mai - Gogea's Blog | "Nu văd România de astăzi ca pe o ... · este Paul Emond. Parcurgând eseul...

Ser

ie n

ouă

• A

nul X

XV

II •

Nr.

5 -

6 (

30

3 -

30

4)

• m

ai -

iuni

e 2

016

Serie nouă

Anul XXVII

Nr. 5 – 6 (303 – 304)

mai – iunie 2016

Revista este membră a AsociaţieiRevistelor şi Imprimeriilor Literaredin România (A.R.I.E.L.).

Apare cu sprijinulConsiliului Judeţean Suceava,sub egidaBibliotecii Bucovinei „I. G. Sbiera” Suceava.

Număr ilustrat cu reproduceri după lucrări ale artistului plasticBruce RIMELL (UK).Coperta 1: The First.Coperta 4: Tsodilo.

autografNicolae Coande - Bătrânii corupţi.............................................................................................................................................................1invitatul revisteiPaul Emond – „În acea zi, virusul teatrului mi-a fost inoculat şi niciun vaccin nu mă va vindeca...” (prezentare şi interviu realizate de Elena-Brînduşa Steiciuc).........................................................................................................................................................2aforismeGheorghe Grigurcu – „De fapt îţi trebuie mai mult curaj”.....................................................................................................................7jurnal comentatLiviu Ioan Stoiciu – Avem festivaluri şi recitaluri de poezie, avem reviste literare, n-avem auditoriu şi cititori .............................8poesisConstantin Abăluţă – Regele protozoarelor..........................................................................................................................................10cronica literarăIoan Holban – Lumina explodează dinspre dealul Ţicăului ..............................................................................................................13Constantin Cubleşan – Ratarea prin succes (Aurel Baranga) ...........................................................................................................16A. G. Secară – Performance Critic sau analistul ţesând la pânza de Penelopă a literaturii... .................................................20recitiriAdrian Dinu Rachieru – G. Călinescu, un „strateg” iluzionat (II) .....................................................................................................23refluxAlexandru Ovidiu Vintilă – Sfânta Mănăstire Voroneţ. Un sfert de veac de la înfiinţare.............................................................28cadranVasile Andru – Pomenirea lui Radu Mareş ............................................................................................................................................30chipuri şi priveliştiLiviu Antonesei – „Bucovină de lumină...”...............................................................................................................................................34eminescianaN. Georgescu – Receptarea ziaristicii eminesciene (III) ....................................................................................................................35liber pe contrasensAdrian Alui Gheorghe – De ce, dacă-l iubim pe Eminescu, îl urmăm, în tot ce facem, pe Caragiale?...................................42carnete criticeHoraţiu Stamatin – Şi caii se-mpuşcă......................................................................................................................................................43Maria Dinu – Poeme suprarealiste „cu o logodnică superlativă” ....................................................................................................45apostrofMagda Ursache – Despre Eminescu, aşa cum nu trebuie scris .......................................................................................................47prozăLiviu G. Stan – Casele vor uita (fragment) .............................................................................................................................................50Marius Gabor – Exilul (fragment) ............................................................................................................................................................52opiniiPetru Ursache – „Piteştizarea” continuă..................................................................................................................................................54eseuIoan Ţicalo – Dimensiunea creştină a operei lui Constantin Noica ................................................................................................58Simona-Grazia Dima – Câteva consideraţii despre actul lecturii.....................................................................................................63vitrina editorialăAdrian Dinu Rachieru – Emisferele de Bucovina .................................................................................................................................66liriceAna Maria Sîrbu – Poeme .......................................................................................................................................................................69recenziiN. Georgescu – Dan C. David. Po-eseuri de înstrăinare...................................................................................................................75Adrian Lesenciuc – Nel mezzo del camin di nostra vita ....................................................................................................................77Emil Simion – Cu cărţile pe faţă ...............................................................................................................................................................78din sens opusLeo Butnaru – Vizita ....................................................................................................................................................................................80cronica traducerilorCristina Rusu – Japonia – Drumurile ce merg Nicăieri şi Treptele ce conduc către Nimic ........................................................84evenimentDoina Cernica – Teii adolescenţi ai lui Eminescu ................................................................................................................................85jurnal de călătorieMarius Chelaru – Prin Anatolia, din Erzincan (IX)................................................................................................................................88miscellaneaNicolae Havriliuc – Inocentia Fabulae sau Proză în târlici pentru mari şi pentru mici.................................................................93

DIRECTOR:

Carmen-Veronica STEICIUC

REDACTOR-ŞEF:

Alexandru Ovidiu VINTILĂ

REDACTORI:

Sabina FÎNARUIsabel VINTILĂ

COLEGIUL REDACŢIONAL:

Acad. Dimitrie VATAMANIUCProf. univ. dr. Adrian Dinu RACHIERUProf. univ. dr. Mircea A. DIACONUProf. univ. dr. Elena Brânduşa STEICIUCIon BELDEANU (Preşedinte de onoare al S.S.B.)Nicolae CÂRLAN

COLABORATORI PERMANENŢI:

Adrian ALUI GHEORGHE (Piatra Neamţ)Liviu ANTONESEI (Iaşi)Leo BUTNARU (Chişinău)Al. CISTELECAN (Târgu Mureş)Ilie LUCEAC (Cernăuţi)Liviu Ioan STOICIU (Bucureşti)Matei VIŞNIEC (Paris)

Redacţia şi administraţia:Str. Ciprian Porumbescu nr. 1, 720066 - SuceavaE-mail: [email protected]; [email protected].

Puteţi să ne scrieţi şi la adresa:Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera”, str. Mitropoliei nr. 4, 720035 Suceava.

Răspunderea pentru opiniile exprimate revine în exclusivitate autorilor.

1Bucovina literară • 5 – 6 (303 – 304), mai – iunie 2016

Autograf Nicolae Coande

Bucovina literară • 5 – 6 (303 – 304), mai – iunie 20162

Invitatul revistei

„În acea zi, virusul teatrului mi-a fost

inoculat și niciun vaccin nu mă va vindeca...”

Paul EMOND

Membru al Academiei Regale de Limba și Literatura franceză din Belgia (din 2011), Paul Emond poate fi numit un „autor complet”, deoarece el practică de mulți ani, cu egală plăcere și forță, ge-nuri literare diferite: roman, teatru, eseu. Autorul s-a născut în 1944 la Bruxelles, a obținut în 1967 licen-ța în filologie romanică la Universitatea Catolică din Louvain, unde a devenit asistent în 1973 și a susținut mai apoi o teză de doctorat referitoare la scriitorul francez Jean Cayrol. Între 1973 și 1977, Paul Emond descoperă Cehoslovacia, în perioada respectivă fiind lector de limba franceză la Bratislava, apoi la Praga, oraș în care ia parte la viața culturală, în special la cea teatrală. Tot aici o întâlnește pe viitoarea lui soție, pic-torița Maja Polackova, care va construi o interesantă carieră de artist plastician, alături de Paul Emond.

În 1979 apare primul său roman, La dan-se du fumiste, inaugurând un stil, un mod de a înțe-lege personajul și - mai presus de toate - o practică artistică. Alte romane au urmat: Plein la vue (1981); Paysage avec homme nu dans la neige (1982); Tête à tête (1989); La visite du plénipotentiaire culturel à la basilique des collines (2005). Începând cu anii ‘80 Paul Emond este interesat mai mult de teatru și devine unul dintre autorii dramatici belgieni cei mai jucați, textele sale fiind puse în scenă în Belgia (Théâtre Rideau de Bruxelles, Théâtre National, Centre Dra-matique Hainuyer ), Franța (Théâtre du Gymnase la Marsilia, Théâtre du Nord în Lille, Théâtre Ouvert și Théâtre du Rond-Point laParis), în Québec. De ase-menea, a fost jucat, în traducere, în diferite alte țări (SUA, România, Anglia, Bulgaria, etc.). A scris mai mult de douăzeci de piese, dintre care amintim: Les pupilles du tigre (1986); Convives (1989); Inaccessi-bles amours (1994); Malaga (1994); Caprices d’ima-

ges (1998); À l’ombre du vent (1998); Les îles flottantes (2005); Le sourire du diable (2007); Il y a des anges qui dansent sur le lac (2009); Mon chat s’appelle Odilon (2012); Histoire de l’homme, tomul I (2007) și tomul II (2016).

O altă direcție în activitatea lui Paul Emond este constituită de adaptările teatrale ale unor mari tex-te din literatura universală, dintre care amintim: Ne-guțătorul din Veneția de Shakespeare (1995); Bachan-tele de Euripide (1997); Tristan și Isolda (2007); Nous sommes tous des K., adaptare liberă după Castelul lui Kafka (2013); Moby Dick de Melville (2014); Madame Bovary de Flaubert (2015).

– Înainte de a discuta despre creația dum-neavoastră, aș dori să evocăm profilul cititorului care este Paul Emond. Parcurgând eseul pe care l-ați scris în 1998, în urma unor conferințe pe care le-ați ținut la Universitatea Catolică din Louvain, eseu intitulat Une forme du bonheur (dar și făcând o mică incursiune în blogul www.paulemond.com), ne dăm seama în ce măsură lectura poate fi considerată parte integrantă a vieții și operei dumneavoastră. Aveți capacitatea spe-cială de a vă „absorbi” lecturile, de a le transforma în surse ce îmbogățesc o experiență de viață, dar și o ex-periență scriitoricească. Cum explicați acest fenomen ?

– Am găsit întrebarea dumneavoastră așe-zat la biroul meu și nu fac altceva decât să întorc ca-pul spre marea bibliotecă ce acoperă întregul perete din stânga. Mă gândesc imediat: cât de mulți prieteni! Sunt mereu prezenți, sunt cu mine în fiecare zi: atâ-tea cărți și în cărți, atâtea personaje minunate, des-pre care îmi zic uneori că sunt mai vii decât oamenii „adevărați”... Atâta viață care abundă în toate aceste

Bucovina literară • 5 – 6 (303 – 304), mai – iunie 2016 3

Invitatul revistei

cărți, venind de pretutindeni, din atât de multe țări, cu atât de multe limbi, atâtea epoci, câtă fericire! Ați avut amabilitatea de a aminti titlul eseului meu, pe care l-am preluat dintr-o frază a lui Borges, o frază care mă însoțește de multă vreme: „Literatura este o formă a fericirii” (nu „de fericire”, nota bine, ca și cum Borges ar fi vrut să spună că literatura nu este numai o fericire ca oricare alta ci și o modalitate de a da ferici-rii o formă specifică). Acesta este secretul meu – dar, bineînțeles, nu e un secret, este o evidență minunată: am șansa de a avea la îndemână un adevărat dar al ze-ilor. Da, mare noroc ! Zâmbesc în timp ce scriu acest lucru, pentru că „Da, mare noroc!” este prima frază din piesa pe care o termin în acest moment.

– Primul Dvs. roman, La danse du fumiste (care - din 2015 – poate fi citit și în limba română, gra-ție traducătoarei Carmen Andrei) este în primul rând un spectacol de limbă care se datorează acelui „flux incontrolabil de cuvinte, legate printr-o logică proprie” (Jean-Claude Bologne). Monologul delirant al perso-najului, „narațiunea” sa și incursiunea în labirintul de experiențe care se înlănțuie prin jocul de asociații, toate acestea anunță o concepție foarte modernă a romanu-lui, în acord cu revigorarea genului în cea de-a doua jumătate a secolului XX. Ați continuat propria Dvs. li-nie în domeniul romanului prin Plein la vue; Paysage avec homme nu dans la neige; Tête à tête (cele trei ro-mane fiind tălmăcite în limba română tot de Carmen Andrei). Din 2005, când v-a apărut romanul Visite du plénipotentiaire culturel à la basilique des collines (tradus de către Petruța Spânu), nu ați mai încercat o astfel de experiență scriitoricească. Ce înseamnă roma-nul pentru Dvs., Paul Emond, ce a însemnat acest gen literar mai ales pentru o anumită perioadă din cariera literară emondiană ? intenționați să vă întoarceți la ro-man?

– Este adevărat că, de câțiva ani buni teatrul mă ocupă cu prioritate (se întâmplă prin forța lucru-rilor: mi se face o propunere, care duce apoi la alta și de fapt, asta nu poate decât să mă bucure...). Dar, în adâncul meu, știu că sunt departe de a o fi terminat cu romanul. Cum aș putea?

Mă întrebați ce reprezintă romanul pentru mine ? Un formidabil spațiu al libertății, locul tuturor posibilităților, al tuturor încercărilor. Modul minunat de a descoperi alte vieți prin personajele pe care le inventezi, de a evolua în tovărășia lor, prin cuvinte, crezând că le duci de mână, până când îți dai seama că ele, personajele , te duc așa cum vor ele…Romanul este și șansa de a privi lumea dintr-un punct unde nu credeai să te afli vreodată, pentru că în acest punct personajele se instalează, chemându-te și pe tine. Tot

atâtea descoperiri câte surprize, intim unite. Orice autor are un imaginar propriu, o te-

matică, o scriitură ușor de recunoscut și, cu siguran-ță, nici eu nu ies din acest tipar. Dar în același timp am încercat întotdeauna ca fiecare din romanele și povestirile mele să rezulte dintr-o strategie a scriitu-rii de fiecare dată diferită și total nouă pentru mine, atât în ceea ce privește poziționarea naratorului, cât și cu privire la dezvoltarea traiectului narativ. Plonjând în „fluxul cuvintelor”, după cum spuneți, pentru La danse du fumiste; observator aflat la o distanță în ca-zul romanului Paysage avec homme nu…; o naratoare delirantă în Tête à tête; un narator care își bate joc de protagonist în La visite…; trecere neîncetată de la au-tobiografia cea mai veridică la ficțiune în Abraham…; etc., etc. Altfel zis, încerc să am tot atâtea moduri de a opera câte demersuri ficționale, despre care nu știu, înainte de a le începe, ce rezultat vor avea. Alteori, este vorba despre o construcție foarte controlată de la bun început: șapte părți compuse din șapte capitole pen-tru La visite…, de exemplu, și planificarea riguroasă a drumului parcurs de protagonist spre cealaltă față a oglinzii. Alteori, dimpotrivă, voința de a lăsa în mare parte mersul operațiilor la întâmplare, privilegiind hazardul înlănțuirilor de cuvinte, ca în Le fumiste sau Tête à tête. Aș mai putea aminti și alte diferențe de registru, activate cu bună știință de la un text la altul.

Am început să practic ficțiunea destul de târziu, trecând, așa cum ați amintit, prin critica uni-versitară. Voi păstra mereu amintirea momentului în care, uimit de ceea ce făceam, scriam primele pagini din La danse du fumiste, cu o jubilație intensă. Simt această jubilație de fiecare dtaă când mi se pare că „posed” cu adevărat specificitatea pe care o caut – fie că este vorba despre un roman, o povestire sau o piesă de teatru. Mai mult de-atât, acesta este semnalul cel mai sigur: când nu-l am, când nu apare această evi-dență, e clar, mai trebuie să aștept…. Este o senzație de-a dreptul fizică. Nabokov, acest scriitor imens, pe care-l venerez, vorbea, în ceea ce-l privește, despre un „frison pe șira spinării”. Dar revin la întrebarea Dvs.: ce reprezintă pentru mine romanul ? Chiar la modes-tul meu nivel, romanul este ceea ce produce frisonul, jubilația . Încă o dată: o formă a fericirii…

– După cum ați declarat, ați ajuns autor dra-matic pur și simplu dintr-o...provocare, cu piesa Les pupilles du tigre. De atunci, ați scris mai bine de do-uăzeci de piese, jucate în mai multe țări, printre care și România (amintesc splendidul specatcol cu Iubiri inaccesibile, la Festivalul Transilvania de la Cluj, în octombrie 2015, în regia lui Răzvan Popa, cu actorii Eugen Cristea, Cristina Deleanu și Orodel Olaru, tex-tul fiind tradus de Ion Cristofor). Personajele din piese-


Invitatul revistei

le Dvs. sunt niște „ființe în căutarea iubirii de neatins”, ( Michel Lisse), iar textele sunt un amestec bine dozat de onirism, nostalgie, ironie... Paul Emond, privind înapoi, ce înseamnă teatrul pentru Dvs.? În antologia Dvs. personală, care este cel mai frumos moment din reprezentările pieselor pe care le-ați scris?

– Îmi revine acum o amintire la fel de in-tensă ca aceea evocată referitor la romanul La danse du fumiste. Totul se petrece vreo zece ani mai târ-ziu, într-o sâmbătă după-amiază, într-un teatru din Bruxelles. Este prima lectură publică a primei mele piese, ce va fi pusă în scenă după câteva luni. Facem o încercare, îmi spune regizorul, ca să vedem cum sună textul. Începe lectura și, după câteva clipe, am impresia că sunt într-un vis. Pe actori îi cunosc, i-am văzut pe scenă în multe spectacole, unii îmi sunt chiar prieteni. Îmi cunosc și personajele, de mult timp se agită în imaginarul meu, de mult timp fac eforturi ca să le dau o formă teatrală (diferită de aceea a persona-jelor de roman, mi-am dat repede seama ca este vor-ba despre o cu totul altă tehnică scripturală, de alte coduri, cu mult mai multe constrângeri). Și iată că sub ochii mei, acești actori devin personajele mele, personajele mele se transformă în actori, nici unii și nici alții nu mai sunt ceea ce știam eu despre ei, au dobândit o personalitate nouă, pe care o descopăr cu uimire. Personajele mele, ființele acestea de hârtie, au devenit vii, acolo înaintea mea, au trup, glas, mimică pe care le observ cu încântare și care vor fi și mai pu-ternice când va fi creat adevăratul spectacol. In acea zi, virusul teatrului mi-a fost inoculat și nici un vaccin nu mă va vindeca.

În ziua aceea am înțeles foarte clar că a scrie pentru teatru înseamnă a scrie pentru alți artiști, care nu vor face din textul tău ceea ce-ți închipui tu că vor face. Chiar și la acea simplă lectură, actorii au pus stăpânire pe piesa Pupilles du tigre, provocând râsul publicului în momente când eu nu mă așteptam, uti-lizând tonalități pe care nu le prevăzusem, etc. etc. Pe scurt (și cu siguranță !) aceștia recreau piesa pe un teritoriu ce nu mai era al meu, ci al lor și al meu, îm-preună. Și dacă așa s-au petrecut lucrurile la o simplă lectură, ce să mai zici despre o adevărată punere în scenă !

M-am îndrăgostit imediat de statutul parti-cular al autorului dramatic: peste estetica sa proprie, aceea a textului, vine să se suprapună estetica regizo-rului, a scenografului, a creatorului muzicii și – dacă e cazul – a actorilor, cu interpretarea care e de fiecare dată personală. A scrie o piesă înseamnă să scrii în-tr-un mod care „lasă loc”, care permite și altora să se desfășoare. Acest lucru poate fi mai bine înțeles când ai șansa de a vedea una sau alta din piesele tale

în montări consecutive și adesea foarte diferite (cum este cazul Iubirilor inaccesibile, a căror punere în sce-nă, la care ați asistat, mi-a plăcut mult). O punere în scenă reușită te ajută să afli multe despre propria-ți piesă, îți revelează potențialități pe care nu le-ai dis-tins de la început.

Nu știu dacă există „cel mai frumos mo-ment” din reprezentările pieselor mele, dar cele mai emoționante sunt acelea la care fiica mea, Suzanne, participă la reprezentații, ea fiind acum un foarte bun regizor, actriță și de asemenea autor, spre bucuria ta-tălui ei. A întruchipat o splendidă Isolda în adaptarea mea după Tristan și Isolda (prezentându-se la casting pentru rol, fără ca eu să știu) și a pus remarcabil în scenă piesa mea Mon chat s’appelle Odilon (interzi-când accesul tatălui la repetiții…). Din astfel de mo-mente se naște o bucurie imensă.

– Adaptările dramatice ale marilor texte li-terare vă ispitesc de două decenii și se pare că acestea sunt experiențe complexe, cu trupe teatrale din Franța sau Belgia. Ultima, cea a romanului Madame Bovary la « Théâtre de poche » de pe Boulevard de Montpar-nasse (noiembrie 2015) a fost o sărbătoare a literatu-rii, a muzicii, a jocului, sub toate formele sale. Greu de imaginat un spectacol atât de complet, atât de ludic, pornind de la un text care - din cauza statutului său și a perfecțiunii formale - riscă să producă blocaje, să in-timideze. Ca spectator, am savurat rezultatul colabora-rii lui Paul Emond cu actorii Sandrine Molaro și Gilles Vincent Kapps, într-un spectacol care a păstrat toată frumusețea poetică, nostalgia și ironia textului flauber-tian. Din când în când, apare câte un „clin d’oeil” față de epoca contemporană, prin intermediul muzicii, și unul dintre momentele mele preferate este Rodolphe cântând la chitara electrică, cu o voce gen „Johnny Hallyday”, gata să rupă inima oricărei Emma ... Ce noi adaptări pregătește Paul Emond și cu ce parteneri?

– Partea cea mai pasionantă în cazul adap-tării este faptul că aceasta pornește neapărat dintr-o dorință comună. Adaptarea există pentru că un re-gizor de teatru iubește la fel de mult ca mine textul non-teatral ce va fi adaptat și pe care el dorește să-l transpună pe scenă. Eu pot scrie o piesă fără a vor-bi despre asta cu oricine ar fi, dând-o mai apoi spre lectură editorului meu sau unor prieteni, regizori sau actori. Dar n-aș scrie niciodată o adaptare fără a avea de la bun început un proiect deja pus „pe șine” sau cel puțin în persectivă, fără ca dorința regizorului să fie la fel de tare ca a mea, fără ca munca să fie completată de discuții în ambele sensuri. Eu asum scrisul până la ultimul cuvânt, dar scrisul acesta nu cere decât să se hrănească din visul tot mai precis al regizorului, re-


Invitatul revistei

feritor la spectacolul pe care îl construiește. Mai ales când este vorba despre un spectacol legat de o anumi-tă estetică sau de un dispozitiv anume. Nous sommes tous des K., adaptarea Castelului lui Kafka, s-a jucat sub un portic mare, spectatorii stăteau de-o parte și de alta a unor mese imense, iar actorii jucau pe ele, trecând, sau mai degrabă sărind, de pe una pe alta. Vă dați seama că a scrie un text pentru un astfel de spec-tacol presupune un decupaj secvențial foarte precis, care nu se poate face decât de comun acord cu regi-zorul. Am avansat împreună, prin tatonări succesive: el, cu viziunea asupra spectacolului; eu, cu textul. Ar fi fost un non-sens să scriu textul înainte și să i-l dau, spunându-i: „Ia-l, descurcă-te !” La fel s-a întâmplat și cu Madame Bovary: când am început lucrul nu știam unde se va juca, dar am hotărât că avea să fie un spec-tacol pentru o sală mică, cu numai patru actori și că avea să fie și muzică (deoarece Gilles Vincent Kapps, minunat actor, este și un excelent compozitor). Cât despre lucrul la această adaptare, am scris repede cu-vintele pentru cântece. Imediat, mi-a venit ideea unui spectacol în care să alterneze reprezentarea și poves-tirea (care a funcționat foarte bine, transmițând toată ironia lui Flaubert față de personajele lui).

În ceea ce privește proiectele, vă voi spune că de mult timp, pe îndelete, îmi place să mă plimb prin textele antice. Cum să nu te gândești la unele dintre acestea când vezi tragediile din lumea de azi ? Homer și Sofocle sunt mai actuali ca oricând, iar rătă-cirile atâtor nefericiți contemporani sau figurile unor tirani pe care-i știm par să iasă din operele lor, atât de vechi, totuși. În urmă cu ceva timp am realizat o adap-tare a Odiseei, pentru un teatru din Bruxelles (destul de reușită, în orice caz, spectacolul era foarte bun) și, câțiva ani mai târziu, o alta a Iliadei (de care sunt mai puțin mândru, cu același regizor, oricum, mi s-a pă-rut mai puțin reușită decât Odiseea). Cu multă bucu-rie am adaptat Bachantele lui Euripide. Revin astăzi la aceste universuri fondatoare. Mai am un proiect care prinde acum contur, cu un prieten regizor, dar toate aceste lucruri iau, uneori, mult timp…

– Privind cărțile Dvs. îmi dau seama că aproape fiecare copertă are imagini realizate de artista foarte originală care e Maja Polackova, căreia îi sunt dedicate toate titlurile. Ce reprezintă vizualul pentru Paul Emond ?

– Este o bucurie permanentă să trăiești ală-turi de o artistă plasticiană. De-a lungul anilor am vă-zut cum evoluează colajele făcute de Maja, trecând de la alb-negru la culoare (fiindca materialul ei de bază este hârtia de ziar, iar culoarea a invadat, puțin câte puțin, ziarele), am văzut-o meditând la munca ei și

pregătind tot mai multe expoziții interesante. Am scris deja despre colajele ei. A făcut superbe coperți pentru cărțile mele (dar și pentru alți autori) și afișe pentru multe din piese. De puțin timp am publicat împreună Les aventures de Mordicus, histoires plaisan-tes et à dormir debout, povestiri scurte pe care le-a ilus-trat superb. Dialogul nostru este ceva esențial pentru mine. Nu aș putea trăi fără muzică, dar și mai puțin aș putea trăi fără pictură. Anumite personaje ale mele sau atmosfera anumitor texte sunt direct inspirate de tablouri ale căror reproduceri stau pe masa mea, sub ochii mei, atunci când scriu. Și cred că ați remarcat că în cea mai mare parte a textelor mele – romane, nuvele sau teatru – există câte un pictor care trece fie în prim plan, fie mai discret. Nu neapărat pictori de geniu, cel mai adesea sunt artiști de planul doi, une-ori chiar comici sau burlești, asemănători cu celelalte personaje. Il y a des anges qui dansent sur le lac, piesa la care țin, poate, cel mai mult, deși nu e neapărat cea mai bună, are ca personaj central un pictor, un bătrân care-și face bilanțul vieții, destul de lipsită de glorie. A pictat toată viața numai persaje marine, dar este și un falsificator, ce realizează un Turner fals (în alte texte veți găsi pictori de animale, pictori abstracți, împăti-miți ai autoportretului, etc. Am numit chiar „Belgrit-


Invitatul revistei

te” (vă las să ghiciți jocul de cuvinte !) pe un pictor care apare în mai multe din nuvelele mele. În urmă cu mulți ani l-am descoperit pe pictorul român Corneliu Baba, a cărui operă, și mai ales acei „regi nebuni”, nu încetează să mă pasioneze. Primii regi nebuni pe care i-am văzut, nu în reproducere, ci în realitate, se găsesc la muzeul din Sofia. Îmi amintesc cum am rămas ne-mișcat, mult timp, în fața acestor tablouri, incapabil să mă mișc de acolo. Un monolog teatral pe care l-am scris în ultimele luni poartă amprenta lor apăsătoare. „Uite, ăsta e !”, i-am spus unui prieten regizor care va pune în scenă piesa, arătându-i reproducerea tablo-ului lui Baba, din care este inspirat personajul meu. Am văzut cum I se însuflețește privirea. Și când ne gândim că Baba este un pictor aproape necunoscut în Franța sau Belgia…

Ceea ce mă fascinează într-un tablou este faptul că acesta poate fi privit dintr-o dată în tota-litatea lui, pe când descoperirea unui text se face în timp…Admir puterea tabloului de a arăta esențialul a ceea ce este în clipa când îl descoperi. De unde și inte-resul meu pentru munca scenografilor de teatru. De-corul nu trebuie să satureze sensul, el nu face decât să sugereze, să emită semne care vor trimite la o percep-ție globală a operei, chiar dacă decorul se transpormă în cursul reprezentației. Spectacolul începe, lumina se răspândește pe scenă și o lume întreagă îți e dăruită…

– La finalul interviului nostru, ați putea dez-vălui cititorilor revistei Bucovina literară cele mai im-portante proiecte din șantierul lui Paul Emond ?

– Cred că sunt puțin superstițios, pentru că nu-mi prea place să dau detalii despre ce pregătesc, în lumea mea, atâta timp cât nu pot arăta rezultatul. Sau poate simt că undele care-mi susțin planurile trebuie să rămână concentrate, centripete…Am evocat deja un proiect teatral care pleacă de la texte grecești anti-ce. Voi mai adăuga că sunt foarte atașat de cea mai ve-che povestire care s-a păstrat, Epopeea lui Ghilgameș. Într-o bună zi, nu știu peste câți ani, poate doi, poate zece, nu știu sub ce formă, aș vrea să mă inspire…

– Nu ne rămâne decât să vă urăm ca tot ceea ce vă propuneți să se transforme în realitate, o realitate palpabilă… în Belgia, Franța sau România, în raftu-rile librăriilor sau pe scenă. Multumesc, Paul Emond, în numele tuturor cititorilor și spectatorilor cărora le transmiteți încărcătura Dvs. de vis !

Prezentare şi interviu realizate deElena-Brînduşa Steiciuc

Biblioteca Bucovinei literare

Constantin Abăluţă, Nu sunt Einstein. Mic Larousse apocrif, București, Editura Muzeul Literaturii Române, 2016.

Marcel Mureşeanu, Teama, Cluj-Napoca, Avalon, 2016.

Nicolae Georgescu, Eminescu după marea scanare, București, Scara, 2016.

Iulia Tahasoni, Treizeci, Iași, Opera Magna, 2016.


Aforisme

Gheorghe GRIGURCU

„De fapt îți trebuie mai mult curaj”

A reușit să falsifice pînă și inexistența. *

De la o vreme îți dai seama că libertatea nu e decît un pseudonim al inadaptării.

*Banalitatea: fundamentul existenței. Para-

doxul: mansarda acesteia. *

De fapt îți trebuie mai mult curaj pentru a minți decît pentru a spune adevărul.

*Original, „nu ar fi primul care vede ceva

nou, ci a vedea, ca și cum ar fi noi, lucrurile vechi și cunoscute, văzute și revăzute de toată lumea” (Nietzsche).

*Mă tem că maxima performanță a inteli-

genței nu e cea de-a se adapta realului, ci putința de-a se debarasa de real.

*O dificultate care nu-ți alimentează re-

flecția e o dificultate stearpă. *

„Scrisul este atît de bizar, funcție atît de capricioasă că nu putem niciodată hotărî dacă lip-sa cutărei condițiuni sau cunoștințe nu-i servește mai mult decît s-o stînjenească” (Valéry).

*Încerc să-l citesc pe poetul cutare, care

cultivă nedomolit textul lung, cît mai lung. Nu e doar plictisitor, e plictisul însuși.

*Gluma și caricatura: absențe frivole ale re-

alului din sine însuși. *

Poți tăcea decent și poți tăcea indecent, poți tăcea politicos și poți tăcea țîfnos, poți tăcea ca atare și poți tăcea vorbind, chiar îmbelșugat. Ne-cesitatea de a-ți educa tăcerea.

*Pasărea imaginației în colivia explicației.

*„Bărbații care se feresc de vin, de jocuri,

de compania femeilor frumoase și de o discuție la o masă amicală, ascund ceva necurat” (Mihail Bul-gakov).

*Evlavia amintirilor trădează faptul că ești

foarte legat de propria ta ființă. Un egotism subli-mat.

*În poezie, obiectele sînt de fapt antro-

pomorfe.


