05 august 2011

VINERISÃPTÃMÂNA A XVIII-A DE PESTE AN

InvitatoriulV. Doamne, deschide-mi buzele.R. ªi gura mea va vesti lauda ta.Ant. Bun este Domnul, binecuvântaþi numele lui.

Psalmul 94 (95)

Chemare la preamãrirea lui DumnezeuÎndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putemzice: „Astãzi!” (Evr 3,13).

1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului,sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre!

2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudãºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim!

3 Cãci mare Dumnezeu este Domnulºi mare împãrat peste toþi zeii;

4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântuluiºi ale lui sunt înãlþimile munþilor;

5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o,ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul.

6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa luiºi sã îngenunchem înaintea Domnului,

creatorul nostru,7 cãci el este Dumnezeul nostru,

iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte,turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte.

8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui:„Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu;

9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri,m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.

10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta;de aceea am zis:

Este un popor cu inima rãtãcitã,11 nu au cunoscut cãile mele;

de aceea am jurat în mânia mea:Nu vor intra în odihna mea!”

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh.Precum era la început, ºi acum, ºi pururea,

ºi în vecii vecilor. Amin.Ant. Bun este Domnul, binecuvântaþi numele lui.Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã

Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor

V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu.R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.


ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.

IMNUL

Doamne, Creatorul lumii, slava Tatãlui rãsfrântãPeste noi, ne fii alãturi cu iubirea ta preasfântã.Sã rãmânã fãrã tine, cine oare nu se teme?Pentru noi ar fi acesta cel mai greu dintre blesteme.Inimile ne sunt pline de lumina ce ne vineDe la Duhul Sfânt, cel care e trimis mereu de tine.Uºa inimilor noastre, Doamne, tu mereu ne-o-nchide,Sã nu intre-n ea duºmanul cu capcanele-i perfide.Ne-ameninþã fãrã preget a pãcatului stihie;Mila ta ºi îndurarea peste noi mereu sã fie.Paºii noºtri ni-i conducã legea ta ºi mâna-þi blândã,Sã nu facem niciodatã fapte demne de osândã.

Vineri, sãptãmâna a XVIII-a de peste an2

O, Cristoase, îþi aducem jertfa buzelor curate;Rugãciunea de-nchinare, tu primeºte-o, împãrate.Tatã veºnic, de asemeni, îþi aducem fiecare,Ca ºi þie, Duh Preasfinte, sfânt prinos de închinare.

Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Sã nu mã pedepseºti, Doamne, în furia ta.

Psalmul 37 (38)

Rugãciunea umilã a pãcãtosului aflat în primejdieToþi cunoscuþii lui stãteau departe (Lc 23,49).

I2 Doamne, sã nu mã mustri în mânia ta *

ºi sã nu mã pedepseºti în furia ta.3 Cãci sãgeþile tale s-au înfipt în mine *

ºi mâna ta apasã peste mine.4 Nimic nu este sãnãtos în trupul meu

în faþa mâniei tale,†ºi nu este pace în oasele mele *din cauza pãcatelor mele.

5 Cãci fãrãdelegile mi-au acoperit capul, *ca o povarã prea grea pentru mine.

Ant. Sã nu mã pedepseºti, Doamne, în furia ta.

Ant. 2 Doamne, în faþa ta e toatã dorinþa mea.

II6 Au putrezit ºi s-au înveninat rãnile mele *

din pricina nebuniei mele.7 M-am încovoiat ºi m-am gârbovit cu totul; *

toatã ziua umblu în mâhnire.8 Rãrunchii îmi sunt cuprinºi de febrã *

ºi nu mai e nimic sãnãtos în trupul meu.

Oficiul lecturilor 3

9 Sunt frânt ºi istovit cu totul, *strig din cauza zbuciumului inimii mele.

10 Doamne, în faþa ta e toatã dorinþa mea *ºi suspinul meu nu-þi este ascuns.

11 Inima mi se zbate, m-au pãrãsit puterile *ºi mi-am pierdut chiar ºi lumina ochilor.

12 Prietenii ºi cunoscuþii se îndepãrteazãdin cauza rãnii mele, *

ºi rudele mele stau deoparte.13 Cei care vor sã-mi ia sufletul îmi întind curse, †

cei care-mi vor rãul vorbesc de pieirea mea, *ºi vicleºuguri pun la cale ziua întreagã.

Ant. Doamne, în faþa ta e toatã dorinþa mea.

Ant. 3 Îþi mãrturisesc fãrãdelegea; sã nu mã pãrã-seºti, Doamne, mântuirea mea.

III14 Iar eu, ca un surd, nu iau aminte *

ºi sunt ca un mut ce nu-ºi deschide gura,15 ca omul ce nu aude *

ºi nu iese rãspuns din gura lui.16 Pentru cã în tine, Doamne, mi-am pus speranþa, *

tu îmi vei rãspunde, Doamne, Dumnezeul meu!17 Spuneam, de fapt: „Sã nu râdã de mine

când mi se clatinã piciorul, *sã nu se ridice cu mândrie împotriva mea”.

18 Sunt gata sã mã prãbuºesc *ºi durerea înaintea mea este pururea.

19 Cãci eu îmi mãrturisesc fãrãdelegea *ºi mã înspãimânt de pãcatul meu.

20 Duºmanii mei sunt plini de viaþã ºi sunt puternici *ºi s-au înmulþit cei care mã urãsc fãrã motiv.

21 Ei îmi rãsplãtesc binele cu rãu *ºi mã acuzã pentru cã eu caut binele.

22 Sã nu mã pãrãseºti, Doamne; *Dumnezeul meu, sã nu te îndepãrtezi de la mine!


23 Grãbeºte-te sã mã ajuþi, *Doamne, mântuirea mea!

Ant. Îþi mãrturisesc fãrãdelegea; sã nu mã pãrãseºti,Doamne, mântuirea mea.V.Au slãbit ochii mei de dorinþa mântuirii tale.R. ªi dupã cuvintele dreptãþii tale.

