În ceea ce priveşte numărul de nivele dininteriorul unei asemenea alcătuiri, trebuie să arătămcă, la fel ca în gândirea structuralistă de pretutindeni,nu acesta este important, ci principiul care susŃine
semn
suprastructura,
polisemie
nterioare. În fine, ultimulnivel sau strat al operei,
sau
”.
de eliminat în modradical.
teziei abstracte.Acesta este mitul structuralismului obiectivist, platdescriptiv”
.
plurisemnificaŃie
construcŃia, reciprocitatea şi interacŃiunea părŃilor.Lărgind aria consideraŃiilor referitoare la
„structură şi fenomenul estetic”precizarea sferei conceptului de
formă şi a celui de structură, ca şi prin evidenŃiereajudicioasă a principalelor trăsături ale acestuia dinurmă, câteva observaŃii pertinente v
Astfel, departe de a fi identic cu forma, conŃinutulconceptului de structură nu poate fi consideratindependent de esenŃa acestuia. „Pentru a nuconfunda structura cu forma, vom aminti că avemde-a face în cazul structurii cu o noŃiune maicomplexă, incluzând conŃinutul şi organizarea sa înscopuri artistice. Opera de artă va fi consideratăastfel ca un întreg sistem de semne care slujesc unscop estetic variabil şi presupunând o înŃelegere
Pe de altă parte, noŃiunea de structurărămâne mai limitată decât cea de formă, întrucât nureprezintă opera decât ca un schelet care - după cumsusŃine Monroe C. Beardsley – este alcătuit dinrelaŃiile majore din interiorul operei”
În ceea ce priveşte trăsăturile specifice alestructurii artistice, trebuie să constatăm că acestea nuse deosebesc – în viziunea lui Ion Pascadi – de celeale valorilor literare, cunoscute deja din esteticagenerală, caracterul ei deschis, cel simbolic,caracterul armonic şi tensionat, limbajul co-notativ,caracterul impur (în sensul că aceasta conŃine încuprinsul ei un amblu de valori eterogene) ,ambiguitatea, unicitatea, irepetabilitatea, şiinimitabilitatea, ca şi o finalitate lipsită de oriceobiective practice
Reflectând asupra celor mai importante ipostazesub care s-a înfăŃişat conceptul de structură literară,se cuvine să subliniem că, deşi atenŃia celor mairiguroşi teoreticieni ai acestuia s-a îndreptat cătrefenomenul luat ca atare, independent de cauzele carel-au generat şi de finalitatea pe care o urmăreşte,spre a elimina orice tentaŃii speculative, totuşi seconstată, nu de puŃine ori, tendinŃa de a încadraaceastă structură într-una mai largă, reprezentată decontextul socio-cultural în care ea a apărut. Wellek şiWarren admit că „situaŃia socială pare să determineposibilitatea înfăptuirii anumitor valo iarAdrian Marino acordă factorilor externi, carecondiŃionează creaŃia, calitatea unui adevăratstrat,substructura. În acest context însă, viziuneadinamică asupra structurii (Mukarovsky, AdrianMarino) introduce o dată cu dimensiunea temporalăşi o posibilă corelare a sincroniei cu diacronia.Totodată,indiferent de fundamentele teoretice alecercetării, analiza modului de organizare astructurilor artistice, ca şi comparaŃia dintre ele, asfârşit prin a releva ideea de valoare (intrinsecă) aacestora (Mukarovsky, Wellek, Warrenş AdrianMarino, Ion Pascadi) ceea ce a însemnat o certădepăşire a neutralismului axiologic. Drepturmare,chiar şi în cazurile extreme alestructuralismului ortodox, s-a recunoscut căînŃelegerea operei rămâne o premisă indispensabilăpentru corecta evaluare a ei şi că, din atariconsiderente, analiza structurală trebuie să devină ocomponentă fundamentală a actului critic. Analizaestetică (deci judecata de valoare) – scrie Ion Pascadi– trebuie să vină după ce a avut loc analizastructurală a operei şi o analiză a gustului, areceptivităŃii publicului
În final, credem că este necesar ca toŃi factoriiimportanŃi care, din perspective teoretice diferite, aucontribuit la închegarea şi, totodată,la înŃelegereafenomenului examinat, să participe la ocircumscriere mai exactă şi mai cuprinzătoare a sa. ÎnconsecinŃă, structura literară reprezintă un
între termenii care intră în constituŃia uneiopere, ca şi între fiecare dintre aceştia şi
e fac parte. Însă, întrucât fiecare termen nu se maidefineşte în sine, ci prin toate legăturile pe care lecontractează în interiorul operei, centrul de greutateîn existenŃa şi definirea unei atari construcŃii cade pe
şi pe
în genere, IonPascadi face, prin
izavi dechestiunile examinate.
.
ans
.
ri estetic,
”.
dincar
.
dinamică.
sistem derelaŃii
ideea de relaŃie nării organice a părŃilorîn întreg
întregul
cea a subordo
August 1020
comentarii
24 CRONICA
din senatul roman era militară: bărbatul avea onoarea(ba chiar obligaŃia!) să se sacrifice pentru cetate. Dincând în când, şi câte unui sclav i se dădea această onoare– o dată cu cetăŃenia. Având obligaŃii ceva mai prozaice,femeia nu avea drept de vot democraŃia militarăantică, nici în statul imperial. răitorii actuali, spredeosebire de predecesorii aceştia ai noştri, au din ce înce mai mult timp liber cu care nu ştiu ce să facă. Treptat-treptat, omenirea şi-a dublat (poate chiar şi-a triplat)timpul dedicat culturii, deşi au apărut şi forme destul de„fioroase” ale pervertirii acestui timp liber.
În privinŃa „civilizaŃiei orăşeneşti”, vom observa căeste un focar de cultură în antichitate, deci cultura
este în bună măsură , dezvoltându-seprofesional ca un gen de interfaŃă între polisuri. Se poateargumenta şi în sprijinul „unei filosofii populare”rurale, a unei culturi orale, transmise prin viu grai, însăoraşele antichităŃii au acest ascendent al culturii scrisepe ca
,vol. al II-lea, Casa CărŃii de ŞtiinŃă, Cluj-Napoca, 2008,pp. 5-44) e alŃi istorici ai filosofiei, vorbeşte de o„pre-filosofie dacică” (alŃii spun „proto-filosofie”),amintind de un om politic, fiu de rege scit şi prieten allui Solon – care şi-a petrecut la Atena o bună parte avieŃii şi a dat grecilor două lecŃii de fil
Nu proto-filosofie (termenul lui Ion VlăduŃescu), nicipre-filosofie (aşa cum spune ), ci vomprefera să-i spunem filosofie – pur şi simplu, căci le vomacorda geto-dacilor şi circumstanŃe atenuante: nu audezvoltat o civilizaŃie orăşenească, ci mai degrabăsătească; cu toate că este un focar de cultură înantichitate (cultura este ateargumenta în sprijinul unei înŃelepciuni populare rurale;În care caz? Dacă nu vom găsi dovezi filosofice propriu-zise în civilizaŃia romană sau dacică, genitoarele daco-românismului, suntem nevoiŃi să le recunoaştem /concedem acestor oameni un comportament şi oconcepŃie de viaŃă într-o bună vecinătate cu filosofia. Lace bună filosofia voastră măreaŃă dacă n-o aplicaŃi?
În privinŃa ultimei observaŃii, despredemografie, socotind o posibilă populaŃie a globului subjumătate de miliard la naşterea lui Iisus, trebuie săînŃelegem că oraşele erau mult mai puŃin populate, căviaŃa celor mai mulŃi se baza pe agricultură iar minunileconstructive care astăzi se numesc „blocuri”, „reŃea deapă potabilă” sau „canalizare” nu prea existau. Aicivedem noi rolul-cheie al Imperiului în privinŃacivilizaŃiei daco-romane.
În oraşul meu natal de pe malul Dunării, Hârşova(care în urmă cu două milenii se numea Carsium), existăpe dealul cel mai înalt, la picioarele căruia străjuieşteDunărea (un obstacol natural greu
deasupra şidouă dedesubt; am putut vedea apoi mozaicul roman dela Tomis (ConstanŃa), de pe faleză, şi reŃeaua de băipublice şi canalizare de care beneficia oraşul antic. Şiatunci mi-am dat seama de ce istoria consemneazăfilosofi romani, dar nu şi filosofi daco-geŃi: primii aveauîn spate, ca vector de susŃinere, statul imperial roman,cu forŃa lui cosmopolită.
Iată, Epictet, sclav frigian, este eliberat cam pe la 40de ani (probabil din cauza relelor tratamente aplicate destăpân), hoinăreşte câŃiva ani prin Roma, frecventândprelegerile lui Musonius Rufus – de unde este expulzatîn anul 94 în urma unui decret al lui DomiŃian împreunăcu alŃi „filosofi” care deveniseră cam „nepoliticoşi” faŃăde zeii şi moravurile romane. Apoi, printr-un concurs deîmprejurări, se stabileşte la Nicopolis, în Epir, unde îşie numeroşilor săi admiratori care,desigur, îl şi întreŃineau.
Din Frigia la Roma şi mai apoi în Grecia – este undestin uman pe care statul imperial (dar şi cultural,desigur) îl poate permite. I se spunea şi „şchiopul” luiEpictet, dar nu era doar şchiop: stăpânul său îl bătusecrunt, până îi rupsese piciorul. Răbdarea sclavului era,însă, proverbială: „de ce dai, nu vezi că se rupe?”, îşiadmonesta el stăpânul, cu un glas blând, la fiecarelovitură. Ce-i drept, n-a făcut decât să-l enerveze şi maitare
, Casa Şcoalelor,Bucureşti, Dar s-ar părea că din asta i setrage şi libertatea, deoarece era interzis stăpânului să-şimaltrateze sclavii. De aici survine respectul nostru faŃăde , care, iată, este pusă în aplicare în acestcaz, existând şi mecanismele instituŃionale aferente.
Ne cam îndoim că undeva, într-o fundătură, într-unfrumos peisaj mioritic, legile statului de drept ar fi fostimediat aplicate; pentru ciobanul din „MioriŃa”funcŃionează nu legile statului, ci ale lui Dumnezeu, celcare fârtaŃii, ceilalŃi doi ciobani, să-i ia viaŃa.Dar poate şi acel cioban s-ar bucura dacă statul, şi nuDumnezeu, ar pune mâna pe asasini şi i-ar băga la„zdup”, lucru cât se poate de firesc. De regulă, cea mai
nici înT
re nu îl poate contesta nimeni. Dumitru Isac (
, printr
osofie – de vremece un istoric precum Diogenes Laertios îl ia înconsiderare ( ).
Dumitru Isac
), în schimb, se po
de trecut de barbari),un monumental castru roman cu un nivel
xpune doctrina
(Nicolae Bagdasar; Virgil Bogdan; Constantin Narly(ed.),
1943, p. 111).
ca
polisul
1)
polisul
lex romana
cosmopolită
Studii,prelegeri şi note de curs de istoria filosofiei antice şi medievale
Despre vieŃile şi doctrinele filosofilor
cosmopolită
Antologie filosofică. Filosofi străini
îngăduie
literaturile imaginarului
Pentru a ne f
minut, pentru micu
saupoate emit respectivaactivitate nu mai este filosofie.
eminescianfrancez
destinului sinuosal
arc Aureliu
nostru de
reun filosofrecrutat din sistemul penitenciar
nilor,
ei fde o treime
in punctul devedere al carierei profesionale;
demografia era cu totul alta.
.
(August Bebel, , EdituraPol ).
În special în timpulimperiului
Noi avem ,
-30
se maturiza rapid încampanii militare (uneori de maturiza chiar „de tot”
tut) sematuriza
ii.
ixa asupra unui înŃeles al filosofiei, vomreaminti un raŃionament al lui Aristotel: dacă filosofezi,filosofezi; dacă nu filosofezi, filosofezi; deci, oricum,filosofezi. Pentru Aristotel, filosofia e ca şi moartea: nupoŃi scăpa de ea.
Din ce cauză? Bătrân fiind, te plictiseşti de moarte(sau de viaŃă!) şi îŃi dezvolŃi latura reflexivă. Nu estecazul vostru, căci sunteŃi foarte tineri. Dar şi tineri fiind,puteŃi trăi în două feluri: să vă lăsaŃi complet duşi de valşi să nu aveŃi timp, măcar un Ńulvostru suflet; timp să vă retrageŃi deoparte, numai cugândurile voastre Dacă există cineva dintre voi care nu-şi găseşte locul , poate „să salte / în muziciînalte”, vorba psalmistului Dosoftei mitropolitul
e alte pretenŃii culturale, însă
Poate vă reamintiŃi poemulîn care şi Cezarul , şi muncitorii strânşi în
„taverna mohorâtă” meditează asupraomenirii – primul în linişte şi ultimii, într-un stil
destul de gălăgios. Ei bine, m-a atras personalitatea celordoi filosofi, M şi Epictet, din cauza enormeidiferenŃe întâlnite la capitolul „stare socială”: primuleste împărat roman iar cel de-al doilea, sclav. ÎncercaŃisă transpuneŃi această stare la actualul stat-naŃiune şi săpuneŃi şeful statului alături de un rob, adicăun om înlănŃuit, să zicem unul care stă în închisoare.
În penitenciare se organizează sistematic chiarconcursuri de teatru sau de poezie, însă de v
n-am mai auzit. Poateaş avansa numele lui Nelson Mandela sau al lui VačlavHavel, dar aceştia sunt oameni politici, nu filosofi. Amai existat un filosof şef de stat, şi anume Vladimir IliciLenin, dar aceştia nu sunt de dorit, pentru că au oputere discreŃionară asupra semenilor lor,transformându-se pe neobservate în criminali notorii.
Deci trebuie neapărat să ne transpunem în timpurilede atunci: să facem un salt măcar în anul 1 după Hristos,de care ne despart 80 de generaŃii (considerând cam 25de ani pentru schimbarea unei generaŃii). În timpuldacilor sau roma strămoşii noştri. Există treichestiuni ardente pe care va trebui să le luăm în serios:
ăceau mult mai puŃină filosofie decât noi, deoareceaveau o speranŃă de viaŃă cam faŃă de ceaactuală, deci trebuie să ne fabricăm un termen depentru o viaŃă uneori fulgerătoare, mai deprinsă cugreutăŃile şi mai puŃin „constelată” d
ne mai intereseazădistincŃia dintre civilizaŃia „orăşenească” şi cea„sătească”; în sfârşit,
În privinŃa primei observaŃii, bărbatul era cumvacondamnat să fie filosof, pentru că uneori femeia nuavea drepturi nici măcar cât un sclav – dacă n-aveanorocul să fie de viŃă nobilă sau să fie protejată de soŃ.Forma solemnă de căsătorie era cea încheiată înprezenŃa marelui preot şi a cel puŃin zece martori Însăformele cele mai frecvente erau luarea în posesiune afemeii sub acoperâmântul soŃului, cel puŃin un an, sauun gen de cumpărare reciprocă, mirele şi mireasadându-şi unul altuia monezi şi promiŃându-şi să fie soŃşi soŃie
itică, Bucureşti, 1961, pp. 84-86August Bebel face observaŃia că, pe măsură ce
puterea şi bogăŃia Romei creşteau, vechea austeritateinspirată de viaŃa în expediŃiile militare a cedat loculunor vicii şi excese odioase.
excesele, favorizate de împăraŃi, au luat chiarforme demenŃiale. La un moment dat, numărul tinerilorcare se prostituau în Roma îl depăşea chiar pe cel alfemeilor prostituate din casele publice! Seneca (2-65 e.n.)consemnează faptul că, din cochetărie, existau femeicare, în locul vârstei, îşi consemnau numărul anilor nuconform uzului, după consuli, ci după numărul soŃilorpe care îi avuseseră!
trei vieŃi şi nu una dacă ne luăm ca repercele două milenii de creştinism. Să nu uităm că vârstamedie a cetăŃeanului atenian pe vremea lui Socrate şiPlaton era de 25 de ani iar şansa noastră statistică deviaŃă numără 75 de ani. Dacă stimatul cetăŃean prindeaşi vreun război între state, el
, caerou căzut în luptă!) iar „cetăŃeanca ateniană” (termenule abuziv, căci femeia nici nu avea acest sta
ca adevărată stăpână a gospodăriei şieducatoare a copiilor în condiŃiile în care mortalitateainfantilă făcea ravag
De fapt, miza votului masculin din agora greacă şi
Filosofez, deci exist
aici şi
Împărat şiproletar
Femeia şi socialismul
acum
1)
filosofie
2)
3)
nobilă tradiŃie impune sancŃiuni morale,
Sociologul Roman Inglehart adăuga, dominante în orice tip de stat-naŃiune, şi
(ale „stării de bine”), specificeactualelor societăŃi occidentale. Preocupările aferenteştiinŃei, artei şi religiei – culturii în general – intră în ceade-a doua categorie (Nicu GavriluŃă,
. Cei trei cunoscuŃi reprezentanŃi ai stoicismuluitârziu trăiau bine: Marc Aureliu era împărat, Senecasenator iar Epictet, sclav eliberat. Notez, totuşi, şiaceastă observaŃie înŃeleaptă a lui Dio Casius despreMarcus Antoninus: „de fiecare dată când ieşea fără tatălsău, se înfăşura într-o tunică simplă, de culoare închisă,şi niciodată, când vorbea despre el personal, nu obligapurtătorii de facle să-l însoŃească”, cu toate că „omulŃime de alŃi oameni se prefăceau că sunt interesaŃi defilosofie, numai pentru a dobândi tot felul de avantajede la împărat” vol. III,traducere de Adelina Piatkowski, Editura ŞtiinŃifică şiEnciclopedică, Bucureşti, 1980, pp. 360-361)
nu penale.Statul, în schimb, poate.
