Evaluare de final de modul

Evaluarea finală de modul se va face pe baza unui colocviu de susţinere a portofoliului individual, pe baza fişelor descrise în continuare:

1.) Realizaţi portretul cadrului didactic ce participă eficient la procesul de schimbare din învăţământ.

2.) Aplicaţi la clasă testul sociometric, realizaţi matricea sociometrică şi sociograma clasei. Interpretaţi rezultatul obţinut. Propuneţi 5 măsuri de îmbunătăţire a relaţiilor în clasă şi de realizare a coeziunii grupului clasei.

3.) Realizaţi portretul profesorului ideal.4.) Propuneţi trei activităţi / exerciţii pentru creşterea coeziunii grupului.5.) Studii de caz6.) Fişa 3.7.10. Chestionar de asertivitate

SUGESTII1.Realizaţi portretul cadrului didactic ce participă eficient la procesul de schimbare din învăţământ.

Schimbarea în educaţieSchimbarea în educaţie presupune relaţia dintre variabile, strategii şi fazele în care se derulează procesul schimbării.

Variabilele înseamnă: Identitatea - fenomenul schimbatDurata – persistenţa schimbărilor introduseDirecţia – sensul schimbării care poate fi evolutiv sau involutivRata – rapiditatea producerii schimbăriiNivelul – reprezintă locaţia în cadrul sistemului

Strategiile se referă la:Modificări comportamentale – persuasiune, recompense, sancţiuniManipulări organizatoriceSchimbarea culturii organizaţionaleIntroducerea inovaţiilor tehnologiceCrearea mediilor stimulative: asociaţii, agenţii, fundaţii

Fazele procesului de schimbareDezgheţarea – reducerea forţelor care conservă comportamentul actual, recunoaşterea nevoii de schimbare şi de îmbunătăţireSchimbarea – dezvoltarea necesităţilor, atitudinilor şi comportamentelor noi, implementarea shimbăriiReîngheţarea – stabilizarea situaţiei obţinute în urma schimbării prin intervenţia mecanismelor de spijin :politici, norme

Schimbarea socialăSchimbarea socială este trecerea bruscă, foarte greu de anticipat dar tot mai posibil de

provocat (cu efecte adesea „perverse”) a unui subsistem sau sistem social de la o stare de echilibru la alta.Pentru a face faţă schimbării s-a impus gândirea antreprenorială (P. Drucker) definită drept căutarea, răspunsul şi exploatarea schimbării considerată ca oportunitate, deci o activitate bazată pe flexibilitate, adaptabilitate şi creativitate.

Principii noi în management Raţionaliatea multiplă ca bază a schimbării sociale: fiecare organizaţie trebuie să răspundă nevoilor şi intereselor unor numeroase grupuri de interese. În aceste condiţii, conflictul apare ca inevitabil, chiar firesc şi necesar pentru viaţa şi dezvolatrea unei organizaţii.Modificarea modului de intervenţie în realitate: nu doar suportarea acţiunii ei ci acţiunea asupra realităţii- nu doar „reacţie” ci „pro-acţie”.Înlocuirea managementului centrat pe control cu un management centrat pe „angajament implicativ” )R. Walton.Opţiunea strategică pentru comunicare, motivare, participare şi formare, considerate condiţii cheie ale dezvoltării organizaţionale.Abordarea constructivă şi înlăturarea barierelor în calea schimbării