Jurnal comentat

Avem festivaluri și recitaluri de poezie,

avem reviste literare, n-avem auditoriu

și cititori

Liviu Ioan STOICIU

Deși Ministerul Culturii are alocat un procent insignifiant la bugetul de stat, zero virgu-lă 1 la sută (abia se atinge 0,1, de regulă e 0,08 la sută; și acești bani se cheltuiesc, în mare parte, pe conservarea patrimoniului), se trăiește cu senzația că — să rămân doar în domeniul literaturii — sunt manifestări publice „destule” (fiecare județ se lau-dă cu manifestări culturale, în care e implicată și literatura) și se alocă bani pentru apariții de revis-te de cultură, ba chiar și pentru apariții editoriale anuale, cărți originale. Descentralizarea „actului cultural” s-a dovedit benefică (sunt consilii loca-le responsabile, care sprijină cultura, inclusiv cea scrisă, cu discernământ). Ai impresia că e o peri-oadă de înflorire a manifestărilor literare și a apa-riției de reviste de cultură și cărți în limba română — poate, 2016 e de vinovat și de „anul electoral” (alegeri locale și parlamentare), care presupune și captarea bunăvoinței electoratului de elită. Fie-care județ are bani puși deoparte pentru „centrul lui cultural” și pentru „direcția de cultură”, pentru „bibliotecile județene” — ele patronează aceste manifestări literare. Ele dau bani celor ce editea-ză reviste literare pe plan local (care au acoperire pe plan național). Că veni vorba: avem teatre, fi-larmonici, opere cu titulatură națională (finanțate direct de Ministerul Culturii), dar în plan literar nu avem nici o instituție națională. Gabriel Chifu, vicepreședinte al USR are dreptate când susține că revistele literare reprezentative ar trebui să devină instituții naționale, cu patalama la mână (sigur, apariția legii finanțării revistelor reprezentative ale uniunilor de creație rezolvă această situație, revis-tele literare reprezentative având statut de instituție

bugetată prin Ministerul Finanțelor; atenție, pri-mesc bani anual și revistele de cultură care se în-scriu la Ministerul Culturii cu cerere de finanțare; un juriu face selecția). Apropo, statul român a adus o contribuție culturii naționale și prin ajutorarea uniunilor de creație, anume prin impunerea prin lege a „timbrului cultural”, plătit de „consumato-rul de cultură” — timbru care funcționează perfect la nivelul teatrelor, al produselor muzicale, al ar-hitecților sau cinematografiei, nu însă și la nivelul Uniunii Scriitorilor din România (trezită cu con-testarea timbrului literar de către editori, în mod aberant, fiind considerat o taxă în plus)… Las la o parte faptul că pe lângă Ministerul Culturii a fost inventată AFCN (Administrația Fondului Cultural Național), care atrage bani din cât mai multe surse posibile pentru finanțarea culturii, în toate compo-nentele ei — în principiu existând posibilitatea să primească bani de aici și revistele literare pentru plata drepturilor de autor sau pentru editarea unor cărți originale beletristice, inclusiv pentru punerea la cale a unor manifestări literare. Din păcate, vi-cierea concursurilor de selecție, prin jurii tenden-țioase (care direcționează banii către prieteni; și la legea finanțării revistelor de cultură, la Ministerul Culturii, și la AFCN), aduc mai mult ponoase celor înregistrați — „că așa e la noi, la români, corupția ne e în sânge, mai ales în rândul intelectualilor”.

Interesant, la nivel național, USR are ma-nifestări de anvergură — care sunt organizate și pe spezele filialelor USR din țară, în general cu finan-țarea autorităților locale. De curiozitate, iată câte-va repere din acest an, proiecte finanțate parțial de USR: Colocviul național al revistelor literare (la


Jurnal comentat

Arad, 6-7 mai; președinte de filială a USR Vasile Dan), Colocviul național de proză (la Alba Iulia, din 7-8 mai; președinte de filială Aurel Pantea), Festivalul național de literatură „Tudor Arghezi” (la Tg. Jiu și Tg. Cărbunești, 20-22 mai). Apoi, Pre-miile USR, la Teatrul Național București în 31 mai. Iar pe 9 iunie, Gala Poeziei Române Contempora-ne (la Alba Iulia), urmată de Turnirul de Poezie, la Neptun, care nu știu ce înseamnă, n-am parti-cipat niciodată, e organizat ca o întrecere între fi-lialele USR (6-10 iunie, dacă se respectă data din programarea apărută la începutul anului). Apoi un festival literar la Chișinău (organizat de filiala USR de aici, în 15-18 septembrie). Iar în 2-4 octombrie, Festivalul Național de Literatură de la Cluj-Napoca (organizat de Filiala USR Cluj). În fine, din 2016 a apărut și un spectacol la Iași cu Gala „Scriitoru-lui anului” (în 14-16 octombrie). Cine participă ca invitat la aceste manifestări organizate de USR? Fi-rește, se fac selecții — de regulă se consultă critici literari care aleg (inclusiv la Gala Poeziei Contem-porane; la Gala „Scriitorul anului” e un juriu ales, ca și la Premiile USR). Dar listele participanților le definitivează conducerea operativă a USR. Sunt prezenți la manifestările literare și cei ce au funcții în USR (redactori-șefi de reviste, în principal).

Cu sprijinul primăriilor și al consiliilor ju-dețene, sunt reviste literare care organizează „Zile” sau festivaluri ale lor, manifestări cu zeci de invitați (de tip Zilele Familia, la Oradea, sau Festivalul An-tares, la Galați, sau Zilele Caiete Silvane, la Zalău, sau Convorbiri literare la Iași, Poesis la Satu Mare, Mișcarea literară la Bistrița). La Botoșani, festivalul „Eminescu” (iarna și vara), la Suceava e festivalul „Labiș” (e și „Magda Isanos”), la Brăila „Balcani-ca”, la Bacău „Toamnă bacoviană”, la Sibiu, „Pan-ța”, la Bistrița, „Coșbuc” — din ce-mi vin acum în minte. Plus festivalurile Blaga la Cluj și la Sighet. Sunt festivaluri de literatură (necunoscute mie, dar afișate) la Timișoara și Reșița. În paralel cu cele or-ganizate de membrii USR au apărut și festivaluri exclusiviste (organizate de tineri) de tip Maratonul de poezie sau festivaluri internaționale de poezie la București, la Sibiu și Bistrița!

Avem festivaluri și recitaluri de poezie, avem reviste literare, dar n-avem auditoriu și citi-tori. Ne ascultăm și ne citim între noi. E de așteptat, în viitor, să ieșim din acest regim de circuit închis.

6 iunie 2016. BV


Poesis

Regele protozoarelor

Constantin ABĂLUŢĂ

AM AJUNS ACOLO...

Am ajuns acolo unde alţii zâmbesc condescendent.Acolo unde orice maimuţă știe tabla-nmulţirii.Acolo unde malul își verifică spaima de soarepe chipul fiecărui trecător. Știu că voi fi repede

blamat.

Cred în dreptatea celor ce mă vor blama. Sunt un miracol

păstrat în congelator, gata să fie uns la momentul potrivit.

Aveţi cârciumi și palate unde să mă căutaţi.Aveţi mii de banchize unde să mă găsiţi.

Câţiva aviatori îmi știu numărul de la pantofi, noriiîn care mă voi ascunde. Nu vreau să dovedesc nimic.Am umilinţa să străbat o coală de hârtie

până la marginile ei nesfârșite.Am o mantie roșie de care veţi învăţa să vă temeţiclipă de clipă ca de-o naștere iminentă.

UN BRICI CĂLĂTOREȘTE...

Pe strada aceea sau nu. În vremea aceea sau altcândva.

Odată cu scrisoarea. În pofida avionului dispărut.Pe raftul cu cărţi împrumutate. Pe aleea morţilor din ultimul deceniu.

Însoţind filmul de-aseară. Cum deschizi ușa beciului. Cum apuci pe podul cu statui. Imediat

sub ţipătul păunilor. Secunde, minute. Portrete,holograme. Ciungi ori nenăscuţi.

În spasmele ADN-ului. Pe scala cutremurelor prietenoase. Printre altruiste constelaţii. Bine că te-am cunoscut. Orb fericit, vipușcă aurie.

Balconul e strâmt. Literele prea mari.Moștenitorii au glugi pe cap. Calota polară graseiază.Un brici călătorește pe-o banchiză.

O LENTILĂ SCUFUNDATĂ ÎN NISIP

Acolo unde urma să mă duc. În paza ochilor a trei copii muţi.Gutuile din fereastră m-au dezmoștenit.Totuși umbra serii izbândi alaltăieri.

Ca și când n-aș fi spus nimic. Mereu chel și enigmatic. Vocea caldă nu părăsește insula.Atât de singur cu trei rânduri de părinţi.Pagina ruptă leagă noi prietenii.

Poate că-i timpul. Sub fular surâzi.Neam din neamul omului șchiop.Spasmul verde îl avantaja.

Pe aceeași ulicioară din capătul mării.Uși la licitaţia vântului. O lentilă adânc scufundată în nisip.


Poesis

ECHER

Inimă a mea, te-am comparat cândva cu un echer nici nu mai știu de ce. Fără milostenie.Sub ameninţarea oceanului. În caleașcaplină cu nuci somnifere.

Oare pentru că ești perpendiculară pe ceva?Habar n-am. Despotic unghi marin.Cochilii cuaternare. Nisip coptîn spuza farului.

Inimă ca un echer de plexiglas pe malulunei mări respirând încălzirea globală.Lichid de frână nenăscuţilor.

Picioare și mâini în jilţ de argilă. Aplauze îngheţate. Stalactite, sunaţi la soneria palmierului albastru.

REGELE PROTOZOARELOR

Câţi semeni mai trebuie să moară? Câtor statui să li se scoată ochii în numelemăreţei viziuni a unicei minţi pământene?Am văzut legile cum spintecă oameni.

Am văzut grâul disperat. Metalele sinucigașe.Focul și ștreangul se scăldau în mare. Toamne lehuze. Ierni fratricide. Protozoare plutind peste tot.

Câte ţări mai trebuie falimentate? Câtor popoaresă li se extirpeze credinţa ca broaștelor glanda

mamară? Decret pentru trei degete la mâna dreaptă.

Strâmtoarea Gibraltar teleportată la Vatican. Capitalele lumii, șir nesfârșit de botniţe. Viețuimîn marja de eroare a regelui protozoarelor.


Poesis

DEȘTEPTĂTORUL

Deșteptătorul sună în odaia goalămasa și cele două scaune nu-l iau în seamă.Străinul care trece pe străzi departe își zice:Dacă dă gloria peste mine? N-o să mai am timp de

nimic.

Gloria înstrăinează. Case și copaci te părăsesc.Gurile de canal te privesc lungca pe-o fiinţă de pe altă planetă. Cui mai aparţii? Ziarelor, cluburilor, avioanelor. Milioanelor de admiratori care nu-ţi cunosc decât numele. Devii bun comun, ca pasta de dinţi, ca mentosanul. Pastă de dinţi, mentosan, ce-oi fi

deșteptătorul te pândește și pe tine la ora când deturnează atâtea pietredin drumul lor către mare.

ÎNTÂLNIRI

Delegat pe lângă acest zid. Cu eul meu ploios fărâmiţat.

Noroc că n-am tușit. Bine că n-am plecat în alt oraș. Că nu mi-am șters mesajele e-mail. Rafale continuau să mă gireze.

Certurile barcagiilor șubrezesc podul. Un puști cu seringă face o injecţie zidului dărăpănatca să-l înzdrăvenească. Cine deţine copyrightul cerului opac?

Martor incredibil, pomenesc de străzi fără capăt. De cișmele care curg ca râurile. Trăiesc în devălmășia ferestrelor și ușilor zidite.

Visez nori în Andora. Dar zilnic mă-ntorc la vitrina de ceasornicar unde între două vechi orologii stă tolănită o pisică albă.

PLIMBAREA(reportaj pământean)

Angelo Carotenuto, un bărbat de 34 de ani, și-a decapitat mama și s-a plimbat cu capul ei prin orașul Santomera.

(ziarele din aprilie 2008) Aprilie. Angelo se plimbă pe străzi cu capul mamei în

braţe.Obosește. Stă sub un copac, pune capul alături

scoate o ţigară din buzunar și fumează. Câte-o pasărese așează pe capul cu plete cenușii ciugulindu-l.

Trecătorii se uită, fug boscorodind. Șoferii claxonează. Ferestrele caselor pulsează cu energia unor găuri

negre.Agitaţia cetăţenilor geloși, furioși că niciun urmașnu le va purta capul ca pe-un trofeu.

Prin oraș durerea unei mame, mândria fiuluiparcurg stradă după stradă. Pe sub copacii înverziţifaţa pergamentoasă a bătrânei, mâinile obosite ale

tânărului,eternele numere pe case, mila cutiilor poștale, brusc

stropii reci de ploaie pe ridurile moarte, pe ridurile vii, pe

degetele calde,pe punga de plastic în care-a fost vârât cu grijă capul

cenușiu.

ZVON MEZOZOIC

Vorbind despre moartea unui îndrăgostitascultăm un zvon mezozoic, întrezărim eclipsatatuată pe braţul stâng, saliva scursădin vocalele cu care-a fost înmormântat.

Și tot nu-i deajuns în beciul plin de hieroglificicartofi lăstăriţi, de runice mănătărci cu care iubirea se hrănea, pe care moartea era

geloasă,iar veșnicia ciocănind în coaste stârnea

nărodul ecou filosoficesc îndrăgit de oratori. Ce vină are șirul de cicliști că pedalează ani întregipe serpentine spre nicăieri. Ce unde tainice conving

delfinii

să ţină-n dinţi capul dresorului fără să-l înghită. Ce instinct

face din moarte o caleașcă a iubirii. Și din iubireun diapazon al morţii. Zvon în oasele frunţii mele.

din volumul în pregătire: Mai sincer ca Himalaya (poeme politice)


Lumina explodează dinspre dealul Țicăului

Ioan HOLBAN

Cronica literară

O carte precum aceea tipărită la sfîrșitul anului 2015, la Editura Junimea, de poetul Vasi-le Proca, Por trete din cuvinte (dialoguri elective), interesează o categorie lar gă de cititori, începând cu istoricul literar care găsește aici in formaţii uti-le despre o epocă și protagoniștii ei, continuînd cu criticul care caută profilul interior al scriitoru-lui comentat altădată, apoi, oamenii diverși, dar avizaţi, atrași de anecdotica lumii literaturii și, nu în ultimul rînd, autorii înșiși, mereu în căuta-rea narcisiacă a oglinzii de unde să se ivească faţa ascunsă, aceea de dincolo de texte; cu o singură excepţie (Carmen Mihalache, teatrolog, prozator, redactor-șef al revistei băcăuane „Ateneu”), poetul Vasile Proca face o serie de interviuri cu poeţi, cu „megieșii” săi - americanul Stanley H. Barkan, Ca-listrat Costin, Ovidiu Genaru, Gh. Grigurcu, Cezar Ivănescu („duhovnicul meu literar”, cum îi spune au torul), Arcadie Suceveanu, Vasile Tărîţeanu, Lu-cian Vasilescu și Lucian Vasiliu -, explorînd terito-riile poeziei de azi, regăsite chiar și în atelierul pic-torului român din Basarabia, Iurie Matei, care, iată, îi oferă un Poem ce stă alături, fără nici o concesie, de textele cele mai bune ale fratelui său, Valeriu Matei: „Eu sunt o pa săre cu aripile pe dinăuntru,/ un pom cu rădăcinile pe crengi,/ un pește condam-nat la pușcărie/ de-un pescăruș născut în colivie./ Și de mă strigă cineva, eu nu-s./ Eu sunt un strop de apă în drumul spre fîntînă,/ un cer uscat lipit de mînă,/ un rege vagabond întors acasă/ printr-o năframă albă de mireasă./ Și de mă cheamă cineva, eu nu-s./ Eu sunt un prunc uitat în cîmp deschis/ de-o mamă ce-a căzut din vis,/ o carte-n care tot

ce-a fost de spus/ au scris nebunii pe ascuns./ Și de mă știe cineva, eu nu-s./ Eu sunt un arc întins din două părţi,/ un rîu adînc ce nu-l găsești pe hărţi,/ o orgă ruginită în care bate vîntul/ de înflorește ce-rul și pămîntul./Și de mă vede cineva, eu nu-s./ Eu sunt un melc urcînd în sus/ ca să cobor din munte crucea lui Iisus”.

Recente, cum e cazul convorbirii cu Luci-an Vasilescu care vorbește despre drama petrecută la Clubul Colectiv („CO LECTIV este o tragedie care mi-a confiscat și-mi rupe cu dinţii bucăţi din suflet. Am putea-o privi, printre lacrimi, și ca pe o jertfă înte meietoare? Nu știu. Știu însă că am ajuns la destinaţie. Adică la ca păt”.) sau mai de demult (pe Gh. Grigurcu îl abordează cu ocazia Festiva-lului Internaţional de Poezie de la Sighetu Mar-maţiei, în 2006), dialogurile elective ale lui Vasile Proca sînt sensibil diferite de obișnui tele interviuri din obișnuitele cărţi de gen, realizate, mai ales, de publiciști grăbiţi și, adesea, cu informaţii precare despre scriitor și lumea acestuia; astfel, prezentarea poeţilor e una complexă, fiecare dialog fiind înca-drat de un articol de dicţionar, de un portret tot timpul inspirat, de un grupaj de versuri în secţiu-nea Atlas liric, dar și, în beneficiul eleganţei cărţii, de fotocopia unui manuscris și de fotografii din arhiva personală a lui Vasile Proca, grupate sub titlul Iconografie. Fiecare dialog din carte poartă cu sine atît informaţiile despre poet și poezia sa, pînă la detalii, adesea, spectaculoase, cît și datele necesare conturării unui profil al lumii prin care a trecut și al teritoriilor sale literare. Din dialogul cu poetul nord-american Stanley H. Barkan, de pildă,


Cronica literară

aflăm lucruri interesante, neștiute la noi, despre tribulațiile Ninei Cassian, în „exilul” său american, despre caracterul său nu tocmai la locul lui și, mai ales, despre tipul de reacţie a scriitorului român proletcultist, apoi, prin anii ‚80, „(post)modernist”, faţă cu Lumea Liberă. Dar Stanley H.Barkan este, înainte de toa te, poet și dă o definiţie a poemului, care se reține: „Un poem e poem cu adevărat în măsura în care îl face pe cititor să rîdă, să plîngă, să cînte sau, cel puţin, îi luminează intelectul. Mai important este însă efectul transformării generînd șo-cul stării de conștiinţă, care îl face pe cititor conștient. Deși oame-nii au dintotdeauna cinci sim ţuri, aceștia nu văd cu adevărat, nu aud, nu pipăie, nu gustă, nu simt ce e în interiorul lor și dincolo de ei. Po-ezia produce o stare de înţelegere, lăsîndu-l pe cititor să conștienti-zeze cu adevărat ce se află acolo”. Ţinta predilectă a dialogurilor lui Vasile Proca este firul biografiei, cum se vede în convorbirile cu Calistrat Costin, Iurie Matei și Ovidiu Genaru, dar, dincolo de aceasta, cititorul va găsi în fiecare interviu un „ce” special care perso-nalizează protago nistul; modul de a ajunge acolo, în acea zonă intimă, reprezintă una dintre calităţile cele mai importante ale dialogurilor lui Vasile Pro-ca. Pictorul Iurie Matei, iată, povestindu-și „deve-nirea”, ajunge la afirmarea explicită a românităţii sale, care emoţionează la fel cum o face poezia fratelui său, Valeriu Matei: „Eu nu mă prezint nici în Olanda, nici în Italia, nici în Germania, ca fiind pictor moldovean. Eu sunt pictor român. Necesită, sigur, să dau anumite explicaţii, cînd spun că locu-iesc la Chișinău. Nu toţi știu istoria noastră comu-nă și dramatică, în același timp. Dar, mie îmi place și mă bucur că am expus în România. Eu sunt parte a culturii române”. Evocînd Bacăul patriarhal, Ovi-diu Genaru lămurește problema pseudonimului ales în locul numelui adevărat, Bibire: „Numele de Bibire ducea în cîrcă un frate deţinut politic - l-au luat din liceu, dintr-a șaptea, cu pantaloni scurţi - și un tată exclus din PMR, vremuri grele, ani salba-teci moncher, dictatura proletariatului, cine-și mai amintește astă zi de ea? Nu pe mine m-a supărat Bibire, pe ei, așa că m-am pitit sub Genaru, să mi

se piardă urma. Eram naiv, ale tinereţii valuri. Am semnat poezioare luminoase și Codrin, un pseu-donim cam haiducesc, vezi Eugen Frunză, care știm că nu era o frunză nici cît negru sub unghie. O anume Codrina, frumoasă, nu mi-a împărtășit

dragostea și am așezat-o în nume-le meu. Firește, tot degeaba. Am trecut-o la pierderi. Dacă iubești și nu ai eșecuri, nu ești om. Prin anii șaizeci mulţi se ascundeau în pseudonime ca-ntr-o peșteră. Nu mi-a fost ușor să-mi aleg și eu unul, cred că m-am perpelit vreo jumătate de an. Acum nu-mi dis-place Genaru, l-am încorporat și în actele publice, de familie, astfel că din 29 septembrie 1993 sunt cetăţeanul Bibire-Genaru Ovidiu, un cod numeric personal și, une-ori, pe bagajele călătoriilor mele un cod de bare”. Dar ceea ce îl des-parte, totuși, pe Genaru de Bibire este literatura însăși, venind din nevoia acută de a arhiva biografia,

trăirile, stările, sentimentele, speranţele și surpările poetului și prozatorului.

Gh. Grigurcu e „atras” de Vasile Proca spre poziţiile „tinerilor furioși” din literatură, spre contestatarii lui Eminescu, vechii și noii oportu-niști, dar criticul, cu dreaptă măsură, nu-i tratează în aceeași cheie a furiei, ironiei, dispreţului, deși, se știe, nu-i lipsesc deloc armele polemicii, dim-potrivă; obser vaţiilor cumpătate - „Consider că un clasic trebuie să aibă parte, în mod legitim, de un regim liber de discuţie”, de exemplu -, li se ală tură o evocare instructivă a lui Nicolae Labiș: „Labiș mi-a fost coleg de internat la Școala de Literatură și Critică Literară «Mihai Eminescu» din Bucu-rești, unde devenisem student în 1954, în primul an cînd aceasta fusese echivalată cu o facultate. Autorul Primelor iubiri absolvise Școala cu un an înainte, dar, neavînd locuinţă, continua să stea cu noi, cei din următoarea promoţie. Firește, ne în-tîlneam pe cu loarele clădirii, în sala de mese, în curte. Uneori îl însoţeam în scurte plimbări prin Capitală. Mi-am dat seama că-1 atrăgeau în chip deosebit anticarii. Datorită lui, mi-am cumpărat, de la unul dintre aceștia, un om cu totul remar-cabil, fost ziarist, Radu A. Sterescu, Istoria litera-turii române de la origini pînă în prezent a lui Că-


Cronica literară

linescu. Școala funcţiona într-o clădire pe care o cunoaște acum toată lumea. E vorba de actualul sediu al Partidului Social Democrat, de pe Kiseleff nr.10, așadar locul unde pot fi văzuţi mereu liderii acestei formaţiuni. După cum se știe, Labiș ducea o viaţă boemă. Se întîmpla să se întoarcă la cămin seara foarte tîrziu sau chiar dimineaţa. Însă mai totdeauna se retrăgea în zori în sala de curs, care era încă goa lă, avînd în faţă cărţi și foi de hîrtie. E de presupus că atunci își scria versurile”. Din in-terviul cu Cezar Ivănescu aflăm date din bio grafia lui Virgil Mazilescu, dar și o judecată de valoare în felul acelora proprii poetului Baaad-ului: tă-ioase, abrupte, fără replică: „Eu l-am catalogat pe Mazilescu într-un anumit fel: am spus că are geniul prostului sau geniul prostiei. Mi se părea, în viaţa de toate zilele, un tip prost, dar cînd scria poezie, era extraordinar. Mă întrebam de unde-i vine talentul ăla formidabil. Cred că din prostia lui. Pentru că prostia are și ea geniul ei. Bine, e un fel de-a spune. Pentru că era destul de mediocru, prin ce scotea din creier, atunci cînd vorbea liber. Cînd scria, cum am spus, era extraordinar”. Car-men Mihalache mărturisește relaţia aproape de geneză reciprocă între fiinţa sa interioară și teatru („teatrul te face să ieși din tine, să te eliberezi de inhibiţii, să te exprimi, să visezi, să te imaginezi într-o altă epocă, alt loc, să te proiectezi într-un alt personaj, să-ţi schimbi identitatea. Încercînd să-1 înţelegi pe celălalt de lîngă tine. E un joc fascinant. Un du-te vino între aparenţă și esenţă, între ade-văr și convenţie etc. Teatrul înseamnă energie și mister, e singura formă de artă vie, de comunicare directă”), pentru ca, în dialogurile cu Arcadie Su-ceveanu și Vasile Tărâţeanu, Vasile Proca să explo-reze în adînc românitatea din nordul Bucovinei, cadrul întunecat al acesteia. Cel mai substanţial interviu din cartea lui Vasile Proca este, probabil, acela cu poetul Lucian Vasilescu; mulţime de lu-cruri preţioase se află în acest dialog: biografia po-etului și spiritul manelei (care „e ma lign, ne maci-nă vieţile, visele, speranţele. Ne macină viitorul”), o resetare a lui Candiano Popescu, eroul în derizi-une al lui I.L.Caragiale și al „Republicii de la Plo-iești” fiind, în fond, un erou al Războiului pentru Independenţă, dar și un poet sensibil în cartea cu mirabilul titlu Cînd n-avem ce face, precum și date despre fiziologia pro priei creaţii: „Toate lucrurile pe care le văd, le aud, le simt, le sper și le visez sunt pentru mine resurse poetice. Eu stau (cuminte sau

mai puţin cuminte) în interiorul vieţii mele și, în-cet-încet, în mine se scrie cîte o carte. Iar după ce dînsa se scrie în mine mă apuc s-o transcriu”. În sfîrșit, Lucian Vasilescu riscă două fraze care con-ţin un adevăr tulburător: „Acum, în plină și sinis-tră epocă a așa-zisei «globalizări», poezia îmi pare a fi, mai mult decît oricînd, și păstrătoare a iden-tităţii naţionale. Poate singura. Pentru că ea și nu-mai ea ţine în viaţă sufletul unui neam, și anume limba acestuia”. Din aceste afirmaţii se poate porni o carte. Și interviul cu Lucian Vasiliu e substanţial, doar că răspunsurile sale sînt foarte scurte, elipti-ce, telegrafice, trebuie citite în subtextul lor, în me-tafora poetului aflîndu-se o întreagă istorie (și a literaturii): „În fieca re dimineaţă cînd privesc Iașii lui Ion Creangă de la fereastra etajului IV, mă bu-cur să văd lumina explodînd dinspre dealul Țică-ului junimist!”, spune poetul Lucianogramelor: și cîte nu se pot citi/ vedea/ gîndi/ imagina pe traseul luminii care explodează sus, în Țicăul lui Creangă și Mihai Ursachi pentru a lumina, jos, Junimea lui Maiorescu, Eminescu, Caragiale...

Remarcabilei cărţi cu dialoguri elective părea să-i lipsească o convorbire cu autorul de pe copertă, un autointerviu; numai că, iată, poetul Vasile Proca, ingenios, se în treabă (și) pe sine - Să fugim pe mare? - și își răspunde astfel, într-un poem de antologie: „-Vă scriu dintr-o lume urîtă, urîtă; din vîrstă/ în vîrstă ea a trecut la instinctul de supravieţuire,/ un cer orb, o limbă mută și tru-puri scuipate/ anunţă intrarea păcatu lui în Cetate,/ să fugim pe marea de alcool,/ să fugim/... vă scriu dintr-un om urît,/ numele lui nu mai este rugăciu-ne,/ trece pe stradă urîţenia lui și tu te simţi/ cuţit și îi decupezi locul în peisaj:/ abandon, depresie și teamă era cel rănit/ de o margine a tăcerii,/ să fugim/... trece pe stradă frigul din anul cu două ierni/ și tu vezi o margine de mamă: ai fost frigul ei/ și cîtă uitare peste uitare,/ și cîte zile și nopţi moarte;/ să fugim pe marea de alcool,/ să fugim cît mai departe/...prin găurile din somn tu te uiţi după corăbii/ și dacă în zare se vede un catarg, tu crezi/ că este scheletul lunii?/ O, cîte fragmente de viaţă depărtîndu-se/ și cîtă taină la mese, și cîte inimi așteptînd,/ și cît pămînt fără Dumnezeu,/ și cît cer fără oameni,/ e timpul.../...s-au adunat fap-tele, să fugim,/ atît de mult ne lipsește nașterea, să fugim,/ s-au adunat apele: să fugim pe marea de alcool,/ să fugim, să fugim”.


Cronica literară

Ratarea prin succes(Aurel Baranga)

Constantin CUBLEŞAN

Unul dintre reprezentativii autori drama-tici ai perioadei socialismului la noi, Aurel Baranga (1913-1979) este astăzi aproape necunoscut tine-relor generații de spectatori care frecventează să-lile teatrelor. Gloria (cuvântul nu este exagerat) de odinioară, din anii ‚50-’70, când i se reprezentau piesele pe scenele tuturor instituțiilor profesioniste de profil din țară (echipele de amatori se întreceau, de asemenea, în a-i promova textele la căminele culturale ori la cluburile muncitorești, cucerind cu montările lor lauri la festivalurile zonale sau naționale), ține azi de domeniul unui trecut… is-toric. Sunt aproape incredibile performanțele de longevitate cu piesele acestuia (în speță comedii) – în 1974, de pildă, Opinia publică înregistrase, nu-mai pe scena Teatrului de comedie din București, de la premiera din 1968, peste 400 de reprezenta-ții, dramaturgul notând, în Jurnalul său de atelier (Editura Eminescu, București, 1978), încă în 1966, oarecum sastisit: „sunt atât de «sătul» de succese, că mi-e dor de un eșec”. Faptul că azi regizorii nu se interesează de opera lui Aurel Baranga nu în-seamnă neaparat că el este ignorat cu premeditare penitenciară, să zicem, pentru că în aceeași situație se află aproape toți dramaturgii de notorietate din anii de dinainte de ‚89. Cu excepții rarisime Paul Everac, D. R. Popescu, Ion Băieșu, Iosif Naghiu, Tudor Popescu, Alexandru Voitin, și enumerarea ar putea continua, apar în repertoriile curente ale teatrelor. În ce-l privește pe Aurel Baranga, situ-ația este oarecum specială. Nu atât pentru faptul că tematica pieselor sale ar fi depășită cât că pro-blematica conflictuală atacată se dovedește a fi de neînțeles publicului tânăr (mai ales) la ora actuală.

Replicile care odinioară stârneau hohote de râs și aplauze furtunoase la scenă deschisă („8 mai 1977 – notează în Jurnal dramaturgul – «Mielul turbat», de douăzeci și trei de ani pe scena teatrelor din țară și străinătate, ajuns la fabuloasa cifră: douăspre-zece mii de spectacole”), nu mai comunică nimic spectatorului de azi, pentru care ele rămân obtuze, vizând evenimente și situații particulare, cu totul specifice climatului dintr-un anume moment al is-toriei, marcat de măsurile organizatorice aplicate în virtutea programului ideologic al partidului, de educare a maselor, de dezvoltare strategică a dife-ritelor domenii ale activităților sociale. Bunoară, Siciliana, a cărei premieră a avut loc pe scena Na-ționalului bucureștean (regia: Sică Alexandrescu) în 1960, se joacă cu casa închisă: „Joi seara. În fața teatrului, zeci de oameni așteaptă, fără nădejde, în stradă, «un bilet în plus», pe o vreme de viscol”, în timp ce „Sala e în delir”. Piesa atacă o problemati-că la ordinea zilei, anume eschivarea tinerilor de a merge să lucreze la țară, căutând a se fofila, prin diverse compromisuri, pentru a rămâne la oraș pe posturi, de cele mai multe ori, derizorii, fenomen sesizat de forurile conducătoare ale partidului care au și luat măsuri drastice înpotriva unei asemenea atitudini („ideea inițială – scrie dramaturgul în Jurnal – refuzul unora dintre tineri să plece, după absolvirea studiilor, la țară și situația dramatică a căsătoriei fictive”).