, Editura Provopress, Cluj-Napoca, 2006, pp. 20-23)
(Cassius Dio, ,
valorilorsupravieŃuiriivalorile bunăstării
Mişcări religioaseorientale
Istoria romană
.
Împărat şi rob sub semnulatitudinii stoice: MarcusAurelius şi Epictet
George CEAUŞU
August 1020
scurtimea vieŃii şi nostalgia unei epoci de aur în care toatenevoile noastre vor fi asigurate. Kant încearcă să arate cărăzboaiele sunt necesare, că scurtimea vieŃii este benefică şi că oepocă de aur nu este cu adevărat de dorit
Spre pacea eternă: un proiect filoz
ouă lucruri umplu sufletulcu o admiraŃie şi o veneraŃie mereu noi şi crescânde, cu câtgândirea se ocupă cu ele mai des şi mai stăruitor:
Deşi cursurile sale nu mai erau interesante, celebritatea sa şirolul jucat de el în universitate i-au adus numeroşi auditori.Sălile de curs erau arhipline. StudenŃii trebuiau să vină cu ooră mai devreme pentru a-şi rezerva un loc în sală
S-a descoperit că fusese un marehedonist biciuit cu prosoape ude de către servitoriisăi
era fiica lui Caspar Reuter şi asoŃiei lui, Regina, născută Felgenhauer (sau Falkenhauert)
” (pp. 256 – 257).Ideea necesităŃii războaielor intră, de fapt, în contradicŃiecu eseul din 1795 „ ”.Dacă Seneca se considera cetăŃean al Cosmopolisului,Kant nu se considera prusac, ci cetăŃean al lumii (p. 328).În 1788, Kant publică (deşiexemplare ale lucrării se vindeau la Königsberg dinperioada Crăciunului 1787): „
” (p. 267).La acea dată, Kant obŃinuse un apogeu al celebrităŃii:
pofida dificultăŃii, filozofia lui Kant se preda laUniversităŃile din Marburg (de Johann Bering), şi Halle(de Jakob). La Göttingen, Feder şi Christoph Meiners erauantikantieni. Tot în această perioadă de prietenia lui Kants-a bucurat Kraus, fostul său student neglijent în alevestimentaŃiei (ca şi Kant în tinereŃe, pp. 72, 106, 151), pecare Kant îl îndeamnă să-şi ia o haină nouă (p. 276). În1790, Kant realizează , încare discută noŃiunile de sublim şi frumos (în partea
) comentatepertinent de autorul cărŃii fără însă să aducă în discuŃie
şidin Petersburg ,
dupa ce la sfarsitul anului 1786,fusese ales membru alAcademiei de Stiinte din Berlin. Scrierea unor noi eseuri,menŃinerea aceluiaşi ritm de viaŃă, vizita unorpersonalităŃi, moartea unor prieteni, renunŃarea laprelegeri (1797) au marcat ultimii ani de viaŃă a lui Kant,filozoful publicând din ce în ce mai puŃin, iar ultimalucrare a rămas neterminată. Slăbireamemoriei şi a trupului l-au condus treptat spre unimplacabil sfârşit. Câteva observaŃii: la pagina 21, în
este menŃionat faptulcă Ludovic al XVI-lea este ghilotinat în 1792. În MiculDicŃionar enciclopedic, 1972, pagina 1377 este dat ca an alexecuŃiei 1793.La paginile 74,268 si 343 exista neclaritatiin legatura cu regii prusac
”. Aceşti oameni nu sunt hedonişti, ci
ată ca mamă a lui Kant –Reuter Regina, născută Felgenhauer. Însă, de la pagina43, aflăm că Anna Regina „
”.Ce s-ar mai putea adăuga? Doar că această biografie a luiKant, la care s-ar putea adăuga şi lucrarea lui IonPetrovici, este un bun îndrumător în elucidarea unorchestiuni obscure din cuprinsul operei kantiene.
ofic
D
Critica raŃiunii practice
cerulînstelat deasupra mea şi legea morală în mine
Critica facultăŃii de judecare
Critica facultăŃii de judecare estetice
ogia vieŃii şi operei lui Kant
masochişti
„
” (p. 270). În
întâi
sau dialogurile lui Platonconsacrate frumosului: . În1794, Kant devine membru al Academiei
i Friedrich Wilhelm II siFriedrich Wilhelm III fata de explicatiile pe care le oferaMicul Dictionar enciclopedic , 1972 , p.1239. La pagina330 despre Hippel „
”, încât era „. La
pagina 421, nota 15 se precizeaza ca sotul conteseiKeyserlingk a murit in 1787. Insa, la pagina 433, nota 135aflam ca acelasi conte Keyserlingk murise in 1788. Lapagina 466 (Index) este indic
Tratatul despre sublimHippias Maior Phaidros
Opus postumum
Cronol
* Manfred Kühn „Kant2009
. O biografie”. Traducere deCornelia Eşianu şi Delia Eşian, Editura Polirom,
restituiri(urmare din pagina 20)
25CRONICA August 1020
littératures sans frontièresSonge
Le 9 juin 2008, par un beausoir d'été, Madame Z songeaitlangoureusement au souvenirde son premier soutien gorge(jaune, grattant et affreux), touten remuant avec force lacomposition (très réussie!) deson minestrone, le cou tenduvers le nouveau modèleAubade à froufrous, pavanésur une pub, juste en face de sacuisine, sur le trottoir d'en.Pendant ce temps là, MonsieurZ, sirotait morose de la bonnebière devant un match nul (ausens propre et figuré du terme)entre la France et la Roumanie."
!" A cet motsinjustes, (car elle courait plus vite que ça, quand même!),Madame Z, poussa un soupir, et piocha discrètement dansune boîte de chocolats cachée sous la pile à torchons.
Au même moment, Monsieur Z Junior (désormais"Junior" en abrégé) maudissait consciencieusement leminestrone de la mère et les grognements mous de son père,penché comme il était amoureusement sur une feuille depapier vert pâle (le vert, ça aide dans l'inspiration, ça faitpenser au vert de la mer, au vert du printemps, etc, etc..) surlaquelle il avait gribouillé une dizaine de vers tellementprofonds et modernes, que personne n'aurait pu en déchiffrerle sens, à part, bien sûr, leur heureux pondeur.
Après trois buts ratés par l'équipe de France et trois bonspaquets de " !!!" hurlés par le père dont leventre était aussi rond que le ballon que se disputaient lesjoueurs, Junior jeta l'éponge, fit une croix définitive sur sa viede poète et écrivit, en gros, l'épitaphe suivant :
" Puis il alluma d'un geste sec sa console de jeux etentama une carrière de guerrier solitaire, refoulé et immortel.
Lorsqu'il écrivait son épitaphe artistique, Junior nes'imaginait point que quelques 200 ans après, un de sesnombreux descendants directs ( il allait épouser,effectivement, trois ans après le match France-Roumanie, unegrosse femme blonde qui "adorrrait" faire la cuisine et garderdes nourrissons tout frais sur ses mamelles roses etmajestueuses) allait s'appuyer sur cette phrase écrite par sonaïeul dans un de ses très rares moments de luciditédésespérée, pour soutenir son mémoire de fin d'études quis'intitulait d'une manière strictement interrogative : "
?"
Ne vous empressez pas, cher lecteur, de vous moquer,car vous ne savez point de quoi vous riez! En 2208, cettequestion est non seulement pertinente, mais aussi tout à faitvitale pour le bien être de l'humanité. Expliquons-nous : laphilosophie scientifique pondue par un groupe de penseursde Vienne vers 1930, effrayés comme des poules devantl'imminence de le guerre et de la vie, chassa l'esprit del'homme et lui donna un tel goût pour la matérialité de cetteterre, que celui-ci finit par oublier de réfléchir, créer, et tout letra la la qui va avec. La prolifération des bonheurs inhérentsà l'oubli, força l'individu de créer de par la chair et la matière,tout ce qu'il n'arrivait plus à créer de par l'âme et l'esprit.Bref, la population de la terre augmenta en flèche, d'unemanière directement proportionnelle à la stérilité spirituelleet l'indifférence. Toutes les femmes avaient périodiquementles ventres bombés, et tous les hommes suaient leur frontpour payer le dernier jeu vidéo à leurs progénituresrampantes et remuantes qui portaient dans leurs couches,comme les kangourous, le sens de la vie. (Hélas, leskangourous étaient bel et bien disparus comme espècedepuis 2158, quand une bande affamée de jeunes hippies -<
> - criaient-ils sur leurs pancartes plastifiées -pénétra de force dans le dernier parc et réservation naturelle,là où l'Autorité Politique Mondiale conservait, comme dansune arche de Zoé improvisée, les seules espèces d'animauxrestantes. On mangeait donc les derniers kangourous et letribunal excusa la faim de ces jeunes, grâce à l'excellentavocat que l'association avaitmis à leur disposition. On évoquait aussi, dans leur défense,le fait qu'ils ne s'étaient attaqués qu'aux espèces comestibles,les éléphants, par exemple et les hyènes restèrent intactes. )
Sauf que, voilà, il y avait un problème : l'accumulationdes gaz à effet de serre entraîna la formation d'une couchetrès inflammable au dessus des villes surpeuplées. Il fautmentionner qu'en 2208 toutes les villes de laTerre possèdent entre 5 millions et 500 millions d'habitantspar ville, casés par niveaux, dans des caissons de plastique (il n'y a plus de bois, ni de pierre pour bâtir des maisons àl'ancienne), dont la dimension varie en fonction du statutsocial de l'habitant. Le descendant de Junior ( que nous allonsappeler, par commodité, Junior Bis), peut s'estimer heureux :son caisson, façonné en plastique de la meilleure qualitéqu'on puisse trouver sur le marché, mesure 18 m3 et s'élèvesur 3 niveaux. Il a pu même choisir la couleur des troiscouches : bleu, blanc, rouge, comme le drapeau de la France.Il a accroché sur le mur de la cuisine de vieilles photosreprésentant le fromage de son terroir et un panier detomates. Dans le salon, un ami généreux lui prêta un tableau
Allez, les gars, remuez-vous! On dirait ma femme qui fait dujogging ! Même elle court plus vite qu'une tortue
putain! quels cons
"La vie est unemerde.
La vieest-elle une question de merde
marre de manger des pilules proténéiques, envie de manger de lavraie viande, comme nos ancêtres, être dans la nature, voir du sang,voir la mort!
Les Amis de la Nature Humaine
anno domini
à cadre doré. Dans son bureau, il mit ses 23 écrans et 57ordinateurs en ordre, rangés par puissance de mémoire. C'estici, dans cette pièce qu'il stocke ses idées. Junior Bis prépareune thèse dans laquelle il essaie de montrer d'une manièretrès rigoureuse et minutieusement argumentée, qu'enajoutant au niveau des gaz à effet de serre les gaz d'originehumaine (des pets), l'atmosphère deviendra en moins de 30ans, non seulement irrespirable à cause des odeurs, maisaussi très inflammable. S'appuyant sur des calculs techniquestrès précis (en effet, il avait récolté, patiemment, pendant 5ans, les résultats des expériences de pets chez des sujets deplus divers, avec un courage et un sang froid jamais démenti- parfois, dans ses rêves les plus folles, il aimait biens'imaginer être la Marie Curie du gaz humain, extrayantl'essence de la matière dans des éprouvette en plastique) ildémontra la véridicité de ses thèses et le danger que cela peutentraîner à la longue. Il démontra également comment lespilules gastronomiques mises sur le marché par deslaboratoires pharmaceutiques élaborant des substitutsnutritifs pour l'homme, produisent deux fois plus de "gazd'échappement", car l'organisme humain travaille deux foisplus pour éliminer les additifs chimiques.
Il arriva donc à cette conclusion cruciale : quelque chosedoit être fait! Des mesures doivent être prises! Pendant qu'ilréfléchissait, abattu et triste, se promenant sur les passerellessuspendues entre les immeubles (le nombre colossal debipèdes rend impossible une balade à même la terre;seulement quelques élus y ont le droit, le reste devant secontenter des trottoirs suspendus entre les caissons enplastique), il eut soudain une idée géniale! Fébrile, ils'empressa de rentrer à la maison et ouvrit la seule caisse enbois qui lui restait, pleine de livres. Il voulut chercher dans lasagesse du passé, une solution pour l'avenir! Et c'est là qu'iltomba par hasard sur le journal de son ancêtre Junior et surson épitaphe prophétique : " " Cette simplevérité lui servit de champ d'inspiration. Il la transforma doncen une interrogation pleine de sens : "
?"Quelques pages plus tôt, son aïeul avait écrit, en
gémissant, sûrement : "
?"C'est en lisant ces mots que Junior Bis fut frappé par une
soudaine illumination! Ça y est! Aussitôt, il proposa dans sathèse l'installation d'un tube d'annihilation des pets dans lepostérieur de chaque individu présentant des risques ou desantécédents majeurs de ce type de contravention. Onsuggérera même d'ouvrir un fichier internationalcomptabilisant les individus portés sur la gourmandise etprésentant des facteurs aggravants d'émission de gaz.L'installation des tubes ne devrait pas poser des problèmes,étant donné que les succès phénoménaux des nannosciencesdans l'industrie de l'espionnage et de la sécurité anti-terroriste, ont amené les scientifiques à travailler sur desmodèles de plus en plus infimes et performants permettantd'explorer et d'installer l'autorité politique dans les entraillesdes gens. Notre thésard proposa même qu'on oblige tous lesadultes à porter ces tubes, sous peine d'une grosse amendepour ceux qui refusent de se faire violer l'intimité de leurrectum. D'ailleurs, quelle intimité?! Puisqu'il y a des caméraspartout, dans chaque caisson en plastique, afin d'identifier lescomportements dangereux avant qu'ils ne se produisent!
Il prit donc rapidement contact avec son directeur dethèse et lui fit part de ses découvertes. Ravi, ce dernier luioffrit tout son soutien et lui promit de faire tout le possible,prendre contact avec les scientifiques et leur demander demettre en place un système de recherches portant sur lagreffe d'un éventuel tube dans le rectum de chaque individuà partir de 18 ans, afin d'y récolter et annihiler les gazinflammables. Le directeur alla même plus loin et proposa àson protégé de reprendre tous les cahiers de Junior et placersa découverte dans un contexte conceptuel plus large, carcela donne de l'ampleur à l'exposé. Aussitôt dit, aussitôt fait.Le jeune chercheur se mit à la lecture et deux jours après, ilécrivit un nouveau chapitre intitulé : "
(son fils avait découvert laboîte sous les torchons de cuisine)
"Le directeur approuva son choix et félicita le jeune
homme, tout en lui avouant secrètement que sa femme, aussi,gobe du chocolat en secret, va savoir pourquoi! Un truc debonnes femmes! - décréta-t-il sentencieux et n'y pensa plus,convaincu que les dix minutes de fornication mensuellesuffisaient largement pour contenter son épouse accro auchocolat! (va savoir pourquoi!) De plus, il avait de bonnesnouvelles pour son protégé : la R. I. P. (Réseau InformatiquePolitique) avait consenti de mettre à leur disposition unlarge choix de matériel vidéo mis à jour, dans lequel on peutsuivre concrètement l'émission des gaz à son origine, c'est-à-dire dans les toilettes des familles (responsables, selon lesdirigeant, d'une émission importante!) En effet, chaquesecteur ("secteur" est la nouvelle appellation de l'ancienterme "quartier") dispose d'une propre C.I.E.X. (CommissionInterne d'Experts) qui est là pour déceler promptement unéventuel taux de danger terroriste au sein des familles.Chaque enfant qui propage un son qui dépasse un certainnombre de décibels est soigneusement suivi par une équipemédicale qui le prend en charge dès son plus jeune âge, afinde lui éviter le malheur d'être malheureux.
Enfin! Chacun avec sa merde, comme on dit! En tout cas,ravi de sa trouvaille et conscient qu'une bonne note à sa thèse
La vie est une merde!
La vie est-elle une simplequestion de merde
Pourquoi j'ai envie de chier ou de pisser àchaque fois que je sens venir une idée géniale? Car une foisréinstallé à mon bureau, j'oublie la phrase qui aurait consacré montalent! Pourquoi n'a-t-on pas inventé un tub nous reliantdirectement aux waters
Y-a-t-il une rapportdirect et nécessaire entre le fait que 200 ans plus tôt Madame Zmangeait du chocolat en cachette
pendant que le pères'égosillait devant le foot et le fils décrétait sagement que la vie estune merde?
lui amèneront 10m3 de plus à sa piaule, chose qui luipermettra, enfin, d'épouser une belle blonde pulpeuse dont lefacteur de fertilité dépasse le 50% (en effet, chaque femme estobligée, dès 18 ans, de passer des tests de fécondité et cellesqui le passent avec brio sont entretenues par l'état qui leurtrouve un mari digne, afin de mettre au monde unehumanité heureuse, alors que celles qui n'ont pas cettechance doivent trouver un mari de par elles-mêmes), JuniorBis proposa la dénomination T.A.G.A (Tube d'Annihilationdes Gaz Annaux) pour sa découverte et se fit un plaisir dedéposer le brevet au bureau des conventions et découvertesscientifiques majeures.
