Étonnements Sub semnul mirării - aslrq.ro rosioru_files... · Din însăşi clipa-n care a...

Étonnements Sub semnul mirării

Ion Roşioru

Étonnements Sub semnul mirării

Constanţa2007

anthologie de poésie francophone pour les élèves de tous les âges

antologie de poezie francofonă pentru elevii de toate vârstele

Ion Roşioru

Cuvânt lămuritor

Această antologie bilingvă e rodul pasiunii alcătuitorului ei pentru poezie. Ea a fost întocmită ca urmare a integrării multora din piesele ce o compun în lecţiile de franceză predate de autor, de-a lungul anilor, la clase de orice nivel preuniversitar. Multe piese respiră, aşadar, parfumul uşor desuet al abecedarelor şi manualelor şcolare de altădată. Sursele din care au fost extrase poeziile sunt prea numeroase şi cu multiple ocurenţe spre a le mai cita. E posibil ca numele multor autori să nu mai spună nimic cititorului de azi, presupunând că acest cititor n-a fost cu totul răpit de navigatul pătimaş pe Internet.

În alcătuirea sumarului am adoptat într-un fel criteriul autorilor de cărţi de haiku, adică acela al „ciclării” pe anotimpuri, un prim titlu al volumului de transpuneri în limba română fiind Poezii de peste an. Cartea aci de faţă se vrea o întoarcere, mai mult sau mai puţin mediată, la natură şi din ea se desprinde uşor nostalgia autorului după civilizaţia rurală pe care a trăit-o nemijlocit în propria-i copilărie.

Dacă ea va constitui un suport didactic cât de umil pentru cei care se înverşunează să creadă în francofonie şi în valorile ei spirituale, estetice, morale, religioase şi ecologice, antologatorul traducător se va simţi mulţumit şi va socoti că demersul său de a împărtăşi bucuria unei migăloase experienţe culturale apostoliceşti şi scriitoriceşti n-a fost în zadar.

Ion ROŞIORUMembru al Uniunii Scriitorilor din România

Ilustraţie copertă: Florin PetcuTehnoredactare: Leonard VizireanuCulegere: Elena RoşioruCorectură: Mirela RoşioruFotografie copertă: Mădălin Roşioru

Lector de carte: Ovidiu Dunăreanu

Mulţumiri: Claudia Calvo & Doina GrapăBogdan Niculescu & Cristian RădulescuZenovia Roşioru

Carte apărută cu sprijinul:

ISBN: 978-973-644-649-8© Ex Ponto - 2007

Ion Roşioru Étonnements / Sub semnul mirării 6 Ion Roşioru Étonnements / Sub semnul mirării7

Jean-Claude Renard

Être comme un enfantIl faut encor tenter d’être comme un enfantavant de s’en aller avec les solitaires,avant de dessécher les anciennes rivièreset de s’ensevelir dans des cœurs étouffants.

Nous ne laisserons plus descendre dans la faimles enfants inconnus qui sentent la lumièrequi sont pareils au feu de la première terre,les enfants pardonnés et purs comme un matin.

Des édens oubliés trembleront sur la merquand les aveugles fous qui se sont amputés, qu’on a crucifiés sous des lunes d’enfersverront surgir au sud les soleils éclatés.

Les enfants délivrés caresseront les bêtes et les fruits les plus purs s’ouvriront dans leurs paumescomme des voluptés terribles et secrèteset l’odeur des raisins baignera leurs royaumes.

Ils marcheront vers nous dans les prairies vermeillesavec des corps intacts et des mots de désirs, les enfants des pays chargés de souvenirs,ils nous diront la paix des légendes nouvelles…

Henri de Régnier

Le bonheurSi tu veux être heureux, ne cueille pas la roseQui te frôle au passage et qui s’offre à ta main ;La fleur est déjà morte à peine est-elle éclose,Même lorsque sa chair révèle un sang divin.

Jean-Claude Renard

Să veşnicim uimireaSă veşnicim uimirea copiilor din noi’nainte de-a ne prinde-n singurătatea vieţii,’nainte de-a abate Sahare-n râuri noiori de-a intra cu totul în straiele tristeţii.

Să stăm de strajă straşnic să nu se mai coboare foamea-n necunoscuţii copii ce simt din plincandoarea răspândită de razele de soarecând îi atinge roua cu mirul ei divin.

Uitate paradisuri vor tremola pe mareatunci când orbii lumii, nebuni şi amputaţi,şi răstigniţi pe flăcări de iad, mistuitoare,în sud vedea-vor sorii frumos descătuşaţi.

Eliberaţi, copiii or să-mblânzească fiare;cele mai pure fructe li s-or deschide-n mâinişi-n jur o-mpărăţie plăcut aromitoare va înflori din miezul pufos al caldei pâini.

Spre noi or să se-ndrepte pe pajişti înflorite,frumoşi ca nişte îngeri de dincolo de dor,copiii din ţinuturi de-a pururi dezrobiteca veşnic sfânta pace să fie dreptul lor!

Henri de Régnier

FericireaDe vrei să fii ferice nu rupe trandafirulCare te-atinge-n treacăt căci el e mort dejaDin însăşi clipa-n care a strâns la piept zefirulChiar de pulsează sânge divin în carnea sa.


N’arrête pas l’oiseau qui traverse l’espace ;Ne dirige vers lui ni flèche ni filetEt contente tes yeux de son ombre qui passeSans les lever au ciel où son aile volait ;

N’écoute pas la voix qui te dit : « Viens ». N’écoute Ni le cri du torrent, ni l’appel du ruisseau ;Préfère au diamant le caillou de la route ;Hésite au carrefour et consulte l’écho.

Prends garde… Ne vêts pas ces couleurs éclatantesDont l’aspect fait grincer les dents de l’envieux ;Le marbre du palais, moins que le lin des tentes,Rend les réveils légers et les sommeils heureux.

Aussi bien que les pleurs, le rire fait des rides ;Ne dis jamais : « Encore », et dis plutôt : « Assez »… Le Bonheur est un Dieu qui marche les mains videsEt regarde la Vie avec des yeux baissés.

Paul Fort

Le BonheurLe bonheur est dans les préscours-y vite, cours y vite.le bonheur est dans le précours-y vite ! il va filer.

Si tu veux le rattrapercours-y vite, cours-y vite,si tu veux le rattrapercours-y vite ! il va filer.

Dans l’ache et le serpolet,cours-y vite, cours y vite.dans l’ache et le serpoletcours-y vite ! il va filer.

Nu stingheri aripa ce spaţiu-l despică,Nici plasă sau săgeată asupră-i nu-ndrepta,Ci mulţumeşte-ţi ochii cu umbra-i veşnic micăFăr’ să-i ridici spre cerul boltit deasupra ta;

Nu asculta de glasul ce-ţi spune: „Hai!” NicicumDe vuiet de-avalanşă, de murmur de izvor.Opune-i pietrei scumpe pe cea găsită-n drumŞi nu uita: ecoul e-un bun sfătuitor.

Ezită la răspântii... Nu-ţi pune haine care Fac să-i scrâşnească dinţii celui invidios;În cort de in e somnul cu vise mai uşoareDecât ar fi-n palatul de marmură, luxos.

La fel ca plânsul, râsul ridează şi el faţa;Nu spune nicicând: „Încă”, ci mai curând: „E mult”...Că fericirea-i Zeul care priveşte Viaţa Cu ochi smeriţi, ferind-o de-al patimei tumult.

Paul Fort

FericireaO găseşti pe pajişti verzidu-te iute, du-te iute.O găseşti pe pajişti verzidu-te iute să n-o pierzi!

Dacă vrei s-o întrupezidu-te iute, du-te iute.Dacă vrei s-o întrupezidu-te iute să n-o pierzi!

Paşii-n cimbru ţi-i dezmierzidu-te iute, du-te iute.Paşii-n cimbru ţi-i dezmierzidu-te iute să n-o pierzi!


Sur les cornes du béliercours-y vite, cours y vite.Sur les cornes du béliercours-y vite ! il va filer.

Sur le flot du sourcelet,cours-y vite, cours y vite.sur le flot du sourceletcours-y vite ! il va filer.

De pommier en cerisier, cours-y vite, cours y vite.de pommier en cerisiercours-y vite ! il va filer.

Saute par-dessus la haie,cours-y vite, cours y vite.saute par-dessus la haiecours-y vite ! Il a filé !

Arthur Rimbaud

Ma bohème (Fantaisie)Je m’en allais, les poings dans mes poches crevées ; Mon paletot soudain devenait idéal ; J’allais sous le ciel, Muse ! et j’étais ton féal ; Oh! là là! que d’amours splendides j’ai rêvées !

Mon unique culotte avait un large trou. – Petit Poucet rêveur, j’égrenais dans ma course Des rimes. Mon auberge était à la Grande Ourse. – Mes étoiles au ciel avaient un doux frou-frou

Et je les écoutais, assis au bord des routes, Ces bons soirs de septembre où je sentais des gouttes De rosée à mon front, comme un vin de vigueur ;

Pe corniţele de iezidu-te iute, du-te iute.Pe corniţele de iezidu-te iute să n-o pierzi!

După şipot te ghidezidu-te iute, du-te iute.După şipot te ghideziDu-te iute să n-o pierzi!

Pe sub bolte de livezidu-te iute, du-te iute.Pe sub bolte de liveziDu-te iute să n-o pierzi!

Garduri vii escaladezidu-te iute, du-te iute.Garduri vii escaladeziDu-te iute. N-o mai vezi!

Arthur Rimbaud

Boema meaMă tot duceam, cu pumnii în sparte buzunare;Paltonu-mi devenise de-a dreptul ideal;Mergeam sub cer, o Muză, şi îţi eram loialŞi am visat atâtea iubiri strălucitoare!

Singurul meu pantalon era, de asemenea, ros.– Degeţel visător, înşiram rime rareNeîncetat. Hanul mi-era sub Ursa Mare.– Stelele mele deasupra foşneau mătăsos;

Le ascultam pe marginea drumului stând,În frumoasele seri de septembrie când Roua-mi cădea pe frunte, ca un vin de vigoare


Où, rimant au milieu des ombres fantastiques, Comme des lyres, je tirais les élastiques De mes souliers blessés, un pied près de mon cœur !

Raymond Queneau

RecettePrenez un mot prenez en deuxfaites les cueillir comme des œufsprenez un petit bout de senspuis un grand morceau d’innocencefaites chauffer à petit feuau petit feu de la techniqueversez la sauce énigmatiquesaupoudrez de quelques étoilespoivrez et puis mettez les voilesoù voulez-vous en venir ? À écrire

Vraiment ? à écrire ?

Victor Hugo

Hugo, l’ami des enfants…Chaque soir, donc, je m’en vais, j’ai congé,Je sors. J’entre en passant chez des amis que j’ai.On prend le frais, au fond du jardin, en famille.Le serein mouille un peu les bancs sous la charmille ;N’importe : je m’assieds et je ne sais pourquoi,Tous les petits enfants viennent autour de moi !Dès que je suis assis, les voilà tous qui viennent.C’est qu’ils savent que j’ai leurs goûts ; ils se souviennentQue j’aime comme eux l’air, les fleurs, les papillons,Et les bêtes qu’on voit courir dans les sillons.

Ori când, de umbre ireale-ncercuit,Consideram şiretul pantofului zdrelitO liră la care cântam ghemuindu-mă tare!

Raymond Queneau

ReţetăLuaţi o vorbă, luaţi două,fierbeţi-le ca pe ouă;puţin sens în loc de sareşi-o bucată de candoarerumenită-n lună nouăpe vatra misteruluidin coliba cerului;presăraţi piper de steleşi pitiţi-vă sub ele –asta-i, dacă nu v-am zis,o reţetă

pentru scris!

Victor Hugo

Hugo, prietenul copiilorSpre seară, de-s mai liber, ies să mă plimb puţinŞi intru nu o dată la câte-un bun vecin .Pe-aleea mărginită de carpenii pitici,Ne aşezăm pe-o bancă, vorbim ca-ntre amici,Dar nu prea mult, că-n grabă copiii dau năvalăÎn jurul meu. Eu, unul, n-am nici o îndoialăCă mai mult ca pe alţii mă socotesc de-al lorŞi ştiu că pe acolo nu trec întâmplătorŞi că avem cu toţii acelaşi gust în toate,Iubind şi flori şi plante şi orice vietate


Ils savent que je suis un homme qui les aime,Un être auprès duquel on peut jouer, et mêmeCrier, faire du bruit, parler à haute voix ;Que je riais comme eux et plus qu’eux autrefois ;Et qu’aujourd’hui, sitôt qu’à leurs ébats j’assisteJe leur souris encor, bien que je sois plus triste ;Ils disent, doux amis, que je ne sais jamaisMe fâcher ; qu’on s’amuse avec moi ; que je faisDes choses en carton, des dessins à la plume ;Que je raconte, à l’heure où la lampe s’allume,Oh ! des contes charmants qui vous font peur la nuit,Et qu’enfin, je suis doux, pas fier et fort instruit.Aussi, dès qu’on m’a vu : « Le voilà ! » tous accourent,Ils quittent jeux, cerceaux et balles ; ils m’entourent, Avec leurs beaux grands yeux d’enfants, sans peur, sans fiel,Qui semblent toujours bleus, tant on y voit le ciel !Les petits – quand on est petit, on est très brave –Grimpent sur mes genoux ; les grands ont un air grave ;Ils m’apportent des nids de merles qu’ils ont pris,Des albums, des crayons qui viennent de Paris ;On me consulte, on a cent choses à me dire,On parle, on cause, on rit surtout ; - j’aime le rire,Non le rire ironique aux sarcasmes moqueurs,Mais le doux rire honnête, ouvrant bouches et cœurs,Qui montre en même temps des âmes et des perles. –J’admire les crayons, l’album, le nid de merles ;Et quelquefois on dit, quand j’ai bien admiré :« Il est du même avis que Monsieur le curé. »Puis, lorsqu’ils ont jasé tous ensemble, à leur aise,Ils font soudain, les grands s’appuyant à ma chaise,Et les petits toujours grimpés sur mes genoux,Un silence, et cela veut dire : « Parle-nous. »Je leur parle de tout. Mes discours en eux sèment Ou l’idée ou le fait. Comme ils m’aiment, ils aimentTout ce que je leur dis. Je leur montre du doigtLe ciel, Dieu qui s’y cache et l’astre qu’on y voit.Tout, jusqu’à leur regard, m’écoute. Je dis commeIl faut penser, rêver, chercher. Dieu bénit l’hommeNon pour avoir trouvé, mais pour avoir cherché.Je dis : « Donnez l’aumône au pauvre humble et penché,Recevez doucement la leçon ou le blâme.

Ce mişună în brazde. Ei ştiu că-n preajma meaLa jocuri fiecare se zbenguie cât vrea.Ei ţipă şi fac zarvă, vorbesc cu voce tare.Cândva aveam eu însumi aceeaşi comportareŞi de-mi rezerv azi rolul la joaca lor s-asist,Zâmbindu-le, cu toate că sunt cu mult mai trist,Ei spun – şi-s adorabili – că eu n-am niciodată, Precum atâţia alţii, figura încruntată.I-amuză pân’ la lacrimi desenele pe careLe fac şi le spun basme frumos pilduitoare,Da, mai ales aceste poveşti de farmec plineExplică ataşarea lor sinceră de mine.De cum mă văd, zic: „Iată-l!” şi renunţând la jocSe bulucesc de-a valma să-şi facă-n juru-mi loc.Mă las scrutat de ochii frumoşi şi fără fricăŞi blânzi din care cerul albastru se ridică. Micuţii – cine oare la vârsta lor nu-i brav? –Pe genunchi mi se urcă; alţii c-un aer grav,Aduc cuiburi de păsări, din arbori capturate, Albume, almanahuri, creioane colorate...Sunt consultat, o sută de lucruri mi se spunŞi mai ales se râde şi-mi place râsul bunŞi sănătos, cu totul lipsit de răutatePrecum al celor care ne bagă beţe-n roate.Râsul din jur paradă-i de suflete şi perle Şi le admir ofranda: frumosul cuib de mierle,Creionul şi albumul pe care mi le-au datŞi îi aud: „Gândeşte ca pastorul din sat!”Apoi, ca la comandă, sătui de flecăreală,Cuprinşi subit se lasă de-o tainică sfialăŞi, rezemaţi de scaun ori roată-n jurul meu,Fac linişte: e timpul să le vorbesc şi eu.Deci, perorez cu patos pentru că ştiu că-n eiVa încolţi mulţime imensă de idei.Sunt încântaţi să afle că bunul Dumnezeu,Deşi e pretutindeni, s-ascunde-n cer mereu.Îmi sorb avizi povestea şi se conving că-i bineSă-l cauţi fără preget pe Cel-de-Sus în tineCăci El ne preamăreşte fiindcă l-am căutat.Spun: „Miluiţi săracul umil şi-mpovărat!Numai astfel, prieteni, a voastră o să fie


Donner et recevoir, c’est faire vivre l’âme ! »Je leur conte la vie, et que, dans nos douleurs,Il faut que la bonté soit au fond de nos pleurs,Et que, dans nos bonheurs, et que, dans nos délires,Il faut que la bonté soit au fond de nos rires ;Qu’être bon, c’est bien vivre, et que l’adversitéPeut tout chasser d’une âme, excepté la bonté !

Victor Hugo

Les enfants lisent, troupe blondeLes enfants lisent, troupe blonde ;Ils épellent, je les entends ;Et le maître d’école grondeDans la lumière du printemps.

J’aperçois l’école entr’ouverte ;Et je rôde au bord des marais ;Toute la grande saison verte Frissonne au loin dans les forêts.

Tout rit, tout chante ; c’est la fêteDe l’infini que nous voyons ;La beauté des fleurs semble faiteAvec la candeur des rayons.

J’épelle aussi, moi ; je me pencheSur l’immense livre joyeux.Ô champs, quel vers est la pervenche !Quelle strophe que l’aigle, ô cieux !

Mais, mystère ! rien n’est sans tache.Rien ! – Qui peut dire par quels nœudsLa végétation rattache Le lys chaste au chardon hargneux ?

De-a lungul veşniciei cereasca-mpărăţie!”Le povestesc ce-i viaţa şi că-n dureri îşi areIzvorul bunătatea şi-n plânsete amare,Cum zâmbetul, la rându-i, din fericire vine.Să îl trăim, e musai, aşa cum se cuvine,Fără-a uita o clipă că doar diversitateaDin suflet smulge totul, dar nu şi bunătatea.

Victor Hugo

Bălaiul grup de ţânci citeşteBălaiul grup de ţânci citeşteCu poticneală; îl audPe dascălul ce-i dojeneşteCu glasu-i supărat şi crud.

Văd uşa-ntredeschisă-a şcolii;Pe malul mlaştinii mă plimbŞi-n codri tremură bemoliiPrimăvăratecului timp.

Doar cânt şi râs; e sărbătoarea A tot ceea ce mişcă-n jurPotirul când şi-l umple floareaCu raze calde şi azur.

Eu buchisesc ca tot bobocul Imensa carte-a bucuriei.Ce vers e-n câmpuri brebenocul!Ce strofă-i vulturul tăriei!

Însă, mister! Fără de patăNimic nu este împrejur:Ciulinul arţăgos se-aratăAlăturea de crinul pur


Tandis que là-bas siffle un merle, La sarcelle des roseaux platsSort, ayant au bec une perle ;Cette perle agonise, hélas !

C’est le poisson qui, tout à l’heure,Poursuivait l’aragne, courantSur sa bleue et vague demeure,Sinistre monde transparent.

Un coup de fusil dans la haie, Abois d’un chien ; c’est le chasseur, Et, pensif, je sens une plaieParmi toute cette douceur.

Et, sous l’herbe pressant la fange, Triste passant de ce beau lieu, Je songe au mal, énigme étrange,Faute d’orthographe de Dieu.

Jules Supervielle

MathématiquesQuarante enfants dans une salle,Un tableau noir et son triangle, Un grand cercle hésitant et sourdSon centre bat comme un tambour.

Des lettres sans mots ni patrie Dans une attente endolorie.

Le parapet dur d’un trapèze, Une voix s’élève et s’apaiseEt le problème furieux Se tortille et se mord la queue.

Şi-n timp ce colo cântă-o mierlă,Din păpuriş o raţă reaŢâşneşte-având în cioc o perlăZbătându-se ca vai de ea!

E peştele ce mai devreme Gonea păianjenul perfidCare a reuşit să-l cheme Pe-acoperişul translucid.

Un foc de armă în poiană;Lătratul câinelui flămând;Şi parcă văd iscată-o ranăÎn pieptul firii bun şi blând.

Lipsit subit de bucurie,Păşesc din ce în ce mai greuŞi-mi zic: greşeli de-ortografie Comite chiar şi Dumnezeu!

Jules Supervielle

MatematicăOptzeci de ochi într-o-ncăpere,Tablă de scris, mai multe sfere,Un cerc enorm, şovăitor,Cu centrul ticăind de zor.

Fără cuvinte, fără ţară, Litere-aşteaptă într-o doară.

Trapezu-i parapetul tare;Se iscă-o voce, apoi moare.Problema însă ca neroadaÎşi roade-n răsucire coada.


La mâchoire d’un angle s’ouvre. Est-ce une chienne ? Est-ce une louve ?

Et tous les chiffres de la terre, Tous les insectes qui défont Et qui refont leur fourmilièreSous les yeux fixes des garçons.

Albert Samain

Le Repas préparéMa fille, lève-toi ; dépose là ta laine.Le maître va rentrer ; sur la table de chêne,Que recouvre la nappe aux plis étincelants,Mets la faïence claire et les verres brillants.Dans la coupe arrondie à l’anse au col de cygne,Pose les fruits, choisis sur des feuilles de vigne :Les pêches qu’un velours fragile couvre encor,Et les lourds raisins bleus mêlés aux raisins d’or.Que le pain bien coupé remplisse les corbeilles ;Et puis, ferme la porte et chasse les abeilles.Dehors, le soleil brûle et la muraille cuit ;Rapprochons les volets ; faisons presque la nuit,Afin qu’ainsi la salle, aux ténèbres plongée,S’embaume toute aux fruits dont la table est chargée.Maintenant va chercher l’eau fraîche dans la courEt veille que surtout la cruche, à ton retour,Garde longtemps, glacée et lentement fondue,Une vapeur légère à ses flancs suspendue.

Un unghi cu hămesită falcă: E de căţea? E de lupoaică?

O, cifrele din lumea mareIntrând în şir, ieşind din el,Sunt tot atâtea furnicareSub ochii ficşi ca de oţel!

Albert Samain

În aşteptarea meseiHai, fată, lasă torsul o clipă la o parteCă, iată, vine prânzul. Stăpânul nu-i departe. Pune pe masă faţa cu pliuri apretate,Castroane şi pahare ca luna de curate;Pe foi de viţă late aşează fructe rareÎn cupe ce imită o lebădă la soare:Piersici ţâfnoase încă în puful lor brumatŞi struguri grei, albaştri, ori chihlimbar perlat;Feliile de pâine în coş s-arate bine,Apoi închide uşa să nu vină albine.Afară-un soare crâncen pereţii îi răscoace:S-apropiem oblonul oleacă mai încoace,Astfel ca încăperea-n tenebre cufundatăSă ocrotească-ntreagă răcoarea-nmiresmată.Şi-acuma mergi de umple ulciorul la fântânăŞi, rogu-te, ai grijă, când vii cu el în mână,Un strop să nu dispară din aura de gheaţăCe-i lustruieşte smalţul sub care se răsfaţă!


Louis Codet

Chanson des belles faïencesQue sur les buffets noirs sont belles ces faïences :Assiettes à la Rose, au Coq à l’œillet,Vieux plats réjouissants des auberges de France :Que tu me plais, superbe œillet rose garance.

O Coq chantant, que tu me plais !...Merci à vos fraîches couleurs,O chères assiettes à fleurs,Qui chantez comme des clairons !

Chantez devant mes yeux, chantez dans ma maisonNotre ancienne romance.O vieux pots décorés avec tant de raison,O superbe vieux plats des auberges de France !

Victor Hugo

Déclin Le soleil déclinait ; le soir prompt à le suivreBrunissait l’horizon ; sur la pierre d’un champ,Un vieillard qui n’a plus que peu de temps à vivreS’était assis pensif, tourné vers le couchant.

C’était un vieux pasteur, berger dans la montagne,Qui jadis, jeune et pauvre, heureux, libre et sans loi,A l’heure où le mont fuit sous l’ombre qui le gagne,Faisait gaîment chanter sa flûte dans les bois.

Maintenant, riche et vieux, l’âme du passé pleine,D’une grande famille aïeul laborieux,Tandis que ses troupeaux revenaient de la plaine,Détaché de la terre, il contemplait les cieux.