Jurnalul de atelier al lui Aurel Baranga este, la drept vorbind, un fel de memorialistică, el fiind ajustat ulterior în mai multe rânduri („11 septem-brie 1976. A sosit momentul să pun ordine în hâr-tiile care m-au năpădit din nou./ Dar, de data asta,


Cronica literară

metodic /…/ nu mi-a mai rămas decât ce vreau să-mi rămână /…/ Din cele peste 1.300 de pagini am scos aproape două sute. Sunt însemnări privind geneza și procesul de elaborare a pieselor”). Așa se face că își rememorează, de pildă, cu toate detaliile de cuviință, procesul înscenat împotriva piesei Sici-liana de către cei satirizați în comedie:„Mă aflam în biroul meu de la «Național», când m-a chemat la telefon o voce suavă de la minister. - «Luni», mă întreabă /…/ ai putea organiza un spectacol, dimi-neața, la unsprezece?»/ - «Evident. Cu ce?»/ - «Cu Siciliana. Sunt unii tovarăși care țin să vadă piesa. Ar urma, după aceea, discuții. De acord?»/ - «De acord». / Îi comunic lui Z.St. (Zaharia Stancu, di-rectorul Naționalului, n.n., Ct.C.) noutatea și-mi spune:/ - «Nu-mi miroase a bine».// Luni ora un-sprezece fără un sfert, în sala «Comedia», cu Z. St. şi Sică. Teatrul, plin până la ultimul loc /.../ Stu-denți de la agronomie, de la alte facultăți, profesori, cadre din Ministerul Agriculturii, ziariști, critici, academicieni /…/ S-a terminat spectacolul, a că-zut cortina, câteva aplauze răzlețe, s-a ridicat iar, pe scenă o masă solemnă, prezidențială, la care iau loc Z. St., directorul «Naționalului», președintele Uni-unii scriitorilor și V. Fl., din partea ministerului, care conduce dezbaterile./ Dă cuvântul, după o lis-tă – când a fost alcătuită? – și primul care se ridică să vorbească e Al. I., dulcele meu confrate, autor al unei piese jucată de trei ori. / - «Siciliana», spune, e o «gravă eroare» /…/ V. Fl. Trece cuvântul stu-denților care își manifestă «indignarea și revolta»: - «Cum a îndrăznit acest așa-zis tovarăș să insulte tineretul nostru?” /…/ - «Piesa e o calomnie», stri-gă un alt tânăr furibund, în vacarmul crescând al sălii - «un denunț dușmănos, ce nu poate să rămână fără sancțiuni» /…/ Se ridică falnic T. Cr., secretar general în Ministerul Agriculturii /…/ El ține «să demaște» caracterul politic al acestei «producții dușmănoase»./ Mi se adresează, fulgerător mie: / - «Stai în picioare! Ești agentul lui Eisenhower!» /…/ iată că a luat cuvântul duiosul, liricul, hâtrul fabulist M. Br./…/ - «Nu piesa e o cârpă fetidă», spune, «ci autorul» /…/ Marți, a doua zi, la zece di-mineața. Telefon de la minister:/…/ - «La Siciliana nu mai puneți bilete în vânzare» /…/ Marți seara, Siciliana se joacă scăzut /…/ Duminică, matineu, la ora trei. Ultimul spectacol cu Siciliana./ Sunt la teatru cu Z. St. Și Sică /…/ Trei fără cinci minute, în fața teatrului s-a oprit o mașină din care coboa-ră un tovarăș din conducerea partidului, împreu-nă cu soția./ E cel mai tânăr membru al Biroului Politic, se bucură însă în rândul colegilor săi și al întregului partid de o mare autoritate și prestigiu.

Vine des la teatru, nu lipsește de la piesele origi-nale, iar la sfârșitul spectacolului stă de vorbă cu actorii, regizorii sau principalii interpreți. Ne-a dat mâna și a trecut în loja unsprezece, din fața sce-nei./ S-a ridicat cortina, actorii știu că e ultimul spectacol, au aflat cine e în sală și joacă electrizați. Iar publicul răspunde prompt: replica și aplauzele./ După ultima cortină – ovații./ A ieșit și rovarășul din conducerea partidului, împreună cu soția sa, din lojă, m-a văzut, se apropie de mine:/ - «Spu-ne-mi, B., ce au oamenii cu piesa dumitale?»/ - «Să vedeți, tovarășe Ceaușescu, s-au supărat studenții de la agronomie, fiindcă am arătat că unii dintre ei, după absolvire, încearcă să scape, să nu plece la țară»./ - «Spun că nu e tipic», adaugă Z. St. / - «Că asemenea cazuri nu există», precizez eu./ S-a făcut palid, semn de adâncă mâhnire./ - «Vino mâine la mine să-ți dau zeci de nume cu adresele lor exac-te»./ - «Bună piesă», spune, cu ochii în zâmbet, to-varășa Ceaușescu./ - «Bună, dar păcat», subliniază tovarășul Ceaușescu: «trebuia să fie și mai tare!»// A doua zi dimineața, luni, la ora zece, sună telefo-nul în biroul meu. Ridic: Ministerul, aceeași voce suavă, cunoscută mie, de mult, din adolescență./ - «Când se joacă Siciliana?»/ - «Nu se mai joacă»./ - «Cum asta? De ce?»/ - «Nu mi-ai spus dumneata să nu mai pun bilete în vânzare?»/ - «Eu? Am zis eu asta? Bagă imediat piesa în repertoriu» /…/ De aici înaite, odiseea «Sicilianei» cunoaște câteva fi-naluri”. Ș.a.m.d.

Piesele lui Aurel Baranga au o consisten-tă doză de oportunism. El a scris o literatură ce a reflectat în totul momentul actualității, ceea ce și recunoaște:„Teatrul n-are obligații didactice (…) teatrul are altă datorie: să fie o mărturie a vremii, nu o copie, ci un testimoniu al epocii: fața ascunsă a lumii”. E aici un crez artistic și un program de creație pe care dramaturgul l-a urmat cu strășni-cie. Sub acest imbold, memoiile sale – căci, la drept vorbind, Jurnalul de creație se consituie într-o ope-ră memorialistică (prima consemnare: 9 februarie 1951, ultima: 11 septembrie 1976, cu trei ani înain-te de a-și încheia viața pământeană), evocând cu un remarcabil har de povestitor episoade întregi din viață (întoarcerea la copilărie, anii debutului etc), frământări în elaborarea pieselor dar mai ales pro-cesul de gestație al acestora, inspirate din realita-tea imediată a actualității. E interesant de remarcat cum transformă faptul brut în reprezentare litera-ră, cum își dobândesc eroii de pe stradă identitate scenică, cum primesc, în cadrul intrigii, trăsături de caracter specifice eroilor exemplari conjunctu-rali – fie pozitivi, fie negativi –, după necesitățile


Cronica literară

programelor ideologice. Evocările au farmec dar nu au neaparat și

calitatea sincerității, căci ajustările pe care le face au în vedere tocmai aspecte ale activității sale pe care ține să le escamoteaze, în schimb arogându-și angajamente atidudinale, de curaj, în diverse împrejurări evenimențiale, în care de fapt n-a fost implicat sau nu toc-mai așa cum cată să pară. Și-a mărturisit însă deschis an-gajamentul de a construi o „operă lirică, militantă, mo-bilizatoare”, răspunzând co-mandamentelor epocii. Așa, bunăoară, sesizează metoda de lucru, la diverse grade ale aparatului de conducere, prin mijlocirea telefoanelor cu… indicații prețioase, cu măsuri și sarcini autoritare etc:„tele-fonul care schimbă imperii și destine omenești”, un feno-men generalizat în practica muncii de conducere, devenită la un moment dat, obiect de critică vehementă, la cel mai înalt nivel al forurilor direc-toare:„ideea asta a telefonu-lui, a telefonului-zeu și mit, îmi intră în crier ca un cui. S-ar putea ca într-o zi să se transforme într-o piesă”. Iar piesa n-a întârziat prea mult ca să apară:„După un an de lucru, fără întrerupere, în care, de atâtea ori, am fost gata să abandonez piesa, încredințat că m-am angjat pe un drum gre-șit, și după ce de tot atâtea ori am luat-o de la ca-păt, îndârjit încrâncenat de neputință, după sute de nopți amare, otrăvite, rele, coșmare de veghe, trăite cu ochii deschiși, după alte nopți, de speranță dez-mințită – fiindcă a doua zi rupeam tot ce am scris în ajun –, după un an, în care n-am văzut culoarea cerului, am scris, în sfârșit, ultima replică la «Opi-nia publică»”.

Chestiunea perisabilității dramaturgiei lui Baranga nu vizează numai tematica pieselor, în general o tematică universală din punctul de vede-re al criteriilor morale, al sancționării prin satiră, prin comedie, a racileleor general umane (arivism, lașitate, uzurparea aproapelui pentru a-i lua locul, adulterul, ș.a.m.d) ci intriga lor, conflictul grevat pe o factologie foarte precis localizat în momen-

tul epocii, replicile acide, cu subtextualități intuite atunci de toată lumea, azi devenite, fatalmente, ob-scure, căci mobilul exprimării lor a dispărut. Dar, nici dramele nu pot avea altă soartă, atâta vreme cât dezideratele ideatice erau dacă nu neaparat false,

teziste în orice caz. În aceas-tă situație se află o întreagă dramaturgie: Bulevardul îm-păcării, Mielul turbat, Rețeta fericirii, Siciliana, Fii cumin-te, Cristofor!, Sfântul Mitică Blajinnu, Opinia publică, Tra-vesti, Interesul general, Viața unei femei. Iată o operă vastă, consistentă, devenită vetus-tă tocmai datorită succesului de moment, imposibil de re-iterat în alte condiții sociale și istorice. Autorul lor s-a bucurat însă, datorită lor, de un statut scriitoricesc, și nu numai, de excepție, de un tri-umf literar pe care și l-a do-bândit programat, printr-un oportunism al scrierilor de cea mai pură speță. El pare a nu-și aminti că în 1946 a scris piesa Bal la făgădău, inspira-tă din campania electorală desfășurată în toamna acelui an; că în 1949 a fost pe fază ilustrând, cu accente patetice, în piesa Iarbă rea, „lupta de clasă” în rândul intelectuali-

tății; că în 1950, în colaborare cu Nicolae Moraru a scris Pentru fericirea poporului, devenită mai târziu Anii negri, elogiind activitatea partidului comunist în ilegalitate; că în 1954 a scris Arcul de triumf, evocând atmosfera revoluționară ce a pregătit ac-tul de la 23 august 1944; că în piesa Recolta de aur, din 1953, devenită în 1957 Într-o noapte de vară, a elogiat deșănțat procesul colectivizării agricultu-rii. Sunt piese cu valoare propagandistică evidentă, fără vreun merit literar-artistic.

Apoi, biografia pe care Aurel Baranga o înfățișează, ca urmând în general o traiectorie li-neară, cu puține meandre, care însă i-au fost, în cele din urmă, favorabile, trebuie luată și ea cu o anu-me circumspecție. „În ultimii ani ai vieții – scrie Alexandru Mirodan în Dicționarul neconvențional al scriitorilor evrei de limbă română (vol. I., Edi-tura Minimum,Tel Aviv, 1986) – Baranga a avut o evoluție curioasă: el a început să publice, săptămâ-


Cronica literară

nal, în revistă, amintirile, străduindu-se a arăta că, departe de a fi fost privilegiat al epocii dogmatice (sau cum s-a înrădăcinat în expresie – «obsedantul deceniu»), el a avut multe de pătimit de pe urma staliniștilor (…) nevoia lui de a stabili un asemenea acord devenise atât de acută, încât ar fi dat, desigur, orice pentru a dovedi că a stat în 1953 o lună la Jila-va, sub Gheorghiu-Dej și Chișinevschi, cu unghiile smulse pentru o comedie anti-stalinistă”. Dar, Au-rel Baranga a fost, totuși, răsplătit pentru serviciile făcute regimului, și nu se sfiește să treacă în revistă deplasările în străinătate, într-o perioadă în care se circula greu pe alte coordonate geografice: „1946. Cu P.G. la Sofia: în ultima seară, la masă, într-o vilă de la marginea orașului, la Gheorghi Dimitrov. Pe când îl ascultam evocând episoade dramatice ale procesului de la Lipsca, nu știam că, foarte curând, voi scrie un poem apărut în «Revista Literară»: «La Moscova, cetate eternă/ Roșul drapel e în bernă,/ Triste sunt fețele proletarilor/ Nu mai e Gheorghi Dimitrov/ Fiul bulgarilor…»”; „1950. Pentru pri-ma dată la Moscova, după șase ore de zbor, cu o aterizare de două ore la Kiev. Întâlnire cu Leonov, la el acasă, într-o odaie cu scoarțe și icoane”; „1951. La Praga, la Barandov, unde scriu, cu un sentiment de osândă, dialogurile unui film” ; „Aprilie 1956. La Senftenberg, apoi la Berlin, la premiera «Mie-lului turbat»”; „Noiembrie 1956. În trenul care mă duce de la Varșovia spre Cracovia o figură cunos-cută: Nazim Hikmet. Suntem amândoi cazați la «Hotelul francez»”; „1961. Cu Z. St. și P. S. și S. I. la Budapesta, la congresul scriitorilor”; „Mai 1963, La festivalul de teatru de la Novisad”. Ar mai fi de adăugat și februarie 1951, în China; în 1957 la New York, în delegația României la ONU. ș.a.m.d.

Pagini memorabile sunt cele în care își evocă anii copilăriei într-o mahala bucureșteană, cu duioșie dar și cu discretă ironie creonând por-tretele părinților: „Tatăl meu a fost cea mai fericită ființă care a trăit, vreodată, pe scoarța pământu-lui. «Băutor măreț» și «crai ahtiat» – cum spune, undeva, Mateiu – cartofor fără noroc, fiindcă nu știa să joace și-l despuia toată lumea, șuetar impe-nitent, om de chiolhan, povestitor fermecător, cu un simț al imitației fără pereche, cântând, frumos, din gură, romanțe sentimentale, sfâșietoare (…) mama, femeie frumoasă în tinerețe, cu patru ani mai în vârstă ca tata – tragedia ei tăinuită – a fost cea mai tristă femeie din lume. N-am văzut-o râ-zând niciodată, veșnic înlăcrimată, ofilită, prema-tur, de tristeți nelămurite (…) Am copilărit într-o uliță din mahalaua tabacilor, într-un han cu odăițe

de chirpici, lipite de pământ, chircite, ca să nu le ia vântul, cu câte o magazie în față, ce servea, vara, de bucătărie, unde iarna erau îngrămădite – când aveam – lemnele ude (…) Pe mine, copil de cinci ani, descuț pe maidanele cu scoarță ale tăbăcari-lor, respirând un miros de putreziciune, pe care îl simt și astăzi în cerul gurii, nu spectacolul acesta mă atrăgea, ci altul, infinit mai dramatic. În fiecare zi, pe înserat, trecea de la tribunal, spre închisoa-rea Văcărești, un convoi de pușcăriași (…) În urma convoiului, ce se târa ca o larvă, venea o liotă de femei desculțe, în fuste peticite, cu basmale asuda-te pe cap. Alergau după convoi, gonite de paznici, lovite cu bastoanele, fiindcă încercau să spună un cuvânt arestaților”.

Sunt de reținut și crochiurile portretisti-ce făcute unor scriitori sau artiști, pe care i-a cu-noscut și cu care s-a întreținut de-a lungul anilor; scena întlnirii cu Eugen Lovinescu, la cenanclul căruia s-a prezentat, în adolescență, cu producții proprii; comportamentul cabotin al lui Victor Ef-timiu; portretul actriței D.C. (Dina Cocea, desigur. Trecerea sub inițiale, uneori false, a diverselor per-sonalități, de altfel recognoscibile, din lumea lite-rară și politică, cu care a venit în contact, e mai de-grabă păguboasă decât discretă, pentru pitorescul memorialistic); vizita, în 1952, la poarta închisorii unde se afla „doamna L.”, „văduva marelui critic” (desigur doamna Lovinescu); ședințele de la Mi-nisterul culturii sau de la Uniunea Scriitorilor etc, etc. Și nu în ultimul rând figura soției, M. (actrița Marcela Rusu), care i-a fost necontenit un sfătuitor de nădejde și un om care l-a susținut în toate între-prinderile sale.

E un memorial semnificativ, fără îndoială, în care se conturează cu proeminență una dintre personalitățile scriitoricești de primă importanță pentru deceniile de la mijlocul secolului trecut, în contextul socialismului victorios; un dramaturg de reală vocație, Aurel Baranga care, asumându-și conștient compromisul de a răspunde prezent la comanda socială, sub imperativul politicii partini-ce, a produs o opera din care azi nu se poate alege mai nimic viabil. El ilustrează deplin un destin dra-matic, dacă nu cumva chiar tragic, specific pentru o întreagă galerie de scriitori (mai mult sau mai puțin veleitari), care în acei ani, amăgiți de autori-tatea falsă pe care i-o conferea dictatura momentu-lui, s-au ratat, scriind seduși de mirajul succesului ocazional propagandistic.


Performance Critic sau analistul ţesând

la pânza de Penelopă a literaturii…

A. G. SECARĂ

Cronica literară

Cartea lui Petrișor Militaru (Portretul poe-mului la tinereţe, Herg Benet, București, 2016) nu este numai o culegere de „portrete” de scriitori tineri (și ale scriiturii lor), ci și o oglindă a societăţii contempo-rane, a unei anumite părţi a acesteia, ca să nu mai vor-bim de excursurile culturale care îi pot viza, de pildă, pe Shakespeare (și misterul sonetelor lui, cu care se închide en fanfare volumul), William Blake (sunt de fapt scurte recenzii la cărţi scrise de Paul Edmondson și Stanley Wells, respectiv Cătălin Ghiţă), teoreticieni ai suprarealismului ori ai avangardismului, Pessoa, Ionesco, Virgil Mazilescu, Eminescu și chiar unii despre care nu știam mare lucru… De pildă, Vicente Huidobro, inventatorul „Creaţionismului”! Și alţi po-eţi consacraţi, chiar dacă unii, la fel, mai puţin cunos-cuţi!

Încă de la primul text, „dedicat” „jocurilor lirice” ale lui Felix Nicolau, se face referire la „o mare parte din valorile societăţii contemporane” (cu tri-mitere directă la o carte și un film emblematice pen-tru cultura pop contemporană: „The Hunger Games”; de altfel, conectarea la „lumea paralelă”, și cinemato-grafică, este și o aluzie la „Matrix”, p.15, este și cea care îi permite criticului să înţeleagă tinerii poeţi, a căror imaginaţie se adapă mult din audio-vizual, nu numai dintr-o cultură generală clasică bogată), precum „ba-laurul cu șapte capete al audio-vizualului” care „aca-parează orizontul de lectură al potenţialului cititor”, aproape opus „undergroundului care nu ţine cont de clasamentele oficiale”, revoluţia erotică („sexuală” în text) și urmările ei, tot ceea ce ţine de play stati-on ori X-box (la un moment dat se sugerează că este nevoie și de o poezie „care le-ar putea plăcea chiar și tinerilor ce joacă Mortal Kombat, Counter-Strike sau Warcraft”), niște valori câteodată greu digerabile ( ca

la Ion Buzu!) ș.a., prin aceste valori… contemporane înţelegându-se, de pildă, și cele perene, cum ar fi și… „crăpăturile dintre lumi”, pe care le știu șamanii unui Castaneda. Desigur, ruralul, idilic au ba, nu este nici el uitat, în forme noi de expresie: ca la Silviu Viorel Păcală („dintre cuvinte mă pândește o capră”), rural basarabean (tot ca la Buzu); evident, Sacralitatea ( ca în exerciţiile de rafinament ale lui Aleksandar Stoico-vici, o sacralitate neconvenţională la Gabriel Nede-lea), chiar dacă este vorba de „secunditatea sufletului și a apei” (ca în cazul Danielei Micu)!

Printre citate bine alese, inevitabile când este vorba de poezie, P. Militaru strecoară meditaţii bine venite: „eroul zilelor noastre nu mai poate fi un învin-gător în sensul obișnuit al termenului, ci doar într-un plan estetic.” (p.19), „nu aș fi crezut că elemente se-mănătoristo-gândiriste (n.n. cu „trimiteri ortodoxe/ angelologice” – să ne reamintim că P. Militaru este și autorul unei cărţi numite „Prezenţe angelice în poe-zia română”, poate cea mai bachelardiană carte de pe la noi din ultimul timp!) pot coabita cu cele moder-no-postmoderne, fără să dea senzaţia de artificial sau contrafăcut în configurarea texturii poetice.” (p.23). Plecând de la cartea din 2003 a lui Răzvan Ţupa (care, după cum spunea Ana Dragu pe facebook, recent, „a făcut singurul lucru decent care mai rămânea de fă-cut în literatura română în context.”, un fel de striptis antisistem), „Fetiș ( o carte românească a plăcerii)”, P. Militaru poate scrie că „în cabinele de hârtie, putem să facem schimb de haine, dar nu și de vise. Respi-răm același aer într-un mod diferit. Și limbajul poate fi obiectul plăcerii, poate fi totemul nostru contem-poran la care ne închinăm fără să ne dăm seama și ale cărui chipuri se multiplică mecanic și monoton în laboratoarele gravide ale editurilor. Desigur, și limba-


Cronica literară

jul poate fi subiectul plăcerii.” Într-un fel, și P.Militaru face, când este posibil, și poezie din cronica literară, dovedind ceea ce scrie și într-o dedicaţie, că a con-struit o carte „despre plăcerea textului poetic.”

Referindu-se la colocviile studenţești de cri-tică literară, observă: „În funcţie de eseuri și de între-bările participanţilor discuţiile pot fi interesante, di-namice, folositoare, amuzante, mimetice sau inutile.” (p.133)

Cum „vede” că este receptată (şi redată) „poezia” (literatura în genere de către contempo-rani, tineri încă!), încercându-se învingerea exhibiţi-onismului extrem, mizerabilismul și ostentativul?

În cazul lui Felix Nicolau, „poezia este ima-ginată ca o formă de pedeapsă, fiindcă ea nu mai poate fi receptată în mod natural, ambiental, post-ro-mantic.” Poetul „deconstruiește cu savoare șabloanele gândirii actuale, neratând ocazia de a trece de la atitu-dinea americană de political correctness la mireasma de gogoșari românești”, concluzionându-se: „poezia înghite incomprehensibilul și, cu toate că, «zei pe la mijloc nu sunt», «cei mai mișto scriitori sunt conta-bili la/ microsoft», de unde deducem că, în fond, nu-mai firma lui Bill Gates e în pericol.” Pentru Dominic Brezianu este „o provocare”, pentru Ion Buzu, dinco-lo de o aproximativă metafizică a cartofului vizavi de gândacul de Colorado, totul este trecut prin prisma unui operator de sondaje, copywriter, software tester, web manager, evident, cultivator și culegător de car-tofi. Iulian Tănase își asumă faptul „de a vorbi despre lucrurile esenţiale fără a provoca greaţă și plictis, ci doar sete de pohezie”, sete în… deșertic, sterp, uscat, mizând pe un neo-suprarealism (savuros, săţios, zic și eu, P.Militaru zice „superrealist”!), Gabriel Nedelea „își asmute anima să calce pe propriile ritmuri într-un univers oniric traversat de farmecul cotidianului, sti-mulând memoria fotografică a poemului cu pauze aproape indicatorii”, Sorin-Mihai Grad este contes-tatar și tensionat, cu o prospeţime lexicală specifică Zeitgeist-ului post-douămiist”, Ștefan Bolea arată că dionisiacul (nietzschean sau nu), este mereu la modă, raportându-se critic la realitate (și la cel de-al doilea volum de versuri, „Noaptea instinctelor”; P. Militaru scrie și despre volumul de debut al acestuia, „Război civil”), Silviu Gongonea mizează pe discreţie, Stoian G. Bogdan „se folosește de oglinda lui Stendhal și o plimbă de-a lungul propriilor evenimente interioare și exterioare, psihice și cotidiene, selectând pe acelea dintre ele care au un anumit potenţial de expresivitate prin însăși natura lor”, gălăţeanca Adina Dabija (năs-cută la Aiud) „vorbește”, înainte de a trece la roman (excelentul „Șaman”, prezentat și el de către P. Mili-taru în secţiunea dedicată prozei) „despre subtera-nele și cerurile cărnii”, neuitând de suflet. „Poemele

lui Ștefan Manasia sunt un exerciţiu de libertate, de libertate tensionată crescută din conștiinţa că ante-cesorii, fie că le spunem poeţi preferaţi, suprarealiști, generaţia beat… whatever, sunt cei care se hrănesc cu seva poetică dacă nu sunt ei înșiși digeraţi, devoraţi, asimilaţi chiar și la nivelul formal al discursului liric.”

Pe lângă poeţii tineri, sunt adăugaţi și câţiva din alte generaţii, unii cu antologii ( Dan Damaschin, Aurelian Zisu, Ioan Mărginean, George Popescu, Li-liana Hinoveanu), chiar antologii sau dicţionare de poeţi sunt prezentate pe scurt. Un capitol consistent este rezervat unui „crochiu al epicului”, prozatori pre-cum Vasile Leac, Alexandru Vakulovski, Jean-Lorin Sterian, Cornel Mihai Ungureanu, Igor Ursenco, Ma-rin Beșteliu, Nicolae Turtureanu ori Andreea Pîrșu sau menţionata Adina Dabija fiind la fel de atent co-mentaţi precum poeţii de mai sus.

Și grila… prozaică are fante către trecut și contemporaneitate (inclusiv cultura pop!), umorul - parcă nu am spus și despre asta! - având rolul lui: „Pe de altă parte, trebuie să recunosc că după ce citești textul lui Leac ( n. n.: despre un paznic de cimitir și câinele său, botezat bine – cum altfel? – Dumnezeu!) îţi amintești cât de important este să ai o groapă pusă bine, deoparte… În plus, dacă v-au plăcut „Strigoii” de Mihai Eminescu, „Thriller” de Michael Jackson,


Cronica literară

„Corpse Bride” de Tim Burton, „Addams Family” de Charles Addams etc. și asculţi cu detașare rock go-thic, cred că lectura prozei lui Vasile Leac îţi poate îm-bogăţi latura plutonică a existenţei…” (p.102)

Portretul prozei (atât cât reiese din cele câ-teva volume prezentate) ar avea ca atribute „autenti-citatea scriiturii” (la „Pizdeţ”, un roman… „al ieșirii”, unde „firul narativ este liber, defocalizat, spontan și dinamic”), „este o artă narativă în care autorul se ra-portează (n.n.: aici J.L.Sterian) sistematic la cele trei persoane (I, II și III, singular și plural) în încercarea de a-și conștientiza relaţia cu sine, cu celălalt și cu cei-lalţi, care îi sunt necunoscuţi. Eul știe că a scris și că va fi citit, așa că încearcă să scrie despre cum va fi citit. Își imaginează că va fi responsabil sau judecat pentru ce scrie, pentru frustrarea pe care o produce, pentru plă-cerea pe care o lasă să se ascundă în această vânătoare semantică, ontologică, arbitrară. (…) Scriitorului îi place să-și exprime propriile obsesii și fantasme, dar fără să le analizeze în proze, ci contemplându-le cu plăcere și valorificându-le într-un mod original, fan-tastic, ludic și fiind, în același timp, intertextual, pa-rodic, ironic și detașat.” (p.109) „Recreaţiile lui C.M. Ungureanu cuprind texte cu o nuanţată pronunţat morală, filosofică, interogativă, dar nu în sensul tare al acestor concepte”; Igor Ursenco se dovedește a fi un experimentalist, susţinut de prospeţime narativă și ludic livresc, de cinism și ironie critică, neiertătoa-re și, totuși, amuzantă.” Marin Beșteliu se întoarce în plin regim comunist, cum o face parţial și Adina Da-bija, aceștia doi, ca și Nicolae Turtureanu dovedind că bildungsromanul nu este demodat, chiar dacă la Turtureanu ar fi „bine inversat”, într-un text epistolar experimental și el, „o radiografie lucidă a societăţii românești, dinspre trecut spre contemporaneitate, în care domină tema «identităţii» (personale și naţiona-le) și care continuă tradiţia marilor umoriști din lite-ratura română – Anton Pann și Ion Creangă.” În ceea ce privește romanul „Iubirea la juma’ de preţ” de An-dreea Pîrșu, P. Militaru subliniază că este „emblema-tic pentru modul în care cea mai tânără generaţie de scriitori (n.n.: romanul este din 2013) înţeleg și urmă-resc să atingă propriile idealuri. Făcând acum referire la discuţia de pe Yahoo Messenger dintre Enileda88 și Sweetlady (aka Medeea) putem spune că proza A,P. este reprezentativă pentru literatura recentă, pentru literatura ca emoticon, în sensul că ea ilustrează felul direct și firesc în care tânăra generaţie își manifestă și își reprezintă afecţiunea, precum și toată paleta de valori ce emană în jurul sentimentelor aflate în plină expansiune la vârsta tinereţii…” (p.131)

P. Militaru, din Craiova, pentru cei care nu știu să-l localizeze, demonstrează că se poate scrie o critică bună, lucidă (nu ca unii care „scriu două rân-

duri despre carte și restul textului despre relaţia” lor aleatorie cu cartea, cum este cazul unei prefeţe de Marius Ianuș, p.107,) existând, totuși, o încântare ca de pe vremea „când nu scriai despre cărţi”, sic, p.112, critică nu numai de întâmpinare, oriunde, nu numai la București, Iași, Cluj sau Timișoara, sintetizând (era să spun „consistent”!) experienţele lirice aproape su-focante (raportat la câtă poezie se publică, și bună, și rea, și genială și inutilă), într-o ţară unde Poezia este o dictatură existenţială, ajunsă la putere fără milă, unde rugăciunea începe în fiecare zi cu celebra sin-tagmă „românul s-a născut poet, ajută-mă, Doamne, să scriu o poezie bună”! Lângă Bogdan Creţu, Ale-xandru Matei, Doru Căstăian, Gabriela Gherghișor, Nona Rapotan, ca să dăm doar câteva nume dintre cele apreciate (și descoperite) mai recent (Emanu-ela Ilie, Felix Nicolau, Marius Chivu, Daniel Cristea Enache deja sunt… vechi, mon cher!), Petrișor Mi-litaru poate fi un reper și de acum încolo, acoperind destule pete albe de pe harta receptării critice, în spe-cial din spaţiul cultural oltenesc, dar nu numai…

O hartă ca o pânză de păianjen, ca să mă raportez la unul dintre cele mai complexe studii din volum, „Pânza de păianjen – metaforă, simbol și ma-trice compoziţională în „Sărmanul Dionis” de Mihai Eminescu”, unde avem Durand, Jung ș.a.!. Acolo în-cepe cu un citat din Papini: „Aș vrea să fiu precum păianjenul care-și trage din pântece toate firele ope-rei sale. Urăsc albina, iar mierea este pentru mine re-zultatul unui furt.” Iar apoi trece la: „Thomas Sebeok obișnuiește să compare interacţiunea semiotică cu o pânză de păianjen. Păianjenul nu-și folosește pânza doar pentru a-și asigura mâncarea, ci aceasta este și un mijloc de comunicare cu alţi păianjeni. (…) O persoană, după același Sebeok, construiește „pânze interpretative” care se extind în afara și în lăuntrul sferei noastre imediate de influenţă sau chiar în afa-ra și în lăuntrul sferei noastre de înţelegere. Reţeaua internet este o astfel de pânză de păianjen, unde noi căutăm diferite căi sigure de a naviga sau, la fel de bine, trimitem propriile semnale sau împărtășim fi-rul gândurilor noastre. Pentru cei imprudenţi există și aici anumite capcane, deci navigarea pe internet nu e doar o simplă experienţă de descoperire.” (p.156)

Cam așa este și cu pânza universului literar, a istoriei literare!

Desigur, Petrișor Militaru, nu este în sine un om-păianjen, un super-erou, dar cel puţin în acest volum, a scăpat precum personajul din „celebrul” joc Mamba… al literaturii!

Precum vedeţi, critica literară poate să nu fie deloc plictisitoare! Cum sper să nu fie nici critica criticii!


