Eseul Clasicism

Eseul Clasicism, romantism, baroc a fost publicat de George Călinescu în 1944. I se adaugă alte câteva: Sensul clasicismului (1946), Idealism, suprarealism (1956), Naturalism (1956) şi Ce este realismul (1961). Laolaltă, toate aceste eseuri, deopotrivă de estetică, istorie şi teorie literară, reprezintă contribuţia călinesciană în problema curentelor literare. Din punct de vedere compoziţional, Clasicism, romantism, baroc e alcătuit din două mari părţi. În primele pagini, pe baza unei documentaţii erudite, autorul examinează, comparativ, arta asiatică, extrem-orientală, şi pe cea mediteraneană. În legătură cu prima, Călinescu conchide că „desconsideră... cu totul pe om, făcându-l un element neglijabil în faţa cristalelor şi a animalităţii monstruoase, strivindu-l sub formele iraţionale mineralogice, botanice şi zoologice”. Despre a doua spune, dimpotrivă, că „omul este obiectul aproape exclusiv al sculpturii, un om liniştit, ridicat la proporţiile divinităţii, perfect inteligibil. Animalul e înlăturat sau, când e admis, e un animal umanizat, cu ochi logici. Aici omul striveşte haosul enigmatic al formelor dezordonate, în locul cărora pune viaţa sa morală”. În partea a doua, pe acest fundal artistic privit global, autorul disociază între clasicism, romantism şi baroc, de unde şi titlul eseului. Pentru a fi convingător, George Călinescu foloseşte un stil tranşant, condensat şi sentenţios, care lasă impresia că nu suportă replica. Din capul locului însă eseistul precizează că toate diferenţierile între cele trei curente sunt valabile doar din punct de vedere teoretic. Ele nu se regăsesc ca atare în operele de artă: arhitectură, sculptură, pictură, literatură. Elemente aparţinând unei anume viziuni estetice (clasică, romantică ori barocă) circulă libere şi se regăsesc în opere aparţinând altei viziuni: „Fenomenal, aceste tipuri se amestecă şi, spre scandalizarea multora, al căror intelect e paralizat de formulele de manual, istorice, am putea afirma că La Bruyere bate spre romantism, că Victor Hugo are fond clasic, că Renaşterea e mai mult ori mai puţin romantică, iar romantismul german e considerabil clasic”. Această precizare revine de mai multe ori în text, ca un laitmotiv, reluată sub diferite formulări. Ea e menită să amintească permanent cititorului că trăsăturile caracteristice ale unui curent, enunţate tranşant, sentenţios, sunt „i

Upload
pop-marius
Category

Documents
view
224
download
5

Embed Size (px):

description

eseu

Transcript of Eseul Clasicism

Eseul Clasicism, romantism, baroc a fost publicat de George Clinescu n 1944. I se adaug alte cteva: Sensul clasicismului (1946), Idealism, suprarealism (1956), Naturalism (1956) i Ce este realismul (1961). Laolalt, toate aceste eseuri, deopotriv de estetic, istorie i teorie literar, reprezint contribuia clinescian n problema curentelor literare.Din punct de vedere compoziional, Clasicism, romantism, baroc e alctuit din dou mari pri. n primele pagini, pe baza unei documentaii erudite, autorul examineaz, comparativ, arta asiatic, extrem-oriental, i pe cea mediteranean. n legtur cu prima, Clinescu conchide c desconsider... cu totul pe om, fcndu-l un element neglijabil n faa cristalelor i a animalitii monstruoase, strivindu-l sub formele iraionale mineralogice, botanice i zoologice.Despre a doua spune, dimpotriv, c omul este obiectul aproape exclusiv al sculpturii, un om linitit, ridicat la proporiile divinitii, perfect inteligibil. Animalul e nlturat sau, cnd e admis, e un animal umanizat, cu ochi logici. Aici omul strivete haosul enigmatic al formelor dezordonate, n locul crora pune viaa sa moral.n partea a doua, pe acest fundal artistic privit global, autorul disociaz ntre clasicism, romantism i baroc, de unde i titlul eseului. Pentru a fi convingtor, George Clinescu folosete un stil tranant, condensat i sentenios, care las impresia c nu suport replica. Din capul locului ns eseistul precizeaz c toate diferenierile ntre cele trei curente sunt valabile doar din punct de vedere teoretic. Ele nu se regsesc ca atare n operele de art: arhitectur, sculptur, pictur, literatur.Elemente aparinnd unei anume viziuni estetice (clasic, romantic ori baroc) circul libere i se regsesc n opere aparinnd altei viziuni: Fenomenal, aceste tipuri se amestec i, spre scandalizarea multora, al cror intelect e paralizat de formulele de manual, istorice, am putea afirma c La Bruyere bate spre romantism, c Victor Hugo are fond clasic, c Renaterea e mai mult ori mai puin romantic, iar romantismul german e considerabil clasic.Aceast precizare revine de mai multe ori n text, ca un laitmotiv, reluat sub diferite formulri. Ea e menit s aminteasc permanent cititorului c trsturile caracteristice ale unui curent, enunate tranant, sentenios, sunt i operabile numai la analiza n retort, pentru c, altfel, Clasicism-Romantism sunt dou tipuri ideale, inexistente practic n stare genuin.O alt idee a eseului este c orientrile i curentele literare nu se succed la ntmplare, ci ca replic a unuia fa de altul. S se observe, de pild, c romantismul se constituie prin trecerea n poziie diametral opus fa de principiile estetice ale clasicismului. Aceasta ca doctrin estetic, pur teoretic vorbind.Altfel, elemente ale clasicismului sunt preluate de romantici, chiar mpotriva voinei lor, aa cum n clasicism existau elemente revendicate, mai trziu, de romantici. E suficient, altfel spus, s cunoatem bine principiile unuia dintre ele pentru ca, prin opoziie, s-l definim pe cellalt. ntre ele putem aeza linitii barocul: clasicul este exemplar, romanticul e combtut de pasiuni i chinuit de probleme, barochistul este gratuit.