Le jour J venu, il proposa à la Commission de servir lui-même de cobaye pour l'installation du premier T.A.G.A.Avant l'opération, il lava soigneusement son postérieur,épilant au laser domestique les poiles en trop ou mal placés.Il pénétra dans un couloir étroit et mal éclairé, sur un chariotpoussé par un homme qui portait un masque blanc. Soudain,il arriva dans la salle d'opération où une forte odeur delégumes (!) lui donna un léger haut le coeur. Courageux, il seleva, enleva sa chemise et resta tout nu devant une dizaine demédecins, prêts à lui installer le premier T.A.G.A.. Conscientet pénétré jusqu'à l'os de l'importance de ce momenthistorique, Junior Bis s'avança vers eux et attendit,patiemment, qu'on lui fasse un hommage, ou au moins unrévérence. Après tout, il allait risquer sa vie pour le bien del'humanité, pour que les enfants qui viendront après lui, nerespirent plus l'odeur de merde, ou même l'odeur de l'Autre.Il s'avança donc, blême et légèrement tremblant, jouissant àl'avance de plaisir de voir tous ces gens lui faire unerévérence et le prendre en considération. Pour une fois qu'ilsortait de l'anonymat des trottoirs suspendus on l'on sepresse pour arriver quelque part, je ne sais pas où! Sauf quevoilà, il attendait attendait, et rien! Au signal d'unetrompette, un des médecins, le plus costaud, s'empara de luiet lui cria d'une voix autoritaire " " Ahuri, lehéros sent son ventre se rétrécir, croit à une blague et sourit,hébété. Furieux, le costaud répète : "
Puis, énervé devant l'impassibilité de Junior Bis, l'hommeen blouse blanche le prend par le bras et le jette sur la table, àbas ventre, lui écartant les fesses. Un autre s'approcha avecun bistouri luisant dans le noir. Horripilé, Junior Bis poussaun hurlement d'angoisse.
- - cria Madame Z après avoir vérifié que lematch était bien fini.
- - grommela le père nouant sa serviette autourdu cou et reniflant avidement le bol de minestrone.
- s'indigna-t-iltapant légèrement, avec satisfaction, sur son ventre rond etgraisseux comme pour vérifier qu'il était bien en place.
" - pensa la femme, distraite.
!"-
- tonna le père de sa voix de bass, couvrant lavoix pipelette de sa femme.
Junior sursauta et se réveilla en sueurs. Quel drôle derêve! Il s'était endormi sur ses derniers vers : "
. " Il jeta un coup d'oeil soupçonneux autouret alla se laver le visage, non sans vérifier discrètement le bonétat de son postérieur. Puis il fit son apparition dans la salle amanger, chancelant et encore lourd de sommeil.
- - grommela le père le toisant avec mépris.
Junior ne dit rien, s'assit doucement sur la chaise, la minedésolée.
- - demanda l'homme à safemme.
La femme, coupable d'une moitié de boîte de chocolat, fitsigne que non.
-- ajouta-t-elle en guise d'excuse.
- - s'énerva le père contre les joueurs de foot,n'écoutant déjà plus la réponse de sa femme et s'attaquantgoulûment à son bol.
- - s'attendrit la femme devantsa salade, vérifiant discrètement, sous la blouse, l'épaisseurde ses propres bourrelets.
A cet instant précis, Junior se leva majestueusement et duhaut de son 1m80 lâcha un pet retentissant qui consternatoute l'audience, le chat Papouille compris, qui depuis soncoussin, tourna une tête curieuse vers la table des patrons.
Un silence royal gagna la pièce. La mère resta clouée,avec une feuille de salade dépassant de sa bouche, véritableréflexe de ruminant. Le père, quant à lui, partagé entrel'envie de faire pareil (il en gardait un coincé depuis la mi-temps du match) et celle de mettre une claque au fiston, lagifle étant le symbole universel de sa tout puissance degéniteur ventripotent, se contenta de jeter sa cuiller dans leminestrone, éclaboussant la nappe et son propre t-shirt duliquide parfumé aux choux. Profitant de ce moment desilence inespéré, le fils, resté débout comme un prophèteorateur devant un auditoire à venir, tendit le bras et expliquaainsi son geste:
- J
Sur ces paroles mystérieuse, il alla se coucher, convaincuque le destin existe. Papouille le suivit ronronnant et la queuedressée comme un guerrier, indiquant ainsi aux non-initiésqu'il avait choisi son camp depuis le commencement dumonde.
Monte sur la table!
A table!"
A taaaable!!
Match nulDes
mauviettes, des cons! Ils ne savent pas courir!
Moi,si j'avais été sur le terrain...
Oui, c'est ça! Tu ne sais plus teservir de tes jambes, tellement t'es gros, mon pauvre! Ni de tesjambes, ni de ton entrejambes, d'ailleurs...
Il est où, cet gosse? C'est l'heure de manger la soupe!- A taable!
Que la vie nousmonte à la gorge noire / bête, reluisante, forgeronne de foire /dansante... etc, etc.
Celui-là alors!Bon à rien! Il va griffonner de la paperasse tout sa vie tu verras!Incapable de tenir un marteau!
Tu ne mange pas de soupe?
Le soir je mange très léger. J'adore la salade verte, tu sais trèsbien.
Enfoirés!
Je suis une véritable chèvre
e veux en profiter de la vie tant que je peux le faire encore,avant qu'on ne m'installe un T.A.G.A. dans le cul.
Anna Maria CIAUNICA
26 CRONICA
Academia Păstorel
Distinsul şi venerabilul domn hindăuani înjură guvernul. Fără nicio legătură cu gramatica, înjurăturile domnului Bazile îi colorau existenŃa cenuşie la felcum muştele umpluseră de sens pereŃii bucătăriei. Domnul Bazile împotrivă, lafel de natural cum timp de cincizeci de ani fusese pentru, deşi nici atunci, nici acum,nimeni nu Ńinea cont de opiniile domniei sale.
Acum şaiz era apelat cu „băi, Vasile, dar-ar brânca-ntine“, pentru că era ucenic la o sculărie unde meşterii, începători în ale psihopedagogiei, îlînvăŃau meserie mai mult prin metoda castanelor în cap. Când tânărul ucenic devenisevestit prin abilitatea cu care scăpa totul din mână şi adormea în cele mai neaşteptatelocuri, fu remarcat de alŃi tineri ucenici care, într-o zi, îl invitară să vină la U.T.C. Vasile,crezând că e rost de ceva mâncare, sau poate chiar de băutură, se duse bucuros şi timp decâteva ceasuri căscă gura la cele ce se petreceau acolo, fără să înŃeleagă nimic. În curândaerul său profund stupid şi faptul că nu punea întrebări, pentru că nici nu avea, l-au făcuteligibil - vorba vine - pentru funcŃia de şef al respectivei organizaŃii, ceea ce l-a mai fi feritde bătăile luate de la meşteri. A apărut însă o mare problemă! Numele de familie a luiVasile era Căcău, pentru că rudele sale, inclusiv tatăl, erau vestiŃi în Ghindăuani, aşezareasa natală, pentru straniul lor metabolism, asemănător unui perpetuum mobile de spiŃa adoua, în care un impuls declanşează o mişcare fără oprire. În cazul de care vorbim,impulsul era dat, de regulă, de o strachină de fasole cu murături, în consecinŃă, totneamul lor era privit în zonă ca posesor al unui dar divin, deci foarte respectat.
Problema însă a fost rezolvată la serviciul Cadre al organizaŃiei, unde un tovarăştânăr, cu ochelari şi studii, pe nume Leuştean, fost Leonstein, a făcut demersurile fireştipentru schimbarea numelui. Pe lângă studii, tovarăşul Leuştean avea şi umor, aşa că îispuse lui Vasile că se va numi Mer m nu înŃelegea, şi nuMerdeanoux, că nu ştie nimeni cum se scrie.
Devenit tovarăşul Merdeanu, Vasile a fost numit direct şef al secŃiei unde lucra, fiindsocotit un cadru de nădejde şi foarte calificat în problemă, iar prima măsură pentrucreşterea eficienŃei economice includea demiterea meşterilor ca duşmani de clasă şitrimiterea acestora la muncă necalificată în cariera de piatră, pentru ridicarea niveluluiideologic.
În scurt timp secŃia nu a mai putut produce nimic, aşa că a fos fiinŃată, iartovarăşul Merdeanu - numit director economic şi trimis la o şcoală pentru formareaexperŃilor în conducerea marilor întreprinderi c e luau naştere prin munca neobosită aproletariatului. la tâmplele tovarăşului Merdeanu oceii marilorrăspunde iar pe nas o pereche de ochelari care îi dădeau un aer suspect, de intelectual.Ce-i drept, semnase câteva articole la ziare, scrise evident de secretarul cu propaganda,aşa că a fost numit şi profesor universitar. După evenimen e din '89, tovarăşulMerdeanu a devenit domnul Merdeanu Bazile şi a intrat în posesia domeniului părintesc,respectiv o casă din chirpici şi o grădină în fundul căreia se aflau şase umblători plineochi.
străbune a domeniului,adăugându-i strălucirea propriului patronim şi s-a înscris într-un partid cu renumeistoric, bineînŃeles fără nici o şansă la alegeri. ConsecinŃa a fost scoaterea bruscă adomnului Bazile Merdeanu-Ghindăuani la pensie. Aşadar, înjură guvernele, indiferentde culoarea acestora, pentru că sunt boi şi nu îşi dau seama ce om de valoare ignoră.
Escrocul nu te întreabă dacă eşti credul.a de la suprafaŃă.
Locul ideilor înaripate a fost luat de ideile cu ardere internă.Dacă nu poŃi fi cineva, fii măcar ceva.Când eşti obosit, spune numai şi numai adevărul.Trebuie să aleg: Hansel şi Gretel sau Greta şi Garbo.Uneori e mai uşor să faci decât să nu faci.N-ai carte, n-ai parte şi esti socotit imparŃial.Cine nu învaŃă n-are viitor. Şi cine învaŃă, tot la fel.Tot poporul e cu noi! CeilalŃi nu-s decât cincizeci la sută!De la o anumită sumă în sus, cifrele mă lasa rece.Unii se Ńin de cuvânt, alŃii se Ńin de cuvinte.Necrolog:"Şi-a trăit traiul, dar nu şi-a mâncat mălaiul".
vizorii. Dar unele se recicleazăO promisiune respectata înseamnă o speranŃă mai puŃin.PrezbiŃie: "Citeşte şi dă mai departe".
DACĂ ÎN VIZITĂ...
Dacă rămâneŃi la masă, şi observaŃi că la murături lipsesc harbujii, nu vă ieşiŃi din pepeni.Dacă printre invitaŃi se află şi agronomi, aveŃi grijă să nu bateŃi câmpii.Dacă gazda-i îndrăgostită de zootehnie, treceŃi-i cu vederea gafele, că doar nu-i prima dată
când… o face de oaie.
łIE: Frecventă-n orice dizertaŃŃ
AMANTĂ: În orice cuplu, o placă turnantă.ARAMĂ: De-o dai pe faŃă, e o dramă.
ITATE: Buget făcut pe… nemâncate.
BALIVERNĂ: Minciună pururi eternă.BASTON: Fără el nu ai blazon.
Ń
ESCHIVĂ: Politica guvernelor în derivă.FISC: Să-l fentezi e-un mare risc.GARGARĂ: OcupaŃie parlamentară.
LĂCUSTĂ: Demnitar ce nu doar gustă.
NECROLOG: Urmează dup-un epilog (al fostei guvernări!)ONOARE: Azi, ceva făr de valoare.
Ń credul, fără egal.RECIDIVĂ: În politică-i masivă.
łIE: Doar victimele-au crezut că-i o soluŃSCATOALCĂ: La alegeri o iei în falcă.
ŃłEAPĂ: De şti, intri la apă.UMOR: Te scapă de omor, sau Dacă-l descoperi, ai un spor.
Bazile Merdeanu-G
era, acum,
eci de ani, actualul domn Bazile
deanu, ceea ce el oricu
t des
arTimpul a pus ghi
ri
tel
Firesc, domnul Bazile a conservat amintirea gloriei
Ceoroare!
PROSTUL SATULUI
Profunzimea începe întotdeaun
Baza piramidei e vârful ei.Sentimentele sunt ca alimentele: perisabile.Toate anecdotele sunt pro .
Prostul satului e mai celebru decât primarul lui.
***
EPIGRAME ÎNTR-UN VERS
ABERA ie.AMANT: So pe un loc vacant.
ARBITRAJ: Îl descoperi la partaj.AUSTERBABORD: Doar cu stânga e de acord.BALAMUC: Guvernare cu bucluc.
CUREA: O strângi când via a este grea.DIALOG: Adesea e doar monolog.
HARTAN: Echivalent pentru ciolanINTELECTUAL: Nu mai este actual.
MINUNE: Un parlament cu legi mai bune.
PAPAGAL: So
REVOLU ie.
TALENT: Doar la pu ini e evident.-o prime
Dorel Schor
Liviu Călcâi
REMEMBER ' 35
Ehei, ce bine mai era atunciturii,
Când toamna înotam prin glod la munci
Ce minunat era în anii grei,
vin în gând,
- Ehei ,ce bine mai era atunci,
STROFE LUDICE(la aniversarea Cenaclului)
Ori râs son
SFAT PENTRU COMBATEREA IPOCRIZIEI
Voi, cei ce urâ i ipocriziai-o condamna i la fiecare pas,
Vre i s-o stârpi i? Recomanda i be ia!ti
RONDELUL TRAMVAIULUI DIRECT
ct,A i mai bine
i pare-a fi ceva suspectTramvaiu-acesta nu mai vine.
Înghea
A i mai bine.
i în sfâr ineDar este scris pe el DEFECT,SperanDe
RESPECTÂND POSTURILE
in, cu-nver unare,i postul, precizez,
vrea… un POST mai mare!
UNUI SCRIITOR EXPLOZIV
Versuri multe scrii, frapante,Epatând în tril de mierle;
i, când acolo, ele-s… perle!
PARADA OUOLELOR ÎNCONDEIATE
Spun spre cloDe eram i noi clocite,
VÂRSTA A PATRA
Mi-i organismul ubrezit…
(se dedică aniversării Cenaclului)
În vremea ceea cruntă-a dicta
Şi alergam nebun dup' ale gurii!...
Când toŃi simŃeam cum strâns ne-nchingă hamul,Şi ne striveam la zahăr şi uleiSau aşteptam la cozi, în frig, salamul!...
Ce amintiri plăcute-miCând mă trezeam la ceasul trei din noapte,Să mă aşez cu sticlele la rândCa să apuc măcar un kil de lapte...
Iar de gândiŃi că-i mintea-mi dusă-n lunci,Voi fi tranşant, stimaŃi contemporani:
Fiindcă-aveam ...doar două-ş-doi de ani
Luând fundalul vieŃii drept decorÎn lumea asta maşteră şi hâdă,Cenaclul de Satiră şi UmorPe mulŃi din noi făcutu-i-a să râdă!...
C-un râs abia schiŃat în colŃul guriior din vise să te scoale,
C-un râs decent, în spiritul măsuriiSau cu un râs ce-Ńi dă dureri de foale.
De-aceea-nclin să cred neîndoiosIar timpul ce-a trecut o dovedeşte;Că mulŃi au râs curat şi sănătos,Iar unii, aŃi ghicit, au râs...mânzeşte!!
ŃŞ Ń
Ń Ń Ń ŃCăci ş Ńi doar că „In vino veritas”!
Să vină un tramvai direştept de-o oră ş
Ş
Mai este încă un aspect:Ńă sângele în mine,
Să vină un tramvai direct,ştept de-o oră ş
Ş şit, îl văd pe ş
Ńa iară îmi revine,şi am stat făr de efect
Să vină un tramvai direct.
De post mănânc, nu abuzez,De post mă Ń şCă-i bun şDar parcă-aş
Tu gândeai că-s diamanteŞ
Ouăle frumos vopsiteşca din ogradă:
şCine mai făcea paradă!
Acum când am îmbătrânit,La capăt sunt de pistă,
ş
!
Vasile Vajoga
Petre Paul Dimitriu
Constantin Bucos
Mihai Cosma
Mihai BATOG-BUJENIłĂ Dar visul mai rezistă!
DIPLOMAłIA
Pe termeni echivoc – oculŃi
Şi a te face că asculŃi.
ZEIłA THEMIS
Femeia austeră şi posacăCe Ńine sus balanŃa într-o mânăE oarbă în mitologia greacăŞi şpanche în justiŃia română.
Nu-l osândiŃi, amici, în vanCând la un rang înalt aderă:Doar ştiŃi că orice bolovanTânjeşte după...carieră.
Intrat cu tot cu turmă-n U.E.Şi-i musai să observ cum suie
ş
turmă-n U.E.
Cârmaci, măgarul, năzdrăvan,Trasează turmei cărăruie,Iar eu, de vreau o frigăruie,Întâi îmbăt acel cârlan.