G. Călinescu,un „strateg” iluzionat (II)

Adrian Dinu RACHIERU

Recitiri

Este instructiv să urmărim, pe scurt, co-mentariul călinescian, într-o petiţie adresată lui Iorgu Iordan (6 octombrie 1948), prin care se recu-ză – ca profesor-examinator – de la o „confrunta-re” (probe parţiale și de licenţă) cu studentul Vicu Mândra-Lewis. Respectivul student, „fizicește un necunoscut”, „nesemnalat niciodată la cursuri și seminarii” (15, 338), l-a atacat în Flacăra (nr. 15/24 septembrie 1948), invocând „rezistenţa” Universi-tăţii, prin catedra de literatură română veche și cea de literatură română modernă, la „ideologia clasei muncitoare”, preferinţa pentru „gimnastica specula-ţiei de idei” (deșarte), prezenţa „babalâcilor tipicari”, neputincioși de „a se spăla de rugina trecutului”, plus perspectiva eliminării, împlinită, se știe, „o augurare sumbră”, scria, încă nealertat, Călinescu (15, 340), refuzând, așadar, a-l examina, neavând „căderea pe-dagogică” de a fi obiectiv. Considerând că o critică „deferentă și de bună credinţă (ceea ce, evident, nu era cazul) este admisibilă și din partea studenţilor”, Călinescu notează: „Este hotărât că noi care lup-tăm politicește pentru ideea progresistă, care facem sforţări leale pentru a ne așeza în pasul vremii (subl. n.), primim critica celor competenţi și cerem îndru-mări” (15, 338). Un Călinescu permeabil, disponi-bil, cercetat în rama timpului său, supus presiunilor contingentului, nu mai pare a profesa „idei eline”, tratând prezentul „grecește”, cum declara în decem-brie 1944 (16, 16). E gata de a primi îndrumări, face „greșeli mari și gesturi mari” (17, 36), în perspectiva promisiunilor de revenire. Tot Călinescu scria: „Dar când asupra criticului se exercită o apăsare socială ce-l împiedică să spună adevărul, o amânare se im-pune” (17, 48). „Amânarea”, mai presus de voinţa lui, a venit în cazul fabuloasei Istorii, fixând tabla

de valori, blocată lungă vreme, ţinută sub embargo, rămasă necunoscută, din care va trage, în 1945, un Compendiu, contractat deja; prompt, I. Ludo va cere retragerea lui. „Marele Gim”, cum îi spunea, printre alţii, Al. Piru, cronicar „prin accident”, urmărește – cât de cât – producţia curentă, produce texte elogi-oase și „anexe de documentaţie”, ar vrea, negreșit, să aducă la zi marea Istorie, revalorificând – sub paravan ideologic – moștenirea culturală. Dar el, recunoaște tacit, nu avea o „noţiune netedă” despre realismul socialist, filiaţia cu clasicismul provoca di-ficultăţi chiar unui mare imaginativ, apt de „a ficţi-onaliza orice temă”, cum preciza Eugen Simion (15, 36). Sinteza sa, apăsat-personală, suspectată că ar trăi din „adiţiuni”, cu împrumuturi masive din Iorga și E. Lovinescu, afirmau răuvoitorii, scapă, așadar, „influenţelor de ocazie” (cf. M. Ungheanu), maltra-tărilor conformiste. Evident, fire explozivă, în plină forţă de creaţie, se dovedește, prin tributul scriptic, un intelectual „visător de marea existenţă”. Deplân-ge frica de monumental, „cheltuiala dezordonată de forţe” într-o ţară care era o „adunătură de bordeie”. Biruindu-și ezitările și obscurităţile, cu un opti-mism debordant, pledează pentru o lume inevitabi-lă, devenită un „inepuizabil” șantier, slăvind regimul de democraţie populară, „drumul urcător spre noul umanism” (v. Tinereţea cântecului, în Contempora-nul, 12 februarie 1960). Și, în sfârșit, luminat asupra concepţiei socialiste, recunoaște că „în primele zile, realismul socialist n-a fost înţeles cum trebuie” (18, 163). Aspectul artă cade în plan secund, accentul se mută „în mod hotărât pe eroul pozitiv” (18, 168), ideologia este esenţială; dar ea trebuie să devină cre-aţie, zice criticul, predând Puţină estetică socialistă (v. Contemporanul, 14 august 1959). Și concluziv:


Recitiri

„numim realistă literatura ridicată pe adevăr” (18, 167), într-o fatală succesiune istorică: realismul cla-sic, realismul critic, realismul socialist. Pentru a în-cheia convins: „De la literatură nu cerem lecţii de marxism-leninism, ci exemple de viaţă întemeiată pe marxism-leninism” (18, 165).

Observăm că strategia adaptării, căzând în comportament schizoid, încearcă o reconcilie-re, vindecând „fractura” călinesciană. În Prefaţa la Compendiu, G. Călinescu recunoștea franc: „ca om politic nu poţi fi critic, ca critic nu poţi fi om politic”. Încearcă a-și păstra independenţa critică (acuzat, se știe, de I. Vitner sau N. Moraru, că ar profesa hulitul „estetism maiorescian”) și dovedește obedienţă ide-ologică, inflamat activism civic, respingând, decla-rativ, agorafobia. Dar rectificările, câte sunt, merg pe linie factologică, evitând complicaţiile politice; sunt abundente glosări folclorice, se preocupă, docu-mentaristic, de scriitorii minori (din trecut), densi-ficând referinţele culturale. Laboratorul său, mărtu-risea Cornelia Ștefănescu, nimeni alta decât agenta „Maria Săndulescu”, „serioasă ca un mausoleu”, în ochii criticului, cea care „a stat în preajma lui” (17, 207), copiind multe texte călinesciene (cu adaosuri și reformulări pentru ediţia a doua a Istoriei, întoc-mind și Dosarul Scrisului negru, cu „documentaţia materială”), dovedește această caznă continuă. N. Mecu ne-a oferit, recapitulativ, „studii de genetică, variantistică și receptare”, probând travaliul unui ins traumatizat, nu doar din pricini biografice (ocultate, ca fiu natural al Mariei Vișan, adversar al textelor

confesive, respingând, mefient, indiscreţiile). Și cla-mând sigur pe sine: „opera unui scriitor este scrii-torul însuși”. Crezând chiar că are intelectul presbit: „vede clar numai de la distanţă”. Or, tăvălugul eve-nimentelor l-a infirmat. G. Călinescu (1899-1965), adică bietul Ioanide, gândit „în prelungirea simbo-

licului Șun” (16, 15), dezvoltând simţul comunitar, a fost, recunoștea criticul în ultimele luni de viaţă, internat la sanatoriul Otopeni, un „vultur în coli-vie”. Adică un Călinescu concesiv, pliat dezidera-telor, nescutit, însă, de foarfecele cenzurii. Teatral, grandilocvent în gesticulaţie și modulaţie, sedus de plăcerea jocului, el practică hedonismul estetic, cum suna o sentinţă lovinesciană; și rămâne o „singulari-tate extravagantă” (12, 662), deloc pe placul fostului elev, Adrian Marino, vehement în a denunţa „falsi-tatea relaţiei” (19, 46). Cândva, apărând alături de alţi „călinescieni” (Al. Piru, G. Mărgărit) „o carte mare” (negreșit, Istoria), Marino, dezgustat, iritat, se desparte de cel pe care-l admirase pentru spiritul de independenţă, constatând incompatibilitatea, imen-sa farsă, „marele eșec”. Refuzând condiţia de „satelit călinescian”, hermeneutul stabilit la Cluj va dezvol-ta o altă viziune, eticheta călinescianismului fiind o „tinichea absurdă” (19, 53). Odată cu articolele „su-bit politice”, penibile, vădind o comunizare accele-rată, pentru Marino murea o iluzie. Cinic, cabotin, megaloman, G. Călinescu produce, prin docilitate și febrilitate gazetărească, un „trist document de epo-că” (19, 51), respirând aerul ei ideologic, infestat, în-colţit de garda politrucilor. Fiindcă, în pofida „tribu-


Recitiri

tului” achitat conștiincios, oferind texte pedagogice, deși deputat și academician, el, ins impulsiv, dificil, spectacular, „suspect”, cu lacune ideologice, „epu-rat”, nu poate să se exprime cum ar dori. Vânat, cen-zurat, „procustizat”, „izolat”, după vrerea lui Leonte Răutu, cum informa D. Micu (20, 141), trezind ad-miraţie și respect paralizant la Institut (minus D. I. Suchianu, care, totuși, va recunoaște că „avea ceva de demiurg”), G. Călinescu este, paradoxal, ca figu-ră prestigioasă, de recunoaștere publică, o victimă în noua orânduire.1

Se înţelege că până a fi „recondiţionat”, de-venind o figură legendară, arlechinescă, regizând „efecte de public” sau un „histrionism de catedră” (în amfiteatrul „Odobescu”, de pildă, luat cu asalt de studenţime), Călinescu a traversat o existenţă zbu-ciumată, plină de privaţiuni și presiuni. Sinuozităţile recepţiei au marcat, și ele, această traiectorie și a-i reproșa criticului că n-a retezat capetele balaurului (dogmatismului) înseamnă a nu cunoaște / sau a ignora realităţile epocii. Dacă apariţia Bietului Ioani-de a fost „o eroare”, cum suna o sentinţă a vremii, odiseea tipăririi Scrinului negru, obstrucţionat cu îndârjire, devine explicabilă; ca și concesiile făcute. Totuși, profesor onorific la Filologie (din 1960), pri-mit în partid (1962), „omologat politic” (21, 350), criticul era ţinut în rezervă, în pofida genuflexiuni-lor ideologice și a oratoriei bombastice. Cine explo-rează epoca, precum I. Bălu în Viaţa lui G. Călinescu (1981, 1994), înhămându-se la un teribil efort docu-mentaristic, nu trebuie să oculteze, pudic, acele per-sonalităţi „negativ implicate”, cu înalte responsabili-tăţi. Sau colportând informaţii „pitice” și observaţii meschine, minimalizatoare, satisfăcând curiozitatea bolnăvicioasă a cafenelei literare. Contează existen-ţa sublimată în operă și, categoric, „sensul astral dă definiţia omului superior” (21, 335); așa cum, indis-cutabil, Călinescu a fost.

Rănit, irascibil, capricios, cu numeroase descărcări furtunoase, inimitabil, el se ipostaziază în Ioanide, știind că „a construi e necesar”. Obsesiile lui Ioanide reverberează și lecţia călinesciană, fără ecou imediat, activează un „mecanism compensa-tor”. Prin viziunea romanescă a Istoriei sale, o fabu-loasă „comedie umană” și, totodată, „o pacoste” (zic spiritele „acrite”), prin forţa de creaţie, proteică, ulu-

1 Însoţit de un Eckerman bucovinean (poetul Constantin Hrehor), Dimitrie Vatamaniuc, oferind informaţii de maximă credibilitate, povestește (v. Convorbiri sub scara de îngeri, 2010) despre climatul acelor ani la Institut, cu faimosul doctorat susţinut în februarie 1957, despre spectacolele, excursiile documentare și umorile călinesciene, toleratul profesor aducând, într-o epocă sufocată de dogmatită, „o trâmbă de aer proaspăt” (21, 351).

itoare, vindecând complexele noastre de inferiorita-te, G. Călinescu a impus, dincolo de inconsecvenţe, extravaganţe și compromisuri, un „ethos călinesci-an” (22, 9). Avatarurile călinescianismului indică și o posteritate capricioasă, înrolând combatanţi ze-loși, fără putinţa de a-i tăgădui cota, certificată, indi-rect, și de zgomotoșii contestatari. Dar și fără șansa de a aplica, cu succes, „metoda butășirii”, observa N. Mecu. G. Călinescu, în pofida armatei de „călinesci-eni” (autoproclamaţi, de regulă), nu are urmași.

Unii critici din noul val, cercetând „chi-pul și măștile” lui Călinescu, văd în autorul Bietului Ioanide un stâlp al „stalinizării”, îndeosebi prin jur-nalismul său euforizant, preluând realismul socialist ca „ideal succesiv” (după specifism și clasicism). E drept, tot Călinescu și-a adus aportul, „tiptil și cu tact”, cum scria George Neagoe, și la „destalinizare” (23, 13). Sunt motive să ne îndoim de „sinceritatea absolută” a criticului (cf. Andrei Terian), „adaptat”, îmbrăţișând, în noua ipostază, retorica festivistă, deși Călinescu, încă din interbelic, dovedea reale simpatii stângiste. Oricum, „dispărut” la nivel ofi-cial, în noua postură („aleasă”, zice tranșant tot G. Neagoe, încercând un examen historically correct), „farsa, dacă ar fi fost, a trecut” (23, 13); rămân, însă, textele. Firește, „postura aleasă”, precizează criticul menţionat, se raportează strict la intervalul 1944-1947, când era membrul unui partid asociat cu fa-langa comunistă și directorul (onorific) al coditia-nului Naţiunea.

Adunând, cu pricepere și devoţiune (nu îndeajuns lăudată) recolta sa publicistică, plus co-lecţia de postume și inedite (Opere, vol XI, XII, 2012), echipa îmboldită de Nicolae Mecu n-a cen-zurat nimic, suntem avertizaţi. În ipostaza de „ide-olog” literar, Călinescu exploatează din plin știutele și gustatele răsuciri persuasive, încercând a-și apro-pia tezele criticii militante. Politizarea discursului este evidentă, probată prin puzderia colaborărilor la numeroase periodice. Capriciosul Călinescu se vrea „pe linie”, laudă fără economie „patriotismul grani-tic” al conducătorilor Partidului (suntem în epoca Dej), dar – ne previne informatul N. Mecu, într-o convingătoare Postfaţă (vol XII) – el e doar „su-perficial permeabil”. O demonstraţie în acest sens a făcut și I. Oprișan, comentând o carte mai mult decât „promiţătoare” (prin titlu); Kiev, Moscova, Le-ningrad (1949). Dealtminteri, sub înaripatul condei călinescian, chiar și limbajul de lemn al epocii se plasticizează. Ca dovadă, în excursia sovietică (în-tâmplată în 1946, ca „trecere corporală”, alături de Cezar Petrescu), el propune un eseu (adică „o ipote-ză”), încercând „o percepţie verosimilă”; dincolo de aparenţe (ca posibil reportaj „adulatoriu”) deslușim


Recitiri

„structura esenţială”: „dilataţia orizontală”, compu-tarea timpului, grandoare. Totul e „balșoi”, incursi-unile în istoria artei, admiraţia pentru statuile-ca-riatide, detaliile arhitecturale, „aerul sacru” etc., trădează ochiul lui „Ioanide”, explicând de ce cartea, ca „document depășit”, a fost retrasă din librării. În fond, tumultul călinescian, grefat pe o erudiţie scă-părătoare, aglomerând impresii și asociaţii, confir-mă neostoita aspiraţie spre monumental.

Ceea ce rămâne greu de înţeles, privește, observa Nicoleta Sălcudeanu, „surplusul de parti-zanat”, împărţind câmpul cultural într-o „polarizare rudimentar belicoasă” (24, 139), de implacabilă ad-versitate. Opţiunile (exclusiviste) devin, regretabil, opoziţii ireconciliabile. Călinescu însuși aprecia că această continuare a inimiciţiilor, transferată din pla-nul ideilor în viaţa socială, trebuie repudiată. Ceea ce nu înseamnă că nu și-a încălcat, deseori, precep-tul, devenind, și el, un „reporter al oportunităţii”. Iar publicistica sa, mai puţin frecventată, dovedește cu prisosinţă colaboraţionismul, temă aprig dezbătută în anii postdecembriști, suportând, curios, „rezol-vări” diferite. În cazul lui Călinescu e coborâtă chiar în derizoriu, Alex Ștefănescu fiind convins că mare-le critic „a simulat colaborarea” (v. Contemporanul, nr. 8/2015), încredinţând „lupta cu regimul comu-nist” portarului de la Universitate. Pe bună drepta-te, G. Andreescu sancţionează o atare hazlie opinie, avertizând asupra riscurilor de a trata chestiunea responsabilităţii „într-o notă minoră” (25, 153), mi-nimalizând un rău concret, stimulat de „puterea cu-vintelor”. Ion Simuţ, dimpotrivă, cerea „extirparea părţii maladive”, publicistica fiind lovită de caducita-te și, în consecinţă, ignorabilă în ansamblul creaţiei călinesciene (26, 8). Abia George Neagoe, în armura cercetătorului (acreditat de către CNSAS), vădind „o curiozitate dezinhibată și neidolatră”, lămureș-te problema prin recontextualizare, cercetând, în-tr-un masiv opus, acoperind intervalul 1943-1949, „reacţiile ilustrului bărbat”, un magister ludic care s-a dorit util în epocă, angajând, însă, nu omul de litere, ci politicianul-director de cotidian (27, 59), în plus membru al unui partid-anexă (PNP). Căli-nescu evoluează „într-un ansamblu cripto-comu-nist” (27, 58) și, în pofida adeziunii, salutând „era muncii”, apropiindu-se de „apologia politică”, face figură de doctrinar defazat, pe linia vechilor preo-cupări educative, ca îndrumător civic, vizând binele comunitar. El „traduce” într-un limbaj expresiv, de seducţie stilistică, temele epocii, dar rămâne, ca in-telectual vechi, în contratimp, chiar după întâlnirea cu estetica marxistă. Ca dovadă, ideologul I. Vitner, în Critica criticii, îl sfătuia să-și învingă „rădăcinile potrivnice propriei sale desvoltări”. Învăţăcel stu-

dios, reformulând servil, într-un superior joc inte-lectual, agenda problematică, servește „democraţia populară”; articolele sale, risipite în Tribuna poporu-lui (ziar al Uniunii Patrioţilor) și în Naţiuna, oficio-sul PNP, pot procura delicii estetice, dar, categoric, sunt reprobabil etic. E drept, colaborarea în epocă „era, până la un punct, obligatorie”, va constata N. Manolescu. Încât, „semeţul cărturar” (cum zice G. Neagoe), devenit propagandist („original”, sesizează N. Mecu, un editor și exeget avizat), transformă ple-doaria civică într-o explicită atitudine politică, cu „o servilitate strigătoare la cer” (cf. A. Terian), vădind un „devotament înflăcărat” (cf. G. Ivașcu). Firește, detașaţi de tumultul acelor ani, putem citi producţia sa gazetărească în cheie estetică, prin grilă literară; ignorând, adică, realitatea opresivă și elogiind lim-bajul neșablonard, de fabuloase resurse expresive. Mai mult, acceptând că G. Călinescu „a cântat în fal-set” (27, 141), G. Neagoe observă că personalitatea criticului nu s-a manifestat plenar în sectorul politic (27, 64). Gazetarul asistă, de pildă, la procesul unor lideri ţărăniști ca „intelectual contemplativ” și jude-că evenimentele cu mijloace filologice (27, 197). În Mizantropul optimist, carte lăudată de N. Manolescu („un studiu informat, aplicat și util”), tânărul Geor-ge Neagoe, operând inteligente conjecturi, conchide, îndreptăţit, că stalinizarea României a fost posibilă și prin contribuţiile intelectualităţii așa-zicând progre-siste (27, 367). Iar G. Călinescu, încheindu-și acti-vitatea politicianistă în 1949, și-a jucat, la rându-i, prin „mărturiile gazetărești”, șansa politică, „pentru a-și salva oportunităţile culturale” (27, 368).

Abordarea istorică pe care o propune G. Neagoe, despuind colecţiile, ne procură și alte sur-prize. Viitorul mizantrop optimist era, în anii de după apariţia Istoriei, culegând dușmănii, aprig con-testat (pentru filosemitism) și încerca, prin justifi-cări publice, să se apere; pricină pentru care, prins în menghina „pasiunilor lumii literare”, se va adresa, la 15 iunie 1943, printr-un Memoriu, mareșalului Ion Antonescu, solicitându-i „înaltul arbitraj”. Or, Me-moriul, ca document olograf inedit, scos la lumină de George Neagoe ar fi „cea mai frumoasă răsplată” (27, 9) pentru truda sisifică a tânărului critic, co-borât în arhive. Unde, scotocind gazetăria marelui cărturar, o va relaţiona cu evenimentele în cascadă: desfiinţarea PNP, „lista de teme” impusă de P. Con-stantinescu-Iași gazetei penepiste și, desigur, dispa-riţia Naţiunii. Ar fi totalmente inadecvat să ignorăm contextele în prefacere, avertizează criticul; după cum, într-o probabilă viitoare carte, va stărui asu-pra așa-zisei marginalizări, câtă vreme G. Călinescu a fost deputat în MAN (din 1946 până la sfârșitul vieţii) și directorul Institutului de Istorie literară și


Recitiri

folclor (1951-1965). Deocamdată, deși atacă din va-rii unghiuri tema democratizării și comite repetate gesturi de curtoazie, Călinescu e suspectat de nesin-ceritate, de naivitate jucată sau chiar de ingenuitate ideologică. „Gemenii” Călinescu, după norocoasa formulă a lui George Neagoe, elogiază „simfonia socialismului” și denunţă, ca proiect, Ororile comu-nismului în România, cum circula ipoteza (neadeve-rită) unei Istorii secrete. Motiv pentru care capricio-sul și fascinantul Călinescu, crezându-se puternic și ascultat, va fi umilit și cercetat; urmărit „informativ” pentru intenţii dușmănoase (DUI, între 29 septem-brie 1959 și 2 februarie 1961), rămânând un nein-tegrat, cum mărturisea Gh. Vrabie unei „surse”. Să adăugăm că de „sinceritatea serviciilor” se îndoia, printre alţii, și Perpessicius. Iar Bogdan Creţu, asu-mându-și riscurile afirmaţiei, e tranșant: „Călinescu și regimul comunist s-au înșelat reciproc” (28, 173). A fost oare un privilegiat? Cu funcţii decorative, su-pravegheat, considerat periculos, râvnind ieșirile în public, la tribună și condamnat la recluziune, Căli-nescu a practicat o echilibristică salvatoare, spera, încercând a îmblânzi cerberii. Dar și atunci când se compromite, „Călinescu rămâne Călinescu” (28, 234), conchide criticul.

Disputată cu gelozie, posteritatea căli-nesciană a stârnit aprige încleștări și războaie de „preeminenţă”. Alex Goldiș are, însă, dreptate când afirmă că „pe scheletul călinescianismului se dez-voltă toată carnaţia criticii de după 1965” (29, 131). Cu o observaţie peste care nu putem trece; „instru-mentat”, G. Călinescu devine referinţa principală în ofensiva autonomiei esteticului, dar „după moartea sa” (29, 130). Rezervele lui Alex Goldiș sunt de înţe-les. E posibil, raţionează criticul, ca rămas în viaţă, G. Călinescu să fi infirmat, prin inflexibilitate (cazul Maiorescu), „virtualităţile operei interbelice”. Ori-cum, cu rol dilatat prin exagerări pioase, preluând meritele lui Maiorescu și Lovinescu (târziu repuși în drepturi), divinul critic, prin limbajul antidogmatic și ochiul estet, a primenit atmosfera culturală. Sub faldurile călinescianismului (asistemic) s-au înrolat noii critici, cei care, în anii ’60, profitând de „mica liberalizare”, vor schimba faţa literaturii noastre. Cu un itinerar dramatic, G. Călinescu ne-a dăruit o Is-torie devenită obiect de cult; citind, el „traducea” cărţile, fixând în pagină idei „pictate”. Inimitabil, evident, nu are urmași.

NOTE1. Mircea Iorgulescu, Momentul Călinescu, în

Ceara și sigiliul, Editura Cartea Românească, București, 1982.2. Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii

române. 5 secole de literatură, Editura Paralela 45, Pitești, 2008.3. Vladimir Streinu, Spectacolul de personalitate,

în G. Călinescu interpretat de..., Editura Eminescu, „Biblioteca critică”, București, 1971.

4. Nicoleta Sălcudeanu, G. Călinescu și a cincea esenţă, în Asupra criticei de azi, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2011.

5. I. Negoiţescu, Istoria literaturii române, volu-mul I (1800-1945), Editura Minerva, București, 1991.

6. Ileana Vrancea, Între Aristarc și bietul Ioanide, Editura Cartea Românească, București, 1978.

7. Ștefan Ion Ghilimescu, În jurul metamorfozei purpurii a lui G. Călinescu, în Cafeneaua literară, nr. 3(122) / martie 2013.

8. Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, vol. I, Fundaţia Luceafărul, București, 2001.

9. Pavel Ţugui, Călinesciană, în Scriitori și compo-zitori în luptă cu cenzura comunistă, Editura Albatros, Bucu-rești, 2006.

10. Nicolae Mecu, G. Călinescu faţă cu totalitaris-mul, Editura Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2011.

11. Cornel Ungureanu, Istoria secretă a literaturii române, Editura Aula, Brașov, 2007.

12. Andrei Terian, G. Călinescu: a cincea esenţă, Editura Cartea Românească, București, 2009.

13. Monica Lovinescu, Unde scurte (Jurnal indi-rect), Editura Humanitas, București, 1990.

14. G. Călinescu, Gâlceava înţeleptului cu lumea. Pseudojurnal de moralist, I, (1927-1939); selecţia și îngrijirea textelor: Geo Șerban, Editura Minerva, București, 1973.

15. G. Călinescu, Fals jurnal. Întocmit și prefaţat de Eugen Simion, Editura Fundaţiei PRO, București, 1999.

16. G. Călinescu, Aproape de Elada, Selecţie și co-mentarii de Geo Șerban, Revista de Istorie și teorie literară, Su-pliment anual, nr. 2, Colecţia Capricorn, București, 1985.

17. Cornelia Ștefănescu, G. Călinescu sau „seriozi-tatea glumei estetice”, Editura Jurnalul literar, București, 1996.

18. G. Călinescu, Puţină estetică socialistă, în Lite-ratura nouă, ediţie întocmită și prefaţată de Al. Piru, Editura Scrisul românesc, Craiova, 1972.

19. Adrian Marino, Viaţa unui om singur, Editura Polirom, Iași, 2010.

20. Ionel Oprișan, G. Călinescu. Spectacolul perso-nalităţii. Dialoguri adnotate, Editura Vestala, București, 1999.

21. Mihai Ungheanu, Sensul histrionismului, în Exactitatea admiraţiei, Editura Cartea Românească, București, 1985.

22. Mircea Martin, G. Călinescu și „complexele” lite-raturii române, Editura Albatros, București, 1981.

23. George Neagoe, G. Călinescu: politically correct, în Cultura, nr. 33/12 septembrie 2013.

24. Nicoleta Sălcudeanu, Revizuire și revizionism în literatura postcomunistă, Editura Muzeului Naţional al Litera-turii Române, București, 2013.

25. Gabriel Andreescu, Existenţa prin cultură: Re-presiune, colaboraţionism și rezistenţă intelectuală sub regimul comunist, Editura Polirom, Iași, 2015.

26. Ion Simuţ, A fost divinul critic un colaboraţio-nist?, în Cuvântul, anul V(X), nr. 8(266)/1999.

27. George Neagoe, Mizantropul optimist: G. Căli-nescu și (de)stalinizarea României, Editura Cartea Românescă, București, 2015.

28. Bogdan Creţu, Iluziile literaturii și deziluziile criticii, Editura Contemporanul, București, 2015.

29. Alex Goldiș, Critica în tranșee: de la realismul socialist la autonomia esteticului, Editura Cartea Românească, București, 2011.


Reflux


Sfânta Mănăstire Voroneţ. Un sfert de veac

de la înfiinţare, Iaşi, Doxologia, 2016

Din capul locului vreau să spun că volu-mul intitulat Sfânta Mănăstire Voroneţ. Un sfert de veac de la înfiinţare stă sub semnul echilibru-lui empatic, fiind alcătuit cu rigoare, sistemic, atât limba credinţei, cât și cea a culturii conjugându-se exemplar.

Trebuie să precizăm: toate acestea li se da-torează monahiei Gabriela Platon și universitarei Carmen Cornelia Balan, persoanele care au îngrijit cartea de faţă, apărută în condiţii grafice excelente la editura ieșeană Doxologia. Și încă un aspect, to-mul a fost tipărit cu binecuvântarea Înaltpreasfin-ţitului Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.

Așadar, volumul conferă spaţiu pentru di-alog, un apel ferm la criteriul lucidităţii și, nu în ultimă instanţă, o invitaţie la bucuria aniversării a 25 de ani de la redeschiderea Mănăstirii Voroneţ ca obște monahală de maici sub oblăduirea stareţei Irina Pântescu.

Întocmai cum Cartea Genezei prezintă Creaţia în termeni de plinătate, extrapolând, evi-dent, putem considera lucrarea drept una de sub-stanţă, alcătuită rotund, de la început și până la ultima filă suscitând interesul cititorului. Atenţia ne este captată, fiind introduși în universul sărbă-toresc al cărţii, încă din debutul ei. Primele texte ale volumului, „Popas aniversar binecuvântat de Dumnezeu”, cuvânt semnat de Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuţilor, respectiv „De unde mie cinstea aceasta?”, autor Stavrofora Irina Pântescu, Stareţa Mănăstirii Voroneţ, sunt exemple elocvente care demonstrează afirmaţia de mai sus.

Și, într-adevăr, conform celor scrise de Arhiepiscopului Sucevei și Rădăuţilor: „Maica Sta-reţă Irina împreună cu obștea călugărească a mă-năstirii și-au adus cu prisosinţă și în mod pilduitor obolul datoriei în îngrijirea întru dăinuirea peste veacuri a Voroneţului, vatră de tradiţie creștin-mo-nahală, de cultură și istorie a Bisericii și Neamului nostru românesc”.

Mai mult, inclusiv acest volum ţine de datoria împlinită a comunităţii din cadrul Sfintei Mănăstiri Voroneţ. Privesc tomul ca mărturisire și dar în egală măsură, ca o împărtășire firească a mulţumirii atingerii unui anumit orizont.

Reafirmarea a ceea ce reprezintă credinţa creștin-ortodoxă, în contextul actual, pentru noi, este cât se poate de binevenită. Prin urmare, cartea construiește punţi ale înţelegerii prin care se nă-dăjduiește ca înţelepciunea tradiţiei, a cumpătării, a echilibrului să aibă câștig de cauză.

De remarcat este și faptul că în izvodirea tomului s-a ţinut cont și de o serie de ingrediente precum plasticitatea și prospeţimea limbii scrise. În acest sens aș aminti o rememorare, inclusă în volum, care poartă titlul „Merg la Muca să mănânc borș și ceapă”. Semnatara povestirii, Denisa Oltea Cotleţ, mărturisește: „Obștea mănăstirii împreu-nă cu măicuţa stareţă, cu Muca mea dragă, cum obișnuiam să o numesc în copilărie, mă primește mereu cu braţele deschide la Voroneţ, iar fiecare discuţie purtată cu ele, fiecare întâlnire mă încar-că sufletește și de fiecare dată plec mai înţeleaptă de aici. Le mulţumesc pe această cale pentru dra-


Reflux

gostea necondiţionată pe care mi-o oferă, pentru clipele frumoase pe care le petrec alături de ele la Voroneţ și, deși acum sunt studentă la București și nu pot ajunge ori de câte ori îmi doresc la Voro-neţ, acest loc este prezent în sufletul meu și îl port cu mine peste tot unde merg. Iar în timpul șederii mele la Viena, ca studentă Erasmus, am primit aco-lo vizita măicuţelor, iar bucuria de a le vedea în-tr-un loc nou, departe de casă, mi-a produs o mare bucurie. Conexiunea sufletească pe care am cre-at-o de-a lungul timpului cu acest loc binecuvântat și cu maicile de aici o simt ca și cum ar fi veșnică, iar de fiecare dată când mă întorc la Voroneţ e ca și cum mă întorc acasă, mă întorc în copilărie, mă întorc în locul de unde îmi iau puterea și resurse-le spirituale pentru a merge mai departe”. Practic, îmi permit să afirm, este imposibil să nu rezonezi la candoarea povestirii. După cum se observă, evo-carea vorbește mult despre ceea ce înseamnă Sfân-ta Mănăstire Voroneţ, un areal al manifestării unui umanism blând, al omeniei, „al diversităţii bune a iubirii”, asta ca să utilizez o sintagmă care îmi place, a teologului Vladimir Lossky, cel care sublinia că: „Natura umană nu poate exista în posesiunea unei monade; ea cere nu singurătatea, ci comuniunea”.

