EUGEN SIMION SĂRBĂTORIT DE ACADEMIA...

9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6

I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0

9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6

I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0

5 367 8( ) / 201

În acest număr:Î. P. Daniel, Ioan Aurel Pop, Dan Berindei,Thierry de Montbrial, Jacques De Decker,Michael Metzeltin, Răzvan Theodorescu,

, Jean Askenasy,Viorel Barbu Paul Cernat,Gisèle Vanhese, Mihai Cimpoi, Lucian Chișu

EUGEN SIMION SĂRBĂTORITDE ACADEMIA ROMÂNĂ

Nr. ( ) / 2015 367 8

Mihaela BURUGĂ

secretar de re acţieiat d

CUPRINS

1

5/2018

EUGEN SIMION SĂRBĂTORIT DE ACADEMIA ROMÂNĂEugen SIMION: „Am un proiect ambiţios şi, cât pot şi cât Dumnezeu va decide,

îmi pun spiritul la încercare” (Discurs ținut în Aula Academiei Române)“I have an ambitious project and, as long as I can and as long as God will decide, I am challenging my spirit” (The Discourse Held by Acad. Eugen Simion at the Romanian Academy’s Assembly Hall) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4

I. P. DANIEL: Un promotor al valorilor perene româneștiA Promoter of Romanian Perennial Values . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

Ioan Aurel POP: Academicianul Eugen Simion, la ceasul împlinirilor supremeAcademician Eugen Simion at the Hour of Supreme Fulfillment . . . . . . . . . . . . . . . 12

Dan BERINDEI: „A fost timp de două mandate preşedinte constructor al Academiei”He was Builder President af Academy for two mandates . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15

Thierry DE MONTBRIAL: „Tu as contribué à la renaissance de l’Académie Roumaine”“You contributed to the renaissance of Romanian Academy” . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17

Jacques DE DECKER: „Mais d’où vient le génie d’Eugène ?”“But where does the genius of Eugene come from” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18

Răzvan THEODORESCU: Profesorul câtorva generaţii de critici şi istorici literariThe Professor of Few Generations of Literary Critics and Historians . . . . . . . . . . . 20

Viorel BARBU: Eugen Simion – un portret neconvenţionalEugen Simion – An Unconventional Portrait . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22

Michael METZELTIN: „Unul dintre cei mai importanți critici actuali este Academicianul Eugen Simion, cu o carieră de peste 50 de ani”“One of the most important critics today is Academician Eugen Simion, with a 50 years long career” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25

Jean ASKENASY: Rezistența lăuntrică a verticalitățiiThe Inner Strength of Verticality. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27

Paul CERNAT: În apărarea Literaturii și a instituției literaturiiIn Defence of Literature and of Literature as an Institution . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29

2

INTERVIURodica LĂZĂRESCU în dialog cu Eugen SIMION:

„Mă silesc să merg bine pe calea mea, fără mari complexe, fără ură în mine, fără superstiţii”“I am making great endeavours to follow my path, without big complexes, without hate, without superstitions”Rodica Lăzărescu in dialogue with Eugen Simion . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33

EUGEN SIMION 85Giselle VANHESE, Sur le chemin illustre de la Déesse littérature.

Eugen Simion et l’imaginaire critique Pe drumul faimos al Zeiței Literatură. Eugen Simion și imaginația critică . . . . . . . 42

Mihai CIMPOI: Posteritatea critică a lui E. Lovinescu The Posterity of E. Lovinescu’s Criticism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49

Lucian CHIȘU: „Tânărul” Eugen Simion The „Young” Eugen Simion . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56

COMENTARIIVasile BARDAN: Criticul şi Everestul

The Critic and Everest . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60

EMINESCUValentin COȘEREANU: Cronologie Eminescu (VI)

Chronology of Eminescu (VI) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64

IN MEMORIAMNicolae CORBEANU: Un prieten a plecat

A Friend Has Left Us. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75Andrei MILCA: Călin Căliman – un mentor

Călin Căliman – a Mentor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77

Eveniment

Eugen Simionsărbătorit de

Academia RomânăLa 25 mai, Academia Română l-a sărbătorit pe acad. Eugen Simion, la împlinirea vârstei de 85 deani. Cu acest prilej au luat cuvântul acad. Ioan Aurel Pop, președintele în exercițiu al Academiei,acad. Răzvan Theodorescu, acad. Nicolae Breban, Jaime Jil Aluja, membru de onoare al AcademieiRomâne, Jean Askenazy (Israel), criticul și istoricul literar Paul Cernat. Au fost citite mesaje dinpartea Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, † Daniel, a domnilor Thierry de Montbrial șiJacques De Decker, membri de onoare ai Academiei. Texte omagiale, dedicate aceleiași sărbătoriri,au apărut în presa culturală din țara noastră. Redăm, grupate sub titlul de mai sus, unele dintreintervenții.Cuvinte-cheie: Academia Română, elogiu, Eugen Simion, biografie, literatură cultură.

On May 25th the Romanian Academy celebrated its member, Eugen Simion, on his 85th anniver-sary. Among the speakers were Ioan Aurel Pop, acting president of the Romanian Academy,Academy members Răzvan Theodorescu, Viorel Barbu and Nicolae Breban, Honorary Academymember Jaime Jil Aluja, Jean Askenazy (Israel), the literary critic and historian Paul Cernat.Messages were sent by the Patriarch of the Romanian Orthodox Church, † Daniel, and honorarymembers of the Academy Thierry de Montbrial and Jacques De Decker. The Romanian culturalmedia covered the event. Bellow you can read some of the celebratory speeches.Keywords: the Romanian Academy, celebration, Eugen Simion, biography, literature, culture.

Abstract

3

4

Domnule Preşedinte,Doamnelor, Domnilor membri ai Academiei

Române,Stimaţi invitaţi,Vă mulţumesc, întâi, că aţi lăsat baltă

toate interesele Dvs. şi aţi venit, în număratât de mare, să mă firitisiţi. Mulţumesc,desigur, Academiei Române că a organizataceastă ceremonie. Nu-mi plac, în general,ceremoniile de acest fel (îmi dau sentimen-tul unei fastuoase pregătiri pentru mareatrecere, cum zicea Blaga), dar, pe de altăparte, cum să zic?, o reuniune atât de selectăde confraţi şi prieteni (unii veniţi de depar-te) sensibilizează spiritul meu ajuns, azi, lao vârstă când se simte înconjurat din ce în cemai mult de umbre şi încolţit de anxietăţi.Nu de ele doresc însă să vă vorbesc azi. Înfapt, ca să fiu sincer până la capăt, nu preaştiu ce aş putea să vă spun, ceva ce n-amspus încă sau ceva ce Dvs. nu ştiţi încă des-pre mine şi despre ceea ce am făcut pânăacum. Cu cinci ani în urmă, când am împli-nit 80 de ani, am vorbit de modelele melecritice şi morale (E. Lovinescu, G. Călinescu,T. Vianu) şi de credinţele şi reveriile lor,pentru a putea vorbi, apoi, despre mine.

Am mărturisit, atunci, că nu sunt, tot-deauna, ce par a fi (un spirit bine cumpănit,imperturbabil, liniştit şi limpede ca un răuce străbate o nesfârşită câmpie!), sunt, dim-potrivă, un spirit anxios, rar mulţumit demine, bolnav – într-un anumit sens – deceea ce romanticii numeau sentimentul„incompletitudinii”. Despre aceste boliascunse ale spiritului vorbeam, cu cinci aniîn urmă, încercând să corijez imaginea mea

publică, desenată de adversarii mei – publi-ciştii literari postcomunişti – nemulţumiţică nu votez cu ei şi nu mă grăbesc să facpolitică activă şi, mai ales, să accept ideeacă, în vremuri de schimbare, literatura taceşi politica vorbeşte.

Am publicat, nu de mult, o carte (E. Lovinescu şi posteritatea lui critică) în carejustific, în amănunt, ideea mea că, pentrunoi, criticii literari, literatura este politicanoastră cea mai bună şi că, atunci când neapucăm să facem revizuiri critice (cumcerea Lovinescu şi cum este, în fond, nece-sar după mari schimbări în istorie), esteticanu poate fi suspendată sau înlocuită cu est-etica, adică cu judecata morală, aşa cum s-aîntâmplat după 1990, atunci când, timp deaproape două decenii, literatura română s-aaruncat cu fervoare în braţele politicii, iarcritica românească s-a predat, cu arme cutot, publicisticii politice incendiare. Ce-arămas? Oricum, nicio capodoperă. Doar olungă serie de pamflete pe care nu le mai ci -teşte nimeni azi. Morala acestei fabule triste:Treceţi, călători, nu insistaţi!

Doamnelor şi Domnilor,Revin la ceremonia de azi, la onoarea şi

bucuria ce mi le faceţi şi, evident, la ceea ceprietenii, confraţii şi binevoitorii mei auspus despre mine, cu ocazia sporului de anila care am ajuns. Ce-aş putea să le răspund,dincolo de emoţia şi recunoştinţa mea? Untânăr jurnalist m-a întrebat, ieri sau alaltă-ieri, cum se vede viaţa la 85 de ani? Nu maiştiu cu exactitate ce i-am răspuns, dar, înesenţă, am spus ceea ce spun şi acum: dacă

Eveniment

Eugen SIMION„Am un proiect ambiţios şi,

cât pot şi cât Dumnezeu va decide, îmi pun spiritul la încercare”*

* Discurs ținut în Aula Academiei Române.

privesc în afară (“le dehors”) văd o lumeromânească ce se agită haotic, se încaieră, seceartă cu vehemenţă, se denunţă şi, dacă arputea, s-ar sfâşia cu imensă satisfacţie. Unspectacol apocaliptic, pe scurt. Dacă măconsult şi mă privesc pe mine, în profunzi-mile fiinţei, descopăr o sumă de anxietăţi şide fantasme ce mă însoţesc, unele chiar dincopilărie. M-am împrietenit, pot să spun, cuele, circul prin lume cu ele. Ele constituie„Coasta Boacii” mele, aceea de care vorbeş-te Cioran, care, la bătrâneţe, se întreabădacă este bine sau este rău că a părăsit-o?!„Coasta Boacii”, adică paradisul copilăriei.Pentru marele moralist Cioran, care părăsi-se limba română (cu sentimentul că, schim-bând-o, şi-a schimbat automat şi iremedia-bil identitatea!), copilăria (adică paradisulpierdut, aici, pe pământ) reprezintă – ală-turi de muzică şi mistica sfintelor – valoareaîn care, spre bătrâneţe, mai credea.„Bătrâneţea – scrie el în Caiete – este o ruşi-ne.” Am mai citat această propoziţie acumcinci ani, tot aici, când m-am spovedit – casă zic aşa – în faţa Dvs. Mi-am amintit de eaşi acum, fără să vreau şi, mărturisesc, fărăsă-mi facă plăcere. Dar aşa se întâmplă

uneori: memoria noastră este capricioasă,ne aduce în minte întâmplări pe care amvrea să le uităm şi fraze pe care am dori săle ştergem din limbajul nostru. Aşa şi curuşinea bătrâneţii de care se plânge Cioran.În fapt, nu se plânge, ci o denunţă.

Adevărul este că ruşinea bătrâneţii, dacăexistă, dacă ne ajunge (şi nu văd cum arputea să nu ne ajungă şi să nu existe), trebu-ie s-o întâmpinăm, dacă putem, cu linişte şis-o judecăm cu demnitatea spiritului nos-tru. Să nu ne lăsăm, îmi vine să zic, copleşiţi,acoperiţi, dominaţi de ea, ca de o fatalitate.Şi chiar dacă este (şi este, vai!) o fatalitate, săurmăm îndemnul lui Pascal şi s-o judecămcu demnitatea şi puterea trestiei fragile araţiunii noastre.

Doamnelor şi Domnilor,Cu această fatalitate în faţă şi cu această

demnitate pe care spiritul meu o mai arepentru a primi şi înfrânge fatalităţile ce nupot fi, în fapt, niciodată înfrânte, ci doaramânate sau îmblânzite, mă consult încă odată cu anxietăţile fiinţei mele şi ce observ?

Observ, întâi, că liniştea şi calmul pre-cumpănesc, totuşi, în mine. Demonii nelini-

5

Eugen Simion sărbătorit de Academia Română

ştii se agită, desigur, în spiritul şi în sufletulmeu, dar ei nu fac încă legea, demonii inte-riori n-au reuşit, până acum, să mă îndepăr-teze de calea pe care am hotărât să merg,încă din tinereţe. Am vrut, la 23 de ani, săfac critică literară şi am făcut, chiar dacăprofesorul meu, Tudor Vianu, m-a avertizat,după primul articol pe care reuşisem să-lpublic în „Tribuna” din Cluj, că timpul criti-cii literare a trecut (timpul liberalismului) şică, deci, şansele mele de a izbuti în aceastădisciplină intelectuală sunt nule. N-am voitsă accept această fatalitate şi constat, azi,după 60 de ani, că nu m-am înșelat. A avutdreptate intuiţia mea de om tânăr şi ambi-ţios, nu marele, înţeleptul, admirabilul meuprofesor. Se mai întâmplă. Îmi amintesc, dealtfel, că tot Tudor Vianu a scris odată o pro-poziţie pe care, iată, o ţin minte şi azi:„Tinerii, zicea el, au dreptate, chiar şi atuncicând nu au dreptate.” Aş completa, azi,când văd că aşa poate să fie, aş completapropoziţia de dinainte cu vorbele inspirateale unui mare poet din generaţia mea, fost şiel elev al lui Tudor Vianu. E vorba, desigur,de Nichita Stănescu, un om foarte inteli-gent, dincolo de talentul lui liric lovit degeniu, cum îi plăcea lui să spună, nemaipo-menit: nu-i certaţi pe tineri, zicea el, lăsaţi-i săgreşească şi să-şi trăiască, liberi, greşelile lor,nu-i judecaţi după greşelile noastre...

Venind vorba de bătrâni şi tineri, care, întimpul din urmă, au intrat în coliziune cucei de dinaintea lor (foştii tineri), îndemnaţide politicieni, tinerii, zic, declară că bătrâniisunt expiraţi şi, în consecinţă, să se grăbeas-că să spele mai repede putina (cum se ziceîn limbajul popular). Am auzit zilele acesteao remarcă inteligentă despre acest conflictîntre generaţii: bătrânii au avantajul faţă detineri faptul că noi, bătrânii, am trăit tinere-ţea lor, pe când tinerii n-au trăit încă bătrâ-neţea noastră... Morala, pozitivă, a acesteifabule este că ei, tinerii, să nu se grăbeascăsă rămână singuri pentru că nu ştiu încă ce-i aşteaptă.

Doamnelor şi Domnilor,Am pornit de la opţiunea mea, la 23 de

ani, pentru o disciplină ce părea epuizată.N-am acceptat, voiam să spun, această fata-

litate comunicată de profesorul generaţieimele şi constat, azi, că am avut dreptate: amfăcut critică literară, literatura m-a salvat (cape toţi din generaţia mea) şi, azi, continui săcitesc şi să scriu, în fiecare zi, dimineaţa(numai dimineaţa). M-am retras, în ultimeledecenii, în spaţiul literaturii clasice, mă simtbine, am un proiect ambiţios şi, cât pot şi câtDumnezeu va decide, îmi pun spiritul laîncercare. Nu-l las să lenevească, nici să seepuizeze în dispute inutile. Unii îmi repro-şează că nu polemizez cu cei care mă con-testă (şi la acest punct stau bine: am parte deadversari, polemiştii de serviciu nu măignoră, publiciştii neobosiţi mă urmăresc caJavert pe Jean Valjean), iar prietenii îmireproşează, şi ei, că nu ies zilnic la bătaie, cănu umblu prin lumea românească învrăjbi-tă, agitată, cu o spadă în mână.

Nu polemizez, adevărat, des, nu ies labătaie din orice, nu răspund la orice necuvi-inţă ce mi se face, în fine, nu polemizezdecât foarte rar, dintr-o raţiune simplă:întâi, că nu-mi place, doi, pentru că, amobservat de tânăr, în zodia noastră mioritică(atenţie: mioritismul nostru, resemnareanoastră reprezintă o filosofie de existenţă pecare istoria noastră o contrazice aproapemereu – istoria noastră nu-i deloc mioritică,dimpotrivă, este profund conflictuală, sfâ-şiată de adversităţi, sângeroasă...), în spaţiulnostru mioritic, zic, polemica este o zădărni-cie. Rar ajungem noi, daco-romanii intelec-tuali, să fim oameni de dialog. Lămurit,repet, de tânăr, de acest adevăr, răspund rargreşiţilor mei, nepotoliţilor mei adversari.Şi, când răspund, răspund cu armele mele.Oricum, nu cu injurii. Cartea despre caream amintit mai înainte (E. Lovinescu şi poste-ritatea lui critică) care este substanţial pole-mică (o polemică de idei, nu de vorbe), nucu insanităţi despre omul care mă contestăşi nici faţă de prietenii care mă trădează...Nu-mi găsesc un merit în această atitudine,găsesc doar că este un mod civilizat de a trăişi a mă exprima liber într-o lume agitată,prea agitată pentru mine. Sunt un spirittolerant şi, cum am mărturisit de mai multeori, sunt pentru toleranţă (o toleranţă acti-vă); misia unui om care scrie este să con-struiască, nu să distrugă, să facă (să facăceva durabil şi esenţial), nu să dărâme tot

6

Eveniment

timpul, să ducă mai departe ceea ce estedeja făcut (făcut bine), să nu se lepede detradiţiile noastre spirituale, pentru că, dacăse leapădă de ele, nu-i rămâne decât să-şiînfigă rădăcinile în neant şi să se sprijine destâlpii întunericului.

Doamnelor şi Domnilor,Cu aceste convingeri şi cu această stare

de spirit am scris ceea ce am scris pânăacum (un număr de cărți de critică şi istorieliterară) şi, în genere, am construit ceea ceam putut construi împreună cu alţii (ediţii-le, dicţionarele, cronologiile, enciclopediile,multe dintre ele citate de cei care au vorbitînaintea mea şi au avut gentileţea de a sem-nala contribuţia mea în cadrul cercetării dinAcademia Română).

Aş vrea să închei spunând ceva despreinstituţia noastră (Academia Română) şimomentul spiritual şi moral pe care îl trăim.Înainte de a începe, să precizez că, ajuns lasporul de ani la care am ajuns, aş avea drep-tul să devin – conform tradiţiei – un laudatortemporis acti. Nu sunt sau, mai bine zis, n-aşvrea să devin. Timpul lung pe care l-amparcurs n-a fost, în mod evident, cel maibun din lume pentru generaţia mea, apăru-tă pe lume cu puţin timp înainte de a sedeclanşa cel de Al Doilea Război Mondial încare au murit, cum se ştie, aproximativ unmilion de români (în majoritate tineri).După război, s-a întâmplat ceea ce ştiţi că s-a întâmplat. Am trecut prin toate. Le-amluat, la rând, pe fiecare: seceta din 1946-1947, foamea apocaliptică, schimbările radi-cale din societatea românească, lupta declasă, dificultăţile – majore – de a fi acceptat,ca student, în învăţământul universitar,represiunile (mari şi brutale) din 1956-1958,cinci ani – pentru mine – de şomaj (pentrualţi colegi de-ai mei, ani de puşcărie), înfine, relativa liberalizare politică de la mijlo-cul anilor ’60 şi debutul meu (şi – repet – algeneraţiei mele, ceea ce mai târziu s-a numitşi se numeşte şi azi „generaţia ’60”) în litera-tură. A fost salvarea noastră. Am mărturisitcă literatura m-a salvat şi pe mine de la uneşec aproape programat. Îmi amintesc şi azide un poem al lui Al. Philippide care începecu versul „M-atârn de tine, poezie, ca de

poalele mamei” (citat aproximativ, dinmemorie). Pentru mulţi din generaţia mea(inclusiv pentru mine), literatura (criticaliterară) a însemnat aceste toarte ale ceruluicare ne-am atârnat. Tot ceea ce am reuşit săfac, am făcut cu ajutorul literaturii şi tot ceeace am devenit – am devenit prin şi cu ajuto-rul literaturii. Inclusiv faptul că sunt azi aicişi vă vorbesc despre acest fapt miraculos,esenţial pentru destinul meu. Din acestmotiv, nu-mi detest trecutul. Dar nici nusunt, repet, un laudator al lui. De cele maimulte ori nu-mi place să vorbesc despre el.Îmi amintesc că, prin 1981, am publicat ocronică (ţineam atunci o cronică literarăsăptămânală în revista „România literară” –şi am ţinut-o timp de aproape 30 de ani)despre cartea de memorii scrisă de ŞerbanCioculescu, conducătorul meu de doctorat,un spirit acut şi maliţios. Am lăudat-o, dar

i-am adus şi reproşul că, străbătând unsecol agitat, în care revoluţiile în artă s-auţinut lanţ ca şi dictaturile, a vorbit puţindespre acest secol şi a ezitat să-l judece închip mai direct. Marele critic mi-a trimis,după ce a citit articolul meu, o scrisoareemoţionantă prin care îmi explică de ce nuvrea să vorbească despre secolul său şi, înfapt, de ce nu-l iubeşte: din cauza fanatis-mului ce l-a dominat şi l-a însângerat. „Înluptele civile cad mai multe victime decât înrăzboaiele pe care le-am trăit cu sentimentulgroazei [...] L-am ucis pe Dumnezeu şi ampus în locul lui macabrul fanatismelor poli-tice” – îmi scria el, îndemnându-mă să-mipăstrez, dacă pot, bineînţeles, optimismul...

Nu comentez, acum, aceste rânduri princare trece un fior tragic, curios la un spiritcritic ironic, cum este Şerban Cioculescu.Le-am comentat, în fapt, atunci când le-amprimit. Când mi-a trimis această scrisoare încare îşi exprimă mâhnirea adâncă faţă desecolul său dominat de fanatismul politic,biograful eminent al lui I.L. Caragiale aveacam vârsta pe care o am eu, azi, ceva chiarmai mică. Amintindu-mi de îndemnul luide a rămâne optimist şi de fanatismul poli-tic ce a însângerat secolul al XX-lea (secolulsău şi, în parte, secolul meu – am trăit apro-ximativ 50 de ani în el), mă întreb, acum,dacă am rămas optimist în deceniile ce au

7


urmat dispariţiei sale şi, dacă pot fi, în isto-ria de azi, un om împăcat cu timpul meu.Permiteţi-mi să amân răspunsul pentru altădată. Pot să spun însă ceva despre fanatis-mul politic ce a urmărit viaţa marelui criticşi a generaţiei sale (a treia generaţie postma-ioresciană şi prima generaţie postlovines-ciană). Constat, întâi, că fanatismul politicn-a dispărut nici azi, în regimul libertăţii.Mai mult, a declanşat un veritabil război,căruia unii îi zic româno-român. La începutmi s-a părut o fantasmă a publiciştilor şianaliştilor politici cu mintea slobodă şi ima -ginaţia şi mai slobodă. Cu timpul, mi-amdat seama că, într-adevăr, românii (maiexact, cei care conduc această ţară, adicăpoliticienii) se luptă, aprig, la sânge, între eişi că, de aproape 30 de ani, fanatismul poli-tic a devenit, pentru ei (şi, din păcate, pen-tru mulţi dintre noi, românii, prin contagiu-ne), fatalitatea, destinul nostru.

Se spune că Napoleon, primind peGoethe, l-ar fi întrebat de ce nu mai scrietragedii. „Pentru că, Sire, noi, modernii, numai credem în fatalitate” – i-ar fi răspunsmarele Goethe. „Cum se poate?” – i-ar fireplicat, puţin intrigat, cel mai puternic omde atunci al lumii politice europene, celuicare era, tot atunci, simbolul lumii literareeuropene – „Cum se poate? Fatalitatea tim-purilor noastre este politica.” După altăvariantă, Napoleon ar fi formulat aceastăidee în chipul următor: „Politica este desti-nul timpurilor noastre”... Dacă este aşa (şise pare că aşa a fost şi aşa este!), ce să maizicem? Ce să mai comentăm? Mai pot spuneeu, lipsit de tot de măreţia personajelor cita-te mai înainte, eu, un biet om de litere subvremi, că pot fi sau nu optimist, mai pot săcred că sabia spiritului va învinge sabiaputerii, că spiritul poate învinge fatalismulpolitic, care, iată, s-ar fi substituit destinuluiîn care credeau vechii greci în tragediile lorşi pe care îl sugerează baladele, splendidelenoastre balade?

Doamnelor şi Domnilor,Voiam să închei confesiunea mea şi, iată,

am dus-o – din paranteză în paranteză, dinamintire în amintire – mai departe, am pre-lungit-o şi am complicat-o. Scuze. Ideea de

la care pornisem voia să fie următoarea:timpul meu (şi al generaţiei mele de crea-ţie), dar şi, în parte, timpul Dvs. a fost şi n-afost bun. N-a fost bun pentru că am trăitaproape toată viaţa într-o lume terorizată defatalismul politic. Sincer vorbind, cred că, şiazi, fanatismul politic ne urmăreşte şi nedesparte, ne împiedică să facem cevacoerent, bun şi durabil. Să terminăm, depildă, catedralele, să nu mai construim dinfuga cailor, să facem şoselele de care avematâta nevoie, să avem o şcoală mai bună, sărespectăm valorile noastre şi să consolidămşi să sporim cultura noastră. Apropo de cul-tura noastră: din ce în ce mai mulţi tinericred că naţiunea este o noţiune perimată şică a te ocupa de cultura naţională este ooperaţie localistă, dublată, spiritual şi ideo-logic, de un conservatorism de secolul alXIX-lea. Mi se pare că cine gândeşte aşagândeşte rău, împotriva evidenţei şi, în ge -nere, împotriva spiritului culturii naţionaleşi al valorilor umanismului nostru euro -pean. Cine crede că se poate afirma în lume,lepădându-se de naţiunea şi tradiţiile ei spi-rituale, este liber s-o facă. În fond, omul aredreptul nu numai la fericire, dar şi la însin-gurare şi eşec. Cine crede, însă, în puterealiteraturii şi îşi iubeşte naţia, fără a urî sauignora pe Altul, cine vrea să facă o autenti-că, performantă cultură, trebuie să urmezeînsă calea pe care o recomanda, prin anii ’80din secolul al XIX-lea, Maiorescu: „Să fimnaţionali cu faţa spre universalitate.”

Doamnelor şi Domnilor,Aşa mi-am dorit să fiu, de când mă ştiu

şi de când reflectez la aceste complexe rela-ţii, care mă leagă, ca individ, de complexită-ţile, fatalităţile lumii spiritului şi, în genere,de acest raport de raporturi care este, pur şisimplu, lumea din afara noastră: un ompentru care adevărul există (cum spunmereu), un om pentru care celălalt există şitrebuie acceptat şi trebuie respectat, ca săfim acceptaţi – aşa cum suntem – şi respec-taţi, în fine, mi-am dorit toată viaţa mea săfiu un spirit naţional cu faţa spre universali-tate. Un român european. Nici mai mult,dar nici mai puţin decât atât.

24 mai 20188

Eveniment

10

Eveniment

11


12

Rostirea numelui lui Eugen Simion neface imediat să ne gândim nu numai la opersonalitate culturală de prim rang, ci la oadevărată instituție. De fapt, Eugen Simonreunește în sine mai multe instituții. Maiîntâi este vorba despre cercetătorul asiduucare, de decenii, s-a aplecat asupra zestreinoastre literare, arătând țării și lumii va -loarea creației românești, reliefând pentrupublicul instruit fațete necunoscute aleromanului, nuvelei, schiței, eseului literar,dramaturgiei, poeziei din spațiul nostruspiritual. A fost și este o muncă de erudit,menită să tălmăcească lumea ideală recreatăde scriitori, o lume în care ne refugiem toți,de care avem atâta nevoie și care ne poateface să privim viața cu încredere. Esteaproape imposibil să ni-i reprezentăm peMihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, IonCreangă, Eugen Lovinescu, Petru Dumitriu,Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran,Lucian Blaga, Tudor Vianu, GeorgeCălinescu, Nichita Stănescu și pe atâția alțiifără inspiratele referințe critice ale luiEugen Simion.

În altă ipostază, cel evocat aici este și pro-fesorul care a format generații întregi de alțiprofesori, de critici, istorici și teoreticieni li -terari, de scriitori, de iubitori ai textului li -terar și, implicit, de oameni de cultură.Profesorul este cel chemat să expliceemulilor lumea în termeni clari, conciși șiexacți, care să ajungă pe calea cea mai scurtăla receptori. Eugen Simion a făcut dăscăliedin vocație, dar și din imensa acumulare decunoștințe realizată de tânăr, din calitateade polihistor al secolului al XX-lea, dinstăruința și străduința prin care a interpre-tat lumea recreată de scriitori. Cercetătorul,criticul și dascălul Eugen Simion este și cre-

ator și animator de reviste literare, deasociații și fundații, organizator de con-grese, conferințe, colocvii și conferințe careau în prim-plan literatura, arta și cultura îngeneral.

Ca editor și restituitor al valorilorbeletristice clasice, Eugen Simion ne-aîntors spre origini, spre modele, sprecoloana vertebrală a literaturii române șispre filoanele sale europene și universale.Devreme sau târziu, dar întotdeaunatemeinic, au venit și recunoașterile,consacrările, onorurile meritate, răsplățilespirituale pentru acribia demonstrată, pen-tru ascuțimea observațiilor interpretative,pentru restituiri, pentru învățătura șieducația date altora. Cea mai înaltărecunoaștere a fost, fără îndoială, alegereasa în Academia Română, cel mai înalt for deconsacrare intelectuală din România, adicăîn acea instanță a elitelor, aflată de peste unsecol și jumătate în serviciul națiunii noas-tre. Prezența sa în Academie s-a făcutremarcată în asemenea măsură, încâtconfrații Domniei Sale l-au ales, pentrudouă mandate consecutive, președinte alinstituției. A îndeplinit înalta funcție din1998 până în 2006. Din 2006 este și directorgeneral al Institutului de Istorie și TeorieLiterară „George Călinescu” al AcademieiRomâne. Ca președinte al FundațieiNaționale pentru Literatură și Artă (FNSA),creată în ianuarie 1998, Domnia Sa a inițiatcea mai amplă serie de editare a clasicilorliteraturii române, anume colecția Operefundamentale – un fel de „Pléiade” româ -nească –, ajungând să numere astăzi maimult de 200 de volume.