Louis Codet

Cântec pentru vesela de faianţăPe bufet, cât de frumoasă e vesela de faianţă:Farfurii cu garofiţe, cu cocoş şi trandafir,Vechi castroane ce ne-mbie-n orice han din dulcea Franţă:De-ai şti cât îmi placi, superbă garofiţă roz garanţă,

Ca şi tu, cocoş, ce mândru cânţi, o, cât de mult te-admir!...Îndrăgesc la nebunie-aceste proaspete culori,Scumpe talere pictate cu încântătoare flori,Ce purtaţi în voi un sunet de trompetă fermecată!

Voi cântaţi la mine-n casă şi-n privirile-mi mirate,Dragă sufletului, vechea şi duioasa mea romanţă.O, vechi oale decorate cu motive nestemateŞi ulcioare vechi de fală-n orice han din dulcea Franţă!

Victor Hugo

ApusSta soarele s-apună; noaptea urma să vinăSă-ngreuneze zarea cu-ntunecimea sa.Un moş, în câmp, pe-o piatră, la viaţa lui puţină,Privind apusul galben, în taină medita.

Pe când fusese tânăr, păzise turma-n munte.Era sărac şi liber şi legi n-avea delocŞi umbra de-altădată se pricepea s-o-nfrunteDin fluieru-i prin codri cântând ades cu foc.

Bătrân, avea de toate: şi sufletu-mbibatDe amintiri, şi-o casă cu strănepoţi duium;Turmele-i numeroase se întorceau în sat,Ci el, rupt de-ale gliei, scruta celestul fum.


Le jour qui va finir vaut le jour qui commence.Le vieux pasteur rêvait sous cet azur si beau. L’Océan devant lui se prolongeait immenseComme l’espoir du juste aux portes du tombeau.

O moment solennel ! Les monts, la mer farouche,Les vents faisaient silence et cessaient leur clameur.Le vieillard regardait le soleil qui se couche ;Le soleil regardait le vieillard qui se meurt.

Pierre de Nolhac

Le vieux cratèreVoici douze mille ans que le volcan s’est tu ;Depuis que les grands monts témoins de sa colère,Dorment autour de lui dans leur paix séculaire,D’un manteau verdoyant son flanc s’est revêtu.

Les arbres et les fleurs ont germé sous sa lave ;A peine si l’on voit dans les jeunes forêts,Sur cette verte mer de mousse et de genêts,Un bloc stérile et noir flotter comme une épave.

La peur ne chasse plus sous le ciel refroidiLes habitants émus des forêts primitives,Tremblements souterrains, secousses convulsives,Tout s’apaise, le temps marche. L’homme a grandi.

Géant ! ton œuvre est faite et son sort est rempli. Ton cratère muet s’endort, et l’herbe y pousse,Et l’étranger pensif, qui marche sur ta mousse,Y cherche le repos, le silence et l’oubli.

Ziua sfârşită-i preţul celei ce-abia se naşte.Fostul păstor sub mândrul azur plonja în visŞi-n faţa lui Oceanul ce-odihnă nu cunoaşte.Simbioza speranţa intrării-n paradis.

Moment solemn! Şi munţii, şi apele cumpliteŞi vânturile rele tăceau: sublim concert:Bătrânul privea astrul ce raze ascuţiteÎi trimitea, iar astrul privea un corp inert!

Pierre de Nolhac

Bătrânul craterSunt, iată, două’ş’pe milenii de când vulcanul a-ncetat.Munţii din preajmă fac dovada mâniei sale colosaleŞi-n somn îşi savurează parcă triumful unei păci totaleŞi-n mantii verzi, cum e smaraldul, cu gust deplin s-au îmbrăcat.

Arbori gigantici şi flori zvelte au încolţit sub fosta lavăŞi-n codrii tineri abia dacă mai poţi cumva să iei în seamăPe-această mare nesfârşită de spumă verde şi grozamăUn bloc steril şi negru-vânăt plutind pe ea ca o epavă.

Cerul e rece şi sub bolta-i frica de mult a dispărutDin sufletele celor care-i sunt fii pădurii primitive;Fără zgâlţâituri şi fără bruscări tectonic-convulsive,Totul e calm şi timpul trece şi omul însuşi a crescut.

Zeu uriaş, astăzi ţi-i dusă la capăt soarta şi lucrarea:Craterul tău tăcut adoarme şi iarba verde-l năpădeşte;Străinul cufundat în gânduri, pe muşchiul proaspăt de păşeşte,Îşi caută aici odihna şi liniştea, ca şi uitarea.


Eugène Manuel

L’AïeuleDans un grand fauteuil l’aïeule est assise,Et l’humble foyer flambe en pétillant ;Près d’elle accroupie, une chatte griseFixe sur la flamme un œil scintillant.

La dame médite un verset biblique :Sur ses deux genoux le livre est ouvert.La chatte plissant sa paupière oblique,Près de s’endormir, cligne son œil vert.

Et l’aïeule aussi, d’idée en idée,Vers la sainte page, après maint effort,Penche lentement sa tête ridée,La lève en sursaut, puis cède et s’endort.

La dame sourit, la chatte frissonne ;Chacun a son rêve et remue un peu :La chatte au grenier guerroie et moissonne,La dame est au ciel et cause avec Dieu !

Et la vieille horloge au mur se balance,Mesurant chaque heure au sommeil humain,Et seule, au milieu du profond silence,Avec un bruit sec poursuit son chemin.

Arthur Rimbaud

Le buffetC’est un large buffet sculpté ; le chêne sombre.Très vieux, a pris cet air si bon des vieilles gens ;Le buffet est ouvert, et verse dans son ombreComme un flot de vin vieux, des parfums engageants ;

Eugène Manuel

StrăbunicaÎntr-un fotoliu mare, bătrâna zăboveşteŞi-alături licăreşte o flacără-n cămin;O mâţă cenuşie spre flacără priveşteŞi-i oglindeşte jocul în ochiul ei felin.

Din Carte Sfântă doamna în vârstă se adapăCu sufletul şi-o ţine sfioasă-n poala ei,Pe când pisica-nchide pieziş câte o pleoapăŞi-adoarme să viseze că prinde şoricei.

Încet-încet, bătrânei îi cade capu-n pieptŞi-nmărmureşte parcă de-atâta cugetareŞi corpul ei, cândva frumos, vioi şi dreptSeamănă mult c-un semn de întrebare.

Surâde-n somn, iar mâţa ei tresareŞi fiecare, poate, visează altceva:Pisica are-un mare succes la vânătoare;Bătrâna stă cu Domnul, în cer, la o tacla!

Doar vechiul orologiu împrăştie secundePe somnul celor două fiinţe trecătoareŞi, din chiar miezul liniştii profunde,Continuă urcuşul prin vreme să-l măsoare!

Arthur Rimbaud

DulapulStejaru-şi odihneşte în el tulpina-i sumbră.Lat şi sculptat, dulapul un bun bunic îţi pare;Prin uşile-i deschise revarsă dulcea-i umbră,Ca vinul vechi, o undă de-arome-mbătătoare.


Tout plein, c’est un fouillis de vieilles vieilleries,De linges odorants et jaunes, de chiffonsDe femmes ou d’enfants, de dentelles flétries,De fichus de grand’mère où sont peints de griffons ;

– C’est là qu’on trouverait les médaillons, les mèchesDe cheveux blancs ou blonds, les portraits, les fleurs sèchesDont le parfum se mêle à des parfums de fruits.

– O buffet de vieux temps, tu sais bien des histoires,Et tu voudrais conter tes contes, et tu bruisQuand s’ouvrent lentement tes grandes portes noires.

L. Ratisbonne

L’enfant et la grand-mèreGrand-mère, d’où vient donc que vos cheveux sont blancs ?– Mon enfant, c’est l’hiver, c’est la neige des ans.Grand-mère, d’où vient donc que vous avez des rides ?– Le chagrin a causé tous ces sillons arides.Grand-mère, qui vous fait trembler la tête ainsi ?– Enfant, un vent du ciel. Je ne tiens plus ici.Pourquoi vos yeux sont-ils cernés de noir, grand-mère ?– C’est pour avoir versé plus d’une larme amère.Pourquoi tenir si bas, si courbé votre front ?– C’est pour mieux voir la terre où mes os blanchiront.Et que murmurez-vous toujours, mère chérie, Même quand votre enfant vous embrasse ? – Je prie !

De tandre suveniruri e plin pân’ la refuz:Desuuri felurite, gălbui şi dantelatePe care jocul modei le-a scos de mult din uz –Cândva doar de bunica la primu-i bal purtate.

Iar printre ele, meşe de păr şi flori uscate,Brăţări, cercei, scrisori frumos legate,Fac să-ţi tresară-n suflet înmiresmatul jind.

Dulap din alte vremuri, cunoşti atât de multeŞi suferi că prin preajmă nu-i nimeni să te-asculteCând uşile-nnoptate ţi se deschid troznind!

L. Ratisbonne

Copilul şi bunica– Bunico, de ce părul îţi e ca de zăpadă?– E fiindcă iarna vieţii asupră-mi stă să cadă!– Bunico, cum se face că eşti aşa ridată?– Vrei să zici că-s de plugul tristeţilor brăzdată!– Bunico, ce se-ntâmplă de-ţi tremură bărbia?– De vânt ceresc, copile. Mă cheamă veşnicia!– De ce, bunico, ochii ţi s-au încercănat?– Pentru că mii de lacrimi amare am vărsat!– De ce, preabuno, fruntea ţi-o pleci către pământ?– Să văd mai bine locul unde-am să dorm curând!– Mai spune-mi, bunicuţo, ce murmuri tu mereuCând mă ridici în braţe? – Mă rog la Dumnezeu!


L. Trautuer

Ceux que j’aimeJ’aime Maman, qui promet et qui donneTant de baisers à son enfant, Et qui si vite lui pardonne,Toutes les fois qu’il est méchant.

J’aime Papa, qui toute la semaine,Va travailler pour me gagner du pain,Et qui paraît ne plus avoir la peineQuand je lui mets un point dans la main.

Et j’aime aussi bonne grand-mèreQui sait des contes si jolis ;Et j’aime encore mon petit frère,Qui me taquine quand je lis.

Victor de Laprade

La Sœur AînéeElle avait ses cinq ans à peine,Qu’on admirait dans la maison,Dans la maison bruyante et pleine,Sa bonne humeur et sa raison.

Toujours à bien faire occupée, Ferme et vaillante avec douceur,Elle aimait, au lieu de poupée,Elle aimait sa petite sœur.

Elle veillait à ses toilettesComme une petite maman,Présidait aux jeux, aux emplettes,Aux surprises du jour de l’an.

L. Trautuer

Cei pe care îi iubescÎntâi pe mama, ea ştiind să-mpartăAtâtea sărutări la fiii săiPe care-atât de repede îi iartăCând ei mai sunt câteodată răi.

Apoi pe tata care de la muncăSe-ntoarce la sfârşit de săptămânăŞi care toate grijile le-aruncăDe-i pun carnetul meu de note-n mână.

Vine la rând, în ordine, bunicaAl cărei sac de basme-l tot golescŞi frăţiorul meu cel atâtica,Dar cam gelos pe mine când citesc!

Victor de Laprade

Sora mai mareNici cinci ani nu-mplinise bineŞi, deşi doar un ghemotoc,Purta de grijă casei plineŞi chiar îi aducea noroc.

Era tot timpul ocupatăŞi fermă în curaj cât treiŞi nu se juca niciodatăDecât cu surioara ei.

Veghea la micile-i găteliCa o mămică-adevărată;Participa la târguieliŞi nicicând nu era-nşelată.


Elle arrangeait l’affreux bagageDes grands frères désordonnés,Et de jolis nœuds, son ouvrage,Leurs cous rétifs étaient ornés.

Qu’on perdît un livre d’étude,Cahier, canif et cætera…On disait sans inquiétude :« Bah ! Hélène le retrouvera. »

Faisant moins de bruit que personne,A peine avait-elle entendu,Au négligent qui l’abandonne,Elle apportait l’objet perdu.

Et parfois, dans les cas suprêmes,A ses yeux vifs ayant recours,Le père et la mère eux-mêmesAvaient besoin de son secours.

Jacques Prévert

Les enfants qui s’aimentLes enfants qui s’aiment s’embrassent debout Contre les portes de la nuit Et les passants qui passent les désignent du doigt Mais les enfants qui s’aiment Ne sont là pour personne Et c’est seulement leur ombre Qui tremble dans la nuit Excitant la rage des passants Leur rage, leur mépris, leurs rires et leur envie Les enfants qui s’aiment ne sont là pour personne Ils sont ailleurs bien plus loin que la nuit Bien plus haut que le jour Dans l’éblouissante clarté de leur premier amour

Ea aranja îmbrăcăminteaDezordonaţilor ei fraţiŞi doar la bine îi sta minteaVoind să-i vadă mai curaţi.

Dacă pierdea vreunu-o carte,Caiet, briceag et caeteraÎl şi-auzeau rostind aparte:„ Elena o va rezolva!”

Ea n-a făcut cuiva o datăMorală cum că-i neatent,Tot lucrul rătăcit de-ndatăRedându-l celui neglijent.

Ba chiar, în cazuri delicate,Părinţii-o implorau tacitŞi ea găsea, subit, la toateDeznodământul fericit.

Jacques Prévert

Copiii care se iubescCopiii care se iubesc se sărută cu foc Lângă porţile nopţiiŞi trecătorii care trec îi arată cu degetulDar copiii care se iubesc Nu sunt acolo pentru nimeniŞi-i numai umbra lor Care tremură-n noapte Excitând mânia trecătorilor Mânie dispreţ zeflemea gelozieCopiii care se iubesc nu sunt acolo pentru nimeniEi sunt altundeva mai departe ca noaptea târzie Mult mai sus decât ziua căreia îiConferă orbitoarea lumină a iubirii dintâi


L. Ratisbonne

Le CourageUn jour, Paul, en courant, donne contre une pierre.Il était maladroit, mais il fut courageuxEt, sans pousser un cri, recommença les jeux, Pour ne pas effrayer sa mère.Il avait une bosse au front, mais il riait, Disant : « Je n’ai pas mal ! » à sa sœur qui criait.Son père dit : « Bravo ! cette bosse à ton âge,Ne t’enlaidira pas : c’est celle du courage ! »

Vessiot

Petit à petitPetit à petitL’oiseau fait son nid.

Point par point, l’ouvrièreOurle sa toile entière.

Pierre par pierre, le maçonBâtit toute la maison.

Ligne à ligne, page par page,L’élève lit tout un ouvrage.

Ce n’est qu’en écrivantQu’on sait enfin écrire.

Ce n’est qu’en lisantQue l’on apprend à lire.

L. Ratisbonne

Fără fricăDeunăzi micuţul Paul fugind s-a-mpiedicat de-o piatră, Dar cât fu de ne-ndemânatec, tot atât fu de curajos,Căci fără-a scoate-un singur scâncet la joaca lui s-a reîntorsZicându-şi poate că nu-i bine să-şi vadă mama speriată.Cucuiu-n frunte îi crescuse cam cât un ou de bibilică,Dar el continua să râdă în timp ce sora lui ţipa,Iar tatăl apărând îi spuse: „Acest cucui, la vârsta ta,Nu doar că nu te urâţeşte, ci te arată fără frică!”

Vessiot

Încet-încetPai cu pai, mai din nimica-şiFace cuibul rândunica!

Pas de ac cu pas de ac,Croitorii haine fac!

Zidarul, piatră cu piatră,Construieşte casa toată!

Parcurgând-o avem parte,Rând cu rând, de-ntreaga carte!

Nu doar când o buchisimCi şi când o întocmim

Căci trudind încet-încetVorbele, devii poet!


Coumont

L’écolier docile– Adieu, petit chéri : vous vous rendez en classe, Ne vous y faites pas punir.– Non, maman : pour cela que faut-il que je fasse ? – Une seule chose : obéir.– J’obéirai, maman. Il tient bien sa parole Que depuis lors on a plaisirA le voir tout joyeux partir pour l’école, Et, tout joyeux, en revenir.

Coumont

Prière de l’orphelinOù sont, mon Dieu, ceux qui doivent sur terre Guider mes pas ?Tous les enfants ont un père, une mère, Je n’en ai pas.Mais votre voix murmure à mon oreille : Lève les yeux !Pour l’orphelin, un père est là qui veille Du haut des cieux !

Pierre Corneille

Ève et MarieHomme, qui que tu sois, regarde Ève et Marie ;En comparant ta mère à celle du Sauveur,Vois laquelle des deux en est la plus chérieEt du Père éternel gagne mieux la faveur.

Coumont

Şcolarul ascultător– La revedere! Mergi la şcoală de-acum, micuţul meu cel drag,

Unde, să nu primeşti pedepse, nu te lua după cei mulţi!– Nu, mamă, însă pentru-aceasta zi-mi tu ce trebuie să fac?

– Un singur lucru şi acela e de profesori să asculţi!– Aşa voi face, mamă! zise şi şi-a ţinut cuvântul dat

Iar de atunci plăcere nu-i mai mareDecât să-l vezi ce bucuros e când vine timpul de plecat

La şcoală de unde revine mai vesel ca de la plimbare.

Coumont

Tatăl orfanuluiUnde sunt, Doamne, cei ce ar trebui acum, aici Să mă îndrume?Toţi copiii au părinţi şi bunici, Eu n-am pe nimeni pe lume!Doar glasul tău blând coborât pe o rază Murmură: caută-n sus!Pentru orfan e-acolo un tată ce-l veghează: Bunul nostru Isus!

Pierre Corneille

Eva şi MariaPriveşte-le, străine, pe Eva şi Maria;Compară-ţi, apoi mama cu cea a lui IisusŞi vezi care-ncarnează mai bine bucuria De a-i intra în graţii Părintelui de Sus.


L’une à peine respire, et la voilà rebelle ;L’autre en obéissance est sans comparaison ; L’une nous fait bannir, et l’autre nous rappelle ;L’une apporte le mal ; l’autre la guérison.

L’une attire sur nous la nuit et la tempête,Et l’autre rend le calme et le jour aux mortels ;L’une cède au serpent, l’autre brise sa tête,Met à bas son empire et détruit ses autels.

L’une a toute sa race au démon asservie,L’autre rompt l’esclavage où furent nos aïeux ;Par l’une vient la mort, et par l’autre la vie :L’une ouvre les enfers, et l’autre ouvre les cieux.

Cette Ève cependant, qui nous engage aux flammes,Au point qu’elle est fermée, est sans corruption ;Et la Vierge bénie entre toutes les femmesSerait-elle moins pure en sa Conception ?

Non, non ! n’en croyez rien ; et tous, tant que nous sommes,Publions le contraire à toute heure, en tout lieu ;Ce que Dieu donne bien à la mère des hommes,Ne le refusons pas à la Mère de Dieu.

René de Obaldia

BalistiqueSi maman retirait ses boucles d’oreillesJe lui mettrais des boucles de cerisesDes cerises rouges comme le soleilDes soleils tout rouges sur les oreilles

Quand je reviendrais de l’égliseOù j’aurais juré de n’être plus jamais gourmandVite, j’irai mordre les cerises Sur les oreilles de maman

Una abia respiră şi ne inspiră teamă.Cealaltă-ntruchipează pe lume-n veci iubirea;Prima ne izgoneşte, a doua blând ne cheamă;Prima aduce răul, cealaltă izbăvirea.

Una spre noi atrage şi noaptea şi furtuna;Cealaltă redă calmul şi cerul de azur;Una-i cedă ispitei, cealaltă-o-nvinge-ntrunaŞi fletrisează crâncen orice altar impur.

Întreaga stirpe-a Evei pe Cel Viclean îl cântă;Pe Dumnezeu l-aduce Maria-n gând şi-n grai;Dintr-una vine moartea, dintr-alta viaţa sfântă,Una deschide iadul, cealaltă porţi de rai.

Totuşi, această Evă a fost creată pură:De ce-am ieşi altminteri din flăcările ei,Cât timp imaculata Fecioară din Scriptură E binecuvântata femeie-ntre femei?

Deosebiri flagrante sunt între cele două;Contrariul să-l spunem, oriunde şi mereu;Căci harul zămislirii li-i dat la amândouă:Una de fii de oameni, alta de Dumnezeu!

René de Obaldia

BalisticăCerceii mama de şi-ar scoate,Cireşe eu i-aş pune-n loc –Împurpurat-învăpăiateBobiţe din celestul foc.

Calc jurământul în picioareDe-a fi de-a pururi cumpătatŞi muşc cireşele pe careCercei eu mamei i le-am dat


Et surtoutQuand le monsieur au chapeau mouQue je n’aime pas du toutViendra lui faire de l’œil à mamanAvec sa caisse de bonimentsEt rira pour montrer ses dents

Je prendrai toutes les fois Les noyaux entre mes doigtsLes noyaux de cerises pleins de sangEt j’appuierai sans qu’on me voie.

Alors, bien retranché dans mon incognitoIls partiront comme des bombes, les noyauxEt taperont juste dans l’œil Du monsieur qui fait de l’œil.

Jacques Prévert

Le cancreIl dit non avec la tête mais il dit oui avec le coeur il dit oui à ce qu’il aime il dit non au professeur il est debout on le questionne et tous les problèmes sont posés soudain le fou rire le prend et il efface tout les chiffres et les mots les dates et les noms les phrases et les pièges et malgré les menaces du maître sous les huées des enfants prodiges avec des craies de toutes les couleurs sur le tableau noir du malheur il dessine le visage du bonheur.

Şi când, ce mai încolo-ncoace,În domnul pus la patru aceŞi care nicidecum nu-mi place,Cu zâmbetu-i de lapte şi de miere,De va veni să-i facă mamei meleOchi dulci şi insistente temenele,

Nu voi scăpa prilejul ca, discret,Strângând în palmă sâmburii zglobiiŞi umezi de cireşe sângerii,Să-i proiectez ca dintr-un pistolet

Şi inocent şi mut precum pământul, O să m-amuz în sinea mea, avan,Căci sâmburii-or să taie din avântulOcheadelor acestui Don Juan!

Jacques Prévert

Elevul leneşCu capul spune nudar da cu inimanu domnului profesorcelor ce-i plac doar dae sculat în picioareîntrebări i se punşi problemele toatebrusc îl apucă-un râs nebunşi face să zboarecuvinte şi cifrenume şi datecapcane şi frazeşi-n ciuda celui ce-l ameninţă cu zelşi-n huliturile copiilor minunecu crete de culori fel de felpe tabla neagră a nenorociriiel desenează chipul fericirii.


Marc Legrand

Les petits fumeursAu lieu d’apprendre leurs leçonsFumaient quatre petits garçons ;Sur le bureau de leur papa, Ils avaient trouvé du tabac.

Chacun n’ayant pas de papierAvait découpé son cahier.D’un air un peu trop fanfaron,L’un dit : « Fumer c’est vraiment bon ! »

Le second, d’un même maintien, Cria : « Ma foi, ça va très bien ! »Avec des larmes dans les yeuxL’autre dit : « C’est délicieux ! »

Le plus petit, crachant, toussant, Dit : « Je suis un homme à présent ! »Le soir, tous se mirent au lit,Vomissant et le front pâli.

Leur mère les soigna longtemps,Ils redevinrent bien portantsIls furent sages désormaisEt ne fumèrent plus jamais.

Mademoiselle S. Brès

La plainte des jouetsLa poupée et Polichinelle, Chez nous, hier, causait tout basAvec le vieux Mouton qui bêleEt le Soldat qui n’a qu’un bras.

Marc Legrand

Micii fumătoriÎn loc să-nveţe cu temei,Fumau cei patru băieţei;Găsiseră la tatăl lorTutun frumos aromitor.

Foi din caiete fiecareA rupt spre-a-şi face o ţigare.Cu aer de bravadă, unulZise: „Cât e de bun tutunul!”

Cel de al doilea, plin de sine,Strigă: „Ah, cât ne stă de bine!”Cu ochii-n lacrimi, celălaltLe spuse: „Ştiţi că-i minunat?”

Între o tuse şi-un scuipat,Cel mic le spuse: „Sunt bărbat!”Dar seara, -n paturi, pasă-mi-te,Toţi începură să vomite.

Măicuţa lor i-a îngrijitPână i-a însănătoşitŞi-atâta de cuminţi ei furăCă n-au mai pus ţigare-n gură!

Mademoiselle S. Brès

Lamentaţia jucăriilorPăpuşa şi PolichinelleLa noi, ieri discutau şoptitCu foarte jerpelitul MielŞi cu soldatul invalid.


– « Hélas ! murmurait la Poupée, Hélas ! quelle triste maison !Aux dents du chien on m’a laissée, Et je meurs, perdant tout mon son ».

– « Moi, raconta Polichinelle,Dans le puits j’ai passé la nuit ;Ma figure n’était pas belle, Mais elle est affreuse aujourd’hui ».

Le Mouton dit : « Moi je ne marcheQue sur trois pieds, c’est fort gênant ;Mais des pauvres bêtes de l’arche,Pas une n’en possède autant ».

– « Moi, dit le Soldat intrépide, Je tire encor, c’est mon métier ;Mais l’armée est tout invalide Du bras, de la tête ou de pied ».

