Buletinul Clubului Român din

ChattanoogaNumărul 100 (o sută) Februarie 2020

www.romclub.wordpress.com

Tema lunii:Comunicarea

verbalăLimbile

Apariția limbajului umanDintre caracteristicile oamenilor moderni, prin care ei se deosebesc de animale, vorbirea este probabil acea trăsătură unicat, fără de care nu se poate vorbi de omenire.Genul Homo are o vechime de circa 2 milioane de ani și specia Homo Sapiens Sapiens există de circa 150.000 de ani.După John McWorther (Istoria limbajului uman. The Great Courses www.thegreatcourses.com) oamenii primitivi au început să comunice prin semne, sunete și expresii faciale de când a apărut comportamentul uman: bipedalism, asocierea, formarea relațiilor și acțiunilor de grup, descoperirea focului, modificarea hranei, explorarea, deplasările, etc.

1

Elementul crucial care a indus ieșirea oamenilor din rândul animalelor a fost dezvoltarea creierului, de care este legată și comunicarea de tip superior.

Și alte specii (primate, insecte, păsări, delfini, etc) comunică, dar sunt două mari deosebiri față de comunicarea verbală umană:

- comunicarea animalelor care se asociază există, dar nu a dus la formarea unui limbaj; Ea se poate face prin mișcări și sunete și se referă la informații foarte limitate: unde este mierea, unde se găsesc fructe, apropierea unui pericol;

- animalele nu au capacitatea de a distinge dispersia, adică nu pot comunica nimic despre ceea ce nu se petrece în prezent.

Fără să poată fi dovedită în niciun fel, există părerea că limbajul uman primitiv a fost foarte "telegrafic", cu folosirea exclusivă a cuvintelor concrete (cele care comunică observații, fapte, acțiuni, lucruri) și cu foarte puține cuvinte gramaticale (prepoziții, conjuncții, adverbe), prin care se construiesc propozițiile.

În spațiul revoluției cognitive (Yuval Noah Harari: Sapiens. A brief history of humanity. Harper 2015) a avut loc și perfecționarea comunicării verbale, unică pentru om.Ea a coincis cu epoca dezvoltării uneltelor, în urmă cu 35.000 de ani.Apoi, din limba primitivă (mamă) s-au desprins limbile fiice, formate mai ales când un grup mare de oameni și-a schimbat locul de viață și s-a separat de grupul originar.Primele scrieri din care se poate cunoaște structura unei limbi vechi au apărut cu doar 3.500 de ani în urmă.

Folosind metoda descifrării progresive în linie retroactivă (reconstrucție comparativă prin analiza cuvintelor echivalente din diferite limbi înrudite), lingviștii au făcut eforturi să descopere cât mai multe din cuvintele celor mai vechi limbaje umane și au reușit, până la un punct.Astfel, unii au comunicat că dețin un număr de cuvinte care fac parte din limba folosită de Adam și Eva (limba adamică, în care vorbeau Adam, Eva, Sem și Noe și în care le vorbea lor Dumnezeu).Dar alți lingviști istorici spun că limba din Vechiul Testament nu este limba vorbită de Adam și Eva, ci una mult mai tardivă și - deci - diferită.Ei consideră că limba adamică este de fapt o limbă protocaldeană, care stă la baza limbii ebraice vechi.

Dar pentru unii cercetători, în căutare de proto-limbi și proto-cuvinte, este aproape cert că tik a însemnat în limba adamică degetul index și el

2

este regăsit, cu mici modificări, în mai multe limbi arhaice: Nilo-Saharaiană - tok, Niger-Congoleză - dike, Afro-Asiatică - tak, Eur-Asiatică - tik, Indo-Pacifică - dik, sau Amerindiană - dik'i.Semnul făcut cu degetul arătător a fost, din cele mai vechi timpuri, un gest frecvent folosit, fiindcă echivala cu numeralul unu și era folosit pentru a indica ceva.

Iar cuvântul ak'wa (apă) identic în limbile Afro-Asiatică, Eur-Asiatică și Amerindiană, a ajuns în limba latină aqua, trecând apoi în patru din cele cinci limbi romanice ca acqua (it), agua (sp), àgua (portugheză) și apă (rom).

Proto-limbile au fost și izvoarele altor grupuri de limbi, așa cum au fost proto-indoeuropeană (din care s-a născut cele mai multe limbi europene, limba anatoliană, armeană, limbile iraniene și indiene), sau protoslava (din care au apărut rusa, ucrainiana, ceha, sârba, poloneza, slovaca, bulgara) și protogermana (din care au rezultat germana, daneza, olandeza, suedeza, norvegiana, islandeza, engleza, limba Feroe, limba friziană, limba bretonă și limba idiș).

După John McWorther, grupurile de oameni care au părăsit Africa vorbeau deja cu ușurință. Ei au populat, într-o primă fază Orientul Mijlociu și Europa de Est, apoi s-au răspândit spre est și spre vest, ocupând progresiv Eurasia.

Se crede că vorbirea este determinată genetic, deși are un puternic corolar cultural: suntem programați de la naștere să învățăm un limbaj, dar dezvoltarea vorbirii la copilul mic durează aproximativ doi ani. Copiii care au crescut în sălbăticie au demonstrat o formă primitivă de comunicare specifică animalelor cu care au conviețuit, fără să aibă posibilitatea de a folosi cuvinte articulate.

În anii '80, Myrna Gopnik a identificat gena dominantă FOXP2, care este responsabilă pentru abilitatea oamenilor de a folosi legile sintaxei în creerea frazelor. Lipsa acestei gene îi face pe copiii afectați să nu poată deprinde vorbirea coerentă și corectă.Se pare că la momentul despărțirii hominizilor de cimpanzei (peste 100.000 de ani în urmă), această genă s-a dezvoltat în linia hominizilor, dar nu și în cea a cimpanzeilor.

Tot McWorther crede că, la început, a existat o singură limbă umană primordială, din care s-au desprins toate celelalte limbi.

3

În prezent, în lume există circa 6.000 de limbi (după unii chiar 7.000), majoritatea exclusiv vorbite.

Ca tot ce ține de istoria foarte îndepărtată a oamenilor și ca toate subiectele care nu au nici un fel de dovezi directe, originea vorbirii rămâne neclară și au existat numeroase ipoteze, dintre care puține s-au verificat.

O grupare a teoriilor legate de originea limbajului uman rezultă în patru categorii principale:

- teoriile continuității: se bazează pe idea că, fiind atăt de complexe, limbile moderne nu au putut apărea în forma prezentă și că ele sunt rezultatul unei lungi evoluții, plecate de la sistemele de comunicare prelingvistice ale oamenilor primitivi și de la o proto-limbă originară;

- teoriile discontinuității: limbajul uman, ca trăsătură unică a primilor oameni, a apărut dintr-odată, ca multe alte din caracteristicile lor prin care se deosebesc de animale;

- teoriile limbajului ca o funcție înăscută, transmisă genetic;- teoriile culturale: limbajul este rezultatul conviețuirii oamenilor.

La aceste categorii se adaugă teoriile mitice: oamenii nu au învățat ei înșiși să vorbească, iar limbajul le-a fost dat de ființe supranaturale.În mai multe religii și mituri este menționată apariția limbii umane, diversificarea ei și problemele legate de aceasta.În mitologia greacă, oamenii erau la început un singur popor și vorbeau o singură limbă, care le fusese dată de zeitățile Philarios și Philarion. Hermes este cel care a adus limbile diferite, moment cu care începe discordia oamenilor.În Vechiul Testament, Dumnezeu l-a însărcinat pe Adam să dea câte un nume tuturor viețuitoarelor (Facerea 2,20). Când oamenii au avut aroganța de a construi turnul Babel ca să ajungă la cer, Dumnezeu i-a pedepsit și le-a încurcat limbile: Haidem dar, să Ne pogorâm și să amestecăm limbile lor, ca să nu se mai înțeleagă unul cu altul (Facerea 11,7).Mitologia Norse creditează pe Ve, cel de al treilea fiu al lui Borr, că a dat oamenilor vorbirea și limba. În religia hindu, zeița Vac, o personalizare a limbajului, i-a învățat pe oameni să vorbească.

Jean-Jacques Rousseau a scris un eseu despre originea limbilor, publicat postum în anul 1781. El prezintă ipoteza că limbajul primitiv a fost o formă de muzică și că el a exprimat și comunicat la început stări emoționale (surpriză, durere, bucurie, atracție).

4

Noam Chomsky este autorul teoriei discontinuității care afirmă că limbajul primitiv a apărut dintr-odată, ca o implantare în creier a unei facultăți de a vorbi perfectă, sau aproape perfectă. El a numit acest mecanism language acquisition device.

Vorbirea umană a început în epoca primitivă (paleolitic), dar autorii diferă când încearcă să stabilească adevăratul moment al apariției ei: unii cred că vorbirea foarte primitivă, cea a imitării sunetelor făcute de animale sau păsări, a început cu primii hominizi desprinși de celelalte primate (cimpanzei, babuini), cu milioane de ani în urmă.Alții datează începutul vorbirii în epoca lui Homo habilis (1,8 milioane de ani), în perioada Homo heidelbergensis (0,6 milioane de ani) sau legat de Homo sapiens (150.000-200.000 de ani).

O teorie consideră că dezvoltarea gesturilor și limbajului au fost simultane. În creier, zona motorie pentru mână se învecinează cu cea care controlează funcția mușchilor gurii, limbii, faringelui și laringelui (ariile Broca și Wernicke), responsabile pentru vorbire.

Laringele la om este situat mult mai jos în zona cervicală, comparativ cu alte primate. Aceasta ar fi creat posibilitatea unei funcții fonetice superioare, prin care s-a dezvoltat comunicarea prin limbaj.

Neuronii în oglindă sunt acei neuroni care au două funcții diferite: ei sunt activi când are loc observarea-învățarea și deasemeni când individul în cauză execută activitățile învățate prin observație. Limbajul uman ar fi fost influențat decisiv de neuronii în oglindă.

Definiții ale limbajului Cuvintele și metoda de a le combina pentru a exprima gânduri -

Dicționarul Oxford Limbajul este pur uman și este metoda ne-instinctivă de a

comunica idei, emoții și dorințe folosind simboluri fabricate intenționat - Edward Sapir

Una dintre cele mai importante caracteristici ale comportamentului uman - H.A. Gleason

Un sistem arbitrar de simboluri vocale cu ajutorul cărora se face comunicarea într-un grup uman social - B. Bloch

Un sistem convențional de simboluri vorbite, manuale sau scrise prin care ființele umane se exprimă ca

5

membrii unui grup social și participanți la cultura lui - Encyclopedia Britannica

Caracteristicile limbajului umanCând limbajul oamenilor e comparat cu alte forme de comunicare din

lumea vie, un număr de trăsături îi demonstrează superioritatea și unicitatea: toți membri speciei pot primi și trimite mesaje verbale care sunt

perfect asemănătoare; cel care trimite mesajul e perfect conștient de conținutul lui și se

așteaptă să primească răspunsul, care este legat de subiect; sistemul limbajului nu are altă funcție înafara comnicării; în mesaje este inclusă componenta înțelesului: semanticitatea

mesajului verbal; limbajul este format din unități izolate, repetabile, care pot fi

combinate în moduri diferite; oamenii pot exprima prin limbaj evenimente petrecute într-un timp

și un spațiu îndepărtate; eliberarea de comunicarea legată strict de prezent;

vorbirea oamenilor poate fi produsă în orice moment, fără pregătire;

prin limbaj se transmit experiența și tradițiile; membrii adulți ai comunității participă la învățarea copiilor care deprind limbajul.

Date importante pentru istoria limbii:

Înaintea erei noastre/ BC

150.000–80.000...............................Perioada de apariție a limbajului uman

4000.................................................Apariția limbii proto-indo-europeană

3500................................................. Prima scriere atestată.

6

3000................................................. Apariția limbii semite.

2500..................................................Limba proto-indo-europeană pătrunde în zona Carpaților și în Balcani. Din ea se dezvoltă limbile tracă, dacă, pelasgică, albaneză.

2000.................................................Limba Bantu, cea mai frecventă limbă africană, își începe migrația spre sud și est.

aproximativ 1000..........................Limba dacă, ramură a grupului tracic; a dispărut în secolul VII e.n.

Era noastră/ AD

secolul I...........................................Teritoriul actualei Franța era ocupat de triburile celtice (galii) a

căror limbă s-a amestecat cu latina vulgară la cucerirea zonei de către

romani (52-58). Din secolul III s-au adăugat triburile germanice Francii. Din cele trei surse s-a format limba

franceză veche.

secolele I-III ...................................Romanizarea populațiilor din bazinul Dunării de Jos, inclusiv a celei

traco-dacice.

secolul VI.........................................Migrația slavă pe teritoriile dace.

450–480........................................... Prima atestare a limbii engleze.

secolul VI.........................................Inscripțiile alemanice, cu care începe vechea limbă germană, la care se adaugă în secolele 9-12 vechea limbă saxonă.

787...................................................Populațiile scandinave invadează Anglia

7

842...................................................Prima scriere franceză Les serments de Strasbourg

960...................................................Prima scriere italiană carta Capuana

1066..................................................Victoria de la Hastings, Anglia este înfrântă de normanzi; pătrunderea masivă a limbii franceze în insulele engleze.

1300 -1350.......................................Începe standardizarea limbii engleze. Se formează Old English Language, din cele trei surse: latină, scandinavă (germanică) și franceză.

1521.................................................Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung, prima scriere

românească.