Colecția de la Gallimard, inițiată în 1931,conținea până la începutul anului 2017

Ioan-Aurel POPAcademicianul Eugen Simion,la ceasul împlinirilor supreme

aproape 800 de volume ale circa 250 deautori francezi și internaționali. Cu altecuvinte, cultura franceză – dătătoare de tonîn cultura mondială secole la rând – a reușitsă scoată în 85-86 de ani 800 de ediții modelpentru zestrea literară franceză și aumanității. Cultura română, vitregită deatâtea zodii nefaste și situată la marginileEuropei civilizate și orgolioase, undevaîntre Occidentul latin, catolic și protestant șiOrientul bizantin, ortodox și (în mare parte)slav, a dat în cei 18 ani de existență aimenționatei colecții de tip „Pléiade” peste210 volume. Cu alte cuvinte, ritmul impusde academicianul Eugen Simion aparițiilornoastre românești este mai bun decât cel alfrancezilor, fapt menit să infirme încetinealanoastră ancestrală, devenită proverbială sauprejudecata în funcție de care se spune căîncepem multe și nu le sfârșim. Păstrândproporțiile de vizibilitate internațională șide valoare între literaturile franceză șiromână, suntem în măsură să notăm că sun-tem între puținele culturi din lume care dis-

pun de o astfel de colecție. Eugen Simion afost și președintele de referință al ultimelordecenii din fruntea Academiei, acela care aimpus o nouă dinamică instituției și acelacare a repus forul suprem de consacrare șide cercetare din România pe coordonateleprestigiului său de odinioară. Au fostrefăcute vechi așezăminte ale Academiei,distruse sau obturate de comuniști, s-aurecuperat numeroase proprietăți confiscatedupă 1948, au fost reabilitați toți acei mem-bri ai Academiei excluși și condamnați penedrept în vremea regimului de dictatură,s-au reconsiderat (inclusiv ca valoarepecuniară) premiile Academiei, s-au acor-dat indemnizații decente membrilor șisoțiilor (soților) membrilor decedați, s-auînlesnit posibilitățile academicienilor decălătorie în străinătate etc.

Ca președinte al Academiei, al Secției deFilologie și Literatură a Academiei, almenționatului Institut „G. Călinescu”,Eugen Simion a inițiat, coordonat și elabo-rat și alte opere colective de mare amploare,

13


precum dicționarele-tezaur ale limbii și li -teraturii române. De exemplu, Dicționarul-tezaur al limbii române, început de mai binede un secol, finalizat inițial într-o ediție cu37 de volume, urmată de o alta cu 19 vo -lume, cuprinde aproape 200.000 de cuvinte,fiind demn să fie pus alături de cele maiimportante opere similare ale celor mairăspândite limbi din lume. Tot ca președinteal Academiei, Eugen Simion a stimulatsecțiile noastre să elaboreze opere funda-mentale ale domeniilor respective, precumTratatul de istoria românilor, din cele mai vechitimpuri până azi, ajuns la al zecelea volum(cuprinzând trecutul nostru de după alDoilea Război Mondial până la 1989).

Evocarea și invocarea numelui lui EugenSimion conțin în sine ideea de perenitate, destatornicie și chiar de nesfârșit. Dacă viața

pământească trece repede (vita brevis), operaunora dintre oameni rămâne (ars longa) și,astfel, în ciuda timpului care curgenecruțător (Fugit irreparabile tempus), aceifericiți pot pretinde că au fost atinși de harulzeilor (Et in Arcadia ego!). Eugen Simion esteo astfel de personalitate fastă, născută sub ozodie generoasă și cu auguri favorabili, opersonalitate care a găsit proporția fericităîntre muncă și talent și care și-a revărsatmereu preaplinul creației sale spre oameni.Eugen Simion este, prin educația dobândită,produsul unor instituții și, prin activitateasa de decenii, creatorul unor instituții. Darchiar fațetele personalității sale întru chi -pează instituții, adică piloni ai națiunii, și seînscriu, încă din viață, prin creația sa, încolecția pe care a inițiat-o, aceea de opereliterare fundamentale ale națiunii române.

Eveniment

14

Academicianul Eugen Simion a ajuns lao vârstă memorabilă după o viaţă pe deplinîmplinită. Creaţia şi opera sa se află într-unproces necontenit de împlinire. Nu trece o zifără ca o contribuţie a sa să nu se adauge,demonstrând o creativitate necontenită şicu rod bogat. Este un model pentru cei dingeneraţiile tinere şi locul său în istoria vene-rabilei noastre Academii este pentru vecieasigurat.

Dintr-o întâmplare a sorţii, de aproape30 de ani, de la 9 martie 1991, am fost pri-miţi în Academia Română în aceiaşi şedinţă.De atunci şi până astăzi am petrecut mulţiani împreună şi ne-am găsit pe poziţii simi-lare, am colaborat, ne-am îngrijorat, dar ne-am şi bucurat de succese. Eugen Simion afost unul dintre cei mai vrednici preşedinţiai înaltei noastre societăţi, dar el are şi meri-tul, astăzi la fel ca şi ieri, al unei prezenţeneîncetate, într-o formă sau alta, la evoluţiadestinelor ei.

Eugen Simion a fost timp de două man-date preşedinte constructor al Academiei. Aavut dăruirea şi tăria de a se consacra insti-tuţiei noastre, luptând pentru ea literalmen-te în toate privinţele. A avut în vedere, înprimul rând, locul ei în devenirea naţiunii şiprestigiul ei. Poziţia sa fermă a contribuit înbună măsură la dobândirea sau mai bine zisla respectarea locului Academiei noastre înierarhia naţională. Se cuvine ca nicicândacest loc să nu fie pierdut şi nici lezat.

Dar totodată s-a aflat în fruntea acţiuniide recuperare, pe nedrept şi nefiresc întâr-ziată de atâta vreme, a bunurilor înaltuluinostru for de cârmuitori. în bună măsură,averea Academiei Române a putut fi redo-bândită, deşi din păcate nici astăzi nu ne

aflăm în faza unei drepte şi mai ales deplinerecuperări. Nu pot uita obositoarele saledrumuri pe la prefecturi pentru a convingeşi determina autorităţile locale în a satisfacedreptele revendicări ale Academiei. Suntemîntr-o fază finală, dar din păcate procesul nus-a încheiat.

Academia a trăit prin averea ei timp dedecenii, dar astăzi avem salba de institute şine trebuie mijloacele lor de subsistenţă, carenu pot fi furnizate numai din averea noas-tră. Bătălia continuă și nu este vorba numai

15

Dan BERINDEIEugen Simion a fost timp de două

mandate preşedinte constructor al Academiei

de un interes strâmt al Academiei ci deîntreţinerea institutelor fruntaşe ale tării.Averea mai are un rost fundamental, acelade a ne asigura neatârnarea şi deplina afir-mare.

Eugen Simion s-a dăruit Academiei căre-ia i-a consacrat neprecupreţit timpul său şimai ales nestăvilita energie în timpul man-datelor prezidenţiale, dar face acest lucru şiastăzi în vârsta odihnei şi nu putem să nu-iaducem mulţumiri pentru acest devota-ment instituţional al său. Este un model şiun exemplu.

Dar totodată, Domnia sa este un ferventcreator de idei şi texte. Cercetarea a rămaspentru el permanentă preocupare şi aremarele merit de a şti să pună în valoaretexte şi lucrări. Sub oblăduirea sa au apărutsute de volume atât de necesare culturiinaţionale şi având în acelaşi timp o formăatrăgătoare şi frumoasă. Cultura româneas-că îi datorează foarte mult în această privin-ţă.în ceea ce mă priveşte nu pot uita spriji-nul pe care mi l-a dat în editarea volumelor

sintezei naţionale de istorie naţională încare m-am străduit pe cât am putut să men-ţin un echilibru între interpretări extreme.Am avut necontenit energicul său sprijin.

Suntem la un capăt de viaţă – eu mai ales ! – dar şi la decenii de strânse relaţii. Nuştim care ne va fi viitorul, al nostru si alîncercatei noastre ţări, dar sunt convins călegăturile noastre vor da rod mai departepână la sfârşitul vieţuirii. La un capăt dedrum, mărturisesc că sunt bucuros că înlungul meu sfârşit de existenţă, de peste unsfert de veac, aici, între zidurile acestei insti-tuţii nobile în care mi-am găsit împlinirea,am avut necontenit în confratele EugenSimion un exemplu de hărnicie, creaţie şidevotament instituţional. Academia noastrăsi noi toti îi datorăm mult și astăzi la împli-nirea unei frumoase aniversări îi aducemurările noastre şi ne bucurăm de faptul căacest confrate al nostru există şi că ne ajutămai departe în mersul nostru plin de încer-cări. La mulţi şi fericiţi ani !

25 mai 201816

Eveniment

18

J’aurais tout donné pour être à la fêted’Eugène. Mais à l’impossible nul n’esttenu : il m’était rigoureusement interdit deme trouver à Bucarest en ce grand jour:manque de temps de préparation, compro-mis impossible avec des contraintesdiverses (cette invitation n’en étant pas une), délai insuffisant pour envoyer un holo-gramme… Bref, je n’ai jamais été aussi déso-lé d’être absent à l’hommage rendu à unami.

Car si quelqu’un en mérite un, c’est bienlui. D’abord par son éternelle jeunesse : jerenonce à me souvenir de l’âge d’Eugène,parce que je sais qu’il en a un autre que celuiqu’affiche le calendrier. Il a l’âge de sa fer-veur, de son énergie, de sa vivacité d’esprit,de son courage intellectuel, de sa puissancede travail, de son exceptionnel énergie debâtisseur.

Il correspond exactement à l’idée que jeme fais de l’intellectuel contemporain. Dansun monde où la culture humaniste est endanger sans précédent, où la communica-tion dilapide le savoir, où l’horizontalitél’emporte sur la verticalité, où le schémal’emporte sur le discours, et le raccourci surle développement patient, où on préconisele « ready made » alors que la méditationample est seule à pouvoir nous extraire du

marasme, il est ce personnage combattanttranquillement acharné dont le proximitéfait chaud au cœur et stimule l’esprit.

Eugène Simion, c’est d’abord une œuvretrès vaste dont la genèse laisse rêveur. Où a-t-il trouvé l’énergie de la réaliser, parcequ’on ne peut pas imaginer qu’elle ait puvoir le jour sans des mois, des années deretraite studieuse dont Eugène nous aépargne la privation de lui qu’elles nousauraient imposée ? J’en ai conclu que Simionne dormait jamais, comme ce présidentfrançais actuel qui doit son ubiquité à sarésistance au sommeil.

On a coutume de distinguer les hommesd’action des hommes de pensée, ou de seréjouir qu’il se trouve dans chacune de cescatégories des exceptions qui, appartenant àl’une, font de fréquentes incursion dansl’autre. Mais chez Eugène il ne s’agit pasd’un partage raisonnable, mais d’unedouble personnalité absolue.

Exactement comme celle qui, en lui, faitcoexister deux identités : une roumaine etune française. Je ne connais personne qui aitmieux fait connaître, en français, lesgrandes figures de la littérature roumaine,qu’elles nous soient familières (en ce cas,son apport est inestimable) ou méconnues

Jacques DE DECKERMais d’où vient

le génie d’Eugène?

Cher Eugène,

Profondément désolé de ne pas pouvoir Interpréter ce texte à Bucarest – et surtout en taprésence – je te l’envoie avec l’expression de ma fidélité, de ma profonde connivence etle clin d’œil de l’amitié. Avec la joie de te revoir bientôt et l’espoir de prochaines retrou-vailles à Bruxelles.

Ton très affectionné Jacques

(et là, il est prodigue de découvertes, et decontributions majeures à la littérature mon-diale) .De plus, la lucidité avec laquelle il sepenche sur des auteurs francophones,belges par exemp le (je pense en particulierà Simenon, dont il a analysé magistralementpour l’Académie Royale de Langue et deLittérature Françaises de Belgique l’œuvreautobiographique) montre combien safocale est large et sa curiosité infinie. Sesatouts sont non seulement sa force de tra-vail, mais son exceptionnelle capacité d’ana-

lyse, qui fait de lui l’expert par excellencedes textes intimes (correspondances, jour-naux) des écrivains. Il serait intéressantqu’il fasse un jour la théorie de sa méthode.Simion, fondateur de l’ «intimologie » ?

J’aurais tant aimé vous exposer cela devive voix. Nos retrouvailles n’auront lieuque plus tard cette année, mais je forme levœu d’avoir pu laisser ressentir à quel pointEugène Simion excelle à occuper dans monesprit et mon cœur la place d’un maître etd’un ami.

19


20

Despre colegul Eugen Simion, de douăori preşedinte al Academiei Române – unpreşedinte de succes, trebuie să adaug – sevor spune în aceste zile aniversare multelucruri bune şi foarte bune. Se va vorbi des-pre profesorul câtorva generaţii de critici şiistorici literari, despre directorul reformatoral Institutului „G. Călinescu”, despre acţiu-nea sa recuperatoare în domeniul istorieiculturii – mă gândesc la Maiorescu şiLovinescu –, dar şi despre acţiunea sa civicădin ultimele trei decenii. În ceea ce mă pri-veşte, aş dori să evoc o singură faţetă a per-sonalităţii sărbătoritului: aceea de ctitor.Vocaţia sa întemeietoare este până la urmăimpresionantă. Într-o cultură unde adamis-mul este la ordinea zilei, academicianulEugen Simion a patronat, energic şi clarvă-zător, lucrări de mare anvergură: Dicţionarulscriitorilor români; Dicţionarul vechii literaturiromâneşti şi impresionanta „Pleiadă” româ -nească cu peste 200 de volume care, ca ocolecţie de sine stătătoare, ar putea încunu-na, ea singură, o viaţă de cărturar.

Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artăeste o altă ctitorie a lui Eugen Simion – ală-turi de o Doamnă a Academiei noastre, cha-rismatica Maya Simionescu –, o instituţiedevenită de prim rang în România.

Colocviul internaţional „Penserl’Europe”, organizat anual de această fun-daţie, este şi el o creaţie intelectuală a luiEugen Simion – în parteneriat cu multilate-ralul Thierry de Montbrial –, după cummarca Simion o poartă iniţiativa salutară afacsimilării manuscriselor Eminescu,vechiul vis al lui Noica realizat în cele dinurmă.

S-a întâmplat ca jumătate din timpul aco-perit de mandatele sărbătoritului nostru de

astăzi să fie acoperit şi de mandatul meuministerial la Cultură. Pot depune mărturiecă, în acest timp, colaborarea Guvernului cuAcademia Română a fost semnificativ ilus-trată de iniţiativele acestui „ctitor cultural”care este Eugen Simion.

Îi urez în aceeastă zi aniversară tot bineledin lume, aşa cum îl merită.

Răzvan THEODORESCUProfesorul câtorva generaţii de critici şi istorici literari

21


22

Voi ieşi din logica discursului omagial,exersând un portret neconvențional al dom-nului Eugen Simion, derivat din relația cuopera sa literară.

În ultima sută de ani s-a scris mult des-pre relaţia dintre autor şi operă, iar domnulEugen Simion însuşi a elaborat studii deprofunzime asupra acestui subiect căruia i-a dedicat chiar un volum. Autorul era însecolul XIX, secol romantic obsedat de ideeade geniu şi de fapte eroice, personajul cen-tral al culturii europene şi franceze, în parti-cular. Biografiile marilor scriitori interesaula fel de mult ca opera lor, iar acest interesera întreţinut nu numai de marile edituri, cişi de mediul academic. Această relaţie înce-pe să fie supusă analizei critice abia la înce -pu tul secolului următor de mai mulţi teore-ticieni literari, printre care şi Marcel Proust.Ideea autonomiei operei literare şi a exclu-derii autorului şi a biografiei sale din criticaliterară este decretată fără echivoc de cătresemioticienii francezi din deceniul şapte alsecolului trecut. O trăsătură distinctivă amişcărilor intelectuale din acest secol agitat,secolul XX, a fost şi demolarea iconoclastă aunor mituri religioase, culturale şi ideologi-ce, iar procesul este continuat de postmo-dernişti. După faimosul slogan „Gott ist tot”al lui Nietzsche, a urmat „Marx este mort”al lui Marcuse, pentru a urma verdictul lafel de tranşant al semioticienilor din dece-niul şapte: „autorul este mort”. DomnulEugen Simion revine în mai multe studiiasupra teoriei lui Roland Barthes – aposto-lul influent al acestui curent de idei –, parecucerit de argumentele sale, dar nu-şiascunde nici rezervele. Deşi este convins căîn critica literară trebuie să existe o linie de

demarcaţie între operă şi viaţa autorului,biografia şi personalitatea marilor scriitori îlfascinează şi îi vine greu să facă abstracţiede ele. Scriind despre Marin Preda, deexemplu, mărturiseşte: „caut portretulomului în aceste fragmente care fac navetade la operă la cel care a scris-o”. Să semna-lăm şi interesul său pentru jurnalele intimeşi memoriile marilor scriitori români şi stră-ini – în treacăt fiind spus, domnia sa este celcare a impus şi a făcut respectat diarismulca gen literar în cultura română. Eseurile şicomentariile sale având ca obiect jurnaleleintime ale acestora sunt pagini care facparte din marea literatură şi îi oferă prilejulde a crea portrete de mare fineţe, la limitaficţiunii. El retrăieşte viaţa personajelor saleprin confesiunile lor intime şi, deşi nu esteun moralist, este aspru cu inconsecvenţelelor. Se arată, de exemplu, decepţionat şi ori-pilat de „cruzimea sincerităţii” prezentă înmemoriile Simonei de Beauvoir şi, mai ales,de indiscreţiile penibile referitoare la com-panionul său de viaţă, Jean Paul Sartre.Indignarea sa este, desigur, sinceră, deoare-ce domnia sa admiră marile spirite. Pe dealtă parte, interesul său diaristic nu provinedin curiozitatea pentru viaţa intimă a perso-najelor celebre, ci din convingerea că totceea ce au gândit şi trăit marii creatori şichiar lucrurile nesemnificative din viaţa lorsunt importante şi trebuie să rămână înpanteonul cultural. Din perspectiva semioti-cianului, aceasta este desigur o erezie, iar acriticului sobru şi riguros, o inconsecvenţă,dar domnul Eugen Simion are cultul mari-lor creatori şi nu le poate ignora biografiile.Aceştia se mântuiesc prin opera lor, iaraceastă credinţă motivează şi atitudinea sa

Viorel BARBUEugen Simion –

un portret neconvenţional

publică în respectarea memoriei şi reputa-ţiei unor mari scriitori români contempo-rani acuzaţi, de multe ori pe nedrept în ulti-mele decenii, de colaboraţionism sau inco-rectitudine politică.

Am dori să revenim acum la întrebareade început: care este relaţia dintre EugenSimion şi opera sa? Se poate descifra persona-litatea sa umană din analiza operei sale?Simplificând, aceasta este o problemă inver-să de reconstituire a imaginii din observaţii,în cazul de faţă, din analiza textelor sale.Problema este dificilă deoarece, contrar ape-tenţei şi interesului său pentru biografiilealtora, domnul Eugen Simion a scris puţindespre sine şi nu prea a făcut confesiuni,

singura excepţie fiind, după ştiinţa noastră,jurnalul său parizian la care vom reveni maiîncolo.

Stilul său – fie că este vorba de studii cri-tice, istorie şi teorie literară sau eseu – esteunul măsurat, reţinut şi riguros, fără efu-ziuni lirice sau atitudini tranşante. Nu sehazardează în verdicte definitive, iar jude-căţile de valoare sunt cumpănite şi rigurosargumentate. Nu este un spirit sec, dar seentuziasmează greu şi evită superlativele.Crede în teoria mutaţiei valorilor estetice şi,de aceea, se fereşte de judecăţi critice abso-lute şi pronosticuri literare. Cred că scriito-rii despre care a scris Eugen Simion au avutparte de judecăţi drepte şi corecte şi care aufost ulterior confirmate valoric. Nu ştimdacă domnia sa a descoperit sau lansatvreun mare scriitor, dar ceea ce a scris des-pre scriitorii români importanţi a întregitprofilul şi orizontul hermeneutic al opereilor şi, prin aceasta, se înscrie în galeria mari-lor critici români.

Eugen Simion a comentat critic şi operaliterară şi filosofică a unor mari scriitorieuropeni, cu precădere francezi, şi, mai cuseamă, ideile acestora despre literatură. Nueste întotdeauna de acord cu ei, dar pruden-ţa şi respectul faţă de geniu şi valoare inte-lectuală îl împiedică să polemizeze pestetimp cu creatori de talia lui Marcel Proustsau George Călinescu. Din această perspec-tivă, scrisul lui Eugen Simion trădează opersonalitate echilibrată, bine controlatătemperamental şi mefientă faţă de experi-ment şi inovaţie literară. Domnia sa nu esteun olimpian, deşi, aparent, şi-ar dori să fie;are şi excese de sinceritate şi mânie – simp -tome refulate ale unei firi pătimaşe şi alunui univers interior complicat. Nu este unindiferent, dar entuziasmul său este binestăpânit şi disimulat în registrul faptuluidivers. Abia sosit la Paris, oraşul-lumină îldezamăgeşte. Citez din jurnalul parizian:„Acesta este Parisul privit cu un ochi rece şi răuîntr-o toamnă târzie şi friguroasă. Un oraş dincare a dispărut vegetaţia şi este străbătut de la 9dimineaţa până la 6 după-amiază de câini; mulţicâini de toate rasele, dar care fac acelaşi gest...”Ulterior, autorul va redescoperi Parisul, dar

23


revolta sa de început pare a fi doar un act derezistenţă faţă de capitularea necondiţiona-tă în faţa farmecelor marelui oraş. De fapt,jurnalul parizian este mai degrabă un „timpal trăirii” decât unul al „mărturisirii”.Singurele lucruri pe care le mărturiseşteautorul sunt admiraţia sa pentru valorileculturale pariziene şi experienţa personalăîn capitala Franţei. Naraţiunea acestui jur-nal populat cu personaje intelectuale cele-bre, dar şi parizieni simpli este de un dina-mism ameţitor. S-ar părea că autorul doreş-te să absoarbă dintr-o răsuflare realitateamarelui oraş. Totul se derulează accelerat şiîn permanentă mişcare, iar spectacolul stră-zii este dezvăluit până la detalii. Domnia sasoseşte la Paris într-o perioadă politică tul-bure în care ecourile contestaţiei studenţilordin mai 1968 erau încă prezente, iardemonstraţiile de extremă stângă erau unfapt cotidian în Cartierul Latin. Deşi nu afost prezent, autorul consemnează în deta-liu evenimentele din mai 1968 şi, aparent,este impresionat de spectacolul prăbuşiriipolitice a vechii Franţe ilustrate de genera-lul De Gaule. Dezaprobă asaltul noii gene-raţii împotriva elitelor universitare, darrămâne un observator neutru care pare maidegrabă amuzat decât scandalizat de absur-dităţile sloganurilor proletcultiste de inspi-raţie anarhisto-maoiste. Nu se poate, totuşi,înfrâna să nu menţioneze cu maliţiozitate:«Altfel, „la France s’ennuie”. Şi, pentru caFranţa să nu moară de plictiseală, trebuia pregă-tită pentru ceea ce Artaud, spirit premonitor,numise „sărbătoarea distrugerii”. Sărbătoareatrebuia să fie continuă.» Atitudinea publică aunui mare intelectual european – Jean-PaulSartre – aflat în fruntea cortegiilor dedemonstranţi, face deliciul elitelor intelec-tuale pariziene şi autorul nu se fereşte să osemnaleze cu amuzament. Spectacolul poli-tic din Cartierul Latin pare mai degrabă unteatru absurd, un moft pueril, care nu-lpoate impresiona pe intelectualul român,blazat politic de două decenii de regim sta-linist, şi de aceea îl priveşte cu detaşare. Defapt, mai este ceva: domnia sa era, atunci caşi acum, în esenţă un spirit conservator ata-şat vechilor valori europene şi franceze, în

particular, iar ca linie de conduită estemefient faţă de ideologiile politice, tradiţiaşi valorile culturale validate istoric fiind maiimportante decât modernitatea. Pentru el,Franţa era încă secolul luminilor, patriamarii culturi europene a filosofilor, a mari-lor scriitori şi artişti, iar Europa însăşi este oextensie a spaţiului cultural francez. Este oatitudine pe care o va păstra şi după decem-brie 1989, deşi nu este apolitic şi nici nu areidiosincrazii doctrinare. Atitudinea sa faţăde politică ca ştiinţă şi practică de exercitarea puterii este una pragmatică şi nu l-a inte-resat decât în măsura în care interfera cuproiectele sale academice. Neangajarea sapolitică în anii nouăzeci a surprins mediulacademic şi i-a fost aspru reproşată de cătreunii colegi de generaţie şi de o parte a „inte-ligenţiei” româneşti, dar angajamentele saleau mers în altă direcţie şi cred că nu a greşit.Desigur, participarea elitelor intelectuale lamişcarea politică postdecembristă rămâneun subiect controversat, dar, retrospectivprivind, bilanţul pare a fi negativ, deoarece,cu mici excepţii, construcţiile politice aleintelectualilor români au eşuat şi au avut caefect colateral nedorit clivajul mediului cul-tural românesc. Totuşi, domnul EugenSimion nu s-a limitat la contemplaţia pasivăa fenomenului social-politic românesc, ci s-a implicat şi a excelat în proiecte impor-tante pentru cultura română. Înainte de1989 a evitat compromisurile cu putereatotalitară, păstrându-şi nealterată demnita-tea intelectuală, tot aşa cum, după revoluţie,ignorând chemările sirenelor politice, anavigat pe o mare tulbure spre reperele via-bile ale culturii române. Este, desigur, uneuropean convins, dar şi unul antiglobalist,deoarece perspectiva pierderii identităţiiculturale europene şi, în particular, a celeiromâneşti îl nelinişteşte. A fost şi a rămasînsă o conştiinţă intelectuală şi naţională şi,totodată, un artizan al proiectelor împlinite.Coexistenţa acestor trăsături în aceeaşistructură de personalitate este o surpriză,dar îl întregeşte ca om.

24

Eveniment

Stimate auditoriu, dragă Eugen,În timpul multor secole românii s-au

străduit să se unească într-un popor, într-onațiune și au reușit să creeze un statnațional constituțional dezvoltând ca ele-mentele fundamentale conştientizarea na -țio nală, teritorializarea, istoricizarea, stan-dardizarea limbii, dezvoltarea literară, insti-tuţionalizarea, mediatizarea și interna țio -nalizarea.

Dezvoltarea literară modernă estedatorată îndeosebi lui Vasile Alecsandri cuculegerii sale de poezii, piese de teatru și

povești, și lui Mihai Eminescu, cu lirica safoarte elaborată, care fuzionează într-unmod foarte special tradiții ortodoxe, tradițiipopulare orale și modele occidentale.

Textualizarea literară trebuie să fie și estecontinuată prin mari autori, de la Ion Slavicipână la Marin Preda, de la Ion Luca Cara -giale până la Marin Sorescu, de laAlexandru Macedonski până la NichitaStănescu.

Paralel cu înflorirea literaturii sedezvoltă istoriografia literară discursivă (cuNicolae Iorga, George Călinescu, Nicolae

Michael METZELTIN„Unul dintre cei mai importanți critici

actuali este Academicianul EugenSimion, cu o carieră de peste 50 de ani”

25

Manolescu și alți) și mai recent istoriografialiterară enciclopedică (cu Dicționarul generalal literaturii române coordonat de EugenSimion).

Baza esențială pentru istoriografia lite -rară o constituie critica literară, care înRomania pornește de la Titu Maiorescu.Unul dintre cei mai importanți critici actualieste Academicianul Eugen Simion, cu ocarieră de meserie de peste 50 de ani, cu oactivitate de cercetare și publicare neobo -sită, de la Proza lui Eminescu (1964) și EugenLovinescu, scepticul mântuit (1971) trecândprin volumele din Scriitori români de azi(1974-1989) și din Fragmente critice (1997-2000) până la Posteritatea critică a lui E.Lovinescu din anul trecut.

Sunt mii de pagini în care Eugen Simionanaliză și evaluează opere ai căror autoriconsideră că sunt literare, cerne grâul artis-tic din neghina neestetică, știind, ca om deștiință, că se poate înșela. Ca critic lovines-cian, principiul lui este criteriul estetic, carese opune eticului și etnicului și pe care îlapără cu dinții (Posteritatea critică a lui E.Lovinescu, 297 și 293). Estetica este un dome-niu autonom, cu metode de cercetare și eva-luare proprii, pe care trebuie să nu le con-fundăm cu metodele din alte domenii.Istorici pot supradimensiona sau „demiti-za” marii autori ca repere ale unei culturinaționale, metodele lor pot suscita judecățiimorale și politice, dar nu este meseria lor sănedreptățească valoarea estetică (ib., 292).De aceea, cu dreptate, Eugen Simion neamintește că „ideile, simpatiile, antipatiilepolitice să nu influențeze criteriul estetic înjudecata de valoare” (ib., 293). Dante,Neruda, Eminescu sunt repere și naționaleși universale, independent de opinia istori-cilor și politicienilor.

Dragă Eugen,Munca civică, ca cercetător, ca profesor

universitar, ca academician, ca președinteleAcademiei, ca întemeietor al Seminarului„Penser l’Europe” a fost și este pentru tineun principiu esențial de viață. Să ai și încontinuare multă bucuria cu munca ta.