Schimbarea individuală. Ciclul schimbării Fazele care compun ciclul schimbării sunt:Negarea: valorizarea prezentului şi a situaţiei care urmează fi schimbată. Negarea este cu atât mai violentă cu cât schimbarea este mai brutală şi mai neaşteptată. Aici, stima de sine (adică valoarea acordată propriei persoane) creşte aparent paradoxal, afirmarea personalităţii se face, în primul rând negând – în timp ce performanţa profesională rămâne relativ constantă.Apărarea: frustrare şi comportament defensiv: începe înţelegerea faptului că schimbarea este inevitabilă şi că trebuie să i se facă faţă. Atât performanţa cât şi stima de sine sunt în „cădere liberă”. De aici rezultă o consecinţă extrem de importantă pentru procesele de reformă educaţională: nu se poate cere pentru că nici nu se poate produce performanţă mare în fazele timpuriii ale schimbării. De aceea o evaluare imediată a unei schimbări oferă rezultate eronate.Excluderea: anxietate cauzată de prezentul greu de suportat, viitorul, însă, începe să fie privit cu oarecare încredere; începe acceptarea realităţii şi participarea deschisă, constructivă la schimbare. Când persoana începe să „schimbe cărţile” acest lucru se datorează faptului înseamnă că s-a înţeles că „aşa nu se mai poate” pentru că atât performanţa cât şi stima de sine se află la nivelul cel mai de jos.Adaptarea : este reciprocă a schimbării la individ şi a individului la schimbare; se realizează cu dificultate, nelinear, performanţele cresc greu, ceea ce duce, adesea, la furie şi descurajare.Internalizarea: noul sistem este, în fine, creat; noile procese ca şi noile relaţii între oameni sunt accepte, încercate şi adaptate; noul comportament devine „normal”,[*] ceea ce duce la reclădirea performanţei şi a stimei de sine. Acum persoana este pregătită pentru parcurgerea unui nou ciclu.Barierele în calea schimbării la nivel individual:a. Bariere perceptive: - saturaţia datorată suparsolicitării unor canale perceptive şi tendinţei de a nu folosi toate canalele perceptive utilizabile;- stereotipia: iluzia perceperii a ceea ce ne aşteptăm să percepem şi slaba capacitate de a percepe o situaţie din alt punct de vedere decât cel cu care suntem obişnuiţi; - ţinta falsă: dificultatea de a izola mesajul sau problema din masa semnalelor sau informaţiilor irelevante sau tendinţa contrară de a determina prea strict aria problematică.b. Bariere cognitive

- ignoranţa: lipsa unei informaţii corecte;- precedenţa: fixarea unui mod în care s-a rezolvat prima oară o anumită problemă;- inflexibilitatea strategiilor intelectuale sau folosirea automată, repetitivă, fără reflecţie a aceloraşi strategii;- folosirea incorectă a limbajului: utilizarea noutăţilor lingvistice fără ca acestea să fie cerute de o nouă realitate sau, dimpotrivă, descrierea prin limbajul cunoscut a unor noi realităţi pentru care trebuie create noi sisteme conceptual-lingvistice;- substituţia: înlocuirea ilegitimă a unei noi probleme cu una deja cunoscută şi aplicarea, în consecinţă, a strategiilor obişnuite de rezolvare;- retenţia selectivă: sunt admise numai acele idei sau argumente care corespund unei teorii cunoscute sau unei optici preconcepute. Barierele personal-emoţionalecapriciul obişnuinţadependenţa şi conformismul faţă de opiniile grupului, colegilor, dar, mai ales, ale şefilor;autoritarismul şi dogmatismulteama de risc şi incapacitatea de a tolera ambiguitatea- preocuparea pentru judecarea şi nu pentru generarea ideilor - inabilitatea de a „incuba” ideile şi dorinţa de a găsi rapid soluţiid. d. Bariere de mediu - homeostazia: toate sistemele , inclusiv cele sociale, tind spre menţinerea echilibrului existent; - lipsa sprijinului: schimbarea sau soluţia nouă la o problemă sunt resimţite ca ameninţări pentru indivizi, grupuri sau organizaţii, aceştia blocând noile idei prin ignorare, ridiculizare sau exces de analiză; - neacceptarea criticii- „şefii care ştiu tot” şi care nu acceptă idei noi venite de la subordonaţi;- „profeţiile autorealizabile. e. Bariere culturale- tabuurile- „cenzura substitutivă – a Supra-Eului”: aplicarea normelor etico-morale dobandite în copilărie de la adulţi autoritari împiedică ieşirea dintr-un anumit cadru conceptual şi cultural, inducand respectul orbesc faţă de tradiţie; - presupoziţii intelectualiste fundamentale ale societăţii noastre europene, de tradiţie greco-romană şi creştină cum ar fi:

Condiţii care trebuie îndeplinite pentru a demara o schimbare organizaţională: • Efectivitatea • Accentul strategic pe resursa umană • Comunicarea• Motivarea • Participarea • Coerenţa • Expertiza • Formarea

Educaţia ca schimbare trebuie să ţină seama de faptul că schimbarea în domeniul cunoaşterii este cel mai uşor de realizat şi necesită timpul cel mai scurt iar cel mai greu de modoficat rămân comportamentul de grup şi cel organizaţional.

Idei cheie

Înţelege cultura organizaţiei înainte de a încerca să o schimbi prin formare.Valorizează persoanele cu care lucrezi şi promovează dezvoltarea lor profesională.Promovează ceea ce crezi că este valoros.Exprimă deschis ceea ce consideri că este valabil.Promovează colaborarea cu colegii – nu numai cooptarea lor la diferite activităţi.Oferă căi alternative de acţiune – nu numai „traiecte unice”.Foloseşte mijloace birocratice pentru a facilita participarea şi nu pentru a o restrânge.Realizează conexiuni cu mediul comunitar – apropiat şi depărtat.

Crează-ţi o viziune proprie privind schimbarea pentru a şti ceea ce vreiCrezi în ea – exprimă-ţi credinţa în viziunea propriePoartă-te corespunzător- acţionează în conformitate cu credinţa taRealizează concret schimbarea – prin conduită consecventă.

2.) Aplicaţi la clasă testul sociometric, realizaţi matricea sociometrică şi sociograma clasei. Interpretaţi rezultatul obţinut. Propuneţi 5 măsuri de îmbunătăţire a relaţiilor în clasă şi de realizare a coeziunii grupului clasei.________________________________________________________________________

3.)Realizaţi portretul profesorului ideal.

Cu toate că educaţia este centrată pe elev, respectiv pe cunoaşterea acestuia, prezenţa profesorului poate media menţinerea climatului favorabil în clasă. Însă pot surveni unele probleme care au două surse:

- elevul – prin manifestarea temerilor, anxietăţii, disconfortului, frustrărilor- profesorul – atunci când este nerăbdător, intolerant, frustrat

Dacă o parte din probleme care apar în clasă se datorează profesorului, este necesar ca procesul de cunoaştere a elevilor să înceapă cu autocunoaşterea profesorului.

Probleme care aparţin profesorului Stil democratic de abordare a conflictelorFacilitarea formării unei imagini de sine pozitive de către eleviUtilizarea unor metode de lucru stimulativeOferirea unui model de interacţiune bazat pe încurajare şi sprijinÎntărirea abilităţilor elevilor şi motivaţia lor pt. învăţareGhidarea elevilor în abordarea situaţiilor conflictualeÎncurajarea cooperării dintre elevi (în defavoarea competiţiei)Crearea un climat social şi emoţional favorabil înţelegând nevoile specifice (emoţiile, gândurile) ale elevilorMenţinerea unui climat pozitiv, stimulativ şi creativ, orientat înspre progresele elevilorStabilirea unor relaţii calde şi suportive cu eleviiStabilirea unor limite, într-un mod asertivAdoptarea unor strategii preventive pt. a evita manifestarea comportamentelor negative ale elevilor

Profesorul eficientProfesorul să fie „prezent , aici şi acum” în situaţia din clasă - să găsească soluţii fără a întrerupe activităţile pe care le desfăşoară. Acest lucru este posibil doar în condiţiile în care profesorul poate fi obiectiv din punct de vedere emoţional şi păstrând calmul.