1551.................................................Prima tipăritură românească cu litere slave Evangheliarul slavo-român al lui Filip Moldoveanul, tipărit la Sibiu

1560.................................................Prima tipăritură românească cu litere latine Cântece religioase calvine a lui Pavel Tordasi

1564................................................. S-a născut William Shakespeare

8

1581..................................................Prima tipăritură în care e menționat cuvântul român Palia de la Orăștie:...numai noi românii pre limbă nu avem.

1786................................................. Sir William Jones a enunțat teoria limbilor indo-europene.

1887................................................. Ludwig Zamenhof a inventat limba esperanto.

LingvisticaEste știința limbilor și a legilor lor.

Contribuțiile cele mai mari la dezvoltarea științei limbajului sunt datorate celor mai cunoscuți lingviști:Ferdinand de Saussure (1857 - 1913). Savantul elvețian a avut contribuții fundamentale la dezvoltarea lingvisticii și a semiologiei (știința semnelor și a simbolurilor). El a definit funcțiile limbajului, ca instrument de comunicare și identificare și a introdus conceptul cuvintelor ca fiind semnale lingvistice. Roman Jakobson (1896 - 1982). Lingvist ruso-american care a avut contribuții majore în domeniul fonologiei.Edward Sapir (1884 - 1939): antropolog lingvistic a studiat limbajele sudamericane și a elaborat teoria relativității lingvistice, care afirmă că oamenii percep în mod diferit lumea, în funcție de limbajul folosit.Paul Grice (1913 - 1988): este autorul principiului cooperativ, care leagă felul de a vorbi cu comportamentul oamenilor.Noam Chomsky (1928 - ) lingvist american de mare reputație, a formulat principiul gramaticii universale și a afirmat că - la un moment al evoluției lor - oamenii au dobândit un instrument de achiziționare a limbajului. Chomsky este și un analist-comentator de politică, ideologic situat la stânga și este un critic constant al Statelor Unite. Eve Clark (1942 - ): a făcut studii remarcabile legate de învățarea vorbirii de către copiii mici.Steven Pinker (1954 - ): vorbirea este un instinct uman, dobândit prin evoluție și transmisibil ereditar.William Jones (1746 - 1794) filolog englez, care - pornind de la studiul

9

limbii sanscrite - a dedus originea comună a multor limbi, plecate de la o limbă indo-europeană, numită astfel de el pentru prima dată.

Ramurile lingvisticii: știința limbilor s-a desprins din filologie și a devenit o disciplină independentă, cu multiple subdomenii.

morfologia sintaxa dialectologia fonologia etimologia lingvistica istorică lingvistica comparată lingvistica diacronică (studiul limbajului în diferite perioade

istorice) lingvistica sincronă (studiul limbajului contemporan) biolingvistica sociolingvistica psiholingvistica neurolingvistica

Familiile de limbiMajoritatea limbilor sunt grupate de către lingviști în familii. O familie de limbi este definită ca având unitate genetică, ceea ce înseamnă că toate limbile membre derivă dintr-un strămoș comun, care este cunoscut doar rareori, deoarece majoritatea limbilor au o istorie scrisă relativ scurtă. Este posibil totuși să recuperăm multe dintre trăsăturile strămoșului comun prin aplicarea unor metode de reconstituire.Familiile de limbi pot fi impărțite în unități mai mici, cunoscute sub numele de ramuri (deoarece istoria familiilor limbilor este deseori reprezentată printr-o diagramă sub formă de arbore).Strămoșul comun al unei familii se numește "protolimbă". De exemplu, protolimba familiei limbilor indo-europene este numită Limba proto-indo-europeană.

10

Europa, Asia de nord, vest și sud:

Limbi indo-europene: 445 de limbi europene și asiatice, dintre care 313 indo-iraniene. Pot fi grupate în câteva familii mari:

toate limbile europene moderne minus cele ugro- finice, limbile de origine indo-europeană introduse de colonialism în America Latină, Asia, Africa, Oceania;

limba latină; grupul italic, limbile romanice: italiana, franceza, spaniola, portugheza, româna, limba romanșă, aromâna, piemonteza, catalana, occitana, limba provensală, dialectele italiene, limba sardiniană, siciliana;

limba greacă: greaca veche (miceniană) și modernă; limba albaneză; sanscrita, limba sumeriană, limba hitită; limbile hindustani (hindi- vorbită de indieni, cuvinte

sanscrite; urdu - vorbită de pakistanezi, cuvinte arabe) din 2/3 nordice ale Indiei; limbile Bengali, Punjab;

limba romani ( igănească): este o limbă de origine țindo-europeană, probabil cu originea în Punjab. Are circa 5-6 milioane de vorbitori, mai ales în ările est-europene. Este, în principal, o limbă ț

vorbită, de i au apărut tentative de sistematizare și scriere, cu alfabet latin, grecesc, slavon sau arab.ș

grupul celtic: irlandeza, galeza scoțiană, limba Welsh (Tara Galilor), limba din insula Man (Manx), limba din Cornwall (Cornish), limba bretonă;

grupul germanic: germana, olandeza, daneza, suedeza, norvegiana, engleza, islandeza, faroeza (în Danemarca, insulele Faroe și Groenlanda), friziana (în Germania și Olanda pe malul sudic al Mării Nordului);

grupul slav: rusa, bielorusa, ucrainiana, poloneza, limba pomeraniană, ceha, slovaca, slovena, croata, sârba, limba muntenegreană, bosniana, bulgara, limba macedoneană din Macedonia de Nord;

grupul baltic (balto-slav): lituana , letona, vechea prusacă;

grupul anatolian: majoritatea limbilor anatoliene au fost extincte prin helenizarea zonei: hitita, luwiana, lyciana, palaica,etc.

limba armeană;

11

limbile din nord-vestul Chinei (bazinul Tarim)

Limbi caucaziene : georgiana, daghestana, limba din Ingușeția, pontica, circaziana, abkhaziana.

Limbi uralo-altaice: - limbi altaice: cu turca, limbile turcice (uzbeca, kazaha, turcmena, tadjica, adzerbaijana - în general țările cu terminația "stan"), mongola, tungusa, coreana, japoneza,

- limbi uralice cu limbi fino-ugrice (finlandeza, estoniana, maghiara, lapona) și limbi samoedice (limbile siberiene de nord):

Limbi elamo-dravidiene : limbi din sudul și estul Indiei și din regiuni izolate din Irak, Afganistan.

Limbi paleosiberiene : limbile din Ciukotka și Kamciatka, limba Nivikh din zona Amurului inferior, limba Iukaghr din Kolima, limba Ket din bazinul râului Ienisei, limba Ainu.

Africa și Asia de sud-vest:

Limbi afro-asiatice (hamito-semitice) : Berberă, Chadic, Cushitic, Egyptian, Omotic, Semitic (limbi din Asia de Vest, Nordul Africii, cornul Africii, Sahel), limbile arabice (araba claasică, egipteana, marocana, siriana, libaneza, etc).

Limbi nigero-congoleze : foarte răspândite, vorbite de peste 700 de milioane de oameni: Bantu, Swahili, Yoruba, Igbo, Fula, Zulu, etc.

Limbi nilo-sahariene : Koman, Sudaneza, Fur, Maban, Kunama, Bertha

Limbi khoisan : Sandawe, Hadzu, Khoe, Ju, !Xoo. Sunt limbi cu "click", foarte vechi, nescrise. In Namibia, Tanzania, Kalahari de Nord (zona sud vest a Africii).

Asia de est și sud-est, Australia și Oceania:

Limbi sino-tibetane : chineza și familia tibeto-burma cu grupurile Himalaia, Tangut-Qiang, Nungic, Tujia, Lolo-Burmese

12

Limbi austroasiatice : sunt limbi vorbite în Asia de sud. Familiile Munda și Mon-Khmer.

Limbi austronesiene (malayo-polynesian) : sunt limbi vorbite în Taiwan, Madagascar, peninsula Malay, Asia maritimă de sud est, insulele din Pacific: taiwaneza, indoneziana, malaeza, javaneza, filipineza.

Limbi australiene aborigene (mai multe familii neînrudite)

Limbi tai : vorbite în Tailanda, Laos, Myanmar, China de sud.

America:

Limbi amerindiene : zeci de familii mari, cu mii de limbi, majoritatea dispărute, pe suprafața celor două Americi: Cele mai cunoscute: Algonquin, Azteca, Quecha, Eschimo-Aleut, Natchez-Muskogean, Maya, Yukian.

Limbile izolate sunt limbi care nu se înrudesc cu nici o altă limbă cunoscută, sau cel puțin nu s-a putut (încă) demonstra că se înrudesc cu vreo altă limbă. Cu alte cuvinte, o limbă este izolată atunci când este singura din familia sa de limbi.O limbă izolată este orfană, adică apartenența ei la o familie lingvistică cunoscută nu a fost dovedită. Exemplul cel mai cunoscut este basca, care este vorbită în Spania și în Franța. Coreeana este o altă limbă izolată, deși unii lingviști au propus o legătură cu limbile altaice sau cu japoneza. Japoneza este ea insăși adesea considerată drept o limbă izolată, dar ea ar aparține cel mai bine unei familii lingvistice mici, japoneza, care include unele limbi înrudite precum okinawa.[1]

Există mai multe motive pentru existența unor limbi izolate:

limbi înrudite dispărute sau necunoscute, o limbă izolată, ar putea să fi avut limbi înrudite, dar toate au dispărut, fără eventuale urme;

Izolare îndelungată, o limbă separată de „limba mamă” pentru perioadă îndelungată devine diferită de limbile provenite de la aceeași „limba mamă” .

Lista limbilor izolate

Limbile ainu, bască, burușaski, coreeană, etruscă, japoneză, ket (limbă siberiană din regiunea râului Ienisei).

13

Înafara clasificării limbilor existente în lumea contemporană (6.000 - 7.000), mai există:Limbile artificiale sunt limbi a căror fonologie, gramatică și vocabular au fost inventate de către un om sau un grup mic de oameni, spre deosebire de limbile naturale apărute prin evoluție în decursul istoriei ca parte a culturii unei populații relativ numeroase.Limbile artificiale se pot clasifica în

limbi auxiliare, inventate pentru a folosi în comunicarea dintre oameni;

limbi fictive, care apar în creații artistice; limbi experimentale, create de lingviști ca metodă de cercetare; limbi secrete, pentru codificarea informației; limbi inventate doar pentru amuzament.Unele limbi auxiliare, între care se numără esperanto și lingua franca, au fost create cu scopul de a fi folosite ca limbi internaționale, de exemplu pentru a evita folosirea limbii unei națiuni sau a alteia. În particular, esperanto a evoluat într-o asemenea măsură încât astăzi numărul de vorbitori este estimat a fi între 1 și 2 milioane pe tot globul, dintre care 200-1.000 sunt vorbitori nativi. Un alt exemplu de limbă artificială auxiliară este limba scrisă romanșă (bazată pe retoromană).

Limbi auxiliare: Basic English, Engleza simplificată, Esperanto, Lingua Franca, Folkspraak, Gestuno (limbaj al semnelor), Glosa, Idiom Neutral, Ido, Interlingua de IALA, Interslavă, Kotava, Latino sine flexione, Lincos, Lingua franca nova

Limbile fictive sunt limbi ale unor popoare sau ființe imaginare care apar în literatură sau filme, cum este de exemplu cazul limbii klingon create de Marc Okrand pentru filmul Star Trek sau al limbilor quenya și sindarin create de J. R. R. Tolkien pentru cărțile sale.

Limbi fictive: Limba din Atlantis, Baronh, Brithenig, Codex Seraphinianus, Verduriana, Limba elfilor, etc.

14

Limbile pidgin și creoleCând a început era explorărilor și a schimburilor comerciale extinse, europenii au fost în situația să trateze cu străini care vorbeau o limbă de neînțeles și cu care nu puteau comunica.Așa s-a întâmplat când negustorii englezi au pătruns pe piața chienză, la sfârșitul secolului XVIII. Ca să poată încheia contracte, ei au introdus o limbă foarte simplificată, pe care au numit-o business english: propoziții scurte, cuvinte puține, practic fără gramatică, toate verbele la un singur timp, fără prepoziții și conjuncții: Eu 15 pounds, tu 100 kg. ceai...Chinezii au preluat bine modelul de vorbire simplificată, dar au schimbat treptat pronunțarea cuvântului business, care a devenit pidgin.Folosind modelul pidgin english, s-a ajuns la alte limbi pidgin: amerindian pidgin english, aboriginal pidgin english (Australia), Samoan pidgin english, Tamil pidgin english (tinglish), Yokohama pidgin japanese, Labrador Inuit pidgin french, Kyathka russian-chinese pidgin, etc.

Când o limbă nouă a fost creată prin amestecul a două limbi diferite și ea a devenit principala limbă dintr-o anumită regiune, aceasta s-a numit limbă creolă. Și ea a fost o consecință a explorărilor geografice care au luat avânt în secolele XVI-XVII. Termenul vine de la cuvântul francez créole și echivalentul lui spanilo criollo, ambele derivate ale verbului latin creare.

Limbile creole au apărut în zonele colonizate de europeni, prin amestecul limbii locale cu una europeană: franceza, engleza, spaniola, portugheza.Ele s-au dezvoltat în cele două Americi, în zonele asiatice Indonezia, Macau, Hong Kong, Malaezia, Insulele Seychelles, Oceania, Africa de vest, etc.