Judicios structurată, cartea cuprinde un preambul, precum și următoarele capitole: Amin-tiri și gânduri, Copiii Voroneţului, Studii și artico-le, Restituiri. Mulţi dintre autorii textelor din vo-lum sunt nume importante ale vieţii ecleziastice și culturale din România. Dintre aceștia enumerăm doar pe: Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovi-nei; Calinic Botoșăneanul. Episcop Vicar al Arhie-piscopiei Iașilor; Timotei Aioanei, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor; Macarie Drăgoi, Epi-scopul Ortodox Român al Europei de Nord; Ana Blandiana; Magda Ciopraga; Angela Gheorghiu; Nicolae Noica; Elvira Sorohan; Mihai Iacobescu; Oliviu Boldura; Virgiliu Polizu; Andrei Eșanu ș.a.

În sfârșit, vocaţia creștină a desăvârșirii este o constantă decelabilă privind în ansamblu tomul în discuţie, un florilegiu, o însumare, care depune mărturie despre ceea ce a fost, este și va fi Sfânta Mănăstire Voroneţ, ctitoria lui Ștefan cel Mare și Sfânt.

Pe această cale, urăm și noi, la ceas ani-versar, atât Mănăstirii în sine, cât și întregii obști monastice: „Tinereţe fără bătrâneţe și viaţă fără de moarte”.


Cadran

Pomenirealui Radu Mareş

Vasile ANDRU

În 1965, venit la Suceava, m-am apropiat precaut și neconsecvent, de boema literară: „a Ce-tății floare”. Era o formă de libertate iluzorie. Boema era în jurul paharului. Patronul era Bădia Sidorovici. Nu oricine era primit la masa în potcoavă a boemei; sau poate selecția era spontană, și se raliau cei care se aflau la un oarece „nivel” sau la un orizont de aș-teptare sever promițător.

Pe Radu Mareș îl găseam foarte matur. Avea simțul esențialului și al tragicului. Simțul tra-gicului e conferit de religie sau de atingirea morții. Mareș nu era un om religios, și nu știam să fi avut vreo atingere cu moartea. Poate avea o taină, ascun-dea o traumă, a sa personală, sau pe arborele gene-alogic. Drama genealogică a Bucovinei… Maturi-tatea lui Mareș mă impresiona. Arăta, pe chip și-n vorbă, o asprime plăcută, defensivă.

Prima cronică la volumul meu Iutlanda po-sibilă, apărută în toamna 1970, a semnat-o Mareș, în ziarul „Clopotul” din Botoșani. Apoi a apărut roma-nul său Anna sau Pasăra paradisului, ilizibil ca orice text care trebuia să scape de cenzură cu tot noncon-formisul său. Sau autorul încă nu se clarificase cu sine. Expulza ceva care îl otrăvește, îl chinuiește. Era povestea unui captiv (naratorul) care îi spune neves-tei nemțoaice de prăpastia între el și ea: dînsa avea două patrii, pe când el era ferecat într-o Bucovină care s-a făcut firea. Firea lui.

Este o carte încâlcită și profundă. Bădia George Sidorovici care dădea verdictele literare în Suceava și care ne iscălea certificatele de scriitor, i-a iscălit cu crispare certificatul, adică nu a pus și coronița de premiant pe fruntea lui Mareș, n-a scos strigătul de victorie așteptat. Iar Andru, junele uni-versitar, care avea criterii riguros paideice, a amânat

să-l declare marele promovat, a amânat 40 de ani, - dar simțea că Mareș este mai bun decât noi toți din hoarda suceveană.

Abia la „Gaudeamus” din 2010, am zis-o. A fost așa: Am apărut brusc și neprevăzut la standul unde el lansa o carte. M-a zărit și a spus la microfon: „Vasile Andru vine tocmai din Himalaia și îmi face onoarea să fie la lansarea romanului meu.” (Se lan-sa romanul Cînd ne vom întoarce, apărut la Editura Limes).

Am zis: „Tocmai am venit din Japonia. Și astă noapte am vizionat cartea care se lasează aici. Și spun că Mareș a dat acum, la 69 de ani ai săi, o car-te mare. Și că este cel mai bun scriitor din hoarda de aur a Bucovinei. Cer iertare lui Mareș că n-am rostit acest lucru acum 40 de ani, când am întrezărit.”

Radu Mareș era impresionat; a parat emo-ția cu o vorbă de spirit: „Se putea și mai rău: s-o spui post-mortem.”

Acum știm că postumitatea nu-i cel mai rău lucru, dimpotrivă. Eu cred că nu există alt „su-flet” decât amintirea, postumitatea, iar restul e țărâ-nă. Mitul sufletului s-a sfârșit. Sufletul se mută din mitologie în psihologie, în vospomenanie.

Dar, firește, e bine, e sănătos să afle omul în timpul vieții, prin oarece notorietate, că va avea postumitate, suflet. Acatistele plătite sunt anonime, și dacă te-ai lăsa numai în voia lor, ai avea un suflet ca și clandestin. Așa că e bine că l-am lăudat antum pe Radu Mareș.

În ultimii ani, citeam în presa literară por-tretele pe care Mareș le făcea unor confrați: Teofil Lianu, George Sidorovici, Ursăcheștii, Pan Solcan. Profiluri-frescă, foarte cuprinzătoare, micro roma-ne non-fiction. Eseul său Manual de sinucidere este


Cadran

povestea „Tribunei” revista sa de două decenii, dar și o frescă a culturii care se sinucide azi, și o frescă a Clujului, un alt oraș al sorții sale.

Ultimul eseu al său publicat în timpul vieții era despre Gregor von Rezzori, cernăuțeanul devenit bucureștean și apoi stateless person (om fără țară).

Radu Mareș, omul cu două patrii (Bucovi-na și Raiul) a murit la Cluj-Napoca, pe 17 martie 2016, la 75 de ani.

*Mai jos, dau cîteva din ultimele mesaje

e-mail schimbate cu dânsul. Împătimit de Bucovina, mi-a lăsat ca expresă dorință să nu mă dezlipesc de „Bucovina literară” și să-l aduc numaidecât pe Ma-rian Popa la „Bucovina literară”, spre consolidarea revistei.

Subject: Mareş de peste munți26 februarie 2015Deocamdată, îți mulțumesc pentru atenția

pe care mi-o acorzi: am primit cărțile tale, voi citi neapărat. Te felicit și țin să te anunț că te-am urmărit cu interes în ultimii ani. Am și discutat despre tine în șederile mele de vară din Bucovina, cu Filipciuc dar și cu Blanaru, după mutarea lui la Alba Iulia. Din nu știu ce motive, comunicarea directă cu tine n-a fost simplă. După cartea pe care ai dat-o la Da-cia, ți-am pierdut de fapt urma. Am încercat apoi să te asociez la un proiect de solidarizare și conlucrare cu sucevenii. Sper să ne încrucișăm la vară. Când vin căldurile mari, eu mă stabilesc într-o pădure lângă Vama unde mă vizitează Filipciuc, dar și alții. E foarte fain acolo. Ave. RM

11 martie 2015Domnule! Ți-am citit cărțile [Grădinile as-

cunse; Veacul meu, fiara mea], ești colosal. Ce vreau să-ți spun însă e că n-ar fi rău să

te implici - cu materiale de care sunt sigur că ai un bogat portofoliu - în facerea Bucovinei literare. N-au bani, dar au o nouă conducere, cu inși mai deschiși la minte decât Arcu. Scot din păcate doar 6 numere pe an, unul la două luni. (…) Tu ești foarte bun la eseu și comentariu literar. Însă dă-le ce crezi de cu-viință, e foarte important să apară și numele tău în gazeta bucovinenilor.

Același lucru l-am discutat și cu Vișniec și, uite, el le oferă material din abundență. Aș zice să vorbești cu Vintilă și să-i propui o rubrică. Eu am dat tot ce am avut dar acuma sunt vârât până peste cap în finalizarea unei cărți grele, complicate, care-mi dă insomnii. Apropo: la vară, dacă treci pe la Câmpu-lung. pe la neamuri, mi-ar place să ne vedem. Eu mă stabilesc lângă Vama, în pădure. Ave.RM

16 martie 2015 Dragă Radu Mareș,Ma bucur de mesajele de la tine. M-am

amuzat de expeditivul tău epitet „colosal”. Știu că folosești acest cuvînt și-n contexte serioase, într-un eseu robust. Colosal, la tine, este un clișeu proiectiv. Știi proverbul: Cucul își strigă numele. Așadar, ţi-am revelat un nume „secret”, râvnit. În fine, acest cuvînt poate fi și un semn de indiferentă generozitate.

În legătură cu „Bucovina literară”. Proba-bil primești revista, dar n-o răsfoiești. De cîtva timp, sunt prezent în paginile ei. În numărul anterior, de exemplu, am proza Celibatul clandestin.

Am sentimentul că o proză este o scrisoare mai lungă pe care o trimit chiar dacă bănuiesc că n-o așteptă nici un destinatar, ca-n cazul nostrum…

Altă idee. Acum finisez o carte de evocări, unde e și perioada suceveană. Ai vreo fotografie cu Bădia, sau cu Ștefuriuc, cu Lianu. Îmi lipsesc poze din perioada suceveană a noastră!

& Am primit romanul Când ne vom în-toarce, îți mulțumesc. Îl știam oarecum din 2010, dar acum îl citesc pe îndelete. Este bine scris. Pasă-rea Paradisului era ingenios și inteligent, dar labirin-tic. Romanul acesta recent are o fluență și un firesc cuceritor. Găsesc aici o Bucovină și veche, și netre-cătoare. Este și o falie de România Mare. E admira-bil cum arhivezi tu suflet bucovinean. L-am găsit și pe Grigore din Botoșana (Cajvana). Știi, și eu l-am „atestat” într-un text, 1988. Frumos personaj călu-gărul Iliuță... Sculpturali cei doi genitori, Gavril și Francisca. Sfârșitul reliefează dimensiunea tragică, a construcției. Să mori „ca pe front, unde nevinovăția nu cîntărește nimic”...

Și Silvia, soția mea, e impresionată de ro-manul tău pe care l-a citit... dintr-o sorbire. Lauda-tur! Andru

16 martie 2015Dragul meu! sunt multe probleme în epis-

tola ta, așa că le iau într-o ordine aproximativă (sau dezordine). Întâi, omagii și gratitudine soției tale pentru cuvântul bun transmis prin tine. Știi și tu, o vorbă bună de la un cititor contează enorm.

Scuze pentru „colosal”. Mi s-a mai pus pe nas că fac abuz. Să spun altfel: prozele tale sunt „de Andru”, le identific după câteva propoziții. Noi doi suntem diferiți, scriem altfel, despre altceva, avem ținte diverse. Faptul că ne citim cu interes nu e - zic eu - un semn rău. Dimpotrivă, nu? Roșu de Basa-rabia nu știu dacă e cea mai bună proză din cele pe care mi le-ai trimis. Mi-a plăcut, e un text puternic.


Cadran

Cred că ar avea un efect bun dacă ar ieși în lume prin traducere! Doi: pozele. La Suceava n-aveam aparat foto personal. Eu nu-s fotogenic și m-am abținut de la pozări. Toate fotografiile moștenite au fost făcute de bietul Negrea și sunt cu fiică-mea. Imaginează-ți că n-am nicio poză cu Bădia Sidorovici.

Trei. Credința mea e următoare: trebuie să ne an-gajăm mai direct și mai ferm pentru Bucovina, în general (lasă-l naibii pe Ics!) să ne po-ziționăm lângă cei de la revis-tă, să ne implicăm cât de mult se poate. A construi un grup al „scriitorilor bucovineni”, cum tot insist eu de-a surda , e șansa noastră unică, nu cred că e loc pentru alte iluzii. Poa-te mă înșel, nu-i exclus, dar în asta cred. Vom mai discuta. A murit Al.Vlad prozatorul, mâine mă duc la priveghi. Ave.RM

[Post scriptum]Am observat că ai

relații bune cu /deschideri bune la/ Marian Popa. Văd că el s-a retras și multora le convine asta. În-cearcă să-l aduci spre „Bucovina literară”, eu te voi susține. Să aibă o rubrică fixă (de șase ori pe an), în care să răspundă la o întrebare pe care i-o pui tu, cam cum e rubrica lui Grigurcu din Argeș, unde răspunde la întrebarea lui Doman. Nu trebuie să dea cu parul. Sunt chestiuni despre condiția scriitorului (în globalizare), despre roman, proză -în general etc. deci teme care să nu stârnească cuibul de viespi anti/Marian Popa. Dacă ai reuși asta, ar fi chiar COLO-SAL. Ave.RM

Subject: Eheu, fugaces…4 aprilie 2016Dragă Radu Mareș,de trei saptamîni voiam să-ţi scriu, dar

timpul face salturi mari, cu sau fără treabă și ne ron-țăie încet.

Am citit pe wikipedia fișa ta biografică, și văd că tatăl tău este Gavril Mareș, agronom; iar mama Francisca (n. Suhoverschi, nume păstrat de tine și-n carte). Astfel ni se luminează personajele romanului. Este deci și „cronică de familie”. Impor-tant că e foarte bine scris/ă, cu orizont istoric.

Sigur, sunt și distanţări ficționale. Ambii părinți au murit, într-adevăr, în împrejurările anilor 40 ? Sau numai tatăl tău?

Dar ce vie și autentică este Bucovina ta, în comparaţie, de pildă, cu Bucovina schematică a lui Mircea Streinul din romanul Drama casei Timo-teu. O știi?

Scrii firesc și cu detașare despre prezențe legionare în Bucovina. Deși ai o scrîșnire și o aspri-

me în viaţă, în scris ai o finețe învăluitoare. Reușești să arăţi fața unui legionarism soft în Bucovina. Încă nu mă gân-disem la asta, fenomenul nu mi-a stat în atenție; dar tu povestești un district pe ca-re-l cunoști; a existat un le-gionarism soft, poate în faza sa codrenistă, ne-rebelă, sau poate prin aderenții de genul călugărașului Iliuță. (De al-tfel și viitorul călugăraș Nicu Steinhardt a aderat tot din perspectiva unui legionarism soft... altminteri nu se expli-că.)

Dan Stanca, în ro-manul Mut, are alte perfor-manţe, el scrie despre înmor-

mîntarea Moța & Marin ca și cum ar face o trans-misie în direct... Adică n-a avut alt orizont decît al clipei: el spune reportericește cum s-a petrecut și ce-ar fi văzut. Dan nu și-a tăiat craca unei audiențe globale, pentru că romanul Mut e foarte bine scris!

Despre sugestia ta: să fac un dialog cu Ma-rian Popa. Cred că vine târziu. Nu știu dacă Marian Popa ar primi; îmi închipui că lucrează tare, la an-vergura sa și la stadiul de existență la care se află. Știm că a terminat o pentapatopie, așadar cinci ro-mane, o construcție grozavă, primele două volume au fost publicate. Poate le-ai citit? Noi aici nu facem nimic pentru Marian Popa… Acum aș vrea să-i tri-mit lui Marian Popa cartea ta Cînd ne vom întoarce , ediția asta nouă, Polirom.

Florii fericite! Andru

Răspuns la : Eheu, fugaces...5 aprilie 2015Bătrâne, mi-a picat foarte bine mesajul tău

ultim, încărcat de pozitivități.Eu sunt avariat, mă pregătesc (sufletește și

bănește) să intru sub cuțit pentru o operație com-plicată imediat după Paște. Vom relua comunicarea imediat ce voi intra în normalitatea la care sper.

TOTUȘI. Cred încă: aducerea lui Marian Popa în viața literară românească de unde a fost ex-clus, fie și într-o revistuță cu minimă audiență me-


Cadran

rită un pic de efort. Pentru el ar fi o joacă: 2 pagini, 2o.ooo de semne la două luni.Pentru tine ar fi o con-centrare de cinci minute ca să formulezi o întrebare (după exemplele Tupan sau Doman, cel de la Argeș). S-o luăm și ca o joacă. Partenerii sunt nume la care, automat, ciulești urechea. Încearcă, fir-ar să fie! Sa-crifică 5 minte la două luni. Insist să te bat la cap pentru că ești UNICUL care-l poate aborda pe Ma-rian Popa iar lui n-are de ce să-i displacă să reintre în arenă. Omule, Bucovina literară n-are altă șansă!

Ave. RM

Marţi, 7 Aprilie 2015 Dragă Radu Mareș,Am o urgenţă. Trebuie sa fac o nominali-

zare pentru premiul (internaţional) Balkanika. Sunt în juriu, din partea română. Vreau să propun roma-nul Când ne vom întoarce. Dar e necesar ca romanul să fie tradus în engleză sau în franceză, ca să-l poată citi și ceilalţi 6 din juriu (din alte 6 țări partenere). Spune-mi dacă romanul tău a apărut în engleză sau în franceză, în acești 4 ani de la apariţie.

Premiul Balkanika nu-i onorat financiar, dar cartea premiată este contractată spre a fi tradusă în limbile țărilor partenere (Grecia, Turcia, Bulgaria, Albania, Macedonia, Serbia).

În principal: Silvia și cu mine îţi ținem pumnii, adică îţi transmitem energii pozitive, ca să treci cu bine încercările vieţii și să te remiți repede dupa operație.

Doamne, ajută! V.A.

7 aprilie 2015Dragă V.A! N-am relații și n-am prezentat interes pen-

tru cei care intermediază sau propun cărți pentru a fi traduse. Doar un fragmențel mi-a fost tradus în ungurește într-o culegere la Oradea, care a trecut fără niciun efect. Asta e! Mulțam pentru gândurile bune. Ave. RM

22 mai 2015Subject: de la MareșEști acasă, totuși? Ai fugit iarăși pe o insulă

din Pacific? Nu știu cum să iau tăcerea ta. Între timp, mi-a căzut în mână ultimul nr. din Convorbiri Lite-rare și am citit darea ta de seamă despre vizita Rege-lui în Bahrinești. Dă-mi voie să te anunț că votez cu ambele mâini asemenea texte. Ave. RM

29 mai 2015Salve!Am expediat poștal, spre tine, cartea Geo-

grafia sacră si profană a vieţii (știi, îţi ceream o foto

din etapa suceveană, s-o folosesc aici). Îţi trimit foto de la lansarea Bookfest, sunt cu pictorul siberi-an-moldav Nicolae Guțu.

Mai trimit un pdf al revistei Scriptor nr.3, a lansat-o Lucian Vasiliu, am în sumar o proză non-fiction despre alpinista Taina Hiacinta Du-țescu, prăbușită în Himalaya.

Cu mult drag, Andru

6 iunie 2015Sosit Geografia sacră... Carte superbă, să

trăiască sponsorul!!! Am citit azi sâmbăta pe Prepe-liţă și pe Tărâțeanu, primul mi-a plăcut mai mult. In-teresant, descopăr un Andru de care habar n-aveam. Ave. RM

8 iunie 2015Am terminat cartea în care am descoperit

portretul în 3D al unui Andru vag cunoscut. Grija de a strânge tot ce reprezintă document „Andru” îmi place și te invidiez. Cartea se citește cu mare plă-cere = presupun și de cine nu te cunoaște ca persoa-nă. Plăcere dar și interes, pentru calitatea necomună a experiențelor tale de existență. Felicitări. Ave. RM

Subject: Mareș uluit11 iunie 2015Și zici că-l vizitași [pe Emil Cioran] în

1991? Mor de invidie. Reiese din Convorbiri literare că ați băut și un vin. Ești un tip colosal.

Ave! RM

Sâmbătă 20 iunie 2015Prietene Radu Mareș,Îti trimit un interviu în care ești bine amin-

tit. Apărut în „Luceafărul” de Botoșani. Va fi publi-cat și-n revista „Lumină Lină”, cu o corectură: în loc de vervă, se va scrie: verva pirotehnică. Salve! Andru

20 iunie 2015Mulțam pentru aprecierile din interviu. Te

felicit pentru poza cu o barbă rezonabilă, preferabilă bărbilor de sihastru cu care te exhibai în pozele mai vechi. Ave. RM

Iunie 2015Dragă Andrule! Pozele de la târg sunt fai-

ne. Tu ai o expresie indescifrabilă. Aprecierile pe care le acorzi textului meu sunt prea măgulitoare. Sper să ne vedem în această viață și să pălăvrăgim pe îndelete. Ave!

Radu Mareș


Chipuri şi privelişti

„Bucovină de lumină...”

Liviu ANTONESEI

De cîte ori ajung în Bucovina – sau mă gîn-desc numai într-acolo – îmi vine în minte bucățica aceasta de vers a lui Cezar Ivănescu citată în titlu. E într-adevăr ceva, un fel de mister, cu lumina Bucovinei. Mă reîntorc mereu cu bucurie în Bucovina, mai întîi pentru că o parte a rădăcinilor mele, bunici paterni, vine de acolo, apoi, pentru că am prilejul să reîntîlnesc o parte a prietenilor mei, de data aceasta, Carmen Stei-ciuc, organizatoarea Zilelor Culturale Udeştene, Isa-bel și Ovidiu Vintilă, Inimă Rea, Cezar Straton, căruia i-am lansat Dicționarul amoros, Liviu Clement, Liviu Popescu, Mircea A. Diaconu, Alexa Pașcu, dintre lo-calnici, Adrian Dinu Rachieru, Calistrat Costin, Luci-an Vasiliu, Liviu Papuc, Nicoleta Dabija, bașca tinerii scriitori premiați la concursul literar asociat manifestă-rii, dintre invitați. Cu prilejul întîlnirii de la Biblioteca Bucovinei, împreună cu Cezar, l-am comemorat pe re-gizorul și scriitorul Bogdan Ulmu, plecat spre sfîrșitul lui mai dintre noi.

Nu cred că o prietenie se substituie alteia, dar dacă stau să mă gîndesc bine, anul acest pot marca în-ceputul unei noi prietenii, cea cu Adrian Dinu Rachi-eru, pe care îl întîlneam mereu, el fiind tot bucovinean de obîrșie, chiar dacă stă la Timișoara, ne salutam cu distincție, ne citeam reciproc, dar nu cred că am stat vreodată de vorbă mai pe larg. De data asta, ne-am de-pășit amîndoi relativa timiditate, reticența la relațiile noi, și e foarte bine că am reușit asta! De cînd am stabi-lit contactul acesta apropiat, mai vorbim la telefon, mai schimbăm mailuri, ne mai ajutăm cu bibliografii, ne mai povestim proiectele. El vorbește mai ales despre un fel de istorie ideologică a literaturii române, ceea ce mi se pare salutar într-o cultură încă excesiv de estetizantă, ca să spun așa. Sînt foarte puțini interpreți axați pe linia asta interpretativă și orice nouă sosire este binevenită! De altfel, chiar una din ultimele sale cărți schițează o asemenea perspectivă.

Sigur, cel de-al treilea motiv ar fi acela că Bu-

covina este unul din locurile cele mai frumoase din lume. Meteorologic, zilele au fost diferite, vineri vre-mea trecea de la ploaie la soare la fiecare jumătate de oră, așa că am mulțumit cerului că programul a fost de interior – deschiderea, lansări de carte și de publicații culturale, la Biblioteca Bucovinei, momentul editu-rii Junimea din Iași, la Universitate, expoziția Dada a plasticianului ieșean Dragoș Pătrașcu și recitalul poeți-lor participanți, de ambe sexe și toate vîrstele, la Teatrul Municipal Matei Vişniec. Am fost bucuros să văd că recent inauguratul teatru poartă numele prietenului și colegului meu de generație. A doua zi, pe un soare de vară, am mers la Udești și ne-am desfășurat cea mai mare parte a programului afară – în cimitirul așezat pe frumoase coline, au fost comemorați doi poeți ai locu-lui, care ne-au părăsit, Constantin Ștefuriuc și Mircea Motrici, în curtea Casei Memoriale Eusebiu Camilar, unde s-au acordat premiile concursului literar amintit, apoi în curtea Casei Memoriale Mircea Motrici, unde a avut un nou recital de poezie, dar al tuturor poeți-lor prezenți, invitați și premiați. În ce mă privește, am beneficiat de două momente, recitalul propriu și un al doilea în care am recitat două traduceri de-ale mele, din René Char și R. M. Rilke. Trebuie să recunosc că paharul de vin roșu sec mi-a dat curajul necesar ce-lei de-a doua urcări în căruță! Da, poeții s-au produs dintr-o căruță! Am recitat în tot felul de locuri, în cele mai neașteptate ipostaze, dar această producere în că-ruță, chiar mi-a rămas la inimă, ca o nouă amintire pre-țioasă din Bucovina mea. Deși a plecat dintre noi mult prea devreme, cred că Mircea Motrici a fost un om și un poet norocos, mă gîndesc mai ales la ce face Dna Ro-zalia Motrici pentru păstrarea sa în memoria noastră…

Au fost două zile minunate petrecute într-unul din cele mai frumoase și mai binecuvîntate locuri din lume. Ca de obicei, m-am reîntors de acolo împuternicit, reenergizat, cumva cuprins, bîntuit de lu-mina aceea evocată de poet...


Receptarea ziaristicii eminesciene (III)

N. GEORGESCU

Eminesciana

Semnele timpului, puse de Panait Istrati

… Se poate face o istorie a anilor literaturii (culturii) care ar fi altceva decât cronologie sau isto-rie cronologică. Într-un asemenea demers, anul 1924 în cultura română este al lui Istrati, așa cum 1925 va fi al lui Topîrceanu, 1904 a fost al lui Sadoveanu, etc. Revendicarea personalităţii fiecărui an în parte s-ar putea întemeia în filosofia Analelor lui Tacit, în spiritualitatea latină în general. Horatiu mai degrabă este cel care acordă viată în sine spatiilor tem porare închise, rotunde. „Relele cerului iuţi împărţite-s pe fiece lună”, zice el. Zilele au, de asemenea, individu-alitatea lor, despre clipe ce să mai vorbim, anii la fel. „Nemuritor nimic să nu speri, spune anul și clipa ce se hrănește din zi.” Latinește : Immortalia ne speres monet annus el almum / Quae răpit hora diem” (Car-minum, IV,7). Această intraductibilă „hora” — ce se poate defini ca oră dar și ca oară și mai ales ca horă propriu-zisă cu rotundul ei încheiat — răpește, cum zice poetul, ziua hrănitoare. Rezerva generală de hrană este ziua, adică lumina, din care orele își iau fiecare parte lor, după noroc sau după altă lege, luni-le și anii la fel. Pentru latini, vârstele copilului (mic) sunt patronate de zeiţa Anna, fiecare an al creșterii înseamnă un inel vegheat de o „Anna”, oarecum ca inelele din trunchiul copacilor. Fiecare an al cetăţii era, pentru antici în general, însemnat cu numele arhontelui. Erau ani eponimi, vorbindu-se de anul lui cutare, al lui cutare sau al lui cutare. Ne deran-jează, poate, această mentalitate pentru că nu inclu-de ideea de evoluţie, de schimbare, fragmentează devenirea în bucăţi statice. Dar aceste bucăţi sunt întregiri sistemice, rotunduri de viaţă. Ele celebrează

mai mult timpul decât omul (oamenii) — și anume, nu timpul curgător, mișcător, ci acela care a rămas în oameni. Nimic nemuritor, și totul se hrănește din zi/lumină. Nemișcat rămâne tim pul, dar în sine în-suși se mișcă, se coagulează, fragmentele lui, acele cercuri sau „hore”. Poate că cea mai antihoraţiană poezie de Emi nescu este „Stelele-n cer”, cu această strofă pe care nu mă pot ab ţine să n-o redau (pentru că este ultima însăilare poetică emines ciană, găsită de prieteni în buzunarul halatului său de spital pe 16 iunie 1889): „Orice noroc/ Și-ntinde-aripele /Gonit de clipele /Stării pe loc.”

Două paradoxuri semnalez aici. Clipele stării pe loc ar fi unul dintre ele: ce poate să însemne clipele nemișcării, cum poate să aibă ceva individu-alitate, să existe clipe, într-o imobilizare temporală? Iată, apoi, cum norocul — „Orice noroc” — este alungat de această stare, nu hrănește clipa, nu se hrănește din ea, nu mișcă nemișcarea ci își întinde aripele și o părăsește. Clipa, ziua, luna, anul sunt frag mente rotunde, articulaţii ale timpului nemiș-cător, ale stării pe loc — iar norocul nu coboară, nu rămâne între ele. Norocul e pasăre rară căreia îi plac furtunile timpului. Poetul caută, ca și noi, clipa miș-cătoare. Istoriile noastre de căteva sute de ani urmă-resc linii temporare, evoluţii, biografii, naștere, creș-tere, explozie și stingere a conflictelor: macrotimpul. „Analele” antice, ca o înșiruire a măr gelelor pe aţă, nu ne mai spun mare lucru: vedem colierul de perle, nu fiecare perlă în parte.

Și totuși, anii — ca și perlele într-un șirag — au personalitatea lor; în lipsa ei de noroc această imobilitate are formă, are rotund. Mai spunem și azi, de pildă: „anul secetei celei mari”, sau „anul cutre-murului”, „anul inundaţiilor”, etc. întrucât memoria


Eminesciana

— indi viduală sau colectivă — nu cunoaște evolu-ţie, devenire, drum de la cauză la efect etc. — ei îi sunt necesare și suficiente definirile, denumirile. O asemenea istorie a anilor literari s-ar adresa, așadar, preponderent memoriei colective, ar avea rol mne-motehnic — și ar fi, deci, un exerciţiu de pedagogie naţională. În privinţa anului lui Istrati, am văzut cât de vijelios debutează (este un an care începe, rea-mintim, în septembrie 1924 și se va încheia în linii generale în toamna anului următor) și, pentru că este un debut, i se cere să-l dedice cuiva.

Anul 1924 are și o importantă persona-litate istorică și geo politică pentru noi: este anul evenimentelor de la Tatar Bunar. În urma provo-cărilor sovietice din coasta Nistrului se va crea, de către Stalin, acea republică fantomă moldovenească menită a fi o struc tură administrativă de așteptare pentru înglobarea întregii Basara bii în imperiu. Un istoric uitat, trecut prin lagărele comuniste fără a fi fost judecat iar apoi scos din viaţa civilă, l-am numit pe Ion I. Nistor al cărui manuscris intitulat „Istoria românilor” a fost recuperat și editat de dnii Florin Rotaru și Ion Horea în două tomuri in folio, 640 și 580 pagini (Ed. Biblioteca Bucureștilor, 2003) de-dică un ca pitol, al XIX-lea, „Deșteptării românilor din Transnistria și cons tituirii Republicii Moldo-venești”. Aflăm, astfel, (acesta este ter menul, adică acum aflăm asemenea lucruri, pentru că alte surse de informare n-au circulat sau nu există) că și româ-nii din stânga Nistrului, așa-zișii transnistrieni, au dorit să se unească în 1918 cu ţara, a avut loc chiar un congres la Tiraspol, dar acţiunea lor a fost ter-giversată iar apoi anulată de către Ucraina și Rusia Sovietică. La 8 octombrie 1924 se înfiinţează aceas-tă Republică Moldovenească, mai întâi speculând sentimentele naţionale ale „moldovenilor din ţinut”, dându-li-se chiar alfabetul latin, dar apoi fiindu-le arestaţi liderii, impunându-li-se drept șef pe nimeni altul decât cunoscutul Rakowski, bulgar antiromân feroce — și fiind aduși spre ideologia roșie.Totul se precipită în acest an, 1924, care în literatură poate rămâne ca „anul Istrati”.