De-aplaudă prietenul iubitş
Amic adevărat e-acela careCu sfatul lui tu te-ai desăvârş
Iar supărat şCă n-ai realizat ce-ai plănuit
Ńi arată unde ai greşDe-o trainică-amiciŃ
În încheiere vreau să înŃŃi curat tu să îl legi
Ń Ńă
Că sincerele-aplauze sunt rareŞ Ńă
Ń
ł
Tu cere-i milă sticlei de rachiuŞ Ń
Ń
Că ar putea rămâne, n-ai haba
Tu cere-i milă sticlei de rachiuŞ Ń
ş şit, că ş
Şi dă-le-un sfat ş Ńi, măcarş
Şi cere-i milă s
şugubăŃŞNeîntrecut e la ospăŃCând e de treabă… o întinde!
Ecaterina Sofronie
George Petrone
Georgeta Paula Dimitriu
Aurel Baican
E modul ipocrit, bazat
De a te face ascultat
UNUI CARIERIST
RONDELUL BACIULUI ARDELEAN
De-amu mi-s baci european,
Nivelul civic la cioban.
Cântarea fluierei e uie,SAPARDUL dând la oi pian:De-amu mi-s baci europeanIntrat cu tot cu
De-amu mi-s baci european!
SONETUL PRIETENIEI
La reu ita ta, nu-i da crezare:
it.
de e ti, ca fiecare
Când î itie e-n stare.
elegi,Ca sufletu-De oameni ce- i vor binele în via
i falsa mângâiere tu învaS-o po i schimba în critica ce doare!
RONDELUL UNUI BE IV NOTORIU
i nop ilor pierdute în zadar,Când petreceai tu cu amicii, darRegre i acum când este prea târziu.
r,Pe drumuri, chiar orfan iubitul fiu,
i nop ilor pierdute în zadar.
Gânde te-te cât ai gre tiuPrieteniile nu-s la pahar
i celorlalAcum cât tu mai e ti exemplu viu!
ticlei de rachiu!
ROMÂNUL
E--un om amabil,i analist, cam cât cuprinde,
,
Emil Ianuş
Domnul
August 1020
degustări cultural - literarePurtînd pe umeri o reptilălucioasă sub luna plină ce-mizîmbeşte noaptea 1
Somelier de serviciu,Alexandru Dan CIOCHINĂ
1SelecŃie din revistele primite la redacŃie şi din cele aflate în colecŃiaautorului.
„ i nu vedar spune i-l TOT."
„Timpul estecomite "
Niciodată nu va fi o problemă ş Ńi răni pe nimeni cufaptul că spuneŃi adevărul, Ń
şi o mască a regretelor, Asemenea unei petepierdute de cerneală ce Primul păcat pe foi albe.
Papa Leon al XIII-lea
Tozan Alkan
În , nr. 1-3, am cu interes
Moldovan (), Oana Furdea (
), Lavinia Gal, Alexandru Istudor (), Mirela Dimitriu
( ), Ancu
). Am mai citit, în paginilemaghiare, pe Chuck Palahniuk ( ), întraducerea lui Làszló Szabolcs, pe RuxandraCesereanu traducerile reu iteale lui Visky Zsolt, respectiv Làng Orsolya).
„Ne putem mînia, putem ajunge la exasperare,putem azvîrli cu pietre în portrete
i,scîrbi i, superior-nedumeri i. Dar
tem onest: . i nu de azi, deieri, ci de cîteva secole...” Am citat dinpublicat de Miron Beteg (
) în , nr. 5(534)legant i distins, aproape bibliofil, din care am mai
re inut contribu iile semnate de Alexandru Vlad( ), Vasile Dan ( ),Alex. ), Ioan Moldovan( ), Marian Victor Buciu( ), Simona-Grazia Dima ( ).Poemele asumate de Coni
escui
în prezentarea
), semnat de Theodor Codreanu.Alina Butnaru (
i Ion Murgeanu (
), Gruia Novac (iile lui Mihai Merticaru (
) i tefan Amari ei (,
semneaz Cristian Simionescu, Petru, i
George Irava.„Sînt cî
ila calcularor ” Am citat dintr-unamplu interviu cu Ioana Bradea (
), publicat de Alina Radu în, nr. 6(1533). Am mai re inut subiectele
propuse de Cornel Ungureanu ( ),Marcel Tolcea ( ),Alexandru Budac ( ), Radu Ciobanu (
), Diana erban ( ), TudorCre u ( ), Alexandru Ruja (
), Adina Pantazi (), Daniel Ilea
( ), Daniel Vighi (), sau Ileana Roman (
). O bucurie a fost i lectura din Doris Lessing( ), în prezentarea
i Florin Caragiu.În , nr. 38, mai 2010, Gri
, în timp ce Elena Pîrlogne propune un subiect incitant:
. Am mai re inut cele scrise de Romulus DanBusnea ( ), M. N. Rusu
Echinox
Familia
Baaadul literar
Orizont
Plumb
răsfoitdedicat filmului românesc, în care semnează Rareş
Ńa Bodnărescu( ), sau Lavinia Rogojină(
şi Nichita Stănescu (în ş
şi în idei, ne putemface că protestăm pe stradă, putem arăta indignaŃ
Ń Ń măcar sărecunoaş Ş
. Număre ş
Ń Ń
Ştefănescu (
Ńa Lena, GheorgheIzbăş şi Dan Liviu Boieriu, proza propusă deCristian Robu-Corcan ş Ştefan Jurcă, alături deexcelenele traduceri din D. A. Powell,şi traducerea lui Chris Tănăsescu completează olectură agreabilă.
Primim de la Bîrlad trimestrialul de cultură, nr.2(13), mai 2010, care se deschide cu
o primă parte a unui studiu ce se anunŃă interesant(
), o frumoasă convorbire întreOctavian Blaga ş
), ValentinCiucă (
),alături de contribuŃ
ş Ş Ń )trebuie neapărat citite. Multă poezie şi bună
ă ş Andrei, AdrianAlui Gheoghe, Coriolan Păunescu Oana Pavăl ş
Ńiva autori contemporani care-miluminează figura (şi ziua) instantaneu – mi-e suficientsă mă gîndesc la ei şi să-mi imaginez cum se învîrtdupă cafea prin bucătărie, cum povestesc cu prieteniilor, cum beau vin sau se încruntă sau scriu concentraŃ
şi deja mă înveselesc.
Ń
ŞŃ
şşi
traducerea Mihaelei Negrilă, dimpreună cu poemelepropuse de Sabin Opreanu ş
gore Codrescucontinuă comentariile sale
Ń
Dosarul
Firesc, prea firesc – Marfa i banii regia CristiPuiu Un deceniu din via a unuibumerang Regizoriromâni „exporta i”Cristi Nemescu – Despre nesfîr itDe la Omule ul lui Gopo la cine?Scurte istorii personale. O incursiune în filmele lui
Corneliu PorumboiuZsigerek
infernul suntem noiEditorialul
„i cu experien ”
Wagner Ilustrate idiliceComedia numelor
Poezia ca respiraPariul pascalian al unui
Ion Barbu i BîrladulTrei enigme din coresponden a
scriitorului George Iva cu
Gheorghe Alupoaiei – un artist al memorieiii Arta înfrîngerii de sine
Sonetul –regele poeziei
Al i pa i peste graniHermeneutica lui Moshe Idel
Mitologii CarnetulArabelei Drumul spre altceva
Anotimpurile unui poet VictorIancu – estetician i critic Un portretmai pu in conven ional: Max BlecherSpinoza – un Vivaldi al filosofiei poveste
cu Assael Asriel L ibucurieMemoriile unei supravie uitoare
La spectacolul „istorieicritice”a lui Nicolae Manolescu
i realitate. Geo Dumitrescu, libertatea de a tragecu pu ca
şŃ
Ń : Radu Mihăileanuş
Ń
Angajăm muncitorinecalificaŃ Ńă
şi nevăstuica
Ńie în luminăcălugăr cultural
Mărturii despre bunătatea omenească
şŃ
şDespre Cezar
Ivănescu înainte de moarte şi după învierea saşi
identităŃ
Apocalipsa perpetuă
Despre lumeadispărută, fără nostalgie
Ń ş Ńă
şŃ Ń
iteratură ş
Ń
Poezia modernă întreconcept ş
şLumina de la capătul tunelului
( ), Dumitru Zaharia ()
).„Nu sunt aici – e-o fantasmagorie – / i tot ce-am
spus la fel se va întrece/ cu-avîntul lumii grosolante
Ionu Popa într-um grupaj de versuri publicate în
), tefanBorbély ( ), Iulian Boldea (
), Gelu Ionescu ( ), IrinaPetra ( ), Constantin Raveca Buleu( ) se citesc cu interes, ca idialogul lui Ovidiu Pecican cu Robert Cohen, sauamintirile inedite, ale lui Bucur
,dedicat lui Radu Petrescu, cuprinde amintiriledoamnei Adela Petrescu, într-un dialog cu MihaiDragolea. U
i SorinLucaci.
În
ronologic articolul din Apostrof:„Memoriile contemporanilor nu dau detalii desprepozi ia i ac iunile lui Radu Gyr sub impactulevenimentelor de la 23 august 1944
amat pozi ia for elor
democratice grupate în BND i a regelui. [...] Vîrsta,uzura deten iei, absen a unor semnale interna
ul existen ei, sus inut numai defilonul poeziei.” Am mai lecturati aidoma, paginile semnate de Marian Ioni
), Theodor Codreanu (), Ion Popescu-
Sireteanu ( ), MihaelaMitu (
erban FoarEminescu este prezent i prezent la
, nr. 6(174), începînd cu editorialul lui CassianMaria Spiridon ( ) icontinuînd cu cele asumate de Elvira Sorohan (
), George Popa( ), AntonioPatra ( ), respectivLiviu Papuc ( ). CristinaPreutu ne propune un dialog cu regizoarea AncaOvanez Doro enco ( ), profitînd deprezen a acesteia pe scena Na ionalului ie ean.
), BasarabNicolescu (
), Ioan Holban (), Daniela Petro el (
), Emanuela Ilie (), Ovidiu Hurduzeu (
),( ) i PetruUrsache (
() începe, ca normal, cu
); reapare,” C. Trandafir ( );
Maria-Mirabela Neagu scrie despre
Alexandru Badea despre
te,
În luna iunie s-au împlinit 45 de ani de la apari. La mul i ani!
i, la rîndul ei,e în pericol de hibernare
timpurie. ionale spa iipublice, revista Tomis a reu
” Am citat din editorialul ( ) semnatde Bogdan Papacostea în , nr. 483, iunie 2010,
Eminescu la răspîntii Ńş
Iarnă fierbinte
şş
Ń
şcăriilor 1940-1975
Ńi emblemă: Labiş ş
şPerspectiva textului literar – o perspectivă
novatoare
şVisul
nemuririi în cugetarea eminescianăş
ş ŃSărbătorirea lui Eminescu
ş ş
ş Autenticitateainterbelică. Adevăr ş Ńiluminări ş Economiacivică ş ş
Ş Ń
MărÎnchisoarea noastră cea de
toate zilele – odiseea intelectualului român în Epoca deAur, Ńa feminină înromanul postmodern
ş ş
Permanen ecre tin ortodoxe
Poetul Radu Gyrîn amintirile contemporanilor între 1922 i 1940
Cioran în scrisori Modelul iexemplul „Lansatorul de cuvinte”
Jocul de-a moarteaTratat de supravie uire
Dosarul
Poetul RaduGyr – rapsodul popular al pu
Doipoe i Tomozei Dela canonul matematic la cel poetic
Nume vechi romîne ti: Basarab
Revizorul colar Mihai Eminescu
Eminescu între autohtonie i universalitateEminescu i muta ia valorilor estetice
Teatrul este hazard
Incursiune în contemporanRené Berger i bucuria cunoa terii
transdisciplinare De la Cartea plîngerii laCartea oaptelor
i conven ie Misterii,i noi Falii
i rena terea României profundeScurt breviar al ereziilor – secolele I-XIV
tiin a montajuluiBiblioteca
Editorialul André Derain – unavangardist mîntuit
Aerul tare al Prahoveiturii despre Eminescu,
PolivalenPaul
Constantinescu i Ploie tiul
45 de ani
şi fragmentul de proză propus deMadeleine Davidsohn (
şşi
rece/ în ce-a rămas şi va urma să fie” ne mărturiseşŃ
, nr. 6(241). Traian T. Lazăr (Ş
şş
łincu, despreOctavian Goga, regăsite de Mircea Popa.
n număr mai generos ca altădată cupoezia, remarcînd aici şi poemele asumate deAlexandru Ovidiu Vintilă, Linda Maria Baros ş
, nr. 6(336), Traian T. Lazăr ()
continuă c
Ń ş Ńşi după, cînd o
parte din legionari au rămas ataş Ńi Germanieinaziste, iar altă parte a ur Ń Ń
şŃ Ń Ńionale
favorabile schimbării l-au marcat pe poet. La ieşireadin închisoare, faptele ni-l arată pe Gyr ca pe un omresemnat de tragism Ń Ń
şi vă propun să face-Ń Ńă (
), alături de Paul Eluard în viziunea luiŞ Ńă.
iarăş
ş
ş
şŃ Ń ş Lidia
Stăniloae (
ş
Anton AdămuŃş
) semnează paginiconsistente. numărului este dedicatăSimonei- Grazia Dima.
să fie oareadevărat?! şi altădată,
lui Ieronim Tătaru („în loc de cronică
literară NicoletaStoica semnează
, Al I. Bădulescu despre. Ultima pagină ne uluieş
supărarea lui Marian Ruscu lăsîndu-ne fără replică:
Ńianumărului inaugural al revistei Ń„Discretă şi tenace, ca orice ferment autentic, singurarevistă culturală cu ieşire la mare pare să fi găsitformula care-i permite să stea trează ş sătrezească talentele aflat
Prezentă în cele mai neconvenŃ Ńşit să impună un stil boem
şi riguros deopotrivă, un model paradoxal, deci, înstare să rămînă seducător fără să facă rabat de lasubstanŃă.
Apostrof
Arge
Convorbiriliterare
Ultimul
inîndEditurii î
ia.”
Tomis
Tomis
ş
număr din Axioma
„Nu-mi mai pasă! Revista Axioma, aparŃ(adică subsemnatului), cu regret şi
încetează apariŃPremier
cu care suntem întru totul de acord! Daniel Clinci(
), Luana Luban (i ), Felix
Nicolau ( ), Marius Conkan (), la care se
Adrian Majuru () i Alina Costea (
) se citesc cu interes. Un consistent grupajomagial,
erban-Naclad, Viorel Petraru, DanMihu ioru,Irina Iacovescu, Ioan-Mircea Popovici, Alexandru
Kanu, Drago
Vi an:(editura Ta, martie, 2010) are
patii ob te ti ori a po ”.
ile marcante ale criticii literare române
toritate în domeniul comparatisticii i al criticiiliterare, nu doar de la noi, ci i (mai ales) în planinterna ional. Conceptul e,de exemplu, de neocolit în investiga
ia curentului romantic. Lafel de fecunde pentru evolu
i textele lor, sunt reflec iile lui Nemoianudespre . [...] Demersul epistemic allui Virgil Nemoianu este, în multe privin e inaugural.[...] ile sale, inf
onceptele
s de interpretare eabsent.” Sunt cîteva din argumentele prin care IulianBoldea sus ine excelentul grupaj din , nr. 5-6(470-471), fericit intitulat
iun interviu realizat de acela i Iulian Boldea (
i „împricinatului” (i
), cuprinde mai întîi o sec iune de(Constantin Nemoianu –
Mirela Roznoveanu – )
ii, Gheorghe Grigurcu, Mircea Anghelescu,Vladim
at, Maria-AnaTupan, Gheorghe Manolache, Sanda Cordo , Codrin-Liviu Cu itaru, Constantin Severin, Marius Mihe ,Luigi Bambulea.
Din , nr. 6(699),am re inut articolele propuse de Alex.
), Maria-AnaTupan ( ), tefan Borbély( –
), Magda Ursache (), Ironim
Muntean ( ), Liviu Stoiciu (), Nicolae B
), Basarab Nicolescu (), Ion Iano i (
), Dana Duma (), Rodica
Grigore ( ), MirceaGheorghe ( ).
tefan Borbély i ne poveste te despre2010
ie, motiv pentru care un spa iuconsistent, cu panouri verticale, este dedicat lecturiloromagiale. Printre al ii, Umberto Eco, Salman Rushdiesau Kertész
[...] Standul românesc: func
iusimili-sacral, cu sugestii de ascenden ispiritualizare.”
Adorno i postmodernitateaCastigat
ridendo moresDespre
miopie. Timaios, Critias i CosmografiaComunismul românesc – cum a
fost posibil? s almeu!
In memoriam G
Viseptol
romantismului Biedermeier
teoria secundarului
Virgil Nemoianu – noble eaexegezei.