LECTURA ÎNTÂI

Din cartea profetului Osea 2,4.8-26Israelul, pedepsit pentru infidelitatea sa

faþã de Dumnezeu, se va întoarce la Dumnezeu Aºa spune Domnul:4 „Condamnaþi-o pe mama voastrã;osândiþi-o, pentru cã ea nu mai este soþia meaºi eu nu mai sunt bãrbatul ei;sã îndepãrteze de la ea podoabele desfrânãrii ei.8 De aceea, iatã cã-i voi astupa drumul cu mãrãcini,voi ridica zid, ca ea sã nu-ºi mai afle cãrãrile sale;9 va umbla dupã amanþii sãi, dar nu-i va mai ajunge,îi va cãuta, dar nu-i va mai gãsi, ºi atunci va spune:«Mã voi duce ºi mã voi întoarce la primul meu bãrbat,pentru cã atunci îmi mergea mai bine decât acum».10 Ea a recunoscutcã eu îi dãdeam grâul, vinul ºi untdelemnulºi i-am înmulþit argintul ºi aurulpe care l-a folosit pentru Baal. 11 De aceea, îmi voi lua iarãºi înapoi grâul la vremea luiºi vinul la vremea lui,ºi îmi voi ridica iarãºi de la ea lâna ºi inul,pe care i le dãdusem ca sã-i acopere goliciunea. 12 ªi acum îi voi descoperi ruºinea înaintea amanþilor eiºi nici unul n-o va scoate din mâna mea. 13 Voi face sã înceteze toatã bucuria ei,sãrbãtorile ei, lunile ei noi, zilele ei de odihnãºi toate sãrbãtorile ei. 14 Îi voi pustii ºi viile, ºi smochinii, despre care zicea:«Aceasta este plata pe care mi-au dat-o amanþii mei!»


Le voi preface într-o pãdureºi le vor mânca fiarele câmpului. 15 O voi pedepsipentru zilele când aducea jertfã Baalilor,când se împodobea cu veriga din nas, cu salba ei,ºi alerga dupã amanþii ei,dar de mine uita, zice Domnul. 16 De aceea, o voi atrage la mine,o voi duce în pustiu ºi-i voi vorbi la inimã; 17 acolo îi voi da înapoi viile ºi din Valea Acor voi face o poartã a speranþei. Acolo mã va urma ca în vremea tinereþii ei, ca în ziua în care a ieºit din þara Egiptului”. 18 Aºa spune Domnul: „În ziua aceea, tu mã vei numi: Mirele meu ºi nu-mi vei mai spune: Stãpânul meu.19 Voi scoate din gura ei numele Baalilor,ca sã nu se mai aminteascã de numele lor. 20 În ziua aceea, voi încheia pentru eiun legãmânt cu fiarele câmpului,cu pãsãrile cerului ºi cu târâtoarele pãmântului,voi sfãrâma din þarã arcul, sabia ºi orice armã de rãzboiºi-i voi face sã locuiascã în liniºte.21 Te voi logodi cu mine pentru totdeauna; te voi logodi cu mine în dreptate ºi judecatã,în iubire ºi îndurare; 22 te voi logodi cu mine în fidelitateºi vei cunoaºte cã eu sunt Domnul!23 În ziua aceea, voi rãspunde, zice Domnul,voi rãspunde cerurilor, ºi ele vor rãspunde pãmântului; 24 pãmântul va rãspunde grâului,vinului ºi untdelemnului,ºi acestea îi vor rãspunde lui Izreel. 25 O voi planta pe ea în þarã pentru mineºi mã voi milostivide aceea care se cheamã Lo-Ruhama;26 iar celui care se cheamã Lo-Ami îi voi spune:«Tu eºti poporul meu!»ªi el va rãspunde: «Tu eºti Dumnezeul meu!»”


RESPONSORIUL Ap 19,7b.9a; Os 2,22R. A început nunta Mielului, mireasa lui s-a pregãtit.

* Fericiþi cei chemaþi la ospãþul de nuntã al Mielului.V. Te voi logodi cu mine în fidelitate, ca sã cunoºti

cã eu sunt Domnul. * Fericiþi.

LECTURA A DOUA

Din Cântecul spiritual al sfântului Ioan al Crucii, preot(Red. A, str. 38)

Te voi logodi cu mine pentru totdeaunaSufletul unit ºi transformat în Dumnezeu trãieºte în

Dumnezeu ºi prin Dumnezeu ºi reflectã spre el acelaºiimpuls vital pe care el i-l transmite. Cred cã este ceeace a voit sã spunã sfântul Paul când a scris: Cã voi sunteþifii este dovadã faptul cã Dumnezeu l-a trimis în inimilevoastre pe Duhul Fiului sãu, care strigã: Abbà, Tatã(Gal 4,6), lucru care li se întâmplã celor desãvârºiþi.

Nu trebuie sã fie considerat imposibil ca în suflet sãaibã loc un lucru atât de sublim. Atunci când Dumnezeuîi dã harul sã ajungã sã fie deiform ºi unit cu PreasfântaTreime, el devine Dumnezeu prin participare. Atunci însuflet devine posibilã o altã viaþã intelectualã, cunoscã-toare ºi iubitoare, realizatã în Sfânta Treime, în unirecu Sfânta Treime ºi asemenea celei din Sfânta Treime.Totuºi, acest lucru se întâmplã numai prin comunicare,pentru cã întotdeauna Dumnezeu este cel care realizeazãtot ceea ce se verificã în suflet.