Hélas ! pourquoi tant de misère ?Sont-ils donc méchants tous les deux, La petite sœur et son frère ?– Non ! mais ils sont très peu soigneux.

Sully-Prudhomme

Midi au villageNul troupeau n’erre ni ne broute ;Le berger s’allonge à l’écart ;La poussière dort sur la route,Le charretier sur le brancard.

Le forgeron dort dans la forge ;Le maçon s’étend sur un banc,Le boucher ronfle à pleine gorge,Les bras rouges encor de sang.

Păpuşa prinse să suspine:„Ce casă tristă, Doamne, vai!Câinele-a rupt bucăţi din mineŞi mor şi-mi pierd întregul grai!”

„Eu, povestea Polichinelle,Am stat în apă noaptea-ntreagăŞi, dacă nu-s frumos de fel,Azi mutra mi-i de-a dreptul bleagă!”

La rându-i, Mielul zise: „Iată,De-abia mă ţin pe trei picioare:Dar ce zic eu? Orice suratăPe arcă nici atâta n-are!”

Apoi fu auzit soldatul:„Chiar fără-un braţ, eu încă tragŞi, să nu râdeţi, din tot leatulCred că-s cel mai puţin beteag!”

Deci suferinţa tuturora-iPentru că-s răi cei doi copii?Nu, dar nici fratele, nici sora,Nu sunt destul de grijulii!

Sully-Prudhomme

Amiază-n satTurma de oi se înstoleşte;Ciobanul stă lungit pe şubă;Praful pe drum se odihneşteIar căruţaşul pe hulubă.

Fierarul doarme-n covălie.Zidarul cufundat în visŞi-auzi dinspre măcelărie Un sforăit de nedescris.


La guêpe rôde au bord des jattes ;Les ramiers couvrent les pignons ;Et, la gueule entre les deux pattes,Le dogue a des rêves grognons.

Les lavandières babillardes Se taisent. Non loin du lavoir,En plein azur, sèchent les hardesD’une blancheur blessante à voir.

La férule à peine surveilleLes écoliers inattentifs ;Le murmure épars d’une abeilleSe mêle aux alphabets plaintifs.

Un vent chaud traîne ses écharpes Sur les grands blés lourds de sommeil,Et les mouches se font des harpesAvec des rayons de soleil.

Immobiles devant les portes, Sur la pierre des seuils étroits,Les aïeuls semblent des mortes,Avec leurs quenouilles aux doigts.

Jean Richepin

La pêche à la ligneUn chapeau de paille jauneDont les bords n’ont pas d’ourlet,Au bout de sa pointe en cône,Une plume de poulet.

Un chapeau de paille encore,Un troisième, un autre. AinsiLe rivage se décoreDu Point-du-Jour à Bercy.

Viespea dă blidelor târcoale;Hulubii picotesc pe zidŞi nici gând n-are să se scoaleDulăul mârâind placid.

Spălătoresele flecareTac. Nu departe de ulucScot albiturile la soareŞi se retrag cu pas năuc.

Învăţătorului în clasă Îi e lehamite de tot;Chiar şi albina-i somnoroasăŞi nici şcolarii nu mai pot.

O boare caldă-nvioreazăO clipă grâul adormitŞi mii de muşte intonează Acelaşi cântec înmiit.

Înmărmurită lângă poartă Pe piatră şade o bătrânăCă de-o priveşti îţi pare moartăCu furca ei de tors în mână!

Jean Richepin

UndiţatulPe la bor nesurfilată,Împletită-i ca şi-un coşPălăria ţuguiată Şi c-o pană de cocoş,

Apoi încă şi-ncă unaAscuţite precum iŞi-altele sosesc întrunaDin Paris şi din Bercy.


Sous ces éteignoirs sans nombre,Rien ne bouge. On ne peut voirQue les pas lents de leur ombre Qui s’allonge avec le soir.

Pourtant de chaque statueSort un grand sceptre en roseau,Et ce peuple s’évertueA tremper du fil dans l’eau.

Tout le long de la journée,O Destin ! tu leur prometsLa douce proie ajournéeQu’ils n’attraperont jamais.

Et pas un ne s’en indigne,Pas un ne songe à partir !Car le pêcheur à la ligneVit et meurt vierge et martyr !

Grégoire Le Roy

Le boulangerJe suis debout avant l’auroreet de l’effort de mes deux mains,je pétris dans mon blanc pétrinla farine de mon blé d’or ;

Je travaille jusqu’à la nuitet je ne sais d’autre lumièreque celle dont la flamme éclairemon jour ardent et mon pain cuit.

Mais j’ai beau cuire tous les jourstous n’en ont pas qui m’en demandent,car la faim du pauvre est plus grandeque mon grenier et que mon four.

Malul Senei de aceste Mici cupole e tivit,Ele sprijinind pe creste Focul cerului topit.

Fiece statuie areSceptrul ei de bambus lung Prevăzut cu ace carePânza apei o străpung.

O, destin, tu ziua toatăLe-ntreţii speranţa-n gândÎnsă prada mult visată Nu se va ivi nicicând.

Nimeni nu se indignează Şi nici nu se lasă-nvins:Doar cel care undiţeazăEste un martir convins!

Grégoire Le Roy

BrutarulZorii mă află în picioare, Trudind cu-aceste două mâini.Frământ nenumărate pâiniCe vor zâmbi aromitoare.

Lucrez cu râvnă până-n noapte,Dar nu mă plâng că e târziuŞi-altă lumină nu mai ştiuDecât a pâinii mele coapte.

Însă-n zadar coc pâini mereu!Toţi mi le cer cu-nverşunare,Căci foamea li-i cu mul mai mare Ca podul şi cuptorul meu!


J. Aicard

Le forgeronDès l’aube, la forge s’allume ;Le fer rougit dans le foyer…Le forgeron bat sur l’enclumeLe fer dur qu’il force à ployer.

Son bras se relève, s’abaisse, Monte, remonte, et descendSur le fer rouge qui s’affaisseA tout coup de marteau pesant.

Pan ! pan ! – puis un petit silence ;Pan ! pan ! toujours ! pan ! pan ! encore !Le marteau remonte et s’élance ;Le fer en feu crache de l’or ;

Il a chaud, bien chaud, dans sa forgeL’homme au grand tablier de cuir. Le charbon lui sèche la gorge ;Son brasier vous ferait tous fuir.

Mais chacun supporte sa peineEt près du forgeron, souvent, Son brave enfant, qui se démèneComme un homme, frappe devant.

Iulia Haşdeu

Le chant du postillonGais oiseaux, chantez sans cesse !Merles, gazouillez toujours, Racontez votre tendresse Et roucoulez vos amours !

J. Aicard

FierarulÎn zori, de-ndată ce se scoală,El iscă-a focului văpaieŞi fierul dur pe nicovalăÎl bate straşnic şi-l îndoaie.

Ciocanul mare se coboară Şi se ridică iar şi iarCăzând pe fierul scos din parăDe braţul bunului fierar.

Poc! Poc! O brumă de tăcereApoi, poc! poc! şi iar poc! poc!Barosul cade cu puterePe fierul care scuipă foc.

Doar în răstimpuri, lac de apă,Îşi şterge mâinile pe şorţ;Fumul gâtlejul i-l înţeapă;Mulţi n-ar lucra aici nici morţi,

Dar fiecare cu-ale saleCum şi-aici bate pe ilăuOri, cel mai des, trage la foaleUn băietan: copilul său!

Iulia Haşdeu

Cântecul surugiuluiMereu, cu toată voioşia,Frumoase mierle, ciripiţiCând vă cuprinde duioşiaŞi dragostea v-o gânguriţi.


Que j’aime vos chants joyeux !Lorsque je remplis mon verre, Je vous chante sur la terre,Et vous me chantez aux cieux !

Sur le siège, quand je vole, Entraîné par mes chevaux, Je suis, dans ma course folle,Comme les petits oiseaux.

Mon fouet, que je fais claquer, Rend des sons pleins d’allégresse.J’aime à rire, à me moquer,Et j’aime à chanter sans cesse.

Dans les auberges, les fillesSe pâment à mes chansonsEt sous leurs brunes mantilles,Les yeux sont d’ardents charbons.

Maurice Fombeure

Le retour du sergentLe sergent s’en revient de guerre,Les pieds gonflés, sifflant le nez,Le sergent s’en revient de guerreEntre les buissons étonnés.

A gagné la croix de Saint-Georges,Les pieds gonflés, sifflant le nez, A gagné la croix de Saint-GeorgesSon pécule a sous son bonnet.

Bourre sa pipe en terre rouge,Les pieds gonflés, sifflant le nez,Bourre sa pipe en terre rouge,Puis soudain se met à pleurer.

Ce dragi mi-s cântecele voastre!La un pahar vă cânt şi euPrecum din zările albastreŞi voi îmi triluraţi mereu.

Pe capra diligenţei mele Sunt tot atâta de uşorCa şi voi, zvelte păsărele,Când ceru-l fulgeraţi în zbor.

Pocnesc din bici cu vioiciuneŞi totul se animă-n jur;Surâd şi-mi place să fac glumeŞi cânt precum un trubadur.

Prin hanuri, brudnicele feteMor după mine când doinescŞi din priviri mă sorb, şirete, Şi-apoi de dor se perpelesc!

Maurice Fombeure

Întoarcerea sergentuluiSergentul din război revine,Are picioarele umflate.Sergentul din război revine.L-aşteaptă tufele mirate.

El poartă crucea Sfântul Gheorghe.Picioarele umflate-l dor.El poartă crucea Sfântul GheorgheŞi solda-i zornăie uşor.

’Şi-ndoapă pipa de lut roşu.Îl dor picioarele cumplit.’Şi-ndoapă pipa de lut roşuŞi brusc de plâns e zguduit.


Il revoit tous ses copains morts, Les pieds gonflés, sifflant le nez,Il revoit tous ses copains mortsQui sont pourris dans les guérets.

Ils ne verront plus leur village, Les pieds gonflés, sifflant le nez,Ils ne verront plus leur villageNi le calme bleu des fumées.

Les fiancées, va marche ou crève,Les pieds gonflés, sifflant le nez,Les fiancées, va marche ou crèveLes copains s’les sont envoyées.

Et le sergent verse une larme,Les pieds gonflés, sifflant le nez,Et le sergent verse une larme,Le long des buissons étonnés.

Maurice Fombeure

Les Bohémiens Les Bohémiens sont revenusVautrés autour de leurs roulottesOù gambadent des enfants nusDans l’odeur d’ail et d’échalotes,Les Bohémiens, les roulottesLes Hellequins, les Camps Volants,Vanniers, fainéants, ferblantiersOu bien Rétameurs ambulants.

Entourés de leurs chiens maigresFlanqués de leurs chevaux pelésIls apportent un air allègreDont tout le village est troublé.

Colegii morţi i-apar în faţă.Picioarele umflate-l dor.Colegii morţi i-apar în faţă Rămaşi într-un străin ogor.

Ei n-or să-şi mai revadă satul.Durerile i-au părăsit.Ei n-or să-şi mai revadă satul Nici fumul calm în asfinţit.

Încet logodnicele-i uităŞi alte nunţi cu alţii fac.Încet logodnicele-i uităŞi alţii li-s acum pe plac.

Nemângâiat sergentul plângeŞi-şi suflă nasu-ntr-o basma.Nemângâiat sergentul plângeŞi soarta lor şi soarta sa.

Maurice Fombeure

ŢiganiiAu poposit în sat ţiganiiŞi puradeii zburdă goiPrin şatra cu mirosuri straniiDe ceapă şi de usturoi.Ei îşi au casele pe roţiŞi n-au astâmpăr niciodată,Tinichigii vicleni ce zloţiDin piatră seacă ştiu să scoată.

Flancaţi de cai cu greabăn ros,Ca şi de câinii lor lihniţi,Au, totuşi, aerul voios,Lăsându-ne pe toţi uimiţi;


Les femmes lisent dans les mains« Ma fille, vous vous marierezPas aujourd’hui ni pas demainMais un jour vous vous marierezAvec le garçon que vous aimerez ».

Mais prenez garde amis !Monsieur le maire a dit :« Il est interdit aux nomadesDe stationner iciSur la commune de Couci CouçaOn vous accorde deux journées et deux nuitsMais après ramassez l’fourbiFinie la rigolade ! »

Et maintenant ils sont partis Laissant un rond d’herbe brûlée.Ils n’ont pas volé nos petitsMais nos âmes s’en sont alléesSuivant leurs haridellesLeurs roussins édentés Là-bas, à tire-d’aileVers la liberté !

M. du Camp

La fauxJe suis la faux, la faux agile ;Je me promène sur les prés, Abattant la tête mobileDes faisceaux d’herbe diaprés.Mon maître toute la semaine,– C’est un habile moissonneur –Me lance en cercle et me ramèneEn causant avec le faneur.

Ţigăncile citesc în palmeŞi-atâta amăgire vândCodanelor ce se vor calme:„Vă veţi căsători-n curândCu cei purtaţi cu drag în gând,Mâine, poimâine sau oricând!”

Însă, prieteni, nu uitaţiUn lucru: nu staţionaţiPe locul unde vă aflaţi;Domnul primarA spus-o clar: „Vi se acordă două nopţiSă vă cărăbăniţi cu toţiPeste hotar!”

Şi iată: s-au pornit la drumŞi-au lăsat iarba arsă, roată.Nu ne-au răpit micuţii cum Spusese-n taină lumea toată,Doar sufletele noastre-acumSe duc cu ei, de dor furate,Mânându-le, pe zări de fum,Mârţoagele înfometateŞi ştirbe, către libertate!

M. du Camp

CoasaSunt coasa, coasa cea fâşneaţăŞi-mi place nemaipomenitSă mă preumblu prin fâneaţăDin zori şi până-n asfinţit.Stăpânul săptămâna toată –Şi jur că-i un cosaş ales –Mă-nvârte cam un sfert de roată În faţa lui prin fânul des.


Jamais le travail ne l’étonne,Jamais je ne lasse son bras.Il chante un refrain monotone, Qui semble cadencer son pas.Quand de tout couper je suis lasse,Et que je veux me reposer,Alors mon maître me repasseEt me frotte pour m’aiguiser.

Victor de Laprade

La FenaisonVois par-dessus la haie où chantent les fauvettes,Dans le foin verdoyant aux teintes violettes.Cachés jusqu’aux genoux et montant de là-bas,Les faucheurs, alignés, marchant du même pas.En cercle, à côté d’eux, frappent les faux tournantes ;Le fer siffle en rasant les tiges frissonnantes,Et dans le vert sillon tracé par les râteaux L’herbe épaisse, à leurs pieds, se couche en tas égaux.A l’ombre, au bout du pré, chacun souffle à sa guise.Le travailleur s’assied, et sa lame s’aiguise ;Et l’on entend parmi les gais refrains, dans l’air,Tinter sous le marteau l’acier sonore et clair.Plus loin, dans le soleil qui le sèche à merveille,Monte en cône arrondi le foin coupé la veille.Là, vous écoutez rire, autour des peupliers,Les filles de la ferme en rouges tabliers,Et la meule y reçoit de la fourche de frêne Les gerbes de sainfoin que le râteau lui traîne.Un char dont l’essieu crie en montant le coteau,Balance, au pas des bœufs, son odorant fardeau,Aux arbres du chemin, chaque fois qu’il se penche,Laissant fleurs et gazons pendus à chaque branche.

Discută-n acest timp cu celCe-ntoarce brazdele spre soare,Ori murmură vreun cântecelCă fânu-i greu şi ziua-i mare.Doar eu mai dau câteodatăSemne că sufletul mi-i scosŞi-atunci el prinde să mă batăOri să m-ascută tacticos.

Victor de Laprade

Strânsul fânuluiPeste gardul viu în care pitulicile se-ngânăÎţi arunci privirea-n fânul smălţuit cu-albastru pânăVezi cum ies din el cosaşii doar de la genunchi în sus,Înşiraţi şi fără-a face unul vreun pas în plus.Fiecare execută mişcări semi-circulare,Coasele tăind cu şuier tijele fremătătoare.La picioarele lor, ritmic, brazdele sporesc egaleŞi în aşteptarea greblei sunt din ce în ce mai pale.Doar la capătul fâneţii fiecare se opreşteTacticos să-şi bată coasa ce la umbră străluceşte ;Desluşeşti printre refrene cântul vesel de oţelAl ciocanului ce cade pe ilăul mititel.Mai departe, -n stânga, fânul cu mireasmă-mbătătoareStrâns e-n stoguri ce se-nalţă ca menhirele spre soareŞi cât vezi cu ochii-n zare veselia o-ntreţinFetele cu şorţuri roşii şi cu râsul cristalinCând cu furcile de frasin pun căpiţelor cununăFânul rătăcit pe care harnic greblele-l adună.Carul ale cărui osii scârţâie urcând încetFace ca întreg văzduhul să ne pară tămâietŞi în arborii din cale ori de câte ori se-apleacăLasă câte-un smoc de iarbă vămuit de câte-o cracă.


Francis Jammes

Les plantes de la petite vieilleUne brebis perdue sur la mousse a bêlé.Voici midi. C’est l’heure où il me faut aller cueillir, pour composer des baumes salutaires,les rameaux endormis des plantes vulnéraires.Leurs feuilles assombries dorment dans les fourrésoù la couleuvre lisse et froide s’est nouée.Le long du vif ruisseau sableux je cueilleraila menthe dont l’odeur s’écrase sous les doigts.Dans la chaude prairie où le vent fait de l’ombre,poussent le lychnis rose et l’oseille sauvagequi, pourpre et cannelée, berce sa tige longue.La grande marguerite est une jeune fille.La renoncule est l’œil doré de la prairie et le myosotis est l’œil bleu du ruisseau.Le pissenlit est la quenouille du cricri.Les asphodèles sont les cierges du soleil.Les pervenches sont des étoiles qui ont poussé.L’iris est un oiseau penché sur la rivière.Les chèvrefeuilles sont les lèvres de la haie,et l’églantier tremblant, les joues des fiancées.

L. Tournier

Bonjour !Bonjour, laboureur qui creusesTes sillons en gémissant :Qu’un grain sous tes mains heureuses En produise cent !

Bonjour, gentille fermièreQui pars de si grand matin,Pour arriver la première Au marché lointain !

Francis Jammes

Plantele bătrâneiO oaie rătăcită prin codru-a behăit.E vremea, fiindcă, iată, amiaza a sositSă caut, spre a face balsamuri de vigoare,Crengile unor plante atotvindecătoare.Frunzele adumbrite dorm în hăţişuri unde Năpârca lunecoasă şi rece se ascunde.De-a lungul gârlei repezi cu prundul nisipos,Eu voi culege menta cu penetrant miros.Pe pajiştea fierbinte, de vânt înviorată,Creşte măcriş sălbatic, neghină-mbujoratăŞi care cu supleţe îşi leagănă tulpinaÎn timp ce gălbeneaua aţâţă-n ochi lumina.Floarea de myosotis e-azur neprihănit,Iar păpădia-i caier pe care, fericit,Îl toarce-un greier; Crinii sunt lumânări arzând,Iar brebenocii-s stele iscate de curând.O pasăre-aplecată pe râu e stânjenelul Şi-n garduri caprifoii sunt buze de tot felul,În timp ce trandafirii sălbatici amintesc De-obrajii celor care cu drag se logodesc!

L. Tournier

Zi bunăZi bună, gospodareCe peste plug te frângi,Din boabă, ca urmare,O sută-n loc să strângi!

Zi bună, gospodinăCe pleci la piaţă-n zoriCu roade din grădinăCa de atâtea ori!


Bonjour, vous tous que ramèneAux champs ou dans l’atelier,Du labeur de la semaine L’appel journalier !

R. Morax

Sème !Sème à pleine main Le grainDans la bonne terre. Espère,Espère en demain,Et va ton chemin,En semant le grain.

Victor Hugo

Le SemeurC’est le moment crépusculaire.J’admire, assis sous un portail,Ce reste de jour dont s’éclaireLa dernière heure du travail.

Dans les plaines de nuit baignées,Je contemple, ému, les haillonsD’un vieillard qui jette à poignéesLa moisson future aux sillons.

Sa haute silhouette noireDomine les profonds labours ;On sent à quel point il doit croireA la fuite utile des jours.

Zi bună, tuturora,Oriunde v-aţi aflaCând e de muncă ora,La strung ori pe tarla!

R. Morax

SeamănăSeamănă sămânţa cu Mâna şi cu sufletu’;Culc-o-n glia ce-o-ncălzeşte,Culc-o şi nădăjduieşteÎntr-un mâine înspicat –Drum ce, iată, te-a chematSă te laşi de el purtat!

Victor Hugo

SemănătorulÎncet-încet se face seară.Din umbra unei porţi privescRestul de zi crepuscularăCând orele de somn mijesc.

Văd, pe un câmp pe care-l scaldăNoaptea-n destoinică răcoare,Un moş zvârlind cu mâna-i caldăÎn brazde holda viitoare.

Înalta-i siluetă-n zdrenţeDomină arătura-adâncăŞi parcă-ar face reverenţe Zilei ce leneş curge încă.


Il marche dans la plaine immense,Va, vient, jette la graine au loin, Rouvre sa main et recommence.Et je médite, obscur témoin,

Pendant que déployant ses voiles,L’ombre, où se mêle une rumeur,Semble élargir jusqu’aux étoiles Le geste auguste du semeur.

Alphonse de Lamartine

Le LaboureurAu joug de bois poli le timon s’équilibre,Sous l’essieu gémissant le soc se dresse et vibre,L’homme saisit le manche, et, sous le coin tranchant,Pour ouvrir le sillon, le guide au bout du champ.La terre qui se fend sous le soc qu’elle aiguise,En tronçons palpitants s’amoncelle et se brise.Et, tout en s’entrouvrant, fume comme une chairQui se fend et palpite et fume sous le fer.En deux monceaux poudreux les ailes la renversent.Ses racines à nu, ses herbes se dispersent ;Ses reptiles, ses vers, par le soc déterrés,Se tordent sur son sein en tronçons torturés.L’homme les foule aux pieds, et, secouant le manche,Enfonce plus avant le glaive qui les tranche ;Le timon plonge et tremble et déchire ses doigts ;La femme parle aux bœufs du geste et de la voix ;Les animaux, courbés sur leur jarret qui plie,Pèsent de tout leur front sur le joug qui les lie ;Comme un cœur généreux leurs flancs battent d’ardeur ;Ils font bondir le sol jusqu’en sa profondeur.L’homme presse le pas, la femme suit à peine.Tous, au bout du sillon, arrivent hors d’haleine ;Ils s’arrêtent ; le bœuf rumine, et les enfants Chassent avec la main les mouches de ses flancs.

Se duce, vine, şi mereuÎn glia ce răzoare n-areAruncă boabe ca un zeuDin mâna-i rodului datoare.

Martor obscur, eu meditez,Pe fondul tainic al rumorii,La-n veci nedezminţitul crezPe care-l au semănătorii!

Alphonse de Lamartine

PlugarulPe jugul lustruit de muncă tânjala se echilibrează.Pe osia gemând, brăzdarul se saltă-n aer şi vibrează.La capătul câmpiei, cu mâinile pe coarne,Omu-şi conduce plugul ca glia s-o răstoarne.Aceasta se despică şi fieru-l lustruieşte,Apoi se sparge-n bulgări mărunţi şi înfloreşteŞi din pământ ies aburi precum din carne cândCuţitu-n ea se-nfige s-o simtă palpitând.În brazdă, rădăcina rănită străluceşte,Dar apoi vine-o alta şi-ncet o oblojeşte.Brăzdarul dezveleşte şi viermi şi mici reptileCe scapă ca prin farmec ori se sfârşesc cu zileCând omul se apleacă mai apăsat pe plugŢinând să-şi dovedească avanu-i meşteşugCe nu o dată palma i-o umple de băşici.Femeia-ndeamnă boii, cu glasul şi din bici,Iar ei fără-ncetare în jug se opintescŞi scot pe nări fuioare de fum şi năduşesc,Încovoiaţi, sărmanii şi tremurând din vine, Totuşi, de ei femeia abia dacă se ţine.La capăt, să respire-s lăsaţi; cu gesturi bruşteÎncearcă-atunci copiii să-i apere de muşte!


J.-M. Villefranche

Le Roi et le BergerRencontrant un berger, un roi lui dit : « Voyons, Que gagnes-tu, mon brave, à garder tes moutons ? »– Moi, je gagne autant que vous, Sire.– Autant, reprit, et non sans rire,Le Souverain ; fais-moi ton compte. – Il est fort clair ;Que m’importent les grosses sommes ?Je conduis mes moutons, vous conduisez les hommesEt nous gagnons tous deux le ciel… ou bien l’enfer !

Devoille

L’enfant et l’Oiseau– « Petit oiseau, viens avec moi ;Vois la cage si bien parée, Ces fruits que j’ai cueillis pour toi,Ces fleurs humides de rosée ».

– « Petit enfant, je vis heureux.Rester libre est ma seule envie ;Mon humble nid me plaît bien mieux Que la cage la plus jolie ».