Dar Ion Nistor nu amintește, nici măcar în această lucrare de sertar, despre evenimentele de la Tatar Bunar, desigur, de teama securităţii comunis-te. Mai curajos, Gheorghe Eminescu încredin ţează hârtiei, în „Amintirile” sale (editate în 1999 de dl. Gabriel Gheorghe după manuscrisul încredinţat dânsului cu ani în urmă) aceste evenimente. Nepo-tul poetului Mihai Eminescu era căpitan de grăniceri și participase direct la reprimarea „rebeliunii” de la Tatar Bunar din 1924, astfel că „Amintirile” sale au un rol documen tar, sunt chiar un jurnal de campa-nie. Nu discutăm, aici, istoria decât în legătură cu

viaţa culturală. La Tatar Bunar, pe teritoriul Basara-biei din România politică, a avut loc o infiltrare de trupe paramilitare sovietice — iar armata română a ripostat prompt, în forţă. A urmat un proces al celor capturaţi, la Chișinău, unul dintre avocaţii care i-a apărat fiind chiar Maurice Thorez, șeful partidului comunist din Franţa pe atunci. Întreaga provocare sovietică de la Tatar Bunar a fost o diversiune pusă la cale de către sovietici pentru a lua pulsul opiniei pu-blice europene în privinţa Basarabiei. Presa franceză de stânga a criticat aspru România, nesfiindu-se să vor bească de raderea de pe faţa pământului a locali-tăţii Tatar Bunar — când, în realitate, doar o casă din sat a fost distrusă de armata ro mână — și de un ade-vărat „genocid” împotriva naţionalităţilor — când, de fapt, au fost izolate și capturate doar elementele paramili tare sovietice care au provocat diversiunea. În urma evenimentelor: „Pentru a da o dezminţire zvonurilor răspândite de presa comunistă, Gh. Tă-tărăscu, atunci subsecretar de stat la Ministerul de Interne, a invitat toţi diplomaţii străini acreditaţi la București să-l însoţească într-o vizită la faţa locului. Ştiu că între diplomaţii care au răspuns invitaţiei a fost ministrul Japoniei” (Gh.Eminescu, Op.cit., p. 122). Partidul Comunist din România, filială a Ko-minternului, care n-a acceptat unirea Basarabiei cu România, a fost scos în afara legii tot în 1924, în urma acestor evenimente armate mediatizate atât de zgomotos mai ales din Franţa, unde Rusia Sovieti-că avea o pu ternică agentură, acea „Coloană a V-a” care era formată din mili tari, dar și din intelectuali, și care a atras alături de ea mulţi intelec tuali fran-cezi cu vederi de stânga. Evenimentele politice erau ur mărite în întreaga Europă, dar Franţa primea și răspândea cu mare pasiune propaganda sovietică. Unul dintre răspândacii inter naţionali ai cazului Ta-tar Bunar era H. Barbusse, socialist, internaţionalist, croit din aceeași manta ideologică în care se înveș-mânta și Istrati în acești ani. Erau, cu alte cuvinte, prieteni. Vor deveni dușmani neîmpăcaţi după ce Istrati va renunţa la internaţionalismul proletar și va accepra „binele închis între frontiere naţionale”. Dl. Mihai Ungheanu urmărește mai atent, în cartea d-sale „Panait Istrati și Kominternul” (1994), inte-lectualii francezi implicaţi în acţiunea de propagan-dă sovietică europeană. Cu destulă atenţie pentru a menaja susceptibilităţile și a nu știrbi aura marii li-teraturi franceze, M. Ungheanu atrage atenţia: „Tra-diţiile liberale, pro gresiste, tradiţiile revoluţionare și uvriere ale Franţei, au oferit un teren excelent pen-tru „goșismul” de inspiraţie răsăriteană. În ul timii ani de viaţă, prozatorul Anatole France, care primise în 1921 Premiul Nobel, se alătură Partidului Comu-nist Francez. Sunt anii de ofensivă organizatorică a


Eminesciana

kominternului pe plan internaţional. Iar dacă gloria lui Anatole France a apus pentru generaţiile mai noi, care nu-l idolatrizează așa cum o făceau Ibrăileanu, Ralea ori Sadoveanu, trebuie spus că Anatole France era o autoritate literară mondială, iar aderarea lui la P.C.F. înseamnă că Franţa intelectuală aderă la co-munism. Un alt intelectual francez laureat al Nobe-lului (1915), Romain Rolland, protectorul începu-turilor literare ale lui Panait Istrati, este un om cu vederi declarate de stânga. (Op.cit., p.37-38) După ce Istrati va consuma experienţa sa umanitaristă și se va ridica împotriva realităţilor din Uniunea So-vietică, el va fi aspru criticat, exclus din grupul fran-cez, stigmatizat în mod oficial chiar: Louis Aragon împreună cu Elza Triolet merg la Conferinţa inter-naţională a scriitorilor revoluţionari de la Harcov (1930) — unde, între altele, se denunţă și se con-damnă „trădătorul” Istrati. H. Barbusse a fost unul dintre cei mai activi intelectuali francezi în slujba ideilor comuniste și kominterniste, și unul dintre cei care au vizitat Basarabia și Transnistria, scriind de la faţa locului, rămânând un denigrator permanent al „asupririi românești” din zonă. În romanul său „Călăii” (1926), H.Barbusse denunţă toate regimu-rile din sud-estul Europei drept poliţienești și chiar criminale.

Acestea sunt, însă, urmările ieșirii istratiene împotriva sovie telor. Deocam-dată, acum, în 1924, Panait Istrati este un adept al lui „homo so-vieticus” — și, ca dova-dă, se ridică împotriva lui Emines cu. Lumea românească îl elogia-ză, însă, pe cel care a căntat România „De la Nistru pân la Tisa”, iar hotarul de la Nistru este în peri col. Panait Istrati propăvăduiește exact desfiinţarea ho-tarelor din tre state. O nepotrivire cât se poa-te de stridentă, care va accentua curentul antiistratian din 1924. Pe fundalul acestor evenimente paralele (dar care nu au ten-dinţa de a se întâlni),

Octav Moșescu lansează, așadar, invitaţia lui Istrati de a participa la un moment Eminescu — și susţine că autorul „Chirei Chiralina” se aseamănă mult cu Eminescu

Iată un interesant punct de vedere. Ase-mănarea dintre Panait Istrati și Eminescu întrevă-zută de acest anonim Octavian Moșescu (numele său este legat de Bazargic, unde a fost primar, și de Râmnicu Sărat — oraș către care va îndrepta dona-ţii importante; se spune, între altele, că el ar fi au-torul acelei adresări care a rămas de pomină între locuitorii urbei, zicându-le, într-un discurs: „Dragi râmniceni săraţi”; este și un pasionat colecţionar de artă, iar după război, prin anii 50, îl regăsim în antu-rajul Ceciliei Storck făcând copii neautorizate după statuetele din colecţia muzeului ei) — n-a fost relu-ată în niciuna dintre replicile schimbate în această pole mică. Totuși, spiritul critic, pentru a-1 invoca pe Ibrăileanu, i-a unit pe amândoi într-un anumit sens; conștiinţa drumului, de asemenea. Coincidenţele de timp îi separă, însă, violent: la 40 de ani de viaţă Pa-nait Istrati își vrea „monumentul său” opunându-se ridicării altui monument. Cităm din textul istratian pe care-l urmărim: „Dacă nici aici nu e vorba de un semn al timpului nostru, atunci unde să-l căutăm cu


Eminesciana

mai mult temei? Şi ce răsplată mai înălţătoare poate aștepta un tardiv debutant al literelor ca mine decât această repede înţelegere a sentimentelor sale...?”. A refuza să-ţi închini debutul lui Eminescu este, desi-gur, probă de trufie nemă surată arătând cât de mult au greșit H. Sanielevici lăudându-1 exa gerat pe Pa-nait Istrati, cât de mult au greșit „prietenii” trimiţân-du-i apoteoza prin scrisori. Panait Istrati se hazar-dează, în continuare, fără a avea o pregătire teoretică bine pusă la punct, fără a avea mă car un program clar (lucrul va fi semnalat atât de către Ion Pas cât, mai ales, de către J. Leonard, care va încerca să-l ape-re în „Omul liber” din martie 1925: „desprindem de aici că d. Panait Istrati a vrut să mânuiască materia-lismul istoric și, cum domnia sa nu e teoreti cian, (...) îl confundă cu internaţionalismul de care se deosebește fundamental”). El pare că nici cuvintele nu și le mai alege dornic să dea, pe nerăsuflate, proba suferinţei îndurate în lumea capitalului: „Si poate nicăieri mai bine decât în lumina acestei comemorări n-aș fi avut prilejul să mă exprim asupra unor idei care formează astăzi centrul de gravitaţie al progresului omenesc.”

Ideile respective privesc relaţia dintre „pa-trie” și „univers” iar înflăcăratul susţinător al „patri-ei universale” îl leagă pe Eminescu într-o ţesătură de argumente pe cât de șubredă pe atât de stridentă: „Nepieritor în forma de exprimare, neajuns de nici un român în bogăţia simţirilor, Mihail Eminescu s-a con-damnat pe sine însuși, și-a mărginit propria sa operă la o meschină notorietate naţională când ca ideal de program uman s-a mulţumit să dorească doar binele ţării sale. Nu e nici în intenţia nici în putinţa unui om simplu ca mine să micșorez un creator de lumi, dar se naște întrebarea: numai «de la Nistru pân la Tisa» se-ntindea pământul pe vremea nemuritorului cântă-reţ al «falnicei Veneţii» și al «piramidelor egiptene»?... Si numai poporul român credea el că e demn să cu-noască universalele-i gân diri și simţiri? Sau poate i-ar fi plăcut să se vadă admirat și de popoa rele apusene, dar îi era totuna dacă aceste naţii trăiesc libere sau în robie? Şi în faţa unei altfel de concepţii despre binele omenesc, cum credeţi d-voastră, tinerimea studioasă, care vă duceţi să vă adăpaţi de lumină la Paris, la Londra, în America, în India, prin toate acele «ţări străine» unde eu am măturat pânze de păianjen și mi-am lăsat sănătatea spoind case de ofticoși? Nu cre-deţi d-voastră c-ar fi frumos și demn — atât pentru a cinsti pe maestru cât și pentru a vă ridica la înălţi-mea acestui secol — ca, dezvelind statuia aceluia des-pre care îmi scrieţi că «n-are un monument în ţara în care toţi politicienii sunt eternizaţi în bronz», să-i spuneţi în auzul lumii întregi: «Maestre, mare ţi-a fost arta, dar strâmt idealul!... Prosternându-se în faţa poetului, noi ne declarăm fraţi cu tot ce e suferinţă pe

pământ, îndrăgim tot ce e gândire generoasă și respin-gem ca nedemne de noi mila târguită și binele închis între frontiere...»”

Iată, în primul rând, ciudate sincope în flu-xul logicii care denotă o mare patimă interioară, un foc ce arde desprins de lemnul lui. Istrati judecă lu-mea prin sine însuși considerându-se cel puţin egal cu Eminescu, vorbind despre acesta condescendent: „Nu stă nici în intenţia nici în putinţa unui om simplu ca mine să micșoreze un creator de lumi,dar se naște întrebarea: numai «De la Nistru pân la Tisa» se-n-tindea pământul pe vremea nemuritorului cântăreţ...” Cu alte cuvinte, nu un om — ci o întrebare născută de la sine poate micșora un creeator de lumi. Păs-trând palierele, întrebarea ar tre bui să stea în relaţie cu lumile, nu cu oamenii. Poate o asemenea întreba-re să aducă atingere omului?

„Dar fost-a Eminescu folositor, chiar și nu-mai neamului său, dorind binele închis între frontiere și târguindu-și mila?... Ajuns-a el la vreun rezultat practic preamărindu-și naţiunea și hulind tot ce nu e român? Ori poate că tocmai dimpotrivă, exploa-tând simţământul naţional dezlănţuit cu atâta furie de dânsul, au putut și mai bine să-și rotunjească do-meniile, să-ngenuncheze poporul și să devină «ma-rii români» de azi toţi «bulgăroii cu ceafa groasă», toţi «grecoteii cu nas subţire». Sărmane Mihail Emi-nescu... Minte străfulgerată de geniale gândiri, cât ţi-a fost de greu să pricepi pe urmașii descoperitori și propovăduitori ai ideii de dezrobire internaţională din apusul Europei, cu care ai fost doar contempo-ran. Şi cât de crud trebuie să fi gemut când, sclav al propriului tău geniu, te-ai văzut silit să te contrazici scriind pe «Împărat și proletar». Ne vom aduce pu-ruri aminte că revolta, sfânta revoltă, a clocotit ca un tunet în nobilul tău piept — și-ţi va fi iertat de către viitorime că în aspiraţiile tale de progres uman n-ai știut să te ridici deasupra graniţelor, ba chiar ai făurit armele otrăvite de care s-au servit toţi demagogii na-ţionali să se pricopsească.”

Obsedant, cuvântul „graniţă” îi va fi impu-tat la modul cel mai serios lui Panait Istrati de către generaţia sa. Dubitaţii naive, reto rică subţire: focul se subţiază și fumegă, spre final, o minte obosită de propria ei îndrăzneală: „Eminescu, egal în puterea creatoare unui Rolland, și unui Tagore, și-a băgat piciorul în capcana naţionalis mului șovinist, nepu-tincios și sforăitor, l-a slujit cu sinceritate în schimbul unei coaje de mămăligă și, pe când prietenii lui ajun-geau miniștri, el ajungea la balamuc.”

I. IOAN SLAVICI: „Grecime, bulgărime,

românime”Panait Istrati n-a făcut decât să arunce cu


Eminesciana

piatra în baltă, cum se spune. Simplu și simplist, fără a cunoaște realităţile interne ale ţării sale, fără a cunoaște viaţa lui Eminescu și nici opera lui poli-tică, ne pregătit din punct de vedere ideologic pen-tru a ridica o asemenea problemă și inabil, teoretic, s-o dezvolte, se lasă în voia firii și pune pe hârtie ecourile unor opinii tendenţioase. Din acest punct de vede re, imaginea poetului ca „seismograf ” ce înregistrează trepidaţiile din jur, pe care o va lansa G. Topîrceanu, i se potrivește de minune.

Dintre cei care au răspuns acestui pamflet puţini au acceptat, de altfel, o discuţie organizată, pe puncte, o dezvoltare logică de raţio namente. Fi-ecare a luat partea ce i-a convenit din lucruri, în funcţie de publicul căruia i s-a adresat. Ion Sla-vici tocmai își pregătea pentru tipar volumul său de „Amintiri” (cele mai importante fiind aminti-rile despre Eminescu) când a început să facă vâl-vă pamfletul lui Panait Istrati. „Este pentru mine o chestiune de pietate — scrie el în Prefaţă — să nu dau publicităţii această carte fără ca să fi făcut mai înainte încercarea de a produce în tinerimea română convingerea că, mie de altminteri simpaticul domn Panait Istrati, a făcut o mare greșeală publicându-le acestea.” Încă la 27 octombrie 1924 intr-un interviu acordat „Rampei” Ioan Slavici îl citează cu simpa-tie pe Panait Istrati printre scriitorii tineri — și o va face și anul următor, la 10 aprilie, într-un alt in-terviu dat aceleiași reviste. Bătrânul „tribunist” se grăbește să împace lucrurile, crede că autoritatea lui poate opera pentru împiedicarea altor pole-mici. El se adresează „tinerimii române”, aceluiași public pe care 1-a avut în vedere și Panait Istrati, și va vorbi în mod special despre iubirea de oameni și așa-zisa „xenofobie” a lui Eminescu teoretizând conceptele într-un sens modern, actual, trecând peste închistările așa-ziselor teorii elitiste cu mare eleganţă: „Dacă e, adică, vorba de iubire de oameni, Eminescu și noi cei de un gând cu dânsul avem să fim puși chiar mai presus decât «uriașii» la care se închină d-l Istrati. Popoa rele au existat de când lu-mea și vor exista câtă vreme vor trăi oamenii pe faţa pământului, prin ele s-a ridicat și se va mai ridica neamul omenesc: idealul firesc e înfrăţirea — nu a oamenilor, ci a popoarelor, și avem să ne ferim de cei care rup legăturile între oa meni dându-și silinţa să slăbească simţământul familiar, cel religios și cel na-ţional (...) Trupul omenesc nu e alcătuit din celule, ci din or gane, care au fiecare rostul său în desfășurarea vieţii, și dacă vreunul din aceste organe s-a îmbol-năvit, tânjește întregul organism. Tot astfel, omeni-rea nu din oameni, ci din popoare firește închegate e al cătuită, și dacă viaţa vreunuia dintre popoare e

zdruncinată se zbate întreaga omenire. Dându-se, deci, pe sine însuși jertfă pentru a se ridica nivelul intelectual și moral al poporului român, Eminescu cau za omenirii o servea. Nu e adevărat că el s-a «mărginit» la o «mes chină» notorietate dorind «nu-mai binele ţării sale». El punea în gân dul lui sus pe toţi cei ce osteneau și aduceau jertfe ca să scadă du-rerile omenești ridicând nivelul moral și intelectual fiecare în ţara sa și la poporul din care face parte.(...) D-l Panait Istrati s-a pripit vorbind despre «grecotei cu nas subţire» și despre «bulgăroi cu ceafa groasă». Vorba nu e de greci, care fie-n Grecia fie aiurea os-tenesc și aduc jertfe spre a ridica nivelul moral și in-telectual al poporului grecesc, nici de bulgari, care aduc jertfă în interesul poporului bulgar, nici măcar de greci și de bulgari care pe pământul României își agonisesc averi prin muncă cinstită, ci de niște oameni ca Dandanache care s-au lepădat de nea-mul lor, de părinţi și de fraţi, și strigă-n gura mare că sunt chiar mai români decât românii de obârșie, iar aceasta pentru ca, prostind lumea, să-și asigure poziţiuni în statul român, să-ndrăgească bogăţii și să poată trăi pe nemuncite în răsfăţare.(...) Nu cred, deci, că e în lumea asta vreun om care să poată do-vedi că Eminescu n-a luat parte atât la bucuriile cât și la durerile altor popoare ori că el, fie în scrisa lui, fie prin grai viu, a minţit, a amăgit, a înșelat ori a is-pitit pe cineva să asuprească și să nedreptăţească în orișice fel pe alţii —fie ei chiar dușmani ai poporului român ori ai săi personal.”

Interesant este versul la care face alu-zie Slavici. În „Convorbiri literare” și în „Timpul” (unde se reia Scrisoarea III) lipsește crati ma dintre cuvinte, textul fiind așa: „Toată greco bulgărimea e nepoata lui Traian”. În manuscrise această cratimă este lipită de pri mul cuvânt: greco- bulgărimea, iar ediţiile, toate, o plasează strict la mijloc: greco-bul-gărimea. Se naște întrebarea — vorba lui Istrati — de ce ezită poetul în manuscrise — și de ce elimină cratima în cele două tipărituri pe care le girează? În fond, greco-bulgărimea este un cuvânt compus din doi teremeni: grecime și bulgărime; după cum îi legăm dăm preeminenţă unuia sau altuia, poa-te fi vorba, adică, de grecimea bulgărească (grecii din Bulgaria sau grecii bulgarizaţi, etc.) — sau de bulgărimea grecească (bulgarii din Grecia sau grecizaţi, etc.) — cratima arbitrând, adică făcând prefix din primul cuvânt (cum intenţionează poe-tul în manuscrise). Noi rezolvăm, astăzi, destul de vag asemenea compuși artificiali, mai bine zis nu-i rezol văm și lăsăm loc de tautologii semantice. Un compus pretenţios precum psihosociologie, de pil-dă, desemnând o disciplină de graniţă între psiho-


Eminesciana

logie și sociologie, stă sub acest semn al tautologiei: care termen este de bază ? De ce nu sociopsihologie, să zicem? Dacă s-ar folosi cratima cu sens precis determinat, ar trebui arbitrat între psihosociologie și psiho -sociologie. Acestea sunt dileme ale scrierii de totdeauna, sperându-se rezolvarea lor în modul de accentuare a cuvântului, deci în rostire; un ling-vist ca Lidia Sfîrlea a susţinut o teză de doctorat, în 1966, pe tema „limbii române sce nice” atingând și chestiunea cratimei în sensul explicat de noi mai sus. Fiind ale tuturor, aceste dileme sunt, desigur, și ale lui Emi nescu, iar modul în care rezolvă po-etul scrierea este mai mult decât interesant, chiar exemplar. Textul tipărit în Convorbiri și reluat în Timpul pune egalitate deplină între termeni, ca și cum ar fi un sin gur cuvânt legat: grecobulgărimea. Neexistând, însă, categoria ca atare, grupul social determinat cu această denumire sau cu acest con-ţinut, cuvântul nu poate fi unitar. Oricum, nici vorbă de aluzii etnice: ar putea fi vorba cel mult de un amestec între elemente deja amestecate, de elemente impure din ambele categorii care se com-bină — sporind impuritatea și amestecând-o, încă, mai departe în descendenţa lui Traian — impli-când, adică, și „romanitatea”.

Slavici pare a ne transmite o discuţie de epocă, din vremea co mentariilor aprinse ce au în-soţit publicarea Scrisorii III. Acum, în 1924, can-didând el însuși pentru un premiu naţional, I. Sla-vici discută naţionalismul în limitele adevărului în sens maiorescian. Acest premiu i se va refuza cu mare tam-tam, discuţiile pro și contra antrenând presa în toamna lui 1924 și primăvara lui 1925, pe fondul evenimentelor de la Tatar Bunar, al polemi-cii istratiene și printre alte scandaluri răsunătoare ce se iscă în jurul persoanelor publice, parcă toţi ziariștii căutând, în acești ani, trădători naţionali, spioni, agenţi ai puterilor străine etc. Etichetat drept unul dintre aceștia (cu largi oscilaţii între ca-tegorii, însă) pentru activitatea sa progermană din timpul ocupaţiei, numele lui Slavici se întâlnește cu altă eti chetă, aceea de „haiduc al Siguranţei”, atri-buită lui Panait Istrati. Pare cât se poate de ciudat: statutul persoanelor grevează asupra ideilor și seri-ozităţii cu care sunt exprimate. Este situaţia ideală când intelectualul autentic recită din Dante acel „Guarda e passa” — și se abstrage fie în turnul de fildeș, fie în „păltinișul” pe care-1 are la îndemână (la C.Noica ne referim, desigur). Totuși, bătrânul „pedagog al naţiei” nu se poate abţine și plonjează în discuţie, rostind cuvinte apăsate și răspicate — nu neapărat pentru contem poranii săi, neprinse, de altfel, de către presa joasă a momentului — și

poate nici pentru noi, cei de astăzi, saturaţi întru-câtva de discursul naţionalist — dar în mod sigur pentru Eminescu și amintirea lui. Acest text slavi-cian merită să stea la loc de cinste în orice manual despre ideea naţională.

Este un „credo” patetic, ce răzbate peste ani concentrând ex perienţa unui scriitor, istoric, jurnalist și participant activ la eveni mentele politi-ce cele mai importante de la poarta acestor ultime două veacuri românești: „N-au să pună tinerii ro-mâni nici pe Eminescu, nici pe Caragiale ori pe Coș-buc în rând cu cei ce propagă ura între oameni și stă-ruie ca românii să le facă altora ceea ce ma ghiarii, nemţii, rușii, sârbii ori grecii le-au făcut ori le mai fac unora dintre români. Pentru asmuţitorii aceștia, România, fie mică fie mare, e un fel de vacă lăptoasă la ugerul căreia numai dânșii au să sugă, dacă se poate fiecare la mai multe ţâţe. (...) Poporul român n-a asuprit niciodată pe nimeni, ci a crescut și s-a întărit, și s-a ridicat deasupra cu toate că mereu a fost asuprit de alţii. El are, deci, fireasca menire de a-i aduce omenirii un mare serviciu: forma raţio-nală pentru pașnica și rodnica lucrare împreună a oamenilor ce fac parte din deosebite popoare. Me-nirea aceasta n-o va împlini făcăndu-le altora ne-suferită viaţa, nici risipindu-și puterile în zadarnice silinţe de a se desfiinţa alte popoare, ci ducând mai departe lucrarea pornită de înaintașii săi și dezvol-tându-se potrivit cu firea sa. Așa au tinerii ro mâni să-și înţeleagă rostul în viaţa poporului român. (...) Zeci de ani de-a rândul am dat dovezi despre sin-cera noastră iubire de oameni spunându-le mereu maghiarilor că cei mai primejdioși dușmani ai lor sunt cei ce-i îndeamnă să-i prigonească pe români, pe care mâine ori poimâine vor fi nevoiţi să-i caute și nu vor mai putea să-i găseas că. E peste putinţă ca azi să nu le spunem și fraţilor noștri români că nu-mai dușmanii poporului nostru românesc pot stărui ca românii să facă și ei ceea ce au făcut maghiarii și mai fac grecii și sârbii.

Nu! Oameni ca Eminescu nu pot să fie „xe-nofobi”. Vorbind despre „străinătate” și despre „cei ce au îndrăgit străinii”, Eminescu avea în vedere nu-mai pe cei ce într-un fel sau într-altul ne-mpiedicau în dezvoltarea potrivită cu firea poporului român și cu tradiţiile lui culturale ori prin felul lor de a vieţui coborau nivelul moral și cel intelectual în mijlocul poporului român. De asemenea oameni se va fi de-părtân și d-l Panait Istrati, și au să se ferească și ti-nerii români, de dragul cărora public această carte.”

Slavici nu apelează la un ziar sau la o re-vistă pentru a-și spune punctul de vedere, ci și-1 alătură cărţii despre Eminescu fiind con vins, de-


Eminesciana

sigur, că relatările lui despre poet au o importanţă referenţială (asemenea amintiri despre Eminescu erau cerute insistent de critici precum Garabet Ibrăileanu, de pildă, pentru a se pune capăt specu-laţiilor purtate în jurul vieţii poetului). EI nici nu-i răs punde, de fapt, lui Panait Istrati — lucru pe care ne mirăm că nu-1 sesizează un Grigore Tăușan — ci se adresează tineretului dându-i reperele prin-cipale pentru receptarea operei lui Eminescu. De alt fel, pe haiducul brăilean nu-1 convinge, ci doar îl mângâie acest răspuns: „Şi dacă tot cu bună cre-dinţă fiecare rămâne la convingerile sale, nici un rău nu poate să decurgă, cel puţin în ce privește urbani-tatea”, va spune acesta. Cât despre aluziile, destul de limpezi, la „asemenea oameni” de care Panait Istrati este sfătuit să se „despar tă”, ele trec neobser-vate până la intervenţia lui Octavian Goga...

II. D.NANU: „sunteţi lipiţi de pământul acesta”

În același ziar, în „Adevărul literar artistic”, apare la 28 noiem brie 1924, pe prima pagină, răs-punsul lui D. Nanu, care de data aceasta se adresea-ză direct lui Panait Istrati încercând să-l tem pereze cu argumente din interiorul doctrinei socialiste: „A bas la patrie! Strigă în genere cei care n-au reușit încă să iubească pe ai săi și cred că pot iubi omenirea vastă” — spune D. Nanu. „Cei care con damnă patri-otismul uită că el este prima etapă a iubirii de oa-meni, e forma ei superioară izvorâtă din alte forme de patriotism treptat inferioare (...) Patriotismul este o operă de sinteză a sufletelor, care se face sub presiunea culturii și a intereselor permanente ale nea mului. Şi cu cât va fi mai copt, mai tenace, cu atât va duce mai repede la o sinteză superioară lui: umanitarismul.”

Înflăcăratul proletar este „sfătuit” să mai aștepte acest ideal, să aibă încredere în timp și în capacitatea de sinteză și armonie a ome nirii, con-cepţia de unitate „trebuie să se frământe, să se crista-lizeze în minţi și în inimi”. Răspunzându-i la rândul său în „Omul liber”, Panait Istrati va lua în zeflemea aceste enunţuri. D. Nanu îl aduce în discuţie pe Jaures din care citează amplu: „sunteţi lipiţi de pă-mântul acesta / al patriei / prin toţi cei dinainte și toţi cei din urma voastră, prin tot ce v-a creat și tot ce veţi crea, prin trecut și viitor, prin neclintirea mor-mintelor și ritmul neclintit al leagănelor” — spunea socialistul francez, adăugând: „ Unitatea umană nu poate fi realizată decât numai prin libera federaţiu-ne a naţiunilor, respingând între prinderile brutale, și supunându-le regulilor de drept. Dar asta nu în-seamnă suprimarea patriilor, ci înnobilarea lor. Să nu ni se spună că patriile fiind create, modelate prin

forţă nu au nici un titlu de a fi organe ale umanităţii noi, fondată pe drept și modelată după idee, și că nu pot fi pietre vii ale cetăţii noi instituite de spirit prin voinţa conștientă a oamenilor”. Panait Istrati rămâ-ne neclintit la asemenea argumente patronate de autoritatea unui mare gânditor socialist. „Jaures?! Apoi, iată, mă opresc de a merge mai departe, căci de m-aș pune să vă scot eu citate din Jaures aţi da de rușine! Întreaga viaţă a acestui om n-a fost decât o răpăială de măciuci în capul acestei societăţi care-și făcea «sinteza», și se «frământa», se «cristaliza» tot turnând la tunuri, inventând gaze asfixiante și mă-celărind în război când nu mai putea să jupoaie în timp de pace.” Ne îndoim, totuși, că, dacă „s-ar fi pus să scoată citate din Jaures” Panait Istrati l-ar fi pus în contradicţie. „Citatele” de care vorbește proleta-rul sunt, de fapt, viaţa, el complăcându-se uimitor de simplu în confuzia dintre viaţa și opera lui Emi-nescu, a lui Jaures, etc. Argumentul autorităţii, apoi, n-a mai putut să funcţioneze după ce însuși fusese proiectat în autoritate. Viaţa, asta este tot ce-1 preo-cupă pe Panait Istrati, nu ideile; secţiunea imediată, incendiară, dinamitardă, nu precugetată. Ne între-băm, uneori, citind opera sa — și mai ales publi-cistica — dacă omul Panait Istrati a avut momente de meditaţie adevărată, de melancolie. Viaţa lui a fost o continuă fugă, un zbucium necontenit, mult mai exact exprimat în astfel de articole gazetărești decât în opera autobiografică. „Nu, domnule, Nanu, d-ta nu simţi pe spate, ca cei de jos, păduchii acestei societăţi care se «frământă» și se «cris talizează» tot scobindu-se în dinţi. Iată de ce dumneata poţi să fii bla jin cu cei care suferă acești păduchi cu o incomen-surabilă ani malitate. Eu, însă, cu numele și cu drep-tul pe care ni-l dă elita celor care sunt condamnaţi la aceeași suferinţă, eu am să lovesc cu bru talitate atât în cei care pot să aștepte din ghiftuială cât și în cei care o fac din nesimţire.”

Și totuși, ne întrebăm, ce legătură are asta cu Eminescu’? Panait Istrati o spune abia în final: „Eminescu, pentru epoca lui și faţă de scurta-i viaţă, a dat societăţii lovituri pe care, dacă această societate ar avea obraz, le-ar simţi și azi.” Eminescu „a dat lovituri” societăţii, Jaures „o răpăială de măciuci în capul acestei societăţi”, „eu am să lovesc cu brutali-tate” — nu avea dreptate Octavian Moșescu în scri-soarea lui: „căci dacă trăiaţi în aceeași vreme eraţi simbolul ade văratei prietenii”! Panait Istrati 1-a sti-mat, într-adevăr pe Eminescu, deși n-a dat măsura exactă a acestei stime; discuţia pe care o pro voacă el în acest an, 1924, vizează nu întrebarea „îl sărbăto-rim sau nu pe Eminescu”, ci crezul social și politic în devenire al scriitorului brăilean.


Liber pe contrasens

Adrian ALUI GHEORGHE

De ce, dacă îl iubim pe Eminescu, îl urmăm,

în tot ce facem, pe Caragiale ?

Sfîntul Augustin spunea, esențializînd cîteva milenii de experiență a iubirii, a frumuse-ții care se exprimă liber: „Iubește și fă ce vrei!“. Și fiecare iubește după cît suflet are, după cît pricepe, după cît își amintește, după cît îl țin balamalele ini-mii…! Nevoia de Eminescu e o dragoste pe care fiecare și-o mărturisește în felul său. Unii venerîn-du-l, alții citindu-l pur și simplu, unii negîndu-l, alții uitîndu-l și chiar și indiferența este o dragoste așa cum toți iubim aerul fără să ne dăm seama, neapărat, că el e cel care ne ține răsufletul viu.

Într-o povestioară morală a unui Sfînt Părinte se spunea că un popor de oameni se muta din loc în loc ducînd cu el osemintele strămoșilor. Unde ajungeau, osemintele erau adăpostite în locul cel mai bun, de onoare. Tinerii acelui popor în mi-grare au ripostat la un moment dat spunînd că lo-cul cel mai bun li se cuvine și că e o povară să porți tot timpul niște oseminte. Bătrînii, care și ei trecu-seră prin această revoltă juvenilă, au spus oftînd:

„Nu noi le purtăm, ci ele ne poartă! Fără aceste oseminte sfinte nu putem demonstra nimănui că sîntem un popor vechi, nimeni nu ne-ar deschide locul…!“

E Eminescu o povară de frumusețe pe care o purtăm din loc în loc, în viața asta? Sau el e cel care ne poartă, din loc în loc, neobosit, ca să ne ara-te pînă unde am cucerit cu limba română pămîntul acesta?