Limbile din lumea de azi

După Jared Diamond (The world until yesterday Penguin Books 2012), în lumea de azi sunt circa 7.000 de limbi.În Europa sunt 100 de limbi naționale, dar India și Africa au fiecare mai mult de 1.000.Numai în mica insulă Vanatu, din Pacific, sunt 110 de limbi.Cu toate acestea, numai puține state au delarat mai mult de o limbă oficială, punând celelalte limbi în categoria de limbi minoritare.

15

Multilingvismul este tradițional în câteva țări (Elveția, Canada, Belgia, Rusia), dar minoritățile din cele mai multe țări se agață de limba proprie, având doar cunoștințe limitate de limbă declarată națională (moldovenii din Republica Moldova, cetățenii din regiunile îndepărtate ale Chinei). Lingviștii români denunță actul prin care URSS a declarat limba din Republica Moldova limbă moldovenească. Ei susțin - pe drept - că este o singură limbă română și că limba vorbită de moldoveni este graiul moldovean al limbii române.

Una dintre cele mai largi familii de limbi, cea indo-europeană, a pătruns în Europa cu circa 6-9.000 de ani în urmă. Este ușor de înțeles de ce cuvintele din multe limbi europene derivate seamănă.Dar este mult mai surprinzător faptul că sunt asemănări frapante între cuvinte japoneze și cele engleze: mó (jap) față de more, nai (not), namae (name), miru (mirror), hito (he), kuu (chew), taberu (table).Cercetătorii explică faptul prin numărul limitat de sunete pe care le poate emite laringele uman și deci și a combinațiilor lor.

Evoluția și schimbările limbilorToate limbile au o tendință naturală să se modifice și schimbările de fac în mai multe feluri:- slăbirea consoanelor sau a vocalelor;- modificarea vocalelor: aqua (lat) a devenit eau (fr).- schimbarea pronunției: food (engl) se pronunța la început fod.- adăugarea de cuvinte;- pierderea de cuvinte;- schimbarea sensului semantic al cuvintelor: silly (nebun, ciudat în sensul de azi) însemna la început blessed (binecuvântat); - adăugarea de forme noi de cuvinte gramaticale;- gramaticalizarea: terminații noi, formate din alt cuvânt: amare (a iubi -lat) + habeo (a avea) a devenit amabi în italiană.- modificarea silabelor: alone vine de la all one; goodbye vine de la God be with you;- schimbarea sensului cuvântului prin modificarea tonului, același cuvânt înseamnă altceva când e pronunțat cu un ton diferit. Chineza este una dintre limbile cu multe tonuri;- transformarea numelor comune în verbe, foarte frecvent în engleza americană: to socialize, to rock'n roll. - schimbarea ordinii cuvintelor în propoziție;

16

- valuri de neologisme legate de noi ocupații: tehnică, informatică, cosmonautică: șurub vine de la germanul schrube; vilbrochen de la cuvântul francez vilebrequin; obărlict de la germanul oberlicht; - introducerea de barbarisme în vocabularul curent, cu formarea limbajelor franglish, spanglish, romanglish (romgleza): am aplicat, am dounlodat, am salvat, breaknews, "guguluiesc", etc.- adăugarea de cuvinte din argou.

Din cauza modificărilor, multe limbi nu seamănă deloc cu limba primordială din care au derivat.

Majoritatea cercetătorilor cred că originile unei limbi nu pot fi urmărite mai departe de 3.000-4.000 de ani faţă de momentul prezent; autorii unui studiu mai recent afirmă că au ajuns mai departe şi că limbile indo-europene îşi au originea într-o proto-limbă vorbită în Anatolia, acum 8.000-9.500 de ani (alții cred că zona în care s-a născut limba proto-indo-europeană a fost sudul Siberiei).Chiar şi în cazul unei singure familii, reconstituirea proto-limbii este o problemă. Demonstrarea unei origini comune a tuturor limbilor indo-europene este foarte dificilă, deoarece cele mai multe dintre cuvinte evoluează prea rapid pentru a-şi păstra caracterele ancestrale. Majoritatea cuvintelor au 50% şanse de a fi înlocuite printr-un termen neînrudit, la fiecare 2.000-4.000 de ani.

Însă unele cuvinte sunt mai durabile, mai stabile decât altele, şi aceasta este premisa de la care au pornit specialiştii  de la Universitatea din Reading în studiul lor.Studii lingvistice anterioare se bazaseră doar pe cercetarea sunetelor comune unor cuvinte din diferite limbi, pentru a le identifica pe cele care descind din acelaşi cuvânt ancestral, cum este cazul cuvântului latin pater şi al cuvântului englezesc father. 

Una dintre dificultăţile acestei abordări ţine de faptul că două cuvinte ar putea suna asemănător în mod cu totul întâmplător (fără a fi înrudite între ele, fără a avea o origine comună).

Pentru a depăşi această dificultate, echipa prof. Mark Pagel a încercat să arate că anumite cuvinte utilizate foarte frecvent în vorbirea de zi cu zi se păstrează în timp, pe perioade lungi, cu mai mare probabilitate decât altele.

Ei au pornit de la ideea unei similtudini între evoluţia limbilor şi cea a organismelor vii. În această viziune, cuvinte fundamentale, importante,

17

cele care sunt utilizate foarte frecvent pentru a descrie relaţii sociale, de pildă, ar fi mai stabile, schimbîndu-se mult mai lent decât altele. Astfel, anumite pronume, numerale şi adverbe frecvent utilizate şi cu importanţă mare pot supravieţui zeci de milenii înainte de a fi înlocuite.

Specialiştii au utilizat această metodă pentru a prezice cuvintele care au cele mai mari şanse de a suna asemănător în diferite limbi eurasiatice; astfel, există o certitudine mai mare că, în cazul acestor cuvinte foarte mult utilizate, similarităţile fonetice sunt realmente datorate originii comune, nu întâmplării.

Mark Pagel explică: "„ Modul în care folosim un anumit set de cuvinte în vorbirea obişnuită este comun tuturor limbilor vorbite de oameni. Am descoperit că numeralele, pronumele şi anumite adverbe sunt înlocuite mult mai încet, poate odată la 10.000 de ani sau chiar mai rar. Ca regulă generală, în cazul unor cuvinte care sunt folosite mai mult de o dată în 1000 de cuvinte, în vorbirea cotidiană, este de 7-10 ori mai probabil ca ele să-şi aibă originea în străvechea superfamilie de limbi eurasiatice.”

Pentru a afla de ce unele cuvinte au rezistat până azi, în vreme ce altele au dispărut cu timpul, specialiştii au estimat, prin metode statistice, rata înlocuirilor lexicale într-o serie de elemente de vocabular ale unor limbi indo-europene. Variaţiile ratei de înlocuire în cazul elementelor de vocabular cel mai frecvent folosite în vorbire ajută la estimarea gradului de diferenţiere între două limbi.În studiul publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences, autorii au întocmit o listă de 23 de cuvinte care se regăsesc în cel puţin 4 limbi eurasiatice analizate;acestea sunt considerate a fi de origine foarte veche, aparţinând superfamiliei de limbi eurasiatice ce cuprinde cele 7 familii menţionate. Printre ele se numără cuvinte precum mamă,  bărbat, eu,  noi,  foc,  mână,  a da,  scoarţă.În cazul unora dintre cuvinte, importanţa lor, care le-a asigurat supravieţuirea, este foarte explicabilă: scoarţa de copac, de exemplu, era un material de cea mai mare însemnătate pentru oamenii preistorici, care o foloseau ca material de construcţie, ca izolator, pentru aprinderea focului şi pentru obţinerea de fibre. De asemenea, a da este un verb important: apare în forme similare în 5 dintre limbile eurasiatice analizate în cadrul studiului şi este uşor de explicat de ce el descrie cooperararea intensivă, care este trăsătura distinctivă a societăţii umane, spune prof. Pagel. Mult mai greu de înţeles este ce caută între aceste cuvinte străvechi-presupuse a fi foarte importante-verbul a scuipa; autorii studiului mărturisesc că nu au găsit încă o explicaţie în acest sens.

18

Pe baza acestor rezultate, oamenii de ştiinţă au trasat un arbore genealogic al celor 7 familii de limbi: toate s-au desprins dintr-o limbă comună acum 15.000 de ani şi s-au separat în limbi distincte în cei 5.000 de ani care au urmat.Cu alte cuvinte, spune prof. Pagel, dacă oamenii de azi şi-ar întâlni strămoşii din Epoca Pietrei, ar putea rosti unul sau două enuţuri foarte simple şi s-ar putea face înţeleşi.

Limbajul și societatea umanăÎn evoluția oamenilor, momentul în care a apărut comunicarea verbală a fost punctul de declanșare a unui progres asociat cu o mare viteză.

Limbajul, care este un sistem abstract de semne și cuvinte, reprezintă simbolurile tuturor lucrurilor, evenimentelor și fenomenelor care ne înconjoară, au fost, sunt și vor fi trăite.

Învățarea s-a dezvoltat mult după apariția comunicării verbale și - odată cu ea - oamenii au dobândit îndemânări cognitive, experiențe crescânde și șansa de a forma o personalitate superioară.

Comunitățile au crescut și cooperarea din sânul unei comunități a devenit mai ușoară și mult mai complexă prin folosirea limbajului.

Dezvoltarea intelectuală, emoțională și socială a omului a depășit cu mult echivalentele lor din lumea altor specii, cu înclinare spre asociere.

Limbajul este vehicolul principal al comunicării umane. Limbajul reflectă atât personalitatea individului cât și civilizația unei societăți (identificare). Limbajul face posibilă creșterea și transmiterea unei culturi, asigură continuitatea unei societăți și are rolul de instrument eficace în controlul unui grup social.

Pe drept, omul a fost numit un animal care vorbește. Din timpurile cele mai vechi, omul a învățat să emită anumite sunete, care au avut înțelesul unor lucruri, fapte sau situații. Aceasta a fost convenționalizarea sunetelor, mai apoi a cuvintelor, care a accelerat mult socializarea oamenilor.

19

Învățarea limbajului se face prin familie, școală și societate. Copiii abandonați în zone pustii nu posedă codul limbajului, fiindcă nu au avut de la cine să-l învețe.

Limbajele sunt complexe. Surprinzător, complexitatea unei limbi nu este paralelă cu dezvoltarea economică și socială a comunității. Sunt popoare primitive care folosesc limbaje de mare sofisticare, cu mult mai complexe decât limbajele unor națiuni dezvoltate.

Limbajul mai este și un instrument al gândirii. Felul nostru de a gândi, de a crea concepte se bazează pe ceea ce am învățat vorbind, pe cuvinte.

Prin cuvinte sunt transmise și conservate marile produse ale omenirii: tradițiile, istoria, literatura, filozofia, învățarea, practicarea profesiilor, exprimarea, înțelegerea reciprocă, etc.

Dispariția limbilorLimbile evoluează și dispar, sau se integrează în alte limbi noi.Din cele 6.000 de limbi existente astăzi, 43% sunt în pericol să dispară în viitorul apropiat. ONU raportează că la fiecare două săptămâni dispare o altă limbă, fenomen care duce la pierderea identității naționale a acelei comunități care își pierde limba tradițională.Cele mai periclitate limbi sunt cele ale națiunilor indigene, care totalizează 370 de milioane în întreaga lume. Ele nu sunt limbi oficiale, nu se predau în școli și au puține elemente scrise.

Printre limbile aflate în pericol imediat de dispariție  se enumeră limba ligurică care face parte din familia limbilor indo-europene și este vorbită în anumite regiuni din Italia, tamasheq vorbită în Africa, picarda - o limbă romanică vorbită în nordul Franței și în Belgia, karaciai-balcară vorbită în Caucazul de Nord, greaca pontică, khorasan – o limbă turcică, găgăuza, tătara crimeeană,  svan vorbită în Georgia, irlandeza, samica limbă de origine uralică vorbită în Finlanda, kurripako vorbită în America Latină, maori vorbită de populația indigenă a Noii Zeelande.

Printre modalitățile de dispariție a limbilor se numără:

20

exterminarea unor populații: cum a fost cazul multiplelor trburi amerindiene îndepărtate de imigrația albă în Statele Unite;

interdicția de a fi predate în școli: URSS a interzis limbile bielorusă, ucrainiană și baltice în școli;

urbanizarea;

emigrația;

adoptarea limbii oficiale de generațiile tinere prin educație, orientare profesională, întreuperea contactului cu membrii bătrâni ai familiei.

DialecteleDialect, este un cuvânt derivat din latinul dialectus (spunere), la rândul lui cu originea în cuvântul grec compus (dia - prin, lego - vorbire).Este folosit în două moduri, cu referire la două situații lingvistice diferite:Primul sens este acela de un anume fel de a vorbi, specific unui grup de oameni, deobicei grupați într-un segment geografic. În aceste condiții, cele mai multe dialecte dintr-o țară sunt mutual inteligibile.Dialectele sunt foarte apropiate de limba principală, vorbită de majoritatea populației dintr-o anumită regiune.După John McWorther, dialectele sunt variațiuni ale unei limbi, care s-au oprit la jumătatea drumului în procesul de evoluție de la limba mamă la limbile fiice.

Un al doilea sens al termenului de dialect este acela care se referă la un fel de a vorbi considerat inferior, practicat de o categorie în inferioritate ca standard social: patois în Franța și Jamaica, cockney în Londra, black english în Statele Unite, etc. Acest fel de dialecte nu sunt variante ale limbii principale, ci modalități de vorbire care adoptă noi cuvinte de tip argou și sunt mult mai dificil de înțeles de către concetățeni.

Dialectele sunt diferite față de limba originală prin vocabular, gramatică, pronunțare (fonologie), prozodie (accentul, tonul, intonația, jonctura, pauza, ritmul, tempoul și debitul).