Cu admirație și fidelă prietenieAl tău Mihai (Metzeltin)

Eveniment

26

27

O verticalitate apărută din fragedătinerețe, când înțelepciunea vârstei nu a datîncă roade, presupune elemente genetice.Nu am date biografice și medicale despremama sa, Sultana (născută Moise), saudespre tatăl său, Dragomir Simion (ambii,moșneni de origine ardeleană), pentru atrage concluzii despre aportul lor genetic(separat și împreună). Dar, dat fiind căștiința geneticii demonstrează că jocul gene-

lor este un joc al hazardului, ar fi oricuminutil să mă lansez în asemeneaconsiderații. În consecință, mă voi rezumala analiza trăsăturilor sale pe bazaexperiențelor și observațiilor mele directe.L-am cunoscut pe Eugen Simion în 1998,acum douăzeci de ani.

De la primul contact, am fost impresio-nat de verticalitatea acestei persoane, pen-tru a ajunge treptat la concluzii ferme pri-

Jean ASKENASYRezistența lăuntrică a verticalității

sau Eugen Simion văzut de un neurolog

Jean Askenasy Eugen Simion Jacques De Decker

Dintr-o carte poștală a Filateliei Române

vind rolul esențial pe care această trăsăturăde caracter a avut-o în viața celui devenitîncă din tinerețe, o mare personalitateculturală a României.

La vârsta de 23 de ani, șef de promoție alFacultății de Filologie, își câștigă dreptul dea fi repartizat într-un loc de muncăpreferențial. Dar iată că proletcultismul șicelelalte politici ale unei dictaturi în plinădezvoltare îl aleg ca victimă, fără a-i intuiînsă verticalitatea. Așa cum s-a întâmplat cuAlexandru Zub (care a fost trimis în închi-soare pentru șase ani) și cu mulți alții,Eugen Simion a fost implicat în anchete pri-vind ecourile românești ale revoluției de laBudapesta, din 1956, deoarece a participatla o adunare studențească de solidarizare cucolegii maghiari. „Vânătorii de contrarevo -lu ționari” au informat prompt partiduldespre prezența sa în acel cadru subversiv.Este exclus din Uniunea Tineretului Mun -citor, pus pe lista neagră și repartizat în celmai izolat sat de lângă Măcin. Verticalitateaîl obligă, în primul rând, să refuze postul ofe-rit. Își începe astfel viața de șomer, care du -rează cinci ani, între 1956 și 1962. Și iată-ne înfața unei a doua trăsături de caracterizvorâtă din verticalitatea sa, și anume eli-minarea până la eradicare a autovicti mi -zării. Eugen Simion nu exhibă niciun semnde suferință provocată de această perioadăde șomaj și marginalizare, nu se bate cupumnul în piept pentru ea, nu cere com -pensații și nu dă lecții morale. Dimpotrivă.

Acest proces, care ar putea purta numelede rezistență lăuntrică a verticalității, extremde greu de dobândit fără existența elemen-telor înnăscute, a conturat decisiv persona-litatea lui Eugen Simion. Criticul și istoriculliterar, profesorul și mentorul, prin cărți șiperiodice, la catedră, în reuniuni literarepublice și în inspecțiile pentru grade didac-tice a reușit, datorită rezistenței lăuntrice averticalității sale, să ofere un model de dem-nitate multor generații de cititori, cadre di -dactice de toate gradele, cercetători și au -tori. A contribuit prin presa scrisă, prinradio și televiziune la educarea mareluipublic în spiritul valorilor culturalenaționale și al exemplului personal. Aconstruit și reconstruit instituții și rețele de

cercetare (cu accent pe promovarea tineri-lor, ca la In stitutul de Istorie și Teorie Lite -rară „G. Că linescu”), a fost activ în diplo -ma ția cul turală (lector de română la Sor -bona etc.), în dialogul academic interna -țional (Penser l’Europe sau Clubul Prietenieide la București), în periodice și reuniuni lite-rare, prin seria monumentală de „Operefundamentale” etc. A condus Academia cudăruire, seni nătate și destoinicie.

În discursul ținut cu ocazia celebrăriicelor 85 de ani ai săi în aula AcademieiRomâne, Eugen Simion, pentru prima dată,renunță pentru câteva clipe la o parte dinverticalitatea sa – rezerva sa proverbială —și le dezvăluie prietenilor veniți să-lsărbătorească anxietățile sale, pe care le-anumit „fantasme”. Eugen Simion, ca unsemn de prietenie pentru toți cei prezenți,dezvăluie astfel pentru întâia dată o laturăadânc omenească a verticalității sale. Olatură mai vulnerabilă, dar care nu a fostniciodată motiv de compromis ori scuză. Olatură nobilă și atașantă, alcătuită din cor-dialitate calmă, sensibilitate bine temperatăși suferință discretă, din tainice frământări,din inevitabile îndoieli și regrete.

A fost o mărturisire mișcătoare șiadmirabilă, care ni l-a apropiat și mai multpe acest om profund și înzestrat, altruist șicu vocația construcției.

La mulți ani!28

Eveniment

Obiectiv vorbind, nu cunosc niciun altcritic român postbelic care să fi făcut maimult pentru instituția literaturii românedecât Eugen Simion – între altele, un zid decărți „centripete” în calea „centrifugelor”istoriei recente (volume proprii – multeinconturnablile –, dar și dicționare, enciclo-pedii, cronologii, ediții de scriitori canoniciclasici și moderni etc. pe care le-a patronatși le-a făcut posibile). Un constructor cano-nic într-o epocă a destrucțiilor și de -construcțiilor fără frontiere. Îndrăznesc săspun chiar mai mult: fără acțiunea sa cultu-rală din perioada în care a condusAcademia Română, apoi Fundația Națio -nală pentru Știință și Artă, secția de

Filologie a Academiei și Institutul de Istorieși Teorie Literară „G. Călinescu” (până înprezent și, sperăm, multă vreme de aiciînainte), instituția patrimonială a literaturiiromâne s-ar fi destrămat, sub privirile satis-făcute sau, după caz, indiferente alerevizioniștilor postdecembriști de tot felul.Opera foiletonistică și editorială antedecem-bristă a profesorului Eugen Simion e, de alt-fel, impresionantă în sine – opera unuia din-tre cei mai proeminenți critici români pos-tbelici, care a apărat, a ilustrat și a redimen-sionat valorile clasice, moderne și contem-porane ale literaturii autohtone în fața pre-siunilor totalitare; rolul ei în legitimareaintelectuală a criticului a fost, desigur,

Paul CERNATÎn apărarea Literaturii

și a instituției literaturii*

29

* Lucrare realizată în cadrul Proiectului Prezervarea și valorificarea patrimoniului literar românescfolosind soluții digitale inteligente pentru extragerea și sistematizarea de cunoștințe (INTELLIT), PN-III-P1-1.2-PCCDI-2017-0821/ Nr 54PCCDI/ 2018.

covârșitor. Prima carte despre proza luiEminescu, seria impozantă a Scriitorilorromâni de azi, solida acreditare monograficăa lui E. Lovinescu vor fi complinite – dupăîntoarcerea din Franța, concretizată în dia-rismul critic din mereu proaspătul Timpultrăirii, timpul mărturisirii – prin ridicarea pri-milor noștri poeți, din prima jumătate asecolului 19, la puterea noii critici franceze(în Dimineața poeților) și prin pledoaria etico-estetică în favoarea „reumanizării” literatu-rii din Întoarcerea autorului, în răspăr cualegațiile mai vechi ale unor Barthes,Foucault & Co. După 1990, când și-a ridicatîmpotrivă, prin opțiunile sale publice, toatăfloarea activistă a „reformismului liberal”pseudo-justițiar, beneficiar al logicii defront a Războiului Rece și al iluziei„sfârșitului Istoriei” (care a luat, ca și altesfârșituri, mințile multora), profesorulSimion s-a retras pe aliniamente academice,de pe care a apărat, cât a putut, patrimoniulvaloric al literaturii române, o literaturăaflată, din păcate, într-o continuă pierderede statut, de utilitate socială și de finanțare,acuzată, în plus, de toate păcatele politiceposibile și imposibile ale autorilor ei cano-nici (de la Eminescu, Iorga, Eliade, Cioran laSadoveanu, G. Călinescu, Camil Petrescu,Petru Dumitriu, Nichita Stănescu ș.a.). Înacești ultimi 30 de ani, a publicat chiar maimulte cărți decât înainte de 1989. Trilogia,nedepășită, despre Ficțiunea jurnalului intim,dipticul (din nou, fără termen de com -parație, la noi) Genurile biograficului, mono-grafiile critice despre tripleta existențialistă„de export” a tinerei generații interbelice(Eliade, Cioran, Ionescu), seria de „frag-mente critice”, excepționala sinteză despre„moralistul jovial” Ion Creangă și delectabi-lul eseu despre Alexandru Odobescu asigu-ră, ca să zic așa (cu o formulă a lui RolandBarthes), versantul individual al operei sale.Un versant dominat, după cum se poatevedea, de recuperarea și acreditarea biogra-ficului – fără îndoială, cea mai importantă șimai substanțială revelație a literaturii noas-tre postcomuniste: memoriile, memorialele,jurnalele, epistolele, eseurile confesive ș.cl.alcătuiesc, în ce au mai bun, un „canon” alficțiunii nonficționalului, în care autenticita-

tea, eticul, spiritualul, existențialul, umanulsub toate dimensiunile lui, își iau revanșaîmpotriva tuturor schemelor, împotrivatuturor formulelor sterilizante, în ultimăinstanță dezumanizante. „Versantul colec-tiv”, care a sfârșit prin a-i amuți, prinperformanțele atinse, până și pe cei maiacerbi adversari (care l-au urmărit, cu umo-rile lor politice, până de curând), e asiguratde impunătorul Dicționar General alLiteraturii Române (7 volume, aflat în pre-zent la a doua ediție, mult adăugită șiperfecționată), de patronarea și, în cele maimulte cazuri, de prefațarea celor peste 210de ediții critice din seria „Opere fundamen-tale”, de tip „Pleiade”, de inițierea și super-

30

Eveniment

vizarea zecilor de volume (aflate încă pe...rol) din Cronologia vieții literare românești, defacsimilarea Caietelor lui Eminescu (concre-tizarea unui vis al lui Constantin Noica,pentru care profesorul Simion a avut multede pătimit...), de fundamentala Enciclopediea literaturii române vechi, recent încheiată și...de atâtea altele. Făcute cu bani puțini și cuoameni uneori greu de mobilizat. Fără tena-citatea și ambiția constructivă a coordonato-rului – un adevărat șef de orchestră – ase-menea rezultate pur și simplu n-ar fi fost cuputință; desfid pe oricine mi-ar spune că, înaceleași condiții, un alt director de instituțiear fi făcut mai mult. Și n-am menționat, aici,activitatea universitară, mentoratele saurevistele pe care le-a îndrumat, în frunte cuCaiete critice. Dar profesorul Simion nu e„doar” un critic literar – e un intelectual cuo viziune națională și europeană asupra cul-turii umaniste. O cultură amenințată și ea,ca și culturile naționale de altfel, de tăvălu-gul globalizării și de presiunile globalismu-lui neoliberal. Dezbaterile internaționaleorganizate, în ultimul deceniu și jumătate,la Academia Română, din seria „Penserl`Europe” au ceva din amplitudinea reflexi-vă a colocviilor interbelice de la Cerisy-la-Salle, iar suportul venit din partea unorpersonalități europene precum Thierry deMonbrial e ilustrativ în acest sens. O aseme-nea operă – vastă, multidimensională – nuputea fi concretizată, împotriva unor obsta-cole și adversități imense, fără credința într-o misiune națională și fără o încredereputernică în universalitatea valorilor apăra-te (național: iată un element abuzat penedrept de asalturile multi –, post- șitransnaționalului, dar în absența căruia cul-tura umanistă se diluează, iar identitateacolectivă se pulverizează inevitabil).Evident, și fără un puternic angajamentexistențial. Profesorul Simion este, într-unsens, un critic existențialist, profundmefient față de abstracțiunile procustieneale teoriei (ai cărei „demoni” încearcă să-iexorcizeze), un modern devenit antimoderndin conștientizrea limitelor și impasurilormodernului, un apărător moderat șiînțelept al tradiției, un moralist estetic, atentla complexitatea, dramele și abisurile uma-

nului, un spirit aflat (din nou Barthes...) „înariergarda avangardei”, un confesiv discretși un „sceptic mântuit”. N-aș (mai) vedea,azi, în domnia sa un „lovinescian”, cum auvăzut atâția alții de-a lungul timpului. Niciun „călinescian”, cum iarăși s-a spus ade-sea. Profesorul Simion s-a îndepărtat, trep-tat, de maestrul său sburătorist, amendân-du-l, acolo unde a simțit că e cazul, prinIbrăileanu, Iorga, G. Călinescu (poate în pri-mul rând) și, mai nou, prin AntoineCompagnon. Astăzi, când împlinește o vâr-stă seniorială, are o prezență și o putere demuncă pe care i-ar invidia-o foarte mulțitineri. Doar, oare, câți tineri mai suntdispuși să-și asume, cu adevărat, cauza lite-raturii române în întregul ei? De fapt, a-i elo-gia meritele lui Eugen Simion, a-i dedica„exerciții de admirație” e puțin și, întrucât-va, irelevant. Pentru că lecția pe care ne-ooferă, prin exemplul său personal, înpermanență, este una a apărării și ilustrăriiprin construcție vie a unei literaturi și cul-turi naționale în ansamblu. Într-o vreme încare tot felul de resentimentari încremenițiîn tranșee sau branșați la activisme lucrativeîndeamnă, suspect, la lustrări de tot felul,invocă, justițiar, „trecuturi utilizabile” și„inutilizabile”, fac liste de personalități„nefrecventabile” pe criterii exclusiv politi-ce, epurează programele școlare de „balas-tul” marilor valori umaniste, al istoriei și altradiției clasice, profesorul Simionconstruiește „ziduri” de cetate – instrumen-te de lucru, sinteze enciclopedice, fagurieditoriali de opere fundamentale, pe lângăpropriile cărți – prin intermediul cărora„ține” întregul împreună. Nu știu în cemăsură conștientizăm importanța acestuidemers eminamente unificator, nu știu, maiales, în ce măsură suntem pregătiți, doritoriși capabili să-l ducem mai departe. Eu, unul,simt tot mai acut, ca pe o obligație morală,imperativul ducerii înainte a acestui proiectnațional, în și prin literatură. La mulți anibuni, activi și creativi – avem, în continuare,multă nevoie de exemplul, de autoritatea șide sprijinul stabilizator al profesoruluiEugen Simion.

31


33

Profesorul, criticul şi istoricul literar, cărtu-rarul „din rasa constructorilor de catedrale”(Basarab Nicolescu), „instituţia Eugen Simion”a ajuns la un nou „prag biologic” sau „de vâr-stă” (îl citez!). Cum „unui critic literar nu-i stăbine să fie sentimental” (l-am citat din nou) şicum Criticul se dezvăluie în bogata sa operă,mi-am propus să aduc în faţa cititorilor maiîntâi Omul – cu rădăcinile sale, cu zestrea saancestrală, cu bucuriile şi spaimele sale, cuîmplinirile şi cu ratările, cu iluziile şi cu dezilu-ziile sale… M-a ajutat – fără să ştie – însuşi dis-tinsul cărturar, cerându-mi să-i pun întrebări…ce nu i-au mai fost puse până acum! Incitantăprovocare… însă uşor de zis, greu de făcut! Maiales că, pe lângă numeroasele interviuri acordatede-a lungul anilor, multe dintre scrierile sale, în

frunte cu volumul de dialoguri cu regretatulAndrei Grigor, „În ariergarda avangardei”, suntcărţi confesive! Sau măcar conţin pasaje confesi-ve.

Unde să sapi spre a găsi firicelul (de apă, deaur, de suflet) nescos până acum la lumină?

„La ce-ar mai fi bun destinuldacă l-am cunoaşte dinainte?”

Stimate domnule profesor Eugen Simion, cuvoia şi la cererea expresă a Domniei Voastre,pentru început, permiteţi-mi să vă întreb o...neîntrebată! În zi sfântă, de pomenire a celeide-a treia aflări a capului prorocului IoanBotezătorul, care „cădea”, în acel an, într-o

Rodica Lăzărescu în dialog cu Eugen Simion

„Mă silesc să merg bine pe calea mea, fără mari

complexe, fără ură în mine,fără superstiţii”

La aniversare, acad. Eugen Simion răspunde unor întrebări care nu i-au mai fost puse până acum.Aşadar, despre ursitoare şi destin, despre nostalgii, despre orgoliu şi onoare, despre vin, desprebunicul Radu şi bunicul Eugen, evident şi despre critica literară, gâlceava dintre scriitori, viitorulliteraturii.Cuvinte-cheie: critică literară, Cioran, Călinescu, Lovinescu, copilărie, Coasta Boacii, poveste,

modele.

At anniversary time, acad. Eugen Simion answers some never asked before questions – about fairiesand destiny, about nostalgia, pride and honor, wine, grandfather Radu and grandfather Eugen andof course about literary criticism, the quarrel between writers and the future of literature.Keywords: literary criticism, Cioran, Călinescu, Lovinescu, childhood, Coasta Boacii, story,

models.

Abstract

Interviu

Eugen SIMION, Academia Română, preşedintele Secției de Filologie şi Literatură, directorul Institutuluide Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”; Romanian Academy, President of the Philology andLiterature Section, Director of The „G. Călinescu” Institute for Literary History and Theory, e-mail:[email protected].

Rodica LĂZĂRESCU, redactor-şef revista PRO SAECULUM, e-mail: [email protected].

joi, v-aţi ivit în lumină în casa moşnenilorSultana şi Dragomir. Făcând un exerciţiu deimaginaţie, pe modelul celui închipuit, pen-tru Sadoveanu, de E. Lovinescu, ce-or fimenit ursitoarele sosite la căpătâiul pruncu-ţului? Nu ştiu, n-am aflat şi, la drept vorbind,

nici n-am dorit vreodată să aflu. La ce-armai fi bun destinul dacă l-am cunoaştedinainte? Misterul lui este mai rodnic, deoa-rece cultivă în noi credinţa că-l putem îmbu-na (un verb ce aproape nu mai este folositazi în limbă, din nefericire; mie îmi place,mi se pare frumos, are un sens mistic: îmbu-nează şi invită la îmbunare, învrednicire, laînfrânarea stării de încrâncenare a sufletu-lui), că putem influenţa pozitiv destinul cene este hărăzit. Revin la întrebare: de lamama mea, care era o femeie religioasă şifundamental optimistă (credea în bine şirecomanda, în mai toate situaţiile de exis-tenţă, binele ca factor esenţial în viaţa omu-lui), de la ea, zic, am aflat că, atunci când amvenit pe lume, era începutul unei după-amiezi de mai, după o ploaie bogată („oploaie frumoasă, frumoasă” – adăugamereu mama când evoca acest momentauroral din viaţa mea)... Cum pot fi traduse

semiologic aceste simboluri? Ce mai potspune, în ordine nesimbolică, este căveneam, în familia lui Dragomir R. Simion,după trei fete (una dintre ele, Maria, murisedupă naştere), două dintre ele trăiesc, pringraţia lui Dumnezeu, şi azi. Tata era, mi s-aspus (nu de către el, el a fost totdeauna unom excesiv de discret, pot spune un om ruşi-nos, şi-a ocrotit fără zgomot intimităţile,afecţiunile), tatăl meu, zic, era atât de fericit,încât a amânat să mă declare imediat la pri-mărie. M-am născut, aşadar, pe 23 mai şi amfost înregistrat în acte la 25 mai 1933. Aşa seface că, atât timp cât părinţii mei au trăit,am sărbătorit ziua mea de naştere la 23 mai,iar cu prietenii – când s-a întâmplat să fie –la 25 mai. În ambele situaţii ţin de zodiaGemenilor, aproape de zodia Taurului. Are,oare, vreo semnificaţie această zonă de fron-tieră? Ce spun astrele?

„Fiecare om duce cu el în lume o «Coasta Boacii»”

„Nostalgiile, paradisurile, să zicem miturile personale(timorate, ruşinate) ies rar

la suprafaţa scriiturii mele”

Cioran exclama: „La ce bun să părăseştiCoasta Boacii?”, Goga se tânguia: „De ce m-aţi dus de lângă voi?”. Eugen Simion cezice?Despre interogaţia lui Cioran am scris în

eseul Cioran. O mitologie a nedesăvârşirilor(2015). Despre „Coasta Boacii” mele n-amscris pentru că nu m-am gândit niciodată închip serios la această problemă. Totdeaunasuntem siliţi să ne despărţim de ceva, decineva. În ceea ce mă priveşte, m-am des-părţit (formal, pe etape) de familie la 11 anişi am intrat, la Ploieşti, într-un internat,unde am stat opt ani. Am plecat, apoi, laBucureşti (la Facultatea de Filologie) şi, încontinuare, am rămas aici. N-am avutimpresia, în acest lung răstimp (sunt maimult de 60 de ani), că m-am despărţit totalde copilăria mea, deşi, dacă stau să mă gân-desc mai bine, copilăria este pentru mine o

34

Eugen Simion

lume foarte îndepărtată în timp. O port încăîn mine, mai toate visele mele din ultimiiani se petrec în spaţiul copilăriei. În ele apar,iarăşi, mai totdeauna, părinţii, surorile meleşi chiar şi oamenii pe care i-am întâlnit înalte locuri. Nu ştiu cum să interpretez acestefantasme ce nu mă părăsesc, am impresia,niciodată. Ele au trecut, se pare, şi în scrieri-le mele. O tânără eseistă, Bianca Burţa-Cernat, a scris o postfaţă la studiul meu des-pre Creangă, Cruzimile unui moralist jovial,în care face o observaţie ce m-a uluit: desco-peră în Dimineaţa poeţilor, Creangă şi altecărţi pe care le-am publicat un sentimentauroral ce se repetă, în fine, o fantasmă (însensul dat de psihanaliză) ce se repetă înimaginarul meu critic. M-a surprins, repet,această intuiţie. Mi se pare verosimilă.

Pe scurt, probabil că m-am despărţit fizicde „Coasta Boacii” mele, dar n-am plecatsingur din ea: am călătorit şi, cât voi călătoriîncă, a fi împreună cu fantasmele copilărieimele în acel spaţiu care, şi pentru mine, afost paradisiac. N-am făcut însă caz de el,nu-mi place să fiu un nostalgic, nu-i iubescîn chip necondiţionat pe poporanişti (înpolitică ei sunt lăutarii lucrurilor ce mor),dar îi citesc cu interes şi uneori cu admiraţiepe C. Stere şi G. Ibrăileanu, pe Iorga, Slavici,Rebreanu, Preda, când este vorba de litera-tura lor şi de spiritul lor critic. Chiar dacănu pot fi totdeauna de acord cu teoriile lor.Ideea mea este că dezechilibrul politic,social şi moral al lumii româneşti de azi sedatorează, în bună parte, faptului că a dis-părut clasa ţărănească, iar ceea ce a rămas dinea a fost lichidat de capitalismul primitiv dedupă 1990. Dispariţia clasei ţărăneşti (curăzeşii şi moşnenii ei) a dezechilibrat şi des-tabilizează, în continuare, azi, lumea româ-nească. A dispărut piatra ei de temelie, adispărut, totodată, şi o sursă esenţială deenergie morală şi spirituală a societăţiinoastre în drum spre democraţia socială.Dar aceasta este o temă ce merită discutatăîn alt context. Mi-am amintit de ea pentru cădumneata, Rodica Lăzărescu, ai amintit deParce, mituri, părinţi şi de paradisuri pier-dute, aici, pe pământ, de Goga, Cioran, de„Coasta Boacii”, iar eu mi-am amintit demodul cum le-am trăit eu în copilăria mea.

Pe scurt, fiecare om duce cu el în lume o„Coasta Boacii” şi, dacă se întâmplă să fie şiun creator, atunci nu face decât s-o mitizeze,cum face Cioran, care – cum se ştie – demi-tizează totul, afară de muzică, mistica sfinte-lor şi copilăria („Coasta Boacii”). Iar eu, criticliterar, sunt obligat să demitizez ceea ce alţiimitizează în opera lor sau să reabilitez ceeace alţii (cei mai mulţi, în fapt, în zilele noas-tre) – supăraţi pe miturile naţionale şi con-vinşi că ele ne ţin în loc, ne marginalizează– demitizează cu program, demolează siste-matic miturile româneşti. Aşa că nostalgiile,paradisurile, să zicem miturile personale(timorate, ruşinate) ies rar la suprafaţa scrii-turii mele.

V-aţi imaginat vreodată trăind în alt timp?Care ar fi acela? Făcând ce? Sincer, nu. Îi aud pe unii: mi-ar plăcea să

trăiesc în epoca lui Pericle. Sau: dacă aş trăi înepoca interbelică, aş face şi aş drege etc. Jocuriale spiritului. Exerciţii de imaginaţie. Sun -tem, fatal, oameni ai prezentului, bun saurău. Nu avem încotro. Suntem fiii circum-stanţelor. Depinde ce putem face într-untimp ce ne este dat. Mă uit în urmă la timpulmeu şi observ că am trecut prin aproapetoate evenimentele secolului (în afară dePrimul Război Mondial, pe care îl trăise dinplin, adică din prima până în ultima zi, tatălmeu, ca soldat). Copilăria mea a fost ferme-cată, între altele, de poveştile lui şi ale prie-tenilor săi despre generalul Dragalina,generalul Averescu etc., pe care, ceva maitârziu (la începutul adolescenţei, când amcitit poemele homerice în traducerea lui E.Lovinescu), mi i-am imaginat ca pe nişteeroi mitici. Atât de mult îmi plăceau poves-tirile despre ei, încât am decis, atunci, sădevin general. Când eram chestionat, cumsunt chestionaţi convenţional copiii, pentrua le testa gradul de imaginaţie: ce vrei să tefaci tu când vei fi mare sau ce vrei să devii, eu –ţanţoş – răspundeam, până pe la 11-12 ani:eu vreau să mă fac general, aşa, ca Dragalina,Averescu... Interlocutorii mei zâmbeau şi mălăudau... Copilării. N-a fost să fie dupăimaginaţia mea...

M-am îndepărtat de întrebare. Voiam, înfapt, să vă răspund: nu mă chestionaţi în ce

35

Mă silesc să merg bine pe calea mea...

epocă mi-ar fi plăcut să trăiesc şi ce aş fiputut face, ci, mai cinstit: ce-ai făcut şi ai fiputut face în timpul ce ţi-a fost dat să trăieşti?!La această întrebare aş putea să dau răspun-suri mai cinstite... De altfel, vreau să vă maispun ceva: istoria nu-i niciodată bună, dreap-tă, favorabilă, cel puţin aşa se înţelege dinscrierile contemporanilor istoriei... Cândciteşti articolele lui Eminescu, îţi vine greusă spui că epoca lui era o epocă ideală. Şi,totuşi, azi o vedem ca o mare epocă de crea-ţie pentru noi, românii. La fel ca epoca inter-belică: contemporanii o judecă aspru,aproape toţi scriitorii o găseau (cel puţin înanii ’30) detestabilă, haotică, violentă, acutpolitizată etc. Şi, totuşi, în aceste două dece-nii, cultura română s-a sincronizat, a datmari valori, a ieşit în lume...

Îmi vine să vă întreb, dar mă opresc latimp, ca să nu încurc şi mai tare lucrurile:ce-am făcut noi, în literatură, după 1990? Cecapodopere am dat în ultimele trei decenii?Ce-am făcut, pe scurt, cu timpul nostru? Nuaştept răspunsul. Treceţi, călători, nu insis-taţi...

Dar în altă cultură? Aţi refuzat tentaţia exi-lului… Da, nu m-a ispitit. Dar nu le-am reproşat

niciodată, nimic, celor care au ales exilul –unii de nevoie, alţii de voie. Şi nici nu acceptsă-mi reproşeze, indiferent cine ar fi, de ceam decis eu asupra destinului meu. Ce estedrept să facem şi ce putem face spre a rămâ-ne în marginile adevărului – vorba luiMaiorescu – este să ne judecăm corect fapte-le noastre, fără prejudecăţi est-etice. După1990 s-a discutat mult (şi confuz) în legăturăcu această temă şi, constatăm azi, fărăniciun folos pentru literatura şi critica litera-ră românească. În ultima mea carte publica-tă (E. Lovinescu şi posteritatea lui critică) amcercetat, cred, cu mai mare linişte şi obiecti-vitate critică, acest război publicistic, înfond, fără noimă. Îmi vine să spun că,aproape două decenii, publiciştii literari şi-au pierdut timpul degeaba... Şi-au ratatcapodoperele pe care le puteau scrie.

Capodopera poate să apară, evident,oriunde. Oricine scrie bine, spune undevaCamus, serveşte Franţa. Cine scrie bine în

româneşte serveşte cultura română – putemspune la rândul nostru. Unii consideră cănumai traduse în altă limbă (cu o circulaţiemai mare) cărţile lor pot fi apreciate la justalor valoare estetică. Au dreptul să creadăacest fapt. Eu continui să cred că este o pre-judecată ce izvorăşte dintr-un vechi com-plex al nostru. Un complex de inferioritatece produce, automat, o neîncredere funciarăîn valorile culturii naţionale, inclusiv încapacitatea criticii româneşti de a le judecaestetic. Complex vechi, neîncredere bătrânăşi morocănoasă, specifică mediilor intelec-tuale, provinciale, speriate mereu de ce ziceEuropa (care stă – vorba eroului caragialesc– cu ochii pe noi) despre noi. G. Călinescu ascris odată despre acest misticism al intelec-tualului român, care aşteaptă totul de laalţii, având grijă (tot G. Călinescu) să com-bată şi celălalt complex care îl terorizează:complexul localismului (nombrilismului) sati-rizat – şi acesta – de I.L. Caragiale. S-a dis-cutat, zilele trecute, dacă este bine sau răuca scriitorul român să scrie în altă limbă.Sigur că rău nu poate fi, condiţia este săscrie bine şi să fie luat în seamă în limba deadopţie. Ideea că, dacă scrii, în continuare,în limba română, nu ai nicio şansă (pentrucă este o limbă mică, într-o cultură margina-lă) este, însă, profund falsă şi, cum să zic casă nu supăr şi mai tare pe cei care sunt dejasupăraţi pe opiniile mele, suspectându-măde „naţionalism” (un concept, după ei,reducţionist şi chiar mai mult decât atât!),profund falsă, zic, şi fără viitor.