Béranger

La Renoncule et l’œilletLa Renoncule, un jour, dans un bouquet,Avec l’œillet se trouva réunie ;Elle eut le lendemain le parfum de l’œillet.On ne peut que gagner en bonne compagnie.

J.-M. Villefranche

Regele şi ciobanulUn rege întâlneşte-un cioban căruia-i zice:– Cam cât câştigi cu paza acestor oi, voinice?– Câştig cam tot atâta cât şi Măria Ta!– Ei bravo! Ce te face să crezi aşa ceva?Insistă, în tărbacă luându-l, suveranul.– Dar totu-i clar ca ziua, adaugă ciobanul.Eu îmi conduc cârlanii, Măria Ta pe noi:Deci, câştigăm sau raiul, sau iadul. Amândoi!

Devoille

Copilul şi pasărea– Vino, mică pasăre cu mine,Luxul coliviei să-l admiri:Fructele dintr-însa-s pentru tine,Ca şi-nrouraţii trandafiri!

– O, copile, eu sunt fericităŞi doar libertatea mi-e pe plac:Pentru-o colivie aurităNu-mi dau pacea cuibului sărac!

Béranger

Gălbeneaua şi garoafaGălbeneaua-ntr-o zi se trezeşte într-unul Şi-acelaşi buchet cu garoafa legatăDe la care, răzleţindu-se-apoi, mai păstrează parfumul.Cultivând companiile bune, nu ai de pierdut niciodată!


F. Bataille

Un Héros en parolesMoi, disait un enfant, je n’ai pas peur du loup.Et, sur un ton menaçant et superbe :- Qu’il vienne, ajouta-t-il, je l’étrangle du couEt je le fais rouler sur l’herbe.Moi, je suis fort, je suis brave, je suis…

Une souris, Sortant de sa cachette,

Interrompt le héros, qui pâlit, perd la tête, Et se sauve en poussant des cris.

De même qu’on connaît l’ouvrier à l’ouvrage,C’est aux actes surtout qu’on juge le courage.

Florian

L’OrangeUn jeune enfant mangeait dans une orange ;Oh, s’écria-t-il en courroux,Le maudit fruit ! se peut-il qu’on le mange ?Comme il est aigre, on le prétend si doux !– Faux jugement, lui répond le père,Ôtez cette écorce légère,Vous reviendrez de votre erreur.

Ne jugeons pas sur un dehors trompeur.

F. Bataille

Eroism verbal– Să mor dacă mi-e teamă – spunea un puşti – de lup!Şi adaugă îndată pe-un ton de-ameninţare:– Să se arate numai, că-l strâng de gât şi-l rupŞi cât ai zice peşte ţi-l las fără suflare,Că doară nu degeaba am muşchii de oţel ...

Atunci, un şoricel,Ieşind tiptil de sub un zid,

Îl întrerupe pe eroul ce-şi pierde capul şi, livid,Fuge ţipând că ţi-e şi milă şi-ţi vine şi să râzi de el.

Deci, după fructe dacă judeci pomul,Să n-o faci după vorbe pentr-a cunoaşte omul.

Florian

PortocalaDoar ce-şi înfipse dinţii copilu-n portocalăCă, mofturos, se puse cumplit pe blestemat:– Ce fruct amar! Mai bine mă culc cu burta goală!Şi toţi susţin că-i dulce, zemos şi aromat!Aflat în preajma-i, tatăl cu calm îl sfătuieşte:– Ah, fiule, ce lesne poţi face o greşeală.Ia-ndepărtează coaja ce miezu-l ocroteşte

Şi ţine bine minte că aparenţa-nşeală!


Coumont

Épi et Tonneau videsTandis que des épis qu’on coupera bientôt,Inclinent leur front vers la terre,D’où vient que cet autre s’élève encore si haut ?– C’est qu’il n’a pas de grain dans sa tête légère.

Ce grand tonneau que l’on conduitEn le poussant d’un pied rapide,Pourquoi fait-il tant de bruit ?– Mon bon ami, c’est qu’il est vide.

Viennet

La chute du glandAu pied d’un chêne sur un vert gazon, Se reposait une belette,Quand un gland détaché par le froid aquilon, Vint tomber à plomb sur sa tête.Elle s’éveille, et, tremblante d’effroi,De ce lieu dangereux s’enfuit à perdre haleine,Criant au rat des champs, qu’elle regarde à peine :– Là-bas, là-bas, vient de tomber sur moiLa branche énorme d’un gros chêne.Le rat n’eut garde d’aller voir.Il dit à deux lapins broutant sur la collineQu’un gros chêne venait de choirSur la belette sa voisine.Les lapins, en la racontant,Y mêlent des éclairs et le feu du tonnerre.Un écureuil qui les entendY joint un tremblement de terre.Bref, les faits, les détails, l’un par l’autre appuyés,S’étaient, le lendemain, si bien multipliés Qu’à trente mille à la ronde, Tous les animaux effrayés,Dans la chute d’un gland, voyaient la fin du monde !

Coumont

Spicul sterp, butoiul golÎn lanu-n care o să intre secerătoarea în curândŞi-n care zeci de mii de spice fac reverenţe către glie,Cum de mai este câte unul cu fruntea ridicată-n vânt?– Cum să nu fie când de boabe această frunte e pustie?!

De ce acest butoi pe care mutându-l dintr-un loc într-altul,Cel mai adesea cu piciorul şi-ntotdeauna rostogol,Umple de zgomot surd pământul şi aerul până-n înaltulBolţii cereşti? – Butoiul face atâta zarvă fiindcă-i gol!

Viennet

Căderea unei ghindeSub o gârneaţă de pe un imaş,gusta o nevăstuică-un pic de tihnăCând, cică-, o ghindă ruptă de-un pui de vânt abraşîi cade drept în frunte şi-o smulge din odihnă;ea sare şi-ntr-un suflet o ţine pân’ departeunde-ntâlnind un popândău îi povesteşte despre ceasul răuCând s-a aflat doar la un pas de moartecăci a căzut o creangă-n capul său.Cum popândăul n-are timp să vadă,le spune unor iepuri păscând pe o colinăCum o gârneaţă s-a-ntâmplat să cadă pe nevăstuică, scumpa lor vecină.De-ndată urecheaţii preiau zvonulşi spun în plus de-un trăsnet trimis de Domnul sfânt;la rându-i, veveriţa, ce le-a ţinut isonul,zice c-a fost, desigur, cutremur de pământ.Pe scurt, cumplita veste, trecând din gură-n gură,pierde-orice urmă de măsurăşi-n scorburi, pe sub apă şi-n tainiţele humiicăderea unei ghinde e chiar sfârşitul lumii!


Madame de la Férandière

Le pinson et la pie- Apprends-moi donc une chanson,Demandait la bavarde pieA l’agréable et gai pinson,Qui chantait au printemps sur l’épine fleurie.- Allez, vous vous moquez, ma mie ;A gens de votre espèce, ah ! je gagerais bienQue jamais on n’apprendra rien !- Et quoi, la raison, je te prie ?- Mais c’est que, pour s’instruire et savoir bien chanterIl faudrait savoir écouter,Et jamais babillard n’écoutera de sa vie.

M. Rollinat

La bicheLa biche brame au clair de luneEt pleure à se fondre les yeux :Son petit faon délicieuxA disparu dans la nuit brune.

Pour raconter son infortune A la forêt de ses aïeux,La biche brame au clair de luneEt pleure à se fondre les yeux.

Mais aucune réponse, aucuneA ses longs appels anxieux !Et, le cou tendu vers les cieux,Folle d’amour et de rancune,La biche brame au clair de lune.

Madame de la Férandière

Cintezoiul şi coţofana– Învaţă-mă un tril vioi!se zice c-ar fi glăsuito coţofană către un vesel cintezoicare cânta pe-un mărăcine înflorit.– Cum văd, tu râzi de mine, draga mea!Pe cei din neamul tău – pot paria! –nu-i poate nimeni învăţa ceva.– Şi care-ar fi pricina, te-aş ruga?– Ei bine, pentru-a reuşi să cânţi,ar trebui întâi şi-ntâi s-asculţi,Or un flecar n-ascultă nimic în viaţa sa!

M. Rollinat

CiutaUn trist boncăluit de ciută Sub lună urcă tânguios:Mândreţea ei de pui sfiosS-a rătăcit în noaptea mută.

Durerea astfel apărutăStrăbate codrul tenebros;Un trist boncăluit de ciutăSub lună urcă tânguios.

Înnebunită şi-n derutăAscultă fără de folosŞi către cerul nemilosScoate din inima-i durutăUn trist boncăluit de ciută.


G. de La Mothe

Entends chanter la cailleEntends chanter la caille,Une heure après minuit.

La belle a fait son nidAu milieu des foins bleus,

Avec des brins de lune,Des fleurs de romarin,

Avec des perles d’eau,Pour y voir dans le noir,

Avec tout plein d’espoirEn attendant l’aurore.

L. Tournier

La poule et les poussinsVoyez ! La voilà dans l’herbeQui marche seule, en avant,La tête haute, superbe,Tous ses petits la suivant :

Les uns, de plumes nouvellesEncore à peine couverts ;De leur queue et de leurs ailes,Les autres déjà tout fiers.

Mais la mère a fait entendre Son gloussement redoublé ;Elle appelle : qui veut prendre Ce grain de mil ou de blé ?

G. de La Mothe

Cântând se-aude-o prepeliţăCântând se-aude-o prepeliţăÎn cuibul ei de romaniţă

Pe care l-a făcut din şoapteDe lună într-un miez de noapte

În fânu-albastru-ntunecatCu stropi de rouă viu perlat,

Unde, nădăjduind să vinăO ploaie caldă de lumină,

Ea cântă pân’ spre dimineaţă,Cu dor şi dragoste de viaţă!

L. Tournier

Cloşca cu puiiPriviţi-o cum înainteazăSuperbă-n fruntea tuturorŞi cum toţi puii o urmeazăŞi-s mândri foc de mama lor!

Pe ei, în loc de pene uniiAu încă puf de cozonac,Dar toţi sunt ţanţoşi ca păuniiCând salturi peste ierburi fac!

De lasă cloşca să se-nalţe Temutul ei cotcodăcit,Înseamnă: cine vrea să-nhaţeĂst bob pe care l-am găsit?


Aussitôt on accourt, on luttePour devancer son voisin,Et plus d’un fait la culbuteOu reste à moitié chemin.

J. Aicard

Le coqC’est moi le coq ! cocorico !Ma crête sur mon bec se dresse,Rouge comme un coquelicot.Je fais la guerre à la paresse ;Je chante avant le jour : « Debout ! Cocorico ! »

Ma queue, arrondie en panacheEst verte avec des reflets d’or. Gare à mon bec si l’on me fâche !Et j’ai deux encor,J’ai deux bons éperons et la queue en panache !

Je réveille la basse-cour,A mon cri de guerre accourue. J’appelle, avant le point du jour,Le laboureur à sa charrue ;J’ai dit à tous : « Debout, debout ! voici le jour ! »

Et le bon travailleur se lève Aussi gai que le gai soleil !Dans son lit le paresseux rêve :Sommeil de jour, méchant sommeil !Qui veut vivre cent ans, au cri du coq se lève !

De-odată dau cu toţii iama, Împiedicându-se-ntre eiŞi auzindu-şi parcă mama:– Aceasta-i viaţa, puii mei!

J. Aicard

CocoşulHei, cucurigu! Sunt cocoşulAvând pe cap un moţ vâlvoiŞi ca un mac, pe câmp, de roşuCând lenei îi declar războiŞi când vă-ndemn pe toţi la muncă în zori de zi. Eu sunt cocoşul!

Am coada-n arcuit panaşŞi pene verzi şi auriteŞi-un cioc! Păziţi-vă, că laşNu-s de mă scoateţi din săriteŞi-am şi doi pinteni de războinic ca şi-un orgoliu uriaş!

Suflarea-ntreagă din ogradăSe scoală la alarma mea:Plugaru-astfel va fi pe brazdăCând soarele va apăreaCăci eu spun tuturor din vreme la rostul zilei să pornească!

De-i harnic omul, se trezeşteLa fel de vesel ca lumina,Doar leneşul mai trândăveşteÎn patul lui, bătu-l-ar vina,Uitând că viaţa cea mai lungă o are cel care munceşte!


Charles Marelle

Colimaçon le boudeurColimaçon est un boudeurQui n’est jamais de bonne humeur.

Avec lui si quelqu’un veut rire,Heu ! dans sa coque il se retire.

Les autres sont tous à jouer,Lui reste à sommeiller.

Dès qu’on le touche, il crie, il pleure.Il boude pendant un quart d’heure.

Allons, colimaçon mignon.Il faut être bon compagnon.

Montre une corne, une petite ;Montre tes quatre cornes vite !

E. Manuel

L’enfant et le papillon« Papillon, charmant papillon,Venez vite sur cette rose.Pour vous, si joli, si mignon,Je l’ai cueillie à peine éclose ».

Ainsi disait un jeune enfant ;Et tout heureux il se disposeA saisir l’insecte brillant,Si, sur la fleur il se repose.L’insecte dit : « Petit trompeur,Je vois le piège et non la fleur ! »

Charles Marelle

Melcul bosumflatMelcul e-o vietate supăratăCe n-a zâmbit în viaţa lui vreodată.

De-i caută de glumă cinevaEl se retrage iute-n casa sa.

Ceilalţi, cu toţii, se încing la joc,Dar dumnealui nu participă ioc!

Dacă-l atingi, cumva, e vai şi-amar:Îţi face-n grabă capul calendar.

Hai, codobelcule, n-ai vrea amiciSă ne legăm pe viitor, ce zici?

Dă la iveală-un corn şi dacă vreiMai scoate la lumină încă trei!

E. Manuel

Copilul şi fluturele– Fluture fermecător,Vino pe această floareRuptă pentru tine-n zoriCând se sparge roua-n soare.

C-o astfel de voce blândăŞi în sinea-i fericit,Fredona, postat la pândă,Puştiul când a auzit:– În roza ta atrăgătoareEu văd o cursă, nu o floare!


P. Dupont

Mes bœufsJ’ai deux grands bœufs dans mon étable,Deux grands bœufs blancs marqués de roux ;La charrue est en bois d’érable,L’aiguillon en branche de houx.C’est par leurs soins qu’on voit la plaine,Verte l’hiver, jaune l’été ;Ils gagnent dans une semaine Plus d’argent qu’ils n’en ont coûté.

Les voyez-vous, les belles bêtes,Creuser profond et tracer droit,Bravant la pluie et les tempêtes,Qu’il fasse chaud, qu’il fasse froid.Lorsque je fais halte pour boire,Un brouillard sort de leurs naseaux,Et je vois sur leur corne noireSe poser les petits oiseaux.

C. de Lafayette

Notre vacheBonne bête aux yeux bleus, celle-ci, c’est la Blanche.Son lait intarissable, en longs ruisseaux s’épanche.Pauvre Blanche ! Elle est vieille, elle est maigre et point belle,Les bouchers n’ont ici de dédain que pour elle :Sa corne lisse et courte et son cuir souple et fin Ne les séduisent pas. Elle mange à sa faimCependant, et ses os meurtrissent sa litière.Oui ! mais c’est encore là ma meilleure laitière.

P. Dupont

Boii meiEu am acasă doi boi mariŢintaţi în fruntea zăpezieŞi-un plug cioplit dintr-un arţar, Ca şi-o nuia de corn, mlădie.Urmarea muncii lor febrileE că pe câmp e grâu cât vreiŞi că-ţi aduc în şase zileMai mulţi bani decât costă ei.

Priviţi-i! Ce frumoşi sunt, Doamne, Când brazda o întind spre cerŞi verile le trag în toamnePrin vămi de fulgere sau ger.Când îi dejug către amiază,Din nări scot ceaţă-n lung fuiorŞi păsărelele se-aşeazăCântând pe câte-un corn de-al lor.

C. de Lafayette

Vaca noastrăBlând animal cu ochi albaştri, Bălaia noastră încă areAtâta lapte cât să facă să curgă patru mici izvoare,Însă, săraca, e bătrână şi slabă şi deloc frumoasă,De măcelari dispreţuită, când ei de dânşii nici că-i pasă.Coarnele-i netede şi scurte, precum şi pielea ei prin careIes oasele nu-i mai seduce. Însă în voie de mâncareEa-şi vede când îi dăm la iesle ori la păşune când o mâi –Simbol al dimineţii albe precum şi-al laptelui dintâi!


Louis Mercier

L’ÉtableC’est un soir d’hiver. On trait les vaches.Une lanterne pend sous les chevrons, parmiLes toiles d’araignées, éclairant à demiLes choses et semant l’ombre de claires taches.

Sa fumeuse lueur modèle vaguementLes contours indécis des bêtes ; l’on devineLes flancs bombés, les croupes rondes, les échinesAu long desquelles court un frisson, par moment.

Des reflets passagers tremblent sur la murailleOù, rustique trophée, on aperçoit un jougAvec l’enroulement des liures au bout.Non loin, comme un tas d’or, luit un amas de paille.

Paix profonde. Les bonnes vaches que l’on trait,Immobiles, les yeux béants, devant leur crèche,S’abîment dans un rêve indolent d’herbe fraîche,Au bruit moelleux du lait qui tombe dans du lait.

Louis Mercier

Les Chèvres au jardinPendant que la chaleur d’un fauve après-midiTient, dans l’étable ombreuse et dans la maison fraîche,Le bétail somnolent et les gens engourdis,A l’heure où dans la cour éblouissante et sèche,Rien ne paraît vivant, excepté le soleil,Deux chèvres ont quitté leur litière et s’évadent.

Louis Mercier

StaululSeară de iarnă. Vremea de mulsoare.Printre păianjenii ţesând sub bârnăPâlpâitor un felinar atârnăŞi-aruncă peste umbră pete clare.

Lucirea-i fumegândă conturează Coaste bombate, crupe de joienePrin care trece un fior aleneCând, preţ de-o clipă, ele se cabrează.

Reflexe tandre joacă pe pereteUnde zăreşti un jug, ca un trofeu,Având un zbanţ la capăt şi-un resteu,Ce-nfruntă parcă timpul pe-ndelete.

Pacea profundă se propagă-n noapte.În faţa ieslei vacile cuminţiVisează iarba zilelor fierbinţiŞi laptele din uger cade-n lapte.

Louis Mercier

Caprele-n grădinăÎn după-amiaza ca o blană de vulpe marea zăpuşealăÎi ţine-n casa răcoroasă ca şi în staulul umbros Pe oameni şi pe dobitoace, împotmoliţi în toropealăŞi când pământul bătăturii-ţi orbeşte ochii dureros,Ori totul pare mort pe lume-n afara soarelui măşcat,S-a retrezit în două capre reflexul înnăscut de pradă.


Les voilà dans la cour. Elles tiennent conseil. L’une regarde l’autre ; un espoir d’escapadeS’allume et rit au fond de leurs prunelles d’or ;L’une flaire un pavé, l’autre bouge une oreille,Hoche deux fois la tête, et fait un pas. Tout dort…Le chien même, gisant dans sa niche, sommeille.

Or, ayant vu la claie ouverte du jardin,L’une derrière l’autre, et la plus vieille en tête,A pas vifs, toutes deux cinglent vers le butin.Leurs jarrets se renvoient leur mamelle replète.Et l’on voit, sur le sol, marcher à leur côtéLeur ombre barbigère, anguleuse et cornue.

Dans le jardin profond où les lis de l’étéMêlent leur odeur chaude à la saveur charnueDes prunes dont la peau, pleine de miel, se fend,Le couple a disparu. Les choses se rendorment,Et la cour semble encor plus déserte qu’avant ;Mais on entend courir, dans le silence énorme,Le bruit gourmand, le bruit vagabond et mutinDes biques dont la dent saccage le jardin.

Paul Fort

La grenouille bleueI. Prière au bon forestier

Nous vous en prions à genoux,bon forestier, dites-nous-le !à quoi reconnaît-on chez vousla fameuse grenouille bleue ?à ce que les autres sont vertes ?à ce qu’elle est pesante ? alerte ? à ce qu’elle fuit les canards ?ou se balance aux nénuphars ?à ce que sa voix est perlée ?à ce qu’elle porte une houppe ?

Iată-le-n curte. Parcă-s nişte cumetre care stau la sfat,Privindu-se misterioase; e clar că pun de-o escapadă.Le râd pupilele ca mierea de grele înţelesuri pline.Ciuleşte una o ureche, cealaltă-adulmecă pământul.Fluştură capul şi porneşte; surata ei din urmă vine;Doarme şi câinele-n tăcerea pe care-ar da-o doar mormântul...

Văzând însă deschisă poarta de leaţuri şleampete-a grădinii,Se-nşiră una după alta. Cea mai vitează dintre eleConduce-asaltul, îmbătate de-aroma tare a sulfiniiŞi de a florilor plecate uşor spre ugerele grele.Brusc pe pământ se proiectează ca într-o stranie-ngânareUmbra cu ţăcălie rară, ca de ţârcovnic, şi cornută.

Acest caprin sinistru cuplu se pierde printre crinii careÎşi suprapun parfumul peste vasta savoare ne-ntrecutăA prunelor cărnoase-a căror brumată pieliţă se crapăParcă să-şi etaleze mierea. Şi toate-n jur adorm din nouŞi-o linişte pustie cade peste ogradă, ca o trapă,Încât să poţi distinge bine de parcă-ai fi într-un cavouFrântul lăstarilor pe care aceste animale releÎi strică, lacome, ingrate, prăduitoare şi rebele!

Paul Fort

Broscuţa albastrăI. Rugăminte către pădurar

Vă rugăm să ne spuneţi, pădurarule bun,după ce reuşiţi Dumneavoastrăsă recunoaşteţi, cum destui o spun,faimoasa broscuţă albastră?după-aceea că verde-i cealaltă?după mersu-i greoi sau sprinţar?după cum sperie raţele-n baltă?după faptul că frunza de nufăr îi e balansoar?după vocea-i de-a dreptul perlată?după zvonul că poartă pe frunte un smoc?


à ce qu’elle rêve par troupe ?en ménage ? ou bien isolée ?

Ayant réfléchi très longtemps et reluquant un vague étang,le bonhomme nous dit : « Eh mais, à ce qu’on ne la voit jamais ».

II. Réponse au forestier

Tu mentais, forestier. Aussi ma voix éclate !Ce matin je l’ai vue ! un vrai saphir à pattes !Complice du beau temps, amante du ciel pur,elle était verte, mais réfléchissait l’azur.

Paul Verlaine

Le cheval de boisDame, belle dame au pas grave et lent, Une, deux,De ton fier cheval, de ton cheval blanc,Sans me regarder, tu vas fièrement. Une, deux,Si je voulais, j’irais comme toi, Une, deux, Sur un vrai cheval, mais le mien à moiM’obéis bien mieux, car il est en bois.

Paul Verlaine

Femme et chatteElle jouait avec sa chatte, Et s’était merveille de voirLa main blanche et la blanche patteS’ébattre dans l’ombre du soir.

după cum să viseze începe, aşa, deodată?după cum la odihnă nu stă mai deloc?

După-o vădit matură chibzuială,Răspunde pădurarul cu sfială,Privind spre-un iaz parcă atunci secând:„După aceea că n-o vezi nicicând!”

II. Răspuns către pădurar

Că ne-aţi minţit, ştim astăzi prea bine, pădurare!Complice-a vremii bune, cu gură şi picioare,Adevărat safir e. I-am reţinut conturul.Broscuţa era verde, dar reflecta azurul.

Paul Verlaine

Calul de lemnLa pas, încet şi grav, frumoasă damă. Un, doi,Pe calul tău cu zăpezie coamă,Treci mândră, nu mă iei în seamă. Un, doi, Dacă-aş voi, aş merge ca şi tine, Un, doi, Pe-un cal real cum n-are orişicine,Dar cel de lemn m-ascultă mult mai bine !

Paul Verlaine

Femeie şi pisicăŞi-alinta vicleană mâţaŞi era un vis să veziSeara mâna şi lăbuţa –Două săbii de zăpezi.


Elle cachait – la scélérate ! –Sous ses mitaines de fil noirSes meurtriers ongles d’agate,Coupants et clairs comme un rasoir.

L’autre aussi faisait la sucréeEt rentrait sa griffe acérée, Mais le diable n’y perdait rien.

Et dans le boudoir où, sonore, Tintait son rire aérien, Brillaient quatre points de phosphore.

Paul Fort

Complainte du petit cheval blancLe petit cheval dans le mauvais temps,qu’il avait donc du courage !C’était un petit cheval blanc, tous derrière et lui devant.

Il n’y avait jamais beau temps dans ce pauvre paysage.Il n’y avait jamais de printemps,ni derrière ni devant.

Mais toujours il était content,menant les gars du village,à travers la pluie noire des champs,tous derrière et lui devant.

Sa voiture allait poursuivantsa belle petite queue sauvage.C’est alors qu’il était content,eux derrière et lui devant.