Eficienţa în managementul clasei depinde de parcurgerea unor etape de către profesor:• Conştientizarea de sine a profesorului (emoţiile, gândurile, comportamentele)• Conştientizarea situaţiei sociale la nivelul clasei (conflicte, probleme legate de interesul şi

motivaţia elevilor, oboseala lor)• Managementul propriilor emoţii, gânduri, comportamente (de pildă, prin trecerea de la o

stare de anxietate la una de uşoară nelinişte, care îl poate motiva pe profesor să facă o schimbare, fără a se simţi paralizat)

• Managementul relaţiei cu elevii (în special al comportamentul lor, prin identificarea motivelor pt. care exisă acele probleme şi prin găsirea unor soluţii constructive)

Ce este important pt. profesorTrecerea prin aceste etape asigură succesul în procesul educativ. Punctul de pornire este adesea cel al aşteptărilor profesorului faţă de propria persoană (de exemplu: „trebuie să fiu perfect” vs. „fac tot posibilul să creez o atmosferă pozitivă în clasă”).De multe ori, datorită efortului de rezolvare a problemelor şi a eşecurilor multiple, sau a aşteptărilor nerealiste, confruntăm că stări de stres şi chiar de epuizare. În acest caz, trebuie să revizuim modalităţile prin care putem aborda dificultăţile pe care le întâmpinăm, putem solicita sprijinul colegilor sau chiar asistenţă de specialitate.

Fiecare membru al unei clase de elevi adoptă mai multe roluri.Rolurile pot fi:

formale - cunoscute, vizibile (de exemplu rolul de şef al clasei, de casier etc.) sau informale - mai puţin vizibile

Identificarea unora dintre aceste roluri poate fi un atu util pentru cadrul didactic. În scopul identificării rolurilor pot fi utilizate metodele sociometrice.

Identificarea unor trăsături personale ne oferă posibilitatea să înţelegem mai bine semnificaţia rolurilor pe care le joacă elevii, iar prin intermediul acestora să putem percepe mai bine interacţiunile care determină caracteristicile colectivului ca un tot unitar. În acest caz, pot fi utilizate instumente cum ar fi observaţia, chestionarele, testele, convorbirea sau fişele psiho-pedagogice.

Relaţia profesor – elevOrice interacţiune, orice schimbare pe care cadrul didactic ar dori să o producă la nivelul clasei, se bazează pe relaţionarea între profesor şi elevi.Dacă climatul din clasă nu este corespunzător un managament eficient al clasei ar fi foarte dificil, dacă nu imposibil. Un factor esenţial al realizării unui climat correspunzător în clasă este profesorul, nivelul de control exercitat de acesta. Care este însă nivelul de la care conttrolul scade sub un prag critic? Care este cel mai potrivit stil pe care profesorul îl poate aborda?

Profesor democrat • Impune reguli cu fermitate şi le comunică clar• Comunică, colaborează, ia în considerare opiniile elevilor• Işi arată atât aprobarea cât şi supărarea, în funcţie de comportamentul elevilor• Realizează un echilibru între control şi comunicare, colaborează cu elevii, apreciază /

recompensează comportamentele dezirabile, fără a ignora însă pe cele indezirabile

4) Propuneţi activităţi / exerciţii pentru creşterea coeziunii grupului.