Cum are loc acest lucru nu se poate ºti ºi nici nu sepoate exprima. Se poate numai arãta cã Fiul lui Dum-nezeu ne-a obþinut o stare atât de sublimã ºi ne-a meritatsã putem fi copii ai lui Dumnezeu ºi a cerut acest lucrude la Tatãl, spunând: Pãrinte, vreau ca ºi cei pe care mii-ai dat sã fie cu mine acolo unde sunt eu (In 17,24),adicã, prin participare, sã împlineascã în noi aceeaºilucrare pe care eu o îndeplinesc prin naturã. A mai spus:Nu mã rog numai pentru aceºtia, ci ºi pentru cei care


prin cuvântul lor vor crede în mine: ca toþi sã fie una.Dupã cum tu, Tatã, eºti în mine ºi eu în tine, ca ºi ei sãfie una în noi, pentru ca lumea sã creadã cã tu m-aitrimis. Gloria pe care mi-ai dat-o, eu le-am dat-o lor,ca sã fie una, dupã cum noi una suntem. Eu în ei ºi tuîn mine, ca sã fie desãvârºiþi în unire, încât sã cunoascãlumea cã tu m-ai trimis ºi i-ai iubit pe ei aºa cum m-aiiubit pe mine (In 17,20-23).

Aºadar, Dumnezeu le-a comunicat aceeaºi iubire caFiului, ºi aceasta nu în mod natural, ca Fiului, ci prinunire ºi prin transformare de iubire. Fiul îi cere Tatãluica cei aleºi sã fie una, nu ca esenþã ºi naturã unicã, aºacum sunt Tatãl ºi Fiul, ci în sensul unei uniri de iubire,aºa cum Tatãl ºi Fiul trãiesc în unitatea Iubirii. De aceea,sufletele au, prin participare, aceleaºi bunuri pe care leare Dumnezeu prin naturã. În virtutea acestui lucru, elesunt cu adevãrat Dumnezeu prin participare, asemeneacu el ºi tovarãºele sale.

De aceea, sfântul Petru spune: Har vouã ºi pace dinbelºug, prin cunoaºterea lui Dumnezeu ºi a lui CristosIsus, Domnul nostru. Puterea sa dumnezeiascã ne-adãruit toate cele necesare spre viaþã ºi evlavie, princunoaºterea aceluia care ne-a chemat prin mãreþia ºiputerea sa. Prin acestea ne-a dat promisiunile lui mariºi preþioase, pentru ca astfel sã deveniþi pãrtaºi la fireadumnezeiascã (2Pt 1,2-4). Sufletul este pãrtaº de Dum-nezeu, îndeplinind în el lucrarea Preasfintei Treimi, înmodul descris deja, în virtutea acelei uniri care acum îlleagã numai în mod imperfect de Cel Preaînalt, dar înviaþa cealaltã îl va lega de el în mod absolut. Totuºi,sufletul, ajuns la aceastã stare, experimenteazã o bucurieimensã ºi de neexprimat.

O, suflete create pentru vârfuri aºa de înalte ºi chematela ele, ce faceþi? Cu ce anume vã întreþineþi? O, orbirevrednicã de milã a fiilor lui Adam! Aþi vrea sã fiþi orbiînaintea unei lumini aºa de mari ºi surzi în faþa uneivoci atât de puternice?


RESPONSORIUL 1In 3,1.2b

R. Vedeþi câtã iubire ne-a dãruit Dumnezeu Tatãl: * Sãne numim copii ai lui Dumnezeu. ªi suntem.V. ªtim cã, atunci când se va arãta, vom fi asemenea

lui, pentru cã îl vom vedea aºa cum este. * Sã ne numim.

Rugãciunea de încheiereFii alãturi, Doamne, de slujitorii tãi ºi aratã-le celor

care te implorã bunãtatea ta nemãrginitã; ei sunt mân-dri sã te recunoascã drept Creator ºi Conducãtor: reînno-ieºte ºi pãstreazã în ei harul tãu, ca sã-þi fie plãcuþi pururi.Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiindDumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, înunire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.

Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:Sã-l binecuvântãm pe Domnul.R. Mulþumim lui Dumnezeu.

LaudeleV. Dumnezeule, vino în ajutorul meu.R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.



IMNUL

Doamne-n ceruri nu atârnã candelabre de cristale;E destulã strãlucire ºi lumina feþei tale.Totul vine de la tine; cu puterea-þi creatoare,Ai zidit întreaga lume ºi-ai aprins lumina-n soare.S-au stins stelele de cearã de pe bolta sângerândã,Aurora prevesteºte marea soarelui izbândã.Întru lacrimi de durere ni se naºte ziua nouã,Ele cad ºi-aºtern pãmântul cu un strat curat de rouã.S-a eliberat vãzduhul de-ale nopþii bezne sumbre,Soarele i-a smuls veºmântul cel þesut din triste umbre.

Laudele 9

Astrul zilei din tãrie lui Cristos i-a dat un nume,Cãci Cristos a pus pe fugã întunericul din lume.Tu, Luminã a luminii, zi a zilelor, tu, care,Existând din veºnicie, nu cunoºti vreo înserare,Dumnezeu atotputernic, lumea o zideºti ºi iarãÎn neantu-i dinainte, dacã vrei, o faci sã piarã.Doamne, Unule-Nãscutul, ce-ai luat asuprã-þi lutul,De cinstire ºi mãrire îþi aducem azi tributul.Slavã Tatã, ce-n tãrie, în vecie nu te clatini,Slavã Duhule, þi-aducem dupã legi ºi dupã datini.

Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Inima cãitã ºi smeritã, Dumnezeule, n-odispreþui.

Psalmul 50 (51)Miluieºte-mã, Dumnezeule

Înnoiþi-vã spiritul minþii voastre ºi îmbrãcaþi-vã cu omulcel nou! (Ef 4,23-24).