Ea-şi ascundea – scelerată! –În mitenele cerniteUnghiile de agată,Lame lucii, ascuţite.

Şi surata, miere, iacăÎşi trăgea ghearele-n teacă.Diavolul pândea cu spor.

Budoaru-n noapte undeFosforul, în patru puncte,Scânteia tulburător.

Paul Fort

Elegia căluţului albCăluţul alb pe ploi şi ceaţăa dovedit destul curaj!Privirea îi era isteaţă;în urma-i toţi, doar el în faţă.

Lipsit de soare şi verdeaţăera hieraticul peisajpe care vremea nu-l răsfaţănici de pe urmă nici din faţă.

Satisfăcut din plin de viaţă,el se lăsa, ca la dresaj,purtat de greul ce-l învaţă –în urma-i toţi, doar el în faţă.

O, ce imagine măreaţăera frumosul atelajde care puştii se agaţă,în urma-i toţi, doar el în faţă.


Mais un jour, dans le mauvais temps, un jour qu’il était sage, il est mort par un éclair blanc, tous derrière et lui devant.

Il est mort sans voir le beau temps,qu’il avait donc du courage !il est mort sans voir le printempsni derrière ni devant.

Edmond Rostand

Mon petit chatC’est un petit chat noir, effronté comme un page,Je le laisse jouer sur ma table souvent.Quelquefois il s’assied sans faire de tapage :On dirait un joli presse-papier vivant.

Rien en lui, pas un poil de son velours ne bouge ;Longtemps il reste là, noir sur un feuillet blanc,A ces minets tirant leur langue de drap rouge,Qu’on fait pour essuyer les plumes, ressemblant.

Quand il s’amuse, il est extrêmement comique,Pataud et gracieux tel un ourson drôlet.Souvent, je m’accroupis, pour suivre sa mimique,Quand on met devant lui la soucoupe de lait.

Tout d’abord de son nez délicat il le flaire,Le frôle, puis à coups de langue très petits, Il le happe ; et dès lors il est à son affaire ;Et l’on entend pendant qu’il boit, un clapotis.

Il boit, bougeant la queue et sans faire une pause,Et ne relève enfin son joli museau platQue lorsqu’il a passé sa langue rêche et rose Partout, bien proprement débarbouillé le plat.

Cădea o ploaie hrăpăreaţăşi el era un îngeraş;alb fulgerul l-a stins din viaţă,în urma-i toţi, doar el în faţă.

S-a dus. Visase-o dimineaţăfrumoasă; a avut curaj;deci timpu-i nu se mai dezgheaţănici de pe urmă, nici din faţă.

Edmond Rostand

Motanul mic şi negruMotanul mic şi negru-i obraznic ca un paj;Îl las ades să urce pe masa mea de scrisŞi mă priveşte galeş şi parcă-i un gingaşPresse-papier cu suflet hălăduind prin vis.

Un fir de păr nu mişcă în blana-i veluratăBulgăr de noapte, tandru, pe fila zăpezie,Şi parcă din pluş roşu i-e limba atârnatăŞi te gândeşti o clipă că-i doar o jucărie.

Când se amuză, Doamne, e nostim cât cuprindeŞi îl compar în minte c-un ursuleţ sadeaŞi corpul meu pe burtă în faţa lui se-ntindeSă-l urmăresc de-aproape când lapte-i dau să bea.

Întâi şi-ntâi cu nara lui fină îl miroase,Îşi vâră limba-ntr-însul şi lincăie uşorŞi mândru foc de gustul mâncării delicioaseŞi parcă aud cum apa ar clipoci-n izvor.

El bea şi dă din coadă şi timp de glume n-areŞi nu-şi ridică botul turtit din farfurieDecât când nu mai este nici urmă de mâncareŞi-atunci se linge tandru cu limba-i rozalie.


Alors, il se pourlèche un moment les moustaches,Avec l’air étonné d’avoir déjà fini,Et comme il s’aperçoit qu’il s’est fait quelques taches,Il se lisse à nouveau, lustre son poil terni.

Ses yeux jaunes et bleus sont comme deux agates ;Il les ferme à demi, parfois en reniflant,Se renverse, ayant pris son museau dans ses pattes,Avec des airs de tigre étendu sur le flanc.

Edmond Rostand

Minet joue...Mais le voilà qui sort de cette nonchalance :Brusquement il devient joueur et folichon ;Alors, pour l’intriguer un peu, je lui balance,Au bout d’une ficelle invisible, un bouchon.

Il fuit en galopant et la mine effrayée…Puis revient au bouchon, le regarde, et d’abordTient suspendue en l’air sa patte repliée…Puis l’abat, et saisit le bouchon, et le mord.

Je tire la ficelle alors, sans qu’il le voie, Et le bouchon s’éloigne, et le minet le suit,Faisant des ronds avec sa patte qu’il envoie,Puis saute de côté, puis revient, puis s’enfuit.

Mais dès que je lui dis : « Il faut que je travaille ;Venez vous asseoir là, sans faire le méchant ! »…Il s’assied. Et j’entends, pendant que j’écrivaille,Le petit bruit mouillé qu’il fait en se léchant.

Cu tact îşi aranjează mustăţile şi pareCă nu-i vine să creadă că masa s-a sfârşitŞi cum observă-o pată pe blana-i lucitoare,Nu pregetă-o clipită s-o ia la lustruit.

Două agate-s ochii-i de miere şi azurPe care îi închide uşor şi prinde-a toarceIndiferent la cele ce se petrec în jur,Nici chiar când pe o parte ca tigrul se întoarce!

Edmond Rostand

PisoiulPriviţi-l cum îşi iese subit din sfânta-i leneŞi cum îi vine cheful teribil să se joace;Îl întărât prin gesturi un piculeţ viclene,Legând un dop c-o aţă, ştiind că asta-i place.

El zburdă şi-afişează o mină speriată;La dopul lui revine şi-o clipă îl scruteazăŢinându-şi o lăbuţă în aer ridicatăApoi şi-nfige dinţii-n momeală şi-o crestează.

Uşor atunci trag aţa fără ca el să vadă. Se-ndepărtează dopul. Pisoiul – după el.În cerc schiţează tumbe şi-aleargă după pradă În dreapta şi în stânga sărind ca un prâsnel,

Dar când îi zic: „Amice, cu joaca s-a gătat,Vino să stai cu botul pe labe lângă mine!”M-ascultă şi, cu toate că-n scris îs cufundat,L-aud lingându-şi blana vărgată şi mi-e bine!


M. Ley

OdeletteAraignée grise, Araignée d’argent,Ton échelle exquiseTremble dans le vent.

Toile d’araignée– Émerveillement –Lourde de roséeDans le matin blanc !

Ouvrage subtilQui frissonne et ploie, O maison de fil, Escalier de soie !

Araignée grise Araignée d’argent,Ton échelle exquiseTremble dans le vent.

Robert Desnos

La fourmiUne fourmi de dix-huit mètresAvec un chapeau sur la tête, Ça n’existe pas, ça n’existe pasUne fourmi traînant un charPlein de pingouins et de canardsÇa n’existe pas, ça n’existe pas.Et pourquoi pas ?

M. Ley

Mică odăBoabă de cenuşă,Paing de argint, Pânza-ţi jucăuşăTremură sclipind.

Fir de lună nouă,Fin şi minunatŞi cu stropi de rouăMigălos perlat!

Nicăieri maramăMai subţire nu-i,Scară ce te cheamăCătre cer să sui!

Boabă de cenuşă,Paing de argint,Pânza-ţi jucăuşăTremură sclipind!

Robert Desnos

FurnicaEste lungă cât un plopŞi pe frunte poartă clop Nu există-aşa cevaOri să tragă carul plinde răţoi şi pinguini Nu există-aşa ceva!Ei, de ce n-ar exista?


Une fourmi parlant français,Parlant latin et javanaisÇa n’existe pas, ça n’existe pas.Eh ! pourquoi pas ?

De Fulvy

Le Hibou et la TourterelleUn hibou, parfait égoïste,De tous les animaux était fui ;Tous prenaient air froid et tristeS’ils se rencontraient avec lui.

A la sensible tourterelle,Sa surprise, un jour, il narra :« C’est votre faute, lui dit-elle, Aimez, et l’on vous aimera ! »

J. – M. Villefranche

Le Singe et le MiroirUn sot met ses défauts au compte du voisin.Gilles trouve un miroir ; il y voit son image :« Tiens, dit-il, le portrait de Coco, mon cousin !Voilà bien son nez plat, son grimaçant visage ;Pauvre vilain Coco, je me cachais, moi,Si j’avais le malheur d’être aussi laid que toi ! »

Furnică vorbind franceză latină şi javanezăNu există-aşa ceva! Ei, de ce n-ar exista?

De Fulvy

Bufniţa şi TurturicaPe bufniţă, din fire egoistă,Nici o vieţuitoare n-o-ndrăgea;Toate-arborau o mină rece, tristă,De se-ntâlneau întâmplător cu ea.

În faţa turturelei, traistaNecazurilor fu golită:„Doar vina ta-i, i-a spus aceasta: Iubeşte şi vei fi iubită!”


Maimuţa şi oglindaMaimuţa Gil dă de-o oglindă în care-şi vede chipul său :„O, iată-l, zise-ndată, pe vărul meu Coco:Nasul turtit şi faţa schimonosită rău ...Mulţamu-ţi fain, Doamne, că eu arăt miştoŞi nu-i deloc nevoie de lume să-mi ascundDefectele pe care n-o să le am nicicând!”



Le Coq et la PerleUn jour, un coq découvritUne perle qu’il offritAu premier lapidaire :« Je la crois fine, dit-il,Mais le moindre grain de milFerait mieux mon affaire ! »


Le papillon et l’abeilleS’il fait beau temps,Disait un papillon volage,S’il fait beau temps,Je vais folâtrer dans les champs.

Et moi, lui dit l’abeille sage,S’il fait beau temps,Je vais faire avancer mon ouvrage,S’il fait beau temps !

M. Rollinat

Le vieux baudetEn automne, à cette heure où le soir triomphantInonde à flots muets la campagne amaigrie,Rien ne m’amusait plus lorsque j’étais enfantQue d’aller chercher l’âne au fond d’une prairieEt de le ramener jusqu’à son curie.En vain, le vieux baudet sentait ses dents jaunir,


Cocoşul şi PerlaUn cocoş găsi-ntr-o ziO perlă şi o oferiCelui dintâi şlefuitor:– Că-i fină nu mă-ndoiesc,Însă-un bob de mei, gândesc,mi-ar fi mai folositor!


Fluturele şi albinaDacă-o să fie timp frumos,Spunea un fluture zburdalnic,Eu o să zbor în sus şi-n jos,Chemat de dorul meu năvalnic.

Iar eu, a replicat albina,Dacă-o să fie timp frumos,Voi face-o tot pe gospodinaSă-i fiu stupinii de folos.

M. Rollinat

Bătrânul asinToamna, cam pe la ora-n care al serii stacojiu tumultInundă-n valuri mute satul şi ţarina abia culeasă,Pe când eram copil, o, Doamne, nimic nu m-amuza mai multDecât să-mi caut pe coclauri măgarul să-l aduc acasă.


Ses sabots s’écailler, sa peau se racornir ;A ma vue il songeait aux galops de la veille, Et, parmi les chardons commençait à brunir,Il se mettait à braire et redressait l’oreille.

Alors je l’enfourchais, te ma blouse en bouffantClaquait comme un drapeau dans la bise en furie,Qui, par les chemins creux, tantôt m’ébouriffant,Tantôt me suffoquant sous la nue assombrie,Déchaînait contre moi toute sa soufflerie.Quel train ! Parfois, ayant grand peine à me tenir, J’aurais voulu descendre et pouvoir aplanirSes reins coupants et d’une âpreté sans pareille ;Mais lui, fier d’un jarret qui semblait rajeunir,Il se mettait à braire et redressait l’oreille.

Nous allions ventre à terre, et l’églantier griffant, Les ajoncs, les genêts, la hutte rabougrie,Les mètres de cailloux, le chêne qui se fend,La ruine, le roc, la barrière pourrie,Passaient et s’enfuyaient comme une songerieEt puis nous approchions : plus qu’un trot à fournirDans l’ombre où tout venait se confondre et s’unir.L’âne flairait l’étable avec son mur à treilleEt sachant que sa course allait bien finir,Il se mettait à braire et redressait l’oreille.

Victor Hugo

GronderieMa Chienne, la Chougna, n’est pas, certes, une bête.Nous rentrons. Sous mes mains fourrant sa grosse tête,Elle sent un sermon venir, et se tient coi…Je la prends par l’oreille, et je lui dis : - Pourquoi Te comportes-tu mal, Chougna, devant le monde ?Pourquoi, quand nous sortons, il faut que je te gronde ?Cours-tu, jappant, hurlant, à travers les buissons,

Erau din ce în ce mai galbeni dinţii bătrânului asin,Copitele mai scorojite şi trupul tot mai stors de vlagă.Văzându-mă, se visa tânăr şi-n noaptea ce-ncepea-n ciuliniCiulea urechile, sărmanul, şi brusc se apuca să ragă.

Încălecam pe el şi bluza mi-era atunci de vânt umflată Ca un drapel pe care-l arde un şfichi de crivăţ nemilos,La trap pe drumul cu hârtoape, sub bolta verde-ntunecată,Când, răzvrătindu-mi-se părul pe cap, m-aş fi voit pe jos,

Fiindu-mi foarte incomodă spinarea-i aspră, colţuroasă,Îndeosebi atunci când drumul se ondula spre o văioagă,Ca prin miracol, pentru-o clipă uitând de timpul care-apasă,Ciulea urechile măgarul şi, falnic, se pornea să ragă.

Pântecu-i atingea pământul; drobiţa, spinii-avizi, grozama,Coliba pricăjită, prundul, ruina, stânca şi gârneaţaCândva de-un fulger despicată, fugeau şi-mi dam de toate seamaCa într-un vis de care-arare ţi-aduci aminte dimineaţa.

Ne-apropiam apoi de casă şi tropotul se estompa;Măgaru-adulmeca saivanul şi ieslea lui atât de dragăŞi, conştient că aventura cu bine se va termina,Ciulea urechile şi, mândru de el, se apuca să ragă!

Victor Hugo

DojanăCăţeaua mea, neîndoielnic, la minte e destul de-întreagă.Ne-ntoarcem. Ea, spre mângâiere, sub mâna-mi capul gros şi-l bagă.Are – se vede –presimţirea c-o s-o mustrez. Tace chitic.O trag oleacă de ureche, o bat peste botic şi-i zic:– De ce te porţi urât, frumoaso, făcându-mă de râs în lumeCând te dedai la gesturi rele pe care le consideri glume?


Après les jeunes chiens et les petits garçons ?Pourquoi ne vois-tu pas un coq sans le poursuivre ?Si bine que, moi, j’ai l’air d’avoir une chienne ivre !Cela nous fait mal voir, les gens sont irritésJe te connais beaucoup de bonnes qualités,Fidèle, réservée, intelligente, affable;Mais vraiment, quand tu sors, tu n’es pas raisonnable !

Madame Tastu

À l’ange gardienVeillez sur moi quand je m’éveille,Bon Ange, puisque Dieu l’a dit ;Et chaque nuit, quand j’ai sommeil,Penchez-vous sur mon petit lit ;

Ayez pitié de ma faiblesse,A mes côtés, marchez sans cesse ;Parlez-moi le long du chemin,Et pendant que je vous écoute,

De peur que je ne tombe en route,Bon Ange, donnez-moi la main !

L. Ratisbonne

Dieu fait tout« Comment est-ce que Dieu les a peintes, les fleurs ?Où donc a-t-il prit les couleurs ?- Voyant les terres toutes nues,Dieu s’est mis à sourire, et les fleurs sont venues.- C’est fort, mais il a donc fait tout ce grand Dieu ?

Alergi, te zbengui, latri, urli, te tăvăleşti printre boscheţiŞi nu o dată bagi copiii şi câinii lor în sperieţi.Nu-ţi iese un cocoş în cale să nu scoţi sufletul din el,De-mi vine în pământ să intru când tu te porţi în acest fel!Îmi e ruşine, zău, de oameni, deşi ai multe calităţi:Credinţa şi deşteptăciunea de ce nu vrei să ţi le-arăţi?Afectuoasă, rezervată, aşa cum eşti acum acasăAş vrea să fii şi la plimbare când, brusc, devii capricioasă!

Madame Tastu

RugăciuneAşa cum o doreşte Domnul, Veghează-asupră-mi, Înger Bun,Şi-n clipa când mă fură somnul Şi-n cea-n care pornesc la drum.

Păşeşte pururi lângă mine Şi-ntinde-mi mâna când mi-e greu;Îndrumă-mă spre ce e bineŞi gânduri bune dă-mi mereu.

Păzeşte-mă de cele rele, De slăbiciuni şi de eroriŞi-n toate visurile mele Te rog cu drag să te cobori!

L. Ratisbonne

Dumnezeu face totul– Cum de-a smălţuit Dumnezeu toate florileCe se întrec etalându-şi culorile?– Văzând pământul gol, El a zâmbitŞi de îndată florile-au venit!


- Tout, mon enfant, la terre, et l’eau, l’air et le feu,Et toutes les choses connues.- Et toi, mère, est-ce qu’il t’a faite aussi ? – Qui ? Moi ?Sans doute. – Te voilà stupéfait, immobile !- Ah ! Cela devait être bien difficileDe faire une maman aussi bonne que toi ! »

Paul Harel

Les ChérubinsOh ! dis pourquoi, petite mère,Quand tu m’embrasses, le matin,Après que j’ai fait ma prière, M’appelles-tu ton chérubin ?

Dis, où les chérubins demeurent,S’ils sont petits, blonds comme moi ;S’ils sont méchants ; si, quand ils pleurent,Leur mère est bonne comme toi.

Dis, les fait-on beaux les dimanches,Et vont-ils leurs petits bras nus ?Savent-ils joindre leurs mains blanches Pour adorer le bon Jésus ?

Besse de Larzes

La Clé du ParadisUn jour, Bébé dit à sa mère,Qui me l’a raconté depuis :« Je voudrais bien, comme Saint Pierre,Avoir la clé du Paradis ! »

– Deci El a făcut totul şi-n tot locul?– Fireşte, totul: apa, pământul cerul, focul …– Chiar şi pe tine, mamă? – Doar vezi bine,Deşi te miră, scumpul meu copil!– Aşa-i fiindcă-mi închipui că-i foarte dificil Să faci o mamă dulce mai bună decât tine!

Paul Harel

Îngerii Măicuţă dragă, îmi poţi spuneDe ce în zori când mă trezeşti,Precum şi după rugăciune,Cu îngerii m-asemuieşti?

Zi-mi dacă îngerii au casă?De-s şi ei mici şi blonzi ca mine?De-s răi ori dacă au, miloasă, O mamă care să-i aline?

Zi-mi dacă-n zi de sărbătoareSunt şi ei îmbrăcaţi frumosCa-n faţa sfintelor altareSă se închine lui Cristos?

Besse de Larzes

Cheia de la RaiMamei, în jurul caldei vetre,Îi spuse fiul ei bălai:– „Aş vrea şi eu, ca Sfântul Petre,Să am o cheie de la Rai!


« Oh ! cette clé si précieuse,Ce doit être un bien beau joujou ! »Alors, émue et sérieuse,La mère prend… un petit sou.

Cette obole, elle la fait luireAux regards de l’enfant surpris,Et lui dit avec un sourire :« Voici la clé du Paradis ! »

« Ce que tu vois, ajoute-t-elle,C’est un sou, c’est peu, c’est bien peu !Et pourtant cet objet si frêleOuvre les portes du bon Dieu !

Celui qui sauve et qui pardonne,Lui-même l’enseigna jadis :Le petit sou qu’au pauvre on donneVoilà la clé du Paradis ! »

Rosemonde Rostand

Rêve de NoëlAinsi qu’ils le font chaque année,En papillotes, les pieds nus,Devant la grande cheminéeLes bébés roses sont venus.

A minuit, chez les enfants sages,Le joli Jésus, qu’à genouxOn adore sur les images Va, les mains pleines de joujoux,

Du haut de son ciel bleu descendre :Et de crainte d’être oubliés, Les bébés roses, dans la cendre,Ont mis tous leurs petits souliers.

O cheie-atât de preţioasăE-un lucru, bănuiesc, drăguţ!”Mişcată-atunci, dar serioasă,Aduce mama un bănuţ.

Ea-i dă un pic de strălucireMonedei sale galben-pai,Apoi i-o vâră sub privire:– „Vezi, asta-i cheia de la Rai!

Priveşte-o: nu-i cu mult mai mareDecât o boabă de piperŞi totuşi ăsta-i lucrul careDeschide uşile din cer!

Cel care mântuie şi iartăA spus-o-n dulcele său grai:Dat celui urgisit de soartăBănuţu-i cheia de la Rai!”

Rosemonde Rostand

Vis de CrăciunCa-n fiecare an, şi-acumaÎn faţa caldului cămin,Desculţi şi în cămăşi ca spuma,Îmbujoraţi copiii vin.

La miezul nopţii diafane,Cu braţul plin de jucării,Isus din blândele icoaneVa coborî printre copii

Ascultători, curaţi şi care-LAdoră pe MântuitorŞi care lângă vatra mareÎşi pun încălţămintea lor,


Derrière une bûche, ils ont même,Tandis qu’on ne les voyait pas, Mis, par précaution suprême,Leurs petits chaussons et leurs bas.

Puis les paupières se sont closesA l’ombre des rideaux amis…Les bébés blonds, les bébés roses,En riant se sont endormis.

Et jusqu’à l’heure où l’aube enlèveLes étoiles du firmament,Ils ont fait un si joli rêveQu’ils riaient encore en dormant.

Ils rêvaient d’un pays magiqueOù l’alphabet fut interdit.Les arbres étaient d’angélique,Les maisons du sucre candi.

Et sur les trottoirs de réglisse,On rencontrait – C’était charmant !Des bonshommes de pain d’épiceQui vous saluaient gravement.

Dans ce doux pays de féerie A Guignol on va chaque jour,Et l’on voit sur l’herbe fleurieLes lapins jouer du tambour.

Sur de hautes escarpolettes,Bercé par les anges, on dort.Là, tous les chiens on des roulettes,Tous les moutons des cornes d’or.

Mais, comme venait d’apparaîtreEn personne le Chat Botté,Le jour, entrant par la fenêtreA mis fin au rêve enchanté…

Ba unul, după-o buturugă(Să vezi ce i-a trecut prin cap!)Şi-a pus, scoţându-şi-l în fugă,Până şi ultimul ciorap.

Apoi, încet-încet, Moş Ene,Dinspre perdele coborând,Îi mângâie uşor pe geneŞi-adorm cu toţii surâzând

Şi tot surâd până la oraLa care stelele-n tăriiSe sting căci urcă auroraŞi-i visul plin de bucurii –

Vis cu ţinuturi fermecateUnde-alfabetu-i interzisŞi casele-s din zahăr toate,Iar pomii-s ca în paradis.

Pe înflorite trotuareVezi cum se plimbă-n sus şi-n josPitici din turte dulci şi careSalută ceremonios.

La Teatrul de marioneteAu loc spectacole non-stopŞi iepurii cu castanieteŞi tobe se menţin în top.

Pe căluşei e-atât de bineC-adormi de îngeri legănat;Câinii, cu toţii, au patine,Iar oile de pe suhat

Au lână aurită ... Iată-lŞi pe Motanul Încălţat ...Dar ziua prin perdea filtratăLe curmă visul minunat


Alors, en adorables poses,S’étirant sur leurs oreillers,Les bébés blonds, les bébés roses,En riant, se sont éveillés.

Théophile Gautier

NoëlLe ciel est noir, la terre est blanche :– Cloches, carillonnez gaîment ! –Jésus est né ; la Vierge penche Sur lui son visage charmant.

Pas de courtines festonnéesPour préserver l’enfant du froid :Rien que des toiles d’araignées Qui pendent des poutres du toit.

Il tremble sur la paille fraîche,Ce cher petit enfant Jésus,Et pour l’échauffer dans sa crècheL’âne et le bœuf soufflent dessus.

La neige au chaume coud ses franges,Mais sur le toit s’ouvre le ciel,Et tout en blanc, le cœur des angesChante aux bergers : « Noël ! Noël ! »

J. Lassemois

Je vous salue, MarieJe vous aime à jamais ; je vous aime, Marie ;Je me sens devant vous comme un petit enfant ;Je m’attache à vos pieds ; je vous chante et je vous prie,Vous êtes à mon front, un appui triomphant.

Şi se aprind din nou bujoriiPe chipurile surâzândCu care se trezesc fecioriiFrumoşi cum n-au mai fost nicicând!

Théophile Gautier

CrăciunDe smoală-i cerul; albă glia.– Daţi veste, clopote, voios,Că s-a născut Isus; MariaSe-apleacă-asupră-i drăgăstos!

Nici pat, nici scutece nu areSă-l poată apăra de ger,Nimic, doar pânzele pe careLe ţes paianjenii-n ungher!