Lucrul pe grupeO primă modalitate simplă prin care putem observa şi interveni la nivelul interacţiunilor între elevi este lucrul pe grupe. Avantajul major al acestei metode este că poate fi aplicată în cadrul orelor de curs. În acest context devine mult mai evident, de exemplu, cine adoptă rolul de lider, cine adoptă rolul de lider, cine doreşte să fie cel care prezintă rezultatele muncii grupului în faţa clasei, cine îşi asumă responsabilitatea participării la activitate şi cine o evită. Odată observate aceste aspecte putem interveni în modificarea lor (ex. putem acorda rolul de lider al grupului unui elev mai retras sau rolul de purtător de opinii unui elev care în general nu este foarte atent la activitate).O altă funcţie importantă a lucrului pe grupe este creşterea coeziunii, prin crearea unui context în care elevii trebuie să colaboreze între ei pentru îndeplinirea sarcinii de lucru şi prin crearea unui context de competitivitate cu celelalte grupuri.Modalităţi de împărţire a elevilor pe grupuriNumărarea elevilor, în general de la 1 la 4 (în funcţie de câte grupuri dorim să obţinem), începând din prima bancă înspre spatele clasei. Numărătoarea de la 1 la 4 se poate realiza şi după ordinea din catalog.Elevilor li se pot da să extragă bileţele cu numere de la 1 la 4 sau cu orice alt simbol (flori, plante, animale, planete etc.) în funcţie de care se vor împărţi apoi pe grupe: de exemplu grupa Saturn, Marte, Jupiter, Mercur.Dacă avem în plan ca în cadrul aceleiaşi ore să schimbăm la un moment dat grupele şi dorim să evităm pierderea de timp a unei noi extrageri de bileţele, putem de exemplu să scriem numerele pe bilete cu 4 culori diferite (de exemplu: 1 roşu, 1 negru, 1 albastru, 1 verde, 2 roşu, 2 negru etc.). Astfel, elevii pot fi împărţiţi într-o primă fază după numere, apoi putem modifica grupele după culori (grupa „Albastru”, grupa „Roşu” etc.).Cum scopul nostru este însă de a creşte coeziunea întregii clase şi nu de a provoca rivalitate între diferite grupuri, împărţirea pe grupe de lucru trebuie schimbată pentru fiecare activitate.

Învăţarea prin cooperare – Metoda Mozaic1. Elevii sunt împărţiţi în grupuri de 5-6 persoane, cât mai eterogene (grupurile Mozaic);2. Un elev este desemnat liderul grupului. Acest elev ar fi bine, pentru început, să fie un elev mai matur, responsabil;3. Lecţia de zi este împărţită în 5-6 fragmente (câte unul pentru fiecare membru);4. Fiecare elev primeşte câte un fragment pe care să îl înveţe. Fiecare elev ar trebui să aibă acces doar la fragmentul lui;5. Se acordă suficient timp pentru ca fiecare elev să-şi poată parcurge fragmentul de cel puţin două ori, pentru a se familiariza cu acesta. Nu este nevoie ca fragmentul să fie memorat;Se formează grupuri temporare de experţi, în cadrul cărora se reunesc elevii care au avut de învăţat acelaşi fragment din fiecare grup. Elevilor din aceste grupuri de experţi li se acordă suficient timp să discute aspectele importante ale segmentului lor şi să-şi clanifice şi exerseze prezentarea pe care o vor avea de făcut în grupul iniţial (grupul Mozaic);7. Elevii se întorc la grupurile iniţiale (grupurile Mozaic);8. Fiecare elev îşi prezintă segmentul celorlalţi colegi din grup. Colegii sunt încurajaţi să ceară lămuriri şi să pună întrebări;9. Este nevoie ca profesorul să se deplaseze între grupuri pentru a observa procesul şi să intervină dacă vreun grup întâmpină dificultăţi (cum ar fi un elev care domină sau sabotează discuţia). După o vreme ar trebui ca liderul grupului să rezolve singur astfel de dificultăţi, dar pentru început profesorul îi poate sugera în şoaptă acestuia cum să procedeze sau dacă este cazul poate interveni chiar el;