21

În evoluția lor istorică, cele mai cunoscute limbi au fost constituite - la fiecare etapă - de un grup de dialecte, dintre care unul a devenit, în istoria modernă, limba dominantă cultă.Așa a fost situația în Franța, unde limba vorbită și scrisă din zona Ile-de- France, centrul administrativ și judecătoresc al națiunii, a devenit limba oficială franceză, în timp ce - pentru multă vreme - limba provensală a fost limba trubadurilor urmați de poeți și scriitori.Limba din zona Londrei a devenit engleza oficială, fiindcă ea a fost reperul scris din aria cu principalele centre de putere și de învățământ.Spaniola castiliană (familia regală, principalii nobili, militarii) era vorbită de cei care au reușit eliberarea Spaniei de mauri (Reconquista sec. XIV), iar italiana toscană a fost baza italienei culte.

În domeniul limbii române, filologii au definit: patru dialecte: daco-româna, istro-româna (dispărută), megleno-

româna și aromâna șimai multe graiuri: graiul bănățean, graiul crișean, graiul

bucovinean, graiul moldovenesc, graiul maramureșean, graiul muntenesc și graiul timocean (vorbit în Timocul sârbesc).

Distincția este că dialectele sunt variante ale unei vorbiri mai vechi, pe când graiurile sunt variante delimitate geografic ale vorbirii curente.

Mai mult, filologii români au insistat asupra unei calități speciale a limbii române vorbite în România, acea a unicității. Argumentul lor este acela că graiurile (subdialecte) nu se deosebesc deloc în privința gramaticii, structurii frazelor și sensului și au doar unele regionalisme, dar - de fapt - româna este o singură limbă (Alexandru Philippide).Acesta este un fapt deosebit, dacă faci comparația cu o limbă veche, cum este limba bască (euskara), vorbită pe o arie restrânsă și de un număr limitat de oameni, care are patru sau cinci dialecte.

MultilingvismulMultilingvismul este definit în sens restrâns ca folosire alternativă a mai multor limbi; în sens larg, folosire alternativă a mai multor sisteme lingvistice, indiferent de statutul acestora: limbi distincte, dialecte ale aceleiaşi limbi sau chiar varietăţi ale aceluiaşi idiom.

a) în funcţie de gradul de cuprindere socială al fenomenului: multilingvism social (colectiv) - al unei întregi comunităţi; multilingvism de grup; multilingvism individual;

22

b) în funcţie de geneză: multilingvism succesiv (secvential) - limba a doua este învăţată după fixarea primei limbi (după 3-4 ani) sau multilingvism tardiv - distincţie similară cu precedenta, dar care permite identificarea unor subtipuri în funcţie de vârsta la care este învăţată limba a doua, a treia etc.

c) în funcţie de relaţia dintre limbi reflectată de uz: multilingvism compus - limbile sunt privite ca similare funcţional, unităţile lor aflându-se într-o relaţie de corespondenţă (cazul limbilor învăţate la şcoală).

d) în funcţie de gradul de cunoaştere: multilingvism simetric – toate limbile sunt cunoscute în egală măsură (situaţie rar întâlnită); multilingvism asimetric - există diferenţe de cunoaştere; multilingvism receptor (pasiv) - una dintre limbi este înţeleasă, dar nu este vorbită; multilingvism scris - una dintre limbi este înţeleasă la lectură, dar nu şi la audiţie; multilingvism tehnic - una dintre limbi este cunoscută numai atât cât o cer necesităţi strict profesionale;

e) în funcţie de situaţia politică dintr-un stat sau o comunitate supra-statală: multilingvism impersonal - caracteristic sistemului de guvernare dintr-un stat ai cărui cetăţeni sunt monolingvi (cazul Belgiei); multilingvism personal - caracteristic pentru un stat al cărui sistem de guvernare este monolingv, dar ai cărui cetăţeni sunt plurilingvi; în acest caz, multilingvismul poate fi: natural - rezultat al unor căsătorii mixte, al traiului într-o zonă de frontieră sau într-un mediu aloglot; voluntar (de promovare) - determinat de dorinţa individului de a promova într-o societate transnaţională multilingvă (cazul Uniunii Europene); decretat (de concesie) - fondat pe autoritatea de stat, dar contravenind dorinţei cetăţenilor (cazul minorităţilor nemaghiare din Ungaria, înainte de primul război mondial).

În Europa sunt 42 de limbi oficiale sau co-oficiale (considerând bosniaca, croata şi sârba limbi oficiale distincte).

12 dintre limbile oficiale europene au acest statut în mai multe state independente din Europa: germana în cinci (Austria, Belgia, Elveţia, Germania, Liechtenstein); în câte patru state franceza (Belgia, Elveţia, Franţa, Monaco) şi italiana (Elveţia, Italia, San Marino, Vatican), engleza în trei (Irlanda, Malta, Marea Britanie, la care se adaugă un teritoriu neautonom, Insulele Normande), iar în câte două state croata (Bosnia - Herţegovina, Croaţia), greaca (Cipru, Grecia), neerlandeza/olandeza (Belgia - în varianta flamandă -, Olanda); româna (Republica Moldova - unde este numită şi moldovenească -, România), rusa (Belarus, Rusia),

23

sârba (Bosnia - Herţegovina, Serbia), suedeza (Finlanda - unde este numită actualmente „naţională” -, Suedia), turca (Cipru, Turcia).

30 de limbi sunt oficiale în câte un singur stat independent din Europa: albaneza, armeana, azera, belarusa, bosniaca, bulgara, catalana (în Andorra, unde este numită şi andorrană), ceha, croata, daneza (în Danemarca, la care se adaugă Insulele Feroe şi Groenlanda), estona.

Limbile minoritare sau regionale din Europa sunt :

Limba pomeraniană (pomorsczi jazek) este un grup al dialectelor lehitice, care a fost vorbit în timpul Evului Mediu în teritoriul Pomeraniei între fluviile Vistula şi Odra. Rude mai apropiate ale ei sunt dialecte polabe şi poloneze.

Pe lângă limbile din Irlanda, Spania şi Marea Britanie, există alte câteva limbi regionale vorbite în UE care nu au o recunoaştere oficială la nivelul UE (deşi în unele cazuri beneficiază de recunoaştere oficială în statele membre). Unele din acestea au mai mulţi vorbitori decât unele limbi oficiale, mai puţin folosite. Limba frizonă (Frysk sau Frasch) este o limbă germanică vorbită de un grup mic etnic în partea de nord-vest a Europei. Friziana conţine mai multe dialecte, considerate de către unii lingvişti limbi separate. Majoritatea vorbitorilor acesteia trăiesc în provincia Frizia (Olanda) şi în landul Schleswig-Holstein (Germania).

Friziana este apropiată de limbile neerlandeză şi daneză. De asemenea, friziana se înrudeşte îndeaproape cu limba engleză, dar gradul de inteligibilitate reciprocă între cele două este redus.

Mirandeza are un corp gramatical distinct (fonetică, fonologie, morfologie şi sintaxă independente) datând din perioada formării Portugaliei (secolul XII). Rădăcinile sale se găsesc în latina vorbită din nordul Peninsulei Iberice (portugheza provine din nord-vest). Este un dialect foarte bine păstrat al vechii limbi leoneze din Iberia de nord, care astăzi se înrudeşte cu limba asturiană, care, la rândul său, este considerată de mulţi ca fiind un dialect al limbii spaniole. Astăzi mirandeza este folosită, mai mult ca a doua limbă, de către 15 000 de persoane (deşi pentru unii încă mai este limba primară) în satele municipalităţii Miranda do Douro şi în trei sate din municipalitatea Vimioso, pe o suprafaţă de 484 km2, cu ramificaţii în alte sate din municipalităţile Vimioso, Mogadouro, Macedo de Cavaleiros şi Braganca. Există trei dialecte: „mirandeza normală”, „mirandeza de graniţă” şi „mirandeza Sendines”. Cei mai mulţi vorbitori cunosc şi portugheza sau chiar şi spaniola

24

Limba sardă (în sardă: limba sarda) este principala limbă vorbită în Sardinia, Italia şi este considerată a fi cea mai conservatoare limbă romanică.

Datorită istoriei acestei insule care a fost izolată pentru mii de ani şi doar în vremurile recente a comunicat cu continentul, a fost posibil să se menţină anumite caracteristici ale limbii latine vulgare arhaice dispărute în alte zone.

Una din caracteristicile acestei limbi este lipsa cuvintelor de origine grecească, prezente în toate celelalte limbi romanice. De asemenea, limba sardă are şi multe cuvinte care sunt mai apropiate de cele din limba română decât de latină sau italiană, deşi influenţa acestor două limbi exercitată asupra sarzilor a durat sute de ani.

Limba retoromană este una dintre cele patru limbi oficiale ale Elveţiei, începând cu 20 februarie 1938. Limba retoromană face parte din subgrupa limbilor romanice reţiene, alături de friuliană şi ladină.

Este o limbă romanică vorbită de aproximativ 35.000 de persoane în cantonul Graubunden şi care reuneşte mai multe dialecte cu deosebiri mari între ele: sursilvan, sutsilvan, surmiran, puter şi vallader.

Limba bretonă (bretonă: Brezhoneg) este o limba celtică vorbită în nordul Franţei, în regiunea Bretania (în franceză: Bretagner).

Limbile minoritare vorbite în România: albaneza, armeana, bulgara, ceha, chineza, croata, germana, greaca, idiș, italiana, aromâna, maghiara, poloneza, rusa, ruteana, romani, sârba, slovaca, tătara, turca, ucrainiana.

(Text preluat din Multilingvism și limbi minoritare în România, de Nicolae Saramendru și Manuela Novaci, de la Institutul de Lingvistică al Academiei Iorgu Iordan)

Formarea limbii româneLimba română este o limbă de origine latină, derivată din limba indo-europeană, din grupul italic (subgrupul oriental), care s-a format de-a lungul unui complex proces de latinizare, care s-a desfăşurat, în principal, după cucerirea Daciei de către romani, acest proces fiind mai intens intre

25

secolul I (după războaiele daco-romane din anii 101-102, 105-106) şi Retragerea Aureliană, din anul 275, dar care a continuat si după această dată.

Teritoriul de formare a limbii române a fost atât la nord, cât şi la sud de Dunăre, şi s-a încheiat aproximativ în secolul al VII-lea, moment de la care se poate vorbi de existenţa poporului român şi a limbii române (daco-române).În esență, limba latină vulgară s-a grefat pe limba dacică locală, proces care a avut loc în regiunile de la nord și de la sud de Dunăre, în toate teritoriile, atât cel care fuseseră ocupate de armata romană, cât și în cele în care militarii romani nu fuseseră o prezență activă.Latinizarea limbilor din Europa de Est și nordul peninsulei balcanice a fost favorizată de câteva elemente majore: cuceririle militare, comerțul, creștinizarea, administrația teritorială și deplasările de populație. Limba română vorbită la nord şi la sud de Dunăre, între secolele al VII-lea şi al X-lea, avea un caracter unitar, motiv pentru care lingviştii au numit-o limba română comună.

Următoarea mare schimbare a fost invadarea teritoriilor din viitoarea Moldovă și Muntenie de către slavii de răsărit (secolele VI-IX). Numeroase cuvinte de origine slavă au fost preluate de populația locală.

Alte împrumuturi au fost făcute din limbile germană, italiană, greacă, turcă și maghiară, iar - în epoca modernă - limba română a preluat masiv din cea franceză, mai ales neologisme.

Proporțional, limba română are următoarea alcătuire:

Elemente romanice 71,66%, din care 30,33 % latinești moștenite, 22,12 % franceze, 15,26 % latinești savante, 3,95 % italiene;

formații interne 3,91 % (majoritatea fiind bazate pe etimoane latine); slave total 14,17 %, din care 9,18 % slava veche, 2,6 %

bulgărești,1,12 % rusești, 0,85 % sârbo-croate, 0,23 % ucrainene, 0,19 % poloneze;

germane 2,47 % neogrecești 1,7 % traco-dace de substrat 0,96 % maghiare 1,43 % turcești 0,73 % engleze 0,07 % (în creștere)

26

onomatopee 0,19 % origine incertă 2,71 %

Printre limbile romanice, româna este a cincea după numărul de vorbitori, în urma spaniolei, portughezei, francezei și italienei.

Limba română este vorbită în toată lumea de 28 de milioane de persoane, dintre care cca. 24 de milioane o au ca limbă maternă. Din numărul total de vorbitori, peste 17 milioane[3] se află în România, unde româna (dialectul dacoromân) este limbă oficială și, conform recensământului populației din 2011, este limbă maternă pentru peste 90% din populație.

Limba română este una dintre cele șase limbi oficiale ale Provinciei Autonome Voivodina (Serbia). De asemenea este limbă oficială sau administrativă în câteva comunități și organizații internaționale, precum Uniunea Latină sau Uniunea Europeană (de la 1 ianuarie 2007). 