Fiinţa lui dumnezeiască Tremură-n iesle până când Suflă spre el să-l încălzeascăAsinul bun şi boul blând!

Neaua coliba o-nveşmântăÎn franjuri până-apare unCor alb de îngeri ce le cântăPăstorilor: „Crăciun! Crăciun!”

J. Lassemois

Rugă către Maica DomnuluiÎn faţa Ta, Maria, sunt un copil eternCe întru veşnicie-i cuprins de adorare; De tine-mi reazăm gândul, la tine mă prosternŞi îţi închin şi prima şi ultima cântare.


Que je m’endors, le soir, parfois l’âme si lourde,Je prends mon chapelet que j’égrène tout bas ;A mon appel tremblant, jamais vous n’êtes sourde,Car je me sens soudain glisser entre vos bras.

Je vous salue, ô Vierge et Mère incomparable,Dont le regard est pur comme un matin d’avril ;Priez pour votre enfant très pauvre et misérable,Priez maintenant, à ma mort. Ainsi soit-il.

A. de Lamartine

Prière de l’EnfantMon Dieu, donne l’onde aux fontaines,Donne la plume aux passereaux.Et la laine aux petits oiseaux,Et l’ombre, et la rosée aux plaines.Donne aux malades la santé, Au mendiant le pain qu’il pleure,A l’orphelin une demeure,Au prisonnier la liberté.Donne une famille nombreuseAu père qui craint le Seigneur ;Donne à moi sagesse et bonheur,Pour que ma mère soit heureuse !

Vessiot

Le chant des CaillesEntendez-vous, là-bas dans l’herbe :« Aimez Dieu, aimez Dieu ! »De la caille refrain superbe :« Aimez Dieu, aimez Dieu ! »

Câteodată, seara, când somnul nu pogoară,Şiragul de mătănii îl iau spre-a mă rugaŞi tu asculţi, smerită, chemarea mea, FecioarăMaria, şi-mi las fruntea sub tandră mâna ta.

Îţi sunt copil ce-o altă iubire nu mai are.Surâsul pur asupră-mi coboară-l aprilinCăci ruga murmurată cu ultima-mi suflareVa fi să fii de faţă la moartea mea. Amin!

A. de Lamartine

Rugăciunea CopiluluiO, Doamne, dă-i izvor fântânii,Dă-i păsării penaj şi puf,Dă oilor podoaba lânii,Dă umbră gliei pe zăduf,Dă-i leac celui în suferinţă,Dă-i cerşetorului un sfanţ,Orfanului dă-i locuinţă,Desprinde-l pe ocnaş din lanţ,Copii bărbatului ce teamaDe Cel-de-Sus o poartă-n pieptŞi fă-mă cât mai înţelept Prin munca mea să-mi bucur mama.

Vessiot

Cântecul prepeliţelorPrin iarbă-auziţi câte-odată:„Iubire Lui, iubire Lui!”E cânt de prepeliţe. Iată:„Iubire Lui, iubire Lui!”


Elle dit au pâtre qui veille :« Servez Dieu, servez Dieu ! »Comme à l’écolier qui s’éveille :« Servez Dieu, servez Dieu ! »

Puis, voletant dans la prairie :« Louez Dieu, louez Dieu ! »Puisque recommence la vie :« Louez Dieu, louez Dieu ! »

Ce chant du matin dit encore :« Gloire à Dieu, gloire à Dieu ! »Est béni celui qui l’adore :« Gloire à Dieu, gloire à Dieu ! »

Victor Delaporte

La veillée des AngesTandis qu’en sa crèche il sommeille,Voici, par la fente au-dessus,Qu’un rayon d’étoile vermeilleLuit au front de l’enfant Jésus ;

Et, par ce chemin de lumière,Descendent en ce pauvre lieu,Le long des angles de la pierreLes jolis anges du Bon Dieu.

Ils ont plié leur aile blanchePour entrer dans l’humble réduit ;C’est une vivante avalanche Qui vient, qui tombe, mais sans bruit ;

Car, voyant l’Enfant qui repose,Les premiers arrivés ont misLeur doigt contre leur lèvre rosePour faire signe à leurs amis.

Păstorului de veghe-i cântă:„Mărire Lui, mărire Lui!”În noaptea peste vise frânte:„Mărire Lui, mărire Lui!”

Zburând, mai apoi, prin fâneaţă:„Elogiu Lui, elogiu Lui!”Căci toate se trezesc la viaţă:„Elogiu Lui, elogiu Lui!”

Şi spune cântu-n auroră:„Slăvire Lui, slăvire Lui!”Precum şi celui ce-L adoră:„Slăvire Lui, slăvire Lui!”

Victor Delaporte

Veghea ÎngerilorEl doarme-n ieslea lui când, iată,Lin pogorându-se de sus,Raza de stea îmbujoratăAtinge fruntea lui Iisus.

Pe cărăruia de luminăPrelinsă-n acest loc umil,Frumoşii îngeri prind să vinăLa cel mai minunat Copil.

Îşi strâng aripile să poată Intra în staulul sărac;Li-i avalanşa necurmată,Dar loc, în linişte, îşi fac.

Cuprins de-atâta duioşie,Văzându-i somnul lui Iisus,La buza lui trandafirieCel dintâi degetul l-a dus.


On s’incline, on prie, on adore,Et d’un œil gaîment étonné,On regarde et regarde encoreLe Roi des anges nouveau-né.

Sur cet Enfant, si doux, si frêle,Penchés et le cœur attendri,Dix, vingt, trente étale leur aile,Comme un rideau, comme un abri.

D’autres aux fentes de l’étableGlissent la mousse du rocher ;Mais l’Enfant est le Dieu véritable,Et de lui nul n’ose approcher.

De loin on admire, on écoute, Et l’on chuchote, de bien loin :« L’aube va l’éveiller, sans doute,Attendons : prenons en grand soin ».

« Qu’à son réveil, il nous sourie,Ce roi dont nous sommes la cour ;Ce Fils qui ressembla à MarieComme le jour ressemble au jour ».

« Semons des fleurs sur cette paille,Des fleurs sur ces murs nus et froids ! »…- « Mais, dit un ange qui travaille,Pourquoi dort-il les bras en croix ? »

Un autre dit : « Là, sur ses langes,Le vent souffle ; il faut le couvrir ».Un autre encor : « Ce Roi des Anges,Il est homme : il peut mourir ! »

Tous, inquiets à ces paroles,Se sont arrêtés en tremblantComme au vent d’été les corollesDe rose blanche et de lys blanc.

Prinosul de iubire-şi areIzvorul viu în ochii lorCu care-l sorb fără-ncetarePe-al lumii scump Mântuitor.

Zeci dintre ei cu drag s-apleacăAsupra Pruncului plăpândDin aripile lor să-i facăUn leagăn tainic, cald şi blând.

Cu muşchi de stâncă alţii-nfundăFisurile de la bordei,Ca duh străin să nu pătrundăLa Sfântul Fiu de lângă ei

Ce cu evlavie de-o parteSe ţin şi parcă teamă li-iSă nu-L trezească: blânde şoapteSe-aud: „Să fim mai grijulii!”

„Când ziua-L va reda trezieiRegeştei curţi îi va zâmbi Cel care-i seamănă MarieiPrecum o zi cu altă zi.”

„Să-i punem flori pe-aceste paieŞi pe pereţii goi şi reci,Că vântul nu se mai înmoaieDe parcă s-a pornit pe veci.”

„Doarme cu braţele în cruce:Oare de ce?” întreabă unAlt înger. „Pledul l-aş aducePe Fiul Omului să-l pun.”

Pe îngeri vorbele din urmăÎi pun pe gânduri de îndatăŞi veselia li se curmă Ca-n vânt petala scuturată.


Tous, les yeux sur ce Roi, leur maître,N’osent plus voler ni courir :– « Ah ! dit l’un d’eux, s’il vient de naître,S’il est homme, il peut donc mourir ! »

Sans bruit, autour de l’humble couche,Tous vont en hâte se serrer ;Ils veillent, le doigt sur la bouche :Mais tous se sont mis à pleurer.

O. Aubert

L’année et ses 12 moisVoici les douze mois,Ils marchent trois à trois.

Avec son blanc chapeau de neigeJanvier mène le grand cortège.Et Février sur même rangA honte d’être si peu grand.A ses côtés, c’est Mars fantasque.Admirez Avril qui s’avance,Son bonnet de fleurs se balance.Mai joyeux lui donne le bras,Vêtu de rose et de lilas.Et Juin, les tempes vermeilles, A des cerises aux oreilles.Sur le chemin sec, Juillet trotte.Août s’en va couronné de bléEt par la chaleur accablé.Et Septembre titube et joue.Octobre porte sur sa têteLa pomme à cidre et la noisette.Novembre dans ses maigres bras,Tient un tas de vieil échalas,Et Décembre ferme la marcheTriste et froid, le vieux patriarche !

Şi-n vreme ce-şi privesc Stăpânul,În ochii lor poţi desluşiTeama c-aşa cum spune unul Pruncuţul ar putea ... muri!

Grăbiţi, dar fără tevatură,În jurul lui Iisus s-au strânsŞi, ţinând degetul la gură,Cu toţii s-au pornit pe plâns.

O. Aubert

Anul şi lunile saleDe patru ori câte trei luni, Acesta-i anul, oameni buni.

Ianuarie-n cojoc de mielTrage convoiul după el.Februarie-i cam ruşinatCă nu-i în zile-aşa bogat.Tot strănutând de-atâta zloată,Fantastic martie se-arată.Aprilie cu flori în păr E de-admirat, într-adevăr.Topindu-se când, mire drag,I-apare Mai cu raze-n prag.Şi iunie cu-atâta sârgSe caţără-n cireşii-n pârg.Iulie bate tropotitUn drum uscat şi prăfuit,Iar după truda-n lan de grâuSe scaldă August în râu.Septembrie e palid tareC-abia se ţine pe picioare.Octombrie-n cămări îşi puneMere de cidru şi alune.Noiembrie – moşneag sărac –


Salut aux douze mois,Qui marchent trois à trois !

Sophie Rostopchine de Ségur

Saluez le PrintempsD’un tapis verdoyant, avril couvre la terre ;De suaves parfums embaument l’atmosphère.Saluez le printemps : il vient avec les fleurs,Les brillants papillons et les fraîches couleurs.L’oiseau dit ses concerts ; l’arbre fruitier bourgeonne ;Le jasmin nous fait voir sa riante couronne ;Le soleil a repris son éclat vif et pur,Et la voûte des cieux étale son azur.

Théophile Gautier

Le printempsTandis qu’à leurs œuvres diversesLes hommes courent haletants,Mars qui rit, malgré les averses,Prépare en secret le printemps.

Pour les petites pâquerettes,Sournoisement, lorsque tout dort,Il repasse des collerettesEt cisèle des boutons d’or.

Se sprijină într-un aracŞi-n fine, prin omăt mereu,Decembrie oftând din greu.

De patru ori, trei câte treiMerg lunile, iubiţii mei!

Sophie Rostopchine de Ségur

Să-i spunem primăverii …Aprilie ne-aşterne sub paşi covoru-i verde;Suavele-i parfumuri prind cerul să-l dezmierde.Să-i spunem primăverii: bine-ai venit cu flori,Cu fluturi de lumină şi proaspete culori,Cu cântece de păsări şi muguri în livezi,Cu iasomii ce poartă cununi ca de zăpezi,Cu soare ce re-nvaţă să bată viu şi purPe bolta ce revarsă asupră-ne azur.

Théophile Gautier

PrimăvaraÎn timp ce la treburi diverseAleargă tot omul din zori până seara,Martie, vesel, deşi mai cad încă averse,Pregăteşte-n secret primăvara!

El tainic părăluţelor gingaşe,Când cei din jur de somn sunt năpădiţi,Le apretează mii de guleraşe,Apoi le şterge bumbii auriţi!


Tout en composant des solfègesQu’aux merles il siffle à mi-voix,Il sème aux prés les perce-neigeEt les violettes aux bois.

Puis, lorsque sa besogne est faite,Et que son règne va finir,Au seuil d’avril tournant la tête,Il dit : « Printemps, tu peux venir ! »

M. Carême

MarsIl tombe encore des grêlons,Mais on sait bien que c’est pour rire.Quand les nuages se déchirent,Le ciel écume des rayons.

Le vent caresse les bourgeonsSi longuement qu’il les fait luire.Il tombe encore des grêlons,Mais on sait bien que c’est pour rire.

Les fauvettes et les pinsonsOnt tant de choses à se direQue, dans les jardins en délire,On oublie les premiers bourdons.

Il tombe encore des grêlons…

Când mierlelor le fluieră-n surdinăTrilul compus anume pentru ele,Pe pajişte el seamănă luminăDe ghiocei suavi şi viorele!

Apoi, când mărţişor îmbătrâneşteŞi când domnia-i prinde-a se sfârşi,În pragul lui aprilie se-opreşteŞi zice: „Primăvară, poţi veni!”

M. Carême

MartieCad încă boabe de ninsoare,Dar nu le mai luăm în seamăŞi-atunci când norii se destramăTot cerul spumegă de soare.

Mugurii-n briza zâmbitoareLucesc ca nişte bumbi de-aramă.Cad încă boabe de ninsoare,Dar nu le mai luăm în seamă.

Micuţele ciripitoareAtâtea lucruri noi declamăCă nici n-aud cum le aclamăBondarii care-ncep să zboare.

Cad încă boabe de ninsoare ...


Francis Carco

Pluie d’avrilLes tilleuls, les lilas d’Espagne et les sureaux,Sous l’averse chaude d’avrilS’épanouissent. Quand le soleil brillera-t-il ?Ah ! quand chanteront les oiseaux ?L’herbe envahit le jardin tout entier,Le chat s’endort dans le grenier,J’entends grincer la pluie en haut du toit. La girouette Tourne sur elle trente-six fois,Et puis s’arrête.

Théophile Gautier

PrintempsIl est un sentier creux dans la vallée étroite,Qui ne sait trop s’il marche à gauche ou bien à droite ;C’est le plaisir d’y passer lorsque Mai sur ses bordsComme un jeune prodigue égrène ses trésors ;L’aubépine fleurit ; les frêles pâquerettes,Pour fêter le printemps ont mis leurs collerettes.La pâle violette, en son réduit obscur, Timide, essaie un jour son doux regard d’azur.Et le gai bouton d’or, lumineuse parcelle,Pique le gazon vert de sa jaune étincelle ;Le muguet tout joyeux agite ses grelots.Et les sureaux sont blancs de bouquets frais éclos ;Les fossés ont des fleurs à remplir vingt corbeilles,A rendre riche en miel tout un peuple d’abeilles.

Francis Carco

Ploaie de prierLiliacul de Spania, teii şi soculStau să-nflorească-n ploaia călduţă de prier.Mi-e dor de ciripitul vesel. Mi-e dor de-un soare ce pe cerO să se-nalţe strălucind ca focul.

Verdeaţa pune stăpânire peste grădină şi poiene.Mâţei în podul casei noastre-i umblă Moş Ene pe la gene.Mereul ţârâit al ploii chiar şi bătrânei girueteDe la o vreme-i taie pofta să tot mai facă piruete!

Théophile Gautier

PrimăvarăExistă-o cărăruie pe firu-ngustei văi,Cea mai şerpuitoare din zecile de căi; Plăcerea cea mai mare-i atunci când de o parteŞi alta, Mai, nababul, comorile-şi împarte;Gherghinii dau în floare şi nicicând mai gingaşeVezi mii de părăluţe cu mândre guleraşe;Timida violetă din colţul ei obscurCerne lumina tandră-n privirea-i de azur;Ca pe o boltă verde, puzderie de stele,Scântei în jerba ierbii, scot capul gălbenele;Mărgăritarul vesel îşi sună zurgălăii,Iar socul viscoleşte cu floare-adâncul văiiCă spre stupini de-ar bate florala adiereDe-a lungul cărăruii ar curge-un râu de miere!


J. Courcelle

La pluiePim, pan ! Qui frappe à mon carreau ?Ce sont de grosses gouttes d’eau.– Vous n’entrerez pas, dame Pluie,Car votre visite m’ennuie.Restez plutôt dans le jardin !Allez arroser le jasmin,L’églantine et la pâquerette :On n’entre pas dans ma chambrette.

Plic, ploc ! – Vous perdez votre temps. Allez abreuver dans les champsLe blé, le fourrage et la vigne.Soyez pour eux douce et bénigneEt nous aurons assez de pain,De lait, de beurre et de bon vin.Allez ! Que le vent vous emporte !Je n’ouvre ni vitre, ni porte.

Flic, flac ! – Vous avez beau rager,Passez donc par notre verger :J’aime tant les pommes, les poires,Les cerises rouges ou noires,Les grosses prunes et les noix !Faites pousser tout à la fois.Partez sans tambour ni trompette :On n’entre pas dans ma chambrette !

Anna de Noailles

Après l’ondéeDieu merci, la pluie est tombéeEn de fluides longues flèches,La rue est comme un bain d’eau fraîche,Toute fatigue est décourbée.

J. Courcelle

PloaiaPic! Pic! Un cânt pe-aceeaşi clapă –În geam bat stropii grei de apă.– Regret enorm, dar, doamnă Ploaie,Azi n-o să-mi intri în odaie.Vezi că-n grădină te îmbie S-o uzi atâta iasomieŞi floarea paştelui şi ceaDe eglantină, zău aşa!

Plici! Plici! De ce te iroseştiCând ai putea să răcoreştiŞi lan de grâu şi vie şi fâneaţă?Fii zâna bună ce revarsă viaţăÎncât să-ntâmpinăm ziua de mâineCu vin, cu unt, cu carne şi cu pâine.Te-aşteaptă vântul, doamnă Ploaie. Pa!În casa mea nu ai ce căuta!

Pleosc! Trosc! Degeaba stărui la fereastră,Mai bine du-te în livada noastrăŞi fă să crească, cum prea bine ştii,Cireşe roşii, prune brumării,Mere de aur, nuci şi pere moi,Adună-le aromele şuvoi!Hai, pleacă fără cântec de fanfară,Că rostul tău, domniţă, e pe-afară!

Anna de Noailles

După ploaia de varăO, Doamne, fii pe veci slăvitPentru că iar ne-ai dat o ploaieŞi totu-n jur, ca după baie, Surâde reîntinerit.


Les réverbères qui s’allument Par cette nuit lourde et mouillée,Brillent dans la ville embrouilléeComme des phares sur la brume.

Un parfum de verdure nageDans toute cette eau renversée ;A petites gouttes presséesL’été s’évade du naufrage.

On voit des gens à leur fenêtreQui, le corps et le rêve en peine,Respiraient et vivaient à peine,Et que l’ondée a fait renaître.

La journée était moite et lenteEt couvait trop son rude orage ;Maintenant l’esprit calme et sageSe trempe d’eau comme une plante.

L’âme était sèche, âcre et rampante,L’éclair y préparait sa course ;L’air est dans l’air comme une source,D’humides courants frais serpentent,

Tout se repose, tout s’apaise,Tout rentre dans l’ombre et le sommeTandis que meurt au cœur de l’hommeLe feu des volontés mauvaises…

Ch. Van Lerberghe

Ma sœur la PluieMa sœur la Pluie,La belle et tiède pluie d’été,Doucement vole, doucement fuit,A travers les airs mouillés.

Un roi de felinare viaţăPrinde căci noaptea a venitŞi-n târgul ud şi fericitLucesc ca farurile-n ceaţă.

Pe-aceste răsturnate apeParfumul verdelui pluteşte,Ori, poate, vara plănuişeteDe naufragiu cum să scape.

La geamuri lumea adunatăRespiră, în sfârşit, în voieŞi fiecare e un NoeNăscut de ploaie încă-o dată.

A fost o zi noros-trenantăClocindu-şi agasant furtuna;Deci, spiritu-mpăcat acuma Aspiră apa ca şi-o plantă.

O, suflet secetos şi acruTârându-te şi-n clipa când Zăreşti pe boltă luminândUn sâmbure din focul sacru.

Dar totul se re-ntoarce-n umbrăŞi-n somn adânc odihnitor,Din visu-oricărui muritorPierind orice pornire sumbră...

Ch. Van Lerberghe

Sora mea, ploaiaPloaia blândă, soră-a mea,Frumoasă şi caldă de vară,Printr-un văzduh de catifeaFuge sau zboară, uşoară!


Tout son collier de blanches perlesDans le ciel bleu s’est délié.Chantez les merles,Dansez les pies !Parmi les branches, qu’elle plie, Dansez les fleurs, chantez les nids ;Tout ce qui vient du ciel est béni.

De ma bouche, elle approcheSes lèvres humides de fraises des bois ;Rit et me touche,Partant à la fois,De ses milliers de petits doigts.

Sur des tapis de fleurs sonores,De l’aurore jusqu’au soir,Et du soir jusqu’à l’aurore,Elle pleut et pleut encore,Autant qu’elle peut pleuvoir.

Puis, vient le soleil qui essuieDe ses cheveux d’or,Les pieds de la Pluie.

M. Rollinat

Le liseronLe liseron est un calice Qui se balance à fleur de sol ;L’éphémère y suspend son vol,Et la coccinelle s’y glisse.

Le champignon rugueux et lisse,Parfois lui sert de parasol ;Le liseron est un caliceQui se balance à fleur de sol.

Tot colieru-i alb din perleS-a-mprăştiat peste azur.Cântaţi, neobosite mierle!Dansaţi în jur,Coţofene şi floriCuiburi cu pui de-abia ciripitoriCuprinşi de tainicii fioriVenind spre ramuri dinspre nori.

Ea mă sărută-ncet pe gurăCu buze umede de fragăŞi apoi chicotind îmi fură Tot corpul şi, claviatură,Făcându-l, cu dezinvolturăCa pe-un solfegiu mă dezleagă!

Peste covoarele sonoreDe flori ea cade multe oreŞi zi şi noapte tot aşaCu asfinţituri şi-auroreAtât cât poate ea ploua!

Dar deodată soarele se-aratăCu pletele-i să şteargă de noroiPicioarele domniţei Ploi!

M. Rollinat

Floarea de volburăFloarea de volbură-i potirDe rouă ademenitoare;Timpu-ncetează să mai zboareAtins de tainicul ei mir.

Câteodată coviltirÎi e ciuperca-n ochi de soare;Floarea de volbură-i potirDe rouă ademenitoare.


Or, quand les champs sont en supplice,Brûlés par un ciel espagnol,Il tend toujours son petit bolAfin que l’averse l’emplisse :

Le liseron est un calice.

Guy de Maupassant

Le rayon de lune« Sais-tu qui je suis ? Le rayon de lune.Sais-tu d’où je viens ? Regarde là-haut ;Ma mère est brillante et la nuit est brune.Je rampe sous l’arbre et glisse sur l’eau,Je m’étends sur l’herbe et cours sur la dune,Je grimpe au mur noir, au tronc du bouleau Comme un maraudeur qui cherche fortune,Je n’ai jamais froid, je n’ai jamais chaud ».

F. Coppée

La Chanson de l’EauEau si claire et si pure,Bienfaisante pour tous,J’aime ton doux murmure ;D’où viens-tu ? Dis-le nous.

Je viens de la montagne,Des glaciers azurés,Et j’ai, dans la campagne,Arrosé les grands prés.

Şi-atunci când şesul e-un martirAl arşiţei pustiitoare,Ea-ntinde cupa, rugătoare,Spre-al ploii tainic elixir:

Floarea de volbură-i potir.

Guy de Maupassant

Raza de lunăŞtii cine-s eu? Raza de lună.De unde vin? Priveşte-n sus;Mama luceşte-n noaptea brună,Eu curg ca firul către fus,Pe câmp, pe apă, prin pădure,Pe geam, pe dună sau pe dig,Precum un hoţ pornit să fureŞi nu mi-e cald şi nu mi-e frig!

F. Coppée

Cântecul apeiApă limpede, curată,Apă binefăcătoareŞi atât de căutată,Zi, de unde vii tu oare?

Eu cobor din piept de munte, Din gheţarii azurii,Dinspre stâncile cărunteCătre pajişti şi câmpii!


En passant dans la plaine,J’ai baigné le buisson,La racine de chêneEt la fleur du gazon.

L’oiseau se désaltère A mon filet d’argent ;Le rayon de lumière Y brille en diamant.

Robert Goffin

Eau de cielDes oiseaux chuchotaient d’aurore au fond du sauleQui noyait son reflet d’opale au bout de l’eau Et des poissons roses dans l’ombre des roseaux S’étonnaient de cette verdoyante auréole ;Et tout à coup dans un éclat d’aube et de mielL’eau de sable devient un feuillage de cielEt l’enfant transporté témoignait à la ronde Qu’un liquide de rêve avait vaincu le temps Car des poissons chantaient dans un saule du mondeEt des oiseaux nageaient dans l’azur de l’étang !

