EVALUAREA MORFO- FUNCŢIONALĂ A OCHIULUI ŞI ANEXELOR SALE

1. Examenul anatomic- se realizează în lumina zilei, instrumental, iluminat lateral- se examinează pleoapele, genele, conjunctiva- se evidenţiază corpii străini- în camera obscură se examinează corneea, camera anterioară, irisul, pupila şi

cristalinul2. Determinarea acuităţii vizuale (AV)Acuitatea vizuală sau vederea centrală reprezintă aptitudinea ochiului de a percepe detalii spaţiale. Materiale necesare:- OPTOTIPUL SNELLEN= un panou iluminat electric ce conţine 10 rânduri de

litere de mărimi diferite destinate a fi văzute de la o anumită distanţă; în dreptul fiecărui rând este precizată distanţa de la care un ochi emetrop le citeşte; pentru copii şi analfabeţi literele sunt înlocuite de figuri geometrice sau alte semne

- Trusă cu lentile pentru aprecierea dioptriei de corecţie- OcluzorPregătirea pacientuluiPsihică- informarea pacientului privind derularea procedurii- obţinerea acordului şi colaborării în timpul examinăriiFizică- se cercetează AV a fiecărui ochi în parte, acoperindu- se pe rând cu ocluzorul şi

apoi a ambilor ochi simultan- pacientul va fi aşezat în faţa optotipului iluminat electric, pe un scaun, la o

distanţă de 5 m- AV = d/D, unded = distanţa la care ochiul examinat a deosebit o literăD = distanţa de la care ochiul emetrop deosebeşte aceeaşi literă- AV se consideră normal de 1 (5/5) dacă pacientul recunoaşte litera ultimului rând de la 5 m- dacă vederea este scăzută, pacientul vede numai rândurile cu litere mai mari, care în mod normal sunt văzute de la distanţe mai mari; dacă de exemplu, vede de la 5 m rândul pe care ar trebui să-l vadă de la 20m AV= 5/20= ¼- dacă AV este mai mică decât 1/50, examinatorul plimbă degetele prin faţa ochiului exprimându-se AV prin numărarea degetelor (n.d.) la 1 m, 50 cm, 20 cm (se notează AVod = n.d. 1 m)- uneori pacientul percepe doar mişcarea mâinii (p.m.m.) sau numai lumina proiectată la nivelul ochiului (AV- p.l.), într-o cameră obscurăÎngrijirea pacientului după procedură- este ajutat în caz de AV redusă să se deplaseze în salon sau până la aparţinător

1

3. Oftalmoscopia directă Este un procedeu optic de examinare a polului posterior al globului ocular (corp vitros, corp ciliar, papila nervului optic, retină, coroidă)Indicaţii:- boli sistemice: HTA, AVC- boli oculare: glaucom, retinopatie diabetică, etc Pregătirea pacientuluiPsihică- informarea pacientului privind derularea procedurii- obţinerea acordului şi colaborării în timpul examinării

Fizică - se instilează o soluţie midriatică (atropină, mydrum) pentru dilatarea pupilei- se conduce pacientul în camera obscură pentru examinareEfectuarea procedurii- medicul se aşază în faţa pacientului şi cu oftalmoscopul la ochi se apropie la 5 cm

de ochiul pacientului, proiectând fasciculul luminos prin pupilă- se examinează ochiul drept al pacientului cu ochiul drept al medicului oftalmolog

şi la fel pentru ochiul stâng- imaginea este mărită de 15-20 ori- se cercetează papila nervului optic, vasele retiniene, regiunea peripapilară,

regiunea maculară şi periferia retineiÎngrijirea pacientului după procedură- explicăm pacientului că din cauza dilatării pupilei poate prezenta diplopie până la

resorbţia soluţiei midriatice- să poarte ochelari fumurii pentru că are fotofobie- să evite şofatul şi expunerea la soare dacă examenul este făcut ambulatoriu

4. Determinarea câmpului vizualCâmpul vizual este reprezentat de totalitatea punctelor din spaţiu pe care un ochi imobil le poate percepe.Câmpul vizual monocular, teoretic circular, este limitat de proeminenţele osoase ale feţei.Câmpul vizual binocular este reprezentat de spaţiul perceput de ambii ochi imobilizaţi în poziţie înainte.Este mai întins şi corespunde spaţiului explorat de ambii ochi în mişcare, depinzând de amplitudinea mişcărilor oculare.Cu ajutorul câmpului vizual subiectul se poate orienta în spaţiu, poate aprecia existenţa şi morfologia diferitelor elemente mobile sau fixe care-i înconjoară.Indicaţii pentru:- detectarea leziunilor nervului optic la cei u glaucom- afecţiuni ale pleoapelor frecvent ptosisul- diagnosticarea bolilor nervului optic- diagnosticarea unor afecţiuni care afectează transmiterea informaţiei de la un ochi

la cortexul occipital al creieruluiContraindicaţii:La copii mici, bătrâni, pacienţi cu afecţiuni psihice care nu cooperează