„
”Contextele lui Kafka:
distopie, fantezie, multiculturalism Buimac pe cincicontinente Dosarul
meu Pilu,Omul lui Dumnezeu
Inter
ii în comunismProfesorul Iano
Ioan Gro an neconcludent NicolaeManolescu, memorialist
„ ”Lirism i expresivitate Lec
Abisul luminat Un cavaler alCunoa FenomenulNabokov Nevoia de mae tri
Condi ia filmului de scurt metrajVirginia Woolf. Tradi ie i modernitate
Ironia ca forma mentis: Florin OprescuSalon
du livre, Paris,
ş Identitateculturală la N. Steinhardt
BărbaŃi în arta textilă româneascăArta la tarabă
ş
Ce-i al tău este mai ale
Ń
Logicanaturală îmi spune că atîta vreme cît există literatură vaexista şi o hermeneutică a ei
Evocări Vărul
pretări
Oepopee eroi-comică a vieŃ
şi. Cultura rusăş
CezarIvănescu: Literatura română s-a scris cu sînge
ş Ńiide morală în cazul Adrian Marino
şterii: Vintilă Horiaş
ŃŃ ş
, împreună cu
ş
alăturăş
eorge Vasilievici, în caresemnează Raluca Ş
Ń, Alina Costea, Daniel Clinci, Mădălin Roşşi
Mihail Vakulovski, Iulian Tănase, Roman Tolici,Claudiu omartin, Dan Iancu, Vasile Leac, MikiVieru, Anca Stănciulescu, Alina PachiŃ ş
ş „Romanul strigătului de lebădă al lui GeorgeVasilievici,
ru părŃi. Altfel spus, patru feluri de administrare aproprietăŃ ş ş Ńiunii adevărului
„Virgil Nemoianu este, neîndoielnic, una dinpersonalităŃ ştide după al doilea război. Este, de asemenea, oau ş
şŃ
Ńiile istorico-literare ce analizează evoluŃ
Ńia cercetării literare, înipotezele ş Ń
ŃCărŃ ormate exhaustiv, cu o solidă
armătură conceptuală, mărturisesc o deschideremultidisciplinară remarcabilă. C ,paradigmele culturale, modelele teoretice suntcircumcise cu un ochi relativizant, într-o tonalitatecritică neutră, din care orice exce
Ń
Deschis cu succintă notă bio-bibliografică şş
), continuat cu două texteale însuş
şŃ
, urmată deuna densă de , unde semnează, printrealŃ
ir Tismăneanu, Monica Spiridon, Al.Cistelecan, Constantin M. Popa, Smaranda Vultur,Michael Finkenthal, Valentin Chifor, Cristian BădiliŃă,Daniel Cristea-Enache, Carmen Muş
şŃ Ń
Ń Ştefănescu (
Ş), Răzvan Voncu (
alotă(
ş), Călin
Căliman (
Ş vizitează ş ş, care „aniversează în acest an 30
de ani de la prima ediŃ Ń
ŃImre, surprinzătorul laureat maghier al
Premiului Nobel. Ńional,sobru, util, bine echipat pentru o muncă temeinică.Personal amabil, îndatoritor: se discută detalii, seprezintă volume, se răsfoiesc exemplarele expuse perafturi. Patru lumini verticale circumscriu un spaŃ
Ńă ş
Vatra
Contemporanul. Ideea Europeană
27CRONICA August 1020
28 CRONICA
literatură u lăniversaBalcanica
Carmel– Karm El ş.a.), ori caută să folosească, fărăapăsare, nuanŃele unei simbolistici sincretiste.
De bună seamă Osama Khalil are ştiinŃă de poezialui care scria despre sine că ar fi chiar cel carea inventat/ perfecŃionat un gen aparte de
Conştient de ce înseamnă acestlucru pentru poezie, Khusrau scria în prefaŃa( (unde, dupăasta, discută despre polisemie – arătând, de pildă,cum unele cuvinte cu mai multe sensuri pot genera şimai multe sensuri ale poeziei – şi alte tehnici poetice):„Înainte de asta, limbajul poetului, care este coaforulşi cel care împodobeşte poezia, a împletit părul în
în aşa fel încât au rezultat două puncte de vederesubtile. […] Pe scurt, dacă în timpurile dinainte,imaginea prezentată de avea două feŃe, şi oricinear fi privit la/ ar fi analizat [ ] era uimit, felul de a fipoetic al lui Khusrau a împărŃit un încât să aibămai multă reflexivitate decât oglinda. Pentru că înoglindă nu este decât o imagine, şi nu poate arăta maimult decât o idee. Pe când acest [ al meu] este ooglindă în care, dacă te plasezi în faŃa ei, va reflectaşapte idei diferite şi strălucitoare”.
Poate că şi Osama Khalil este adeptul unui modasemănător, fie şi în unele privinŃe, cu propriaamplitudine a versului, de a înŃelege/ de a căuta„jocul de cuvinte” în
Uneori pare chiar a alege cuvinte cu înŃelesurialtădată speciale în vocabularul sufit (cum seîntâmplă în
sufi misterios, cunoscut şi drept ,smuls parcă de sub imperiul timpului şi spaŃiului,Şamsuddin- Şams-
, după R.A.Nicholson cel mai mare poet mistic al Islamului
Cândlacrimile tale ocean vor fi/ Nourului învolburat/ Dinspada mea curcubeu voi face/ Din potop o calelactee/ Lumină din întuneric”. Alteori pare că sepleacă spre conturarea unei atmosfere/ a unui limbajamintind cumva de cea din lumea trubadur
. (să ne amintim şi căpoate cel mai cunoscut trubadur, a fost
înainte de a scrie poemele care l-au făcut atât deprezent în inimile noastre veşnic înmugurind câte unTristan sau Isoldă, prizonier al arabilor). Alteoriaminteşte parcă de limbajul vechilor gnostici dinpustiile lumii din care facem cu toŃii parte: („Isma'El/Ascultă glasul Domnului tău// Eu sunt cele ce vezi şicele ce-Ńi închipui/ DorinŃa ta şi patima ta/ Eu suntchipul monadei tale/ Cuvântul treimii tale/ Cifruldecadei tale/ Eu sunt sămînŃa fertilităŃii tale/ Tulpinaieşirii tale din găoace/ Cedrul coroanei tale” –
Toate acestea pentru a cânta nu neapărat iubireafaŃă de o femeie, de un ideal feminin (poate acea „Elleeternelle” din poezia sa), ci dragostea în sine, în toateformele ei de manifestare. Prietenia, amiciŃia, chiariubirea de iubire. Sau apăsarea curgerii timpului.Felul în care muşcă timpul din inima, din viaŃa şi dinamintirile noastre: „Al tău chip,/ icoană înscrisă/ peun perga
, versuri, ediŃie trilingvă: francez, arabă,spaniolă, versiunea franceză aparŃine autorului,versiunea spaniolă: Marianne Lorival-Corfa, prefaŃă:Anne de Commines, Présentation: Hédi Djebnoun, LeScribe l'Harmattan, colecŃia „Le Scribe cosmopolite”,Paris, 2009, 210 p.
Khusrau,(un
foarte evoluat/ rafinat joc de cuvinte/ mod de a facejocuri de cuvinte).
) la divanul
poezia sa.
, dedicat lui GenevièveClancy, supranumită Shams/ Soarele, aidoma acelui
, pe care l-aîntâlnit în 1244, la Konya, Jalaluddin Rumi
). Oriversete amintind de vreun început de qasida: „
iloroccitani: „O belle/ Grace sublime parmi l'enfance/ Aucri du coq a l'orée du jardin/ quand les rayons tissentpour ta taille// un drop du satin/ entrouvre la porte/me précéderont vers toi/ les nouvelles du matin”–
Guillaumede Poitiers,
ment” –
), toate în versuri.Poate că pentru Osama Khalil poezia este un alt
fel de a căuta/ releva/ descoperi înŃelesuri, poate eo sublimare a unor sentimente pe care nu le-a pututîmbrăca în haina prozei/ eseului, poate… Şi poateeste bine să încheiem tot cu un vers al lui:„Binecuvîntat să fie cel mai bun dintre visători” (
).
Osama Khalil,
īhām
Dībā hurrat ul-kamāl
īhām
īhāmīhām
īhām
īhām
chah Ġ
Le nom de Genevieve
Cantique de la Promesse
Le Potier du Verbe
Mes lettres d'Amour/ Mis cartas deAmor
,
ē Tabriz/ ē Tabriz
dervişul zburător
Chemarea Cedrului. Ascultă Isma'El
Scrisoare către Belkis
.)
.Volumul are o notă personală şi ca realizare
editorială, cu „PrefaŃă”, Prezentare, o „Lettre”semnată de Geneviève Clancy şi „Avant Propos” aautorului (
Afost odată
prezentare şi versiunea în limba română:Marius CHELARU
Orientalia
Poezie din Bulgaria
(Bulgaria)
a ilustrat zecide volume de poezie
, 1995, , 2000;, 2003; 2004, 2007, , 2009; peste
hotare: , 2008,
Câmpul alb ca neaua al hârtieieste minat cu strofe.Strofele explodează în cuvinte.Cuvintele explodează în silabe.Silabele explodează în litere.Literele – ca bucăŃile de şrapnelse înfig în mine,
ere.
O lungă procesiune de cuvinteîmpotriva albeŃii hârtiei.O procesiune funerară…Pe cine îngroapă cuvintele?Cuvintele se sting cu autorul lor.Cuvintele îl urmează şi jelescviaŃa poetului pe pământ –chiar de el mai trăieşte,chiar dacă el nu e pe Lumea de Dincolo…
Poemul scris cu ani în urmăa supravieŃuit omului care purta numele meucel care eram atunci.
ViaŃae un şirde virgule:
O serie de virguleşi semne de întrebaree Copilăria
O serie de vigulede exclamare
e TinereŃea
O serie de virguleşi puncte de suspensiee BătrâneŃea
La final,O mână invizibilă puneUn punct.
Zornitza Harizanova
Roman Kissiov
/
Ars poetica
Procesiunea cuvintelor
Virgule
Zornitza Harizanova
S-a născut în anul 1962 în oraşul Kazanlâk,Bulgaria. Absolvent al FacultăŃii de pictură laAcademia NaŃională de Arte Frumoase din Sofia,profesor, pictor, grafician, poet, eseist,
. A avut mai multe expoziŃii(personale sau de grup) în Bulgaria, Austria, Italia,S.U.A ş.a. Volume de poezie publicate; în Ńară:
în croată, ,2010, în macedoneană
traduse în engleză, rusă,română, olandeză, daneză, sârbă, croată,macedoneană, albaneză şi hindi. Locuieşte şilucrează în Sofia.
sfâşiindu-mă de dur
şi semne
s-a născut în 1969, în Sofia.A absolvit universitatea în Bulgaria, specializareaStudii umaniste, profilul “Culturi orientale” şi„Religii comparate”. A studiat chineza veche şijaponeza. Lucrează ca editor şi lector la revistele„Religie şi cultură” şi „Religie şi civilizaŃie. Publicăîn Ńară şi în străinătate, în reviste ca:
PorŃile raiului
Păstorul cuvântului.
“
Umbra zborului Pelerinulluminii Voci
Pelerinul luminii
Poemele lui au fost
NotaBene”,“National Geographic” , “Philosophical Alternatives”.
Este membră Uniunii Bulgare de Haiku. Câtevahaiku ale ei:
Cryptus,svjetlaHodočasnik
Словото Пастир /
*Ajunul Anului Nou –fulgii roşii de zăpadăşi îngeri de neon…*Primăvară în oraş.Pe vechile acoperişuricresc mlădiŃe de mesteceni.*DuÎncep să lucească mii de soriÎn picurii de ploaie pe stinghiile ferestrei!*Un melc adormitpe gardul frântvisează că zboară…
„Isma'ElAscultă glăsuirea Domnului tăuLa Bab ElLa poarta Domnului tăuYesma'ElTe ascultă Domnul tău
pe care o vei urmaDin tot sufletul tău o vei respectaDin sămînŃa mea te vei zămisliCu buzele tale mă vei cîntaSlove unice îmi vei proferaCătre Steaua mea te vei orientaAcolo îŃi vei găsi NumeleŞi notele Canonului tăuLa foc te vei înflăcăraCărămida piatră Ńi se va faceVor lua aminte alŃiiLa Bab ElTu vei rezidi TurnulVîrful în noriTemelia pe pămînt”
Osama Khalil,
Osama Khalil (n. Cairo, 1949), fondatorul (în 1996)şi directorul institutului de arte şi litere arabe „LeScribe-l'Harmattan”, vieŃuieşte de mai bine de 40 deani la Paris. Poet, filozof, lingvist, promotor cultural,traducător, editor, om de cultură, este specialist îndialectele din nordul şi centrul Africii şi în greacaveche (a tradus din Parmenide, în arabă şi franceză –în unele din poemele sale în limba arabă se regăsesccitate din/ în greacă). Editează pe internet douăperiodice, „Caietele Scribului” şi „ScrisorileScribului”. În colaborare cu editura Harmattan (dinanul 2003), Osama Khalil editează, prin acest institut,cărŃi despre cultura arabă, în franceză sau bilingve.
Volumul
.
sau
il n'y a pas sonsecond./ A celle qui m'a secoué au tapis du dé chiffré…”
acel (astfel, Babeldevine Bab El, Ismail/ Ismael - Isma'El/
pă furtună
Iată cîntarea
cuprinde, înversiunile franceză şi spaniolă, opt poeme,
În versiunea arabă sunt şi altepoeme.
Cu ceva timp în urmă, Osama Khalil publica o seriede texte, între care
care ar putea fiprivite cumva şi ca o „oglindă”, ca o „explicaŃie” afelului în care vede şi poezia, pe care pare a o concepeîn felul unei „ziceri” în vers. Sau „în continuitatea”scrierilor sale de factură filosofică (de notat căvolumul are un moto/ dedicaŃie – „ Unicului”, şi,dedesubt: „Son nom est multiple;
etc.) De altfel, în alegerea artiştilor pe care îipromovează prin Scribe „l'Harmattan”, a spus îninterviuri că urmăreşte mereu să faciliteze şiîntâlnirea/ dialogul între culturi. Cunoscător alfilosofiei vechilor elini, provenit dintr-o cultură cu oliteratură rafinată – cea arabă, şi o Ńară cu un locimportant în această comunitate culturală/lingvistică, anume Egipt, Osama Khalil apreciazăjocul de cuvinte, prin care aduce aminte, în notăpersonală, de
Yesma'El,
Scrisorile mele de amor
Chemarea Cedrului. Ascultă Isma'El
Scrisorile mele de dragosteMes lettres
a Elle/ Scrisoare pentru Ea, Le Nom de Geneviève/ NumeleGenevievei, L'Appel du Cèdre/ Chemarea Cedrului, Lettre àBelkis/ Scrisoare către Belkis, Les vœux ne meurent jamais,Entre doute et certitude, Cantique de la Promesse, Il étaitune fois/ A fost odată
L'origines de l'Être dans la languearabe Dix mille nome pour une origine,
īhām al lui Khusrau
August 1020
29CRONICA
Moştenitori fără trecutDe cîteva decenii
reflecŃia asupra crizeiidentităŃii cul uraleeuropene este un subiectde interes, de dezbatere şianalize pentru filosofi,istorici şi istoriciimentalităŃilor. De curînd onouă carte vine să aducăun
oise Bonardeleste un autor binecunoscut; dintre cărŃile saleamintim:
oiseBonardel este centrat pe termenii de cultură şieuropean, amintind în introducere că pe coperta cărŃii
menŃionat ă autoruleste "una din ultimele figuri ale marii culturieuropene"; evident, nimeni nu neagă anverguraintelectuală a acestui om de înaltă Ńinută culturală,dar poate este momentul unor noi întrebări asupra aceea ce este cultura, asupra a ceea ce este eu
sinonimă cu relativismul cultural integral, cînd unelevoci clamează refuzul moştenirilor, revendică tabularasa şi eroismul începuturilor, şi acesta fiind un semncă impostura nu Ńine loc de cultură. În această realăcriză a culturii, sau mai bine-zis a receptării culturiiadevărate, pot fi citite şi semnele unei iluzii de opticăcontemporanii preferînd nu să acumuleze, ci sărisipească moştenirea înaintaşilor, să cultiveindividualismul şi ni şiînrădăcinarea nu trebuie să fie "un zăvor ideologic",cultura trebuie văzută ca afirmîndu-se, în contexteuropean, în spaŃiul intermediar între dezrădăcinareşi înrădăcinare. Francoise Bonardel abordează cîtevateme care pot lămuri im află discursuldespre cultura european ă, dar pot deschide noiorizonturi şi perspective: disputa între Goethe şiHerder, înfruntarea tragicului şi asumareamelancoliei. Unul din resorturile situaŃiei de criză încare se află cultura poate fi identificat în dificilulechilibru între replierea asupra sinelui şi
econdiŃionată către celălalt; mondializarea văzută demulŃi ca o şansă a dialogului cu alte culturi şi aomului de a lărgi cercul lumii în care s-a născut şiformat poate fi o amăgeală tragică dacă distrugeproc şi aproprieumanitatea într-un cadru cultural relativ delimitat,dar care este lumea sa în care şi-a modelat identitatea.
oise Bonardel vorbeşte despmutaŃii tipologice şi posibila salvare a Europei princultură; Husserl scria în 1935 că expansiunearaŃionalităŃii occidentale poate tulbura culturilenaŃionale ("fie valorile tradiŃionale sînt totalmenterespinse, fie conŃinutul lor este reluat într-o formănouă, în spiritul idealităŃii filosofiei"). Moştenireaoccidentală este una unică; renunŃînd la pretenŃiile deuniversalism, europenii pot medita asupra unicităŃiiculturii lor; Huntington spunea că societăŃile nonoccidentale se mdernizează fără a abandona culturalor şi fără a adopta valori, instituŃii şi pract cioccidentale, lumea devenind mai modernă şi maipuŃin occidentală. Mai are spirtualitatea un locprivilegiat în cultura contemporană?, poate fi unadintre întrebările majore ale epocii, iar trimiterea nueste una exclusivă la celebra formula atribuită luiMalraux, ci una în care spiritul este cel care permiteculturii să nu fie doar fructul inteligenŃei şi alcunoaşterii dobîndite. Spiritualitatea culturiiînseamnă a rămîne la egală distanŃă de spiritualism şide materialism. Ultimele pagini ale studiului sîntdespre atelier "judecat trivial sau poetic după care eleste spaŃiul de lucru al uni artizan sau locul de creaŃie
t
nou punct de vedereasupra unui subiectdisputat: FrançoiseBonardel,
.