3 Ai milã de mine, Dumnezeule,dupã marea ta bunãtate, *

ºi, dupã mulþimea îndurãrilor tale,ºterge fãrãdelegea mea.

4 Spalã-mã cu desãvârºire de nelegiuirea mea *ºi curãþã-mã de pãcatul meu.

5 Cãci recunosc fãrãdelegea mea *ºi pãcatul meu stã pururi înaintea mea.

6 Împotriva ta, numai împotriva ta am pãcãtuit, *ºi ce-i rãu înaintea ta am fãcut.

De aceea tu eºti drept în sentinþele tale *ºi nepãrtinitor în judecãþile tale.

7 Cãci, iatã, în nelegiuire m-am nãscut *ºi în pãcat m-a zãmislit mama mea.

8 Dar tu iubeºti adevãrul în adâncul inimii, *fã deci sã pãtrundã înþelepciunea înlãuntrul meu.


9 Stropeºte-mã cu isop ºi voi fi curat, *spalã-mã ºi voi fi mai alb decât zãpada.

10 Fã sã aud un cuvânt de bucurie ºi veselie *ºi oasele pe care le-ai zdrobit vor tresãlta.

11 Întoarce-þi faþa de la pãcatele mele *ºi ºterge toate nelegiuirile mele.

12 Creeazã în mine o inimã curatã, Dumnezeule, *ºi un duh statornic înnoieºte înlãuntrul meu.

13 Nu mã alunga de la faþa ta *ºi duhul tãu sfânt nu-l lua de la mine.

14 Dã-mi iarãºi bucuria mântuirii tale *ºi întãreºte-mã cu duh binevoitor.

15 Atunci voi învãþa pe cei fãrãdelege cãile tale *ºi cei pãcãtoºi la tine se vor întoarce.

16 Mântuieºte-mã, Dumnezeule,Dumnezeul mântuirii mele, †

de vinovãþia sângelui vãrsat, *ºi limba mea va preamãri dreptatea ta.

17 Doamne, deschide-mi buzele *ºi gura mea va vesti lauda ta.

18 Pentru cã jertfele nu-þi sunt plãcute †ºi, chiar dacã þi-aº aduce, *arderile de tot nu te-ar mulþumi.

19 Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit, *inima cãitã ºi smeritã, Dumnezeule, n-o dispreþui.

20 În bunãtatea ta, Doamne, fã bine Sionului *ºi reclãdeºte zidurile Ierusalimului.

21 Atunci îþi vor fi plãcute jertfele de împãcare,arderile de tot ºi ofrandele; *

atunci þi se vor oferi viþei pe altarul tãu.Ant. Inima cãitã ºi smeritã, Dumnezeule, n-o dispreþui.

Ant. 2 În mânia ta, Doamne, adu-þi aminte cã eºtiîndurãtor.

Cântarea Hab 3,2-4.13a.15-19

Dumnezeu vine sã judece lumea

Laudele 11

Ridicaþi-vã capul, cãci se apropie rãscumpãrarea voas-trã! (Lc 21,28).

2 Doamne, am auzit vestirea ta *ºi m-am temut, Doamne, de lucrarea ta!

De-a lungul anilor, dã-i viaþã, *de-a lungul anilor, fã-o cunoscutã!

În mânia ta, *adu-þi aminte cã eºti îndurãtor!

3 Dumnezeu vine din Teman, *Cel Sfânt, din muntele Paran.

Gloria lui acoperã cerurile *ºi pãmântul este plin de lauda lui.

4 Strãlucirea lui este ca lumina, †din mâinile lui izvorãsc raze: *aici se ascunde tãria lui.

13a Ai ieºit sã mântuieºti poporul tãu, *sã-l eliberezi pe unsul tãu.

15 Þi-ai tãiat drum prin mare cu caii tãi *ºi spumegau talazurile multe.

16 Am auzit ºi s-a înfiorat inima mea, *la glasul acesta tremurã buzele mele;

putreziciunea îmi cuprinde oasele *ºi paºii mei se clatinã sub mine.

Voi sta liniºtit în ziua strâmtorãrii *care vine peste poporul ce se ridicã asupra noastrã.

17 Cãci nu va mai înflori smochinul *ºi nu va mai fi rod în vii;

înºelãtoare va fi rodirea mãslinului *ºi nu vor mai da hranã ogoarele;

au dispãrut oile din þarcuri *ºi nu mai sunt vite în staule.

18 Dar eu voi tresãlta de bucurie în Domnul, *voi tresãlta de veselie în Dumnezeu,

mântuitorul meu.19 Domnul, Dumnezeul meu, este tãria mea: †

el face picioarele mele mai iuþi ca ale cãprioarei *ºi poartã paºii mei pe culmi.


Ant. În mânia ta, Doamne, adu-þi aminte cã eºti îndu-rãtor.

Ant. 3 Laudã, Ierusalime, pe Domnul. †

Psalmul 147 (147 B)

Reconstruirea IerusalimuluiVino sã-þi arãt mireasa Mielului! (cf. Ap 21,9).12 Laudã, Ierusalime, pe Domnul, *

† preamãreºte, Sionule, pe Dumnezeul tãu.13 Cãci el întãreºte zãvoarele porþilor tale, *

el binecuvânteazã pe fiii tãi în mijlocul tãu.14 El dã pace þinutului tãu *

ºi te saturã cu cel mai bun grâu.15 El îºi trimite cuvântul pe pãmânt, *

cuvântul lui aleargã cu iuþealã mare.16 El face sã cadã zãpada ca lâna *

ºi presarã chiciura ca cenuºa.17 Azvârle grindina ca firimiturile, *

ºi gerul lui cine-l poate rãbda?18 Trimite cuvântul sãu ºi le topeºte, *

stârneºte vântul ºi vor curge apele.19 El vesteºte lui Iacob cuvântul sãu, *

lui Israel, legile ºi poruncile sale.20 El n-a fãcut aºa cu nici un alt popor, *

ºi nu le-a fãcut cunoscute judecãþile sale.Ant. Laudã, Ierusalime, pe Domnul.