Sunt patru dialecte ale limbii române: daco-român, aromân, istroromân și meglenoromân.

aromâna (var. armâna) sau macedoromâna, vorbită pe arii relativ largi din Republica Macedonia de Nord, Albania, Grecia, Bulgaria, Serbia și România, unde există importante comunități aromâne, mai ales în Dobrogea. Se presupune că despărțirea dintre limba aromână și dacoromână s-a produs între secolele al IX-lea și al XII-lea. Exemplu de propoziții în dialectul aromân: Vulpea ți doarmi nu măcă găljini (Vulpea care doarme nu mămâncă găini). Scoală tini ta s-shedu mini (Scoală tu ca să șed eu).

meglenita sau meglenoromâna, vorbită pe o arie relativ mică în regiunea Meglen din sudul Peninsulei Balcanice. Se crede că meglenoromâna s-a separat mai târziu decât aromâna, și anume aproximativ în secolul al XIV-lea, motiv pentru care asemănarea cu limba română actuală este mai pregnantă. Exemplu de propoziții în dialectul megleno-român: Ți zuuă să u fațim nunta? (În ce zi facem nunta?); Bărbatu v anvârteaști casa (Bărbatul duce greul casei/învârtește casa)

istroromâna, a fost vorbită în câteva sate din nord-estul peninsulei Istria din Croația, geografic mult mai apropiată de Italia decât România, dar prezentând asemănări evidente cu limba română. Comunitatea de istroromâni se pare că exista aici dinainte de secolul al XII-lea. Limba istro-română a dispărut.

27

Dialectele şi graiurile, la modul general, sunt variante teritoriale ale unei limbi.

Dialectul este o varietate a unei limbi mai veche decât graiurile, vorbindu-se într-un anumit spaţiu geografic, având anumite trăsături distincte, mai ales la nivel fonetic şi lexical, prin care se deosebeşte de alte ramificaţii teritoriale ale limbii respective, şi căreia i se subordonează graiurile.

Migraţia popoarelor, după secolul al X-lea, a dus la separarea populaţiei care vorbea limba română de la sud de Dunăre de cea din nord. Astfel au luat naştere dialectele aromâne.Dialectele de la sudul Dunării, fiind despărţite de secole de limba română de la nordul Dunării, sunt mai conservatoare, mai apropiate de ceea ce a însemnat limba română la începuturile ei. Pentru multă vreme, dialectele limbii române din sud nu au beneficiat de o cultură scrisă, iar în prezent sunt tot mai puţini vorbitori ai acestor dialecte.

De exemplu, potrivit unor statistici, dacă în secolul al XIX-lea trăiau în jur de 10 000 de istroromâni pe teritoriul de astăzi al Croaţiei, în prezent sunt mai puţin de o mie, în câteva sate, dar mulți folosesc altă limbă. Meglenoromânii (cărora li se spune “machedoni” sau “vlaşi”, cum îi numesc popoarele din jur) mai sunt, în prezent, în jur de 8000, deşi o statistică este greu de făcut, de vreme ce nu sunt recunoscuţi ca populaţie românească. Denumirea de “machedoni”/”machidoni” nu trebuie confundată cu cea de “macedoneni”, care se referă la locuitorii Republicii Macedonia, indiferent de etnie.Aromânii/armânii sau macedoromânii sunt mai numeroşi, în jur de 150 000 – 200 000. Şi ei îşi spun “machedoni”, iar în Macedonia, data de 23 mai este Ziua Naţională a aromânilor. În Albania, au fost recunoscuţi ca minoritate naţională, începând cu 2017, ca urmare a presiunilor UE, în vederea aderării Albaniei la blocul comunitar.Este uşor de observat că dialectele limbii române de la sud de Dunăre reprezintă o formă veche a limbii române, dacă am compara, de pildă, diverse structuri lingvistice. Iată cum sună cateva proverbe şi zicători în dialecte: “Baţi herlu pini-i caldu” (aromână ), “Bate fleru pară -i cad” (istroromână ) – “Bate fierul până -i cald”, “Caplu faţi, caplu tradi” (aromână), “Capu faţi, capu trazi” (meglenoromână) – “Capul face, capul trage), “După gustu lu at nu-ţ la mulere” (istroromână) – “După gustul altuia nu-ţi lua muiere”.Dacă dialectele limbii române sunt variante teritoriale, conservatoare, desprinse cu secole în urmă din limba română comună, graiurile sunt variante ale limbii de bază subordonate dialectului (se mai numesc şi

28

subdialecte) şi sunt caracteristice unor regiuni mai mici.Graiurile limbii române sunt: graiul muntenesc, oltenesc, bănăţean, crişean, maramureşean, moldovenesc. Diferenţele intre graiuri apar frecvent la nivel fonetic (în pronunţia unor cuvinte), la nivel gramatical (sintactic şi morfologic) şi lexical (cuvinte diferite pentru a denumi aceeaşi realitate), adică ceea ce numim regionalisme fonetice, morfologice, sintactice, lexicale. De exemplu, “frunce”/frunte (Banat), “gioc”/joc, “şeapa”/ceapă (Moldova), “deşte”/degete (Muntenia) sunt regionalisme fonetice. Harbuz, lubeniţă, păpuşoi, cucuruz, perje etc. sunt regionalisme lexicale. “O fost”, “o văzut” (Moldova, Maramureş), “am fostără” (Muntenia) sunt regionalisme morfologice, iar structuri precum “a mai păţit-o şi alţii” sunt regionalisme sintactice.Graiul, ca noţiune lingvistică, nu este sinomin cu limbajul popular. Limbajul popular, care prezintă diverse abateri de la normele limbii literare şi care este unul preponderent oral (ca si graiurile), se realizează în diferite forme regionale, în vorbirea rurală sau urbană, în registrul familiar sau argotic. Trăsăturile limbajului popular sunt comune, aşadar, tuturor acestor varietăţi ale limbii, pe care le numim graiuri.

Cuvinte românești de origine dacă: A: abeş,  Abrud, abur, acăţa, adămană, ademeni, adia, aidoma, ală, alac, aldea, ameţi, amurg,  anina, aprig, argea, Argeş, arunca, azugă. B: baci, baier, baligă, baltă, bară, Barbă-cot, barză, bască, batal, băga, băiat, bălan, balaur, beregată,  boare, bordei, bortă, brad, brânduşă, brânză, brâu, brusture, bucur, buiestru, bunget, burghiu, burlan,  burtă, burtucă, burtuş, butuc, butură, buză. C: caier, caţă, căciulă, căpuşă, căpută, cătun, cioară, cioban, cioc, ciocârlie, ciomag, cârlan, cârlig, codru, copac, copil, creţ, cruţa, cujbă, culbec, curma, curpăn, cursă, custură, D: darari, daş, dărâma, deh, deretica, descăţa, descurca, dezbăra, desghina, dezgauc, doină, don, dop, droaie, dulău. F: fărâmă. G: gard, gata, gălbează, genune, ghes, ghiară, ghimpe, ghiob, ghionoaie, ghiont, ghiuj, gîde, gîdel, gordin, gorun, grapă, gresie, groapă, grui, grumaz, grunz, gudura, guşă. H: hojma. I: iazmă, iele. Î: încurca, înghina, îngurzi, înseila, întrema. J: jilţ. L: leagăn, lepăda, lespede, leşina. M: mal, maldac, mazăre, măceş, mădări, măgură, mălai, mămăligă, mărcat, mătură, melc, Mehadia, mieru, mire, mistreţ, mişca, mânz, morman, mosoc, moş, moţ, mugure, munună, murg, muşat. N: năpârcă, năsărâmbă, niţel, noian. O: ortoman. P: păstaie, păstra, pânză, pârâu, prunc, pururea. R: raţă, ravac, răbda, reazem, ridica, râmfă, rânză. S/Ş: spânz, stăpân, stărnut, sterp, stejar, steregie, stână, străghiată, strepede, strugure, strungă, sugruma, suguşa, şale, şiră, şopârlă, şoric, şut, scăpăra, scrum, scula, scurma, sâmbure, sâmvea, sarbăd, Sarmisegetuza.

29

T: tare, traistă, tulei, Ţ: ţap, ţarc, ţarină, ţăruş, ţundră, ţurcă. U: uita (a se), undrea, urca, urcior, urdă, urdina, urdoare. V: vatră, vătăma, vătui, viezure, viscol, Z: zară, zăr, zburda, zestre, zgardă, zgîria, zgârma, zimbru zârnă.

Cuvinte românești de origine slavă: Sentimente umane: ciudă, veselie, pizmă, grijă, nădejde, jale, milă, lene, drag; Organe anatomice: trup, obraz, gât, glezne; Meserii şi ocupaţii: zlătar, grădinar, zidar, precupeţ, Alte atribute umane: babă, nevastă, boier, slugă, rob; Articole de îmbrăcăminte: cojoc, nădragi, izmene, cuşmă, şubă; Vreme: lapoviţă, crivăţ; Unelte: belciug, ciocan, cleşte, daltă, greblă, lopată, nicovală, perie, sfoară, sită, topor, plug; Arme şi obiecte: suliţă, sabie, coşciug, coş, clopot; Gospodărie: pod, pivniţă, grajd, prag, ogradă, grădină; Legume şi zarzavat: gulie, hamei, hrean, lobodă, morcovi, praz, rapiţă, sfeclă, ştir; ; Animale, păsări, peşti: bivoli, raţe, gâşte, păstrăvi, ştiuciDiverse: colindă, gol, izvor, plăti, rană, scump, sută, brazdă.

Cuvinte românești de origine germană: 1. germane: pantof, rolă, spital, șmecher, șurub, turn, ungur, cartof, chiflă, griș, halbă, șnițel, șvaițer, 2. săsești: șanț, turn, pârgar (de la burger), joagăr, leaț, roabă, șindrilă, șiță, țandură, șopron, șură, perjă, ciuhă „momâie”, corfă „paner”, troacă, jeț, ștreang 3. șvăbești: maltăr (mortar), paradaisă (roșie, tomată), raină (cratiță), șolă (ceașcă), șpais (cămară de alimente), șpo(r)hert (sobă de gătit), țucur (bomboană), țușpais (garnitură la mâncare), drot (sârmă - droht), fruștuc (mic dejun de la șvăb. Frustuck).

Cuvinte românești de origine maghiară: acaț, alcătui, aldămaș, altoi, arțag, aprod, bai, bâlci, bardă, belșug, beteag, bocanc, boltă, cătană, chezaș, chin, chip, cizmă, dric, fedeleș, gămălie, gazdă, haită, hotar, lacăt, meșter, neam, paloș, panglică, rântaș, sicriu, sobă, șoim, tocană, tobă, uriaș, vizitiu, vamă, viclean, vileag, zăbală.

Cuvinte românești de origine turcă, cumană sau tătară: În limba română au fost identificate peste 2500 de cuvinte de origine turcică, multe din ele fiind asimilate în perioada preotomană, mai ales în vremea dominaţiei cumane şi a celeia tătare. Câteva dintre acestea:Antroponime (nume de aristocraţi dar şi de oameni simpli): Aganan, Acbaş, Acuş, Albaş, Aldomir, Aslan, Balaban, Balac, Balic, Balc (de la care a derivat şi Bălcescu), Basarab. Başotă, Beldiman, Berendei, Bocioc,

30

Boldur, Bolduş, Bora, Buhuş, Buzdugan,Caiman, Cantemir, Caraba, Cazan, Ciacan, Ciocan, Ciolpan, Ciomac, Ciortan, Ciurea, Ciutacu, Ciutur, Coman, Cotrubaş, Gurban, Otemiş, Şişman,Tabuc, Talabă, , Toronbai, Toruntai, Tutarcan, Vătăman; Hidronime şi nume de văi:– terminate în –ui: Bahlui, Băldălui, Bărlui, Bănăgui, Călmătui, Călui, Covurlui, Derelui, Desmătui, Geamertului, Suhurlui, Teslui, Turlui, Urlui, Vaslui,– cu alte terminaţii: Argeş, Borcea, Carasu, Elan, Ialpug, Oituz, Prut, Taşaul, Tatlîgeac; Toponime:– Bărăgan, Bacău, Bihor (origine sanscrită, dar vehiculată de turci), Bârlad, Bârsa, Băseşti, Braşov, Bucegi, Bugeac, Buzău,– Caracal, Caraiman, Călan, Cătlăbuga, Ciabalai, Ciutureşti, Comandău, Cozia,–  Dărmăneşti, Gheorghieni (Gürgen), Horezu, Ilişeşti, Mamaia, Ozun, – Tălmaci, Tătuleşti, Tecuci, Teleorman, Teleşti, Tîncăbeşti, Tohan, Tonguzeni, Tortomanu, Zagon; Diverse alte cuvinte: alai, baltă, bir, buzdugan,cazan, cioban, ciomag, ciorbă, ciutură, cobză, curgan, drâmbă, iatac, odaie, oină, olat, sălaş, toi  

Cuvinte românești de origine greacă: agale, aghiuţă, agonisi, ahtiat, alandala, alice, alifie, ananghie, anapoda, anatemă, anghinare, anost, arac, argăsi, arhiologie, arvună, boboc, bulină, buzunar, caisă, calapod, călimară, canapea, căpcăun, cărămidă, cartofor, cărturar, castan, catarg, catastif, caterisi, caterisire, chiparos, chivernisi, coală, comis, condei, conopidă, cordea, cordeluţă, coriandru, cort, demon, desigur, dichisi, doxă, dragoman, dram, duzină, economisi, eforie,, egumen, enoriaş, enorie, eparhie, evlavie, fandosi, fasole, felie, fidea, filă, fisă, flamură, folos, folosi, franzelă, furtună, fustă, gargară, garoafă, glastră, guvid, hardughie, hartă, hrisov, iasomie, icter, ieftin, ifose, igrasie, iotă, ipochimen, ipsos, importanţă, lămâie, lăuză, lefter, lepră, levantă, lipsă, lipsi, logofăt, măcar, macaroană, magazie, marafet,mărgăritar, marghiolie, midie, mistrie, molipsi, monedă, mosc, mostră, mutră, noimă, nostim, nufăr, oftica, oftică, oleacă, omidă, pandişpan, paner, paranghelie, pat, patimă, pătimi, pedepsi, plămân, plapumă, plictisi, poliloghie, politicos, polologhie, porfiră,portocală, portocaliu, pricopsi, prisos, proaspăt, profir, pronaos, prosop, psalt, reţetă, rodie, salată, saltea, saramură, scăfârlie, schepsis, schimonosi, scop, scrumbie, scufiţă, sertar, sigur, sihastru, simandicos, sinchisi, sosi, spanac, sparanghel, spermanţet,splină, stacojiu, stafidă, stavrid, stemă, stivă, stol, strachină, stridie, tacticos, ţâfnă, ţâfnos, tagmă, taifas, ţaţă, ţelină, tiflă,timonă, tipografie, ţoale, trandafir, tumbă, turlă, urgisi, ursi, vanilie, vapor, vlăstar, zahăr, zâzanie, zodie, zugrăvi.