Anonyme

Le nuage– Où vas-tu, nuage ?– Je ne sais, enfant ;Je fais mon voyage Comme il plaît au vent.Mais l’eau que je porteFera quelque bien ;Cela seul importe,Le reste n’est rien !

Am înviorat pe caleRădăcina de gorun,Tufa de răchită moale,Turma şi păstorul bun!

Păsărelele-şi calmeazăSetea-n unda-mi cristalinăUnde tainic scânteiază Diamante de lumină!

Robert Goffin

Apă de cerAurorale păsări cântau în rămurişulDe-opal al unei sălcii ce chipu-n unde-şi pierde,Peşti roz făcând să-i plouă cu umbră stufărişulSe minunau de-această aureolă verde,Dar, ca-ntr-o fulgurare de matinală miere,Apa din palma gliei un rămuriş de cer e:Copilul prins cu totul în mrejele minuniiA povestit pe urmă celor ce-l incitauCă peşti cântau întruna în sălciile lumiiŞi păsări în azurul lacustru înotau!

Anonim

Norul– Încotro de soartăDus eşti, nor haihui?– Ştiu doar că mă poartăVântu-n voia lui,Dar de-oi stinge mâine Arşiţa din spic,O să fie pâine,Restul nu-i nimic!


Gérard de Nerval

Le réveil en voitureVoici ce que je vis. – Les arbres sur ma routeFuyant mêlés, ainsi qu’une armée en déroute !Et sous moi, comme ému par les vents soulevés,Le sol roulait des flots de glèbe et de pavés.

Des clochers conduisaient parmi les plaines vertes Leurs hameaux aux maisons de plâtre, recouvertesEn tuiles, qui trottaient ainsi que des troupeaux De moutons blancs, marqués en rouge sur le dos.

Et les monts enivrés chancelaient : la rivièreComme un serpent boa, sur la vallée entièreÉtendu, s’élançait pour les entortiller…– J’étais en poste, moi, venant de m’éveiller.

G. Vicaire

PaysageIl est charmant ce paysage,Peu compliqué, mais que veux-tu ?Ce n’est qu’une mer de feuillage,Où, timide, à peine surnageUn tout petit clocher pointu.

Au premier plan, toujours tranquille,La Saône reluit au matin.Par instants, de l’herbe immobile,Un bœuf se détache, et profileSes cornes sur le ciel lointain.

Gérard de Nerval

Trezirea-n diligenţăCe-mi reţinu privirea? – Copacii-n goana mutăÎnvălmăşiţi haotic, o oaste în derută!Sub mine, mişcat parcă de vântul răzvrătit,Se întindea pavajul scobit şi vălurit.

Clopotniţe-şi duceau prin verzi câmpiiCătunele cu case de ipsos, alburiiŞi-acoperiş de ţiglă, turme de oi marcate Cu roşu, ca un soare crepuscular, pe spate.

Munţii-ameţiţi se clătinau uşor, şi caUn şarpe boa râul pe vale se-avântaGurmand să-nghită tremurata zare ...– Eram în diligenţă, dar mă trezisem oare?

G. Vicaire

PeisajPeisajul cu verzui voaluriTe prinde-n simplitatea lui:Frunzişul – mare fără maluri –Parcă-ar purta uşor pe valuriClopotniţa cu turnul şui.

Saôna calm se conturează Lucind în dimineaţa clarăŞi-n iarba care dormiteazăUn bou răzleţ îşi profileazăPe cer podoaba cornuară.


Vis-à-vis, gardant ses ouailles,Le nez penché sur un tricot, Tandis qu’au loin chantent les cailles,Une vieille compte ses mailles,Rouge comme un coquelicot.

Et moi, distrait à ma fenêtre,Je regarde et n’ose pas parler.A quoi je pense ? A rien peut-être.Je regarde les vaches paître,Et la rivière s’écouler.

A. de Lamartine

Ce que j’aimaisJ’aimais les champs de blé, les plaines, J’aimais la colline lointaine ;Dans mon bonheur, je respirais à peine,En moissonnant, avec mes sœurs, Les fleurs.

J’aimais à cueillir les herbettes,Les bluets, toutes les fleurettes ;Je trouvais le parfum des violettesEt surtout celui des coucous Bien doux.

J’aimais la pâquerette blanche, Les promenades le dimanche,L’oiseau léger gazouillant sur la branche.Et l’azur toujours radieux Des cieux.

J’aimais, de la lointaine église,Entendre la cloche indécise.Pour écouter les soupirs de la brise,Dans les champs j’aimais m’asseoir

În timp ce prepeliţa-ngânăÎn depărtare pitpalacul,Alături de micuţa-i stână Stă şi-mpleteşte o bătrânăCu faţa roşie ca macul.

Eu, pe pervaz, proptit în coate,Privesc ademenit de-un gând,Dar care e? Niciunul, poate.Şi vacile-s la iarbă dateŞi râul curge susurând!

A. de Lamartine

Iubeam cândva…Iubeam cândva la nebuniePe câmpuri holda aurieŞi fericit ca-ntr-o beţieRupeam, cu dragile surori, Atâtea flori.

Drag îmi era de toate cele-nPoienile cu peruzele,Şi-ndeosebi cu ciuboţeleCe-mi ofereau parfumul lor Îmbătător!

De floarea-paştelui eramVrăjit când liber mă plimbamŞi păsări ciripeau pe ramŞi parcă-un azuriu mister Plutea pe cer!

Şi, Doamne, cât îmi mai plăceaCând briza serii aduceaBătăi de clopot vagi cu ea.Atunci în iarbă m-aşezam


Le soir.

De maman, j’aimais le sourire ;Son regard profond semblait dire :« L’éternité me ravit et m’attire,Je vais aller dans le ciel bleu Voir Dieu ! »

Charles Guérin

Il a pluIl a plu. Soir de juin. Écoute,Par la fenêtre large ouverte,Tomber le reste de l’averseDe feuille en feuille, goutte à goutte.

C’est l’heure choisie entre toutesOù flotte à travers la campagne L’odeur de vanille qu’exhaleLa poussière humide des routes.

L’hirondelle joyeuse jase.Le soleil déclinant se croiseAvec la nuit sur les collines

Et son mourant sourire essuieSur la chair pâle des glycinesLes cheveux d’argent de la pluie.

Şi mă rugam!

Surâsul mamei mă-ncântaŞi n-o să pot nicicând uitaPrivirea-i ce-mi spunea aşa:„Eu o să urc în empireu La Dumnezeu!”

Charles Guérin

A plouatA plouat. Seară de iunie. AuziPrin fereastra dată larg de pereteCăzând stropi de-argint, pe-ndelete,Printre frunzele pomilor uzi.

Nicicând mai proaspăt ca acumNu s-a deschis precum o floareParfumul vanilat pe care-l Emană praful ud din drum.

O rândunică vesel ciripeşteSpre soarele ce tocmai se-ntâlneştePe orizont cu noaptea ce-o să vină

Şi-nlătură, cu-agonicu-i surâs,De pe obrajii tufei de glicinăPărul de-argint al ploii ce s-a dus.


Jean Aicard

Les pinsUne forêt de pins s’étend dans la colline.Verticaux et serrés sur ce plan qui s’incline,Ils semblent une armée innombrable à l’assaut ;Le regard qui les suit doit s’arrêter bientôt,Car des milliers de troncs lui font une barrière.L’ombre grise a partout des lueurs de clairière,Et la nuit des forêts n’existe pas ici.C’est seulement l’éclat du jour très adouci.Ne cherchez pas non plus la mousse souple et fraîche :Rien que des lichens gris que la chaleur dessèche,Et qui craquent pliés en miettes sous vos pas.Sous ce couvert, les fleurs ne se hasardent pas ;Mais des troncs des pins coule en perles la résineQui d’un parfum ardent embaume la colline.Or, ce qui fait surtout le charme de ces bois,C’est leur bruissement doux et long, c’est leur voix,Quand un souffle léger passe dans les ramures.Oh ! les grandes rumeurs ! Oh ! les tendres murmures !Non, nul arbre ne fait entendre un chant pareil.Oh ! luths éoliens, pleins d’âme et de soleil,Mes pins harmonieux, qu’il est doux à l’auroreDe marcher à pas lents sous votre ombre sonore !

André Theuriet

L’étéDéjà la terre s’est couverte D’autres couleurs,L’épi succède à l’herbe verte, Les fruits aux fleurs.

Jean Aicard

PiniiUn codru de pini falnici se-ntinde pe colină.Drepţi şi strânşi unii-ntr-alţii pe-acest plan ce se-nclină,Ei par o oaste mare la luptă-naintând;Privirea ce-i urmează se va opri-n curând Căci mii şi mii de trunchiuri i se opun făţişŞi umbra însăşi are luciri de luminiş.Tenebrele codrine absente sunt aiciŞi ziua se-ntregeşte din zeci de licurici.N-o să găsiţi muşchi fragezi spre nord să vă conducă,Ci doar licheni pe care căldura îi usucăŞi care-n trosnet dulce se macină sub paşi,Iar florile nu-şi află în preajma lor sălaş.Din trunchiuri de pini curge în perle mici răşinaCe-ardentă-nmiresmează ca pe-un altar colina,Ci farmecul pădurii cu-asupra de măsură Îl dă prelungul foşnet, secreta-i voce pură.Când briza lină-şi cerne prin crengi aleanul eiAuzi atâtea şoapte, că vrei ori că nu vrei.Nu-i arbore să scoată un cânt cum cel de pin, Vântu-i arcuş, de suflet ca şi de soare plin;Oh, pinii mei, ce bine-i la ceas de aurorăSă trec la pas prin umbra adâncă şi sonoră!

André Theuriet

VaraDeja pământul a-mbrăcat Alte culori;Mărul de fructe-i încărcat În loc de flori.


Dans sa grange, avec jouissance, Le moissonneur Va contempler la récompense De son labeur.

Ainsi que d’une ardeur suivie Travaillera,Quand viendra l’été de sa vie, Récoltera.

Marc-Antoine de Saint-Amant

Le melonEt d’où sort, quand on veut le boire,Un air de framboise à la gloireDu bon terroir qui l’a portéPour notre excellente santé ?Non, ce n’est rien d’entre ces choses,Mon penser, que tu me proposes.Qu’est-ce donc ? Je l’ai découvertDans ce panier rempli de vert :C’est un melon où la nature,Par une admirable structure,A voulu graver à l’entourMille plaisants chiffres d’amour,Pour claire marque à tout le monde Que d’une amitié sans secondeElle chérit ce doux mangerEt que, d’un souci ménager,Travaillant aux biens de la terreDans ce beau fruit seul elle enserreToutes les aimables vertusDont les autres sont revêtus.Ni le cher abricot que j’aime,Ni la fraise avec de la crème,Ni la manne qui vient du ciel,Ni le pur aliment du miel,Ni la poire de Tours sacrée,

Secerătorul jubilând Îşi urcă-n podSacii mai plini ca orişicând De-al muncii rod.

Astfel, oricine va munci Cu-acelaşi zel,În vara vieţii lui va fi Bogat şi el.

Marc-Antoine de Saint-Amant

PepeneleDa, iată-l, în sfârşit, tăiatŞi văd că nu m-am înşelat:S-a strâns în miezul lui luciosTot ce-i pe lume mai gustos.Vă jur: nici un obraz de fatăAşa bujor n-a fost vreodată.În pântecu-i masiv el areSeminţe mici şi zâmbitoare,Puţine şi pe care-un faurCelest le-a modelat din aur.Un prânz de prinţ răpit de vrajăSe-ascunde sub subţirea-i coajă.Deşi nu-s prinţ, ca el m-aşezDin miezu-i să mă ospătezChiar dacă voi contrariaNuca de cocos, fructa ceaMai delicioasă dintre toateDin câte-au fost imaginate,Caisa ce de limbă pişcă,Ori fraga dormitând în frişcă,Ori mana care din cer vine,Ori mierea harnicei albineOri para pururea divină,Smochina ce-i de zahăr plină,


Ni la verte figue sucrée,Ni la prune au jus délicat,Nu même le raisin muscat,(Parole pour moi bien étrange !)Ne sont qu’amertume et que fangeAu prix de ce melon divin,Honneur du climat angevin.

Paul Valéry

Les grenadesDures grenades entr’ouvertesCédant à l’excès de vos grains,Je crois voir des fronts souverainsÉclatés de leurs découvertes !

Si les soleils par vos subis,Ô grenades entrebâillées,Vous ont fait d’orgueil travailléesCraquer les cloisons de rubis,

Et que si l’or sec de l’écorceA la demande d’une forceCrève en gemmes rouges du jus,

Cette lumineuse ruptureFait rêver une âme que j’eusDe sa secrète architecture.

Pruna cu sucu-i delicatPrecum şi strugurul brumat,Pentru că toate-acestea suntCu mult sub pepenele sfântCe-atât de dolofan crescuSub cerul dulce de Anjou!

Paul Valéry

RodiilePietroase rodii despicatePeste-a seminţelor vâltoare,Războaie-atotdominatoareDe ele parcă-s declanşate.

Chiar dacă găzduitul soareO, rodii dureros crăpate,A spart membrane-mbelşugateLăsând rubinele să zboare

Şi dacă aurita coajă Forţată de-o secretă vrajăSe-mbrobonează purpuriu,

Luminescenta ei rupturăDe tainică arhitecturăVisează sufletul ce-l ştiu.


M. Lavaillant

La Madone des champsJe sais dans un lieu solitaire,A mi-chemin de deux hameaux, Un tilleul au tronc séculaire,Au front superbe, aux fiers rameaux.

Sous la plus vieille de ses branches,Jadis quelque manant pieuxÉrigea, taillé dans de planches,Un trône à la Reine des cieux.

Quand vient le beau mois de Marie,Le mois des roses et des lis,Où toute la plaine est fleurie,Où sont éclos les premiers nids,

Autour de l’arbre les fleurettesExhalent leur suave encens ;Des buissons voisins les fauvettesFont jaillir leurs joyeux accents.

Chantez, oiseaux, à notre Mère,Et vous, fleurs, embaumez les airs ;Faites monter votre prièreVers Elle dans ces lieux déserts.

Ce soir quand vous serez silence,Quand vos corolles pencherontDes chœurs d’enfants, fleurs d’innocence,Pour la louer s’avanceront.

Apportez, troupes enfantines,Des guirlandes et des festons ;Entrelacez les églantines,Les muguets et les liserons.

M. Lavaillant

Sfânta Fecioară din câmpiiCunosc într-un loc solitar,Pe-un drum ce leagă două sate,Un tei cu trunchiul secularŞi ramuri mândre şi bogate.

Sub cea mai groasă dintre elePe vremuri un ţăran piosA încropit din scândureleUn tron Măicuţei lui Cristos.

Cu crini şi trandafiri când vineFrumoasa lună a MarieiŞi crengile-s de cuiburi pline,Spre, mândre, bolţile tăriei

Din teiu-n floare se ridicăMireasmă de tămâie sfântăŞi-n orice tufă cât de mică,Voioase păsările cântă!

Cântaţi-i, păsări, Maicii noastre,Iar voi, flori, parfumaţi eterul;Din toate zările albastreSă umple ruga voastră cerul.

Când pacea serii o să lasePe flori a somnului perdea,Copiii dulci cântări sfioaseOr să înalţe pentru EA!

Copii, aduceţi lăcrămioareŞi volbură de floare plinăŞi faceţi o ghirlandă mareÎntreţesând-o-n eglantină.


Embellissez cet humble trône,Où Marie accueille vos vœux ;Qu’on voie une blanche couronneBriller sur son front glorieux.

Théophile Gautier

L’automneDéjà plus qu’une feuille sècheParsème les gazons jaunis.Soir et matin la brise est fraîche,Hélas ! les beaux jours sont finis.

On voit s’ouvrir les fleurs que garde Le jardin pour dernier trésor ;Le dahlia met sa cocarde,Et le souci sa toque d’or.

La pluie au bassin fait des bulles.Les hirondelles sur le toitTiennent des conciliabules :Voici l’hiver, voici le froid !

R. de Gourmont

Les feuilles mortesSimone, allons au bois ; les feuilles sont tombées.Elles recouvrent la mousse, les pierres et les sentiers.Simone, aimes-tu le bruit des pas sur les feuilles mortes ?

Elles ont des couleurs si douces, des tons si graves,Elles sont sur la terre de si frêles épaves !Simone, aimes-tu le bruit des pas sur les feuilles mortes ?

Împodobiţi întru iubire Tronul Mariei de sub tei, Voi care prin neprihănireSunteţi la fel ca fiul Ei!

Théophile Gautier

ToamnaPuzderie de frunze moarteCad pe gazonul ofilit;Zilele verii sunt departeŞi-i rece-n zori şi-n asfinţit.

Reamintind de zile buneŞi parcă învingându-şi frica,Insigna-i dalia şi-o puneŞi toca de-aur filimica.

Ploaia-n fântână face bule,Iar sus, pe şură, rânduniciŢin, tainic, conciliabule:Ah, frigul iernii e aici !

R. de Gourmont

Frunzele moarteSimona, haidem la pădure; acolo frunzele-au căzutŞi, pe poteci, pe muşchi, pe pietre, covoare noi au aşternut.Simona, ţi-ar plăcea să-ţi sune sub paşi asemenea covor?

Culorile li-s aşa blânde, nuanţele li-s aşa grave,Cu toate că pe jos întinse au soarta bietelor epave.Simona, ţi-ar plăcea să-ţi sune sub paşi asemenea covor?


Elles ont l’air si dolent, à l’heure du crépuscule,Elles crient si tendrement, quand le vent les bouscule !Simone, aimes-tu le bruit des pas sur les feuilles mortes ?

Paul Verlaine

L’heure du bergerLa lune est rouge au brumeux horizon ;Dans un brouillard qui danse, la prairieS’endort fumeuse, et la grenouille criePar les joncs verts où circule un frisson ;

Les fleurs des eaux referment leurs corolles ;Des peupliers profilent aux lointains,Droits et serrés, leurs spectres incertains ;Vers les buissons errent les lucioles ;

Les chats-huants s’éveillent, et sans bruitRament l’air noir avec leurs ailes lourdes,Et le zénith s’emplit de lueurs sourdes.Blanche, Vénus émerge, et c’est la Nuit.

Albert Samain

AutomneLe vent tourbillonnant, qui rabat les volets,Là-bas tord la forêt comme une chevelure.Des troncs entrechoqués monte un puissant murmurePareil au bruit des mers, rouleuses de galets.

L’Automne qui descend les collines voiléesFait, sous ses pas profonds, tressaillir notre cœur ;Et voici que s’afflige avec plus de ferveurLe tendre désespoir des roses envolées.

Şi-atât par de tânguitoare, îndeosebi la ceas de searăŞi parcă strigă disperate când vântul serii le-nvâltoară.Simona, ţi-ar plăcea să-ţi sune sub paşi asemenea covor?

Paul Verlaine

Ora păstoruluiDe sânge-i luna-n aburul din zare;Păşunea aţipeşte sub valsul ceţii linŞi totu-i reverie, doar broasca ţipă prinRăstoacele cu trestii ce-ncep să se-nfioare.

Îşi strâng corola florile de apăŞi plopii-şi profilează-n depărtăriTulpinile ca nişte lumânăriŞi licuricii-s ochi, iar frunza-i pleoapă.

Treziţi din somn prin aer prind să batăDin aripile grele tăcuţii huhureziŞi-n crugul beat de albul visatelor zăpeziLuceafărul răsare şi noaptea-i mai bogată!

Albert Samain

ToamnăVântu-n vâltoarea-i aspră oblonul mi-l trânteşteApoi zburleşte-n zare pădurea ca pe-o chică.Dintre tulpini ciocnite un murmur se ridicăPrecum al mării care pietrişu-l lustruieşte.

Cu văl pe faţă, toamna colina o coboarăŞi inima, sărmana, sub paşii ei tresareŞi se mâhneşte, Doamne, cu-asupra-i de fervoareDuioasa disperare a rozelor ce zboară.


Le vol des guêpes d’or qui vibrait sans reposS’est tu ; le pêne grince à la grille rouillée,La tonnelle grelotte et la terre est mouillée,Et le linge blanc claque, éperdu, dans l’enclos.

Le jardin ne sourit comme une face aiméeQui vous dit longuement, quand la mort vient ;Seul, le son d’une enclume ou l’aboiement d’un chien Monte, mélancolique, à la vitre fermée.

Suscitant des pensers d’immortelle et de buis,La cloche sonne, grave, au cœur de la paroisse ; Et la lumière, avec un long frisson d’angoisse,Écoute au fond du ciel venir les longues nuits…

Guillaume Apollinaire

Les colchiquesLe pré est vénéneux mais joli en automneLes vaches y paissantLentement s’empoisonnentLe colchique couleur de cerne et de lilasY fleurit tes yeux sont comme cette fleur-làViolâtre comme leur cerne et comme cet automne Et ma vie pour tes yeux lentement s’empoisonne

Les enfants de l’école viennent avec fracasVêtus de hoquetons et jouant de l’harmonicaIls cueillent les colchiques qui sont comme des mèresFilles de leurs filles et sont couleur de tes paupièresQui battent comme les fleurs battent au vent dément

Le gardien du troupeau chante tout doucementTandis que lentes et meuglant les vaches abandonnentPour toujours ce grand pré mal fleuri par l’automne

Roiul de viespi de aur vibrând fără-ncetareA amuţit; în poartă zăvoru-a ruginitŞi dârdâie umbrarul, pământu-i jilăvitIar lenjeria albă pe gard trozneşte tare.

Grădina nu zâmbeşte ca faţa cuiva careVă spune tot ce are de spus când moartea vine;Doar zvon de nicovală sau un lătrat de câineLa geamu-nchis temeinic ajung întristătoare.

În centrul parohiei un clopot bate-n dungăDe urcă merişorul şi imortele-n gând O dată cu fiorul angoasei luminând Calea pe care vine o noapte lungă, lungă...


BrânduşelePăşunea-i veninoasă frumoasa ei otavăDe toamnă vacile o pascIngurgitând otravăBrânduşa de-o culoare bătând spre peruzeaDă-n floare-aici ţi-s ochii ca şi eaŞi cu această toamnă încercănat-bolnavăViaţa mea pentru dânşii se-mbibă de otravă

Copiii de la şcoală se-ntorc cu frenezieCântând din muzicuţe vârâţi în anterieCulese le sunt mame brânduşele din caleFiice-ale altor fiice de-albastrul pleoapei taleZbătându-se ca floarea în vântul ce se-avântă

Văcarul pentru sine o melodie cântăGreoaie şi mugindă cireadă părăseşteDefinitiv păşunea ce-n toamnă înfloreşte



AutomneDans le brouillard s’en vont un paysan cagneux Et son bœuf lentement dans le brouillard d’automneQui cache les hameaux pauvres et vergogneux

Et s’en allant là-bas le paysan chantonneUne chanson d’amour et d’infidélitéQui parle d’une bague et d’un cœur que l’on brise

Oh ! l’automne l’automne a fait mourir l’étéDans le brouillard s’en vont deux silhouettes grises

Th. Botrel

Novembre au cimetièreLes feuilles, en tombant des arbres,Font un murmure sous les pas,Comme si, sous le poids des marbres,Les morts disaient merci tout bas.

La petite maman très douceFleurit le lit du petiotQui dort maintenant sous la mousseAvec du bois blanc pour maillot ;

Pendant qu’à côté toute blanche,Une vieille à cheveux pâlisAu-dessus d’un marbre se penche :Tel dans l’eau se reflète un lis !

Et de toutes les avenues,D’entre les tombeaux, pleins de fleurs,Montent des prières émusTandis que s’épanchent les pleurs.


ToamnăÎnvăluit în ceaţă un biet ţăran îşi mână Atât de molcom boul de parcă l-ar ruga –Cătunele-s ascunse şi omul trist îngână

Un cânt prin care-şi plânge nefericirea saE vorba de-o iubire şi-o inimă rănităŞi-o verighetă-avidă de deget de iubită

Oh! toamnă toamnă vara din vina ta muri –Se duc prin ceaţă două vagi siluete gri

Th. Botrel

Noiembrie în cimitirSub paşi, căzute pe alee,Frunzele parcă-ar murmuraPrecum sub marmora mereieCei morţi ar mulţumi cuiva!

O floare-aduce mama blândăŞi o aşează ca-ntr-un patPe muşchiul pietrei ce flămândăA fost de micul ei băiat!

Purtând a vremii promoroacăPe păr, şi-n suflet dor şi chin,O babă-alături se apleacăPrecum în apă-un chip de crin!

Şi nu-i mormânt de lângă careSă nu se-nalţe-o rugăciuneNici peste care să coboareAtâta plâns şi-amărăciune!