LECTURA SCURTÃ Ef 2,13-16Acum, în Cristos Isus, voi, care odinioarã eraþi departe,

v-aþi apropiat prin sângele lui Cristos. Cãci el este paceanoastrã, cel care a fãcut din douã una ºi a dãrâmat ziduldespãrþitor, desfiinþând în trupul sãu ura, legea poruncilorcu prescrierile ei, pentru ca pe cei doi sã-i întemeiezeîntr-un singur om nou, fãcând pace, ºi sã-i împace pe

Laudele 13

amândoi cu Dumnezeu într-un singur trup prin cruceaprin care a nimicit ura.

RESPONSORIUL SCURT

R.Voi striga cãtre Domnul cel preaînalt, * care mi-afãcut bine. Voi striga.V.El va trimite din cer ºi mã va elibera, * care mi-a

fãcut bine. Slavã Tatãlui. Voi striga.Ant. la Benedictus: În iubirea îndurãtoare a Dum-

nezeului nostru ne-a vizitat Cel care Rãsare din înãlþime.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu

68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, *pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu,

69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire *în casa lui David, slujitorul sãu,

70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi *care au fost în vechime,

71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri *ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc.

72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri *ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt.

73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham,pãrintele nostru, *

cã ne va dãrui harul,74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, *

sã-i slujim fãrã teamã,75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, *

în toate zilele vieþii noastre.76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: *

cãci vei merge înaintea Domnuluisã pregãteºti cãile sale,

77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii *întru iertarea pãcatelor,

78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, *cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime


79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întunericºi în umbra morþii *

ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii.Slavã Tatãlui ºi Fiului *

ºi Sfântului Duh.Precum era la început ºi acum ºi pururea *

ºi în vecii vecilor. Amin.Ant. În iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru ne-

a vizitat Cel care Rãsare din înãlþime.

RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ

Sã-l adorãm pe Cristos care, prin Duhul Sfânt, ºi-avãrsat sângele oferindu-se Tatãlui pentru a curãþa conºti-inþa noastrã de faptele moarte. Sã-i dãm mãrturie cuinimã sincerã:

Voinþa ta, Doamne, e pacea noastrã.Noi am primit de la bunãtatea ta începutul zilei:– dãruieºte-ne deopotrivã harul sã începem o viaþã nouã.Tu ai creat toate ºi le pãstrezi cu providenþa ta:– fã-ne sã vedem necontenit, prin credinþã, pecetea ta

în toatã fãptura.Prin sângele tãu ai pecetluit noul ºi veºnicul testament:– fã-ne sã rãmânem credincioºi legãmântului tãu, împli-

nind poruncile tale.Când atârnai pe cruce, din coasta ta au izvorât sânge ºiapã:– spalã pãcatele noastre în acest râu aducãtor de mântu-

ire ºi înveseleºte cetatea lui Dumnezeu.Tatãl nostru.

Rugãciunea de încheiereTe rugãm, Dumnezeule atotputernic, primeºte laudele

pe care þi le aducem ºi dã-ne harul sã þi le putem cântamai desãvârºit în veºnicie împreunã cu sfinþii tãi. PrinDomnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiindDumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, înunire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.

Laudele 15

Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice

rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.

Ora medie




IMNUL

O, Dumnezeule preasfânt,Luminã tu ne dai în zori,Iar la amiazã ne cobori,De sus, cãldurã pe pãmânt.Al patimii nãvalnic focTu stinge-l, Doamne, în noi toþi;Din inimi ura sã o scoþiªi dragoste sã pui în loc.Sã fie Tatãl lãudat,ªi Fiul cel nãscut din el,ªi Duhul dragostei, la fel,Primeascã cinste ne-ncetat. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Sã-mi fie îndurarea ta spre mângâiere, dupãcuvântul tãu.

Psalmul 118 (119),73-80

X (Iod)73 Mâinile tale m-au fãcut ºi m-au plãmãdit; *

fã-mã sã înþeleg ºi voi învãþa poruncile tale.74 Cei ce se tem de tine

mã vor vedea ºi se vor bucura, *cãci mi-am pus toatã speranþa în cuvintele tale.


75 ªtiu, Doamne, cã judecãþile tale sunt drepte *ºi întru adevãr m-ai umilit.

76 Sã-mi fie îndurarea ta spre mângâiere, *dupã promisiunea fãcutã slujitorului tãu.

77 Sã vinã asupra mea îndurãrile taleºi voi fi viu, *

cãci legea ta îmi este desfãtare.78 Sã fie fãcuþi de ruºine cei mândri,

cãci cu minciunã m-au asuprit, *iar eu voi cugeta la învãþãturile tale.

79 Sã se întoarcã spre mine cei care se tem de tine *ºi cei care cunosc legile tale.

80 Inima mea sã fie neprihãnitã în orânduirile tale, *ca sã nu fiu fãcut de ruºine.

Ant. Sã-mi fie îndurarea ta spre mângâiere, dupãcuvântul tãu.

Ant. 2 De cei ce se ridicã împotriva mea, ocroteºte-mã,Dumnezeul meu.

Psalmul 58 (59),2-5.10-11.17-18

Rugãciune împotriva prigonitorilorAceste cuvinte ale Mântuitorului trebuie sã-i înveþe petoþi pietatea faþã de Tatãl (Eusebiu din Cezareea).