31

Cuvinte românești de origine italiană: faianță, favorit, model, modern, operă, acioaie, acurat, acuratețe, acvaforte, acvatină, adagio, agenție, altercație, ancie, anticameră, arie, arioso, armată, arpegiu, autohtonitate.

Formarea limbii englezeJohn McWorther numește limba engleză un minunat copil din flori, care a avut mai mulți părinți succesivi.Peste populația celtică (Britonii) au venit mai întâi (în secolul V) triburi germanice, Anglii, Goții și Saxonii, care au adus limba lor. Amestecul limbii celtice cu limba anglosaxonă a dat Vechea Engleză.

Celții au fost împinși spre nord și vest, de aceea limba scoțiană și irlandeză au o componentă celtică mai mare decât limba engleză modernă.Din limba celtică au rămas numeroase cuvinte. Unul este derivatul lui magg/mac, care înseamnă "fiul lui". Sunt numeroase nume de familie McDonald, MacDonald, McKenzie, McWilliams, Mac Pierson, în Anglia, dar și mai multe în Scoția și Irlanda.Nume de munți, lacuri sunt deasemeni de origine celtică, așa cum este Avon (apă).Cuvinte celtice: clout, crock (ciob), taper, darn, drudge (corvoadă), mug, dun (brun), glen (vâlcea), hassock (rogojină), mattock (săpăligă), pool, galore (destul), whisky.

Caius Iulius Cezar (55 î.e.n) a pătruns cu armatele în Anglia și romanii au părăsit insula abia în anul 410. Cu ei au pătruns primele elemente de limbă latină și în limbajul locuitorilor Angliei. Dar romanii nu au ocupat nordul Angliei și Scoția.A doua etapă de latinizare a limbii engleze, mult mai amplă, a fost invazia normandă (1066) în mod indirect, prin limba franceză.

În secolul VIII alte triburi germanice (Danezii, Vikingii) pătrund, în special în Anglia de est.

Cuvinte engleze de origine germană: angst (mânie), feast (fest), noodle (nudel), pretzel (bretzel), sauerkraut, hamster

Cuvinte engleze de origine latină: village (villa), altitude (alta), antique (antiqua), magnify (magna), prime (prima), have (habere), latitude (lata), picture (pictura), province (provincia), name, nominate (nominare),

32

bestiality (bestia).

Cuvinte engleze de origine franceză: abandon, abase (abaiser), abate (abatre), abbey (abbeie), convey (conveier), card (carte din latinul carta), caress (caresser).

Cuvinte engleze de origine daneză/viking (Norse): Berserk (berserkr), club (klubba), gun (gunn), slaughter (slatra), bylaw (bylög), steak (steik), skate (skata), bull (boli), dirt (drit).

Cu toate adausurile preluate în diferite perioade istorice, Vechea Engleză a evoluat spre Engleza Mijlocie, apoi spre Engleza Modernă.Pe teritoriul Marii Britanii, limba engleză coexistă și cu limbile scoțiană, irlandeză, welșă, toate cu multe componente galice/celtice.În plus, există dialecte engleze care o fac foarte diferită de limba academică, dezvoltată pe tulpina englezei londoneze în Evul Mediu (British English, Queen English, Standard English).

Dialecte din nordul Angliei: Scotts, Cheshire, Cumbrian, Lancastrian, Northumbrian, Yorkshire...Engleza de East MidlandsEngleza de West Midlands: Brummie (Birmingham), Potteries (Staffordshire), CoventryEngleza de Est: Norfolk, SuffolkEngleza de sud: cockney, Essaxon (Essex), Pompey (Portsmouth), Kentish, SussexEngleza de vest: Anglo-Cornish, Dorset, Bristolian.Engleza irlandeză, scoțiană, engleza Manx (Insula Man

In fine, sunt multe diferențe între engleza din Marea Britanie și cea dezvoltată în foste colonii, devenite state independente: USA, Canada, Australia, Africa de Sud, India.La fel, Engleza Internațională are particularități regionale, așa cum a ajuns ea să fie o limbă de mare circulație, cea mai folosită limbă de comunicare în lume Engleza Lingua Franca.

În ceea ce privește engleza americană, o mențiune specială merită varianta numită Black English, sau Ebonics. Din punct de vedere lingvistic, black english este un dialect.Pentru unii, limba vorbită de african-americani este doar un dialect care folosește forme simplificate de gramatică, așa cum este omisiunea lui to be She my sister, sau desconsiderarea conjugării verbelor How is you? This is us (asta e a noastră). Me go.

33

Ca și în engleza-americană rurală, blackish folosește frecvent dubla negație: I don't have no money. Don't mean nothing to me.

Engleza americană mai are dialecte care pun mari probleme celor care nu sunt din zonă și astfel de exemple sunt Southern English și Appalachian English.

Argoul/ SlangArgoul este un limbaj convențional, folosit de grupuri sociale marginale (infractori, vagabonzi, încarcerați) cu intenția de a masca înțelesul celor spuse. Dar poate fi și un limbaj al tinerilor, care se schimbă de la o generație la alta, sau a unui grup profesional care inventează cuvinte noi sau dau porecle unor termeni cu care lucrează.Argoul e o variantă socială a limbii, prin care un anumit număr de vorbitori îşi marchează apartenenţa la un grup sau la o comunitate „marginală“ şi, implicit, diferenţierea faţă de cultura oficială şi faţă de limba standard. E greu de găs i t o def in i ţ ie ca re să acopere ipostaze le curente , des tu l de d i fer i te , a le  argoului: limbaj al lumii interlope, dar şi limbaj al tinerilor, al celor din diferite grupuri sociale (internat, armată, închisoare). Intre funcțiile argoului sunt cea ludică (de joacă, amuzament), ceaestetică (de colorare a vorbirii, de frondă, de provocare) și cea expresivă (de declarare a aderenței pentru un grup).

După al doilea război mondial, în limbajul din orașele din România s-a instalat un argou care folosea multe cuvinte țigănești: gagiu, puriu, paranghelie, nasol, sanchi, bulangiu (homosexual), a gini (a privi), a mangli (a fura), lovele sau mangoți (bani), șucar (bun), matol (beat), gacică, gagicar, haleală, a soili (a dormi).

Exemple pot fi limbajul urban, limbajul închisorilor, romglish, frenglish sau spanglish.

Ele abundă în ticuri verbale și formule automate.

Exemple de romglish/romgleză: Cum vorbește un "calculatorist" sau un "IT-ist":Crezi că face sens să forcastăm î n continuare pe pipeline-ul deja existent, în care customizăm produsele de end-user?

34

Gogolează asta și downloadeaz-o pentru mine.

Cum vorbesc românii stabiliți în Spania: Pentru românii rezidenţi în Spania, folosirea unor termeni spanioli în amestec cu expresiile şi cuvintele româneşti a devenit o obişnuinţă. Printre cuvintele cel mai des utilizate se numără ”regalo”(cadou), ”tarjeta” (card), ”ingreso” (depunere la bancă), ”cita” (programare), ”obra” (şantier), ”trabajo” (muncă), ”cole” (n.r. colegio - şcoală), ”guarderie” (grădinită), ”hola” (bună ziua), ”nomină” (fluturaş de salariu), ”encargado” (şef, responsabil) sau ”comercial” (agent de vânzări). Uneori, unele dintre aceste cuvinte sunt ”românizate”: ”mi-a regalat” (mi-a dăruit), ”m-am împatronat” (am obtinut viza de flotant -empadronamiento), ”am ingresat banii” (am depus banii la bancă),

Din romgleza unor salariați români la o companie multinațională: Poate dacă sharuim şi cu headquarterul şi ne dau ok-ul pentru adresarea ultimelor probleme de suportare a clientilor. Pe ce anume te focusezi în analiză? Pe noile aplicatii la pozitiile de top sau pe damage-ul din exit?

Exemple de limbaj urban românesc contemporan: California (jud Călărași), Ferentexas (Ferentari), Focsangeles (Focșani), apelative xenofobe pentru țigani: colorat, african, brazilian, carbonizat, marocan, woodoo, romulan.Români care lucrează în străinătate: căpșunari, șterge-cur, rupe coaste (bodyguards).Droguri: a o arde (a fuma un joint), Albă ca Zăpada (cocaină), bilă (doză de heroină), boabă (pastilă de Ecstasy), chubabuba (marijuana), lobodar (fumător de marijuana), Maria (marijuana), siringar (toxicoman care-și injectează droguri).Alte expresii: a fi rupt în conservă (obosit), a avea bulan (a avea șansă), fură-becuri (foarte înalt), schimbător de păreri (bâta de baseball), ești gay rău de tot (ești foarte fricos), a mieuna (a turna), a merge la facultate (a fi dus la închisoare), magdalena (bordel), babaroase (testicele, zaruri), cardan sau carbasan (penis), a fi volan (a fi deștept),

Din slang-ul american:Bromance (relație între doi homosexuali), C-note (bancnotă de 100 de dolari), cock block (organe genitale masculine), cougar (femeie matură care agață bărbați tineri), frankenfood (alimente modificate genetic), kiks (pantofi), OMFG (Oh, my fucking God), TGIF (Thanks Cod is Friday), PHAT (Pretty hot and tempty), WTF (What the fuck), Salmon/ trout (om

35

în vârstă care umblă după fete tinere), sext (mesaje text pentru a găsi parteneri de sex),

* * *

___________

Rock'n roll-ogyMotto: Life is a disease. The only cure is rock 'n' roll. (Anonim)

Inventăm azi un nume pentru "știința rock and roll-ului" și o rubrică destinată subiectului, care a fost și a rămas drag multora din generațiile mai vechi și mai noi. Și care pare să adune rock'n roll aficionados și azi, cu aceeași putere de seducție care a lucrat asupra noastră, cei care ne amintim ce am simțit când am auzit - pentru prima dată - Rock around the clock, You ain't nothing but a hound dog sau Can't buy me love.

https://www.youtube.com/watch?v=ZgdufzXvjqw

https://www.youtube.com/watch?v=URayWTkEPYM

https://www.youtube.com/watch?v=h3WJiqc_bEs

Muzica rock and roll este genul de muzica "pop" născut în Statele Unite ale Americii în ultima parte a deceniului 5 și prima parte a deceniului 6, din secolul XX și care s-a răspândit rapid în întreaga lume.

36

El a luat naștere din combinarea muzicii negre de rhythm and blues (varianta bluesului dansant, jumping blues) și de boogie-woogie, a muzicii albe de country and western și a muzicii de gospel.Structura tipică a primelor orchestre de R&R a fost de trei ghitare amplificate electric (ghitară solo, ghitară armonie, ghitară bas) și tobe. Ulterior s-au adăugat instrumentele cu clape (pian clasic, pian electronic, orgă electronică, moog synthesizer), suflătoarele (saxofon, clarinet, trombon, flaut, trompetă, muzicuță), percuție specială (africană, latino), instrumente de coarde (viori, violoncele, harpe, banjo, still guitar, scripcă, uneori întregi orchestre de coarde).

Intr-o primă fază, piesele de R&R erau melodii simple, bazate pe repetiția unei fraze antrenante, cu asociere de ritm foarte apăsat 2/4, cu toți timpii tari, cu structura de 12 măsuri, ca la blues.

Structura pieselor rock a evoluat, ajungând la suite, poeme muzicale, chiar opere, cu structură muzicală complexă, sau s-a combinat cu alte genuri muzicale country-rock, blues-rock, jazz, muzică africană, latină, indiană, etc.

Pentru fiecare generație de muzicieni și ascultători, rock-ul a însemnat libertate, romantism, poezie, revoluție, spirit rebel, curaj, iubire, extaz, visare și bucuria trăirii muzicii.

Vom prezenta în fiecare număr un moment special al istoriei rock and roll-ului, alegând un grup, un solist, un compozitor, un instrumentist dintre cei care au lăsat urme de neșters, sau un curent (subgen) din muzica rock.

The BeatlesÎncepem cu supergrupul #1 din istorie The Beatles.

Cu ei a început părul lung, care acoperea urechile.

Cu ei a început "Valul Britanic", care a cucerit America și lumea și care a adăugat ceva uriaș primelor piese rock, mai simple și mai limitate muzical, mai puțin elaborate.

37

Ei au compus și interpretat piese care vor rămâne în istoria muzicii alături de liedurile marilor compozitori clasici, așa cum sunt "Yesterday", "Hey Jude" sau "Let it be".

"Beatlemania", sub forma unei adorații uriașe pentru "Cei patru fabuloși" (Fab Four) s-a datorat câtorva elemente inventate de grupul britanic.