Sîntem un popor ales în măsura în care ne simțim aleși. Dintre toate certitudinile, Eminescu este cea care ne-a fost, tot timpul, la îndemînă. L-am iubit? Da, cu o dragoste care ne-a despovărat de toa-te celelalte iubiri trecătoare.

Nichita a zis că Eminescu e, pentru ro-mâni, un Prometeu care a furat ceva din focul sacru, dăruindu-ni-l. Și pentru asta a fost pedepsit. Chiar și de ai săi, ca și Prometeu.

Căci asta e pedeapsa: dacă îl iubim pe Emi-nescu, să-l urmăm, în tot ce facem, pe Caragiale…!


Carnete critice

Horaţiu STAMATIN

Şi caii se-mpuşcă

După ’90, tot mai mulţi poeţi și-au în-cercat armele literare și în proză. Revista „Poesis“, condusă de eminentul George Vulturescu, a între-prins o anchetă în acest sens. Privind doar arealul ieșean, îi amintim pe câţiva care au dovedit că sunt la fel de buni prozatori ca și poeţi: Nichita Dani-lov, Gellu Dorian, Mariana Codruţ, O. Nimigean, Adrian Alui Gheorghe. Toţi au păstrat actul narativ la același înalt nivel ca și al poeziei lor și nu au co-mis păcatul de a transfera lirica versurilor în pro-ză. Este o trădare? S-ar putea după Paul Valéry, via André Breton, ca propoziţia: „La marquise sortit à cinq heures“ să le fi dat insomnii de un alb descu-rajant. Dar tot poezia le-a sărit în ajutor, i-a păzit de „demonul generalităţii“. Într-unul din mituri-le creaţioniste se vorbește undeva că lumea a fost făcută de doi zei. A venit potopul și a șters totul, dar înainte de a se apuca să facă lumea din nou, cei doi zei zăbovesc asupra detaliilor, asupra a ceea ce deluviul a lăsat în urma lui, desfăcând-o, ca niște copilași o jucărie, piesă cu piesă: munţii, mările, copacii, animalele, oamenii, anotimpurile, lumina. E fascinaţia nimicului încă necoagulat? Nu, mai degrabă este emoţia de dinaintea așternerii pe pa-gină a datului și făcutului. Lumea vine cu partea ei non/ficţională, restul este dat de artist.

La fel Simion Bogdănescu, după mai multe plachete de versuri, abordează cu dezinvoltură și îndemânare o proză nudă, frustă, fără liricoidale întâmplări. Condiţionat de spaţiul narativ parcimonios drămuit, reușește să prezinte esenţialul și să re/creeze un tablou al unei lumi cufundate în obscurul vreunei explicaţii existenţiale, fie ea și

mioritică (sic). Cele nouă povestiri din volumul Pe vremea cailor păgâni, Editura Cronedit, Iași, 2015, p.208, cu o generoasă postfaţă semnată de Valeriu Stancu, sunt legate temporal, în sensul că acţiunea lor se petrece în perioada comunistă, agresivă cu multe din tragediile ei. În afară de două povestiri, celelalte sunt plasate în spaţiul rural, anume cel din Moldova de jos. Dar ceea ce se resimte, și este demn de lăudat, după lectura cărţii, este faptul că Simion Bogdănescu vine cu o viziune unitară asupra mersului lumii. Mecanismul destinului implacabil și neiertător, care scapă oricărei „terapii“, se abate asupra individului fără putinţă de replică din partea lui. De fapt personajele din aceste pagini nici nu-și mai fac probleme asupra mersului istoriei. Un deus ex machina le impune un slogan: „nimic nu merge și totul contează“. Astfel că cititorul pe drept cuvânt se poate întreba de ce a trebuit să se întâmple asta. De fapt I. Babel spunea că o poveste bună nici nu trebuie să semene cu viaţa reală, ci viaţa este cea care încearcă cu toată puterea să semene cu o poveste bine spusă. Nu găsește nici o motivaţie finalului epic, care de cele mai multe ori frizează absurdul: o fostă iubire din timpul armatei moare în plină maturitate, moarte simţită ca o pedeapsă pentru iubirea neîmplinită, o liceancă terorizată de o profesoară abuzivă își pune capăt zilelor, niște copii în tabără găsesc un spânzurat în pădure, un ţigan văcar piere împuns de o juncă, la treierat unul suferă un accident mortal, altul moare intoxicat cu erbicide, doi tineri îndrăgostiţi sunt omorâţi de un urs în pădure, un preadolescent violator este castrat și părăsit într-o baltă de sânge să moară.


compromisuri, de unde și un naturalism măsurat ce întărește forţa narativă a paginilor sale. Scrie despre un colţ de ţară pe care îl cunoaște foarte bine, i-a decantat valorile morale, reușește cu economia mijloacelor epice să aducă o lume, a cărei principiu etic stă mai degrabă sub dominaţia impulsului emoţional, decât sub o decantată chibzuire. Poate fi scuzabilă o brutalitate dată de condiţiile vitrege de existenţă ale unei societăţi? De aceea și rezolvarea conflictului se încheie la fel de brutal, cade năucitor, violenţa care se dezlănţuie nu ţine seama de tiparele lumii, rezolvă totul dintr-o singură lovitură. Toate ducând la un tragism existenţial la care Simion Bogdănescu, spre meritul lui, nu impune soluţii morale, nu-și arată nici compasiunea, și nici nu se arată justiţiar faţă de personaje sale.

Se spune că povestirile iluminează, încântă, sensibilizează, ne învaţă, ne inspiră, ne motivează, fac o schimbare în mental, ne ajută să înţelegem, imprimă o imagine în mintea noastră, prin urmare aduc mai mult sens de cât o predică. Ca un prozator care se respectă și-și înţelege menirea, Simion Bogdănescu pune pe hârtie fapte, cât mai aproape de așa cum poate el să le vadă, în rest totul rămâne în grija cititorului.

Carnete critice

Nimic nu este idilic. Autorul se poziţionează la distanţă faţă de oamenii săi, ei nu sunt nici caractere pozitive, nici negative, sunt așa cum sunt, fără urmă de compasiune sau justiţie din partea sa. Sunt gros tușate, individualizate prin gesturile lor, prin faptele lor și mai puţin prin vocabular sau fonetisme regionale.

Povestirea ce poartă și titlul volumului vorbește la rândul ei despre anihilarea ţărănimii de către comuniști prin colectivizare, văzută prin ochii unui copil. Calul cu frumuseţea lui ancestrală întrupează, în acest caz, o metaforă a vieţii tradiţionale, supusă extincţiei, nu doar fizice, dar și morale pe termen lung, de vreme ce exponenţii ei nu că împușcau caii, dar cum s-a văzut mai recent, îi hărtănesc cu drujba pe uliţa principală a satului. Funcţia lui psihopompă de altădată este luată à rebours: prin dispariţia sa îi lasă pe cei pe care ar fi trebuit să-i ducă Dincolo într-o lungă agonie. Simion Bogdănescu se dovedește și un bun cunoscător al zonei semi-urbane prin povestirea intitulată „V“. De astă dată intervenţia satirei e susţinută din plin de observaţii suculente. Aici o femeie măritată și mamă a trei copii, mai puţin dotată fizic, dar prin insistenţă, reușește să-i dea soţului o lecţie de infidelitate, la rându-i cam fustangiu, și amantului pe cale de a o părăsi.

Simion Bogdănescu nu este predispus la


Carnete critice

Printre cele mai semnificative apariții din 2015 ale Editurii Aius se numără Opera poetică de Sașa Pană, îngrijită de Petrișor Militaru, cercetător craiovean pasionat de mișcarea de avangardă, de reeditarea și re-cuperarea autorilor acestui curent. Inițiatorul Simpo-zionului „Craiova și avangarda europeană” – ajuns în 2015 la cea de-a treia ediție dedicată lui Gellu Naum –, Petrișor Militaru semnează și studiul introductiv al volumului, unde propune prima etapizare a creației acestuia și readuce în discuție importanța activității de editor și traducător a lui Sașa Pană. Tot aici, opera lui Sașa Pană este pusă în relație cu avangarda europeană, trasându-se câteva repere ale receptării critice de-a lun-gul timpului.

Cartea de față cuprinde într-o ordine crono-logică toate volumele de poezii și de prozopoeme pu-blicate de liderul mișcării de la unu între 1925-1977. Ca detaliu inedit remarcăm includerea câtorva fotogra-fii ce-l înfățișează pe Sașa Pană alături de prietenii săi avangardiști (Moldov, Geo Bogza, Virgil Gheorghiu), dar și în ipostaza de soț și tată, alături de Mary-Ange și de fiul lor, Vladimir. Nu întâmplător, unele poeme precum Un sărut pe fruntea lui Stephan Roll, Reverul cu reverii, Fotomaton, Luminătorul din aortă, Secțiuni prin Tania Ştefanovna etc. vor fi dedicate lui Roll, Vo-ronca, Sernet, Brauner, M. H. Maxy, dar și soției sale, Mary-Ange (Itinerar prin castelul presimțit, Planetă de domnișoară), o prezență importantă în volumele sale. Alte două poeme, La șase luni și 8 august 1936 îl au în prim plan chiar pe Vladimir, fiul lor.

Lectura operei lui Sașa Pană se dovedește, în-tr-adevăr, ofertantă din punct de vedere hermeneutic și confirmă un poet de o valoare indubitabilă. Centrul de greutate îl reprezintă prozopoemele din volumele Dia-grame (1930), Echinocțiu arbitrar (1931), Viața roman-țată a lui Dumnezeu (1932). Textele propun un univers cald, solar în care predomină asocierile incompatibile de elemente, fără ca acestea să fie stridente, epatante,

în urma accentului pus pe radicalismul și agresivitatea imaginii. Asociațiile libere și hazardul obiectiv emană senzualitate ca și cum alăturările incompatibile și-ar fi descoperit armonia interioară și devin compatibile, de o naturalețe neobișnuită. În loc de șocul imaginii, un magnetism tainic se află la baza legăturilor dintre obiec-te: „Ascult cântecul tău scris cu penița topografică pe aleea inimii. Ochiul unui ciclop. Farul clipește de câte ori cerneala mării i se cațără pe suflet. Neptun mi-a dă-ruit o scoică și ți-am ghicit gândul ascuns în arcul din arcada dinților. În castronașul de iaurt decretat pălărie de sezon, pe plaja unde policromia costumelor îi țese covor, ți-am prins un pumn de stele și la patefonul va-lurilor ți-am cântat discul lunei, despre care se spune că știe multe cântece.” (Reverul cu reverii). Uneori, această atracție a obiectelor e dezvăluită de autorul însuși cu un aer inocent, ludic, ușor complice, de parcă ar asista în fața unui miracol: „Iată, trece la orizont vaporul gându-rilor escortat de garda celor patru furnici. Ce baghetă magică le-a mimetizat în patru felii de pepene galben? Dați-mi un cuțit! De ce o hamsie își moare argintul viu pe linia vieții din palma ta?” (Reverul cu reverii).

Descriptive, aceste texte sunt destul de pito-rești, de unde impresia de ”pastel” avangardist cu deco-ruri citadine, grădini, alei, peisaje, grote, mări, cadre ale înserării și răsăritului ce capătă conotații carnale: „luna ne arată coapsa”, „răsăritul ca o nimfă care se prostitu-ează în fiecare dimineață” sau „în boschet, crepusculul își strânge pulpele în clătinări fără contur”. Totuși, acest discurs nu este unul axat pe exterior, fiindcă, pe de-o parte, apar inserții autobiografice – întâlnirile la „Lăp-tăria lui Enache”, moartea lui Aurel Zaremba anunțată printr-o telegramă, prietenia cu Geo Bogza Ștefan Roll, Victor Brauner etc. Pe de altă parte, grădinile, peisaje-le, anotimpurile sunt corelate unei stări, unei anumite ”geografii” interioare, textele devenind un spațiu al son-dării interiorului și o invitație la autocunoaștere, pre-ocupare esențială a suprarealiștilor: „îți cunoști toată

Poeme suprarealiste „cu o logodnică

superlativă”

Maria DINU


Carnete critice

harta cu povârnișuri și lagune” sau „mă zvârcolesc prin poteci care pornesc din meduza trupului meu”, citim în volumul Echinox arbitrar. Explorarea sinelui e percepu-tă asemenea scufundării în abisurile acvatice, topos-ul tuturor prefacerilor: „Un scafandru coboară în inimă, o melancolie adoarme în urma fiecărui pas, o muzică transparentă se rostogolește peste prundișul din vale unde apa te duce cu dânsa și un evantai de gene așteaptă sărutul.”, (Itinerar prin castelul presimțit). Imaginea sca-fandrului este reprezentativă pentru această autosco-pie suprarealistă și, deloc întâmplător, Brauner însuși vorbea de propria disponibilitate pentru cunoașterea interioară în termeni similari: „Sunt propriul meu sca-fandru..., afirma acesta. Eu trec direct, zilnic, de la via-ţa exterioară și superficială a aparenţelor spre adâncul misterios și necunoscut al vieţii interioare.” (vezi Emil Nicolae, Patimile după Victor Brauner, Editura Hasefer, București, 2006, p. 46)

În esență, poezia lui Sașa Pană are și o latură erotică profundă, în strânsă legătură cu transformarea interioară. Eliberator, agresiv prin voluptatea pe care o emană, fără a fi doar un liant între lumea interioară și exterioară, erosul la Sașa Pană devine revelatoriu prin contopirea alchimică a obiectelor, inclusiv a compo-nentelor corporale. Reprezentările evidențiază aceeași armonizare despre care aminteam, doar că de data aceasta nu mai e vorba de circuitul închis, compus din asocierea elementelor universului concret, palpabil, căci acum intervine trupul iubitei, înglobant, asimilator, deschis comunicării superioare cu spațiul în care el se situează: „Toți porii freamătă. Ascultă. Din ondularea fiecărei linii închipuite între stele, s-a născut esența tru-pului tău, Mary. Din freamătul clipelor, vocea ta și din neliniștea dorului, sufletul tău de înger. […] Să-ți amin-tesc: când vorbești, inima ta e în lumina glasului; când privești, inima ta e în cadranul irisului; când te sărut, inima ta coboară spre pulpe odată cu pleoapele. Buze-le te apropie ca un pahar și mâinile mele capătă obsesii criminale lângă epiderma gherghef de fiori. Iată trupul tău, iată viața ta aplecată pe umărul meu cum buclează minutele, cum îngenunche orele. Un braț te cuprinde, te apropie, se contopește cu mădularele unei geometrii inedite. Părul tău o caleașcă de primăveri blonde; buzele mele le piaptănă. Într-un leagăn de alunecări, rotunjiri sfioase se strecoară. E un genunchi tăvălit în lună. Și mărgelele spinării xilofon magic. Într-o zi, ghemuiți în-tr-un colț pe divanul cu florile și leul încrustat în perne, lângă floarea scrumierii presate, îți voi spune o poveste – ÎMI PLAC POVEȘTILE FIINDCĂ SUNT ADEVĂ-RATE – o poveste cu o logodnică superlativă. Fiindcă am descoperit o materie vie din aburii mirodeniilor”, (Itinerar prin castelul presimțit). Interesant este că poetul apare în ipostaza de inițiat sau, mai bine-zis, ar fi la mij-loc o inițiere în cadrul căreia povestea reprezintă (și a reprezentat din cele mai vechi timpuri) modalitatea de a transmite o învățătură despre marile adevăruri ale vie-ții. În cazul lui Sașa Pană, narativitatea discursului poe-tic dezvăluie semnificațiile „secrete” ale erosului a cărui complexitate provine din fuziunea dimensiunii carnale

cu cea afectivă, adică a trupului cu sufletul, moment de eliberare deplină de orice restricții și calea de acces atât la celălalt, cât și la sine: „Vin la troița sufletului tău, la corpul tău troiță găsită pe un câmp plăsmuit – cu brațe funtă pe piept. Aceleași mâini, într-o seară, orbește vor descoperi culoarea culoarelor de chihlimbar, fluid din medalia autentică a pielii tale. Trec legatarii bucuriilor nepermise, înveșmântați în frunze de palmier; învie lu-minile nedeslușite decât inițiaților. Se vor inunda mările de ivoriu acolo unde carnea e mai caldă.”

Textele lui Sașa Pană devin, astfel, expresia căutării programatice a libertății, nu doar la nivelul lim-bajului prin spulberarea convențiilor clasicizate și prin cultivarea unei noi formule poetice. Concomitent cu înnoirea limbajului, liderul mișcării de la unu mizează pe redescoperirea sinelui în starea sa „naturală”, în afa-ra oricăror falsificări și limitări impuse de gândirea ra-țională, rigidă și tabuizaintă. Or acest lucru presupune tocmai trăirea directă, răscolitoare a dorințelor, adică a unei realități în care totul este permis. De aceea, impul-surile erotice constituie una dintre sursele cunoașterii și libertății interioare prin care sufletul și trupul sunt puse în acord și concepute ca întreg, nu ca entități diferite și incompatibile: „Dorințele zămislite nu vor mai hiber-na în cămările tapisate cu surogat și manivela verbului nefalsificat va izbi din plin buzele de cârpă ale convenți-onalului. Se ridică storurile și, de pe cugetul devenit fo-toliu tabù, cămașa prăfuită va fi ridicată. […] Iar sufletul respiră liber în trupul nefalsificat”, (Oglinda dindărătul frunții). La Sașa Pană precum la ceilalți suprarealiști, trăirea dorințelor se asociază cu sexualitatea, explorată „fără frunza imorală de viță”, și cu visul care le amplifi-că, funcționând ca o cutie de rezonanță: „Visul și viața de fiecare zi merg de mână” citim la un moment dat. În virtutea acestei stări naturale a ființei prin potențarea dorinței, regăsim refuzul lui Sașa Pană de a interpreta subconștientului ca depozit al dorințelor refulate, fără vreo legătură cu sufletul, textele sale având un evident caracter anti-freudian: „Infim al sufletului, Freud a sfârtecat precum un obuz subconștientul nostru, a vi-olat expoziția poliformă ascunsă în celule necercetate, a topit la incandescență cangrene mascate de pansamen-tul strălucirilor artificiale, pentru a deschide cramele camuflate după temporali și începe, din corn, orches-trații nebănuite – nebănuite din lașitate convenționa-lă.” (Oglinda dindărătul frunții). În fond, avea dreptate Starobinski când sublinia diferențele dintre suprarealiști și Freud în privința concepției despre subconștient, cei dintâi apropiindu-se mai degrabă de parapsihologia se-colului al XIX-lea, bazate pe idei preluate de la ocultiștii occidentali (vezi Jean Starobinski, Freud, Breton, Myers în Relația critică, Editura Univers, București, 1974).

În orice caz, Opera poetică a lui Sașa Pană se înscrie în demersul de amploare al suprarealiștilor ro-mâni (Gellu Naum, Gherasim Luca, D. Trost, Ștefan Roll etc.) care, pe lângă revoluționarea concepției des-pre scris și literatură, au căutat metode de armonizare a sinelui, a propriului interior văzut ca origine a tuturor trăirilor și resursă a imaginației creatoare.


Apostrof

Despre Eminescu, aşa cum nu trebuie scris

Magda URSACHE

„Înţelegerea răului este o parte a îndreptării.”T. Maiorescu

„Și nu ne ierta!Cum nici noi nu iertăm greșiţilor noștriDupă Cartea taȘi ne mântuiește de cel răuÎn numele TatăluiAl FiuluiAl Neamului tău”

Emil Botta, Eminescu

Mulţi contemporani (lanţul de denigrări a pornit de la „Revista contimporană”, adversara „Convorbirilor literare”, supărată că Titu Maio-rescu l-a putut compara pe patriarhul Alecsandri cu tinerelul Eminescu) își percep înaintașii ca pe o povară, ca pe-o cocoașă urâtă de care nu știu cum să scape. Numai că poeţii buni sunt obligaţi (este cuvântul lui Cioran) lui Eminescu. Deranjează la Adrian Alui Gheorghe faptul că a intrat, după măr-turisirea proprie, în literatură, având la îndemână Biblia și Eminescu? Da, îi deranjează pe cei care nu văd în Eminescu cea mai de sus valoare naţio-nală, un bun de panteon, ci „un totem al tribului” cu păr pe piept. Mihai Ursachi a luptat de dincolo de moarte cu comandoul antieminescian. Sicriul fusese depus în Muzeul Teatrului, în Casa Vornic Alecsandri, azi retrocedată. Lucian Vasiliu a făcut, atunci, să se audă vocea inconfundabilă a magis-trului din Ţicău, vorbind despre Eminescu. Așa cum am mai spus, (ră)suna taumaturgic.

Gheorghe Lupu a bătut lung război, pe 90 de pagini, pentru Eminescu. L-a bocit chiar: „Între patimile tale/ N-am nici lacrimi să te plâng/ Doar izvorul de din vale/ De se spulberă-n adânc”. Sur-sa, modelul sunt de tot clare, însă poemul este ex-

celent. Și de ce n-ar fi poezia o trecere a tradiţiei prin filtrul poetic modern? Scriitură de grad zero nu există. Poate că orgoliul de poet recent se opune, dar cei buni și-i asumă pe marii înaintași, sunt con-diţionaţi de Arghezi, Blaga, Bacovia, Voiculescu, Gyr… Pentru însuși Eminescu tradiţia a fost un stimulent benefic.

După G. Călinescu, „e cel mai tradiţio-nalist, absorbind toate elementele, și mărunte, ale literaturii antecedente”. Pe Gheorghe Lupu îl dispe-rau „pierderile colaterale” provocate de valul revi-zuirilor. Îi lua „în vârful sabiei”, ba chiar în vârful pamfletului pe autorii de ierarhizări iuţi și facile, din care păgubită rău iese doar istoria literaturii române.

În „Flacăra” anului 1949, Crohmălni-ceanu își tipărea opinia: „Suntem unul dintre puţi-nele popoare care avem nenorocul ca figura majo-ră a poeziei noastre să fie prizoniera unei concepţii de viaţă reacţionare”. După nefasta „cotitură” din acel august 23, fusese epurat bustul lui Goga din Rotonda bucureșteană (iniţiatorul ansamblului monumental, ministrul Instrucţiunii Ion Petrovici, pușcărizat); după aceea a fost ciobit Eminescu lui Ion Jalea. Internaţionaliștilor proletari nu le plăcu-se bărbia de naţionalist, pesemne.

Vreme trece, vreme vine. Venind iarăși momentul ca memoria să fie mobilizată (mai exact, manipulată) în nefolosul identităţii, în acest con-text ostil etnicului și iubirii de neam, apare Lucian Boia, să ne atragă atenţia că Eminescu e un mit. În alte cuvinte, o glorie imaginară, deformată, contra-făcută. Cum minciună, neadevăr, falsitate ar fi și credinţa în universalitatea creaţiei eminesciene.


Apostrof

Deși istoric de profesie (acum și istoric al culturii, v. Mihai Eminescu, românul absolut, cu subtitlul Facerea și desfacerea unui mit, Humanitas, 2015), Lucian Boia susţine că istoricul n-ar avea vreodată acces la adevăr; că oricât de obiectiv s-ar vrea, ceea ce scrie e un fel de ficţiune, de poveste. Și atunci cum de se consideră în posesia adevărului despre poet? Că numai el ar ști cum arată adevăra-tul Eminescu, Eminescu real, nedistorsionat, nede-format. Pare logică argumentaţia sa că Eminescu

ar fi „greșit” mitologizat de imaginaţia colectivă? Nu este. Și-i greu să fii de acord cu o astfel de pro-vocare.

Boia are un scop: eseul s-a dorit o filipică împotriva „autohtonismului” poetului, a ideologi-zării trecutului din motive naţionale, toate „noci-ve”. Și istoricul europeniza(n)t încalcă statutul de istoric literar în mai multe feluri, mai ales punând semnul egal între naţionalism și comunism.

Imensul creator Eminescu nu-i, pentru Lucian Boia, nici imens, nici creator. Iar unii co-mentatori îl vor ghid absolut, de manual de româ-nă, pentru voinţa nu și putinţa de a-l „demitifica”. Și cum să mai placă Eminescu? În spiritul timpu-

lui, trebuie să fim deconstructivi, resentimentari faţă de România; să afirmăm că „plaiul mioritic e o fecală”; în cel mai bun caz, „plai cu boi”. À pro-pos de asta, Mircea Dinescu o crede că-l elogiază pe Eminescu scriind „eminesculând odoare”? Pre-fer discursul lui Al. O. Teodoreanu, la dezvelirea statuii de la Constanţa, 15 august ’34: „Cu marea în faţă, ca un omagiu și ca un simbol, superb ca Făt Frumos, idealizat cât trebuie (…), cu doina pe buze, cu neantul în buzunar și cu România mare în

inima lui”.Revenind la L. Boia: de pe clapetă (decu-

paj din Cuvânt de lămurire), cititorul află că, în po-fida titlului, „nu e o carte (decât tangenţial) despre Eminescu”. Aferim. Îl trădează Boia academic pe Eminescu? Nicidecum. Cu eminescologii vrea să fie caustic, dar nu reușește să fie decât ireverenţios, așa cum a fost și cu istoricii Xenopol, Hasdeu, Ior-ga, Gh.I. Brătianu…

Boia e mereu superficial, banal și bana-lizant, simplist și simplificator. Ceva nespus deja despre Eminescu? Nimic. Dar se ocupă de „transfi-gurările mitice”, de „mitologia eminesciană”, vrând să zică mitologia eminescologilor devotaţi până la


Apostrof

orbire (ca Perpessicius) poetului. La pagina 30 a eseului le concede: „Mitul Eminescu este și o con-strucţie, într-un fel necesară, izvorâtă din comple-xele culturii românești”. Complexe induse de 26 de ani în capăt, stăruitor (de când îi tot etichetăm pe români cu prefixele in- și ne-, ca inferiori, inconști-enţi, insensibili, inculţi, inconsistenţi și nevolnici, necivilizaţi, necinstiţi, chiar neortodocși. Defecto-logul neamului, Lucian Boia, e frapant și nu prea de vreme ce, aflat pe „direcţia nouă”, ne-a înţepenit în proiectul de des-facere de mituri și de mite.

Toate, după Boia, ar fi „mitizate”: și origi-nile, și daco-romanii, si străromânii, „și continu-itatea etniei, și conceptul de naţiune”. Doar tren-dul este: „Nu există naţiune, ci indivizi”. Poetul, cu bărbia știrbită de proletcultiști internaţionaliști, e considerat acum „un feroce antidemocrat”. Nu văd de ce a urmări interesul naţional e faptă xenofobă; de ce a-ţi iubi ţara ar fi jignitor pentru altă ţară. Cât despre Sorin Lavric, spusa lui („pentru mine un creștin fără pecete etnică nu înseamnă mare lu-cru”) îi sună istoricului cu apetit negaţionist ridicol (nu că n-ar exista și patrioţi ridicoli), naţionalismul fiind, în viziunea boiescă, ridicol în mod… global.

Cum n-am nici un complex de inferiori-tate privind românitatea mea, nu pot să nu observ că iubirea de patrie a devenit, în zilele noastre, un fel de fraudă, în cel mai bun caz criticată ca o ve-dere foarte îngustă, până-n graniţe și deloc dincolo de ele. Iar „stat naţional unitar” e pentru Boia, care vede România altfel decât o vedeau Eminescu, Ior-ga, Blaga, Pârvan, Mircea Vulcănescu, o sintagmă revolută. A scris Eminescu „mi-e rușine să fiu ro-mân”, da, însă era vorba de „românii de paradă”, de demagogi, de impostori.

Deloc imprevizibil, exegetul L. Boia pune accent (trimiţând imprudent la Direcţia nouă… din 1882 a lui T. Maiorescu unde criticul l-a numit „geniu poetic”) pe observările critice: greșeli pro-zodice, „neglijenţe a formei”, licenţe poetice în ac-ces, „idei obscure în formă obscură” și, vai, grama-tica! Hazul i-l stârnesc „antitezele cam exagerate”. Cu cât arată mai bine Venere decât „juna Rodică”, se întreabă, perplexat, Boia.

Istoricul rămâne deranjat de „deformări lexicale”, de rime nu prea izbutite (le spune neor-todoxe), ca altădată Petru Grădișteanu, Gr. Gelli-anu, înverșunatul canonic Al. Grama ori latinistul Aron Densușianu, care-l găsea pe Eminescu „spirit bolnav”. Îi atrag atenţia lui L. Boia că și anacolutul eminescian sună eminescian.

Eminescu „mai stâlcește câte un cuvânt”, ne anunţă Boia la p. 13. Și dă un exemplu: totuși

e – asemenea. „Nu e nimic și totuși e/ O sete care-l soarbe/ E un adânc asemene/ Uitării celei oarbe”. Ce-i drept, nu-i ușor de citit Eminescu, darămite să-i vorbești limba și să-ţi și placă. Și ce-i mai place lui Lucian Boia să scrie: „Eminescu înnebunește”. Schubert și Schumann au murit amândoi de sifilis și nu se face caz; Eminescu e, însă, nebun, simplifi-care nescuzabilă, de neiertat. Nebunie? Ba prostie, și tristă, și goală. Ce să mai spui decât să repeţi sfa-tul lui Arghezi: „Pășiţi încet, cu grijă tăcută, feţii mei…”

Lucian Boia are o grijă, ce-i drept: să numere rândurile din Dicţionar de autori La-ffont-Bompiani. Eminescu: 62 de rânduri; Petöfi – 126; Mickiewicz – peste 400.

Lovinescu a constatat că „Eminescu rezis-tă”, dar cu amendamentul: „fără să pară întru to-tul convins”. Iniţial, poetului i-a dat 200 de ani și caput; după 50, s-a răzgândit. Și Boia comentează: „Prea repede a cedat Lovinescu, vobind de «corec-tivul pentru un tratament special»” – ca mare va-loare literară perenă. Pentru ca istoricul să-i replice satisfăcut: „Nici chiar «excepţiile» nu rezistă la ne-sfârșit” (p. 85).

A mai rămas ceva din mit? Da, v. p. 127: „această muzică misterioasă, marea forţă a poe-tului, se poate dovedi, nesprijinită suficient de ar-gumente, și marea sa vulnerabilitate”. Punct ochit, punct lovit. Cât despre erudiţie, aici e „adevărat” Călinescu, Boia îl aprobă: „Foarte cultivat ca poet, Eminescu n-a putut să fie și n-a fost un monstrum eruditionis (Opera lui Mihai Eminescu, vol. II, Fun-daţia Carol II, București, 1935). Și zice Boia: „În sfârșit un duș rece pentru unii închinători în altarul mitologiei eminesciene, deși se pare că pentru cei mai întârziaţi nici dușurile reci nu sunt de ajuns”.

Așadar, altarul e sfărmat, icoanele-s sfăr-mate, biserica-i pustie. Ne putem dispensa de Emi-nescu, îl putem injuria cât dorim. E al tuturora și-al nimănui.

Cuvântul de sfârșit (al cui? al lui Emi-nescu?), concluzie consistentă pentru unii, vine după ce aflăm din cap. XV Cum nu e cunoscut Emi-nescu în lume.

Cum nu trebuie scris despre poet s-a scris. Ghidul absolut: L. Boia. După ce s-a mers din mi-tologie în mitologie, avem, iată și „contramitolo-gia”. E altceva, e altfel! Ecce Eminescu „adevărat”, nu mit.

Lucian Boia a întors fila, în fine, ca să ne izbăvească de mitificări și de mistificări, de boala (cultul) Eminescu. Victorie Boia: ne-am mântuit de Eminescu!


Proză

Liviu G. STAN

Casele vor uita(fragment)

1.