„Cred doar în aristocraţia spiritului”

Recunoaşteţi că sunteţi un om orgolios. E debine, e de rău? În fond, ce e orgoliul – e undefect, e un scut, o carapace? Sau, dimpotri-vă, considerați că sunteți un om tolerant?Cât de tolerant? Simţiţi că „sporul de ani” v-a schimbat?Atenţie! Orgoliul nu trebuie confundat

cu vanitatea, ruda lui detestabilă, înfumura-tă, necreatoare. Un critic trebuie să creadăcă ceea ce scrie are valoare, că poate fi per-formant. Altfel de ce s-ar apuca să mâzgă-

36

Eugen Simion

lească hârtiile? Poţi crede, de ce nu?, că ceeace pui pe hârtie poate deveni o operă şi căopera ta urcă, spre vârf, în scara valorilor.Unii cred, chiar, cu tărie că sunt geniali şi nuezită să ne comunice această descoperire alor. E. Lovinescu ia în râs preeminenţa decare suferă Don Camilo (Camil Petrescu), oboală, de altfel, răspândită în literaturaromână. Este o altă denumire pentru vanita-tea scriitorului... N-am fost atins până acum,am sentimentul, de această maladie şi, dacămă gândesc bine, nici nu mai am timp să fiumolipsit. Geniul nu se spune, geniul serecunoaşte, târziu, de alţii. Nici orgoliul,cred, nu trebuie afişat, scos în lume. Puţinămodestie, în această privinţă, nu strică.Dimpotrivă, serveşte orgoliului. Ca semnde nobleţe a creatorului. Cred doar în aris-tocraţia spiritului. Toleranţa? Este un senti-ment creştin. Pe toleranţă se bazează moralace stă la baza spiritului european. Toleranţaactivă, iată soluţia unei lumi drepte, posibi-le, tolerabile... Încerc să fiu un om tolerant şisă nu circul prin lumea postmodernă cu ofaţă desfigurată de intoleranţă.

Ce e onoarea? Pentru ce cauză v-aţi duela (lapropriu!)?

Onoarea, îmi vine să zic, este sora bună atoleranţei. Ele trebuie să circule împreunăprintr-o lume sfâşiată de contradicţii.Onoarea se învaţă şi se cultivă, ca şi bunul-simţ, omenia, valori simple, fundamentale...Nu trebuie să facem caz, însă, toată ziua deele, aşa cum natura nu face caz de ea însăşi,nu vorbeşte de valorile ei, nu se laudă. Deduelat nu m-am duelat până acum şi nici nuvăd cum aş putea să recurg la acest actromantic. Maiorescu, de nu mă înşel, a pro-vocat pe cineva sau a fost provocat la duel.Criticii au motive, aşadar, să-şi apere onoa-rea... Mă tem că, astăzi, ei sunt nevoiţi săfolosească internetul pentru a-şi reparaonoarea... Personal, n-am vanităţi de eu şicaut alte metode pentru a-mi apăra onoarea,când simt că ea este lezată. Îmi amintesc căTudor Vianu spunea că, atunci când cineva,un confrate, îţi face o injustiţie, răspunde-iscriind o carte bună şi, dacă se poate, foartebună. Atunci eşti răzbunat, ai câştigat due-lul cu el. Încerc să aplic această metodă devreo 60 de ani. Nu ştiu dacă am câştigattoate duelurile, dar am încercat...

Priviţi înapoi cu mânie, cu îngăduinţă, cuseninătate…? Sau nu priviţi decât înainte?Ce regretaţi că nu aţi făcut până acum?

37


Cu luciditate şi, uneori, în ceea ce priveş-te scrierile mele, cu oarecare cruzime. Niciatitudinile mele nu-mi par totdeauna deadmirat. Nu mă despart, oricum, de trecu-tul meu, răzând, cum cerea Marx. N-amcum. Sunt momente pe care n-aş mai vreasă le trăiesc. Am auzit ieri, alaltăieri o frazăce mi-a plăcut, spusă de Virgil Tănase. Nuştiu de ce îmi vine, acum, în minte, apropode trecutul meu şi de atitudinea corectă faţăde trecutul altora: faţă de tinerii de azi, carene contestă – zicea el – noi, bătrânii, avemavantajul că noi am trăit tinereţea lor (şi,deci, o cunoaştem, ştim cât valorează şi cerepede trece!), în timp ce ei n-au trăit bătrâ-neţea noastră. Este frumos spus, nu?...Aceste inteligente vorbe îmi amintesc dealtele, tot atât de sclipitoare, spuse de altscriitor din generaţia mea, Nichita Stănescu,apropo de trecutul generaţiei ’60 şi de adver-sitatea pe care ne-a arătat-o, încă de la debu-tul ei, generaţia optzecistă: să nu-i judecăm pe

tineri după greşelile noastre, să-i lăsăm să-şi facăşi să-şi trăiască greşelile lor... Înţelepte cuvinteşi acestea. Şi tolerante...

Un proverb indian spune că dacă ai un prie-ten adevărat nu mai ai nevoie de oglindă.Dumneavoastră cum aţi defini un prietenadevărat? Aveţi (mulţi) prieteni adevăraţi(că duşmanii se văd!)?Vă spun şi eu o propoziţie, poate două-

trei, despre prietenie. Roland Barthes măr-turisea că şi-a reuşit prieteniile, mai puţin ideileîn viaţă. Păstrând propoziţia, am scris odată(în cartea-vorbită cu Andrei Gligor: În arier-garda avangardei) că, în ceea ce mă priveşte,mi-am reuşit (cât am reuşit) ideile mai multdecât prieteniile. Mă opresc aici. În ultimeledecenii prieteniile vechi au murit, iar priete-niile noi (literare, academice) s-au risipit şimai repede. În postmodernitatea româneas-că prietenia a fost, am impresia, înlocuită dealianţă. În Renaştere, prietenia valora maimult decât iubirea.

38

Eugen Simion

„Iubirea este starea de graţie a omului din om, poate chiar

manifestarea divinităţii din om”

Întrebându-se ce e dragostea, Baudelaire îşirăspundea: „Nevoia de a ieşi din tine însuţi”.Domnia Voastră ce răspuns i-aţi da?

Ce întrebare poţi să-mi pui, doamnăRodica Lăzărescu! Mai rămâne să mă între-baţi dacă cred sau nu în Dumnezeu! Iubireaca „nevoie de a ieşi din tine însuţi”? Nucumva este invers: „nevoia de a intra în tineînsuţi”, în sinele profund, în ipseitate, ca săvorbim în conceptele „sineităţii”, adică înlimbajul profunzimilor? Ce-aş putea ziceeu, acum, după ce toată viaţa mea am cititatâtea despre iubirea sublim romantică,despre un nu ştiu ce şi un nu ştiu cum, despredulcele chin al lui Conachi şi Eminescu etc.Să spun doar atât, în cuvinte mai simple:iubirea este starea de graţie a omului dinom, poate chiar manifestarea divinităţii dinom, forma supremă a bunătăţii şi inteligen-ţei sale. Este starea de spirit a sufletului.Iubirea, să nu uităm, se hrăneşte însă nunumai cu sublimităţi, dar şi cu negativităţi.Şi atunci este distrugătoare. Gândiţi-vă căea poate provoca susceptibilităţi, geloziicumplite. Este o lance cu două capete: cuunul răneşte, cu altul vindecă şi sublimea-ză...

Ştim cum era bunicul Radu Simion: „un omscund, bine legat, nu părăsise niciodată por-tul tradiţional […] Bunicul vorbea puţin şiprivea mult. Privea aceleaşi locuri, pentru eltoate erau în bună rânduială, morţile nu-limpresionau prea mult.” Dar bunicul EugenSimion cum e?

Este încântat, fermecat pur şi simplu deBobiţă şi Bubiţă care, peste o lună (la 3 iulie2018) vor ajunge la 12 ani. Au rămas, pentrumine, două minuni albe. Mă împacă, pur şisimplu, cu lumea din afară, care pare din ceîn ce mai haotică, învrăjbită, pusă pe căpă-tuială.

Găsesc în scrierile dumneavoastră referiri lavinul care vă este servit (la prieteni, în res-

taurant etc.). Sunteţi, după câte înţeleg, unpriceput degustător de vinuri alese. E glasulţinutului natal înscris în zestrea dumnea-voastră genetică? Ţine de educaţie, de cultu-ră? Nu. Vinul nu-i o moştenire. Este un pro-

dus al culturii. Am învăţat multe despre vinîn Franţa, de la prietenii mei. Îmi place vinulroşu. Românii au, astăzi, vinuri bune. Semncă tradiţia este veche şi puternică. Cred şi eucă vinul este, pentru om, un prieten bun, unconfident loial. Se poate bea în singurătate,încet şi tăcut, dar şi în grup, cum se bea, depildă, în Hanul Ancuţei. El stimulează medi-taţia şi naraţiunea (istorisirea). Are, aşadar,virtuţi epice şi filosofice.

„Susţin o cultură a tăcerii, pentru a avea, astfel, mai mult

timp pentru a medita”

Tăcerea e totdeauna de aur?Este, dar nu totdeauna. Omul postmo-

dern a uitat însă virtuţile tăcerii. Vorbeştemult, tot timpul. Suferă de locvacitate. Cuma zis un om politic francez despre alt ompolitic: a ratat şansa de a tăcea. Susţin o cultu-ră a tăcerii, pentru a avea, astfel, mai multtimp pentru a medita.

Vă consideraţi un răsfăţat al sorţii/zeilor?Nici pe departe. Dar nici o victimă a des-

tinului. În consecinţă, mă silesc să mergbine pe calea mea, fără mari complexe, fărăură în mine, fără superstiţii, deşi uneori măsurprind că superstiţiile din copilărie măvizitează şi azi.

A fost un jurnal francez („Timpul trăirii,timpul mărturisirii”), unul german („Sfida -rea retoricii”), unul „danez” (publicat în„Caiete critice”)... pe când şi unul intim,început, cum aţi afirmat, la 13 ani? Cu ceclauză de publicare?Ţin un jurnal, de mulţi ani, am scris des-

pre jurnalul intim, dar încă nu ştiu ce voiface cu jurnalul meu. Să-l ard, să-l las moş-tenire fiicei mele şi minunilor albe de care ţi-am vorbit?

39


Se citeşte prea puţin sau se scrie prea mult?De scris, observ, se scrie mult, dovadă că

se publică multe cărţi. Dar sunt citite? Amîndoieli. Eseiştii occidentali sunt de părerecă literatura moare, dacă n-a murit încă.Trăim, deja, în postliteratură. Sigur este cătrăim de câteva bune decenii nu într-o civili-zaţie a literaturii, ci într-o civilizaţie a imaginii.Televiziunea ne-a luat cititorii şi ne-a margi-nalizat enorm pe noi, autorii de cărţi. Ce-ide făcut? Să scriem, aşteptând timpuri maibune.

Să fi avut dreptate Rebreanu cum că scriitoriise ceartă şi-n cimitir?Cam are. Dacă mă uit în jur, n-aş putea

spune că lumea este condusă de înţelepţi şide sfinţi. După lupta de clasă a urmat, sur-prinzător, lupta omului împotriva omului şilupta între generaţii, fracţiuni, partide, grupuride interese etc. O luptă este viaţa, deci te luptă...O luptă, trebuie să precizez, câinoasă, fărăDumnezeu, politicianistă, exasperantă, cul-tivând toate imoralităţile... Ce-i de făcut?

„Critica literară trebuie să fie citită şi pentru ea însăşi,

ca o proză de idei...”

Sartre spunea că, pentru a-ţi impune ideile,trebuie să le pui într-o poveste. Dumnea -voastră completaţi: „Aşa trebuie să procedezeşi criticul literar”. Ce e povestea, domnuleProfesor? Jean-Paul Sartre are, de data aceasta,

dreptate. Are şi adversarul său, EugenIonescu, care mărturiseşte, pe când făceacritică literară în limba română, că scrisulare nevoie de un „epicism interior”. În criti-că, „epicism” înseamnă nu să povesteştiopera despre care scrii, ci să reconstitui, cri-tic, elementele esenţiale ale operei, pentruca lectorul tău să te poată urmări, în cunoş-tinţă de cauză. Aşa procedează E. Lovinescuşi, mai ales, G. Călinescu. A spune da sau nudespre un roman, fără să spui la ce se referăacordul sau negaţia, nu înseamnă nimic.Mai spun o dată ceea ce au spus şi criticiidinaintea mea: critica literară trebuie să fie

citită şi pentru ea însăşi, ca o superioarăproză de idei...

Modelul dumneavoastră în critică a fost E.Lovinescu, despre care ați scris o monografie,iar de curând un amplu volum intitulatPosteritatea critică a lui E. Lovinescu.Prin cipiile criticii estetice lovinesciene șiideile sale despre civilizația modernă româ-nească v-au însoțit de-a lungul anilor. Auapărut, între timp, în cultura română și altemodele, mai cu seamă în sfera literară?Sigur că au apărut. Chiar în timpul vieţii

sale au fost contestate opiniile sale despresincronism, tradiţionalism etc. În volumul pecare l-aţi citat (E. Lovinescu şi posteritatea luicritică) am urmărit aceste polemici. Douăcapitole masive din carte analizează, dinnou, polemica lui G. Călinescu cu E.Lovinescu, pe care, în 1930, îl considera „celmai mare dacă nu unicul critic român”, iarîn 1937 îl minimaliza. Dincolo de latura per-sonală (existentă, evidentă) este şi o diferen-ţă de concepţie între aceşti doi mari critici.Azi le putem judeca pe toate, lăsând de oparte simpatiile şi antipatiile, refuzurilenoastre. Este ceea ce am încercat să fac. Auapărut, evident, alte metode în critică şi altemodele. Unele principii de ordin esteticrămân încă. Ţin de natura disciplinei noas-tre. Nu le putem schimba pe toate... În post -modernitatea în care trăim, mai spun o dată,teoriile îmbătrânesc repede, metodele,iarăşi, se perimează şi ele, tot repede, iarideile se rătăcesc şi mor tinere. Noua criticăşi noua nouă critică franceză au terorizatviaţa literară două decenii şi n-au supravie-ţuit în conştiinţa literaturii, decât prinRoland Barthes, de pildă, care a avut inteli-genţa să se despartă de structuralism (dupăce l-a impus în critică) şi să scrie Plaisir dutexte şi Discurs îndrăgostit. Fără el şi fără câţi-va alţi teoreticieni, „Demonul teoriei” (cumîi zice Antoine Compagnon) a murit.

Afirmaţi că, în zilele noastre, critica a fostînlocuită cu „comentariul” de tarabă. S-atabloizat critica/istoria literară? Se mai facecercetare serioasă, câţi mai suflă colbul dinarhive, câţi tineri mai găseşti în sălileBibliotecii Academiei, de pildă?

40

Eugen Simion

Se mai face. Nu mult, dar se face încă. LaInstitutul de Istorie şi Teorie Literară „G.Călinescu”, de pildă, unde există un grupsolid de cercetători. Cu ei am făcut şi facemîn continuare ediţiile critice din clasici (auapărut deja 200 de volume), Dicţionarulgeneral al literaturii române (prima ediţie areşapte volume, din ediţia a II-a au apărut

până acum patru volume din cele opt proiec-tate!), Enciclopedia literaturii române vechi şi30 de volume din Cronologia vieţii literare(1944-2000). Nu vi se pare că aceşti cercetă-tori (câţi mai sunt şi care sunt plătiţi mizera-bil!) merită să fie apreciaţi pentru ştiinţa şidevotamentul lor pentru literatura română?

Bucureşti, 20 mai 2018


41

42

Lorsqu’on se rend de Rome en Calabre,on passe par une localité – située près deNaples – au nom bien anonyme: Ascea. Peusavent que ce toponyme cache en fait celuide l’antique ville d’Elea, bien connue pourêtre la patrie du philosophe Parménide etde l’École des Éléates dont l’influences’étendra sur toute la philosophie grecqueet, ensuite, occidentale. Le Poème de

Parménide d’Élée témoigne, selon YvesBattistini, «de l’énergie explosive en attenteet non encore désamorcée dans les plis et lesdemeures profondes d’un poème jeune deplus de vingt-cinq siècles»1. Il a, pour nous,le privilège d’évoquer des lieux mythiquesque l’on peut encore contempler à Élée-Ascea, comme «Les portes qui s’ouvrent surle chemin de la Nuit et du Jour»2. Ainsi que

Critic de anvergură europeană, Eugen Simion și-a dedicat viața literaturii și, în mod special, scri-itorilor din România, o țară în care trăiesc «oameni și cărți». (Paul Celan), Eugen Simion esteautorul a numeroase cărți, precum Scriitori români de azi, Fragmente critice, Moartea luiMercuțio, Genurile biograficului. Inițiativele sale se află la originea demersului enciclopedicDicţionarul general al literaturii române, a admirabilei colecții Opere fundamentale,echivalentul românesc al Bibliotecii Pléiade, și, nu în cele din urmă, la publicarea integrală atuturor manuscriselor Eminescu. Bun cunoscător al structurii profunde a evoluției literare,Eugen Simion și-a concentrat, de asemenea, analiza asupra unor autori precum Mircea Eliade,Eugen Ionesco, Emil Cioran… din a căror operă se inspiră investigarea sa critică.Cuvinte-cheie: critică literară, enciclopedism, Eugen Simion, literatura română, Europa.

An European critic, Eugen Simion has dedicated his life to literature and, especially to writersfrom Romania, a country where «people and books» live (Paul Celan). Eugen Simion is the authorof many, many books, as well as Romanian Writers Today, Critical Fragments, Mercutio'sDeath, The Biographical Genre. His initiatives are to the origin of the encyclopedic approach ofThe General Dictionary of Romanian Literature, the admirable collection of FundamentalWorks, the Romanian equivalent of the Pléiade Library, and, last but not least, to the origin ofthe publication of Eminescu’s all manuscripts. Very good connoisseur of the deep structure of lite-rary evolution, Eugen Simion also focused his analysis on some authors such as Mircea Eliade,Eugen Ionesco, Emil Cioran ... whose works is setting up his critical investigation.Keywords: Literary Criticism, encyclopedism learning, Eugen Simion, Romanian literature,

Europe.

Abstract

Gisèle VANHESESur le chemin illustre

de la Déesse littérature.Eugen Simion

et l’imaginaire critique

EugenSimion 85

Gisèle VANHESE, Université de la Calabre (Italie), e-mail: [email protected] Yves Battistini, Trois présocratiques, Paris, Gallimard, 1968, p. 104.2 Parménide, in Yves Battistini, op. cit., p. 110.

43

Eugen Simion et l’imaginaire critique

le note Christian Berg, «aux sources de laréflexion occidentale sur l’être, on trouve lescent cinquante vers du fragment deParménide. La déesse Dikê, „au châtimentterrible”, y dicte à l’adolescent le choix entreles voies à suivre s’il veut connaître lemonde sensible»3:

Les cavales qui m’emportent m’ontmené aussiloin que m’entraînaitmon désir, et leur galop m’a conduitsur le cheminillustrede la Déesse qui partout guide leSage4.

La lecture de ces vers énigmatiques m’atoujours fait penser à la tâche du critique –qui, lui aussi, unit la passion fougueusepour la littérature et la sagesse de laréflexion – et en tout premier lieu à ce cri-tique exemplaire qu’est Eugen Simion.Critique d’envergure européenne, EugenSimion a consacré sa vie à la littérature et enparticulier aux écrivains de la Roumanie, unpays où, pour paraphraser Paul Celan,vivent «des hommes et des livres». Tâchequ’il a développée dans de nombreux écrits,comme le cycle Scriitori români de azi,Fragmente critice, et dans l’entreprise ency-clopédique du Dicţionarul general al literatu-rii române ainsi que dans la création de l’ad-mirable collection Opere fundamentale, quiest l’équivalent roumain de la Bibliothèque deLa Pléiade, sans oublier la publication inté-grale de tous les manuscrits d’Eminescu.Excellant à saisir la structure profonde del’évolution littéraire, il réussit aussi àconcentrer son analyse sur des auteurs sin-guliers qui sont autant d’alliés essentielsdans sa quête critique, tels Mircea Eliade,Eugen Ionesco, Emil Cioran…

C’est surtout le genre biographique quile fascine au point d’avoir lui-même écrit un

inoubliable Journal parisien. Il nous offre desaisissants portraits des auteurs qu’il com-mente grâce à une stratégie discursive privi-légiant deux voies d’accès à l’œuvre. La pre-mière est celle de l’inscrire dans le substrathistorique et culturel originaires. EugenSimion retrouve ici la grande leçon de JeanStarobinski – avec qui il présente de pro-fondes affinités – qui affirmait:

Pourquoi ne pas admettre que l’œuvreaboutie, séparée de son placenta psy-chologique et social, reste néanmoinsporteuse, dans sa forme achevée, detout ce qui a contribué effectivement àsa genèse. Cosmos clos, elle rayonned’une lumière conquise sur la Nuitantécédente5.

La seconde est celle de choisir le détailbiographique, ou biographème, qui illumi-nera toute une vie. Comme le reconnaîtMarcel Schwob:

3 Christian Berg, «Le chemin interdit par la déesse», in Yves-Alain Favre (ed.), Yves Bonnefoy: poésie, art etpensée, Cahiers de l’Université de Pau, n. 7, 1983, p. 165.

4 Parménide, in Yves Battistini, op. cit., p. 109.5 Jean Starobinski, L’Œil vivant II, La relation critique, Paris, NRF, 1989, p. 78.

44

Gisèle Vanhese

Le biographe, comme une divinité infé-rieure, sait choisir parmi les possibleshumains, celui qui est unique […]. Aumilieu de cette grossière réunion le bio-graphe trie de quoi composer uneforme qui ne ressemble à aucuneautre6.

Dans la lignée de celle de Maiorescu,Lovinescu et Călinescu, l’herméneutiqued’Eugen Simion conjugue ainsi l’art devastes synthèses, toujours fondées sur uneprofonde connaissance des documents, etl’art du détail qui condense, pour l’éclairermagistralement, ce qui rend unique une vieet une œuvre. C’est ainsi que la fine affirma-tion «În Chira Chiralina elementul energi-zant este cafeaua»7 voisine, dans la mêmePréface, avec une conclusion qui inscrit demanière décisive Panaït Istrati dans la litté-rature européenne:

el şi-a creat un destin, unic în literaturaromână şi, până la un punct, unic în lite-ratura europeană. Istrati răstoarnă prinbiografia sa (în care intră şi o tentativăde sinucidere şi un act răsunător şi pri-mejdios de disidenţă faţă de stalinismultriumfalist şi dictatorial) şi prin scrierilecare nu fac decât «să ficţioneze»experienţele sale, el răstoarnă, zic, toatetipologiile şi strategiile scriitoriceşticunoscute până la el în literatură8.

En quelques mots, il trace –en portraitis-te raffiné – les traits d’un visage et d’un des-tin, ici celui d’Anatol E. Baconsky:

Este, în rezumat, o mică estetică a orgo-liului şi a însingurării artistului.Baconsky credea în superioritatea artei,poezia şi estetica lui puţin scorţoasă,cultă în chip excesiv, apără totdeaunaimaginea creatorului solemn, estetizant,senioral, pierdut în cerul marilor mode-le. El însuşi, ca om, trecea printre noi caun prinţ exilat, abstras şi melancolic, deo melancolie puţin studiată, voivodală.Am avut sentimentul, citindu-l şiobservându-l de la distanţă, că poetulîşi construise un stil al personalităţii şise identificase, în cele din urmă, în viaţăşi poezie, cu el. A. E. Baconsky rămâneprin modul de a fi şi de a scrie una din-tre figurile cele mai originale ale litera-turii postbelice9.

Cette complémentarité, dans ladémarche exégétique, se reflète non seule-ment dans son art d’écrire, mais aussi dansson art de vivre. La majesté sévère d’uneœuvre critique vouée à la pérennité desClassiques s’unit en effet, chez lui, à unepassion de la vie, cueillie dans ses aspectsles plus fugaces comme un banquet, uneconversation ou une promenade. ChezEugen Simion tout est dialogue.

6 Marcel Schwob, Préface, in Vies imaginaires, Paris, Gallimard, 1998, p. 16.7 Eugen Simion, Introducere, in Panaït Istrati, Opere, I, Ediţie îngrijită, cronologie, note şi comentarii de

Teodor Vârgolici. Bucureşti, Editura Academiei Române, 2003, p. XXIV: «Dans Chira Chiralina, l’élémenténergétique est le café».

8 Eugen Simion, op. cit., LXXVIII: «il s’est créé un destin, unique dans la littérature roumaine et, jusqu’àun certain point, unique dans la littérature européenne. Istrati bouleverse, par sa biographie (où entrentaussi une tentative de suicide et un acte retentissant et périlleux de dissidence face au stalinisme triom-phal et dictatorial) et par ses écrits qui ne font que «fictionaliser» ses expériences; il bouleverse toutesles typologies et stratégies scripturales connues jusqu’à lui en littérature».

9 Eugen Simion, Introducere, in Anatol E. Baconsky, Opere, I. Poezii, ediţie îngrijită de Pavel Ţugui şi OanaSafta, Bucureşti, Academia Română, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, 2009, p. XXXIII–XXXIV:«C’est, en résumé, une petite esthétique de l’orgueil et de la solitude de l’artiste. Baconsky croyait en lasupériorité de l’art; sa poésie et son esthétique un peu rigide, cultivée de manière excessive, défendenttoujours l’image du créateur solennel, esthétisant, seigneurial, perdu dans le ciel des grands modèles.Comme homme, il passait lui-même, parmi nous, comme un prince exilé, abstrait et mélancolique,d’une mélancolie un peu étudiée, voïvodale. J’ai eu le sentiment, en le lisant et en l’observant à distance,que le poète même se construisait un style de personnalité et qu’il s’identifiait ensuite, dans la vie etdans la poésie, avec lui. A. E. Baconsky reste, par sa manière d’être et d’écrire, une des figures les plusoriginales de la littérature d’après-guerre».

45


On a relevé combien il a marqué de sonempreinte le choix des écrivains dans leGrand Œuvre qu’est Dicţionarul general alliteraturii române. En particulier, il a voulu yinclure la littérature roumaine deBessarabie, Serbie (Voivodine), Ukraine(Bucovine du Nord)10. Il exalte aussi lacomplémentarité entre la littérature deRoumanie et la littérature roumaine del’étranger. Dès 1993, il affirme:

La réunification de la littérature nepeut commencer que de l’intérieur de lalittérature même, et la tâche de la géné-ration actuelle de critiques, historiensde la littérature et professeurs (et proba-blement aussi la tâche de la générationqui nous succèdera) est d’écarter lesmalheureuses séquelles de la théoriedes deux cultures et de rendre à la litté-rature nationale les valeurs et les direc-tions qui sont les siennes.Mais ce n’est pas la seule de ce genre. Ily a encore une partie de la littératurequi doit être ramenée dans l’espace d’oùl’histoire l’a forcée de s’évader. Il s’agitde la littérature de l’exil, de la diasporaspirituelle […]. Je pense à la littératurede l’exil et à sa réinsertion dans la litté-rature roumaine11.

Dans l’essai La Littérature migrante, EugenSimion constate qu’il a distingué – quandc’était possible – l’écrivain exilé de l’écrivainmigrant, mais que la limite entre ces deuxconcepts est souvent impalpable. Il énumè-re les différentes vagues d’écrivains rou-mains qui, à divers titres, peuvent s’inscriredans le paradigme de la littérature migranteet dans celui du multiculturalisme quientraîne toujours avec lui le corollaire du

multilinguisme: au XXe siècle, Anna deNoailles, Hélène Vacaresco, Marthe Bibescoà la Belle Époque. Ensuite dans les années‘20 et ‘30, Benjamin Fondane, Ilarie Voronca,Tristan Tzara, sans oublier Panaït Istrati.Mircea Eliade, Eugène Ionesco, Emil Cioranallaient suivre. «Le processus s’amplifieaprès la Seconde Guerre Mondiale»,remarque Eugen Simion, avec «plusieursvagues de migration intellectuelle»12 qui seconfondent cette fois avec la littérature del’exil: Virgil Gheorghiu, Petru Dumitriu,Vintilă Horia, Dumitru Ţepeneag, VirgilTănase, Paul Goma, Dorin Tudoran,Norman Manea, Bujor Nedelcovici, MateiVişniec, Gabriela Melinescu et bien d’autres.

Après 1989, on observe une nouvellevague d’écrivains migrants pour des raisonséconomiques, culturelles ou personnelles,comme, par exemple, Felicia Mihali qui s’estétablie au Québec et publie désormais sesromans en français. À quelle littératureappartiennent ces écrivains? se demande lecritique. Quel est leur statut par rapport à lalittérature de départ et à celle d’arrivée? Ils’interroge ainsi sur le cas d’Herta Müller,de Vasko Popa, de Paul Celan, sans oublierla situation des écrivains juifs roumainsémigrés en Israël. Le critique évoque mêmeune littérature éparpillée, disséminée dansplusieurs nations, dans d’autres espaces cul-turels et d’autres langues, bref – reprenantl’expression à Tsepeneag – une littératureosiridienne13.

C’est sans doute dans la création duSéminaire international „Penser l’Europe”,par la Fondation Nationale pour la Scienceet l’Art qu’Eugen Simion dirige avecl’Académicienne Maya Simionescu, qu’estmise en évidence la dimension européennede sa formation et de son enseignement.

