Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, de Lucian Blaga-poezie modernista-In sens larg, modernismul include miscarile artistice care exprima o ruptura de traditie, negand epoca sau curentul care le-a precedat.Teoreticianul german Hugo Friedrich include in conceptul de modernism curentele literare postromantice si identifica trasaturile generale ale poeziei moderne: preferinta pentru poezia de cunoastere (adresata intelectului), fragmentarismul, limbajul poetic nou, caracterizat prin metaforism, sintaxa eliptica si vers alb.In literatura romana, miscarea modernista l-a avut drept teoretician pe Eugen Lovinescu. Acesta defineste modernismul interbelic, formuland teoria sincronismului, conform careia cultura romana invata o cultura superioara, ducand la mutatia valorilor estetice, adica la progres. In opinia criticului, in fiecare epoca din istoria culturii se manifesta un spirit al veacului, ce va servi drept model pentru celelalte culturi.Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, poezie inclusa in primul volum al lui Lucian Blaga, Poemele luminii (1919), face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii romane din perioada interbelica, alaturi de Testament, de Tudor Arghezi, si Joc secund, de Ion Barbu. Poemul ilustreaza estetica modernista prin temele abordate si prin cultivarea formelor moderne de prozodie.Poezia este o arta poetica, deoarece autorul exprima propriile convingeri despre arta literara si despre aspectele esentiale ale acesteia. Lucian Blaga modifica insusi conceptul de arta poetica si ofera o viziune noua asupra cunoasterii. Din perspectiva filozofiei sale, poezia devine o cale de cunoastere si de aplificare a misterelor universului.Critica literara a interpretat aceasta poezie prin prisma filozofiei lui Blaga. In conceptia filozofului exista doua tipuri de cunoastere: cunoasterea rationala (paradisiaca), proprie stiintei, si cunoasterea prin revelatie (luciferica), proprie filozofiei si poeziei. In timp ce primul tip de cunoastere este fragmentar si partial, cunoasterea luciferica, bazata pe imaginatia creatoare, poate releva misterul existentei si chiar poate spori tainele lumii.Tema poeziei o reprezinta atitudinea poetica in fata marilor taine ale Universului: cunoasterea lumii in planul creatiei poetice este posibila numai prin iubire.Titlul este o metafora revelatorie care semnifica ideea cunoasterii luciferice. Pronumele personal eu exprima atitudinea protectoare a poetului-filozof fata de misterile lumii, atitudine izvorata din iubire. Verbul la forma negativa nu strivesc exprima refuzul cunoasterii de tip rational si optiunea pentru cunoasterea luciferica. Metafora revelatorie corola de minuni a lumii, imagine a perfectiunii, a absolutului, semnifica misterele universale.Din punct de vedere compozitional, poezia este formata din 3 secvente lirice. Deasemenea, in poemul Eu nu strivesc corola de minuni a lumii este folosita tehnica ingambamentului, ideile fiind continuate de-a lungul mai multor versuri (majuscula este pastrata doar la inceputul frazei).Prima secventa reprezinta o definitie poetica antitetica a creatiei poetice. Poemul exprima concentrat, cu ajutorul verbelor la forma negativa nu strivesc, nu ucid atitudinea fata de tainele lumii: refuzul cunoasterii rationale, paradisiace, in favoarea cunoasterii luciferice.A doua secventa a poemului contine o ampla comparatie cu luna, care intareste ideile exprimate in prima parte, construita pe baza unor relatii de opozitie: eu-altii, lumea mea-lumea altora.Metafora luminii, reprezentativa pentru Lucian Blaga, sugereaza, pe de o parte, cunoasterea, iar pe de alta parte, creatia poetica. Se observa opozitia dintre lumea altora, ce caracterizeaza cunoasterea de tip rational, si lumea mea, definitie metaforica a cunoasterii poetice, de tip intuitiv. Celor doua sintagme le sunt asociate verbe simetric antitetice: sugruma-sporesc, nu micsoreaza-mareste, ucide-iubesc, striveste-imbogatesc.Antiteza este marcata si grafic, pentru ca versul liber poate reda fluxul ideatic si afectiv. Structurile dar eu si eu cu luminea mea sporesc a lumii taina afirma optiunea poetica pentru un mod de cunoastere.Cea de-a treia secventa, alcatuita din ultimele doua versuri, reprezinta o concluzie, si anume marturisirea ca iubirea este o modalitate de cunoastere si totodata sentimentul care naste poezia.Versul ultim contine metafore ale existentei miraculoase: florile sunt imaginea frumusetii fragile, a delicatetii si gingasiei, ochii sunt simbolul cunoasterii, buzele reprezinta dragostea si simbolul rostirii poetice, in timp ce mormintele ilustreaza moartea.Elementele de recurenta in poezie sunt: misterul si motivul luminii. Discursul liric se organizeaza in jurul acestor elemente.Limbajul metaforic este imbogatit cu procedee artistice si figuri de stil. Comparatia si-ntocmai cum cu razele ei albe luna/ nu micsoreaza, ci tremuratoare/ sporeste si mai tare taina noptii/ asa imbogateste si cu intunecata zare evidentiaza emotia puternica provocata eului liric de magia tainelor universale. Epitetele in inversiune sfant mister, nepatrunsului ascuns, largi fiori au rolul de a potenta incarcatura emotionala si revelatia in fata misterelor Universului. Repetitia stucturii in flori, in ochi, pe buze ori morminte (constituita dintr-o enumeratie) readuce in plan principal elementele definitorii ale cunoasterii poetice.Poezia este alcatuita din 20 de versuri libere (cu masura inegala), al caror ritm interior reda fluxul ideilor si frenezia sentimentelor. Forma moderna, lipsita de strofe, este o eliberare de rigorile clasice, o cale directa de transmitere a ideii si a sentimentului poetic.In concluzie, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, de Lucian Blaga, este o arta poetica caracterizata prin urmatoarele elemente moderne: tematica, problematica filozofica, forma moderna de prozodie si limbajul poetic metaforic. In poezia lui Lucian Blaga, accentul nu cade pe cuvant, cu atat mai putin pe cuvantul scris, ci pe participarea subiectiva la tainele universului. Poezia nu este inteleasa ca opera, act finit, ci ca descarcare spontana de energii interioare.