, Chatou, Les editions de la Transparence,coll. "Philosophie", 2010, 270 p. Franç
, 1985;, 1987; ,
1993; , 2002;, 2006; ,
2008.Recentul studiu al doamnei profesor Franç
a lui George Steiner era c
ropean,acum cînd cuvîntul la ordinea zilei este mondializarea
,
hilismul. Cultura
pasul în care secare
deschiderean
esul prin care fiecare individ î
Franç re posibilitatea unei
i
Des héritierssans passé
L'Hermetisme Antonin Arthaud ou lafidelité à l'infini Philosophie de l'alchimie
La Voie hermetique Petit dictionnaire dela vie nomade Boudhisme et Philosophie
Essai sur la crisede l'identité culturelle
européenne
Errata
al unui artist. Destin încă şi mai tragic fără îndoială săfii chemat la a deveni locul simbolic unde ultimelesperanŃe ale omului de cultură găsesc să seinvestească într-un mod de viaŃă mai mult decîtfrugal, garant al unei relaŃii funciar amicale cu sineînsuşi şi cu contemporanii săi".
din care creatorii, pictori,sculptori, poeŃi sau filosofi pot da măsuraspiritualităŃii unei epoci, pot trasa punŃi de legăturăcu trecutul/moştenirea, pot arunca punŃi către unviitor de neconceput dincolo de cultură.
Scriam şi cu alte prilejuri, tot în această rubrică, căe într-o expansiune în ceea ce priveşte
obiectele de studiu. O dovedeşte şi această recentăapariŃie editorială semnată de Roger Pouivet:
tă recentă: 26martie 1951, ziua în care Les Paul şi Mary Ford auînregistrat piesa "How High the Moon", care în ctevaluni avea să ajungă una dintre cele mai ascultatemelodii. Roger Pouivet crede că rock-ul este o creaŃiemizicală în care înregistrarea are un rol capital; operamuzicală rock este un tip de obiect sonor, mijloaceletehnice permiŃînd fabricarea în studio a artefactelormuzicale. Dar denumirea de filosofie a rock-uluipoate supăra deopotrivă şi filosofii şi rockerii.
e determină interogaŃia filosofică,iar pe de altă parte filosofia trebuie să arate şi ceea cerămîne ascuns pentru majoritatea muritorilor. PentruRoger Pouivet filosofia trebuie să se ocupe de"epifania sensului", iar în acest contex
ă şi o filosofie a rock-ului care să dezvăluiesensul profund al fenomenului muzical, social şipolitic care este rock-ul. Fără a pretinde că face ohermeneutică a rock-ului, Roger Pouivet asumăsensul responsabilităŃilor filosofice cînd discutădespre rock şi nu se fereşte să susŃină existenŃa uneispecificităŃi ontologice a operelor rock, pentru căacestea au un mod de existenŃă particular, prinînregistrări şi distribuŃie mondială. Respingerea uneiinterpretări hermeneutice nu înseamnă refuzuloricărei priviri teoretice, ontologice şi metafizice,termeni asupra căroraRoger Pouivet aduce cîtevaprecizări; în opinia sametafizica trateazăchestiuni non ştiinŃificeasupra a ceea ce există şiconexiunile necesare întreanumite genuri deconcepte, proprietăŃi şirelaŃii; ontologia esteramura metafizicii carepriveşte chestiunile relativela modul de existenŃă allucrurilor studiate demetafizică. Ontologia estela rîndul său, ontologie fundamentală, ontologieaplicată şi ontologie cată aplicată, filosofia rock-ului Ńinînd de acest ultim nivel. Studiul lui RogerPouivet examinează categoria de opere de artă şicaută să determine statutul ontologic al unui grupparticular de opere muzicale: operele muzicale rock.Întrebarea căreia auotorul îi caută răspuns este dacărock-ul este un stil, care elemente îi apropie sau îidespart pe Elvis Presley, Queen, Yes, Bob Dylan, LedZeppelin, ACDC, ZZ Top. Filosoful francez nu credecă particularităŃile operelor rock pot fi sesizate prinidentităŃi politice, că estetica şi soci
în explorarea identităŃiirock-ului, el insistînd că identitatea este ontologică,corespunzînd modului de existenŃă al înregistrărilorîn contextul artistic şi social al artelor de masă. RogerPouivet apără ideea că ontologia rock-ului aparŃinemetafizicii lucrurilor obişnuite şi că metafizica nu maitrebuie văzută ca o disciplină fundamental abstractă,separată de viaŃa cotidiană: "Interesul meu pentru ofilosofie a rock-ului este legat de această metafizică alucrurilor obişnuite. Cred că rock-ul este interesantconstituind o noutate ontologică în istoria muzicii.
Atelierul, modest sauplin de fast, este locul sacru
filosofia est
, Paris, Presses Universitaires deFrance, coll. "L'interrogation philosophique", 2010,262 p. Rock-ul este un gen muzical de da
Nuobiectul este cel car
t trebuieacceptat
apli
ologia rock-uluipot aduce noi descoperiri
Filosofia rock-ului
Philosophie du rock. Une ontologie des artefacts etdes enregistrements
ApariŃia sa este din punctul meu de vedere uneveniment important în istoria muzicii în secolul alXX-lea, nu pentru un motiv muzicologic, ciont Pentru Roger Pouivet esenŃial în rock esteapariŃia o od deexistenŃă, în aceasta constă noutatea lor ontologică;operele artă rock aparŃin artelor de masă, avînd unacces facil, economic şi intelectual. Chiar dacă nu şi-aconvins cititorul asupra statutului ontologic aloperelor muzicale rock, Roger Pouivet este sigur că i-a permis "să înŃeleagă interesul unei metodemetafizice în domeniul filosofiei artefactelor şi alartelor", ceea ce îl determină să creadă că această carteeste un omagiu adus tradiŃiei metafizice şi ocontribuŃie la reînnoirea sa actuală.
După studii de filologieclasică, filosofie, teologie şiştiinŃa religiilor, PaulMommaers a devenitspecialist în misticăcreştină.urmează sînt prilejuite de onouă carte a profesoruluiPaul Mommaers:
2010, 264 p. PrimaafirmaŃie a autorului estecă opera majoră a lui
Proust este un monument literar, prin amploare şiprin perfecta organizare lăsînd impresia că ne aflămîn faŃa unei catedrale, căreia nu ne rămîne decît să-iadmirăm proporŃiile şi perfecŃiunea construcŃiei,"opera lui Proust este de asemenea un monumentistoric care reprezintă un monument memorabil alistoriei culturale. ApariŃia sa a făcut ca scriituraromanescă să sufere o schimbare care s-a arătat a fi otransformare durabilă". mmaers aminteşte oaltă caracteristică a operei proustiene, anumesuprapunerea lumii interioare şi a lumii exterioare;prima Ńine de memoria involuntară ale căreimanifestări se vor arăta decisive pentru naşterea şiconstrucŃia povestirii; a doua componentă îl priveştepe narator cînd redescoperă un moment pierdutPaul Mommares propune o lectură radical diferitărecentrată pe natura proprie a experienŃei proustiene;pe de o parte, cititorul este invitat să urmeze genezaunei scriituri specifice, alternînd naraŃiunea şiexplicaŃia, romanul descrie lenta gestaŃie a uneivocaŃii de scriitor; pe de altă parte, o întreagă serie deremarci convergente nu încetează să atragă atenŃiaasupra faptului că această geneză a artei de a scrie nueste un fenomen sieşi suficient. ConcepŃia esteticăcare se elaborează în romanul
ată de o suită deevenimente care ating fiinŃa eroului şi maniera sa de a
Paul Mommaers urmăreşte în lectura saparalelă nŃele" cheie, "impresiile obscure"decisive, experienŃe, intermitenŃe ale experienŃei,terminologia "realităŃii", realitate şi artă în "Timpulregăsit", timp şi identitate personală, conŃinutul cărŃiişi destinul scriitorului. acapodoperei lui Proust nu este una exterioară opereişi este compusă din două elemente majore; primulconstă în maniera de a citi, de a lua cunoştinŃă deconŃinutul textului, fiind vorba de o apropieresemantică, căutînd să expună cum s-a exprimattextual autorul; al doilea element priveşte man era dea structura această lectură, punînd în evidenŃă ceea ceMommaers numeşte experienŃa. Or, aceastăexperienŃă care, reînnoindu-se în mai multerînduri şi mergînd împreună cu percepŃia uneirealităŃi nevăzute este cea care îl inspiră pe romancier.
arată că opera literarăautentică îşi trage substanŃa din ceva care o precede,iar această origine a esteticului este realitate, conchidePaul Mommaers.
ologic".perelor muzicale avînd un nou m
Rîndurile care
,Paris, Editions du Cerf,
Paul Mo
.
este în mod necesar determin
fi în lume."remisce
Metoda care a prezidat lectur
i
Proust – estetică şi mistică
MarcelProust, esthetique etmystique. Une lecture d' Ala recherche du temps perdu
sui generis
În căutarea timpuluipierdut
În căutarea timpului pierdut
breviar filosofic francez
Pagină realizată deBogdan Mihai MANDACHE
August 1020
30 CRONICA
E dificil să fii obiectiv (chiar dacă îŃi propui!),scriind despre o Ńară pe care ai cunoscut-o doarcîteva săptămîni, deoarece notaŃiile ce Ńin dememorialistică
(amintiri, jurnal, note de călătorie, memorii) au oconsistentă doză de subiectivitate. Nimeni nu scrie,dacă nu are speranŃa că într-o bună zi va fi citit! Dece să scrii doar pentru tine, dacă tot ce aşterni pehîrtie porŃi în fiinŃa ta?! Şi, sperînd că va fi citit, cineva nota despre sine că e ticălos, meschin, egoist,zgîrcit, invidios ...?! Aşadar, scrierile deacest gen sunt cosmetizate ca să pună într-o luminăfavorabilă autorul. Iar eu, eu cum să fiu obiectiv înprivinŃa unei realităŃi filtrate prin propriile trăiri?! Şitrăirile mele despre C epot preface că nu înŃeleg faptul că e o Ńară împinsăspre moarte. E adevărat, m-a rugat AmbasadorulCubei la Bucureşti să fiu obiectiv, dar obiectivitateaîn accepŃia lui înseamnă să scriu doar de bine despredictatura castristă. Pot scrie de bine despre poporulcubanez, care e minunat, despre Ńară, care efrumoasă şi bogată, dar cum să mă prefac a nu vedeacum un întreg popor e înrobit clanului lui fidel şiideilor lui de om nebun?!
Şi chiar e nebun. O spun pînă şi cei care i-au statîn preajmă. Am întî din peregrinărilemele prin Habana Vieja o bătrînă mai săracă decît uncălugăr tibetan (şi totuşi trăgea cu poftă dintr-ohavană, ceea ce, cred eu, un călugăr tibetan nu şi-arfi permis!). O bătrînă fascinantă care ştia şi toaca-ncer şi mai ales ştia despre familia lui Castro şi desprerevoluŃie lucruri, situaŃii, întîmplări pe care nu le-amgăsit nicăieri, în nici o lucrare de specialitate. Am statcu bătrîna o zi întreagă şi m-a uluit pur şi simplu,chiar şi prin luciditatea minŃii, nu doarmulŃimea de cunoştinŃe adunate de-a lungul vremii.Intrigat de toate cîte mi le spunea, am întrebat-o cumde ştie atîtea lucruri despre Fidel şi răspunsul ei m-adat pe spate :
Cum să nu ştiu, dacă am copilărit împreună?!Am fost nedespărŃiŃi cîŃi
Şi cum era de micCum să fie? Ca şi acum : autoritar, inflexibil, nu
Ńinea cont decît de el. De cînd a început să se joace cubăieŃii, cînd cineva îl contrari , îl nedreptăŃea, îlsupăra, spunea cu o hotărîre şi o încrîncenare caremă înspăimîntau : „O să vedeŃi , într-o zi, eu o săajung stăpînul acestei insule şi-o să vă rugaŃi de minesă vă las viaŃa!”. Dar cine lua aminte pe-atunci lavorbele lui? Din nefericire pentru poporul cubanez,vreme de o jumătate de veac aceste vorbe s-auadeverit şi 11.000.000 de oameni (şi o lume întreagăpe lîngă ei!) au fost nevoiŃi să ia aminte la ele.
Încă de la aeroport am simŃit că intru într-unstat poliŃienesc. Felul în care am fost luaŃi în primire,controlul actelor – paşaport, invitaŃii, declaraŃiivamale –, interogatoriul la care mă supuseserăfuncŃionarii îmi readuceau în memorie vremea cîndtrăiam supravegheat în propria Ńară. Cînd eram cuceilalŃi poeŃi la manifestările încluse în program,senzaŃia apăsătoare că cineva e mereu cu ochii pemine se mai estompa, deşi chiar şi printre oameniiimplicaŃi – organizatori, autorităŃi culturale, poeŃiautohtoni, public (dar, după opinia mea, publicul eraselectat cu foartă multă atenŃie, în locurile unde sedesfăşurau acŃiuni din programul festivalului nuintra oricine, les badauds, aşa-numiŃii gură cască, nuexistă în Cuba) – erau din cei care la noi sunt numiŃi„băieŃii cu ochi albaştri”. Nu ştiu cum le ziccubanezii securiştilor lor, nu am avut curajul să-iîntreb - tocmai ca să nu-mi adresez întrebarea chiarunuia dintre aceştia -, dar probabil sunt „băieŃii cuochii negri” Însă cînd manifestările se terminau şivoiam să rămîn doar cu confraŃii români şi să neplimbăm prin ce cotloane voia muşchiul nostru, cîndvoiam să vizităm Havana să filmăm locuri pitoreştişi oameni deosebiŃi – cum am spus,avea la el o sculă atît de modernă şi de performantă,că a făcut linişte printre toŃi reprezentanŃiiteleviziunilor prezente la festival! Şi nu erau doarteleviziuni cubaneze! – se găsea mereu cîte cinevacare se lipea de noi cu diferite pretexte. A existatchiar o tentativă insolită a unui poet care s-a oferit să
, zavistnic
uba, oricît s-ar obiectiva, nu s
lnit într-una
prin
-va ani.
- ?-
a
voi
...