10 Consulter Ion Simuţ, «Dicţionarul esenţial Simion 2012 între marile proiecte ale criticului», in LucianChişu, Gheorghe Chivu, Andrei Grigor (eds.), Eugen Simion 80, Bucureşti, Editura Tracus Arte, 2013, pp. 170-171.

11 Eugen Simion, «Un processus nécessaire: la réunificatiion spiriruelle de la littérature», Euresis, n. 1–2,1993, p. 161.

12 Eugen Simion, «La littérature migrante», in Eugen Simion, Gisèle Vanhese (eds.), La littérature migrante– Literatura română «migrantă», Caiete critice, Bucureşti, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, n. 3-4,2011, p. 5.

13 Eugen Simion, op. cit., p. 7.

46

Gisèle Vanhese

Réunissant les principaux académiciensroumains et ceux de plusieurs Académieseuropéennes ainsi que des penseurs venusde tous les horizons du savoir, ce Séminaire– appelé aussi par Jacques De Decker le«Cercle de Bucarest» – est considéré commeun think tank qui se centre chaque annéesur une problématique spécifique. Lieu deréflexions et de débats intellectuels, leSéminaire est destiné à tracer des pistes, àouvrir de nouvelles trajectoires, à poser lesbonnes questions. Pour Eugen Simion, pen-ser l’Europe c’est «penser l’incertain»14dans un monde liquide et globalisé, laconstruction de l’Europe s’effectuant «dansun moment où on annonce la fin de l’histoi-re et la fin des certitudes»15.

Pour lui, la littérature et sa transmissionpar l’enseignement permettront de conti-nuer à former «l’homme européen completguéri de l’incomplétude»16, d’où l’appel auxdirigeants pour «protéger „les humanités”dans les curricula afin de protéger la pléni-tude de l’être humain. L’homme européenn’a plus d’avenir s’il renonce à ce qui fait saréputation – sa culture humaniste, l’harmo-nie de son esprit»17. Il précise que

la culture européenne est la somme descultures nationales auxquelles s’ajoutel’esprit européen qui les unit dans lesprofondeurs de l’esprit créateur. Voilàpourquoi il est important de parler denos poètes et de les rapporter – lorsquenous les enseignons en classe oulorsque nous en parlons dans nos livres– au mouvement des idées de l’époqueet aux modèles européens18.

Il s’attache en particulier à l’édificationde l’Europe des cultures, une Europe huma-niste, en relevant le défi qui fut celui de TituMaiorescu – «soyons nationaux, le visagecontre l’universalité»19 – et en conjugantainsi le singulier et l’universel, les marges etle centre, le Moi et l’Autre, pour arriver à unNous collectif et harmonieux. En ce débutdu XXIe siècle, l’homme

s’efforce de tenir tête à cette actionagressive de dé-mythification, de dé-nationalisation, de desţărare (espèce dedé-paysement, comme l’écrivait MirceaEliade, l’historien des religions) de l’in-dividu et de récupérer, avec plus delucidité et de sens de l’histoire, sesmythes fondateurs, ses mythes essen-tiels, ceux-là mêmes qui l’aident àaffronter les violences de l’histoire et àaccepter que l’homme peut être, il estmême autre ou qu’il est lui mais doit être,en même temps, un autre, l’Autre. Voilàla source de tout: cette indulgence del’homme pour l’homme, cette moralede la tolérance lucide, active sanslaquelle l’homme postmoderne ne sau-rait vaincre les schizophrénies de l’his-toire20.

Académicien, professeur universitaire,critique, historien de la littérature, construc-teur d’entreprises intellectuelles de grandeenvergure…. Qui est vraiment EugenSimion? Un critique affirme: «O melancoliede cavaler se citeşte pe faţa acestui bărbat şiintelectual veşnic tânăr, pe faţa brăzdată de

14 Eugen Simion, «Penser l’Europe, penser l’incertain», in Le Séminaire international „Penser l’Europe”. 10ans, Bucureşti, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, 2011, p. 11.

15 Eugen Simion, op. cit., p. 14.16 Eugen Simion, «Science sans conscience n’est que ruine de l’âme», in Penser l’Europe. Comment enseigner

l’histoire et les littératures pour former l’homme européen?, Bucureşti, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şiArtă, 2014, p. 66.

17 Eugen Simion, op. cit., p. 68.18 Eugen Simion, op. cit., p. 67.19 Cité par Eugen Simion, «Penser l’Europe, penser l’incertain», in Le Séminaire international „Penser

l’Europe”. 10 ans, op. cit., p. 14.20 Eugen Simion, «Qu’est-ce que l’Europe a appris et qu’est-ce qu’elle n’a pas su apprendre de ces cent

ans d’histoire?», in Penser l’Europe. Bientôt un siècle depuis la fin de la Première Guerre Mondiale: qu’est-ceque l’Europe a appris de son histoire?, Bucureşti, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, 2017, p. 42.

47


lumini (şi umbre) ale anilor, ale expe -rienţiei»21? Pour reprendre une comparai-son aux Pré-socratiques, on sait que touteexpérience créatrice est traversée par deuxchemins que nous a indiqués Héraclite: l’unvers le haut et l’autre vers le bas. PourGabriel Bounoure, certains créateurs «sui-vent le premier, qui s’élève au-dessus de lamort et des images et se dirige vers unePensée-Forme, une Beauté enfin réelle »22.Au contraire, l’autre voie – la voie descen-dante – entraîne le voyageur vers les régionsde l’Ombre (un critique ne qualifie-t-il pasEugen Simion comme «omul discret dinumbra cărţilor sale»?23)

En fait, à côté d’une démarche centréesur la réflexion rationelle s’inscrivant dansle régime diurne de l’imaginaire, se révèleun autre aspect – plus personnel, plus intui-tif – du créateur, en particulier dans sonJournal parisien, mais aussi dans ses choix lit-téraires, souvent liés – en plus de l’estime –à l’amitié comme celle avec NichitaStănescu:

avem în faţă imaginea unui critic nuatât ambiţios cum s-ar crede, ci a unuiconstructor temerar, din stirpea rară a luiMaiorescu, Ibrăileanu, Lovinescu şiCălinescu, marcat de povara «excelen -ţei» înţeleasă ca alchimia dreptei căi24.

On le voit aussi dans son exégèse qui,fondamentalement, privilégie la mise enévidence de la profondeur d’une œuvre, enen contemplant tous les versants, théma-

tiques, philologiques, structuraux. Exégètetrès proche, par certains côtés, de Jean-Pierre Richard, il privilégie le dévoilementde certains thèmes obsédants pour l’écrivaincomme pour le critique:

Ce qui signale toute grande œuvred’art, c’est assurément sa cohérenceinterne. Entre les divers plans de l’expé-rience on y voit s’établir des échos, desconvergences. Lire, c’est sans doute pro-voquer ces échos, saisir ces rapportsnouveaux, lier des gerbes de conver-gences25.

Définissant sa propre méthodologie, lecritique français parle d’une quête du senssemblable à celle de la déesse cherchant lecorps morcelé d’Osiris pour le recomposer:«elle n’atteint la splendeur de Phébus, surgiau jour réuni de l’évidence, qu’à travers ladouleur d’Osiris, déchiqueté, perdu dansl’ombre du non-sens»26. Réflexion qui ren-contre celle que propose Jean Starobinski:

Hermès, conducteur des âmes et patronde l’herméneutqiue, est celui qui fran-chit les limites entre les mondes, et quirend à la présence ce qui avait étéenglouti par l’absence ou par l’oubli27.

Tâche grandiose à laquelle Eugen Simiona consacré toute sa vie. Il observe que la cri-tique littéraire – ainsi que l’enseignement dela littérature – ont pour mission de préser-ver et de transmettre aux jeunes générations

21 Moma Dimic, «Adevăr şi literatură», in Lucian Chişu, Gheorghe Chivu, Andrei Grigor (eds.), EugenSimion 80, op. cit., p. 88: «une mélancolie de chevalier se lit sur le visage de cet homme et intellectueléternellement jeune, visage sillonné de lumière (et d’ombres) des années, de l’expérience».

22 Gabriel Bounoure, Marelles sur le parvis, Paris, Plon, 1958, p. 271.23 Gheorghe Manolache, «Eugen Simion sau despre omul discret din umbra cărţilor sale», in Lucian

Chişu, Gheorghe Chivu, Andrei Grigor (eds.), Eugen Simion 80, op. cit., p. 231: «un homme discret àl’ombre de ses livres».

24 Gheorghe Manolache, op. cit., p. 232: «nous somme en face de l’image d’un critique, qui n’est pas aussiambitieux qu’on pourrait le croire, mais d’un constructeur téméraire, de la race rare de Maiorescu,Ibrăileanu, Lovinescu et Călinescu, marqué du poids de l’“excellence”, comprise comme alchimie dudroit chemin».

25 Jean-Pierre Richard, Poésie et profondeur, Paris, Éditions du Seuil, 1976, p. 10.26 Jean-Pierre Richard, op. cit., p. 11.27 Jean Starobinski, op. cit., p. 29.

48

Gisèle Vanhese

ce qu’il considère comme une «thérapeu-tique de l’être» et un «instrument deconnaissance»28 dans un monde déspiri-tualisé: la littérature. Or, comme l’a bienmontré Mircea Eliade, dans la modernité etla post-modernité, la lecture des œuvres lit-téraires a pris la place de la récitation desmythes dans les sociétés traditionnelles29.Avec Eugen Simion la lecture devient véri-

tablement un voyage initiatique vers le Centre du sens car elle permet à l’hommemoderne, vivant de manière désacralisée sa condition dans l’histoire, d’accéder à une autre dimension de l’existence ouvrantsur l’ontique. Dans cette perspective, la lec-ture possède un «rôle anthropologique ins-tauratif»30 et même une fonction sotériolo-gique.

28 Eugen Simion, «La fin des certitudes? La fin des cultures nationales?», in Le Séminaire international„Penser l’Europe”. 10 ans, Bucureşti, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, 2011, p. 296.

29 Mircea Eliade, Aspects du mythe, Paris, Gallimard, 1963, pp. 230-232.30 Gilbert Durand, «Eliade ou l’anthropologie profonde», in Constantin Tacou (ed.), Mircea Eliade, Cahier

de l’Herne, Paris, 1978, p. 35.

49

Identificăm în acest caracteristic studiu*simionist (amplitudine deosebită a cuprin-derii, masivitate a substanței bibliografice,ținută deontologică exemplară a de mon -stra ției, farmec beletristic al discursului) otriplă conștiință critică (vorbind în termeniilui Georges Poulet). E conștiința critică a luiE. Lovinescu, considerată model de inter -relație critică în calitate de scriitor (ca celcare oferă obiectul – carte), conștiința pro-prie a autorului studiului, care se întâlneșteîntr-o intersubiectivitate empatică cu cea acriticului – model pentru autorul studiuluiși conștiința critică manifestată de Ceilalți(din anturajul sburătorist lovinescian, dindiferite perioade de la cea a considerării luica model estetic, spiritual și moral la cea acontestării totale și la cea a reconsiderării caexemplaritate paradigmatică).

În această complexă prezentare a opereiși personalității lui Lovinescu sunt utilizate,

într-un mod pluriperspectivic, autoportre-tul pe care și-l face însuși criticul Sbură -torului, portretul intersubiectiv pe care îlface autorul studiului, desigur cu o eviden-tă intenție de maximă obiectivitate, și por-tretul pe care îl realizează criticii în imediatași mai distanțata posteritate. Se recurge,după cum se poate lesne constata, la proce-deele de aqua forte lovinesciene, la o portre-tizare cu mijloacele picturii clasice „rem-brandtiene” și la o configurare aproximată,anamorfotică, în tușe subiective sau chiardeformate ale unui șir întreg de exegeți șiscriitori.

Avem, în consecință, un tablou mozaical,la care fiecare adaugă câte o pietricică etero-genă, conform unui unghi de abordare per-sonal și, adeseori, în funcție de circum -stanțele politice, de apartenența la uncurent, la o mişcare culturală sau la o grupa-re literară, de intențiile programatice de

Mihai CIMPOIPosteritatea critică a lui E. Lovinescu

Autorul articolului se referă la recent apăruta Posteritatea critică a lui E. Lovinescu, Ed. TracusArte, București, 2017, în care cunoscutul critic și istoric își exprimă, după aproape cinci decenii decercetare a operei lui E. Lovinescu, punctele de vedere cu privire la destinul operei acestuia, multîncercat în timpul vieții lui și la fel de suspus vicisitudinilor în posteritate.Cuvinte-cheie: critică literară, model, E. Lovinescu, modernitate, polemică, posteritate.

The author of this article refers to the recent published book The Critical Posterity of E.Lovinescu, Publisher Tracus Arte, Bucharest, 2017, in which the well-known critic and historianexpresses, after almost five decades of research of E. Lovinescu's works, the points of view regar-ding the to the destiny of his work, very hardtried in his lifetime, and liable to the same vicissitudesin his critical posterity.Keywords: literary criticism, crtical model, E. Lovinescu, modernity, polemic, posterity.

Abstract

Mihai CIMPOI, academician, e-mail: [email protected].* Eugen Simion, Posteritatea critică a lui E. Lovinescu, Ed. Tracus Arte, București, 2017.

revizuire. Ca rezultat, imaginea criticului semărește sau se diminuează în chip valoricsinusoidal.

Supărătoare nu e schimbarea de opinii,de atitudini, de unghiuri de abordare saudeclicuri hermeneutice, determinate denevoia firească de recitire și reinterpretarecritică, ci mascarada de proporții de contes-tare a modelelor adevărate și de înlocuire cumodelele false, certate cu raţiunea, impusedin considerente ideologice, politice, parti-zane, resentimentare. Eugen Simion ne pro-pune, astfel, și un studiu de patologie avieții literare: „Lovinescu a fost mereu, ieriși azi, remarcă el, opus lui G. Călinescu și,dacă în 1945, Lovinescu este admirat, iar G.Călinescu socotit autorul unui «Babilon deglasuri încurcate», în alte momente ale viețiiliterare (momentul 1948, de pildă), criticasociologist-vulgară îi va contesta, se vavedea imediat, pe amândoi, odată cu toatădirecția criticii estetice. Modelele intelec -tualității irită totdeauna spiritul politic, iar

criticii români, dacă nu trăiesc în cete și nu-și cultivă idiosincraziile, complexele,răzbunările, nu se simt bine. Ideea lui E.Lovinescu – idee capitală în morala criticiiliterare – că trebuie să ne resemnăm în fațaadevărului estetic n-a prins adânci rădăciniîn conștiința noastră critică” (p. 92).

Se dă expresie aici unei supărări eticespecific simioniste, determinată de ignora-rea brutală a unor idei capitale, pe care criticaliterară le are ca rațiune de a fi în cadrulunei culturi. E imperativul ei statutar, culti-varea lor apărând și ca o obligație deontolo-gică.

Între 1947 și 1960 are loc un adevăratmăcel al criticii [zise] idealiste, identificată –bineînțeles – ca „critică burgheză”, care des-chide o fază de „negație ideologică totală șichiar lepădare de lovinescianism”. „E unfenomen grav, în totalitate, stabilește EugenSimion, de mistificare, de «împărțire» ideo-logică a culturii (în conformitate cu teorialui Lenin despre «cele două culturi»), delichidare a literaturii moderne și, în esență,de lichidare a culturii naționale, începândcu critica literară” .

E. Lovinescu este scos, prin urmare, dinpeisajul literar, fiind redat anatemei ideolo-gice. Despărțirea de Maiorescu și Lovinescudevine un cuvânt de ordine, atacului oficialsunt supuse atât „dogmatismul maiores-cian”, cât și critica estetică de speță lovines-ciană. Reîntoarcerea junimistă la autonomiaesteticului apare, în interpretarea politică alui Ion Vitner, ca un păcat capital al „criticiiburgheze”. În atmosfera spirituală specificăa vremii sale, Lovinescu venea, după cuminsinuează acesta, „cu bagajul său modest,în care erau păstrate rufele tradiționale aleconservatorismului maiorescian”.

Numele lui Lovinescu dispare cu totuldupă apariția, în 1949, a broșurii lui I.Vitner, Critica criticii. Critica proletcultistăși, în variantă ameliorată, critica marxist-leninistă din deceniul al şaselea și începutuldeceniului al şaptelea (obsedantul deceniu)au văzut în Lovinescu și Maiorescu inamiciiprincipali ai culturii române.

Momentul 1963-1965 atestă o oboseală adogmatismului, care rămâne încă puternicpe pozițiile sale. Numele lui Lovinescu înce-

50

Mihai Cimpoi

pe să apară în articolele despre Maiorescu,considerat acum duşman al modernizăriiRomâniei.

Ce se întâmplă în prezentarea acestuimoment al posterității lui Lovinescu ne pro-duce o revelație, să-i zicem, metodologică.

Eugen Simion nu supune blamului inter-pretările aberante ale exegeților, ci le lasă săse deruleze în voie, dar surprinzându-leacele contradicții in adjectum, care le surpăsoliditatea. Se aplică un fel de moșire socra-tică a adevărului, o reducere la absurd aargumentelor, o surprindere a recunoașteriiinvoluntare a unor principii valabile, odemonstrație a faptului că se poate scrie alt-fel chiar în plin dogmatism. Drept dovadăeste citat studiul lui Paul Georgescu TituMaiorescu, critic literar din „Viața Româ neas -că”, nr. 12, 1963: „Paul Georgescu nu accep-tă multe, foarte multe din ideile estetice alelui Maiorescu (arta pentru artă, autonomiaesteticului, ideea că esteticul nu este o știință,ideea gratuității artei etc.), dar admite că sepoate face o mare operă critică cu aceste ideiși că personalitatea și poziția criticului juni-mist, în literatură, a fost justă. Îi reproșeazăfel de fel de contradicții, dar îi recunoaște șiceea ce este de recunoscut (p. 157).

Eugen Simion se întreabă totuși: de undea venit acea ură abisală față de un mare cri-tic ca Lovinescu? Nu e găsit un răspuns edi-ficator, dar l-a identificat în justificarea că,într-un regim totalitar bolșevic (cum a fostacela la care mă refer), ideologia și, mai ales,frica de a nu greși ideologic nasc cu adevă-rat monștri, mai tari și mai fioroși decâtmonștrii produși de somnul conștiinței” (p.160).

Perioada de deschidere ideologică dinjurul anului 1968, când apar și marisperanțe în estul Europei, este favorabilă luiLovinescu, consemnând editarea unui cor-pus de opere ale criticului în 9 volume,datorată lui Eugen Simion, a unui volumselectiv îngrijit de Negoiţescu, a Istorieicivilizației române moderne într-o variantăcroșetată, a seriei de opere (I–IX), îngrijităde Maria Simionescu și Alexandru George,și a mai multor studii semnate de FlorinMihăilescu, Al. George, D. Micu, Z. Ornea,Al. Piru ș.a. Vladimir Streinu, suspectat în

Agende de aroganță și infidelitate, observăE. Simion, recomandă, acum, întoarcereacriticii românești, ca adevărata critică esteti-că, spre „degetul de lumină” al luiLovinescu, urmașul lui Maiorescu (p. 71).

Urmează o paranteză confesivă, menităsă probeze „o iubire spirituală”. Iubireapentru Lovinescu începe de pe când autorullui E. Lovinescu, scepticul mântuit (teză dedoctorat susținută în 1969 și carte apărută în1971) era elev și student. Este definită ca oiubire secretă, bine păzită de tânărul șomer,care voia cu orice preț să facă orice ar fi cri-tică literară, deși profesorul lui și algenerației sale, Tudor Vianu, îl avertizase căepoca criticii literare a trecut odată cu libe-ralismul burghez (p. 173).

Este un bun prilej oferit de aceastăparanteză confensivă de a-i face luiLovinescu un portret din mers, currente cala-mo. Formula critică lovinesciană este defini-tă ca „eseistică, impresionistă, slujită de unremarcabil talent literar”. Dogmatismulsămănătorist (lirismul excesiv, paseismul) ecombătut în spirit maiorescian, ca și confu-zia dintre factorul estetic și cultural. Criticultrebuie să surprindă elementele inefabile,muzicale ale operei, de a ajunge la sufletulcreației și la personalitatea scriitorului, de ada „înfățișarea grafică a ființei sale morale”.Metoda o concepe ca pe o sprijinire pe toatecanoanele estetice.

Recurge uneori la mistificare, la disimu-lare, la comentarea unor documente pretinsimportante. Impune teoria evoluției prozeide la subiect la obiect, de la liric la epic, lite-ratura e studiată din unghiul modernismu-lui și al sincronismului cu literatura dinApus. Nu crede într-o știință a literaturii, cinumai într-o istorie a ei. Odată cu trecereatimpului, literatura cunoaște o mutație,ponderea estetică pierzându-se, valabilărămânând numai cea istorică. (Crede că așase va întâmpla cu opera lui Caragiale.) Esteun portretist excepțional și are o forţă degândire ilustrată prin analiza scriitorilorcontemporani (Sadoveanu, Goga, Arghezi,Rebreanu, Ion Barbu, Blaga ș.a.). A datmulte sentințe drepte, cu toate că a susținutmulte mediocrități. Pasiunea moralistă a cri-ticului e dublată de una disociativă, analiti-

51

Posteritatea critică a lui E. Lovinescu

că. Sarcasmul face din el un mare polemist.S-a ocupat cu aplicație și de istoria literatu-rii, dând o serie întreagă de monografii des-pre Grigore Alexandrescu, CostacheNegruzzi, Gheorge Asachi și un ciclu destudii junimiste despre Maiorescu și con-temporanii lui.

Se fac, apoi, dezvăluiri despre cum a fostsusținută teza de doctorat avându-l „condu-cător” pe Șerban Cioculescu și cum arecționat critica de întâmpinare (I. Negoi -țescu, Florin Mihăilescu).

E. Lovinescu, scepticul mântut, recunoașteEugen Simion, e o monografie compactă îngenul cărții lui Lovinescu despre Maio -rescu, faptul fiind determinat de spiritultimpului de atunci. Această întreprindere îșipropune să reconstituie „armonia gândiriiși, în genere, armonia, complexitatea perso -nalității lui Lovinescu” (p. 188). E o cartedominată de o mare afecțiune: „Mi-a plăcutdevotamentul și m-a surprins credințaaproape mistică a criticului în literatură.Am înțeles, de asemenea, puterea jertfei saleși tăria lui de caracter. Pot să spun, acum,după 50 de ani de când am scris-o, căScepticul mântuit mi-a dat un model etic, încritică, și mi-a format, scriind-o, stilul critic.O lecție de ordine, o lecție – extraordinară –de resemnare în fața adevărului estetic, deiubire spirituală pentru critica literară șiîncă altele pe care nu le mai numesc” (p.189).

Este descrisă întâmplarea anecdotică dela întâlnirea cu Nicolae Ceaușescu, care l-aconfundat pe E. Lovinescu cu MonicaLovinescu de la „Europa Liberă”, scenafiind salvată de Șerban Cioculescu, care amărturisit că „are rarul privilegiu de a fi celmai bătrân dintre toți” (Ceaușescu s-a învio-rat, căci a fost pus în rândul tinerilor…).

Faza de clasicizare a lovinescianismuluiînregistrează o aprigă dezbatere în jurul pro-tocronismului, abordat de Edgar Papu, care,în opinia lui Eugen Simion, reactualizeazămai vechea dispută: modernism sautradiționalism?

Monografistul posterității critice a lui E.Lovinescu circumscrie totalmente aceastădezbatere resurecției lovinescianismului.Polemica dintre tradiționalismul spiritual

(în diversele lui manifistări) și modernismse reaprinde sub semnul teoriei imitației.Controversa angajează echipa redacționalăa „Luceafărului” și anticălinescieni de laCercul de la Sibiu (Mihai Ungheanu, PaulAnghel, deveniţi „lovinescieni”, DanZamfirescu), și anticălinescieni solitari defelul rebelului Al. George.

E o continuare, consideră Simion, avechii dispute, reactualizată după 1965,când lovinescianismul recâștigă teren, din-tre partizanii imitației formelor înnoitoare(revoluționare) și filosofii evoluției organice(Maiorescu fiind aici punctul de referinţăesențial).

Edgar Papu demonstreză că, înainteaaltor literaturi, cea română a afirmat nenu-mărate forme și nenumărate conținuturicare mai târziu s-au oficializat în cadreleunor literaturi străine. Teoreticianul proto-cronismului vine cu argumente întrususținerea capacității de a anticipa în artă pealții. Protocronismul este opus sincronismu-lui. Edgar Papu nu ține cont însă dediferență, neignorată de Lovinescu (filtrulnațional constând în limbă, tradiție, stil).

Eugen Simion nu contestă protocronismul,așa cum au făcut-o categoric alți critici.Ideile lui Edgar Papu şi ale comilitonilor săise pot discuta, precizează el, ca oricare alte-le. El polemizează cu logica menită să justi-fice un protocronism rău gândit și rău for-mulat: „Nu putem spune că asemeneaintuiții, anticipații, analogii nu există în artă(locul unde creația individuală este, tot-deauna, imprevizibilă și a redescoperi„roata olarului” poate să ducă la o capodo-peră, dar și la o copie anacronică și inutilă),și că nu este deloc o regulă ca o cultură micădin Răsăritul european, cum este culturaromână, să nu inventeze ceva, dar trebuieprecizat că invenția, ca și imitația nu repre-zintă în sine decât ceea ce îi poate da creațiadin interior ce transfigurează total…” (p.209). Totuși comparatistul erudit și criticulcultural Edgar Papu ne dă exegeze tematistenuanțate, precum sunt cele din Glosele emi-nesciene, prin care demonstrează depășirearomantismului prin modernitate și îmbina-rea neașteptată a motivelor literare și face ostilistică poetică prin analiza vocalelor și

52

Mihai Cimpoi

consoanelor. Discutabilă apare argumenta-rea unicului la Eminescu.

Monografistul construiește o piramidăplatoniciană a demonstrației, a cărei piatrăunghiulară este sincronismul lovinescian. Estetemeiul solid pe care se așază toate dezbate-rile resuscitate de protocronism și într-o con -fi gurație arborescentă – confirmările și infir-mările sincronismului (în cazul lui MihaiUngheanu, care-i reproșează contestareaunei tradiții românești, al lui Ov. S. Croh -măl niceanu, care crede că sincronismullovinescian e un efect al ideilor și nu al„necesității obiective sociale”, al lui Al.Duțu, care îi reproșează lui Lovinescu căoperează doar cu mijloacele criticului literarîn problema comparării culturilor și nuacordă atenție culturii scrise a românilor, allui Paul Anghel, care vede în sincronism ocădere în prizonieratul altor culturi, al luiMarin Mincu, care socoate sincronismul omistificare).

Se face referință și la conceptele propusepentru a înlocui pe acela de protocronism:pancronism (care denumește invențiilesimultante în sfera creației), catacronie, proto-cronie, metacronie (care definesc toate tipuri-le de raporturi temporale), acestea fiindpropuse de sociologul Ilie Bădescu, careamendează astfel axarea teoriei sincronistepe un singur centru.

Cu un pamflet „violent, defăimător, colo-rat” și cu alte articole injurioase la adresa luiEugen Lovinescu intervine în „Săptămâna”Eugen Barbu; poziții critice bune au Al.Paleologu și Nicolae Manolescu.

Cum apare, în aceste reinterpretări, sin-cronismul lovinescian, ni se spune într-orecapitulare menită să nuanțeze lucrurile:

1. A reactualizat, în contextul sfârșituluide secol al XX-lea, confruntarea din veaculanterior dintre „roșii”, adepți ai „formelor”împrumutate, și junimiști, în frunte cuMaiorescu și Eminescu, adepți ai uneievoluții organice.

2. Ideii protocronismului i s-a opus criti-ca estetică în speță lovinesciană, care vedeaîn el o mistificație de tip sovietic, o întoarce-re la localism și izolare.

3. În ciuda faptului că intenționează să nevindece de anumite complexe, el vrea să neconvingă că putem trăi singuri, departe de

spiritul veacului.4. Sincronismul lovinescian este înțeles

greșit ca o formă de imitație sterilă, străinăcreației naționale.

5. Anumite aspecte ale teoriei rămân dis-cutabile (bunăoară opinia că înainte de con-tactul cu Occidentul cultura românească n-aexistat).

6. Confruntarea dintre sincroniști șiprotocroniști a scos la iveală faptul că uneleteorii și concepte trebuie rediscutate nu dinunghi politic, ci estetic (bunăoară ideea căorice imitație este bună sau rea în cultură).

7. Tradiția spirituală nu poate fi elimina-tă din discuție, ea având un rol determinatîn creație (bunăoară, în poezia anilor ’20 și’30, când intră în simbioză cu modernis-mul).

8. Lovinescu n-a fost înfrânt în aceastădiscuție, sincronismul continuând să stimu-leze spiritul critic românesc. Tema se punedin nou în epoca globalizării, când identita-tea națională este pusă în discuție – cesoluție vor alege românii pentru a nu aban-dona indicația lui Maiorescu să fie naționalicu fața spre universalitate și îndemnul luiLovinescu: „să fim în spiritul timpului, săne sincronizăm cu Europa, pentru că, izo-lându-ne de ea, cădem într-un provincia-lism cultural orgolios și infecund” (p. 244).

Momentul 1990 e unul crucial în diagra-ma posterității critice a lui E. Lovinescu,vădind două planuri extrem de polarizate:numele său circulă des și, mai totdeauna,pozitiv, el devenind într-o epocă incipientliberală un punct de reper, mai cu seamă caideolog al revizuirilor, sub înțeles însă moral,nu estetic; în alt plan al dezbaterilor infla-mate, duse uneori la extreme absurde,opera sa ideologică e mistificată, amendată,supusă chiar oprobriului, folosită în spriji-nul acțiunii revizioniste a mai multorangajați în discutarea problemelor stringen-te ale actualității. Unii dintre aceștia consi-deră – cu aplomb publicistic, cu intoleranțăpolemică deosebită chiar – că e nevoie de odisociere de estetic în favoarea politicului, enevoie ca scriitorul să-și părăsească opera șisă facă publicistică politică în intenția de acorecta și a sanifica societatea, precum aprocedat și Lovinescu în anii PrimuluiRăzboi Mondial.