10. La final se realizează o scurtă evaluare a materialului învăţat, elevii realizând astfel că acest tip de desfăşurare a lecţiei nu este doar o modalitate de amuzament, şi că modul în care transmit ei informaţia contează cu adevărat.O variantă mai simplă, derivată din metoda “Mozaic”, ar putea fi următoarea:1. Elevii sunt împărţiţi pe grupuri utilizând metoda menţionată anterior, în care aceştia extrag bileţele cu numere de la 1 la 4, fiecare număr fiind scris cu câte 4 culori diferite (de exemplu: 1 roşu, 1 negru, 1 albastru, 1 verde, 2 roşu, 2 negru etc.). Fiecare grup primeşte câte o parte din tematica lecţiei care se doreşte a fi discutată., având sarcina de a aprofunda partea care îi revine, membrii grupului devenind experţi în respectiva temă / subtemă. 2. În pasul următor grupele sunt reîmpărţite: dacă în prima fază elevii au fost împărţiţi după numere (grupa 1, 2, 3, 4) în această a doua fază vor fi împărţiţi după culori (grupa roşie, neagră, albastră, verde). În acest fel, în fiecare grupă nou alcătuită va fi formată din câte un expert anterior format în câte o subtemă, care va avea sarcina de a prezenta colegilor de grupă respectivul subiect. În acest fel, în final toţi elevii clasei vor fi parcurs întreaga temă a lecţiei. 3. Elevii sunt conştienţi de la început de faptul că va avea loc o evaluare finală a nivelului de cunoştinţe al clasei şi că rezultatul respectivei evaluări depinde şi de modul în care fiecare dintre ei prezintă colegilor partea de lecţie în care a devenit expert.

Creşterea coeziunii grupului - EmpatiaEmpatia constă în capacitatea cuiva de a se transpune în situaţia altei persoane, căutând să înţeleagă mai bine felul în care aceasta interpretează evenimentele.Creşterea coeziunii grupului şi îmbunătăţirea relaţiilor din cadrul clasei constituie un sprijin pentru realizarea unui management eficient al clasei. În acest scop, creşterea empatiei reprezintă un aspect important. Aplicaţia prezentată în continuare reprezintă un exemplu, pornind de la care puteţi crea multe alte exerciţii. Dezvoltarea empatiei în rândul elevilor nu este însă un proces simplu şi care se va realiza de azi pe mâine, ci este un mod de a gândi şi simţi care se învaţă în timp.

Joc de rol: Exemplu: Un elev riscă să fie exmatriculat pt. că l-a bătut un coleg. Discuţiile care vor urma vor fi purtate de fiecare participant din punctul de vedere al persoanei pe care o reprezintă. 6 cursanţi vor asuma diferite roluri, purtându-se o discuţie pe tema situaţiei create. Rolurile pot fi: elevul „problemă”, mama/ tatăl acestuia, diriginta, directorul şcolii, elevul agresat, mama/tatăl acestuia.

Ideea de bază a activităţii este plasarea elevilor, în plan imaginar, în diferite situaţii ipotetice sau reale, în care să fie obligaţi să privească lucrurile şi să acţioneze din punctul altcuiva de vedere.

5)Studii de caz:Situaţia 1

George îl înjură pe colegul de bancă şi d-na învăţătoare îl scoate afară de la ore. Analizaţi situaţia şi propuneţi soluţii alternative.Situaţia 2

Părintele unui elev agresat anterior de alt elev vine furios la şcoală şi vrea să-l pedepsească pe agresorul fiului său. Sunteţi profesorul de serviciu. Cum veţi proceda?

Analizaţi situaţiile prezentate. Identificaţi factorii predispozanţi, declanşatori, de menţinere, respectiv metoda utilizată de

profesorul în cauză şi consecinţele acesteia. Propuneţi o metodă alternativă de intervenţie

Strategii de intervenţie în situaţii de criză:Limbajul ca instrument în managementul situaţiilor problematice la clasăDacă intenţia noastră este să disciplinăm elevii cu respect şi siguranţă această intenţie trebuie să transpară din limbajul nostru. A fi asertiv presupune stăpânirea unor abilităţi de comunicare, control al comportamentului non-verbal, dar şi intenţia de a ne exprima nevoile, drepturile protejând în acelaşi timp nevoile, sentimentele şi drepturile altora .

Asertivitatea se referă la comunicarea fermă, într-o manieră şi pe un ton lipsit de ambiguitate şi însoţită de limbaj non-verbal ferm (fără a fi agresiv) a nevoilor şi drepturilor noastre. Abilitatea de a fi asertiv este una “conştient aplicată” şi nu este o simplă reacţie la situaţie.