Noutatea; Stilul vocal original, cu armonie pe trei voci, un fel de a cânta

romantic, sentimental și cu schimbări neașteptate a tonalității, de unde au venit puternice efecte emoționale;

Originalitatea tonalităților și structurii cântecelor; Creativitatea, noi genuri, căutări, schimbările de la un disc la altul,

experimentarea în structura cântecului, în armonie, efecte instrumentale și de amplificare, instrumente noi (sitar, orgă, trompetă, banjo, pian, coarde), în modalitățile de înregistrare, în alterările de sunet;

Personalitățile celor patru; Talentul de compozitori al tuturor celor patru, dar mai ales a

cuplului Lennon-McCarthy, care a scris piese de mare succes; Ridicarea muzicii rock la un nivel de "muzică serioasă" Calitatea aranjamentelor, acompaniamentelor și a întregistrărilor.

În orașul Liverpool, John Lennon a format în anul 1956 un grup muzical The Quarrymen, compus din liceeni și care a practicat într-o primă fază stilul muzical Skiffle: muzică simplă, cântată cu instrumente rudimentare sau ieftine. Ei au cântat la serbări școlare, la baluri de cartier și în cinematografe.

Paul McCartney s-a asociat în anul 1957 și George Harrison în 1958. Toboșar a fost Pete Best, care a fost înlocuit de Ringo Starr în anul 1962.

Din anul 1960 grupul și-a luat numele The Beatles, folosind un cuvânt aluzie la mișcarea Beat.

O parte importantă a "educației muzicale" a celor patru a fost angajamentul la mai multe baruri din Hamburg, Germania (1960-1962), unde tinerii muzicieni au cântat zilnic, pentru multe ore și au folosit restul timpului pentru a învăța muzică și a-și perfecționa tehnica instrumentală. Ei au cântat la barurile Indra Club, Kaiser Keller, Star-Club și Top Ten.

Viața lor în Hamburg a fost foarte grea, adeseori mizeră, prost plătită și extenuantă, dar acolo și-au definit stilul muzical și au devenit muzicieni profesioniști adevărați.

Structura grupului era John Lennon - ghitară armonie și vocal, Paul McCartney - ghitară armonie, ghitară bas și vocal, George Harrison - ghitară solo și vocal, Stuart Sutcliffe - ghitară bas și Pete Best - tobe.

38

Sutcliffe a decis să părăsească grupul în anul 1962 și la scurt timp a murit din cauza unei hemoragii cerebrale.

La revenirea în Liverpool, unde au cântat la clubul The Cave, cei patru au fost remarcați de Brian Epstein, care a devenit primul lor impresar.

După moartea lui Epstein, managerul, producătorul și colaboratorul artistic George Martin, de profesiune inginer de sunet, a contribuit mult la perfecționarea stilului Beatles.

Cele 10 cele mai celebre piese ale grupului The Beatles:

While My Guitar Gently Weeps (Harrison 1968)Come Together (Lennon-McCartney 1969)Let It Be (McCartney 1970)Hey Jude (Lennon-McCartney 1968)Something (Harrison 1969)In My Life (Lennon-McCartney 1965)Yesterday(Lennon-McCartney 1965)Strawberry Fields Forever (Lennon-McCartney 1967)I Want to Hold Your Hand (Lennon-McCartney 1963)A Day in the Life (Lennon-McCartney 1967)

The Beatles a existat pentru numai opt ani, dar a lăsat o uriașă moștenire muzicală, care a influențat rok and roll-ul și mulți artiști de valoare. Courses Locations About Us Sign In

39

Gabriel Liiceanu. Insula HumanitasJANUARY 21ST, 2020 [ MARGINALIA ]

Înființată la 1 februarie 1990, Editura Humanitas aniversează anul acesta 30 de ani de prezență pe piața de carte și în societatea românească.Mai jos în avanpremieră un fragment din volumul „Amintiri de la

40

Humanitas”, scris de Gabriel Liiceanu cu ocazia acestei aniversări. Autori și membri ai redacției vor spune povestea editurii într-un volum separat. Ambele volume vor fi distribuite gratuit în librăriile din țară.

Ani la rând am socotit că nu ținea de demnitatea mea să mă cobor la nivelul minciunilor care s-au spus despre mine și despre instituția pe care am ctitorit-o. Am avut trufia de a crede că onestitatea imaginii mele publice și a oamenilor cu care m-am înconjurat e mai puternică decât orice conglomerat de invidie, ură și patimă a denigrării. Nu m-am grăbit să măsor temperatura societății luându-mă numai după imprecațiile zbierătorilor de profesie. Munca unui om se măsoară până la urmă după roadele ei. Realitatea pe care poate s-o pipăie și s-o măsoare oricine e prinsă în bilanțul de 5000 de titluri și de 30 de milioane de exemplare publicate în aceste decenii de Humanitas. Ani în şir, după 1990, în România „a citi“ a însemnat Humanitas. Cărţile scoase de noi în primii cinci-şase ani, când celelalte mari edituri de azi nu deveniseră vizibile sau încă nu existau, au fost printre puținele și cele mai importante semne ale schimbării în România. Generații întregi au crescut cu cărţile acestei instituţii.Cel mai frumos compliment făcut editurii Humanitas a venit, la aniversarea a 25 de ani de la nașterea ei, de la Lucian Boia: „Dacă ţara întreagă şi-ar fi găsit drumul cum l-a găsit Humanitas din primul moment, fără nici o şovăială, am fi avut astăzi o altă Românie.“ S-ar putea să fie așa. Am fost ghidați din prima clipă de un anacronic ideal al purității, născut în răspăr cu lumea din care ieșiserăm și deja desuet în raport cu cea în care intram. Visam la o etică a muncii acolo unde nu puțini pregăteau „tunuri” și eram îndrăgostiți de legalism într-o țară roasă de corupție. Am dorit, din prima clipă, să fac să se ivească dintr-un ocean al mizeriei morale o „insulă Humanitas” (am numit-o „patria mea mică”), în care am invitat să se așeze acele „ființe alese” încrezătoare în valorile eterne al omenirii, doritoare să slujească prin excelență profesională comunitatea în care trăiau și dispuse „să-și dea sufletul” – ceea ce-nsemna să și-l ofere cu tot ce avea mai bun în el – din dorința de a împinge România către valorile de civilizație ale Europei.Așa se face că ura care ne-a însoțit în toți acești ani nu m-a afectat. Cu vremea, am ajuns să mă evaluez cu ajutorul negativului și să-mi procur perverse voluptăți din a stârni „bila neagră” a detractorilor. Am început să simt cum ura lichelelor mă fortifică. Am descoperit plăcerea replicii, jubilația pe care ți-o provoacă lovitura ce își atinge ținta. Am ajuns să cred că, într-o țară intrată pe mâna pezevenchilor, singurul etalon cert al reușitei este „melancolia” pe care le-o inspiră ceea ce faci. Nu admirația te validează, ci cantitatea de invidie pe care o pui în mișcare. Nu iubirea,

41

ci ura. Ceea ce spun acum nu e valabil decât într-o societate încă avariată. Și, pentru că nu am știut, sau nu am putut, să ne facem la timp lustrația, ăsta e „firescul” în care încă ne mișcăm.Asta pe de o parte. Pe de alta, am ajuns să cred în acel segment al omenescului care nu se poate rupe de fundamentele lui morale eterne. Mi-am căutat semenii și m-am înconjurat de oameni frumoși, investind de fiecare dată în ei fără să evaluez, precaut, riscul de a fi dezamăgit cândva. Când nu mi-au mai ajuns cei vii, m-am refugiat între morții mei frumoși. Cu cei în viață și cu cei dispăruți am construit o antantă a binelui, o conjurație a celor, poate puțini, despre care Cartea spune că sunt sarea pământului și că ei sunt cei ce fac ca lumea să țină.Și, poate lucrul cel mai minunat, mi-am descoperit publicul și, odată cu el, iubirea celor tăcuți. Căci nu prietenii și nu cei din aceeași breaslă cu tine te vor lămuri vreodată asupra rostului tău pe lume. Nu ei îți vor spune că, citindu-te, le-ai schimbat viața (cu asta se ocupă și ei), ci necunoscuții care se înghesuie în saloanele de carte, cititorii anonimi care n-au de ce să te flateze, care vin spre tine doar pentru a-ți cere o dedicație și care-ți spun că-ți țin pumnii sau că se roagă pentru tine.***Poate că sună prost să spun eu toate aceste lucruri despre Humanitas. Totuși, nu cred. Ca autor, nu mi-am lăudat niciodată cărțile, m-am îndoit necontenit de ele, pentru că știu că ele, singure, nu pot întruni consensul „faptei bune”. Plac sau nu plac. În jurul unei cărți nu se poate convoca evidența. Nici un scriitor nu poate să-și alieze toți cititorii în orizontul trăirilor sau gândurilor lui. Dar afirmarea de sine prin faptă e altceva și ea ține de metabolismul oricărei societăți libere.Noi nu am cunoscut afirmarea de sine liberă și gratuită înainte de 1990. Pentru că pur și simplu ea nu avea drept de existență într-o lume cu un singur punct de iradiere permis. Un singur ins putea făptui – doar unul putea înălța sau șterge ceva de pe fața pământului – printr-o simplă întindere a mâinii. Noi, ceilalți – supușii, înrobiții, aplaudacii – trebuia să fim cu toții șterși, inaparenți, să nu ieșim din rând. Mândria noastră, dacă exista, trebuia să se consume acasă, între patru pereții, să fie asemeni unei haine aninate, singură, în cuierul din vestibul. Nu te puteai raporta prin faptă la ceilalți, pentru că nu puteai să faci nimic, pentru cei din jur, de capul tău.Acest lucru a devenit cu putință abia după 1990. Atunci abia s-au pus bazele inițiativei și ale iradierii sociale. De-abia atunci am descoperit că orice viață adevărată are nevoie de afirmarea de sine. Că poți să faci „de capul tău” – adică ascultându-ți glasul tăcut al inimii și creierului tău – un spital, locuințe pentru nevoiași, centre pentru orfani, biblioteci. Am ajuns astfel la expresia afirmării de sine și am descoperit un rost al vieții, altul decât supraviețuirea.

42

Din istoria orașului Chattanooga: The Honest Pint - o adevărată cârciumă irlandeză

Calificarea unui stabiliment pentru titlul de Irish Pub se bazează pe câteva criterii bine stabilite: un bar bine garnisit cu băuturi de tot felul, dar din care nu pot lipsi whiskey-urile și ginurile irlandeze sau berea Guiness, mâncare irlandeză sau mâncare locală adaptată la tradiția insulei cu simbolul trifoiului, sporturi irlandeze (darts, biliard, ocazional box), mobilier de lemn, ocazional muzică irlandeză sau celtică, televizoare pe toți pereții care transmit numai sport (futbol, box, basebol) și ore prelungite de funcționare în nopțile de weekend. În plus, un nume care să amintească feluritele denumiri ale localurilor din tradiția cărora se trag.

Instituția are o vechime de peste 1.000 de ani și are copii pe toate continentele. În toată Irlanda, ca și în Anglia, cârciuma de cartier în care se întâlnesc în fiecare seară clienții credincioși nu poate fi concurată decât de biserica locală.

Și în Chattanooga sunt câteva cârciumi de inspirație irlandeză, dar una pare să aibă mai multă personalitate "Halba cinstită" (The Honest Pint). Ea se distinge prin formatul ei cu două etaje, prin candelabrele impunătoare și prin popularitatea care o face să adune constant câteva sute de consumatori dedicați serilor petrecute "la local".

Despre clădirea veche de pe strada Patten din centrul orașului, care adăpostește simpatica reprezentantă a tradiției băutorilor irlandezi, se știe că a fost ridicată la sfârșitul secolului 19 și că a avut un uimitor număr de destinații.

Ea a fost sediul companiei Coca Cola, apoi un club de biliard, o fabrică de mobilă, un restaurant numit "Timothy's staircase" (de la numele lui Timothy

Hennen, azi proprietarul unui restaurant de lux din centru) și a devenit ce

43

e azi în anul 2010.

Aproape toate orașele americane, mai ales cele care sunt legate de turism, au cel puțin o cârciumă irlandeză, care se străduiește să repecte tradiția: o atmosferă relaxată, în care îți poți bea liniștit băutura, mâncare simplă cu prețuri mici, lume prieenoasă care deabia așteaptă să intre în vorbă și chelnerițe tinere și prietenoase.

Rugăciunea lui Eminescu, recitată de Papa Ioan Paul IIAutor: Georgeta Petrovici (www.evz.ro); 25 septembrie 2019

Puțină lume știe că Mihai Eminescu a scris una din cele mai frumoase rugăciuni. Versurile acesteia l-au impresionat, peste ani, chiar și pe papă.Și mai puțini cunosc faptul că Rugăciunea lui Eminescu a fost recitată de către Papa Ioan Paul al II-lea, la Vatican, în limba română.

Considerat una dintre cele mai luminoase figuri ale istoriei secolului al XX-lea, Papa Ioan Paul al II-lea (18 mai 1920, Wadowice, Polonia –2 aprilie 2005, Vatican) a fost puternic impresionat de versurile poetului nostru național nepereche și a decis să arate lumii ce rugăciune frumoasă a fost scrisă de un român. Astfel, în anul 1999, cu puțin timp înainte de vizita sa în România, cel de-al 264-lea papă a recitat, în limba română, în Piaţa san Pietro din Roma, Rugăciunea către Maica Domnului compusă de Mihai Eminescu. Evenimentul a avut loc într-o duminică, cu ocazia binecunoscutei ceremnii Angelus.

