Eu nu strivesc corola de minuni a lumii Lucian BlagaEste poemul care deschide volumul "Poemele luminii " (1919),reflecta lirismul subiectiv si este arta poetica care defineste sistemul de gandire filozofica a lui Blaga.Este o meditatie filozofica cu accente lirice,o confesiune elegiaca pe tema cunoasterii in care Blaga metaforizeaza cele doua tipuri de cunoastere:cea paradisiaca este de tip logic,rational care lumineaza,elucideaza "misterul" si cunoasterea luciferica,aceasta fiind de tip poetic,e opusa celei paradisiace astfel obiectul cunoasterii luciferice este "un mister"care nu trebuie descifrat,dimpotriva adancit,marit "Datoria noastra in fata misterului nu e sa lamurim,ci sa-l adancim asa de mult incat sa-l prefacem intr-un mister si mai mare".Blaga e considerat un poet al filozofiei si un filozof al poeziei,nu e doar poet,ci si filozof in adevaratul sens al cuvantului ,adica a creat un sistem filozofic original in care explica raportul omului cu universul .Astfel lumea a fost creata in viziunea sa de catre Marele Anonim,apoi aceasta s-a invaluit in mister,in taina pe care filozofic o numin "cenzura transcendenta",iar

pentru a atinge cunoasterea si a intelege rolul omului pe Pamant trebuie sa depasim cenzura transcendenta. Aceasta arta poetica dezvolta in maniera modernista cu accente expresioniste viziunea despre lume a lui Blaga si anume dorinta sa de potentare a misterului si credinta ca poetul devine el insusi o forma de manifestare a misterului,caci prin iubire omul poate restabili corespondenta dintre univers si sine.Ideea poetica pe care o exprima in acest poem este ca rolul poetului filozof este acela de a proteja misterele lumii,de a potenta prin iubire taina:"Eu nu strivesc [..] caci eu iubesc." Titlul acestei arte poetice arata intr-un enunt raportul eului cu universul,dar denumeste atat rolul poetului cat si procesul creator exprimand conceptia eului liric despre cunoastere.Lumea este denumita printr-o metafora revelatorie "corola de minuni ",simbol al perfectiunii.Tot din titlu observam modernismul poeziei constituit de lirismul subiectiv indicat de prezenta persoanei I. Prima secventa e formata din primele cinci versuri si defineste conceptia privind cunoasterea luciferica si remarca verbele care resping atitudinea de lamurire a misterelor lumii :"nu strivesc","nu ucid",totodata apare metafora revelatorie "corola de minuni a lumii" care realizeaza corespondenta intre univers si eu,foloseste diferite simboluri cum ar fi "florile"

acestea sugereaza frumusetea naturii ,iar simbolic sunt prima treapta a cunoasterii(senzoriale) ;"mormintele" sunt simboluri ale mineralului,reprezinta legatura cu trecutul,pastrarea traditiei,e o forma superioara a cunoasterii prin intelegerea tainei mortii;motivul ochilor se asociaza cunoasterii contemplative fiind locul de intalnire intre eu si univers;motivul buzelor reprezinta ideea cunoasterii prin rostirea poetica; astfel elementul care leaga aceste etape ale cunoasterii este iubirea,care devine atitudine poetica. Secventa a doua detaliaza cunoasterea paradisiaca,fiind rationala,metaforic o numeste "lumina" in care pronumele nehotarat desemneaza lumina celor care aleg minus cunoasterea.Verbul "sugruma" arata efectul cunoasterii paradisiace ,iar pentru a desemna misterul foloseste o alta metafora revelatorie "vraja nepatrunsului ascuns".In relatia de opozitie cu acest tip de cunoastere este atitudinea poetului ,adica de afirmare a eului ,de definire a unei atitudini creatoare . Secventa a treia reprezinta finalul poeziti si are rol conclusiv,astfel cunoasterea poetica are rolul de a contempla si a intelege misterul,dar rolul poeziei este si acela de a transmite iubirea "caci eu iubesc".Observam ca finalul reia versul initial aratand ca poezia este un act de creatie,iar iubirea este o cale de cunoastere,astfel in viziunea

lui poezia reprezinta intuirea misterului existential.Discursul liric se construieste in jurul elementelor de recurenta (elemente care se repeta:misterul,motivul luminii,intuneric,iubirea).Rolul poetului este acela ca prin mit si simbol ,prezente in poezie prin metafora revelatorie sa ajute la sporirea misterului si in felul acesta,paradoxal,intelegerea tainelor universului,astfel creatia este un mijlocitor intre eu si lume,cuvantul nu inseamna,ci sugereaza. Poezia vazuta ca iubire este o alta teorie a lui Blaga originala si consta in identificarea cunoasterii cu iubirea,argumentul apare in secventa a IIIa fiind chiar concluzia poemului "caci eu iubesc/si flori si ochi si buze si morminte" aceasta repetitie avand alta valoare stilistica adica adauga un nou sens unei sintagme deja folosite.Sursele expresivitatii si ale sugestiei se gasesc la fiecare nivel al limbajului: la nivel morfosintactic prin prezenta persoanei I care determina caracterul confesiv,prezenta inversiunii ce sublineaza mesajul poeziei;la nivel lexico semantic se observa terminologia abstracta,lexicul imprumutat din sfera cosmicului si a naturii,iar ca element original apare metafora revelatorie,intreg textul fiind o comparatie ampla intre cele doua forme ale cunoasterii.Poezia e alcatuita din 20 versuri libere ,cu metrica variabila si masura inegala dar aflate in eufonie ,aceasta formula moderna fiind ea insasi un reper al artei poetice moderniste.

Concluzionand putem afirma contributia textului la dezvoltarea poeziei moderniste romanesti aducand o viziune originala subiectiva asupra lumii,dispare emotia exagerata si primeaza atitudinea intelectualizata,de intelegere a lumii,de cunoastere.Prin arta sa poetica Blaga imbogateste cu un nou sens cuvantul poet,acesta va fi "cunoascatorul creator",dezvolta o arta poetica moderna atat prin idei (cunoasterea prin propria experienta-lirism subiectiv) cat si prin forma renuntand la prozodia traditionalista,ca element original fiind metafora revelatorie.