Marie Noël

Maisons en décembreLa ville au loin se tient dans le froid assoupie,Sans bouger, comme un nid posé sur l’horizon...L’église est, sur le haut de la ville, accroupieComme une poule grise et couve les maisonsQui, sur la pente, en capuchons de tuile brune,Pour s’échauffer, se serrent l’autre contre l’une ;Et tandis que la neige ensemble les confondSous leurs toits de plus en plus ratatinées,Comme des vieux, elles fument leurs cheminées.Quelles pipes ! … Vois-tu la tête qu’elles ont ?L’une, depuis cent ans, est noire et culottée ;L’autre étrenne sa coiffe en tôle tuyautée ;D’autres ont des bérets attachés sous le couPour empêcher le vent, ce mauvais caractèreQui, sans souci d’autrui, s’élance on ne sait où ! –Quand il file en courant, de les jeter par terre ;L’une a son bonnet rond, l’autre un chapeau pointu, Une crête de coq, un casque… Les vois-tu,Noires sur les toits blancs au milieu de la neige ?Et les maisons dessous dont chacune protège,Pleine de chaleur douce et tranquille au-dedans,Entre des pans obscurs, des chambres de lumières,Les vois-tu ? Les vois-tu, qui, sous les cils prudentsDe leurs volets fermés ainsi qu’une paupière,Clignent des yeux pour voir passer par tous les tempsLa rue en bas, la rue aux quatre vents ouverte,Qui se hâte, qui court, pauvre jamais couverte,Pauvre toujours dehors, qui n’arrive jamais,Jamais à son logis pour y rentrer en paix.

Marie Noël

Case în decembrieOraşu-n depărare în frig a aţipitŞi-n nemişcarea-i pare un cuib iscat pe zare …Biserica, pe-o creastă de deal, s-a ghemuitPrecum pe ouă, vara, găina clocitoare.În jur, pe pantă, case cu fes de ţiglă brună,Să se-ncălzească una într-alta se adună.Şi-n timp ce sub zăpadă ascultătoare stauÎşi simt acoperişul din ce în ce mai greu,Nişte moşnegi, s-ar zice, ce pufăie mereuDin pipe uriaşe!... Să vezi ce coşuri au:Unul, bătrân ca lumea, e negru ca păcatul;Din tablă şifonată alăturea e altul.Au, câteva, berete lăsate pe-o ureche,Să mai oprească vântul ce dacă se-nvâltoarăE-asemeni unui taur ţâfnos lovit de strecheŞi tot ce întâlneşte în calea lui doboară.Cuşmă-ascuţită – unul, iar celălalt – o bască;O creastă, – o pălărie, o cască soldăţeascăSe profilează negre pe albe case undeLumină şi căldură şi linişte se-ascundeŞi chiar dacă zăpada dă semne să le-ngroape,Dincolo de pereţii obscuri e viaţa blândăŞi chiar dacă-s închise asemeni unor pleoape,Obloanele, în spate sunt ochi ce stau la pândăSă vadă toată strada, în jos, în sus, pieziş,Cu pieptu-n vânt, grăbită şi fără-acoperiş,Sărmana, ca şi timpul curgând şi alergândFără s-ajungă-n pace la casa ei nicicând!


Saint-Amant

L’Hiver des AlpesCes atomes de feu qui sur la neige brillent, Ces étincelles d’or, d’azur et de cristalDont l’hiver, au soleil, d’un lustre orientalPare ses cheveux blancs que les vents éparpillent.

Ce beau coton du ciel de quoi les monts s’habillent, Ce pavé transparent fait du second métal,Et cet air net et sain, propre à l’esprit vital,Sont si doux à mes yeux que d’aise ils en brillent.

Cette saison me plaît, j’en aime la froideur ;Sa robe d’innocence et de pure candeurCouvre en quelques façons les crimes de la terre.

Aussi l’Olympien la voit d’un front humain,Sa colère l’épargne, et jamais le tonnerrePour désoler ses jours ne partit de sa main.

De Gramont

L’HiverLe ciel est gris, la terre est blanche,Le givre pend à chaque branche.Si loin que l’on porte les yeux,On ne voit que neige et que glace.Le vent souffle et cingle la faceDes petits écoliers joyeux.

C’est un beau temps, c’est une fête ;Chacun à la lutte s’apprête.Alerte, les vaillants gamins !Ripostez à qui vous assiège !A rouler des boules de neige,On n’a pas longtemps froid aux mains !

Saint-Amant

Iarna AlpilorPe nea, scântei infime ca focul strălucesc,Cu toatele de aur, de-azur şi de cristalLa soare părul iernii sclipind orientalCând vânturile albe uşor le răvăşesc.

Frumos se-mbracă munţii în strai dumnezeiescPe care-l învrâstează fir de secund metalCând aerul dă vlagă elanului vitalŞi când de bucurie celestă mă topesc.

Îmi place anotimpul, mă-nviorează tare.Ţinuta-i inocentă şi marea ei candoareAscund sub ele-o faţă urâtă de ţărână.

Olimpianu-i vede doar fruntea omenească,Dar niciodată fulgerul din mânăNu-l scapă ca într-însa să lovească!

De Gramont

IarnăE alb pământul, gri e cerul;Dantele-n ramuri prinde gerulŞi-oriunde ochii-ţi fug, setoşi,Vezi numai nea şi numai gheaţăŞi vântul ce le suflă-n faţăMicuţilor şcolari voioşi!

E-un timp de vis, e sărbătoare;De luptă-i gata fiecare.Staţi în alertă, bravi ştrengari,Şi ripostaţi pe dată dacă Vreunul pe furiş v-atacăLovindu-vă cu bulgări mari!


De Gramont

L’oiseau et la neigeLa neige tombe et la bise est sifflante :Petit oiseau, tu n’a plus de chanson,Ton œil est morne et ton aile tremblante,Petit pinson, pauvre petit pinson !

Tu viens chercher un abri sur la brancheOù tu lançais ta joyeuse chanson ;Elle était verte alors, mais elle est blanche,Petit pinson, pauvre petit pinson !

Paul Souchon

Les sports d’hiverAvec nos corps blessés dans les combats des villesMontagne, nous venons à toi ;Nous ne voulons avoir, pendant tes nuits tranquillesQu’une toile en guise de toi.

De tes plateaux, où, seuls le vent et le silence,Échangeant des mots de cristal ;Sur les ailes des skis comme un oiseau d’élanceNous franchirons le fond du val.

Et nous assisterons à des levers d’étoilesSi proches, parfois de nos mains,Que nous les cueillerons en écartant les voilesQui les dérobent aux humains.

De Gramont

Pasărea şi zăpadaZăpada cade spulberată de viscolul şuierător:Micuţă pasăre plăpândă, tu nu mai ai nici ciripit;Ochiul ţi-e trist în timp ce-n aripi se stinge-al zborului fior,Sărmane cintezoi, trupşorul îţi e atât de zgribulit!

Tu vii un adăpost să cauţi pe ramura ce altădatăS-a legănat dumnezeieşte sub ciripitul tău vrăjitŞi era verde ca smaraldul. Acum e albă şi-ngheţată,Sărmane cintezoi, trupşorul îţi e atât de zgribulit!

Paul Souchon

Sporturile de iarnăCu trupuri obosite în lupte citadine,Venim la tine, munte, în tainic luminiş,Unde dormim ca nicăieri mai bine,Având o pânză drept acoperiş.

Pe crestele tale doar tăcerea şi vântulSchimbă-ntre ele vorbe cristaline;Pe aripi de schiuri, păsări luându-şi avântul,Vom survola văioagele alpine.

Vom asista la răsărituri de steleAtât de aproape de noi uneoriÎncât vom culege câteva dintre eleAscunse-alminteri multor muritori!


F. Fabié

La neigeO neige douce, et molle, et blanche,O belle neige de Noël Qui remets des fleurs sur la brancheEt des essaims au fond du ciel,

Sois parmi nous la bienvenue !Descends à flots, viens te poserSur la terre glacée et nue,Que réchauffera ton baiser.

Préserve du froid la semenceD’où sortiront les moissons d’or,Le gland où le chêne commence,Et l’humble graine où la fleur dort.

Descends jusqu’aux sources profondesQue l’hiver sans toi fait tarir,Afin qu’on voit encor leurs ondesDans l’herbe nouvelle courir.

Gonfle les racines de sève,Pour que les hêtres, au printemps,Versent au poète qui rêveL’ombre de leurs rameaux flottant.

Ne reste pas sur la mansardeOù l’on a froid, où l’on a faim ;Laisse au soleil, qui s’y hasarde,Fondre son manteau d’argent fin.

Et lorsqu’au champ des morts tu tombes,Suaire immense aux larges plis,Ne gèle pas au fond des tombes– O neige – nos ensevelis.

F. Fabié

ZăpadaZăpadă moale şi pufoasă Frumos căzută de Crăciun,Tu orice creangă în mireasăO-mbraci roind sub cerul brun!

Fii printre noi binevenită!Pământul gol te aşteptaSă-şi ştie faţa încălzităDe dulcea sărutare-a ta!

De-ngheţul crâncen protejeazăSămânţa holdei viitoareŞi cele-n care somnoleazăStejarul şi plăpânda floare!

Cerească mană recoboară-nIzvoare stinse sub pământSă le vedem la primăvarăPrin iarba nouă alergând!

Pulsează sevă hrănitoareÎn fagul ce s-o revanşaVeghindu-l pe poetul careVisând sub bolta sa va sta!

Nu zăbovi peste mansardă Unde-i şi foamete şi ger,Ci lasă soarele să ardă În ochiul geamului stingher!

Pe cimitir de-ţi vei întindeDin giulgiul tău imens un fald,Fie ca celor din morminte,Zăpadă, să le ţii de cald!


Émile Verhaeren

Le moulinLe moulin tourne au fond du soir, très lentement,Sur un ciel de tristesse et de mélancolie ;Il tourne et tourne, et sa voile couleur de lieEt triste et faible et lourde et lasse, infiniment.

Depuis l’aube, ses bras, comme des bras de plainte,Se sont tendus et sont tombés ; et les voiciQui retombent encor, là-bas, dans l’air noirciEt le silence entier de la nature éteinte.

Un jour souffrant d’hiver sur les hameaux s’endort,Les nuages sont las de leurs voyages sombres,Et le long des taillis qui ramassent leurs ombres,Les ornières s’en vont vers un horizon mort.

Autour d’un vieil étang, quelques huttes de hêtreTrès misérablement sont assises en rond ;Une lampe de cuivre éclaire leur plafondEt glisse une lueur aux coins de leur fenêtre.

Et dans la plaine immense, au bord du flot dormeur,Ces torpides maisons, sous le ciel bas, regardent,Avec les yeux fendus de leurs vitres hagardes,Le vieux moulin qui tourne et, las, qui tourne et meurt.

José Maria de Hérédia

Brise marineL’HIVER a défleuri la lande et le courtil.Tout est mort. Sur la roche uniformément griseOù la lame sans fin de l’Atlantique briseLe pétale fané pend au dernier pistil.

Emile Verhaeren

MoaraSe învârteşte moara şi-i prea puţin grăbită Pe cerul de tristeţe şi de melancolie ;Şi în decorul sumbru pânza-i liliachieE grea şi abătută şi foarte obosită.

Din zori braţele sale aparţinând dureriiSe tot ridică-n slavă şi cad către pământ,Prin aerul de smoală agale înotând În liniştea naturii după căderea serii.

Gemând o zi de iarnă adoarme peste sate.Epuizaţi sunt norii de-atâtea drumuri sumbre.Prin codrii ce-şi adună cohortele de umbreSe pierd în zare urme de care încărcate.

În jurul vechii mlaştini, colibele de fagMizere şi-ntristate în cerc sunt aşezate;Lumina lămpii-anemic într-o fereastră bateSau îşi strecoară firul prin câte-un colţ de prag.

Şi, în câmpia vastă, la apa stătătoare,Chircite-aceste case sub cerul care cadeParcă privesc cu ochii ferestrelor neroadeSpre moara ce se-nvârte şi, obosită, moare!


Briză marinăIARNA-n grădini şi-n landă s-a strecurat tiptil.Şi totu-i mort. Pe stânca-ntru totul cenuşieDe care valu-atlantic se sparge cu mâniePetala pală-atârnă de ultimul pistil.


Et pourtant je ne sais quel arôme subtilExhalé de la mer jusqu’à moi par la brise,D’un effluve si tiède emplit mon coeur qu’il grise ;Ce souffle étrangement parfumé, d’où vient-il ?

Ah ! Je le reconnais. C’est de trois mille lieuesQu’il vient, de l’Ouest, là-bas où les Antilles bleuesSe pâment sous l’ardeur de l’astre occidental ;

Et j’ai, de ce récif battu du flot kymrique,Respiré dans le vent qu’embauma l’air natalLa fleur jadis éclose au jardin d’Amérique.


Soleil couchantLes ajoncs éclatants, parure de granit,Dorent l’âpre sommet que le couchant allume ;Au loin, brillante encore par sa barre d’écume,La mer sans fin commence où la terre finit.

À mes pieds, c’est la nuit, le silence. Le nidSe tait, l’homme est rentré sous le chaume qui fume ;Seul, l’Angélus du soir, ébranlé dans la brume,À la vaste rumeur de l’Océan s’unit.

Alors, comme du fond d’un abîme, des traînes,Des landes, des ravins, montent des voix lointainesDe pâtres attardés ramenant le bétail.

L’horizon tout entier s’enveloppe dans l’ombreEt le soleil mourant, sur un ciel riche et sombre,Ferme les branches d’or de son rouge éventail.

Şi totuşi nu ştiu care parfum iscat subtilÎmi e adus pe mare de briza ce adieŞi inima mi-o prinde în calda lui beţieSuflul miresmei straniu perpetuat fertil.

Bătu trei mii de leghe pe urma navei noastreDin Vest până-aici unde Antilele albastreVisează pătimaşe un soare-occidental

Şi pe recifu-acesta cu franjuri ceylonezeDe valuri aromate de aerul natalRespir defuncta floare-a grădinii cubaneze.


Apus de soareStrălucitoarele drobiţe, podoabă-a malului de stâncă,Îmbracă-n aur aspra creastă pe care-apusul o aprinde;Înspre nemarginile lumii neliniştită se întindeScânteietoare-n depărtare sub spuma-i marea-n veci adâncă.

Îngenuncheată la picioare-mi stă noaptea şi tăcerea urcăÎn cuib, şi omul se întoarce-n colibă cu ceva merinde;Doar Îngerul de seară bolta înceţoşată o cuprindePrecum şi vuietele vaste ale Oceanului în rugă.

Ca din străfundul negru-al prăpastiei, atunci,Din râpile cu târşuri, din lande şi din lunciSe-aud, întârziaţi, păstorii cer-şi mână vitele spre plai;

Se-nvăluie, întreagă, rotunda zare-n umbrăIar soarele, agonic, pe bolta tot mai sumbră,Închide crengile de aur în rubiniu-i evantai.


SumarCuvânt lămuritor / Jean-Claude Renard: Să veşnicim uimirea / Henri de Régnier: Fericirea / Paul Fort: Fericirea / Arthur Rimbaud: Boema mea / Raymond Queneau: Reţetă /Victor Hugo: Hugo, prietenul copiilor / Victor Hugo: Bălaiul grup de ţânci citeşte / Jules Supervielle: Matematică / Albert Samain: În aşteptarea mesei / Louis Codet: Cântec pentru vesela de faianţă / Victor Hugo: Apus / Pierre de Nolhac: Bătrânul crater / Eugène Manuel: Străbunica / Arthur Rimbaud: Dulapul / L. Ratisbonne: Copilul şi bunica / L. Trautuer: Cei pe care îi iubesc / Victor de Laprade: Sora mai mare / Jacques Prévert: Copiii care se iubesc / L. Ratisbonne: Fără frică / Vessiot: Încet-încet / Coumont: Şcolarul ascultător / Coumont: Tatăl orfanului / Pierre Corneille: Eva şi Maria / René de Obaldia: Balistică / Jacques Prévert: Elevul leneş / Marc Legrand: Micii fumători / S. Brès: Lamentaţia jucăriilor / Sully-Prudhomme: Amiază-n sat / Jean Richepin: Undiţatul / Grégoire Le Roy: Brutarul / J. Aicard: Fierarul / Iulia Haşdeu: Cântecul surugiului / Maurice Fombeure: Întoarcerea sergentului / Maurice Fombeure: Ţiganii / M. du Camp: Coasa / Victor de Laprade: Strânsul fânului / Francis Jammes: Plantele bătrânei / L. Tournier: Zi bună / R. Morax: Seamănă / Victor Hugo: Semănătorul /

SommaireÉclaircissements / Jean-Claude Renard : Être comme un enfant / Henri de Régnier : Le bonheur / Paul Fort : Le Bonheur / Arthur Rimbaud : Ma bohème (Fantaisie) / Raymond Queneau : Recette /Victor Hugo : Hugo, l’ami des enfants / Victor Hugo : Les enfants lisent, troupe blonde / Jules Supervielle : Mathématiques / Albert Samain : Le Repas préparé / Louis Codet : Chanson des belles faïences / Victor Hugo : Déclin / Pierre de Nolhac : Le vieux cratère / Eugène Manuel : L’Aïeule / Arthur Rimbaud : Le buffet / L. Ratisbonne : L’enfant et la grand-mère / L. Trautuer : Ceux que j’aime / Victor de Laprade : La Sœur Aînée / Jacques Prévert : Les enfants qui s’aiment / L. Ratisbonne : Le courage / Vessiot : Petit à petit / Coumont : L’écolier docile / Coumont : Prière de l’orphelin / Pierre Corneille : Ève et Marie / René de Obaldia : Balistique / Jacques Prévert : Le cancre / Marc Legrand : Les petits fumeurs / S. Brès : La plainte des jouets / Sully-Prudhomme : Midi au village / Jean Richepin : La pêche à la ligne / Grégoire Le Roy : Le boulanger / J. Aicard : Le forgeron / Iulia Haşdeu : Le chant du postillon / Maurice Fombeure : Le retour du sergent / Maurice Fombeure : Les Bohémiens / M. du Camp : La faux / Victor de Laprade : La Fenaison / Francis Jammes : Les plantes de la petite vieille / L. Tournier : Bonjour ! / R. Morax : Sème ! / Victor Hugo : Le Semeur /


Alphonse de Lamartine : Le Laboureur / J.-M. Villefranche : Le roi et le Berger / Devoille : L’enfant et l’oiseau / Béranger : La Renoncule et l’Œillet / F. Bataille : Un Héros en paroles / Florian : L’Orange / Coumont : Épi et Tonneau vide / Viennet : La chute du gland / Madame de la Férandière : Le pinson et la pieM. Rollinat : La biche / G. de La Mothe : Entends chanter la caille / L. Tournier : La Poule et les poussins / J. Aicard : Le coq / Charles Marelle : Colimaçon le boudeur / E. Manuel : L’enfant et le papillon / P. Dupont : Mes bœufs / C. de Lafayette : Notre vache / Louis Mercier : L’Étable / Louis Mercier : Les Chèvres au jardin / Paul Fort : La grenouille bleue / Paul Verlaine : Le cheval de bois / Paul Verlaine : Femme et chatte /Paul Fort : Complainte du petit cheval blanc / Edmond Rostand : Mon petit chat / Edmond Rostand : Minet joue... / M. Ley : Odelette / Robert Desnos : La fourmi / De Fulvy : Le Hibou et la Tourterelle / J.-M. Villefranche : Le Singe et le Miroir / J.-M. Villefranche : Le Coq et la Perle / J.-M. Villefranche : Le papillon et l’abeille / M. Rollinat : Le vieux baudet / Victor Hugo : Gronderie / Madame Tastu : A l’Ange gardien / Ratisbonne : Dieu fait tout / Paul Harel : Les Chérubins / Besse de Larzes : La Clé du Paradis / Rosemonde Rostand : Rêve de Noël / Théophile Gautier : Noël / J. Lassemois : Je vous salue, Marie /A. de Lamartine : Prière de l’Enfant / Vessiot : Le chant des Cailles / Victor de Laporte : La veillée des Anges /

Alphonse de Lamartine: Plugarul / J.-M. Villefranche: Regele şi Ciobanul / Devoille: Copilul şi pasărea / Béranger: Gălbeneaua şi garoafa / F. Bataille: Eroism verbal / Florian: Portocala / Coumont: Spicul sterp, butoiul gol / Viennet: Căderea unei ghinde / Madame de la Férandière: Cintezoiul şi coţofana / M. Rollinat: Ciuta / G. de La Mothe: Cântând se-aude-o prepeliţă / L. Tournier: Cloşca cu puii / J. Aicard: Cocoşul / Charles Marelle: Melcul bosumflat / E. Manuel: Copilul şi fluturele / P. Dupont: Boii mei / C. de Lafayette: Vaca noastră / Louis Mercier: Staulul / Louis Mercier: Caprele-n grădină / Paul Fort: Broscuţa albastră / Paul Verlaine: Calul de lemn / Paul Verlaine: Femeie şi pisică /Paul Fort: Elegia căluţului alb / Edmond Rostand: Motanul mic şi negru / Edmond Rostand: Pisoiul / M. Ley: Mică odă / Robert Desnos: Furnica / De Fulvy: Bufniţa şi Turturica / J.-M. Villefranche: Maimuţa şi oglinda / J.-M. Villefranche: Cocoşul şi Perla / J.-M. Villefranche: Fluturele şi albina / M. Rollinat: Bătrânul asin / Victor Hugo: Dojană / Madame Tastu: Rugăciune / Ratisbonne: Dumnezeu face totul / Paul Harel: Îngerii / Besse de Larzes: Cheia de la Rai / Rosemonde Rostand: Vis de Crăciun / Théophile Gautier: Crăciun / J. Lassemois: Rugă către Maica Domnului /A. de Lamartine: Rugăciunea Copilului / Vessiot: Cântecul prepeliţelor / Victor de Laporte: Veghea Îngerilor /


O. Aubert : L’année et ses douze mois / Sophie Rostopchine de Ségur : Saluez le Printemps / Théophile Gautier : Le printemps / M. Carême : Mars / Francis Carco : Pluie d’avril / Théophile Gautier : Printemps / J. Courcelle : La pluie / Anna de Noailles : Après l’ondée / Ch. Van Lerberghe : Ma sœur la Pluie / M. Rollinat : Le liseron / Guy de Maupassant : Le rayon de lune / F. Coppée : La Chanson de l’Eau / Robert Goffin : Eau de Ciel / Robert Goffin : Le nuage / Gérard de Nerval : Le réveil en voiture / G. Vicaire : Le paysage / A. de Lamartine : Ce que j’aimais /Charles Guérin : Il a plu / Jean Aicard : Les pins /André Theuriet : L’été /Saint-Amant : Le melon / Paul Valéry : Les grenades / M. Lavaillant : La Madone des champs / Théophile Gautier : L’automne / R. de Gourmont : Les feuilles mortes / Paul Verlaine : L’heure du berger / Albert Samain : Automne / Guillaume Apollinaire : Les colchiques / Guillaume Apollinaire : Automne / Th. Botrel : Novembre au cimetière / Marie Noël : Maisons en décembre / Saint-Amant : Hiver des Alpes / De Gramont : L’Hiver / De Gramont : L’oiseau et la neige / Paul Souchon : Les sports d’hiver /F. Fabié : La neige / Émile Verhaeren : Le moulin / José Maria de Hérédia, Brise marine / José Maria de Hérédia, Soleil couchant /

O. Aubert: Anul şi lunile sale / Sophie Rostopchine de Ségur: Să-i spunem primăverii / Théophile Gautier: Primăvara / M. Carême: Martie / Francis Carco: Ploaie de prier / Théophile Gautier: Primăvara / J. Courcelle: Ploaia / Anna de Noailles: După ploaia de vară / Ch. Van Lerberghe: Sora mea, ploaia / M. Rollinat: Floarea de volbură / Guy de Maupassant: Raza de lună / F. Coppée: Cântecul apei / Robert Goffin: Apă de cer / Robert Goffin: Norul / Gérard de Nerval: Trezirea-n diligenţă / G. Vicaire: Peisaj / A. de Lamartine: Iubeam cândva / Charles Guérin: A plouat / Jean Aicard: Pinii / André Theuriet: Vara / Saint-Amant: Pepenele / Paul Valéry: Rodiile / M. Lavaillant: Sfânta Fecioară din câmpii / Théophile Gautier: Toamna / R. de Gourmont: Frunzele moarte / Paul Verlaine: Ora păstorului / Albert Samain: Toamnă / Guillaume Apollinaire: Brânduşele / Guillaume Apollinaire: Toamnă / Th. Botrel: Noiembrie în cimitir / Marie Noël: Case în decembrie / Saint-Amant: Iarna Alpilor / De Gramont: Iarna / De Gramont: Pasărea şi zăpada / Paul Souchon: Sporturile de iarnă /F. Fabié: Zăpada / Emile Verhaeren: Moara / José Maria de Hérédia, Briză marină / José Maria de Hérédia, Apus de soare /

Tehnoredactarea şi tiparul executate de:SC INFCON SA - 0241 580 527

Étonnements Sub semnul mirării - aslrq.ro rosioru_files... · Din însăşi clipa-n care a...

Documents

Transcript of Étonnements Sub semnul mirării - aslrq.ro rosioru_files... · Din însăşi clipa-n care a...