2 Dumnezeul meu, elibereazã-mã de duºmanii mei, *apãrã-mã de cei care se ridicã împotriva mea.

3 Elibereazã-mã de cei care sãvârºesc nelegiuirea *ºi mântuieºte-mã de oamenii vãrsãtori de sânge.

4 Iatã-i cã stau la pândã sã-mi ia sufletul; *cei puternici se ridicã împotriva mea.

5 Nici vinã, nici pãcat nu este în mine, Doamne. *Fãrã nici o pricinã, ei aleargã,

se pregãtesc sã mã atace.Scoalã-te, vino în întâmpinarea mea ºi priveºte, †

10 mã îndrept spre tine, tãria mea, *pentru cã numai tu, Dumnezeule, eºti scãparea mea.

Ora medie 17

11 Îndurarea Dumnezeului meu îmi vine în ajutor. *Dumnezeu mã va face sã-i privesc de sus

pe duºmanii mei.17 Dar eu voi cânta puterea ta, *

dis-de-dimineaþã voi lãuda bunãtatea ta,pentru cã tu eºti un turn de scãpare pentru mine, *

un loc de adãpost, în ziua necazului.18 Tãria mea, pe tine vreau sã te laud! †

Cãci tu, Dumnezeule, eºti turnul meu de scãpare, *Dumnezeul meu, îndurarea mea!

Ant. De cei ce se ridicã împotriva mea, ocroteºte-mã,Dumnezeul meu.

Ant. 3 Fericit este omul pe care Dumnezeu îl mustrã,cãci Domnul rãneºte ºi tot el vindecã.

Psalmul 59 (60)Rugãciune dupã o nenorocire

În lume veþi avea necazuri; însã curaj, eu am învinslumea (In 16,33).

3 Ne-ai alungat, Dumnezeule, ne-ai împrãºtiat, *te-ai mâniat pe noi. Întoarce-te la noi!

4 Ai zguduit pãmântul, l-ai despicat, *reparã-i spãrturile, cãci se prãbuºeºte.

5 Ai pus poporul tãu la grele încercãri, *ne-ai dat sã bem vinul amãrãciunii.

6 Le-ai dat un semn celor care se tem de tine, *ca sã fugã din faþa arcului.

7 Ca prietenii tãi sã fie eliberaþi, *sã ne mântuiascã dreapta ta ºi ascultã-ne.

8 Dumnezeu a vorbit în lãcaºul sãu sfânt: †„Mã voi înãlþa ºi voi împãrþi Sihemul, *ºi valea Sucot o voi mãsura.

9 Al meu este Galaadul, al meu este Manase *ºi Efraim, coiful capului meu,

Iuda, sceptrul meu de domnie, *10 Moab, vasul în care mã spãl;


peste Edom îmi azvârl încãlþãmintea, *peste þara filistenilor îmi voi striga biruinþa”.

11 Cine mã va cãlãuzi spre cetatea întãritã? *Cine îmi va arãta calea spre Edom?

12 Oare nu tu, Dumnezeule, care ne-ai alungat *ºi nu mai ieºi, o Dumnezeule, cu oºtirile noastre?

Vino în ajutorul nostru în timpul necazului, *cãci mântuirea de la oameni este zadarnicã.

13 În Dumnezeu vom sãvârºi fapte mãreþe, *ºi el îi va doborî pe asupritorii noºtri.

Ant. Fericit este omul pe care Dumnezeu îl mustrã,cãci Domnul rãneºte ºi tot el vindecã.

LECTURA SCURTÃ Bar 4,28-29Cugetul vostru v-a fãcut sã rãtãciþi departe de Dum-

nezeu; întorcându-vã, strãduiþi-vã sã-l cãutaþi din nou.Fiindcã el, care a trimis asupra voastrã prãpãdul, vã vada o datã cu mântuirea o bucurie veºnicã.V.La Domnul este îndurare.R. ªi belºug de mântuire.

Rugãciunea de încheiereDoamne Isuse Cristoase, care în ceasul al ºaselea, pe

când întunericul învãluia pãmântul, te-ai urcat nevinovatpe cruce pentru rãscumpãrarea noastrã, dã-ne pururilumina ta, prin care sã ne învrednicim a ajunge la viaþacea veºnicã. Tu, care vieþuieºti ºi domneºti în veciivecilor. R. Amin.

Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:Sã-l binecuvântãm pe Domnul.R. Mulþumim lui Dumnezeu.

Vesperele


Vesperele 19



IMNUL

Din vãzduh se lasã seara; potolindu-ºi din dogoare,Spre culcuºu-i blândul soare prinde-ncet sã se coboare.Când apune astrul zilei, orizontul sângerându-l,Cãtre cer în rugãciune ni se-nalþã iarãºi gândul.Doamne, tu în ziua-aceasta ne-ai scutit de trândãvie,Ne-ai tocmit de dimineaþã, ne-ai trimis la tine-n vie.Munca zilei, oboseala, s-au sfârºit acuma, iatã,Þi le punem la picioare, aºteptând din cer rãsplatã.Braþul tãu ce-n truda zilei ne-a trimis de sus tãrie,Iarãºi scut de apãrare peste noapte sã ne fie.Somnul dulce ce ne-aºteaptã sã ne fie drept arvunãA odihnei ce în ceruri niciodatã n-o s-apunã.O, Cristoase, îþi aducem jertfa buzelor curate;Rugãciunea de-nchinare, tu primeºte-o, împãrate.Tatã veºnic, de asemeni, îþi aducem fiecare,Ca ºi þie, Duh Preasfinte, sfânt prinos de închinare.

Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Doamne, elibereazã-mi sufletul de la moarteºi picioarele mele de la cãdere.

Psalmul 114 (116 A)Rugãciune de mulþumire

Prin multe strâmtorãri trebuie sã intrãm în împãrãþialui Dumnezeu (Fap 14,22).