53


Eugen Simion se angajează acum, repro-ducând și luările sale de atitudine de după1990, într-o lungă și argumentată polemică,punând pe tapet argumentele pro și contraale protagoniștilor, dându-le dreptate saunu, acceptându-le cu un maximum de inte-ligenţă pozițiile, dar și judecându-i aspru,blamându-i și punându-i la stâlpul infamieipentru judecățile aberante și primejdioase,pentru abaterile deontologice de la adevă-rurile evidente, pentru discursurile vitupe-rate, satanizate, politizate, pentru confuziade valori de care dau dovadă, pentru pune-rea lucrurilor cu capul în jos, pentru păruie-lile de mahala și manipulările de opinie,pentru mijloacele perfide de eliminare aadversarului înainte de a configura aceastăbabilonie a atitudinilor, opiniilor, reacțiilorpolemice, se menționează însă momentulrevelator al apariției Agendelor literare, „unuriaș aide-memoire în genul însemnărilor luiMaiorescu”, o cartografie a vieții sentimen-tale secrete a criticului, o operă care impunetalentul său beletristic, talent de moralistdublat de acela de portretist. Sunt trecuți înrevistă sburătoriștii schiţați cu finețe,caricați, surprinși în adevărate fişe de carac-ter – unii bolnavi de preeminență, precumCamil Petrescu, alții revendicativi, perverși,umorali, instabili psihic, ca Ion Barbu,perverși sub o înfățișare candidă, ca ȘerbanCioculescu, emfatici, prezumțioşi, caVladimir Streinu ș.a.m.d. Eugen Lovinescuînsuși apare ca o ființă vulnerabilă, trădată,neiubită, însingurată, angoasată, mizantro-pă, care crede însă în puterea terapeutică,mântuitoare a scrisului.

Cei care discută, printre care și fiica criti-cului, Monica Lovinescu, ce și-a câștigat odeosebită autoritate morală cu emisiunileradiofonice ale „Europei Libere” Teze și anti-teze la Paris, se pronunță pentru înlocuireaesteticului cu politicul, a esteticii cu est-etica.

În acest context al luptelor politice, alrevizuirilor morale, al exploziilor resenti-mentelor, complexelor și confuziilor de totfelul, urmărit și supus unei analize acribioa-se pe parcursul a peste 230 de pagini, mono-grafistul face un adevărat proces. Ceea ce seimpune numaidecât este patosul justițiar,

întreținut în registul moderației șiinteligenței, vădind doar anumite note desupărare etică (nu și de mânie homerică,manifestată de Ulysse în cazul pețitorilorPenelopei, fapt amintit în volum), și axarea„procesului” pe demonstrarea neînțelegeriisincronismului lui Lovinescu, a operei șipersonalității sale în genere, și a iubirii spi-rituale constante față de el, Eugen Simionasumându-și mereu rolul de vechi și„înrăit” lovinescian („luați, vă rog, îndeam-nă el, termenul „înrăit” în sens de fidelitatecritică și imensă simpație umană și intelec-tuală față de creatorul criticii moderneromânești”, p. 255).

În disputa menținută la cea mai înaltătensiune polemică sunt atrași rând pe rândGabriel Dimisianu, Alex Ștefănescu,Nicolae Manolescu de la România literară,apoi fiica Monica Lovinescu și soțul ei,Virgil Ierunca (caz rar de contestare dininteriorul familiei), negativiștii de felul luiH.-R. Patapievici și Gheorghe Grigurcu,respondenții la ancheta Caietelor critice, carevin cu opinii ponderate, constructive – de laMircea Nedelciu la Alexandru Paleologu,Nicolae Breban, Costache Olăreanu, ValeriuCristea, Nicolae Bârna, apoi MirceaIorgulescu, Nicoleta Sălcudeanu (în vol.Revizuire și revizionism în literatura postcomu-nistă), Ion Simuţ, care propune o revizuire arevizuirilor din interiorul canonului posmo-dernist (în vol. Literaturile române postbelice),demitizatorul Lucian Boia, și din nounegaționistul cu program H.-R. Pata pievici,criticul tânăr Paul Cernat, cu o pozițietranșantă față de revizionismul est – etic, șiiarăși invidiosul, demolatorul GheorgheGrigurcu, care-i neagă pe Nichita Stănescuși Marin Sorescu, văzut ca „păunescian”, unRasputin și „redactor-șef al poeziei româ -nești” doar la o revistă din Craiova, peMarin Preda, promotorul „sămănătorismu-lui roșu”, Eminescu ce i se pare un poet prăfuitdin secolul al XIX-lea, pe... Eugen Simion,taxat în volumul E. Lovineascu între continua-tori și uzurpatori drept „apolitic”.

În spiritul moraliștilor joviali sau scepticide felul lui Creangă și Cioran, despre care ascris cărți remarcabile, exegetul lovinesciandeduce câteva lucruri care se desprind în

54

Mihai Cimpoi

mod logic din demonstrația pe care o face.Sunt două feluri de revizuiri, conchide el: 1)în sens lovinescian (revizuirea în timp,autorevizuirea critică, situarea în perspecti-va istoriei literaturii etc.) și 2) revizuireamorală după epocile de mare criză istorică.Prima este necesară și totală și fiecare critico face cu opera lui și cu operele altora; ceade-a doua, cu mult mai acută azi și mai tur-bulentă; fapt demonstrat de cazul epociinoastre. Revizuirile în literatură se fac, după1990, constată criticul, din ce în ce mai puțindupă criterii estetice; ele n-au modificatprin nimic scara de valori („măscăriciul”Călinescu n-a ieșit din atenția tinerilor citi-tori și critici, ideile lui circulând la totpasul). Lovinescu a fost folosit în funcție deatitudinea politică a autorului, revizuireamorală din anii ’90 s-a transformat într-ohărțuială absurdă asupra marilor scriitori,taxați cu negații (oportuniști, conjuncturiști,imorali, lamentabili, dezonoranți etc.).Versatilitatea criticii române s-a produs printrecerea de la miturile comunismului laorientările neoliberale și anticomuniste,prin recuperarea ei de partidele politice.Revizuirea estetică din anii ’90 n-a convins,compromițându-se totalmente. Lovinescu-Luptătorul nu a putut fi despărțit deLovinescu-criticul. Disocierea dintre politicși estetic nu se poate produce.

Nu poți impune, cu forța întregii litera-turi, să suspende autonomia esteticului,după cum un critic poate s-o suspende, faptcare nu este obligatoriu s-o suspende toțiceilalți. Ceea ce a făcut Lovinescu în primulrăzboi mondial nu poate să fie un imperatival anilor ’90. Posteritatea Criticului Sburăt -orului nu câștigă nimic din actul politizăriituturor atitudinilor, din discursurile asupramodelului Lovinescu ce au loc în perioadatulbure și sfârtecată de uri abisale intelec-tuale, de fanatisme întunecate și fixe dedupă revoluție.

Generațiile postlovinesciene cunoscacelași tâmbălău al schimbării criteriilor,conceptelor, mentalităților. Ele suportă șipresiunea enormă a istoriei ( e vorba mai cuseamă de cea de-a doua, care nu mai arespațiu de manevră după 1948). Cea de-a

treia (a cincea postmaioresciană respingeestetismul lovinescian și îi satanizează peLovinescu și Maiorescu, dar încearcă apoi,în perioada 1965-1971, să-i reabilitezeimaginea prin cultivarea unei critici de res-taurare, de esență antiproletcultistă, antitezis-tă, antisilogistă. Se restaurează, astfel, criticaestetică.

Tinerii critici de azi (Antonio Patraș,Teodora Dumitru) aplică noile metode deanaliză, demonstrând că, în personalitatealui Lovinescu, se întâlnesc reacții și filierediferite. „Pozitiviști și psihologiști, rațio -naliști și iraționaliști, individualiști și colec -tiviști, materialiști sau spiritualiști, gloseazăT. Dumitru, cu toţii intră la E. Lovinescuîntr-un discurs a cărui pretenție ultimă este,în fond, acuratețea sau consonanțaștiințifică, adecvarea intelectului la obiect –o pretenție eminamente modernă”.

Volumul lui Eugen Simion se încheie cuo urmărire bob cu bob a controversei dintreCălinescu și Lovinescu, care înregistrează șiea o sinusoidă capricioasă a momentelor deadmirație, de apreciere severă și nedreaptăși de negare categorică. Câteva pagini suntrezervate tânărului critic Andrei Terian,care o reconstituie într-o lucrare masivă(759 de pagini), la origine teză de doctorat,în stil solid, ardelenesc, făcând cântarul săîncline mai mult în favoarea lui Călinescuși, mai rar, în partea lui Lovinescu.

Această abordare este acceptată deEugen Simion, care afirmă cu seninătateolimpiană (aducând aminte de felul de a fial lui Maiorescu) că două săbii pot intraîntr-o singură teacă.

Meritul indiscutabil al volumului e acelade a ne pune pe tapet, cu toate momentelede creștere și descreștere, diagramaposterității lui E. Lovinescu, ducând maideparte, după cum se precizează înArgumentul autorului, care încheie cartea,proiectul început în 1965, continuat cu E.Lovinescu, scepticul mântuit (1971) și cu alte„lecturi de ordin, cu precădere tematist șicomparativ din scrierile celui care a creat șia ordonat critic modernismul românesc” (p. 549).

55


56

Academicianul Eugen Simion împlineşte85 de ani şi, totodată, mai mult de jumătatede secol de activitate în domeniul criticii,eseisticii, istoriei și teoriei literare. Frapantesunt două aspecte: vârsta din buletin, carenu are nimic a face cu înfăţişarea posesoru-lui cărții de identitate și puterea de muncăneobișnuită, mai mult ca sigur specifică ani-lor de tinerețe.

Domnul academician se ţine drept cabrazii de pe crestele înălţimilor montane,arbori care săgetează cerul și privesc orizon-tul, mereu verzi, impunători şi austeri.Credem că asocierea i se potriveşte.

De cealaltă parte, la fel de impresionantse prezintă edificiul cultural al cărui arhitecteste. Zecile de mii de pagini, scrise într-unritm ce n-a cunoscut sincope, ridică la ran-gul de evidență prospeţimea și longevitatea

sa intelectuală, încât legendara formulă„tinereţe fără bătrâneţe” devine în cazulacesta, împotriva oricăror date de naturăoficială, un adevăr. Scriitura sa din toate sfe-rele de preocupări, a căror anvergură nu maieste cazul s-o invoc, are un suflu constantproaspăt, incisiv și se desfășoară sub formaautenticelor dezbateri de idei. Asemenialtor personalităţi ale literaturii şi culturiinoastre, Eugen Simion îşi binemerită titlulde autor național, cucerit de un număr res-trâns de scriitori care, depăşind limitele tim-pului social, s-au manifestat într-un plansuperior, în rândul elitelor. Contemporan cusărbătoritul, Nicolae Manolescu, critic lite-rar și, uneori, adversar al său, observa cu unmai vechi prilej aniversar: „Autor al unorimpresionante studii de sinteză, el n-a lăsatnici un colţ al tabloului neacoperit”.

Lucian CHIȘU

„Tânărul” Eugen Simion*

Acest text este un articol omagial consacrat academicianului Eugen Simion, la împlinirea vârstei de85 de ani. Fost președinte al Academiei Române (1998–2006), membru al unor foruri academice dinFranța, Danemarca, Moldova, profesor universitar, critic și istoric literar, editor, eseist, sărbătorituleste mai activ ca oricând, realizările sale debordând de energie și elanuri tinerești. Meritele intelec-tuale îl plasează pe umanistul Eugen Simion în galeria personalităților enciclopedice ale culturii depretutindeni.Cuvinte-cheie: Eugen Simion, academie, personalitate, omagiu, literatură, destin.

This text is a tribute to the academician Eugen Simion, on his 85th birthday. A former president ofthe Romanian Academy (1998–2006), member of academic societies in France, Denmark, Moldova,university professor, literary critic and historian, editor, essayist, he is still more active than everand his achievements are brimming over with energy and youthful enthusiasm. The intellectualmerits of the humanist Eugen Simion place him in the gallery of encyclopaedic personalities of cul-ture worldwide.Keywords: Eugen Simion, academy, personality, tribute, literature, destiny.

Abstract

Lucian CHIŞU, Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române, e-mail: [email protected].

* Lucrare realizată în cadrul Proiectului Prezervarea și valorificarea patrimoniului literar românescfolosind soluții digitale inteligente pentru extragerea și sistematizarea de cunoștințe (INTELLIT), PN-III-P1-1.2-PCCDI-2017-0821/ Nr 54PCCDI/ 2018.

În această calitate de cărturar al faptei,Eugen Simion este autorul a numeroasecărți și studii fundamentale consacratespiritualității românești. Afirmația că și-apus întreaga carieră în serviciul culturiiromâne, în scopul cunoașterii și cultivării ei,este certificată atât de opera personală, cât șiprin aceea de spiritus rector. O seamă dediscipoli l-au urmat. Alții l-au părăsit pedrum, dar convingerile sale au fostîmbrățișate de noi adepți și, acum, la împli-nirea vârstei de optzeci și cinci de ani, înpofida deconcertantei diversități de opinii șia marasmului cultural în care, spun unii, căne aflăm, rezultatele eforturilor sale bene-dictine își arate roadele: a redat cititoruluicontemporan cele 45 de Caiete Eminescu,manuscrisele poetului donate în 1902 deTitu Maiorescu Academiei Române, inacce-sibile de multă vreme; a finalizatDicționarul General al Literaturii Române(DGLR, 7 volume, 2004 -2009) și a editatdeja alte patru volume din cele opt aleediției a II-a („revizuită, adăugită și adusă lazi”); a coordonat 27 de volume dinCronologia vieții literare românești (CVLR,perioada 1944 – 2000); a scos EnciclopediaLiteraturii Române Vechi (2017); a prefațatmarea majoritate a celor 200 de apariții cuscriitori români reprezentativi din colecțiaOpere fundamentale, format Pléiade; ainițiat seria de întâlniri academiceinternaționale Penser l’Europe, ajunsă la alșaptesprezecelea an, cu participarea unorsavanți din România, Franța, Belgia, Spania,Italia, Austria, Serbia, Grecia, Israel,Republica Moldova și, nu în ultimul rând,

organizează Colocviile naționale ale tineri-lor critici, ajunse în acest an la cea de a XII-a ediție.

Alături de proiectele pe care le conduce,cărțile sale se bucură de recunoaștere și vizi-bilitate atât în țară, cât și peste hotarele ei,unde câteva dintre studiile semnate de criti-cul și teoreticianul literar au fost tipărite launiversități și edituri de prestigiu: TheReturn of the autor, NorthwesternUniversity Press, Evanston, Illionis, (S. U.A., 1996), Le Retour de l’Auteur, L’AncrierEditeur, Strassbourg (Franța, 1966), MirceaEliade, Spirit of Amplitude, East EuropeanMonographs (S.U.A., 2001), Mircea Eliade,romancier, Paris, Oxus (Franța, 2004) LeJuene Eugen Ionescu, Paris, L’Harmattan(Franța, 2013), Cioran, une mythologie del’inachevé, Paris, Le Soupirail, (Franța,2016), Existențialismul românesc și metafi-zica europeană, Belgrad (Serbia, 2016).Dintre studiile publicate în ultimii ani laedituri din țară, atrag atenția: Cioran, omitologie a nedesăvârșirilor (Editura TracusArte, București, 2014); Mircea Eliade.Nodurile şi semnele prozei (ediţia a V-a,Editura Univers Enciclopedic Gold,București, 2016); Ion Creangă, cruzimileunui moralist jovial (ediția III-a revăzută șiadăugită, Editura Tracus Arte, București,2017); Posteritatea critică a lui E. Lovinescu(Editura Tracus Arte, București, 2017).Pentru contribuțiile din întreaga sa viață,personalității lui Eugen Simion i-au fostconsacrate volume omagiale în ultimiledecenii (2003, 2008, 2013) și monografii pre-cum Modelul de existență Eugen Simion(Editura Semne, București, 2013), scrisă deMihai Cimpoi sau Eugen Simion. Profil spi-ritual (Editura Tracus Arte, București, 2015),semnată de Marin Diaconu.

Am avut prilejul să scriu despre cărţiledomniei-sale şi pot spune fără nicio rezervăcă, în ceea ce mă priveşte, toate au fost reve-laţii ale misiunii înalte pe care o are criticaîn literatura și viaţa spirituală a uneinațiuni. În mesajul studiilor și cărților sale,în conținutul proiectelor pe care le coordo-nează, am descoperit un program, o direcţiepe termen lung, orientată către aspirațiileînalte ale culturii și literaturii române. Am

57

„Tânărul” Eugen Simion

constatat că reperele sale adânceau literatu-ra română ca pe albie la a cărei stabilizarelucraseră toţi marii scriitori (critici sauartişti ai cuvântului), că profesorul nu selăsa atras de miraje, ispitite și mode, urmân-du-și neabătut ideea că istoria literaturiieste una a capodoperelor limbii și literaturiiromâne. În acest scop a început, încă dinanii tineri, să studieze opera eminesciană înproză, critica estetică lovinesciană, apoi,fără a urma cronologic, i-a vizat pe ceilalți,pe Marin Preda, Nichita Stănescu,TudorArghezi, George Călinescu, Ion Creangă,Lucian Blaga Petru Dumitriu, NeagoeBasarab, Dimitrie Cantemir, Ion Ghica,Kogălniceanu, Mircea Eliade, EugenIonescu, Emil Cioran, toți scriitori șiconștiințe artistice exemplare, despre care ascris monografii, studii, prefețe, în fine cărţide mare valoare făcându-ne părtași la senti-mentul că aceştia reprezintă o sărbătoare aspiritului românesc și că, înainte de a lecăuta şi arăta slăbiciunile umane, trebuie săne bucurăm de existența lor sub arcuirea întimp a versului horațian exegi monumen-tum aere perennius...

Mă voi opri în scurtul meu omagiu asu-pra celei mai importante dintre ideile pro-movate de profesorul Eugen Simion. Spiritlucid și atent la tot ceea ce se petrece în dez-baterile domeniului în ultima perioadă detimp, autorul zecilor de cărți și sutelor destudii, vine cu o viziune optimistă asupraprezentului și demonstrează că, în acestmoment de cumpănă, literatura română areun destin fast, contribuind cu forțele uneiculturi de mică răspândire, nicidecumminoră, cum o apreciază alți confrați, lamarea aventură a imaginației ideilor în uni-versalitate.

De aceea, în acest moment sărbătoresc,cred că se poate declara fără urmă de dubiusau de reticență că Eugen Simion face parte– alături de personalități precum D.Cantemir, Titu Maiorescu, B. P. Hasdeu,Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, VasilePârvan, E. Lovinescu, G. Călinescu, MirceaEliade, Constantin Noica, Eugen Ionescu,Emil Cioran – din familia celor mai alesedintre spiritele umaniste autohtone.

58

Lucian Chișu

60

Criticul şi everestulUna dintre cele mai inadecvate lecturi şi

interpretări făcute celor 11 elegii şi totodatăun afront o mare nedreptate făcute luiNichita Stănescu, aparţine criticuluiGheorghe Grigurcu. Această execuţie suma-ră (pentru că chiar asta e), de numai 5pagini, intitulată Nichita Stănescu: 11 elegii afost publicată în volumul „Teritoriu liric”din 1972, la Editura Eminescu, aşadar întimpul vieţii poetului, mai exact în perioadaascensiunii sale ca exponent al noului lirismromânesc, racordat la marea poezie a lumii,când poezia sa căpătase deja un ecou euro-pean. Poetul obţinuse de 3 ori premiulU.S.R. pentru volumele „O viziune a senti-mentelor” în 1964, pentru „Necuvintele”(poezie) în 1969 și pentru volumul de eseuri

„Cartea de recitire”,, în 1972. Se adaugă şifaptul că în anul 1965 obţinuse deja „pre-miul mic” acordat tinerilor scriitori la„Festivalul de Poezie de la Struga”, dinfosta Iugoslavie. Volumul său de rezistenţă11 elegii îi fusese tradus încă din 1969 în ger-mană şi cehă, apărându-i traduceri ale poe-ziei sale în limbile engleză, franceză şisârbă. Se poate spune că poetul începuse sădevină până în 1973, când avea vârsta de 40de ani, o figură cunoscută în mediile literareeuropene și nu doar în ţară, poezia sa înce-pând să capete o audiență internațională,intrând în circuitul canonic al literaturii.Nichita Stănescu publicase până în 1972,când Gheorghe Grigurcu și-a scris acestcomentariu, 12 volume de poezii, unul deeseuri, o primă antologie de autor – Alfa –

Articolul este o pledoarie pentru reconsiderarea şi revalorificare celebrei capodopere a lui NichitaStănescu, 11 elegii. Propune o nouă metodă de lectură şi apreciere estetică a lor ca întreg unitar.Se ocupă de identificarea sensurilor şi a semnelor poetice care se înscriu în câmpul semantic alcreaţiei celor 11 elegii. Unitatea sensurilor şi semnelor reflectă unitatea imaginilor oferite de poet.Cuvinte-cheie: semn, imaginar, Nichita Stănescu, 11 elegii, poet novator european, visiune

poetică unitară, esenţial.

L’article s’ocupe de l’identification des sens des signes poétiques qui s’inscrivent dans le champsemantique dans la creation lirique „11 elegii” par Nichita Stănescu. L’unite des sens de ces sig-nes reflète l’unite de l’imagination du poéte, autrement dit l’unité de l’imaginaire de son oevrepoétique. Les poemes „11 elegii” sont la création poétique comme tout unitaire. Elle se peut con-stituer dans une digme overmodern.Mots-cle: signe, imaginaire, Nichita Stănescu, 11 elegii, poet novateur, européenne, vizion poé-

tique unitaire, essentielle.

Vasile BARDAN

Criticul şi Everestul

Comentarii

Vasile BARDAN, poet, eseist şi critic literar , e-mail: [email protected].

Résumé

în 1967, la un an de la apariția elegiilor,notorietatea sa având ca suport în primulrând noutatea limbajului poeziei sale şicomplexitatea lui, contrapuse surogatelorpoeziei proletcultiste submediocre, ideolo-gizate impuse de regimul comunist în dece-niul 1948-1958, el făcând posibilă, dupămoartea lui Labiş în 1956, reluarea legături-lor întrerupte, cu autenticul lirism al mari-lor clasici români, Ion Barbu, Bacovia, Blagași Arghezi. Acesta era tabloul situării poe-ziei sale în anul 1972, când criticul și-a lan-sat această suspiciune asupra valorii poe-ziei lui Nichita Stănescu. Iată cum și-o justi-fică. „Severitatea (aparentă) a acestorînsemnări e în raport nu cu valoarea, atâtacâtă este, a poetului liber de a-și încerca des-tinul, ci cu importanţa ce i se acordă și careia proporţiile unei mode. Tinerilor li seoferă un exemplu neexemplar, în măsura încare pierzându-și autocontrolul și cultivân-du-și dezinvolt manierismul, NichitaStănescu se neagă pe sine. Ne gândim la

consecințele inflației epigonice ce a și înce-put, în eclipsa gustului și a criteriului inte-lectual, liberă de a-și construi din cernealăidoli bizari, și impenitentă. Fiindcă supra-evaluarea productelor lui Nichita Stănescua luat o formă atât de acută, încât comunicădirect cu haosul”. Acestea ar fi premiselegrijuliului critic, îngrijorându-l peste poate„exemplul neexemplar”, „consecințeleinflației epigonice” și mai ales „supraeva-luarea productelor” lirice ale poetului.Concluzia sa este că Nichita Stănescu ar fiun privilegiat care ocupă un loc nemeritat șică e „din ce în ce mai puțin un interiorizat șimai mult un ins ce se vrea (și este) un pro-dus al publicității”. Pot fi și acuzați criticiiliterari ai vremii că au făcut o publicitatenejustificată și excesivă lui NichitaStănescu? Toate acuzele formulate aici deGrigurcu fuseseră de fapt tranșate încă din1970 de către Stefan Aug. Doinaș, în carteasa „Lampa Lui Diogene”, la modul cel maiintelectual cu putință și fără echivoc.


61

„Farmecul aparte al acestei poezii – careconstituie, indiscutabil, cea mai modernăformă de lirică românească – subjugă pe ceisensibili la modalitățile noi ale poeziei:prestigiul poetului impune, iar succesul săude public – contribuind la cristalizarea unuinou gust literar, a unei noi conștiințe esteti-ce în rândurile cititorilor români – îi creea-ză, fatalmente, discipoli”. (pagina 193 –Temperament liric și inovație). Cred că-i lim-pede pentru toată lumea că poetul și eseis-tul de larg orizont cultural, Doinaș, nupoate fi suspectat că i-a făcut publicitate luiNichita Stănescu, și nici critici de mare pro-bitate profesională cum e Mircea Martin,care s-a pronunțat asupra valorii elegiilorîncă din 1969, spunând că: „forța deseducție a unei astfel de poezii stă în capaci-tatea ei de stârnire intelectuală, și plăcereaanalizei critice e de a ajunge la o structurăimaginabilă, căreia să nu-i lipseascăimaginația altor structuri. Obsesia profundăa celor 11 elegii ale lui N. Stănescu pare a fiaceea a unei unități exemplare, organice șicosmice” (din vol. „Generație și creaţie” p.11-23). Verdictul final și fără echivoc al luiGheorghe Grigurcu este irevocabil.„Autorul celor 11 elegii, întocmai ca împă-ratul din basmul lui Andersen, umblă ade-sea gol printre noi și ne decidem cu greu sărostim adevărul”. Poeziei lui N. Stănescu ise impută faptul că „se constituie într-uncaz dramatic”, iar poetului că i-ar lipsi„duhul spontaneității (tocmai lui, caredeborda de spontaneitate pe parcursul scur-tei sale existenţe creatoare), că ar avea omare „nesiguranţă în vânjii naturali” (adicăn-ar fi mai forţos, nu ar fi în posesia puteriiprecum boxerii) şi cel mai greu, asupra sa arplana „un blestem al unei conştiinţe insufi-ciente, dar strâmbe”. După lectura superfi-cială a elogiilor, Grigurcu rămâne cu con-vingerea că „fantezia lui N. Stănescu are unce scrâșnitor, fals, un aer de alchimie care închip deliberat produce surogate”, ca și cumpoetul n-ar urmări altceva, decât să-ncurcelimbile criticii și să ia mintea criticilor, pro-ducând deliberat „surogate” literare.Culmea e că această aşa zisă critică grigur-ciană e deliberată, încurajând pe mulţi, ati-tudinea sa fiind luată drept model și act decuraj critic, printre aceștia numărându-seAlexandru Piru, Mihai Niţescu, Marin

Mincu, Eugen Negrici (care vede în lirismullui Stănescu „vedenii poematice”, spunândnişte trăsnăi incredibile; cum ar fi acestea: -„La N. Stănescu poezia nu comunică, ea areaerul că o face, și ne obligă, prin elementeleformale, să o luăm în serios. Coridoarele deacces spre lumea ei par a fi bine întreţinute,semnele de orientare clare” (în Figura spiri-tului creator, 1978, p. 83). Toate aceste atitu-dini și poziţii critice au culminat cu o insti-gare a lui C.T. Popescu de a incendia toatecărţile scrise de Nichita Stănescu, sortindu-le focului şi lăsând posterităţii câteva fiţuici(păginuţe), cam câte existau în vechiul bule-tin de identitate al poetului. Cât despre ana-liza pe care o face elegiilor Grigurcu, aceastae realizată neprofesionist, instinctual, într-omanieră visceral – primitivă, emanând oură mocnită multă vreme și abia mascată. Înaceste însăilări critice, Grigurcu lasă impre-sia unuia care, odată pătruns în spaţiul celor11 elegii, vede că acesta i-a devenit inaccesi-bil, asemenea vestitelor masive muntoaseale Everestului din Himalaia, producându-iun blocaj psihic durabil şi umilindu-i teme-ritatea. El nu poate pătrunde, nu poate acce-sa, cum se spune astăzi, spiritul poeziei stă-nesciene, motiv pentru care va respingebrutal această creaţie literară de excepţie, şio va face după 6 luni de la apariţia ei, acestfapt făcând gestul său critic – literar cu atâtmai suspect. În Istoria sa critică, la p. 1016,Nicolae Manolescu, ca un bun cunoscător alistoriei literaturii române, face această pre-cizare lămuritoare: „Doar inaderenţa latipul ca atare de poezie denotă afirmaţia luiGrigurcu după care N. Stănescu ar fi un„idol fals aşezat în locul valorilor interzise,subestimate, răstălmăcite, ori al celor ce n-au venit încă”. Afirmaţia pare izvorâtă, întrealtele, şi din exagerarea conţinută în teza luiSimion, referitoare la construcţia teoretică amodelului poetic”. Dar, să vedem cum seprezintă „inaderenţa” lui Ghe. Grigurcu La„tipul de poezie” al celor 11 elegii alese spreanaliză şi studiu de critic. Mai întâi criticuldepistează faptul că „fondul acestei cărţi” artrăda anumite „fulgerări intermitente delirism autentic”. La fel ca și Alex Ştefănescu,Ghe. Grigurcu demarează analiza elegiilorpornind de la o premisă eronată: „Deoarece„elegiile” sunt foarte aproximativ structura-te, strecurându-și una alteia corespondenţe-