.
unul din colegi
ne ducă la curve! Ca şi cum pentru asta ai aveanevoie de un benjamin! Sau de însoŃitori indiscreŃi!Din zona absurdului, în afară de primirea de laaeroport, în afară de furtul genŃii de pe banca delîngă statuia lui Eminescu, în afară de razia de peMalecon, în afară de fiecare clipă a vieŃii cubanezilor,a fost şi un fapt aparent minor, dar care mie mi-aarătat cît de supravegheaŃi, de urmăriŃi suntcubanezii. Chiar a doua zi după sosire, dimineaŃă, înbucătăria în care ne sorbeam cafeaua la o discuŃieprietenească – eram pe bune prieteni cuAmbasadorul, căci fusese, mai bine de zece ani,primar al oraşului în care m-am născut şi mi-ampetrecut întreaga viaŃă; fostul primar e scriitor, făceadeja parte din breaslă, şi, în plus, acasă mai suntem şivecini - ExcelenŃa Sa ne-a spus : încercaŃi să nu văimplicaŃi prea mult în rotiŃele sistemului socialcubanez! E mai prudent. nici nu maiîncape vorbă. Pentru voi e intangibil. Tabu! Pentruorice problemă - schimb de bani, cumpărături, relaŃiicu instituŃii – să apelaŃi la domnul administrator.Probabil vă va permite să-i spuneŃi „Nea Gică”!Oricum, să reŃineŃi că nu e nevoie să vă chinuiŃi voisă schimbaŃi bani, căci aproape în mod sigur veŃi fitaxaŃi cu diferite pretexte sau chiar veŃi fi escrocaŃi; labancă se duce oricum administratorul, care e şidiplomat, şi nu veŃi putea voi niciodată obŃine o ratăde schimb mai bună decît a lui : diplomaŃii au şi dinacest punct de vedere un regim oarecumpreferenŃial, în sensul că nu plătesc tot felul depenalizări pentru deŃinerea de dolari americani, deexemplu. De asemenea, nu e nevoie să vă pierdeŃi
vremea prin locuri în care nu e aproape nimic devăzut, în magazinele lor sărace unde nu vei trăiniciodată situaŃia pe care francezii o definesc drept„avoir l'embarras du choix”. Magazinele lor cele maibine aprovizionate sunt ca alimentarele noastreînainte de 89. Sărăcie lucie! „Bine, dar curiozitateanoastră...” am îndrăznit eu, disperat că îmi va scăpaun aspect important al vieŃii bieŃilor revoluŃionariinsulari. Aaa! Curiozitatea! Bat-o vina decuriozitate! MergeŃi o dată cu toŃii la cel mai ochiosmagazin, vă va conduce domnul Gică, şi vă veŃilecui pe loc de pîrdalnica voastră curiozitate! Încă unamănunt : lăsaŃi-vă paşapoartele la Ambasadă, căcidacă ferească Dumnezeu le pierdeŃi, formalităŃile deschimbare a acestora şi cele de ieşire din Ńară vor fiun adevărat calvar. E destul să aveŃi numerele melede telefon, legitimaŃiile voastre de scriitori, invitaŃiilede la . Pierderea lor n-ar fi o mare scofală.Astea se pot înlocui mai uşor. Pentru orice problemăse va ivi, autorităŃile n-au decît să mă sune pe mine.LuaŃi de-aici, bărbaŃilor, cîte o carte de vizită de-amea. După ce administratorul va merge la bancă,încercaŃi să umblaŃi cu cît mai puŃini bani străini lavoi şi cheltuiŃi-i pe cît posibil, în piaŃa de artizanat.Acolo chiar merită să-Ńi laşi nişte bani
Ajutorul dat de Nea Gică a fost chiar binevenit,ne-a scutit mereu de drumuri inutile, de timppierdut în zăduf, în praf; ne-a scutit de tot felul deformalităŃi plictisitoare. Aşadar, cu schimbul nu amavut nici un fel de problemă. I-am dat fiecare cîte 200de euro administratorului („mai mult nu are rost săschimbaŃi, căci nu aveŃi pe ce cheltui!”, ne avertizaseDom' Profesor), iar dumnealui ne-a adusechivalentul în moneda cubaneză, aşa că laîntoarcerea sa ne-am trezit stăpîni pe o adevărată
De cel politic
'
„
Pausides
!”
avere. N-a trebuit să umblăm prea mult prin Havadaca să înŃelegem că a avut dreptate Ambasadorulpunîndu-ne în gardă asupra cheltuielilor, căci, înafară de rom, havane şi ceva artizanat nu aveai pe cesă cheltui pesoul cubanez convertibil. Da, dar atuncicînd a fost vorba să cheltuim banii, a intervenitabsurdul. Şi eu care ştiusem pînă atunci căHemingway şi-a petrecut o parte din viaŃă în Cuba,nu Kafka! De multe ori în cărŃile mele am imaginattot felul de situaŃii absurde, dar n-am crezutniciodată că voi ajunge să trăiesc eu însumi în plinabsurd. Din comoditate, dar şi din bucuria, dindorinŃa de a rămîne dimineŃile împreună la o ceaşcăde cafea – mai ales că la împlinirea acestui ritualvenea şi ExcelenŃa Sa, ca să stăm la taifas, la poveşti,la bancuri, dar şi ca să facem planul zilei –, amhotărît să nu plecăm la hotelul unde organizatoriistabiliseră că vom lua micul dejun, ci să ne oferimplăcerea primei mese a zilei în bine echipatabucătărie a apartamentelor pe care le ocupam înAmbasadă. Pentru asta însă trebuia să ne facem oaprovizionare care să ne permită dimineŃile mesebogate (mult mai bogate decît cele pe care puteau săni le ofere cubanezii), copioase, variate şi, mai ales,prelungite. Zis şi făcut : ExcelenŃa Sa ne-a oferitmaşina şi şoferul (de fapt, administratorul )Ambasadei, un domn distins la vreo patruzeci şiceva de ani, amabil, săritor, dar destul de stîngaci înrolul de om bun la toate, căci umerii săi, după opiniamea, erau grei de stele : fusese probabil colonel alsecurităŃii ceauşiste şi eşuase la Havana ca să-l uitecei ce avuseseră de suferit de pe urma binefaceriloraduse de comunism şi să nu-l ia valul schimbărilor.Şi iată-ne parcaŃi în faŃa celui mai mare magazinalimentar din Havana. Un fel de alimentară decartier de pe la noi, ceva mai mare, e drept, dar multmai săracă. Am intrat toŃi trei, iar Nea Gică ne-aaşteptat la maşină. Dreptatea fusese de parteaAmbasadorului, interiorul magazinului era dezolantdin cauza sărăciei, din cauza lipsei de produse, dar,împinşi de dorinŃa noastră de a rămîne dimineŃileîmpreună într-un dolce far (de parcă limbaromână nu ar avea expresia „dulce trîndăvie”!), uşor,uşor ne-am luat cîteva alimente care să ne asigureprepararea micului dejun. Aşadar, magazinul era caale noastre cele ale anilor '80, adică împărăŃea în el osărăcie lucie. Şi să nu uit un amănunt esenŃial : eraun magazin pentru străini! Am aruncat noi într-uncoş nişte salam, nişte brînză, unt, pîine, ouă. Amadăugat şi nişte sticle cu rom pe care intenŃionam săle ducem acasă pentru a ne servi prietenii cu licoridumnezeieşti luate chiar de la sursă şi cam asta a fosttot. Oricum, valoarea cumpărăturilor depăşea o sutăde firfirei de-ai lor. Ei bine, cînd am vrut să plătesc, aînceput bîlciul. La casă nu era nimeni (ca şi înmagazin, de altfel!), aşa că am fost imediat preluaŃide vînzătoare. Aceasta avea o faŃă neutră nici unzîmbet nu cred că i-o înflorise vreodată. Noi eramtoŃi trei în faŃa ei, cuminŃi ca în faŃa unui sfinx. Ne-acomunicat suma pe care o aveam de plătit pentru aintra în posesia mărfii, eu i-am întins banii, dupăcare a urmat un dialog de milioane. „Cine ecumpărătorul?”, a întrebat Sfinxul. Ne-am uitat unulla altul fără să înŃelegem mare lucru din întrebare.„Noi!” am răspuns eu, cît mai convingător posibil.„N-aŃi înŃeles : cine îşi asumă cumpărăturile?” „Cumadică?”, scap eu o întrebare tîmpă, izvorîtă dintr-ototală nedumerire. Sfinxul avea o răbdare de sfinx.„UitaŃi ce e : în Ńara noastră i se dă fiecăruia dupănecesităŃi (ştiam asta, o aflasem de la Lenin, dar
nu am vrut să i-o spun!) şi pentru ca săevităm specula, pentru ca tot ce se cumpără învaloare mai mare de o sută de pesos convertibil sănu ajungă pe piaŃa neagră, în mîinile celor pe carerevoluŃia nu are de ce-i hrăni sau pe masa celor carenu au dreptul la cartelă, atunci cineva trebuie să-şiasume cumpărăturile. În acest fel, noi aflăm pe undese scurg alimentele spre destinaŃii în care nu trebuiesă ajungă”. „Şi ce implică această asumare?” „Cumtot ce-aŃi cumpărat depăşeşte valoarea de 100 depesos, trebuie să-mi daŃi un act de identitate. Aşadar,cine îşi asumă cumpărăturile?” „Eu!” mă vitejesc eu.Răspunsul venise de la sine. „Bine! În cazul acesta,daŃi-mi paşaportul dumneavoastră!”
,
!
niente
, de-al dracului,
i
( )
()
va urma
fragment din romanul Suflete cu ieşire la mareîn curs de apariŃie la Editura Tritonic din Bucureşti
gîndul şi lumea
Cuba – „insula misterioasă” ( )23Valeriu STANCU
August 1020
31CRONICA
Dacă ar fi să recitim fie şi numai cartea lui StefanZweig, apărută la Viena în 1932, care a contribuit laredeşteptarea interesului pentru Marie-Antoinette, amputea conclude că „l'Autrichienne” pur şi simplu nu erasensibilă la calităŃile de seriozitate, integritate, dragostepentru studiu ale noului suveran, care-şi datora poziŃiade moştenitor morŃii fratelui mai mare, a tatălui, a mamei(toŃi seceraŃi de tuberculoză). Din fire nesigur, timid,doborât la 15 ani şi jumătate de durere şi speriat deresponsabilităŃile asumate, prost sfătuit de preceptorullui, ducele de Vanguyon (un tipic Tartuffe) – acesta eraregele FranŃei.
Înainte ca Maria Antonia să fie încredinŃată delegaŃieifranceze venite s-o întâmpine la frontieră, tânărul Goethe(20 ani) vizitase, împreună cu amicii, locul ceremoniei. S-a cutremurat văzând că tapiseriile pavilionuluireprezentau mitul Medeei! În mai, când s-a dus primadată la Paris să asiste la focurile de artificii, cca. 30persoane au murit strivite în înghesuială.
Au fost semne de rău augur pentru Marie-Antoinette?Dar de ce aceste „semne”, precum şi altele, au fost
consemnate atât de grijuliu?În timpul primilor 10 ani petrecuŃi la Versailles, Maria
Antonia trimitea mamei sale o scrisoare pe lună,informând-o despre familia regală şi alte lucruri careputeau avea utilitate externă, fără să bănuiască însă căambasadorul austriac o contrainforma pe împărăteasăasupra a tot ce încerca să-i ascundă fiica ei. Mânia MarieiTereza a fost teribilă, aflând că Delfina se lăsase implicatăîn războiul dus în umbră de fiicele lui Ludovic al XV-leacontra doamnei du Barry. (Dar s-a abŃinut, după câte ştiu,să-i scrie fiicei ei că ea însăşi avea nevoie de bunăvoinŃalui Ludovic al XV-lea pentru a trece, împreună cu Prusiaşi Rusia, la împărŃirea Poloniei!)
Du Barry, fără origine aristocratică, era mai frumoasăşi mai elegantă decât arhiducesa austriacă şi era ofavorită fericită prin dragostea pe care i-o arătasuveranul. Cred că acesta a fost ascendentul principal pecare franŃuzoaica de origine umilă l-a avut asupraarhiducesei. ObstinaŃia Mariei Antoaneta a durat 7 luni,la fiecare recepŃie sau ceremonie Curtea aştepta cusufletul la gură ca Delfina să facă un semn de bunăvoinŃă,dar ea a făcut prima şi răsunătoarea demonstraŃie denesocotinŃă. Păcat! Cât priveşte rezultatul vizitelorconjugale, a fost nevoie de 4 ani şi până la urmă deintervenŃia personală a împăratului Iosif al II-lea. Înaprilie 1777 acesta a sosit în FranŃa incognito pentru unsejur de şase săptămâni. I-a făcut o vizită Doamnei duBarry, considerând că „frumuseŃea este totdeaunaregină!” Avea stil acest prim născut al Mariei Tereza! Dareste ştiut că austriecii, spre deosebire de prusaci, au ştiutsă cultive galanteria.
Judecata noastră de astăzi trebuie să Ńină cont defaptul că într-o monarhie ereditară de drept divin, cumera cea franceză, funcŃia căsătoriei era garantareadescendenŃei, cu respectarea legii salice, pe baza virilităŃiiregelui şi a neprihănirii reginei. Nu aşteptase FranŃa 10ani pentru ca regina Caterina de Medici să-i dăruiascămoştenitori lui Henric al II-lea şi, 20 ani mai înainte, caAna de Austria să-l aducă pe lume pe Regele-Soare?
La 20 ani Ludovic August se străduia cu dăruire săînveŃe meseria de suveran, pe când Marie-Antoinette, la19 ani, respira plăcerea de a fi liberă în atmosfera deintimitate şi spontaneitate de la Petit Trianon,comportându-se precum „prinŃesa Diana” din secolulXX, deşi valorile din care se inspira ea nu eraudemocratice, adică cele care par modela conduitareginelor şi prinŃeselor din veacurile următoare. Spredeosebire de Curtea-scenă, loc de emulaŃie şi promovare,cercul privat al Mariei Antoaneta era un spaŃiu închis.
Încă de la sosirea în FranŃa, Marie-Antoinette vaîncerca o profundă antipatie pentru „numele scandalos”(Du Barry), cum îi scria mamei sale, fără să-şi închipuiecă doar peste câŃiva ani ea însăşi va deveni origineascandalurilor. Pe când „numele scandalos”, devenind„maîtresse en titre”, s-a simŃit obligată la o revizuire aopiniilor (cf. portretul pe care i l-a făcut Talleyrand în
, sugerând o comparaŃie cu aabatelui Prévost). În această revizuire, Jeanne s-a doveditla înălŃimea aşteptărilor francezilor, „stilul du Barry”anticipând cu cca. un deceniu idealul de frumuseŃefeminină, naturală şi rafinată totodată, senzuală şiinocentă în doze egale, care îşi va găsi, tot sub pensuladoamnei Vigée Le Brun, reprezentarea cea maiimportantă. (I-a făcut de 3 ori portretul doamnei duBarry, a reabilitat-o şi în sale.) Favorita şi-aîncheiat cariera în splendidul Petit Trianon, pe carecelebrul arhitect Gabriel îl ridicase pentru doamna dePompadour. Acolo se întâlnea Ludovic al XV-lea cu duBarry, acolo a simŃit el şi primele simptome ale bolii careavea să-l răpună – variola. Luându-şi rămas bun de la
Memorii Manon Lescaut
Memoriile
Jeanne, regele i-a hotărât să părăsească chiar a doua ziVersailles şi să se refugieze la castelul ducelui deAiguillon, prietenul lui; dar n-a Ńinut cont deînverşunarea Bisericii şi a propriei familii: la două ziledupă moartea regelui, o „lettre de cachet” (scrisoarepurtând sigiliul regal, cu valoare de ordin) o deporta pedu Barry la o mănăstire aflată la multe mile de Paris.După primele momente de disperare, du Barry s-aadaptat, chiar s-a făcut iubită de maici. PrinŃul de Ligné aintervenit pentru ea pe lângă Marie-Antoinette,prizoniera a fost autorizată să părăsească mănăstirea iarîn toamna anului următor Ludovic al XVI-lea i-a restituitbunurile. La numai 33 ani, foarte bogată şi mai frumoasăca oricând, contesa cea independentă a devenit o elevă alui Jean-Jacques Rousseau, ducând o viaŃă simplă,practicând filantropia, transformând castelul şiproprietatea Louveciennes în loc de pelerinaj pentrumulŃi străini iluştri. În cele din urmă, doamna du Barryva lega o lungă şi fericită relaŃie cu chipeşul duce deBrissac, admiratorul ei înfocat, iar la izbucnireaRevoluŃiei, generoasă ca totdeauna, s-a dedicat ajutorăriiprietenilor, ba chiar şi a familiei regale care o tratase atâtde sever odinioară. La începutul anului 1791 i-au fostfurate celebrele diamante (pasiunea pentru bijuterii a fostcea mai puternică din viaŃa ei); ca să le recupereze acălătorit de mai multe ori în Anglia, ceea ce a făcut-osuspectă în ochii autorităŃilor revoluŃionare; ele au Ńesut oreŃea deasă de bănuieli şi calomnii iar în septembrie 1793au aruncat-o în închisoare.
Adusă în faŃa Tribunalului revoluŃionar, transferată laConciergerie, procesul a montat întregul trecut împotrivaei, astfel că procurorul a putut perora: „Lovind într-oMesalină vinovată de conspiraŃie împotriva patriei, nu
numai că veŃi răzbuna Republica pentru ofensele ce i-aufost aduse, dar veŃi smulge din rădăcini un scandalpublic şi veŃi afirma domnia moralei”. Procurorul era unvisător romantic, cu siguranŃă. Sau un demagog.
Ca fată din popor, Jeanne n-a încercat vreun orgoliuaristocratic, astfel că în „căruŃa morŃii”, precum şi în faŃaghilotinei va izbucni în urlete sfâşietoare, implorândmulŃimea oribilă ce o înconjura. Lipsă de demnitate? Maicurând pierderea definitivă a oricărei speranŃe: îndimineaŃa execuŃiei, judecătorii i-au promis graŃierea,dacă divulgă locul unde a ascuns bijuteriile; timp de 3ore, nefericita a înşirat ascunzătorile...
oamna Vigée Lebrun, tot o fiică a Stării a Treia, areînsă o altă opinie: „Între atâtea femei pe care le-am văzutpierind în acele zile teribile, ea singură n-a reuşit săreziste cu fermitate la vederea eşafodului [...] Din aceastăcauză sunt mai convinsă că dacă victimele acelor vremuride detestabilă memorie n-ar fi avut nobilul orgoliu de amuri cu curaj, teroarea ar fi încetat mult mai devreme”(apud Benedetta Carieri, op. cit.).
Prin contrast, cupletele satirice şi acuzaŃiile care vorsta la baza legendei întunecate a Mariei Antoanetaproveneau chiar de la Versailles (contele de ProvenŃa,primul în ordinea succesiunii la tron, contele de Artois,care avea deja un moştenitor, ş.a.). Când, în 1781, Marie-Antoinette, după naşterea primei fetiŃe, a adus pe lumemult doritul Delfin, răul era deja făcut iar „afacereacolierului” (bijuterie unică în lume, compusă din 647diamante) a pus în lumină imprudenŃa reginei în materiede simpatii şi antipatii. „Majestatea regală” s-a spart încioburile unui roman-foileton, cu protagonişti – o regină,un cardinal, un mag şi o aristocrată decăzută. Episodul
D
nu poate suporta comparaŃie cu povestea Anei de Austriaşi a ducelui de Buckingham.