1 Îl iubesc pe Domnul, *pentru cã ascultã glasul rugãciunii mele.

2 El îºi pleacã urechea spre mine *în ziua în care îl chem.

3 Mã strângeau lanþurile morþii *ºi mã cuprindeau spaimele infernului,


mã chinuiau tristeþea ºi neliniºtea. †4 Am invocat numele Domnului: *

„Doamne, salveazã-mi sufletul!”5 Domnul este milostiv ºi drept, *

Dumnezeul nostru este plin de îndurare.6 Domnul îi ocroteºte pe cei mici: *

am fost umilit ºi el m-a mântuit.7 Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, *

fiindcã Domnul þi-a fãcut bine.8 El mi-a salvat sufletul de la moarte, †

a ferit ochii mei de lacrimi, *picioarele mele de la cãdere.

9 Voi umbla înaintea Domnului *pe pãmântul celor vii.

Ant. Doamne, elibereazã-mi sufletul de la moarte ºipicioarele mele de la cãdere.

Ant. 2 Ajutorul meu vine de la Domnul, care a fãcutcerul ºi pãmântul.

Psalmul 120 (121)Dumnezeu, ocrotitorul poporului

Nu le va mai fi foame ºi nici sete, nu-i va mai arde soareleºi nici arºiþa (Ap 7,16).

1 Îmi ridic ochii spre munþi ºi mã întreb: *„De unde-mi va veni ajutorul?”

2 Ajutorul meu vine de la Domnul, *care a fãcut cerul ºi pãmântul.

3 Nu va lãsa sã þi se clatine piciorul *ºi nu va aþipi cel care te pãzeºte.

4 Iatã, nu aþipeºte, nu doarme *cel care-l pãzeºte pe Israel.

5 Domnul este pãzitorul tãu, *Domnul este umbra ocrotitoare la dreapta ta.

6 Ziua, soarele nu-þi va dãuna, *nici luna în timpul nopþii.

Vesperele 21

7 Domnul te va pãzi de orice rãu, *Domnul îþi va apãra sufletul.

8 Domnul te va pãzi la plecare ºi la venire, *de acum ºi pânã în veac.

Ant. Ajutorul meu vine de la Domnul, care a fãcutcerul ºi pãmântul.

Ant. 3 Drepte ºi adevãrate sunt cãile tale, rege al vea-curilor.

Cântarea Ap 15,3b-4Imn de adorare

3b Mari ºi minunate sunt lucrãrile tale, *Doamne, Dumnezeule atotputernic!

Drepte ºi adevãrate sunt cãile tale, *rege al naþiunilor!

4 Cine nu se va teme de tine, Doamne, *ºi nu va preamãri numele tãu?

Tu singur eºti sfânt! †Toate popoarele vor veni

ºi se vor prosterna înaintea ta, *pentru cã ai fãcut cunoscute judecãþile tale!

Ant. Drepte ºi adevãrate sunt cãile tale, rege al vea-curilor.

LECTURA SCURTÃ 1Cor 2,7-10aNoi vorbim de înþelepciunea tainicã a lui Dumnezeu,

care a fost þinutã ascunsã, ºi pe care Dumnezeu o hotã-râse înaintea veacurilor spre mãrirea noastrã, pe care niciunul dintre stãpânitorii lumii acesteia n-a cunoscut-o,cãci dacã ar fi cunoscut-o, nu l-ar fi rãstignit pe Domnulgloriei. Însã, dupã cum este scris: Lucruri pe careochiul nu le-a vãzut ºi urechea nu le-a auzit ºi la inimaomului nu s-au suit, pe acestea le-a pregãtit Dumnezeucelor care îl iubesc pe el. Dar nouã ni le-a descoperitDumnezeu prin Duhul.


RESPONSORIUL SCURT

R.Cristos a murit pentru pãcatele noastre, * ca sã neprezinte înaintea lui Dumnezeu. Cristos.V.A fost dat morþii în trup, dar a fost înviat prin

Duhul Sfânt, * ca sã ne prezinte înaintea lui Dumnezeu.Slavã Tatãlui. Cristos.

Ant. la Magnificat: Adu-þi aminte, Doamne, de îndu-rarea ta, dupã cum ai promis pãrinþilor noºtri.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul

46 Sufletul meu *îl preamãreºte pe Domnul

47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie *în Dumnezeu, mântuitorul meu,

48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. *Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã,

49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, *ºi numele lui e sfânt.

50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam *peste cei ce se tem de el.

51 A arãtat puterea braþului sãu, *i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor,

52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici *ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi;

53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, *iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale.

54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, *amintindu-ºi de îndurarea sa,

55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, *lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci.

Slavã Tatãlui ºi Fiului *ºi Sfântului Duh.

Precum era la început ºi acum ºi pururea *ºi în vecii vecilor. Amin.

Vesperele 23

Ant. Adu-þi aminte, Doamne, de îndurarea ta, dupãcum ai promis pãrinþilor noºtri.

RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ

Sã-l binecuvântãm pe Cristos Domnul care, plin demilã ºi îndurare, a ºters lacrimile celor ce plâng, ºi sã-linvocãm cu iubire ºi umilinþã:

Îndurã-te, Doamne, de poporul tãu!Doamne Cristoase, care îi mângâi pe cei smeriþi,– pune lacrimile celor sãrmani înaintea ta.Ascultã, Dumnezeule îndurãtor, gemetele celor aflaþi înagonie:– sã-i cerceteze îngerul tãu ºi sã-i întãreascã.Sã cunoascã toþi cei surghiuniþi providenþa ta,– sã se întoarcã în patria pãmânteascã ºi, la timpul

cuvenit, sã intre în patria cereascã.Biruie cu iubirea ta pe cei care trãiesc în pãcat– ºi adu-i la împãcarea cu Biserica ta.Primeºte-i în pacea ta pe fraþii noºtri rãposaþi,– ca sã aibã parte pe deplin de roadele rãscumpãrãrii

tale.Tatãl nostru.