Rugăciunede Mihai Eminescu (1850-1889)

Crăiasă alegându-teÎngenunchem rugându-te,Înală-ne, ne mântuieDin valul ce ne bântuie;Fii scut de întărireȘi zid de mântuire,Privirea-ți adoratăAsupra-ne coboară,O, maică prea curată

Și pururea fecioară,Marie!

Noi, ce din mila sfântuluiUmbră facem pamântului,Rugămu-ne-ndurărilorLuceafărului mărilor;Ascultă-a noastre plângeri,Regină peste îngeri,

44

Din neguri te arată,Lumină dulce clară,O, maică prea curată

Și pururea fecioară,Marie!

Profiluri românești: Sabrina IonescuCea mai bună jucătoare din campionatul universitar de baschet din Stale Unite

Sabrina s-a născut în anul 1997, în California, împreună cu fratele ei geamăn Edi. Tatăl ei Dan Ionescu a părăsit România imediat după revoluția din 1989, dar soția și fiul cel mare nu au putut ajunge în USA decât după cinci ani.Incă din liceu, Sabrina a dovedit un talent deosebit pentru baschet, a devenit o jucătoare energică și cu un procent ridicat de coșuri marcate. După ce a intrat la colegiul statului

Oregon, Sabrina a câștigat titlul național pentru jucători debutanți în campionatul universitar 2016-2017, iar în anul 2019 a luat trofeul pentru jucătoarea cu cele mai multe duble triple (peste 10 coșuri marcate, peste 10 pase de gol și peste 10 blocaje - "capace" - în apărare pe meci). În prezent este considerată cea mai bună jucătoare de baschet din campioantul universitar de fete.

Coronavirusul 2019 - nCoV de Paul Cornea

2019-nCoV e un virus din familia Corona-virusurilor identificat de curând în China.Această familie de virusuri populează mai ales animale, ca de examplu liliecii, dar se cunosc șapte dintre ele care infectează oamenii.

45

Până în 2002 s-a crezut că aceste virusuri produc numai “răceala”, dar de atunci a apărut o epidemie care a debutat tot în China, produsă de virusul SARS-CoV (Severe acute respiratory syndrome Corona virus), urmată în 2012 de virusul MERS-CoV (Middle Eastern respiratory syndrome Corona virus), virusuri din aceeași familie, care au produs infecții mult mai severe și cu mortalitate mai mare decât alte virusuri.

Simptomele 2019-nCoV sunt obișnuite: febră, tuse, dispnee (greutate în respirație), câteodată diaree și vărsături. Transmisia se crede că se produce prin particule din secrețiile tractului respirator și afectează mai ales pe cei cu contact apropiat. Perioda de incubație este între 1-14 zile, deci până la 2 săptămâni și se pare că virusul poate fi transmis și înainte de apariția simptomelor (incubația contagioasă), ceea ce scade eficacitatea măsurilor de prevenire.Cei care par să fie la risc mai mare de a contracta boala sunt cei în vârstă de peste 40 de ani, cei cu alte probleme medicale serioase și cei în contact apropiat cu un bolnav.

S-a crezut că această infecție a fost inițiată într-o piață de pește și animale exotice din orașul Wuhan în decembrie 2019, dar cel puțin un om de știință american crede că transmisia om-la-om ar fi început mai devreme și asta presupune că numărul de cazuri nediagnosticate e mult mai mare și că transmisia virusului ar fi la o scara mult mai largă, nu numai în Wuhan.

Până la 27 ianuarie, în SUA au fost confirmate 5 cazuri, toate la călători de abia sosiți din China și 73 de cazuri sunt sub investigație. Pe 28 ianuarie s-a hotărât ca toți călătorii din China sosiți în 20 de aeroporturi din SUA să fie verificați pentru febră și simptome respiratorii.

CDC (Centrul pentru controlul și prevenirea bolilor) a creat deja un test pentru identificarea virusului și a început cercetarea pentru fabricarea unui vaccin. Din păcate, producerea și testarea unui vaccin dureaza luni de zile, în cel mai bun caz. CDC are oameni antrenați pentru intervenție rapidă împotriva epidemiilor și a oferit ajutor Chinei pentru controlul epidemiei, dar acest ajutor a fost refuzat până acum.

Nu există un tratament pentru aces virus, dar pentru că sunt similitudini cu SARS, se incearca tratamentul cu anticorpi monoclonali împotriva SARS.

46

De asemenea se încearcă unele medicamente antivirale folosite împotriva virusului Ebola (Remdesivir) sau HIV (Lopinavir/Ritonvir).

* La închiderea ediției:

47

în ziua de 31 ianuarie 2020 autoritățile chineze au comunicat 9.782 de îmbolnăviri și 213 decese.

În ultimele două săptămâni, au fost peste 1.000 de noi cazuri și 20-30 de decese la fiecare 24 de ore; numărul cazurilor totale din lume se apropie de 10.000.

24 de țări au comunicat cazuri de infecții cu coronavirusul 2019 - nCoV; cu toate acestea OMS nu a declarat - încă - o pandemie;

multe companii aeriene au suspendat zborurile în China; Rusia, Kazahstan, Mongolia și Hong Kong au închis

granițele cu China; după ce răspândirea secundară a fost confirmată, mai multe

țări consideră carantina și blocarea oricăror transporturi către și din China;

Organizația Mondială a Sănătății a declarat epidemia cu coronavirus o urgență internațională pe 30 ianuarie;

indicele de contagiune (R0) , care arată la câți indivizi poate transmite infecția un bolnav este de 2,0-3,1;

mortalitatea este de 2%.

Călătorii în locuri puțin umblate: Porto Rico de Dorin Andreescu

Votul in familie a fost unanim: plaja a castigat. Se discuta despre vacanta de iarna, asa incat destinatia era musai sa fie in tarile calde si daca se poate nu prea departe…asa am ajuns in Puerto Rico, dupa trei ore de zbor direct din Atlanta.  Nu eram prima data pe insula care a fost preferata altor destinatii, mai exotice poate, pentru convenienta, intre altele.  Fiind teritoriu American neincorporat, o vizita in PR e la fel de simpla ca o excursie in Florida:  pasapoarte nu sunt necesare, banii sunt dolari, engleaza e vorbita mai oriunde  si masinile merg pe partea dreapta..Ca un bonus, substantialul adaos financiar platit de turisti pentru zbor si cazare, omniprezent in saptamana dintre Craciun si Anul Nou in alte insule din Caraibe , nu parea sa se materializeze in PR. Cea mai probabila explicatie:" lumea “era inca speriata de stirile despre dezastrul provocat de uraganul Maria. Extra bonus: insula e safe, poate fara cateva zone rau

48

famate din San Juan, ceea ce nu se poate spune despre multiple alte destinatii din Caraibe.

Puerto Rico ( “port bogat”) a fost descoperita de Cristofor Columb in 1493.  Locuitorii nativi, numiti “ Taino” s-au amestecat cu noii veniti- europeni si sclavii africani,  formand asa numita cultura tri-creola.   PR a apartinut Spaniei pana la razboiul Hispano- American din 1898, cand a devenit colonie americana. Locuitorii sunt cetateni americani, dar nu au drept de vot si majoritatea nu platesc taxe federale.  Insula se afla la 1000 de mile sud si un pic est fata de Miami Florida, intr-o zona des aflata in calea uraganelor Atlantice… Sunt  3.4 milioane de locuitori pe insula, majoritatea in San Juan si suburbii. 

Am ales un condo prin Airbnb, pe plaja, localizat strategic in  nord estul insulei,  la distanta mica de centrele de interes. PR nu e o insula mica, la standardele caraibiene: 100x 35 mile . Daca consideram traficul uneori foarte aglomerat si drumurile nu ca in America, o locatie nepotrivita poate rezulta in jumatate din vacanta in masina, daca vrei sa explorezi... Care erau “centrele de interes” ?  San Juan-orasul vechi, El  Yunque- un parc national muntos acoperit de padurea tropicala,  Culebra si Vieques, doua  insulite langa PR, destinatii populare accesibile cu feribotul din estul insulei .  De asemeni, la oraselul Fajardo era baza pentru excursiile de pescuit “ in marea adanca”  si o aventura nocturna cu caiacele intr-o laguna bioluminiscenta.  Cel putin, asta era socoteala de acasa, cam ambitioasa, tinand seama de cele 6 zile alocate, cu drum cu tot.

Odata ajunsi in  San Juan, era cald si umed- 85 de grade, in contrast cu frigul de acasa si din avion. Microbuzul ce trebuia sa ne transporte la sediul companiei de inchiriat masini, se lasa asteptat…a aparut intr-un tarziu, fara griji si graba. Se pare ca obligatiile si stresul societatii moderne sunt atenuate de aerul tropical…Pe drum, am aflat ca desi PR e teritoriu american, distantele sunt afisate in kilometri si benzina se vinde la litru. Soferii locali zumzaie cu maniere rutiere se aduc oarecum cu cei romani, fara respectul teapan pentru reguli intalnit in America. 

49

Condo era la o aruncatura de bat de plaja, care arata remarcabil, genul din clasamentele pe travel web “ primele 10 plaji din America”. In plus, nici tipenie de turisiti. Propietarul era un italian relocat in PR, saritor cu sfaturi si povete.  Socoteala din targ, era un pic diferita. Toate excursiile la pescuit si la laguna cu bioluminiscenta erau date… la excursia de snorkel in Culebra mai erau 3 locuri, noi fiind 4… 

El Yunque, parcul national muntos, merita o zi. Cele mai

spectaculoase trasee, ce-i drept, erau inca inchise dupa dezastrul provocat de Maria, dar ocazia de a urca pe munte pana la aproape 4000 de picioare, in acceasi zi cand zaci pe plaja, e neobisnuita in afara arhipelagului Hawaii… cine se scoala de dimineata…prinde loc de parcare la ‘’capetele de poteca” ( trailhead!) mai ravnite de mase.

Alta zi merita San Juan, orasul vechi, construit de spanioli in ultimii 500 de ani... Parcarea si traficul sunt de cosmar, dar distantele sunt mici si se face lejer pe jos. Strazile sunt inguste, pietruite si adapostesc o varietate incredibila de magazine , buticuri si restaurante, toate servind multimile de turisti ce debarca de pe vasele de croaziera.  De vizitat sunt doua forturi , El Morro si San Cristobal, fortarete ridicate de spanioli cu patru sute de ani in urma  pentru a proteja orasul de atacurile englezesti si olandeze. 

In cele din urma, am avut ceva noroc cu excursiile. La Cuelebra nu am mai ajuns, insa din cauza marii agitate. Este o insulita interesanta, asa cum mi-o amintesc din prima excursie in PR, cu plaji “ de renume mondial”, cel mai spectaculos recif de corali din PR si o atmosfera aparte, relaxata, fara hoarde turistice si lanturi hoteliere . Clar merita o excursie, de ajungeti prin preajma.

50

In schimb, am gasit in ultimul moment locuri la “pescuit in marea adanca” si la bioluminiscenta, ambele pe 31 Decembrie, dupa ce alti turisti, poate preocupati cu pregatirile de Revelion, au cancelat.  

Am plecat pe mare cu capitanul Marcos, personaj interesant. Capitanul avea degree in biologie marina si era membru si sef in cateva comitete caraibiene de pescuit ecologic . Tinea o disciplina prusaca-numele de famile era german-pe barca, dar rezultatele au fost spectaculoase, pestii prinsi ar creste de la o poveste la alta daca nu ar fi pozele…odata ajunsi in port, capitanul a curatat pestii si a impartit maruntaiele intre pisicile marinei si uriasii pesti tarponi, vechi rezidenti ai locului. Vorbind despre ‘’ mancarea de mare”, am descoperit bucataria locala ca fiind remarcabila. Vedeta este snapperul rosu “ prajit in adancime” in combinatie cu “mofongo”, un fel de piure de banane verzi cu variate condimente.

Bioluminiscenta e produsa de un soi de licurici subacvatici, aka plancton bioluminiscent. PR detine recordul la “cel mai luminos plancton de pe planeta”, noptile cu luna noua sunt cele mai recomandate, ulterior am aflat ca locurile in excursia din ajunul Anului Nou fusesera date cu 3 luni inainte…Fosforesceala se produce intr-o laguna, accesibila numai prin mare, cu caiacul. In zona e intuneric bezna, pasemi-te sa nu se sterseze licuricii de mare. Dupa a buna bucata de canotat pe mare,am tarat caiacele pe uscat pana la laguna, Microorganismele produc lumina daca apa e agitata mecanic, cu mana sau cu vasla caiacului.. aventura a fost interesanta, cerul a fost senin si stelele, in absenta poluarii luminoase, neobisnuit de stralucitoare. Asta fiind zis, bioluminisceala propriu zisa a fos vag dezamagitoare, net mai putin spectaculoasa pe viu decat in poze…In plus, ne-am udat pana la piele si la intoarcere am fost masacrati de purecii de nisip,niste ganganii extrem de iritante care au prostul obicei sa sara pe oameni mai ales noaptea lasand in urma bube pruriginoase.

La numai cateva zile dupa plecarea noastra, insula a suferit cateva cutremure, aparent nu teribil de puternice, dar destul de distructive. Din nou, reteaua electrica a cazut, s-a produs chair o alarma  de tsunami…chiar linga subdivizia unde era condo-ul nostru am remarcat indicatoarele de evacuare in caz de tsunami.  la momentul respectiv am “ dat o cautare pe Google” afland ca ultimul cutremur mai serios a fost acum 77 de ani,

51

am crezut pe moment ca unii au exagerat cu pregatirile in caz de ‘’ terremoto’’ ( cutremur, in spaniola)...

52

53