Cum comunicăm faptul că suntem furioşi?Calmează-te înainte de a comunica că eşti furios. Respiră adânc, numără până la 10.Fii specific şi asertiv.Nu ataca persoana. Referă-te la comportamentul problematic al elevului.Reflectează asupra situaţiei şi planifică ce vei face în viitor într-o situaţie similară.După perioada de calmare iniţiaţi o discuţie cu elevul şi:- explicaţi pe scurt ce v-a enervat şi de ce- invitaţi elevul să-şi spună punctul lui de vedere (dreptul la replică)- luaţi în consideraţie percepţia şi sentimentele lui- evitaţi să-l forţaţi pe elev să-şi împărtăşească sentimentele dacă nu doreşte să facă acest lucru- discutaţi modul în care veţi aborda incidentele viitoare- despărţiţi-vă în termeni amiabili

Cum răspundem la limbajul agresiv al elevilor?- Este inutil să cerem elevilor să explice de ce utilizează un limbaj agresiv sau să recurgem la discursuri moralizatoare.- Este eficient să ne focalizăm pe problemă sau regulă (cu privire la limbaj, respect) şi să direcţionăm elevul să se calmeze. - Situaţia va fi discutată după oră, eventual în prezenţa dirigintelui / părintelui, dacă e cazul.- Să nu le ignorăm limbajul agresiv – dacă le ignorăm, am putea transmite mesajul că nu ne pasă de modul în care vorbesc elevii sau că acceptăm acest gen de limbaj.- Dacă limbajul agresiv este un obicei la un elev, acesta poate fi monitorizat şi purtată o discuţie cu acesta cu privire la responsabilitatea pentru modul în care comunicăm.

Cum răspundem părinţilor furioşi ?Când avem de- a face cu părinţi furioşi, este crucial să recunoaştem şi să afirmăm ceea ce ştim noi şi ceea ce percep ei ca fiind „problema”. - Calmaţi-vă înainte de a încerca să ajutaţi părintele să se calmeze- Invitaţi-l să ia loc (e mai greu să fii foarte furios când stai jos)- Permiteţi-i părintelui să explice ce simte; evitaţi să interveniţi şi să apăraţi şcoala în acest moment- Reflectaţi ceea ce spune („Deci spuneţi că....din punctul dumneavoastră de vedere...”)- Asiguraţi-vă că aveţi punctul de vedere al şcolii şi invitaţi părintele să privească lucrurile din perspectiva şcolii- Centraţi-vă pe fapte (utile ar fi nişte înregistrări, rapoarte)- Subliniaţi faptul că vă aflaţi aici pt. a rezolva problema, nu pentru a vă ataca reciproc- Căutaţi o soluţie acceptabilă de ambele părţi- Despărţiţi-vă în termeni amiabili

________________________________________________________________________

6) Fişa 3.7.10. Chestionar de asertivitate

Autoevaluaţi-vă asertivitatea şi identificaţi barierele pe care le aveţi în comunicarea cu ceilalţi; identificaţi apoi modalităţiile prin care le puteţi depăşi.

Da NuPot să-mi exprim cinstit sentimentelePot să spun NU fără să mă acuz sau să mă simt vinovat(ă)Pot să recunosc când sunt supărat(ă)Încerc să găsesc cauza supărării meleAştept să cunosc toate faptele înainte de a lua o decizie„Critic” comportamentul unei persoane şi nu persoanaÎmi asum responsabilitatea pt. sentimentele mele în loc să învinuiesc pe alţiiReuşesc să-mi exprim atât sentimentele pozitive, cât şi pe cele negativeCând spun cum mă simt, nu-i jignesc pe ceilalţiCând sunt de acord cu altcineva, nu uzez de agresiuni verbaleReuşesc să găsesc soluţii pt. probleme şi nu stau să mă plângRespect drepturile celorlalţi când mi le exprim pe ale mele