62

Vasile Bardan

le relativei lor substanţe, vom exemplifica înordinea întâmplătoare, dar nu mai puţinreală a fisurilor”. În ce ar consta aceste pre-supuse fisuri?!. „în tutela unui ton oracu-lar”, e acuzată. „megalomania poetului, lip-sită de mântuirea viziunii”, mântuire încare Grigurcu vede nişte „plăgi închipuite,care se întind de la o stea la alta”. Criticuldepistează în elegii „o inaptitudine a per-cepţiei sensibile, o lipsă a echilibrului mate-rial necesar imaginii”, acestea fiind infestatede „o faună de hibrizi metaforici”. Criticulvede în celebrele versuri „se arată fulgerătoro lume // mai repede chiar decât timpul lite-rei A”, „o morişcă pe care poetul o propunedrept pasăre”, la fel cum văzuseră unii tot omorişcă în sculptura „Pasăre în spaţiu” a luiBrâncuşi. Criticul ridiculizează într-un modinfantil acea inimă cosmică din versurile„inimă mai mare decât trupul // sărind dintoate părţile deodată // şi prăbuşindu-se dintoate părţile-napoi”, socotind-o prea „pro-digioasă şi ţopăitoare”. Apoi, Ghe.Grigurcu, ţopăind printre elegii, ca şi cumar juca şotronul, se loveşte la un momentdat de un poem care-i „apare obez printr-oaglomerare de elemente nesemnificative,incapabile de a se înfiora, poemul crescânddintr-un punct de plecare arbitrar”. E deînţeles perplexitatea sa când îi apare în faţăacest poem „obez” precum Everestul,văzându-l „scăpat din chingile logicii, pei-sajul se desfăşoară rece – monstruos”.Datorită acestui poem „rece – monstruos”ca şi granitul, Grigurcu spune aceste cuvin-te incredibile despre Nichita Stănescu.„Autorul nu posedă îndestulător simţul lite-rar al cuvântului, care presupune prioritate,economie expresivă, finisare”, fără a fi înstare să vadă că toate acestea există dinabundenţă în cele 11 elegii, el văzând înacestea doar nişte „jocuri de caleidoscopverbal”, descoperind că „incontinenţa ver-bală e numai suprafaţa enormă a viciilormai adânci, de construcţie”. Aşa se prezintăaglomeraţia critică a lui GheorgheGrigurcu, etalată cu impetuozitate şiaplomb, peste ani tot el lăudându-se mân-dru nevoie-mare, că Nichita Stănescu, înpreajma căruia se află la un moment dat, nua reacţionat, neadresându-i nici un reproş,referitor la glorioasa lui faptă literarăsăvârșită în 1972. Consider că dedicaţia din

fruntea primei elegii „închinată lui Dedal,întemeietorul vestitului neam de artişti, aldedalizilor”, poate fi luată ca un avertis-ment sau ca un îndemn, valabil pentru ori-cine se încumetă să se aventureze în acestlabirint al creaţiei artistului, originea gre-cească a cuvântului având sensul de „a con-strui meşteşugit”. Dedal fiind arhitect şisculptor mitic grec, autor al celebrului labi-rint din Creta. Iată de ce elegiile stănesciene,prin arhitectura construcţiei întregului edi-ficiu liric, cit şi prin amplasamentul fiecăreipărţi componente., într-un anumit momental configurării acestui întreg, ne obligă, maiexact, ne determină şi ne provoacă la o lec-tură plurală, în care e necesar să ţinem contde toate aceste aspecte, de aceste „noduri şisemne” ale lor, asemănătoare unor jaloane,sau indicatoare de pe potecile montane,semne amplasate de poet nu întâmplătordin loc în loc, pe parcursul acestui traseulabirintic, pentru a reuşi să-l străbatem însiguranţă până la capăt. Altfel, ca pe oricetraseu labirintic montan, o deplasare laîntâmplare, poate conduce în felurite prăpă-stii interpretative, aşa cum i s-a întîmplat luiGhe. Grigurcu. Lectura haotică a elegiilor,având ca bază de pornire lectura şi analizalor separată, la nimereală, fără a vedea legă-tura fiecăruia cu întregul ansamblu ideatic,se soldează cu ceea ce am putut vedea cutoţii aici, cu un eşec lamentabil. Li s-a maiîntâmplat şi altora, căzuţi în aceeaşi capcanămetodologică a interpretării, mai exact alecturii lor. Aceeaşi manieră de lecturăinadecvată a celor 11 elegii, o întâlnim şi îndeja celebra Istorie critică a lui NicolaeManolescu, unde, acestea sunt expediatesuperficial, fiind tratate canonic şi laconic,făcându-se asocieri forţate cu „oul dogma-tic” al lui Ion Barbu şi cu poezia greoaie şideseori stufoasă a lui Arghezi. Dar despreaceste paralele critice, ca şi despre alte miro-bolante şi halucinante chei de lectură a ele-giilor, vom mai avea ocazia şi plăcerea sădialogăm şi să ne mai documentăm. În defi-nitiv, rostul criticii este să menţină treaz,adică viu spiritul literaturii, nu să-l com-promită, aruncându-l în derizoriu şi tratân-du-l într-o manieră batjocoritoare.

Mai 201863


64

1882Spiritul obosit și blazat al lui Eminescu,

învrăjbit de un sânge veninos și ținut pe loc de ovârtoșie trupească înnăscută, mai luptă câtăvavreme împotriva destinelor, apoi răul se dez -lănțui și coardele maestrului plesniră. (G.Călinescu)

Este anul în care poetul nu publică niciopoezie. În schimb, articolele scrise deEminescu în Timpul sunt tot mai vehementela adresa situaţiei politice, vizând mai alesguvernarea liberalilor. Reorganizarea redac-ţiei, prin care fruntaşii conservatori sperausă atenueze din critica intransigentă aredactorului, nu are efectul scontat, Emi -nescu păstrându-şi în articole incisivitatea.

Ianuarie 1 Este data când apare în„Convorbiri literare” studiul lui Maiorescuintitulat Literatura română și străinătatea, încare, continuând oarecum tradiția pașop -tistă, criticul spune că Ceea ce a trebuit să

placă străinilor (având în vedere și traducerilerecente) în poeziile lui Alecsandri, Bolintineanu,Eminescu și Șerbănescu și nuvelele lui Slavici,Negruzzi și Gane este, pe lângă măsura lor este-tică, originalitatea lor națională.

Ianuarie 3 Este data când Eminescu îiscrie Veronicăi, întrebând-o când vine laBucurești, rugând-o să-i scrie cât maicurând. Atunci vom vorbi de ceea ce-mi scrii –adică de rămânerea ta aici. Am și făcut unelepuneri la cale, dar în orice caz voiam să te con-sult, când vei fi aici și voi să văz de ți-o plăcea.Ca pe 11 ianuarie să-i scrie din nou, spu-nându-i: Totdeauna preocupat de lucrările ce mise impun, arareori aflu un moment neturburat,în care să mă pot cufunda cu totul în voluptateasufletească de a-mi închipui că stai față-n față cumine și că nu scriu, ci vorbesc cu tine. Într-uncuvânt e luat cu mofturile politice, care-irăpesc nu numai timpul, ci și gândirea.

Ianuarie 12 Apar tipărite Novele din poporde Ioan Slavici.

Valentin COȘEREANUCronologie Eminescu

Viața, opera, contextul sociocultural raportate la manuscrise și amintirile

contemporanilor (VI)

Așa cum reiese din subtitlul Cronologiei, aceasta se referă la viața, opera și contextul sociocul-tural în care a trăit poetul Mihai Eminescu, ilustrat cu citate din manuscrise și din amintirilecontemporanilor.Cuvinte-cheie: viața, opera, amintiri.

As it appears from the subtitle, the present work refers to the life, the work and the social and cul-tural context in which the poet Mihai Eminescu lived, illustrated with manuscript quotes andmemories of contemporaries.Keywords: life, work, memories.

Abstract

Valentin COȘEREANU, Muzeul Memorial Eminescu – Ipoteşti, e-mail: [email protected]

Eminescu

Ianuarie 24 Se înființează societateaCarpații, în care se înscrie și poetul.

Februarie Reapropiere între poet şiVeronica Micle, care îl vizitează laBucureşti. În scrisorile sale către Veronica,Eminescu îşi mărturiseşte intenţia de a-şitipări poeziile într-un volum, sub titlulLumină de lună. Proiect nerealizat (ca şi cel alcăsătoriei dintre cei doi) din pricina lipsuri-lor materiale şi a bolii poetului. În orice caz,Veronica îi scrie plină de dragoste: Lasă-mi-te acolo unde iubirea mea te-a așezat – pe punc-tul cel mai înalt în lume și în sufletul meu.Apoi: Pentru ce ai avut tăria de a mă lăsa să-țiplâng doi ani urmele tale ?

În 10 februarie Veronica îi scrie: Suntfoarte mulțumită că vrei să-ți editezi frumoaseletale versuri, eu, de asemenea, am de gând să leeditez pe ale mele.

Pe 13 februarie Veronica Micle vine laBucurești și trăiesc împreună clipe de ferici-re. În str. Buzești, nr. 5. Apoi, în 24 februarieîi scrie: Întreabă-mă dacă sunt în lună sau pepământ, dacă sunt teafără sau nebună, dacă te-am urât sau te iubesc mai mult ca oricând.//Desigur că amorul face toate acestea.

Pe 26 februarie Maiorescu notează în jur-nal, ca și cum din când în când are oareceîngrijorări în privința sănătății poetului:Spiritual și bine Eminescu.

Februarie 27 Premiera la Braşov a opere-tei Crai Nou de Ciprian Porumbescu, iar adoua zi, pe 28 februarie Eminescu îi scrieîndurerat Veronicăi: Bolnav, neavând nici opoziție socială sigură, prin care să-ți pot pregătiun trai modest și poate fericit alături de mine;sărac precum bine știi că sunt și având purureagrija zilei de mâni, tu crezi că eu aș putea fi atâtde nelegiuit să pot veni lângă tine și nu vreau săvin? În martie poetul face alte planuri cusoția lui Slavici de a o aduce pe Veronica laBucurești, lucru de care o și informează într-o scrisoare: Am vorbit azi cu MadameSlavici cum să te aducem la București, și iatăanume de ce am vorbit: Dumni-sa găsește casaasta în care șed că e și umedă și nepotrivită și numă sfătuiește s-o iau până la Sf. Dumitru.Dumni-sa mai ia o casă pe Podul Mogoșoaii,deci în centrul orașului, unde are șapte odăi înșir pe o galerie cu geamlâc din care poate închiriaoricâte. Aici ți-oi putea aranja pentru tine unsalonaș și o cameră de culcare și pentru mineasemenea s-ar găsi o odăiță... lângă bucătăriesau în pod în care să-mi țin cărțile. Așadar, ca

65

Cronologie Eminescu (VI)

de obicei: pentru el nimic, pentru alții,totul...

Încep să apară tipărite Nopțile luiMacedonski, iar poetul devine din ce în cemai înfumurat și mai arogant.

Martie 10 Hasdeu este ales decan alFacultății de Litere.

Pe 15 martie Adelina Patti este într-unconcert la Boston, dar trage o spaimă groza-vă: un incendiu se declanșează chiar pescena în care cântă, dar scapă nevătămată.

Martie 18 Moare baronul bucovineanGheorghe Hurmuzachi.

Martie 22 Slavici este ales membru cores-pondent al Academiei Române, iar a douazi este ales și Nicolae Gane.

În „Convorbiri literare” este publicatăpartea a treia din Amintiri din copilărie deIon Creangă.

Aprilie 17 În şedinţa Junimii, Eminescuciteşte o primă variantă a poemului Lucea -fărul. Toate variantele succesive vor fi atentdiscutate de poet şi Titu Maiorescu și se vortot citi în cenaclul Junimii bucureștene.

Mai Turgheniev se află la Paris, grav bol-nav.

Începu în curând căldurile verii, când lumea,în frunte cu patronii conservatori, fugea dinBucurești, iar poetul rămânea singur asupramormanelor de corecturi și să-și alcătuiascăinformațiile pentru gazetă până noaptea târziu.(G. Călinescu). În luna aceasta, probabil șide dorul Veronicăi, dar și de cel al unui traimai puțin stresant și aglomerat decât cel alBu cureștilor, Eminescu se gândește să seîntoarcă la Iași, profesor de limba germană.

Iunie 1 Este ședința festivă a „RomânieiJune”, elogiind pe scriitorii junimiști. Încadrul acesta este recitată Scrisoarea III a luiEminescu. Ședința aceasta, spune PetruVintilă, e prima manifestare de anvergură și de

ecouri largi în care Eminescu este privit ca unpoet de-o însemnătate remarcabilă.

Iunie 2 Moare Giuseppe Garibaldi,marele unificator al Italiei și prieten alromânilor.

Iunie 25 Are loc premiera farsei luiCaragiale, Conu Leonida față cu reacțiunea, înregia lui Constantin Nottara.

Sfârșit de iulie: la București sunt înregis-trate temperaturi de 42 de grade. Călduriinfernale.

Septembrie 30 Moare actorul MihailPascali.

Octombrie 28 Şedinţa Junimii în careEminescu citeşte Luceafărul în forma sa defi-nitivă; poemul, împreună cu alte creaţii lite-rare ale junimiştilor, va fi trimis la Vienaspre publicare în Almanahul României June.

Lui Petre Ispirescu îi apar tipărite laBucurești Legendele şi basmele românilor, cu oprefaţă de Vasile Alecsandri.

Se naşte scriitorul Ion Agârbiceanu (m.1963).

Apare tipătit volumul de Poezii al luiAlexandru Macedonski.

Decembrie Eminescu o duce rău de tot,iar Vlahuță descrie un episod în care poetulmoare de frig; fără lemne de foc, îmbrăcatponosit, cu haine tocite, mergea la cafeneasă se încălzească: Într-o dimineață, era prinsărbătorile Crăciunului, mă duceam laEminescu. El sta în Știrbei Vodă într-o căsuțăveche. Cum scoboram dinspre Episcopiei, pelângă otel Manu, îl văd înaintea mea viind zgri-bulit, cu gulerul ridicat, cu pălăria pleoștitătrasă pe ochi, cu mâinile la piept, vârâte înmânecile unui paltonaș subțirel. [...] Îmi întinsemână să văd cât e de rece, − îmi spuse că de douăzile nu s-a mai făcut foc la el, că toată noaptea atremurat, că e și cam umedă odaia lui, și cămulte sărbători triste a avut el de când faceumbră pământului, dar prin așa urâtă sărăcie și

66

Valentin Coșereanu

gânduri urâte, ca de data asta, nu-și aduceaminte să mai fi trecut.

1883Ianuarie 1 În Timpul, Eminescu scrie un

articol de întâmpinare a noului an, în cuvin-te adânci și dureroase, pe care, din păcate,puțini dintre cititori le găseau cu luare-aminte: Dacă privim regularitatea fenomenelorlumii siderale și o comparăm cu nestatorniciasorții omenești, am putea crede că altceva sepetrece în ceruri, altceva pe pământ. Cu toateacestea, precum o lege eternă mișcă universuldeasupra capetelor noastre, precum putereagravitațiunii le face pe toate să plutească curepejune în jos, tot astfel alte legi, mai greu decunoscut, dar supuse aceleiași necesități, de lacare nu este nici o abatere, nici excepție, guver-nează oamenii și societățile.// Oricât de mici amfi pe acest glob atât de neînsemnat în univers, acărui an întreg de câteva sute de zile nu e măcarun ceas pentru anul lui Neptun de șasezeci demii de zile, totuși ce multe și mari mizerii sepetrec în atât de scurt timp, cât de multe mijloa-ce nu inventează oamenii spre a-și face viațagrea și dureroasă!

Ianuarie-februarie Poetul se află internatla Spitalul Brâncovenesc. Pe un manuscrisîși face un calcul, ajungând la concluzia căva trăi 78 de ani, scăzând din 1883 – 1849,poetul având atunci 33 de ani. Apoi conti-nuă, spunând: 78 de ani viața mea întreagăatâta am să trăiesc.// Bătrânul meu tot astfel.Asta este mărimea constantă de timp a viețiiunui individ din rasa noastră.// Vor fi urcări șiscăderi pe această scară, va fi o// oscilație născu-tă din coadaptarea cu împrejurările,//dar în sineacea constantă rămâne constantă. Câtă iro-nie a sorții, căci tocmai coadaptarea cu îm -pre jurările i-a scurtat atât de mult și de regre-tabil viața... (Manuscrisul 2255, f. 347r.).

În şedinţele Junimii, Mite Kremnitz citeş-te traducerea în germană a Luceafărului; tra-ducerea va apărea în acelaşi an în culegereaRumänische Dichtungen.

Ianuarie 20 Regina găsește «Luceafărul» oproastă imitație din Alecsandri, limba și versu-rile rele, scrie Livia Maiorescu, apoi aceastanotează în paranteză: creer regal.

Ianuarie 17 Maiorescu notează în cunos-cutul și voluminosul său jurnal: ...începutuldin nou al serilor literare. După ce-imenționează pe cei doisprezece prezenți,menționează: Ne-a citit Gaster și s-au citit deasemenea amintirile din războiul de la 1877 alelui Chibici. În definitiv, a fost destul de suporta-bil. Dar nici o însuflețire! Câtă deosebire întreatmosfera efervescentă, când lecturauEminescu, Creangă ori Slavici...

Ianuarie 24 Din Însemnări zilnice maio-resciene: Mite citește versiunea germană a«Luceafărului», astfel încât Eminescu este defapt, măcar simbolic, în continuare prezent.

Februarie 16 Moare la Veneția compozi-torul Richard Wagner la vârsta de 70 de ani.Eminescu cere demisia din postul de redac-tor al „Timpului”, iritat de calitatea noilorcolaboratori impuşi de conducerea partidu-lui conservator. Demisia nu-i va fi acceptatăpână la internarea sa din iunie.

Aglaia Drogli este lăudată în presa vre-mii pentru talentul ei actoricesc, dar și pen-tru concertele interpretate la pian: Cu multăgrație și chic jucară pân-acuma rolurile lor:doamnele Drogli, Caplonsca, Lamicovschi, M.Grigoroviță, Ștef. Popescu (Apud PetruVintilă).

În corespondenţa dintre poet şi fratelesău, Nicu, aflat la Ipoteşti, este menţionatăintenţia primului de a răscumpăra fostamoşie a familiei. Eminescu face eforturimari să găsească banii necesari pentruaceasta. Se pare că a reușit să strângă osumă frumușică, dar nu se știe ce s-a întâm-plat cu ea. Este dovada faptului că Emi nes -cu ținea la Ipotești, căci era singurul lucrucare-i aducea aminte de copilăria fericită șide ființa iubită, neprihănită și frumoasă,cum numai odată îi este dat omului să întâl-nească: Am primit epistola ta, ne bucurăm cutoții – tata, Harieta și eu – despre cele comuni-cate. Trimti-ne din banii împrumutați – cât veiputea. După Paști contează pe persoana mea șicaracterul meu – măcar că oamenii mă numeacu: «Nec cel prost». Tatii îi e mai bine; mai mult

67


smintit la minte, după tipicul său. De la Mathen-am știri, nici cunosc adresa sa.

Vlahuță dă o informație oarecum hazliedespre un Eminescu al perioadei acesteia, învederea planurilor poetului de a se construiun palat pentru artiști. Ca întotdeauna el segândea la alții, la breaslă, la comunitate,numai la el nu: Nu știu cum potrivise el lucru-rile din condei, că după ce se acopereau toatecheltuielile prevăzute și neprevăzute, mai avea ș-un escedent de vro cincsprezece mii de lei pean. Și era o bucurie pe noi... Seara, însă, la birt,a trebuit să ne facem bine socotelile, pentru cătoată averea noastră efectivă se încheia în trei lei,și vroiam s-avem și de-aici, mai ales de-aici unescedent... pentru țigări.

Martie 30 La una dintre şedinţele Junimiibucureştene participă şi Iosif Vulcan, edito-rul revistei „Familia” din Oradea; Eminescuîi încredinţează şapte poezii (S-a dus amorul,Când amintirile..., Adio, Ce e amorul, Pe lângăplopii fără soţ, Şi dacă..., Din noaptea...) spre afi publicate în revista orădeană, în care poe-tul debutase în 1866.

Aprilie În Almanahul Societăţii academicesocial-literare «România Jună», apărut laViena, este publicat poemul Luceafărul; învarianta Almanahului, poemul eminescianconţine 98 de strofe.

Mai Apar în „Familia” poeziile, S-a dusamorul şi Când amintirea. Într-o scrisoareadresată lui Iosif Vulcan, poetul îi mulţu-meşte acestuia pentru onorariul trimis, măr-turisindu-i că este prima dată când i s-a plă-tit colaborarea la o revistă literară: Mult sti-mate d-le și amice !// Mulțumesc pentru onora-riul trimis – cel întâi pentru lucrări literare pecare l-am primit vreodată-n viață. În Româniadomnește demagogia și în politică și în literatu-ră; precum omul onest rămâne aci necunoscut înviața publică, astfel talentul adevărat e înecat deburuiana rea a mediocrităților, a acelei școalecare crede a putea înlocui talentul prin imper -tinență și prin admirație reciprocă.// Iartă-mi,stimate amice, acest ton polemic, dar te asigur căa fost pentru mine o rară mângâiere de-a măvedea remunerat dintr-un colț atât de depărtat

al românimii, din Oradea Mare, − când în țaramea proprie nu voi ajunge nicicând să însemnezceva, escepție făcând de cercul restrâns al câtor-va amici. Și-apoi să nu fiu pesimist?

Gh. Eminovici îl înştiinţează pe poet deagravarea bolii lui Nicu şi îi cere să-i cautefratelui bolnav un loc într-un azil. Eminescuera el însuşi istovit prematur de propriileprobleme de sănătate, de permanentastrâmtoare materială şi de munca epuizantăla „Timpul”, astfel că veştile sosite de laIpoteşti nu puteau decât să-i accentuezedezechilibrul nervos. Poate să găsesc bani larudele lui pentru Ipotești, să-i pun să-și facătovarăși la arendă pe Cristache, noteazăEminescu într-un manuscris.

Iunie 6 Moare la Viena compozitorulCiprian Porumbescu, apărătorul căruia esteEminescu, la momentul întemnițării acestu-ia. Este vorba de momentul Arboaroasa, pecare gazetarul nu-l lasă uitat în publicisticasa.

Iunie Poetul vine la Iaşi pentru a partici-pa la dezvelirea statuii lui Ştefan cel Mare.Junimea ieşeană organizează o şedinţă ad-hoc, în care poetul citeşte Doina, primităentuziast, cu îmbrățișări și urale, cum nu seobișnuia la cenaclul ieșean: În contra obiceiu-lui Junimii, căreia nu-i plăcea să-și manifesteentuziasmul pentru întâia oară de 20 de ani decând exista societatea, un tunet de aplauzeizbucni la sfârșitul cetirii și mai mulți dintrenumeroșii membri prezenți îmbrățișară pe poet(Iacob Negruzzi).

Iunie 10-28 Starea sănătăţii poetului seînrăutăţeşte vizibil; în urma unei crize vio-lente, este internat în sanatoriul Caritatea aldoctorului Al. Şuţu. Maiorescu notează în11 iunie în jurnal: Eminescu, început dealienație mentală, după părerea mea.

Iunie 17 Apare tipărită în „Familia” poe-zia De-acuma...

Iunie 21 Se naște, la Praga, scriitorulFranz Kafka, prozatorul literaturii absurdu-lui.

68

Valentin Coșereanu

Greu moment de cumpănă pentruEminescu și asta cu atât mai mult cu câtpoetul își dă seama ce se petrece cu el, căcile spune prietenilor: Eu mă apropii cu pașirepezi spre nebunie, să aveți grijă de mine.

Iunie 28 A venit apoi la mine Caragiali, lamasă; a izbucnit în lacrămi când a auzit ce e cuEminescu, notează Maiorescu în jurnalul său.

Iulie 1 Apare în „Convorbiri literare”poezia Doina, ce va fi reprodusă în perioadaiulie-august în mai multe publicaţii ale vre-mii.

La 17 iunie în revista „Familia” aparetipărită Adio, una dintre poeziile oferite deEminescu lui Iosif Vulcan. Redacţiile ziare-lor bucureştene îşi exprimă regretul pentruîmbolnăvirea colegului lor de breaslă.

Iulie 24 Constantin Simțion îi scrie luiMaiorescu alarmat, necăjit și îngrijorat: asea-ră l-am văzut și după afirmările doctorului șidupă toate câte am putut observa noi, boalaînaintează agravându-se. Se află – aproape neîn-trerupt – foarte agitat. Pronunță puține idei șifoarte multe vorbe, care nu aparțin nici unei

limbi și pe care le forțează a se rima în penta șiîn hexametru. Din mai mulți câți l-am văzut, penici unul nu pare a ne fi cunoscut. Ne-au succesînsă, prin mângâieri a-l liniști puțin și întrebân-du-l dacă e supărat pe amicii săi ne-au răspunscă: «nu». Arătându-i că se va însănătoși ne-auzis c-un accent de durere: «Vedeți, nu mai știunici o limbă», și de-aici înainte au început iarășiîn pentametru privindu-ne cu asprime și nesufe-rind a-l privi mult în ochi.

Iulie 29 Apare în „Familia” poezia Ce eamorul ?

August 1 Revista „Convorbiri literare”reproduce poemul Luceafărul, varianta de 98de strofe apărută în Almanahul «RomânieiJune».

August 7 În semn de protest la epigramalui Macedonski împotriva lui Eminescu,societatea «Literatorul» se destramă rapid, iarpachetele cu revista «Literatorul» sunt trimiseîndărăt nedesfăcute, de către chioșcari, librari șiabonați (Petru Vintilă). Nefericita epigramăsună așa:

Un X pretins poet, − de-acumS-a dus pe cel mai jalnic drum...

69


L-aș plânge dacă-n balamucDestinul său n-ar fi mai bunCăci până ieri a fost năucȘi nu e azi decât nebun!

August Bătrânul Eminovici, însoţit deMatei, soseşte la Bucureşti pentru a se inte-resa de boala poetului; neputându-şi asumatratarea fiului bolnav, Eminovici lasă înseama lui Maiorescu îngrijirea acestuia.

August 26 Macedonski încearcă să sedisculpe, dar recidivează cu o altă epigramăîmpotriva lui Grigore Ventura sau Vlahuță,așa încât nu este credibilă scuza că epigra-ma nu fusese dedicată lui Eminescu și nustă în picioare nici explicația tardivă că el nuștia că se tipărise deja în „Literatorul”.Rămâne întrebarea: de ce o mai dăduse latipar?

Septembrie Maiorescu solicită junimişti-lor contribuţii pentru strângerea sumeinecesare internării poetului într-o casă desănătate la Viena.

Septembrie 2 O minunată scrisoare decompasiune și sinceră îndurerare trimiteEmilia Humpel fratelui ei, Titu Maiorescu:Îmbolnăvirea lui Eminescu a fost și rămâne pen-tru mine ceva adânc tulburător. Atunci (îniunie) am scris de îndată Clarei – tu erai dejaplecat −, exprimându-mi părerea de rău că artrebui imediat internat într-unul din spitalelecele mai bune din străinătate. M-am oferit să tri-mit imediat 200 de franci, iar dacă ar fi nevoie șimai mult. Pot să-mi exprim acum aceeași păre-re? Poate să fie el găzduit oricât de bine la Sutzo,pentru sănătatea lui nu însemnează nimic.Clara mi-a scris deseori despre el, despre unulsau altul dintre noile fenomene și despre faptulcă este pierdut. Dar ce știm noi, ce știu de fapttoți medicii bucureșteni la un loc despre asta?Omul merită totuși ca să nu rămână neîncercatdin ceea ce l-ar putea salva.

Septembrie 28 Mulți ieșeni se întrec săadune fonduri și să trimită întru ajutorarealui Eminescu, dovada omeniei lor și a ajuto-rului necondiționat pe care-l dau. Missir îiscria lui Maiorescu: Cu poșta de eri v-am tri-mis 350 de fr. pentru Eminescu. Din această

70

Valentin Coșereanu

sumă sunt contribuțiile lunei septemvrie numai200 fr., iar restul se compune din 100 fr. dăruițide d-na Humpel pentru cheltuielile anticipate dela unii d-ni pentru lunele viitoare. Eu vă trimittot ce încasez pentru ca să se acopere mai curândsuma necesară pentru primele cheltuieli, așaîncât toate teoriile absurde propagate astăziaproape deșănțat de către unii, alții, în legă-tură cu un complot (eventual masonic!)împotriva lui Eminescu și condus (dirijatdiabolic) de Maiorescu, nu sunt decât sim-ple aflări în treabă. E moda zilei.

Septembrie-noiembrie Apar în „Familia”poemele: Pe lângă plopii fără soţ..., Şi dacă...

Octombrie 14 V. Alecsandri citeşteFântâna Blanduziei în conferinţa de laAteneul Român, conferinţă organizată înscopul strângerii de fonduri pentru ajutora-rea poetului Eminescu.

Octombrie 20 Însoţit de ChibiciRevneanu, Eminescu pleacă spre Viena,unde va fi internat la institutul doctoruluiLeidesdorf din Döbling (lângă Viena).

Decembrie 16 Revista „Familia” și-a ținutcititorii la curent în legătură cu boala poetu-lui, o altă dovadă de apreciere a lui Vulcanasupra unei mari personalități, cum era ceaa lui Eminescu, dând dovadă de promptitu-dine a știrii: Poetul Eminescu, care se află îninstitutul dr-lui Lindenheim de lângă Viena,precum aflăm cu durere, a suferit zilele trecuteun atac de apoplexie, care n-a lăsat din fericirenici o urmă, dar este un semn reu pentru sănă-tatea nenorocitului poet (Apud Petru Vintilă).

Decembrie 22 Data apariţiei, la EdituraSocec, a volumului Poesii de Mihai Emi nes -cu, ediţie îngrijită şi prefaţată de Titu Ma -iorescu. Între cele 64 de poezii sunt incluseşi 26 de inedite. Din cele 11 ediţii ale volu-mului, mai apar două în timpul vieţii poetu-lui (în 1885 şi 1888), iar restul după moarteaacestuia (ediţiile 1889, 1890, 1892, 1895,1901, 1903, 1909, 1913). Spre deosebire devarianta poemului din Almanahul «RomânieiJune», Luceafărul apare în ediţia Maiorescuîntr-o variantă redusă − 94 de strofe.