Printr-o tragică ironie a soartei, orgolioasa prinŃesăhabsburgică a luat în imaginarul colectiv locul lăsat deamantele regale, care Ńinuseră atâtea decenii prim-planulscenei. Dublă tragică ironie a soartei, pentru că aceastăfuzionare prin intermediul pornografiei a
înanii când Marie-Antoinette suferea o transformareprofundă, descoperind fericirea dragostei materne.Naşterii fetiŃei – Madame Royale – i-a urmat, în 1781,naşterea Delfinului; în 1785 s-a născut ducele deNormandia iar în 1786 cea de a doua fetiŃă, care a muritdin leagăn. Maternitatea a reconciliat-o pe Marie-Antoinette cu căsătoria şi cu soŃul ei dar în 1774 întâlnisedeja marea ei iubire: prea frumosul gentilom suedez AxelFersen. În 1779 Marie-Antoinette i-a arătat un intereseexplicit, dar el s-a lăsat cucerit abia în 1783, după trei anipetrecuŃi în America, unde a luptat în rândurile armateifranceze şi în favoarea Rebelilor, dând astfel încă odovadă de devoŃiune pentru „sa reine”, de care nu aveasă se dezică niciodată. Epilogul acestei iubiri
Am ajuns la capătul poveştii depănate cu înŃelegereacă monarhia absolută, autoritatea monarhică, obedienŃasupuşilor au fost pentru Marie-Antoinette adevăruri decredinŃă, făcând parte, s-ar putea spune, din zestrea eigenetică. Literatura pamfletară antimonarhică nu seînşelase: această „t
ăratul Iosif al II-lea) a fost cea mai inflexibilăapărătoare a convingerilor unei ordini tradiŃional-monarhice, deci un adevărat duşman al RevoluŃiei. Înaceastă realitate, deloc simbolică, firul vieŃii „regineinedorite” s-a împletit cu funia revoluŃionară, atât decomplex, atât de convulsiv, demonstrând în faŃaîncercării supreme, la care nici o suverană franceză n-afost supusă vreodată, virtuŃile reginelor exemplare dintradiŃia iudeo-creştină.
Benedetta Carieri în cartea invocată merge şi maideparte, considerând că între zidurile închisorii Temple„Marie-Antoinette a încarnat perfect, împreună cu soŃulşi copiii, modelul familiei creştine”.
La patru şi jumătate dimineaŃa, în ziua când a fostghilotinată, Marie-Antoinette scria unei cumnate: „Sperca fiul meu să nu uite niciodată ultimele cuvinte aletatălui său: «Să nu încerci vreodată să răzbuni moarteamea» [...] Mor în religie catolică, apostolică şi romană,religia părinŃilor mei, şi îi cer deci cu sinceritate iertare luiDumnezeu pentru toate greşelile pe care le-am comis decând sunt pe pământ. Sper ca în bunătatea lui să semilostivească şi tot astfel să-şi dea acordul pentruprimirea sufletului meu, în îndurerarea şi bunătatea lui”.
retoriciicontestării politice retorica moralistăcu a avut loc tocmai
l-amprezentat deja.
ête au vent” (cum o numea fratele ei,împ
(FACSIMIL)
Citatul în facsimil este pentru a-mi convingecititorii/cititoarele că reginele, cu vieŃile lor predeterminate şipredestinate, sunt efemere, pe când mamele sunt perpetue.
Şi mai adaug o ultimă scuză-mărturisire. Nu-i adevărat căfilosofia istoriei nu serveşte la nimic. Nu poate împiedicanefericirea, desigur, dar contribuie la fericire. Nu transformălumea, desigur, şi nici nu pretinde acest lucru, dar poateschimba viaŃa.
Căci viaŃa este în întregime de partea Cuvântului, adiscursului şi a imaginarului şi nu există viaŃă mai adevăratădecât cea visată.
Filosofia acestui eseu istoric este adevărul visului meudespre Marie-Antoinette, o „filosofie” care nu mă poate ocrotide nenoroc, nici dispensa de suferinŃă. Dar mă poate învăŃa ofărâmă de fericire, care nu-i o chestiune de şansă, nici uncadou al destinului, o absenŃă sau o simplă negare a nefericirii.
Fericirea nu-i un fapt, nici o stare, aşa cum sunt nefericireaşi nenorocul. La limită – fericirea nu există. Prin urmaretrebuie s-o inventăm mereu, totdeauna. Scriind acest eseu, laîndemnul şi cu ajutorul Treimii sfinŃitoare, mi-am inventatfărâma mea de fericire în Anno Domini 2009.
În privinŃa textului de faŃă (întrerupt, reluat, încurcat,recroit) autoarea are luciditatea că, din punct de vedere alcriteriului adevărului, un discurs literar este acceptat dinmomentul când produce un sens al lumii pentru emiŃător.
Altfel spus (şi poeŃii o ştiu mai bine), când acest discursdobândeşte proprietăŃi auto-seducătoare. Căci unanimitatea degusturi nu se cucereşte prin logică pură, nici prin forŃă deconvingere, ci prin virtuŃi seducătoare, ca şi frumosul în genere.Şi tocmai pentru că se confundă cu frumosul, adevfărul(inclusiv cel istoric) este estetic. Din această perspectivă suntposibile atât reversibilitatea, cât şi ieversibilitatea timpului,conform legăturilor dintre aceste categorii şi conform clipelortrăite de autor.
La începutul secolului XXI,adevărul istoric permite o nouăreprezentare a lumii, nici superioară, nici în continuarea celorprecedente, ci diferită. Sensul şi forma acestei reprezentări esteadevărul, faŃetele lui multiple crează condiŃia supravieŃuirii,adică a admiterii divesităŃii lumii şi a gândirii. ReflecŃie carepoate părea cititorului prea generală sau prea ambiŃioasă, înorice caz inutilă în elaborarea unor sinteze istorice pentruumanitatea care îşi are sursa în străfund de ritualuri magice şitrebuie să confere sens crizelor actuale.
Aceste crize sunt şi ele finite, ca şi istoria, pentru oamenirămânând obligaŃia de aiubi viaŃa şi de a nega moarteasufletului, lăsându-se conduşi numai de Blândul şi BunulPăstor.
gîndul şi lumeaMarie-Antoinette
( )Post scriptum VI
Natalia CANTEMIR
August 1020
poezia lumii, poezia în lume
prezentare şi traduceri - Valeriu STANCU
Considerat unul din cei maimari dramaturgi eg
preaprin
enciclopedii
între care
, prezentat pe scenaTeatrului Trianon din Paris, în 1996. A publicat mai multevolume de nuvele (patru, cred) ,trad
Mohamed Salmawy e
.
,oroanei în Belgia, în 2008. În Ghana, la Accra, în anul 2009, a
primit Premiul Scriito
,ivalului, am
primit de la Cairo un pachet în care se aflau cîteva dinvolumele lui Mohamed Salmawy. Romanul
saului David.
La pornirea noului an
Într-oIar eu sunt în întregime înecatSub valurile iubirii.Gura ta e sîngerul unei flori,
oriu...
În plasa iubirii.Iubirea ta în inima mea
***o, Hapy,
ZCare apari la orizontCa zorii unei noi zile
,
iptenicontemporani, MohamedSalmawy s-a născut la Cairo înurmă cu 65 de ani (nu amgăsit data lui de naştere
, dar mi-a mărturisitel că e cu cinci ani mai în vîrstădecît mine). În prezent estePreşedinte al UniuniiScriitorilor din Egipt şi SecretarGeneral al Uniunii ScriitorilorArabi. E prezentat peste tot(adică şi în sursele tipărite şi încele electronice) ca „o figură deprim-plan al scenei literarearabe”. Aşa şi este. A scris 12piese de teatru,
(l'Harmattan, 2003) şiaceasta din urmă fiind ă
şi un roman,us şi acesta din arabă în franceză şi apărut în 2009 la
editura Ecriture. tradus, publicat, jucatmai ales în Statele Unite ale Americii şi în FranŃa, dar şi în Ńarasa e un răsfăŃat al editurilor şi al scenelor teatrale
E fondator şi redactor-şef al ziarului de limbă franceză. A fost numit Chevalier des Lettres et des Arts în
1995 în FranŃa, Mare OfiŃer în Italia în 2006 şi Comandor alC
rilor Africani. Eu l-am cunoscut laînceputul acestei veri la cea de a IX-a ediŃie a FestivaluluiInternaŃional de la Neptun. Am„pactizat”, nu doar în numele literaturii, ci şi în cel al muziciifranceze pe care, pare-mi-se, o iubim amîndoi la fel de mult.Altfel, probabil, nu am fi cîntat împreună pe terasele de peplajă , tulburătorul şlagăr al lui Aznavour,cîntăreŃul care, din cînd în cînd îi este oaspete la ferma sa depe Nil. La puŃină vreme de la încheierea Fest
mi-a plăcut atît de mult, încît am primit permisiunea autoruluide a-l traduce şi publica şi în limba română. „Bine-bine – văveŃi întreba – dar ce caută acest dramaturg şi prozator într-opagină dedicată poeziei?” Răspunsul este foarte simplu : amgăsit în prozele incluse în volumul (Al-Dar Al-Masriah Al-Lubnaniah) atîta lirism, încît am socotit cămerită să traduc măcar cîteva fragmente. Cufundîndu-mă înfrumuseŃea simplă a celor zece papirusuri, m-am simŃit la felde tulburat ca atunci cînd am citit
Între femei eşti cea mai frumoasăNu ai asemănareEşti steaua strălucindă
Eşti picăturabinecuvîntată zi de revărsare a apelor...
Sînul tău e o smochină proaspătăŞi fruntea ta un inel de ivIar eu, eu sunt o gîscă sălbatică,Căzută din senin
Seamănă cu o trestie în inima vînturilorCare pot să o smulgă şi să o poarte în zborDintr-o grădină în altaPînă în abisurile iubirii.
Priveşte-eu al revărsărilor binecuvîntate
Ce seamănă şi mai multe bunătăŃiŞi răspîndeşte abundenŃa.Priveşte-i prospeŃimea pielii,Cu privirea ea te subjugăTe vrăjeşte cu vorbele de pe buzele ei născute.
La dernière danse de Salomé /Ultimul dans al Salomeei Les Chaînes
Perles de colère
Perles de colère
Dix papyrus égiptiens
Psalmii
/ LanŃurile
Cîntarea Cîntărilor
Floarea veşniciei
Al-Ahram Hebdo
Zile şi NopŃi de Literatură
La Bohême
Gîtu-
Decît plantele nobile.
.
Numai ea poate fi logodnica Nilului.***
A coborît în apenecat-o.
Era ca o stea scînteind în ceruri
Iar pletele-i plutinde
***
Apropie-te de surioara ta
Pe mine, lumina ta pe care ai iubit-o
Medicii, prietenii, oamenii
Numai frumoasa mea nu vineDe nimeni nu am nevoieNumai e
***Eu sunt iubita taCu talia
În care cu mîinile tale ai plantat
Privindu-te,
Binecuvîntarea norilor
Cît de frumos este malul fluviuluiÎn clipa întîlnirii noastre
Aud în sunetul vocii taleCorzile harpei
ele naiului de bucurie plin.***
Penele sale sunt
Ca vîntul
Spre a se avînta acoloDeparte de voi, f
i lung de marmură esteIar păru-i mai minunat
BraŃele ei sunt mai frumoasechiar decît strălucirea aurului,Straiul învălurat pînă în josul spatelui.Ea seduce pămîntulatunci cînd îl calcă-n picioareNu e doar nobilă, ci şi sveltă şi elegantă,O încîntare a privirii, vocea îi este blîndăEa e soarele zilelor şi luna nopŃilor
Iubita mea neînchipuit de frumoasăAcolo zace pe malurile lumii subpămîntene
Şi valurile au îE iubita perfectăCe n-are asemănare
Ca o piatră s-a cufundat în adîncul apelor
Rătăcesc în toate părŃile de valuri purtate.
Nu te mai vădPe tine cel a cărui inimă e plină de dorinŃăOchii te cautăVino spre cea pe care o iubeşti
Tu a cărui inimă a încetat să batăCu nestinsă patimă te chemIar plînsul meu se înalŃăCa să se facă auzit pînă în ceruriDar tu, tu nu mă asculŃi
Fără să fi iubit vreodată pe altcinevaIubitul meu pentru veşnicie.
Bolnav mă culc în sălaşul meuFără motive de boală
Vin să mă vadă
a ştie de ce sufărDoar ea singură mă poate vindeca.
zveltă şi subŃireŞi cu îmbătător parfum.Eu sunt grădina
Flori şi busuioc.
Văd frumuseŃea cerului
Şi strălucirea lunii.
Cînd mîna mea se culcă în căuşul palmei taleTrupul mi se linişteşte iar inima se-agită.Mergînd împreună
Şi-Ńi răspund cu sunet
Ca şoimii,Se înalŃă acum spre ceruri
pene de gîşteSpre înălŃimi zboară acumŞi îmbrăŃişează cerulCa păsările îndrăzneŃe
Urcă tot mai sus, tot mai sus
iinŃe umane.
Sarcofagul înghiŃit de mare
Doisprezece palmieri de aur
Rău n-am făcut niciodatăOameni n-am năpăstuit
-am furat bunurile unui sărmanimănui nu i-am cauzat suferinŃă
N-am măsurat cu talgere măsluite
N-am alungat animalele de pe păşuneN-am pus în grădini capcane pentru păsări
Sunt neprihănit... Sunt neprihănitihănit... Sunt neprihănit
Încredere să n-ai nici în prieten, nici în frateSecretul tău nimeni să nu-l afleDarnic am fost cu cel sărmanPe cel mic l-am înălŃat
Pe cel aflat în mizerie l-am hrănit.
E acelaşi care a ridicat oamenii împotriva meaE cel căruia i-am întins mîna
Trec prin faŃa porŃii iubitului meuşi o găsesc baricadată.E seară.
în poartă, dar nimeninu răspunde
tăiaa ofrandă pentru lacăt
O gazelă pentru pragul uşiiŞi o gîscă pentru mînerul ei.
Îi voi oferi fraŃilor noştri, tîmplariiPentru ca ei să facă un lacăt din răchităŞi o uşă dinAstfel, îndrăgostitul va găsi la sosirea saPoarta celui iubit deschisăŞi acesta nu va fi dispărutVoi vedea prin uşă umbra celui iubit
Sunt ani de cînd tot baŃi la uşa meaiubitule, acesta nu e sălaşul meu
ului slăbitÎnsă acolo sufletul meu în aşteptareTe va reîntîlni într-o bună ziCînd tu nu va mai trebui să baŃi în porŃi.
Astăzi moartea îmi stă în faŃăCum stă vindecarea în faŃa bolnavului,Ca prima ieşire după boală
rtea e în faŃa mea
Ca un om ce s-ar transforma într-o pînzăÎmpinsă de aprige vînturiSpre portul salvăriiAzi moartea e în faŃa mea
Care-l poartă pe om pînă la marginile beŃiei.Azi moartea e în faŃCa un drum curăŃat
luptătorului după bătăliePentru ca el să ajungă în sfîrşitDupă nenumărate suferinŃeÎn casa lui calmă şi senină.
Nu l-am blestemat pe DumnezeuNNNimeni n-a murit de foame din cauza meaNimeni n-a plîns din cauza meaN-am ucisN-am comis adulter
N-am luat laptele de la gura copiilor
Nu am spurcat apele Nilului
Sunt nepr
Pe cel orfan l-am crescut
Dar cel care s-a înfruptat din hrana mea
E cel care a stîrnit zavistie în jurul meu.
Bat
Voi un taurC
Cei mai buni tauri ai mei
bambus.
În zorii zilei
Dar,Ci doar odihna trup
.Azi moaCa mireasma de mosc
.
Ca suavul parfum al florii de Lotus
a mea
Care-i spune „bine-ai venit!”
Vipera în nisipuri ascunsă
TristeŃile lui Khufu
Vin, sînge şi revoltă
RedacŃia Ńia:
şi webdesign
şi administra
Tel./fax:
şi
Tehnoredactare computerizat
str. Gh. I. Brătianu nr. 22. Ia
Florin
S.C. PRINT MULTICOLOR
S.R.L
Str. Bucium nr. 34 Ia
şi
0232 262140
e-mail: cronica iasi
I.S.S.N. : 2240-4560
ŞOVA
şi
_ @yahoo.comCont RO43RNCB3200000259200001
deschis la B.C. Ia
ă
Tiparul:
Revista
Biblioteca Jude acu sprijinul
Consiliului Jude
este editatŃia Cultural
Ńe n"Gh. Asachi" Ia
Ńean Ia
ă de
Funda ă Cronica
ăşi
şi
şi
RedactorRedactor-şef adjunct:Secretar general de redacŃie:Redactori coordonatori: ,
-şef:
Redactori pentru străinătate: (Belgia); (Canada);(ElveŃia); (FranŃa); ,
(Germania); (Israel); (Mexic)
Valeriu STANCU
ĂNESCU
Pierre Yves SOUCY H l ne DORION
Maria Rosaria VALENTINI Denis EMORINE Emil CIRA Christian W.
SCHENK Shaul CARMEL Sanda RACOTTA
Bogdan Mihai MANDACHE
Mariana STANCU
Mihai BATOG BUJENIłĂ Paula BĂLAN, Alexandru DanCIOCHINĂ, Valentin CIUCĂ, Daniel CORBU, Simion BOGD , CătălinTURLIUC
é è
Casa de Presă şi Editură CRONICA
http://revistacronica.wordpress.com5 9 4 8 4 1 9 0 0 0 0 1 1 80
Mohamed Salmawy (Egipt)