Rugãciunea de încheiereDumnezeule, care þi-ai dezvãluit înþelepciunea negrã-

itã în nebunia crucii, dã-ne harul ca în pãtimirea Fiuluitãu sã recunoaºtem gloria lui, astfel încât sã nu încetãma ne lãuda în crucea lui cu toatã încrederea. El, care,fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºidomneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor.R. Amin.

Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de oricerãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.


Completoriul




IMNUL

Acum, când e timpul de mers la culcare,În rugã mai cerem o datã-ndurare:Privirile tale ce pururi sunt trezeAsuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze.În vis mintea noastrã te aibã pe tineIar inima noastrã de doru-þi suspine,Te cânte pe tine, te simtã aproape,Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape.Ne fie odihna ºi somnul în pace;Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface,ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã,Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã.Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã,Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã,Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fireªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin.

PSALMODIA

Ant. Ziua ºi noaptea am strigat înaintea ta, Doamne.

Psalmul 87 (88)Rugãciunea unui om grav bolnav

Acesta este ceasul vostru ºi puterea întunericului(Lc 22,53).

2 Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, *zi ºi noapte strig înaintea ta.

3 Rugãciunea mea sã ajungã înaintea ta, *pleacã-þi urechea la strigãtul meu.

Completoriul 25

4 Cãci sufletul meu e sãtul de rele *ºi viaþa mea se apropie de locuinþa morþilor.

5 Sunt numãrat printre cei care coboarã în groapã, *sunt ca un om care nu mai are putere.

6 Stau întins printre cei morþi, *ca cei uciºi, culcaþi în mormânt,

de care nu-þi mai aduci aminte *ºi pe care mâna ta i-a pãrãsit.

7 M-ai aruncat în groapa cea mai adâncã, *în întuneric ºi în umbra morþii.

8 Mânia ta apasã asupra mea *ºi toate valurile tale le-ai prãvãlit peste mine.

9 Ai îndepãrtat pe cunoscuþii mei de la mine, *m-ai fãcut urâciune înaintea lor.

Sunt închis ºi nu pot ieºi, *10 ochii mei s-au stins de suferinþã.

Toatã ziua strig cãtre tine, Doamne, *ºi-mi întind mâinile spre tine!

11 Oare pentru cei morþi ai sã faci minuni? *Sau se vor scula umbrele sã te laude?

12 Se vorbeºte oare în mormânt despre bunãtatea ta *ºi despre fidelitatea ta în locul pierzãrii?

13 Sunt cunoscute oare minunile tale în întuneric *ºi dreptatea ta în þara uitãrii?

14 Dar eu strig cãtre tine, Doamne, *de dimineaþã rugãciunea mea se înalþã la tine.

15 Pentru ce, Doamne, respingi sufletul meu? *Pentru ce îmi ascunzi faþa ta?

16 Eu sunt sãrac ºi în prag de moarte încã din tinereþe; *sunt sfârºit, oprimat de spaimele tale.

17 Peste mine au trecut mâniile tale *ºi înfricoºãrile tale m-au nimicit.

18 M-au înconjurat ca apa ziua întreagã *ºi toate împreunã se revarsã peste mine.

19 Ai îndepãrtat de la mine pe prieten ºi vecin *ºi întunecimile sunt cunoscuþii mei.

Ant. Ziua ºi noaptea am strigat înaintea ta, Doamne.


LECTURA SCURTÃ Cf. Ier 14,9bTu eºti în mijlocul nostru, Doamne, ºi numele tãu

este invocat asupra noastrã; nu ne pãrãsi, Doamne,Dumnezeul nostru!

RESPONSORIUL SCURT

R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletulmeu. În mâinile tale.V.Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevã-

rului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. Înmâinile tale, Doamne, încredinþez sufletul meu.

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocro-teºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã neodihnim în pace.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32

Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, *

dupã cuvântul tãu, în pace,30 cãci au vãzut ochii mei *

mântuirea ta,31 pe care ai pregãtit-o *

înaintea tuturor popoarelor,32 luminã spre luminarea neamurilor *

ºi slava poporului tãu, Israel.Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocro-

teºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã neodihnim în pace.

Rugãciunea de încheiereDumnezeule atotputernic, dãruieºte-ne, te rugãm,

harul sã fim atât de strâns uniþi cu Fiul tãu unul-nãscutîn moartea ºi îngroparea sa, încât sã ne învrednicim aînvia împreunã cu el la o viaþã nouã. El, care vieþuieºteºi domneºte în vecii vecilor. R. Amin.

Completoriul 27

Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitãîn particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputer-nicul Dumnezeu. R. Amin.

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului,Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii,

vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice,tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii,

pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte,Fecioarã de-a pururi,

care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea,îndurã-te de noi, pãcãtoºii.

Sau:Te bucurã, a cerului Reginã,A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã.Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuiriiªi poartã eºti luminii nemuririi!Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã,Decât fãptura toatã mai mãritã!Te salutãm, a cerului minune;Du la Cristos a noastrã rugãciune!

Sau:Bucurã-te, Reginã, Maica milei,

viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te!Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei;cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând

în aceastã vale de lacrimi.Aºadar, Mijlocitoarea noastrã,

întoarce spre noi ochii tãi cei milostiviºi, dupã surghiunul acesta,

aratã-ni-l nouã pe Isus,binecuvântatul rod al trupului tãu.

O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie!


Sau:Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dum-

nezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, cine mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarãslãvitã ºi binecuvântatã. Amin.

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria 29

05 august 2011

Documents

Transcript of 05 august 2011