2

Pregătirea materialelor, pacientului şi efectuarea proceduriiAparatele utilizate în studiul câmpului vizual :- după suprafaţa fondului pe care se proiectează testul pot fi: ecrane campimetrice

(care sunt plane) şi perimetre (care sunt cupole)- după maniera de lucru pot fi: manuale sau automateCampimetrul (sau perimetrul Förstek) este un ecran plan, de culoare neagră, al cărui centru este marcat de un punct pe care subiectul trebuie să-l fixeze tot timpul examinării. Iluminarea fondului trebuie să fie standardizată. Campimetrul utilizează un ecran de 1-2 m² plasat la 1-2 metri de subiect. Testul alb de 1-3 mm (punctul pe care trebuie să-l fixeze tot timpul subiectul) este marcat pe o baghetă port- test, care are aceeaşi culoare cu ecranul. Pentru efectuarea acestui test, pacientul nu necesită pregătire specială. I se va explica că examinarea durează puţin şi că nu este dureroasă. Este recomandat ca examinarea să se facă dimineaţa când pacientul este odihnit, relaxat.În cazul examinării cu perimetrul ( aparat mult mai performant şi computerizat), pe baza unui algoritm controlat de computer, se studiază sensibilitatea la lumină a ochiului pentru fiecare zonă din câmpul vizual.Pentru această metodă, un ochi este acoperit, iar pacientul este rugat să-şi sprijine capul pe un suport. Când pacientul vede lumina şi mişcări de diferite intensităţi, trebuie să apese un buton. În toate testele standard, prima dată se testează ochiul drept, apoi cel stâng.Prezentarea rezultatelorRezultatele sub forma unor hărţi în tonuri de gri (punctele mai întunecate arată zonele mai afectate de boală) şi hărţi cu date numerice care sunt prelucrate statistic şi comparate cu cele care apar la pacienţii sănătoşi.5. Determinarea simţului cromaticExaminează capacitatea pacientului de a distinge culorile.Determinarea simţului cromatic se face pentru diagnosticarea:- discromaziilor congenitale: anomalia DALTON (lipsa de percepţie a senzaţiei

de roşu; lipsa senzaţiei de vedere – DENTERANOPIE; lipsa senzaţiei de violet TRITANOPIE)

- cromatopsiilor- tulburări dobândite ale senzaţiei cromatice în urma unor intoxicaţii exogene sau prin perturbarea mediilor transparente (cataracta, hemoragii în corpul vitros)

Metode de testare:- Calorimetrele şi anomaloscoapele- are ca principiu obţinerea de senzaţii

cromatice identice cu aceea a unei plaje de referinţă, prin amestecul altor culori pentru care se cunosc anumiţi parametri, aceste egalizări se pot realiza şi pe calculator

- Probele de asortare şi clasificare presupun recunoaşterea de către subiect a unor eşantioane colorate cu tonalităţi diferite şi clasificarea lor în ordinea tonalităţilor; eşantioanele pot fi bucăţi de lână sau pioni coloraţi

- Metodele de confuzie sunt cele mai cunoscute şi se bazează pe confundarea tonalităţilor la străluciri identice de către subiecţii cu vedere cromatică deficitară; există mai multe tipuri de tabele pseudoizocromatice, cele mai cunoscute fiind Isihara şi Rabkin; aceste tabele sunt planşe în care anumite simboluri (cifre,

3

litere, figuri geometrice) sunt formate din plaje colorate de aceeaşi tonalitate, saturaţie şi luminozitate diferite, pe un fond format din alte tonalităţi de aceeaşi saturaţie şi luminozitate cu simbolurile.

6. Măsurarea tensiunii intraoculare- valori normale 14-20 mmHg- valorile crescute se înregistrează în glaucom7. Examene de laborator- secreţia conjunctivală- pentru examen bacteriologic şi antibiograma- sânge: glicemie, uree, TS, TC, hemogramă (în vederea pregătirii preoperatorie)

4