1884Odată cu începutul anului acesta,

România trece și ea la sistemul metric demăsurare.

Ianuarie 1 Maiorescu îl vizitează pe Emi -nescu la sanatoriul de la Döbling. Îi aratămândru de ce-a înfăptuit, întinzându-i pemasă volumul de Poesii. Se spune că poetull-a dat la o parte ca și cum nu l-ar fi văzut.Ori nu-l interesa. Probabil voia să-l facă elsingur, așa cum plănuise. A făcut gestul fărănici un comentariu, dându-i să înțeleagă cri-ticului că numai el știa să-și organizeze învolum poeziile. De altfel, câteva zile maitârziu Eminescu îi scria lui Chibici căMaiorescu trecuse pe la el, dar a stat maipuțin de un minut. Maiorescu fusese în per-manenţă ţinut la curent cu evoluţia bolii luiEminescu.

În revista junimiștilor apar tipărite poe-ziile S-a stins viața falnicei Veneții (sonet) șicelebra Glossă.

Ianuarie 8 La Ipotești, pe neașteptate,moare Gheorghe Eminovici tatăl. Harieta îiscrie lui Maiorescu, relatându-i ce s-aîntâmplat: ...au fost de față și fratele meu, loco-tenentul Matei din Rm.-Sărat; după înmormân-tare, în loc să facă fratele Matei o catagrafie, el aînceput a vinde în dreapta și-n stânga toateobiectele mobile și imobile, sub cuvânt că el valua pe fratele Neculai la sine la 15 marti [...]luând cu sine bani și toate hârtiile de valoare,mai ales o obligație de 6.000 de fr. şi bibliotecaNicului de mare valoare... Este înmormântatalături de Raluca Eminovici, lângă bisericu-ţa familiei Eminovici din Ipoteşti. Câtprivește biblioteca Nicului, cine să fi cumpă-rat cărți la Ipotești, într-un cătun de o sutăde familii?

Ianuarie 17 Apare Almanahul literar șiilustrat pe anul 1887

Ianuarie 24 Eminescu îi scrie lui Chibicică nu mai știe ce i s-a întâmplat: Nu suntdeloc în stare să-mi dau seama de boala cumplităprin care am trecut, nici de modul în care amfost internat aici în ospiciul de alienați. Știu

71


numai atât că boala intelectuală mi-a trecut, deșifizic stau îndestul de prost. Sunt slab, rău hrănitși plin de asupra unui viitor care de-acum înain-te e fără îndoială și mai nesigur pentru minedecât oricând.

Februarie 1 Apare tipărită poezia Dianaîn revista „Convorbiri literare”.

Ianuarie 7 Ioan Drogli conferențiazăDespre faptele lui Mihai Viteazul și moartea lui,dând dovadă de acribie științifică.Conferința are ecou în presa vremii, așacum ecou au avut și concertele de piansusținute de Aglaia, soția acestuia, dar și detalentul actoricesc al acesteia.

Februarie 10 Revista „Familia” publică orecenzie a volumului de Poesii, edițiaMaiorescu: Cred de prisos să spun că asemenibucăți de o frumusețe neîndoioasă umplu cuîmbelșugare volumul iubitului poet Eminescu,despre care pot să vă împărtășesc fericita știre căe aproape pe deplin mântuit de cruda nenorocirecare-l lovise. O lungă scrisoare a sa – pe patrufețe – adresată unui prieten care, spre bucuriatuturor, ne-a făcut bucuria d-a ni-o citi sâmbătă,la dl. Maiorescu, e cea mai frumoasă dovadă căîn curând vom avea fericirea să revedem în mij-locul nostru pe măestrul scriiturii atâtor «sim -țiri adânci și înalte gânduri», admirabile crea -țiuni pe cari de m-aș încumeta să le citez, aș facedintr-o scurtă cronică o lungă tablă de materii.Dar renunț la aceasta recomandându-vă înîntreg volumul care și ca conținut și ca esecu -țiune face onoare literaturii noastre și se impunetuturor celor ce știu înțelege frumosul (ApudPetru Vintilă).

Februarie 16 Poetul îi scrie lui Maiorescuvrând să fie totul interpretat în mod normal,fără suspiciuni din partea adresantului:Sunt mai bine de trei săptămâni de când au înce-tat toate simptomele boalei de care am suferit,încât, dacă ar fi stat în putința mea, aș fi părăsitinstitutul, fie pentru a schimba mediul în caremă aflu, fie pentru a mă întoarce în țară. La rân-dul său, Maiorescu îi răspunde, crezând că-l măgulește, spunându-i că Poeziile dumi-tale sunt astăzi cetite de toate cucoanele, de laPalat până la mahala la Tirchilești, și la întoar-

cerea în țară te vei trezi cel mai popular scriitoral României. Deşi nu se restabileşte complet,starea sănătăţii poetului cunoaşte o sensibi-lă îmbunătăţire. În scrisorile trimise în ţarăprietenilor, Eminescu cere în repetate rân-duri să se reîntoarcă acasă; chiar și așa, eleste îngrijorat de cheltuielile făcute din pri-cina bolii.

Februarie 24 Apare tipărită în „Familia”poezia Din noaptea, iar în 26 a aceleiași luni,îi apare în „Convorbiri literare” poezia Teduci și ani de suferință.

Februarie 26 În sfârșit momentul multașteptat de Eminescu, deși nesigur pe el:pleacă spre Italia, după o lungă discuțieavută cu prietenul său, Chibici-Revneanu.Popazu, nepotul lui Maiorescu, îl informea-ză pe critic în legătură cu aceasta: ...a avut omică greutate [Chibici n.n.] până l-a pututîndupleca pentru călătoria prin Italia. [...] Seopunea pentru că se temea că în Italia va fi iarășiinternat în vreun institut sau va fi lăsat să sepiardă acolo pe undeva. În fine s-a deprins cuideea de a face călătoria și astfel miercuri a ple-cat. Sper ca impresiile ce le va primi vor contri-bui mult la îmbunătățirea stării lui.

Februarie 1 „Convorbiri literare” publicăun amplu grupaj de poezii eminescieneapărute ca inedite în volumul de Poesii:Lasă-ţi lumea ta uitată, Somnoroase păsărele, Şidacă ramuri bat în geam, Din valurile vremii,Când amintirile, S-a dus amorul, Pe lângă plopiifără soţ, Adio, De-oi adormi, Te duci, Se batemiezul nopţii, Peste vârfuri, De-or trece ani, Cumâne zilele-ţi adaogi, Ce e amorul, Criticilormei, La mijloc de codru des, Ce te legeni, codruleşi Diana.

Martie 7 Necazurile se adună ca lacomandă în jurul poetului: moare NeculaiEminovici, fratele care îl inițiase în filosofiaindică, în vremea copilăriei ipoteștene.Pentru că moare prin împușcare de sine însuși,cum scrie în actul de deces, mărturisind căs-a săturat de viață și că vrea să atingă sta-diul liniștii eterne, este înmormântat depărinți forțând mâna preotului, alături deIorgu, celălalt frate care și-a luat viața.

72

Valentin Coșereanu

În martie Eminescu pleacă însoțit deChibici spre țară. La Florența se rătăceșteumblând după o englezoaică blondă.

Pe 17 martie pleacă amândoi spre țarăprin Viena studenției sale.

Martie 27 Data revenirii în ţară a poetu-lui. După o scurtă şedere la Bucureşti,Eminescu se îndreaptă spre Iaşi, însoţit totde Chibici-Revneanu. Prin grija lui Maio -rescu, poetului i se trimit periodic banii pro-veniţi din contribuţiile junimiştilor şi dinvânzarea volumului de Poesii. M-am maiîntâlnit cu Eminescu după însănătoșirea sa dinîntâia boală, când tocmai se întorsese din Italia.[...] Eminescu era foarte în vervă foarte vesel șicomunicativ. El mi-a recitat bucăți întregi dinVirgiliu, așa că am rămas cu toții uimiți cum denu i s-a alterat memoria în urma bolii (Aug. S.Sânceleanu).

Martie 29 Îi apare poezia Iar când voi fi...în revista „Familia”, poezie reprodusă dupăediția Maiorescu, din decembrie 1883.

Aprilie 6 Maiorescu trimite o telegramăEmiliei Humpel cu următorul conținut:Eminescu, restabilit, sosește la Iași mâine, sâm-bătă, la amiazi, cu trenul din București.Înștiințează amicii. Îngrijiți odaia. Chibici aducescrisoare cu amănunte. În scrisoarea desprecare vorbește în telegramă, Maiorescu infor-mează amănunțit cum e starea luiEminescu, dându-i până și îndrumări ce arevoie și ce nu să consume și să facă: În ceea ceprivește gândirea logică, și-a revenit complet.Extraordinara lui memorie de totdeauna, aceeașidesăvârșită și evidentă. Mai observ însă oarecaritrăsături patologice:// 1) Lipsă de voință; nu facenimic neîndemnat, nechemat, neadus la masă, labărbierit etc.// Așadar de toate acestea trebuie săse îngrijească cineva zilnic sau aproape zilnic,dimineața i se va da regulat cafea cu lapte , apoii se va servi masa. Regim: vinul nu-i exclus, însăpuțin, cafeaua neagră și ceaiul oprite. Fumatulpermis. Plimbări [...] Nu-l interesează delocches tiunile spirituale, nici familiare ş.a.m.d. Etăcut și liniștit, nu vorbește neîntrebat, când îlîntrebi ceva, răspunde cu toată luciditatea. [...]Trebuie să adaug aci că chestiunea bănească n-

are, firește, nici o importanță. Hotărâți întâiacolo suma lunară pentru întreținerea lui,comunicați-mi cât puteți aduna în Iași și în totcazul rog să se rezerve partea mai mare pentruBucurești. Eu voi trimite regulat partea fixată devoi. Se întâmplă ceva neprevăzut și este nevoiede bani, telegrafiați-mi și imediat mă voi confor-ma. [...] Când l-oi ști pe Eminescu plecat, ajunscu bine și așezat în Iași, atunci abia îmi voi per-mite să mă gândesc la ale mele. Tare ar vrea el săaibă un pat călduț, într-o cameră a lui, seînțelege alături de cea a unui prieten, care să-iîngrijească zilnic cel puțin mâncare (ApudPetru Vintilă). Scrisoarea este dovada (dacămai era nevoie și de ea!) indubitabilă adiscreției, compasiunii și ajutorului curat decare a dat dovadă Maiorescu întotdeaunacând Eminescu a fost în suferință.

Aprilie 21 Hariclea Darclée susține unrecital la Iași acompaniată fiind de ZoeMiclescu.

Mai 18 Revista „Familia” reproduceLuceafărul după ediția Maiorescu. Tot acummoare Mihail Sturza, în vârstă de 90 de ani,fost domnitor al Moldovei în perioada 1834-1849, domnitorul de care este legată poves-tea întâlnirii cu tatăl poetului, căminarul,după care Eminescu a făcut mare haz, căcifusese rizibilă în comparație cu așteptărilecopilului Mihai.

Iunie Revista „Contemporanul” publicăpoeziile Împărat și proletar, Venere și Madonă,Scrisorile (toate, mai puțin a V-a), Ce te legeni,Revedere, Criticilor mei, dovada prețuirii poe-tului trecut prin marele necaz.

Iulie 10 Moare la Berlin unul dintre ceimai frecventați și mai apropiați profesori alpoetului, Richard Karl Lepsius, mareleegiptolog.

Mite Kremnitz traduce în limba germanăcâteva poezii ale lui Eminescu: Melancolie,O, mamă..., O, rămâi..., Sonet, care vor apăreaîn Bukarester Salon la Viena.

August 26 Moare, la numai 56 de anigeneralul Carol Davilla, cel care a pus baze-le școlii de medicină la noi. La școala de fel-ceri militari, înființată de acesta, la


73

București, a murit și Ilie, fratele poetului,molipsindu-se de tifos de la niște soldați pecare-i îngrijea.

Septembrie 24 Poetul este numit sub-bibliotecar la Biblioteca Universităţii dinlaşi. Din luna octombrie, predă şi ore degeografie şi statistică la Şcoala Comercialădin Iaşi. De la îmbolnăvirea poetului, ladacu manuscrise şi biblioteca acestuia rămăse-seră la prietenii din Bucureşti; în iarna anu-lui 1884 vor fi strămutate, spre a fi păstrateîn siguranţă, în casa lui Titu Maiorescu.

Octombrie 14 Se publică în „Românialiberă” poezia lui Al. Vlahuță închinată luiEminescu.

Octombrie 18 Caragiale citește la„Junimea” în cenaclu Conu Leonida față cureacțiunea.

Noiembrie 13 Are loc la Teatrul Naţionaldin Bucureşti premiera piesei lui I. L.

Caragiale O scrisoare pierdută, devenită întimp capodopera dramaturgiei noastre.

Decembrie 6 Coborând din trăsură, laIași, Eminescu are o fractură la picior. Îiscrie prietenului său, Chibici: Sănătatea meascârțâie întruna ca o moară de mult stricată, bapoate ireparabilă. Săptămâna aceasta am avutfriguri și dureri de cap; cât despre picioare – elesunt într-o stare așa de plâns, precum erau înBucurești. O tristă soarte mă așteaptă și o tristăviață.

Decembrie 29 Gh. Dima compune șiapare tipărită compoziția sa corală pe ver-surile lui Eminescu, La mijloc de codru. Totacum poetul apare cu fragmente din poeziaEpigonii și proza Sărmanul Dionis în volumullui Ioan Lăzărescu Istoria literaturii române,în susul tinerimei studioase.

Din acest an, Slavici pleacă la Sibiu, undeva fi director şi editor al „Tribunei” − primulcotidian românesc din Ardeal.

Valentin Coșereanu

74

75

Voiam să-l felicit de aniversarea a 83 deani de viață și să-i doresc ceea ce-mi dorescmie însumi: un amurg liniștit și fărăsuferințe. N-a fost să fie. Vestea (ajunsă lamine cu mare întârziere) că unul dintre ceimai buni prieteni pe care i-am avut înîntreaga mea viață, Călin Căliman, ne-apărăsit pentru totdeauna, m-a copleșit.

Ne-am cunoscut acum mai bine de ojumătate de secol, în anul de dizgrație 1952.Eram amândoi studenți în primul an lafilologie, veniți din provincie, el de laBrașov, eu de la Arad, și asemănările devederi și de origine socială „nesănătoasă”au făcut ca între noi să se înfiripeze o priete-nie care a ținut, iată, până zilele trecute.

Dacă e adevărat că prietenul la nevoie secunoaște, atunci Călin mi-a dat de nenu -mărate ori dovada că-mi este un adevăratprieten. El a venit la miezul nopții, lasfârșitul zilei în care fusesem exclus dinUTM și mă așteptam să fiu arestat din clipăîn clipă pentru că-mi exprimasem admirația

față de răscoala anticomunistă din Ungariași părerea că românii ar fi trebuit să facă caungurii, să-mi spună că dracul nu e atât denegru cum pare și că lucrurile se vor rezolvaele cumva. Dracul era el negru, dar vorbelelui Călin erau ca un balsam pe o ranădeschisă.

Pe urmă, după terminarea facultății,viața ne-a despărțit. Pe mine m-a trimis par-tidul să fac apostolat pedagogic la o școalăelementară, undeva pe la marginea țării, elși-a luat o a doua diplomă, de specialist îndomeniile teatrului și cinematografiei. Maimult de o jumătate de secol a scris la„Contemporanul” și în alte publicații nenu -mărate recenzii și cronici teatrale și cine-matografice, devenind una dintre cele maiavizate și prestigioase autorități. Au urmatlucrări de specialitate și monografice, cul-minând cu Istoria filmului românesc, lucrarefundamentală, de care nu va putea faceabstracție pe viitor niciun cercetător saucritic de specialitate. S-a mai adăugat cari-

Unul dintre cei mai buni cunoscători ai cinematografului românesc, autor al unor lucrări funda-mentale în materie, Călin Căliman, s-a stins recent din viață. El a fost și un prieten apropiat alautorului acestui articol, care își exprimă în rândurile de mai jos marele regret de a-l fi pierdut.Cuvinte-cheie: a șaptea artă, cronică de film, cultură, generație, Călin Căliman.

One of the best connoisseurs of the Romanian cinema, author of some fundamental works in thefield, Călin Căliman, has recently died out. He was also a close friend of the author of this article,expressing in his turn the great regret of losing him.Keywords: __________________.

Abstract

Nicolae CORBEANU, publicist, Köln, e-mail: [email protected].

Nicolae CORBEANU

Un prieten a plecat

In memoriam

76

era didactică de profesor universitar, pecare a exercitat-o cu dăruire până la sfârșit,instruind multe generații de studenți.

Dar revenind la relațiile noastreprietenești, era să zic frățești, el a fost unuldintre puținii care nu și-au pierdut încre -derea în mine și m-a îndemnat, în momen-tul când plecasem steagul, să nu-mi pierdcurajul și să continui lupta cu nenumărateleadversități ale vieții, așa cum era ea atunci.Între altele, el mi-a mijlocit publicarea unorrecenzii, cronici, reportaje și alte texte în„Contemporanul” și în alte publicații la carecolabora el însuși, el mi-a găsit un editorpentru ultima mea carte într-un momentcând devenisem, cum s-a exprimat un critic,„o voce izolată”, nemaiavând practic nici olegătură cu lumea literelor românești. Ca să

nu mai vorbesc de faptul că am fost întot-deauna un oaspete binevenit, indiferentdacă era la București sau la Brașov. N-așzice că n-am avut uneori și mici dispute,cele mai multe din cauză că, fie că invita, fiecă era invitat la un local, insista să plăteascăel întotdeauna întreaga consumație. Și înultima convorbire telefonică pe care amavut-o mă invita cu insistență să vin laBucurești, să văd noua lor locuință, a lui și aDanei Duma, în care au loc și pentru mine.

N-a fost să fie. Acum, prietenul meu de oviață, Călin Căliman, a plecat pentrutotodeauna, lăsându-mi în suflet un gol pecare nu-l va mai umple nimeni, niciodată.

Köln, 18 mai 2018

Nicolae Corbeanu

77

Despre Domnul Căliman mi-e foarte greusă scriu la timpul trecut. Scrii despreoameni cu care nu mai ai nimic de împărțit,de comunicat la timpul trecut... pentru că,oarecum, tot ce a fost între voi, demult, s-aîncheiat și chiar dacă ei mai trec la unmoment dat pe lângă tine, aparent vii,cumva, de fapt, au murit, gata, au fost. Darcu un om cu care mai aveai atâtea să îți spuiși amânai, din varii motive, acea discuție laacea bere, chiar dacă el s-a sfârșit fizic, uncapitol a rămas nescris, neîncheiat, tocmaifiindcă nu ai avut un ultim timp să îți iei larevedere, să ajungi la un tete a tete, neștiindcă e finalul, că să trageți niște concluzii -

ultimele pentru unul dintre voi... De parcăpoți trage niște concluzii în fața vieții. Sau amorții. Călin, file din poveste, trăiește oricummai pregnant în amintirile mele de acum,chiar dispărut dintre noi, decât mulțioameni care teoretic mai respiră pe lângămine dar nu-mi vor intra niciodată în amin-tiri.

De Călin îmi va fi mereu dor tocmai pen-tru asta: amânând ceea ce omenește eraposibil atunci, peste o lună sau jumătate dean, n-am mai ținut cont și de vârsta biologi-că a unui om care mie îmi părea foreveryoung. Cumva și pe mine mă văd încă tânăr,copil, deși am împlinit ceva cu 4 în față. La

Călin Căliman, unul dintre cei mai importanţi critici de film români, a fost redactor câteva deceniila ,,Contemporanul’’, a colaborat la revista ,,Cinema’’ si a realizat, alături de soţia sa, DanaDuma, rubrica de cultură cinematografică a ,,Caietelor critice’’. A predat, ca profesor la diferiteuniversităţi, Istoria filmului, publicând o excelentă Istorie a filmului românesc 1897-2017. Laînceputul anilor 2000, Domnul Căliman funcţiona ca ,,secretar de redacţie’’ (dar făcea, de fapt,munca unui redactor-şef) la ,,Caiete critice’’, unde am debutat – domnia sa rămânând de atunci,pentru mine şi pentru alţi tineri, un model de înţelepciune, răbdare, înţelegere, generozitate şionoare.Cuvinte-cheie: Călin Căliman, critic de film, profesor, editor, ,,Caiete Critice”,

,,Contemporanul”, ,,Harababura”, Istoria filmului românesc.

Călin Căliman (1935-2018) was one of the most important critics of Romanian film, journalist(,,Contemporanul”, ,,Teatrul”, ,,Cinema”, ,,Ecart”, ,,Contemporanul - Ideea Europeana”, ,,NoulCinema”, ,,Harababura” etc), teacher - IATC, UNATC, Hyperion, writer - The History of theRomanian Film. For a long period, Căliman worked as a editor-en-chief at ,,Caiete Critice”,where he wrote critical reviews. 2001 was my debut as an editor for ,,Caiete Critice” and also theyear of my first professional collaboration with Călin Căliman, that was, at that time, a mentor, arole model and a wise man who helped every young dreamer at the beginning of their literary acti-vity.Keywords: Călin Căliman, Romanian film critic, teacher, editor, ,,Caiete Critice”,

,,Contemporanul”, ,,Harababura”, History of Romanian Film.

Abstract

Andrei MILCA

Călin Căliman – un mentor

Andrei MILCA, Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”, e-mail: [email protected].

fel, Călin, om mare dar nu bătrân, șaptezecistspre optzecist după buletin dar de vârstamea ca atitudine, ca trăire, îmi întruchipatocmai acel spirit tânăr, și ferice, nemuritorîn felul lui, genul de om de care nu eștiniciodată pregătit să te despărți definitiv,tocmai pentru că tu îl vezi pe el etern -neconștientizand că, practic, și tu ai îmbă-trânit odată cu el... Anii pe care Călin nu îibăga în seamă și îi trata boem, în joacă, cutalentul lui aparte de homo ludens, sunt defapt și anii duși ai unei tinereți care, celpuțin atunci, părea nesfârșită. Californiadreaming (nesfârșit) că să parafrazez titlulunei pelicule pe care Căliman, criticul defilm, a perceput-o, ca și mine, drept oreușită producție românească a ultimilor 25de ani.

De fapt, un critic - și de film - trăiește șimoare prin cronicile sale, care parcurg celemai importante momente ale domeniului încare s-a contopit. Criticul literar dispare șiînvie odată cu cele 10-15 cărți esențiale cares-au scris în ultimii 20 de ani la noi. Criticulde film la rându-i există și respiră în celecâteva reprize de film românesc remarcabilde după 1989 - să spunem Cel mai iubit dintrepământeni, Balanța, Hotel de lux, Filantropica,Marfa și banii, A fost sau n-a fost?, 432,Moartea domnului Lăzărescu, Nuntă mută sauAferim și ar mai fi vreo câteva. Din discuțiilecu dl Căliman știu cât îl aprecia pe NaeCaranfil, regizorul atipic și mai puțin darkcomparativ cu vârfurile generației lui -Puiu, Mungiu, Porumboiu, etc, fiul unuiamic apropiat lui Căliman, Tudor Caranfil șiale sale Vârstele peliculei. Poate și fiindcă DlC era un optimist, ca și Caranfil, preferândvarianta nichitiană de râsu’ plânsu’ într-unfilm românesc contemporan decât pe ceafără ieșire dintr-un loc întunecat, spirit noiral unei generații de tineri furioși și vânătoride premii la Cannes (generația Pintilie, să iispunem, pentru că toți acești tineri se reven-dică școlii altui dispărut din 2018, LucianPintilie).

Pe Călin Căliman l-am cunoscut prinanul 2000-2001, când câțiva tineri studenți șiapoi doctoranzi de la Litere au ajuns, timizidar entuziaști, în lumea Caietelor Critice decare Dl C se ocupa pe atunci, ca un fel de

secretar de redacție. Tot de la dânsul, amdescoperit și celălalt termen al boemiei,subredacția. Ea era continuarea mai puținserioasă - oricum, a șuetelor la niște beri - aședințelor de sumar din Casa Academiei,patronate de Eugen Simion, fostul coleg declasă al lui Călin dar și al lui NichitaStănescu. La subredacție, ghidați de eclatan-tul Pantazi sau Pașadia postmodern, noi,crăișorii de curtea nouă, descopeream o lumea poveștilor legate de literatură, de film, deteatru, printre aburii țigărilor și glumeledomnului Căliman. Care, ca orice gentle-man, la final nu prea ne lăsa să ne plătimcele 2-3 beri de căciulă pe noi, studenții cubuget limitat, cu burse înghețate sau și mairău - rămânând ca la o dată viitoare să nerevanșăm.. Evident, și acea dată viitoareamfitrion și acaparator al notei de plată eraacelași domn Căliman. Si cred că rareori amapucat astfel să îi facem și noi cinste, cum sespune, dar nu cred că dl Călin ar fi așteptatvreodată cu adevărat să devină și el invita-tul nostru. Plăcerea lui cea mai mare, înafară de a discuta despre istoriile filmuluiromânesc, era să fie o gazdă desăvârșită înmijlocul unor tineri care-i ascultaupoveștile, unele interminabile. A trăi pentrua-ti povesti viața, Macondo fiind pe rândorice cârciumioară la șosea sau de cartier.Pentru că, deși noi eram mereu cam aceiași- și apoi ne-am împuținat- subredacția îșischimba mereu locul. Doar Călin rămâneacu adevărat centrul ei. Când DomnulCăliman a devenit o prezență rară în lumeaCaietelor Critice și noțiunea de subredacție s-a stins. A murit cumva chiar înaintea lui.

Spre final mi-l aduc aminte, solitar, cuaceeași bărbuță a lui încărunțită, ciocul înstilul lui Emil Constantinescu, traversândspre ultima subredacție unde nu-l maiînsoțea niciun tânăr discipol. Furați deviață, de serviciu, neveste, copii și toatecelelalte ajungeam doar să ne salutăm și săschimbăm câteva vorbe pe fugă între 2 stațiide tramvai, cu promisiunea că la unmoment dat vom reînnoda o ședință desubredacție. N-a mai fost să fie. Călin a ple-cat, brusc... Iar acum cel care bea o bere și îșimai ia o ciorbă vizavi de Casa Academiei, laultimul restaurant pe care Dl C îl frecventa,

78

Andrei Milca

sunt eu. Singur, ca el în ultimele dăți, RegeLear fără țară, în exil. Așa se întâmplă înviață, când în loc să bei și să discuți cu unprieten ajungi, din egoismul timpului asaprețios acum un an, să bei de unul singur, înlocul lui, gândindu-te la el. Și că la masa aiaapucasei să vorbești acum câțiva ani despreWoody Allen sau Tarantino. Sau chiar șidespre Sergiu Nicolaescu.

Celelalte amintiri cu Dl C le am de laFacultatea Hyperion, unde am ajuns...colegi, eu la început de drum universitar, cuun curs de cultură și civilizație, la fel detânăr precum studenții mei. DomnulCăliman, amuzant, simpatic, iubit evidentde studenți, preda probabil Istoria filmuluiromânesc. Și nici n-ar fi avut altcineva înfacultatea respectivă cine să o predea mai cutalent. Șansa de a sta la taclale în birouldecanului Geo Saizescu, cu Dl CălinCăliman și ceilalți veterani (care m-au coop-tat și în echipa ce se ocupă de revistaHarababura) a fost norocul unui tânăr de aputea asculta direct de la sursă cum s-aunăscut filmele românești ale copilăriei lui.De fapt, experiența mea de colaborare, înfacultate sau la reviste, cu oameni de cali-brul lui Saizescu sau Căliman asta a șireprezentat: conservarea copilăriei, salvareacopilului meu interior. Prin dispariția aces-tor oameni, s-a stins treptat și acea parte depuritate și am ajuns la stadiul de adult, rece,sec și alergând inutil printre schemelesocietății unde încercăm să supraviețuim,fiecare cum poate. Le mulțumesc domnilorpe lângă care am crescut din 2000 încoace căm-au învățat lucruri înțelepte - de acum, nuprea mai are cine... Promit să le transmit șieu mai departe, cum pot, cui pot, astfel încâtcuvântul lui Călin, al Domnului Geo și alcelorlalți să nu se piardă în vânt.

En fin, dar nu în cele din urmă: DomnulCăliman, pe lângă iubirea pentru film, atâtde generoasă (rar critica răuvoitor saudemola definitiv vreo producție autohtonă,cât de slabă ar fi fost, pe criteriul salvator căe imposibil să nu găsești măcar un lucrubun chiar și într-un film prost), a mai avut oiubire: doamna lui, Dana Duma. Și eraunedespărțiți, și vorbind cu unul îți răspun-dea celălalt și invers - pentru că ei erau un

tot, erau minunați, erau acel cuplu norocosdincolo de timp, al jumătăților care se șiîntâlniseră, din fericire. Pentru mine, revistaCinema se scria într-o subredacție cu muzicăîn surdină și vremea stând în loc - pe atuncipână și ea avea răbdare-, pentru mine revistamea Cinema va fi scrisă mereu (la fel și rubri-ca de film din Caiete Critice) de acești doioameni pe care i-am iubit și îi voi iubimereu, chiar dacă viața sau moartea ne maiși despart, uneori: Călin Căliman și a saDana Duma.

La revedere, prietene! Când mi se va maiface dor îți voi deschide cărțile sau colecțiiledin Contemporanul și știu că așa vom vorbi,din nou, și știu că așa vom apuca să bem șiberea aia mereu amânată, California drea-min’, nesfârșit...

79

Călin Căliman – un mentor

EUGEN SIMION SĂRBĂTORIT DE ACADEMIA...

Documents

Transcript of EUGEN SIMION SĂRBĂTORIT DE ACADEMIA...