După halul în care scârţâiau axul pedalelor și lanţul era clar că bicicleta fusese lăsată de mulţi ani în magazie pradă ruginii și pânzelor de păianjen. Mara stătea pe cadru și ţinea cârma. Andrei Viman pedala. Se armonizaseră într-o coregrafie de ma-nechine mecanice, făceau o echipă bună în această combinaţie. Andrei Viman se gândea la un cuplu de circ. Pe el l-ar fi chemat Johnny, iar pe ea Susan, două nume americane imbecile în care și-ar fi putut as-cunde amândoi cu maximă eficienţă traumele unor copilării neadecvate datoriei de a fi în viaţă. Însă el nu știa că Mara avea oroare de tot ceea ce însemna circ. Pentru Mara, cuvântul circ se totaliza într-un chip scofâlcit de riduri, cu ochii explodaţi și nas de corb, pe care ea îl numea o figură imposibilă: mutra clov-nului Siminică, considerat cel mai celebru comic din istoria circului românesc, dar care semnifica pentru ea prima amintire coșmarescă a copilăriei, de la vâr-sta de 4 ani, și care îi bântuise o lungă perioadă visele prin scene dintre cele mai morbide.

Bicicleta, un Tohan negru, aparţinuse în ti-nereţe tatălui ei.

Ecoul pedalelor răsuna pe Bulevardul Cuza, în zona Liceului de Artă. Inventarul ploii și al furtu-nii zăcea pe străzi. Copăcei firavi, rupţi din rădăcină, crăci retezate, parbrize sparte, canalizări înfundate de veritabile arhipelaguri de apă pluvială băltind printre case, cabluri smulse din reţeaua stâlpilor de iluminat.

Mara se uita la lună și se gândea că se vor-bește în fel și chip despre lună, mai puţin despre fap-tul că luna este aparatul de aer condiţionat al ome-nirii.

Roţile bicicletei aruncau valuri în părţi.

Jucau un joc serios și catastrofic. Mara spuse: - Kiev. - O sută de morţi și o mie de răniţi. - Siria, de la începutul conflictului. Treceau pe lângă Cinema Central. - Peste 170.000 de persoane ucise, dintre

care 9.092 de copii. - De ce memorezi statistic ororile? Mara evită la milimetru o canalizare fără

capac. - Pentru că cifrele sunt mai puternice decât

imaginile morţii. Cifrele au o pornografie a puterii mereu proaspătă. Fotografiile sunt dovezi de nepu-tinţă. Cifrele rămân strict produsul epocii pe care o reprezintă. O fotografie sinistră din vremea apar-theidului, oricât ar încerca ea să ne edifice ca înţeles larg, universal asupra capacităţii fiinţei umane de a se transforma într-o mașinărie infernală, va sfârși până la urmă tot prin a fi îngropată în detaliile politice, economice și culturale care au declanșat tragedia. Și îmi zic că lucrurile se petrec așa pentru că frica uma-nă faţă de istorie este mai ușor de înfrânt decât frica cifrelor exprimate prin bani sau prin statistica șoma-jului, mereu de o promiţătoare actualitate. Ne vom simţi veșnic cu un pas înaintea istoriei. Pentru cei mai mulţi dintre noi viitorul nu înseamnă istorie sau timp sau moarte, ci un lucru care poate fi construit de om, deci controlat. Când ne uităm de-a lungul și de-a latul istoriei și nu vedem cadavrele înșiruite pe cârli-ge ca salamurile în alimentară, e firesc, nu, să facem din bani o frică mai creștină decât frica de moarte?

FRICĂ DE MOARTE. Mara își imagina cuvintele alcătuite din neoane colorate pe un panou publicitar, sus, pe acoperișul unei multinaţionale.


Proză

Poate că, în teroarea frontului, ar fi mai ușor de ţi-nut la distanţă iminenţa morţii de sufletul soldatu-lui, dacă ministerele apărării ar propune adoptarea imprimeului cu moneda naţională pe hainele mili-tarilor trimiși la măcel, pe caroseriile tancurilor, pe lansatoarele de rachete. Iată-i pe soldaţii lui Barack Obama, mărșăluind îmbrăcaţi în haine cazone cu excesiva și vanitoasa expunere de detalii infailibile a dolarului american sau, dincoace, pe cei ai lui Vladi-mir Putin, afișând imaginea prăfuită a rublei rusești, ori pe militarii Japoniei, imprimaţi cu translucidita-tea de spectru a yenului. Ce acuplare mai totală decât aceasta i-ar putea fi rezervată semnificaţiei bursei și semnificaţiei sângelui?

Mara:- Ori de câte ori vedeam pe stradă un mort

în dric, băgam repede mâna în buzunarul tatei și atunci știam că eu încă trăiesc.

- Asta pentru că buzunarele mamelor sunt sterpe.

- Ele nu produc acel ţiuit al așteptării. - Orice ar scoate mamele din buzunare ca

să dăruiască copiilor nu va fi niciodată o surpriză eli-beratoare.

- În schimb, buzunarele taţilor au acel ceva de mister adânc în ele.

- Orice obiect banal capătă acolo semnifica-ţie vrăjită. Asta vrei să spui, nu?

- Da, asta vreau să spun. - Când mergi pe stradă, printre monștri,

ești crucișător pe mijlocul trotuarului sau pisică pe lângă ziduri?

- Pisică pe lângă ziduri. - Neapărat pisică pe lângă ziduri? - Neapărat pisică pe lângă ziduri!- Pentru că...?- Pentru că monștrii cred că pisicile sunt

creaturi neinventate.

2.

Coborâră de pe bicicletă în zona Spitalului 3, în apropiere de terenul de rugby, pe gangul care se întindea până spre fosta Fabrică de Betoane și despărțea gardul unităţii spitalicești de Liceul Spor-tiv. Peste tot, garaje. Andrei Viman deschise porţile unui garaj. Mara nu întrebă nimic, era numai ochi și urechi.

Andrei Viman ieși cu un rucsac în spinare. Plecară înapoi spre Centru fără să scoată o vorbă; în-tre urechile lor, ca o complicitate absurdă, nu încăpea decât scârţâitul pedalelor.

Mara citea în tăcerea lui ceva ca o sustrage-re subită, ca o evadare greu de pus în cuvinte.

Peste un sfert de oră, Andrei Viman avea să o tragă după el prin portalul unei clădiri într-o curte interioară, în care, sus, prin dreptunghilul de cer liber al acoperișurilor, lumina doar luna. Vino, îi spunea. Urmă, brusc, în spatele pieptului, în ea, în adâncimea ei, o surpare, o tensiune surdă și respingătoare faţă de el. Mâna lui îi făcea semn să vină, Vino, vino cu mine, însă mișcarea în aer a degetelor care o chemau trasau pentru ea o violenţă absconsă; ambele mâini începură să cotrobăie prin rucsac, producând sunete metalice; în întunericul decupat de lumina lunii, bra-ţele lui erau atât de negre, încât ea se gândea că dacă ar fi fost acum copil, i s-ar fi părut două aripi ciudate ale unui duh rău, mâini cu păr sârmos de drac. Era pentru prima oară în acea noapte când îl studia la rece, obiectual și depresiv, pe un teritoriu care aparţi-nea doar suspiciunii.

Ţinând două obiecte fără formă, mâinile lui se îndreptară spre clanţa unei uși. Capetele obiectelor amorfe pătrunseră silenţios și cu rigoare profesionis-tă în yală. Yala suporta mută și cu stoicism ceea ce i se întâmpla, așa insista Mara să privească totul în acele clipe, ca o operaţie alegorică, naivă și ilizibilă, și asta pentru că, da, într-adevăr, ea era o femeie pe care schimbările o înspăimântau – schimbările de anotimp, schimbările de becuri, schimbările de încăl-ţăminte, schimbările de crăpături în pereţi, schimbă-rile de așternuturi, uneori chiar și schimbarea de la diurn la nocturn, orice fel de schimbare care nu lasă viitorul să fie autist, îi scrisese cândva într-o scrisoare unei prietene. Ar fi vrut și, totodată, n-ar fi vrut să aibă puterea de a fugi de lângă el, căci știa că o lege neasumată a firii omenești ar putea spune că o femeie care nu suportă schimbările trebuie să umble ca un mort viu după un bărbat precum el, precum Andrei Viman, un bărbat făcut să încâlcească acele lucruri care sunt la limita vizibilităţii, își spuse Mara și auzi cum mecanismul yalei cedă. Greu, al naibii de greu să își explice ceea ce presimţea, o îngrămădeală mâzgă-lită de săgeţi de toate dimensiunile, una peste alta, ducând în toate direcţiile posibile – în acest fel și-ar fi desenat pe o coală albă, apăsat cu vârful creionului, apăsat până la rupere, dorinţele contradictorii care se ciocneau acum înăuntrul ei într-o neliniște febrilă, dar și asta ar fi fost tot insuficient pentru a-și putea traduce măcar un indiciu legat de acele presimţiri.

Ușa se deschise încet, Andrei Viman dis-păru înăuntru. Aproape instantaneu, Mara se duse după el. De fapt, nu după el, ci mai mult după dispa-riţia lui de lângă ea, își fixase diferenţa asta în min-te ca să poată trece pragul casei, îi părea a fi singu-ra diplomaţie suportabilă dintre ea-cea-de-afară și ea-cea-care-va-deveni-odată-dusă-după-el-înăun-tru, cam așa ceva, în fine, stări imposibile, enervante.


Marius GABOR

Exilul(fragment)

Proză

Cum să spun… nu mă feresc, deja știţi aproape totul despre mine, dar având experienţă în reciclarea alimentelor, așa cum făcusem cu căpșu-nile picate din lădiţe și cu „negresa” abandonată de cine știe ce „Goe” pe stâlpul unui gard, mărturisesc că eram pregătit să nu ratez nicio oportunitate și să recuperez tot ce-mi ieșea în cale. Câtă vreme nu erau infestate cu larve, nu duhneau și nu ajunse-seră în pubelă, unde șobolanii făceau legea, toate alimentele erau binevenite în tabăra mea, unde, nu-i așa?, urmau să fie valorificate cu demnitate, și, dacă-mi permiteţi, cu maximum de eficienţă.

Aplecat asupra buruienilor care înconju-rau puieţii de smochin aflaţi în primii ani de viaţă, într-una dintre enclavele din incinta spitalului, le făceam de petrecanie, smulgându-le din rădăcini, una câte una, cu un rânjet meschin pe faţă, ca și cum ura era singurul lucru bun care-mi mai rămă-sese de oferit, când, la câţiva metri de mine, apăru o doctoriţă tânără, într-un un halat alb, cu o fustă scurtă și strâmtă care urca, sau cobora, depinde de perspectivă, cu două degete mai sus de genunchi, și cu un stetoscop la rever – imagine clasică a medi-cilor interpretaţi de actori de mâna a doua, în seri-alele de duzină. Am privit-o cu atenţie câteva clipe, profitând de faptul că era acaparată de discuţia pe care o purta la celular: pe eticheta prinsă la buzu-narul de la piept, asortată cu culorile clemei ce-i ţinea părul în coadă, îi era trecut numele cu litere negre, pe fond auriu – IRENE IEREMIS –, pe mâna stângă purta un ceas cu brăţară metalică, iar pe de-

getul inelar trona un inel de logodnă cu o piatră mare și albă. Aș spune că era de neam prost, dar, mă rog, cine eram eu să judec standardele logodni-cului? Se rezemă de perete, își încrucișă picioarele, își aprinse o ţigară, apoi duse cu delicateţe paharul din plastic la gură și sorbi cu înghiţituri mici din licoarea cu arome columbiene. Mi-am desprins privirea de pe chipul ei cu o durere surdă în buri-cele degetelor. Pietricica pe care, la rândul meu, o apucasem cu delicateţe, îmi intrase în piele, amin-tindu-mi de locul pe care-l ocupam în lanţul trofic. M-am întors la buruieni și mi-am îngropat faţa în umbra binefăcătoare a smochinului-mamă, rușinat de starea jalnică a hainelor mele. Nu știu când a dispărut, probabil fusese chemată de urgenţă, sau îi murise vreun pacient, habar n-am, cert e că din ţigara pe care o lăsase pe marginea pervazului nu mai rămăsese altceva decât un ciot grizonant și în-covoiat ca o banană, din care ieșea un fir anemic de fum. Am așteptat să revină. Eram pregătit să înfig buruienile în pământ, să le ud și să le revigo-rez, vorbindu-le frumos sau fredonându-le o arie de Bach – auzisem la un post de radio că univer-sul vegetal reacţionează pozitiv la astfel de stimuli –, numai să-mi fac de lucru și s-o mai văd o dată. Iluzii bolnave de visător extremist! Nu, că nu mă interesa femeia, deși era frumoasă, dar paharul… Ei bine, paharul, pe jumătate plin, da! Era o miză! Zece minute. Nimeni. Cinșpe minute. Nimeni. M-am apropiat, timid, de el. Mititica, nu apucase să bea niciun sfert! Sub pretextul, mai mult proiec-


Proză

tat în conștiinţa mea, decât în cea colectivă, că sunt însărcinat cu păstrarea curăţeniei – eram într-un spital, ce naiba! –, l-am luat de pe pervaz cu inten-ţia de a-l „arunca”, dar pentru că exista pericolul ca punga din coșul de gunoi să se păteze cu cafea, m-am sacrificat și am băut tot conţinutul. Ar fi fost păcat să se risipească, mai ales că fiara din mine, sau, poftim, perversul din partea mea întunecată, mă făcu să am senzaţia, preţ de două secunde, că sărutam buzele pline ale doctoriţei care-și lăsaseră marca pe marginea paharului, mărturie discretă a unei pedanterii cu ștaif. Când s-a întors să-și ter-mine cafeaua, se nărui tot cerul pe mine! Parali-zat de rușine și ars de privirea-i pe jumătate amu-zată, pe jumătate compătimitoare, am lăsat capul în pământ și am părăsit grădina, trecând pe lângă ea, precum TGV-ul căruia nu i s-au furat firele de cupru, lăsând buruienile să năpădească, nestin-gherite, vlăstarele smochinilor, așa cum năpădit fusesem și eu, la rândul meu, de gânduri bolnave și păcătoase. Ce vreţi? Există și riscul acesta când muncești într-un spital.

Biblioteca Bucovinei literare

Mihai Eminescu, Eternal Longing, Impossible Love – Eternul Dor, Imposibila Iubire (English Translations Adrian George Sahlean), Bucureşti, Eikon, 2016.

Mihai Gheorghiu, Reversul istoriei. Eseu despre opera lui Mircea Eliade - Ediția a II-a, Bucureşti, Eikon, 2016.

Vasile Andru, Opt chipuri ale singurătăţii (Proză), București, Eikon, 2016.

Dan Damaschin, Ziua Fiului Omului, Bucureşti, Eikon, 2016.


Opinii

Petru URSACHE

„Piteştizarea” continuă

„Pentru cei din exil, de fiecare dată bi-serica românească era duminica primenirii noastre sufletești, era fărîma de ţărînă strămoșească ce ne șoptea că-i aparţinem, chiar și în ţară străină. Acolo, limba română se unduia în imnuri de slavă, în har liturgic și în lumini pogorîtoare de liniște și binecu-vîntare”.

(Grigore Caraza, Aiud însîngerat, p. 302).

S-a crezut că „fenomenul Pitești”, de „reedu-care” a fost stopat la o dată anume, tot din comandă de „sus”. Așa ne spune Virgil Ierunca, în acord cu toţi aceia care au cunoscut direct detenţia piteșteană. Au-torul citat se destăinuie, printre multe altele, în urmă-torul pasaj cu care se încheie, de altfel, excelenta sa cercetare:

„Nimănui nu-i este îngăduit să uite că între 1949 și 1950 s-a desfășurat în România «experienţa» pe care am încercat s-o descriem și că, într-un arhi-pelag al ororii, una dintre cele mai odioase insule s-a numit Pitești.”

Era nimerită, pentru vremea aceea, relaţia arhipelag-insulă. Autorul se adresa cititorului stră-in. Poate nici nu bănuia ce interes putea să prezinte cartea sa pentru istoricul de astăzi, în măsura în care dorește să fie și să rămînă istoric, nu propagandist de duzină, amăgit de o Cleo re-coafată.

Paul Goma a zis Patimile după Pitești. În mod paradoxal, derutant și răscolitor (ca tot ce i se în-tîmplă acestui om, ca și puterea neobișnuită, titaniană de a înfrunta curajos orice eroare cu efecte catastrofi-ce în istorie), autorul a mizat pe același parcurs, ales și de Charta Drepturilor Omului, și de oculta răspunză-toare de reţeaua concentraţionară de la noi, pîndind- o pas cu pas. Jocului cu neagra, practicat de temuţii și mereu neînvinșii adversari, el i-a opus alba, cu toate riscurile, dintr-o disperată, generoasă, păguboasă și

dramatică speranţă idealistă.Înţelesul traseistic în varianta ocultei: expe-

rimentul Pitești este o victorie deplină; pachetul de date trebuie regîndit și structurat în scopuri aplicative. Sub masca suspendării (după procesul și condamna-rea lui Ţurcanu), experimentul se relansează cu maxi-mă forţă de susţinere în toate penitenciarele din ţară și în coloniile de muncă, începînd cu Gherla, Aiud, Canal, Lătești. „Celularul mare” capăta un sens nou, cu perspectiva de a cuprinde toată ţara, cum se întîm-plă și astăzi, sub ochii noștri. Pare a avea însuși chipul „României”, de altfel o formulă geografico-lingvistică devenită incomodă pentru neocomunismul în desfă-șurare.

Înţelesul traseistic în varianta Goma: pentru moment, Piteștiul dă impresia unei insule integrabile într-un arhipelag al suferinţei și al morţii. Charta se cuvine să ne fie reper și portdrapel. Se visa, la mo-mentul căderii Cortinei de Fier, schimbare „pe cale pașnică”. Greu de crezut și de afirmat cu mîna pe ini-mă că a adus eliberarea dorită, că drepturile omului și-au găsit calea normalităţii; ori în ce măsură Char-ta însăși a fost un joc politic, manevrat cu măiestrie din lojă și de la „nivel înalt”, tip „Ialta-Malta”. Căci, la „Europa liberă”, nu cînta doar cucul acela destinat să vestească dezgheţul.

Un lucru mi se pare clar ca lumina zilei: idealistul Paul Goma s-a trezit dintr-o dată singur, părăsit și de marii săi colaboratori din Vest (oameni politici, somităţi literare și culturale, edituri prestigi-oase), dar și din Est, prieteni, mulţime de oameni care îi pronunţau numele cu mîndrie: iată un român care ne face cinste și ne reprezintă cu demnitate.

Privind lucrurile de la distanţă, pare drama unui om de marcă și atîta tot. În realitate, este drama


Opinii

unei generaţii, poate a unei epoci întregi, în neputin-ţă să judece lucrurile corect, curajos și pînă la capăt. În schimb, Goma se arată de neînvins, dînd impresia că stă, acuzator și neclintit, rezemat de coloana dum-nezeiască și fără sfîrșit a drepturilor omului. Întărirea îi vine din amintirea anilor de suferinţă, suferinţa ca pătimire „după Pitești”, „după Gherla”, „după Lătești”. De partea parcursului sub semnul negrului, rezulta-tul s-a tradus în victime omenești; de partea cealaltă, a pătimirii și a sfinţeniei albului, a izbîndit fiinţa uma-nă, pe termen lung, în fibra ei cea mai pură. Dovadă – martirii. Torţionarii nu au dat jertfe, pentru că nu au avut de unde; mă gîndesc la torţionarii specializaţi în formule ideologice, din cercul Ana – Ţurcanu – Dul-gheru.

Așadar, „fenomenul Pitești” capătă o nouă dimensiune și o nouă semnificaţie după căderea Cor-tinei de Fier. Cum autorul Patimilor se dovedește a fi singurul în stare să continue programul neîmplinit al Chartei, cu dificultăţi sporite, ne revine datoria să vorbim despre „fenomenul Goma”. Toate astea nu pu-teau fi pe placul torţionarilor de ieri, după cum nu convin nici urmașilor, caraliilor ideologici, profitori-lor de astăzi; mai ales că Paul Goma, cu suferinţa lui de nevindecat (ca și a multora dintre noi), continuă să provoace „tulburări”, în tot cuprinsul Celularului mare. De vreme ce tiparele dobîndite prin „reeduca-re” au fost extinse într-o reţea largă de forme concen-traţionare, ca politică de stat în toate deceniile comu-niste de la Dej la Ceaușescu, și au căpătat un nou sta-tut după „revoluţia de catifea”, într-o manieră subtilă, dar puternic instituţionalizată, se înţelege de la sine că „fenomenul Pitești” reintră în actualitate, dar în noua ediţie, a Celularului mare.

„Suntem gata să introducem în sistemul educaţional studiul holocaustului, intenţie bineve-nită a cărei materializare este necesară, dar nimeni nu propune studierea comunismului, a genocidului bolșevic, ca obiect de stidiu obligatoriu în programa școlară”.1

Se poate merge și mai departe, în direcţia descoperirii unor rădăcini mai adînci în istoria „pi-teștizării”, fiind vorba de aceeași ideologie care și-a gă-sit, cu ani în urmă, alte zone aplicative. Dacă ar fi să-i dăm crezare lui Octavian Voinea, am identifica teze politice ale Cominternului în programul piteștean de reeducare și, în consecinţă, pe terenul mai întins al Celularului mare, deopotrivă în accepţie ceaușistă și postceaușistă. Am văzut deja că majoritatea celor care depun mărturii despre anii petrecuţi în detenţie semnalează, ca leit-motive, anumite aspecte de regim torţionar, revenind cu prioritate. Asta înseamnă că

1 Cassian Maria Spiridon, Vieţi controlate, Ed. Junimea, Iași, 2009, p. 227-228.

ele dezvăluie tocmai fondul preocupărilor adminis-traţiei, găsindu-și un relief pronunţat în paginile căr-ţii Masacrarea studenţimii române Nu știu exact dacă autorul are absolută dreptate, dar faptul trebuie să ne dea serios de gîndit. De altfel, materialul documen-tar prezentat pînă aici, privind atacurile la Biserică în maniera caricată cunoscută, la trecutul istoric al românilor, la personalităţile politice concurente Co-minternismului (de exemplu, partidele politice care activau înainte de alegerile din 1946 în frunte cu Iu-liu Maniu și Gh.I. Brătianu) vorbește de la sine. Au fost compromise personalităţile reprezentative pînă la decapitarea naţiunii în latura spiritualităţii, pentru a fi redusă la o masă amorfă, la stupid people; dar și instituţiile fundamentale: familia, Biserica, școala, armata; au fost neglijate, pînă la desfiinţare, muzee și monumente. Toate astea au vizat și reușit să ducă la rău sfîrșit extremismul concentraţionar românesc, sub conducerea „dîrză” și „vigilentă” a echipei Ana – Nicolschi – Drăghici – Duhlberger – Zeller – Pleșiţă. Nici istoria naţională, cu voievozii și strămoșii traca-saţi de năvăliri continue, ca și astăzi, de războaie și de sărăcie, de dezbinări și de sîngerări interne, adesea manipulate din afară, nu a lipsit din programul Ocul-tei, în intenţia de umilire și de exterminare a etniei. Citim la Octavian Voinea următorul pasaj, după ce sunt înșirate mai multe teme ale „demascării” în stil oculto-piteștean, confirmînd ideile lui Constantin C. Giurescu din Istoria românilor, privind blasfemierea statului român. „Ultima, ponegrirea istoriei: toţi vo-ievozii neamului nostru, pentru care noi am păstrat un adevărat cult, trebuiau prezentaţi ca ticăloși cu interese meschine. Erau descriși ca slugoi ai papilor destrăbălaţi și ai bisericii retrograde și asupritoare de mase populare.

Pe Ștefan cel Mare nu-l interesa soarta po-porului, ci numai propria bunăstare.

Mihai Viteazul a fost un mare moșier și un adevărat zbir al maselor populare.

Avram Iancu a fost o slugă preaplecată a imperialilor de la Viena. A păcălit masele populare să lupte împotriva propriilor interese, în speranţa că habsburgii îl vor face mare mahăr. La urmă, s-a po-menit cu un picior în dos.

Așa au fost terfelite în noroi toate monu-mentele înălţătoare ale istoriei noastre. S-a avut grijă să se scoată în evidenţă marele «ajutor» dat de popoa-rele slave pentru a ieși de sub jugul asupririi burghe-zo-moșierești.

Se trece apoi la profanarea religiei. Pe Iisus Hristos l-au prezentat ca pe un desfrînat, mult mai desfrînat ca Rasputin. Fecioara Maria era prezenta-tă ca o femeie de moravuri ușoare, exact așa cum o prezentau iudeii și comuniștii. Toţi sfinţii bisericii – la


Opinii

rînd – trebuiau murdăriţi și terfeliţi. Biserica, în între-gul ei, trebuia prezentată ca o afacere comercială, iar preoţimea ca un instrument al puterii conducătoare spre a fi învăţători și corupători ai maselor populare.

Nu era suficient să expui doar o dată și cu asta scapi de năpastă. Erai obligat să participi la dis-cuţii, să aduci argumente convingătoare care să poată sta în picioare.

Cînd «comitetul de reeducare» în frunte cu marele tartor Ţurcanu aprecia că ai făcut-o numai de formă, riscai să treci iarăși prin toate fazele de tortură ale «reeducării».

Ziceau cei din «comitetul de reeducare»: aici nu e voie să spui minciuni, ci numai lucruri ade-vărate.

Pentru multe lucruri pe care le-ai inventat, trebuia să juri pe tot ce ai mai sfînt că ce ai spus este adevărat”.2

Ce să mai vorbim? Un adevărat program de „învăţămînt ideologic”, așa cum preconizau organiza-ţiile de partid pentru cei din „libertate”. Lipseau hai-damacii lui Nicolschi - Ţurcanu, nu și bîta ideologică.

Dacă Piteștiul s-a remarcat, în planul re-prezentărilor dramatice, prin strădania „artistică” a lui Ţurcanu și cu ecouri puternice în Celularul mare,

2 Octavian Voinea, Masacrarea, loc. cit. ,p. 79

adică în reţeaua de unităţi concentraţionare din Ro-mânia, constituită deocamdată în „arhipelag”, Aiudul și-a asumat rolul de „pinacotecă”, iar Gherla și Jilava – de bibliotecă. Într-adevăr, la Aiud exista obiceiul să se organizeze expoziţii de pictură în stilul și cu te-mele împrumutate de la Pitești. În practica imaginilor asociative, religie – istorie, religie – politică, biserică – bordel – cîrciumă, se întrezăresc elemente de gîndire ţurcaniană. Torţionarul șef agrea mariajul imposibil, pe deasupra prefabricat, între realităţi disparate, după logica dicteului automat. În artă multe sunt posibile, chiar și în închisoare, dacă este considerată supraartă, nonartă, postartă. Reeducarea de la Aiud a culminat cu o expoziţie de pictură și desen plină de obscenităţi la adresa religiei și a unor căpetenii politice deranjan-te.

Două dintre aceste picturi sau desene au ieșit în evidenţă prin caracterul violent tendenţios al reprezentărilor. Într-unul, era înfăţișat Corneliu Ze-lea-Codreanu violînd-o pe servitoarea generalului Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul; în al doilea, era înfăţișat Moș Codreanu (tatăl) îngenuncheat în faţa Iridentei – soţia martirului Ion Moţa –, ea însărcinată fiind, cu burta la gură. În legenda graficii, Moș Co-dreanu îi spunea Iridentei: „– Vei naște un fiu de la


Duhul Sfînt”. În spaţiul liber, „erau înfăţișaţi numai legionari în stare de ebrietate sau în diferite ipostaze obscene”.3 Se spune că un legionar, Simion Ghinea, ar fi avut curajul să-l întîmpine pe directorul închisorii pe ton dezaprobator. Culmea, temutul torţionar Cră-ciun s-a arătat îngăduitor: după trei zile, unul dintre tablouri a fost eliminat din expoziţie.

Cum spuneam, imaginarul Celularului mare s-a restructurat, după împrejurări și a prins contur îngrijorător pentru noi, românii, după căde-rea Cortinei de Fier, mai ales după mascarada bal-conului, din 22 decembrie 1989. Toate, dar absolut toate reformele care au urmat, sub masca „schim-bării”, a modernizării și postmodernizării Români-ei, au avut și continuă să aibă caracter negaţionist: în familie („revoluţia sexuală”), în școală („manu-alele alternative”), în Biserică (seria de campanii și calomnii anticlericale), în cultură (degringoladă dirijată în planul valorilor), în sectorul socio-uman (provocarea dușmăniei interetnice). Se lansează dis-cuţii de presă, cu caracter „elitist”; despre „canon”, despre „alteritate”, despre „rescrierea istoriei”, cu vădite intenţii deconstructiviste; se iniţiază experi-enţe literare păguboase: literatură scatologică; me-diatizarea unor cărţi sub orice limită valorică ori cu conţinut dușmănos, împotriva „drepturilor omului”. Ele vizează sistematic și în manieră cominternistă trecutul istoric, valorile consa-crate, biserica, limba română. Nici o intenţie protecţionistă în domeniile fundamentale și vitale, nici o iniţiativă pentru nor-malizarea lucrurilor.

În acest context, nici nu trebuie să ne sur-prindă expoziţiile în serie, „românești” (!?), din America și Germania care, în fond, au scandalizat o lume întreagă de bun simţ și cu judecată norma-lă. Au fost încuviinţate, ca să nu spun mai mult, de anumite autorităţi bucureștene actuale și „recente” (nu este tautologie), depășindu-și cu mult atribuţi-ile, în ce-i privește, de „cetăţeni români”. Reacţia a fost corectă, dreaptă, dar tîrzie, pentru că acţiunea se consumase; într-o primă variantă, în interior, în ţară, și în trepte, pînă la faza și anvergura cunoscute. Debutul a avut loc la Iași, în dubla faţetă „piteștea-nă”: ca spectacol cu „evangheliști”-bizutori, pe tema ţurcaniană a crucificării, dar și ca expoziţie de pic-tură cu reprezentări ofensatoare la adresa trecutului istoric. Ambele acte de „cultură” au fost adăpostite de Ateneul Tătărași, o instituţie nou înfiinţată și dă-ruită de primărie francezului Benoît Vitse, fostul di-rector al Centrului Cultural Francez, să-l păstoreas-că în vederea „reeducării”, deocamdată, a ieșenilor. Cine urmărește spectacolul Evangheliștii de Alina Mungiu și desenele „pictorului” Sorin Tara (ambele 3 Idem, p. 194

Opinii

produse chiar în incinta Ateneului, la scurte inter-vale de timp), poate constata cu surprindere și dez-gust că seamănă literă cu literă și punct cu punct cu materialul pus în joc dramatico-expoziţional, prin forţa bîtelor, de torţionarii de la Pitești și de la Aiud, la comanda lui Nicolschi.

Ieșenii responsabili și cu judecată normală au ripostat în presă la blasfemiile din piesa citată, o compoziţie total neinspirată, cît și la măscările ace-lui Tara, cu un imaginar bolnăvicios și agresiv. Li s-a răspuns pe ton ridicat și cu aroganţă că ar tre-bui să fie bucuroși pentru darul cultural ce li se face, în sensul reeducării. Așa că episodul „artistic” de la New York a însemnat reluarea aceluiași scenariu denigrator cu accente piteștene. De aceea H.-R. Pa-tapievici s-a arătat la fel de cutezător, ca să nu folo-sesc alt cuvînt, în intervenţiile sale, dînd drept mare noutate că numai omul cultivat, „de tip nou” este ca-pabil să guste subtilităţile artei. Nu-și dădea seama în ce ridicolă postură se situa iremediabil, cu ciudata sa judecată? Sau ni se impune să ne așezăm iarăși pe prici și să asistăm la reprezentaţii năstrușnice, fără crîcnire, dacă vrem să nu ne vîjîie pe la ureche epi-tete jignitoare, așa cum pe vremuri trosneau bîtele pe spinările nenorociţilor de la Pitești, Jilava, Gher-la, Canal? Halal dialog, halal cultură, ca să nu spun „operă” de „reeducare”!


Eseu

Ioan ȚICALO

Dimensiunea creștină a operei

lui Constantin Noica

„Am dat cuiva bogăția câtorva gânduriși m-am întors în sărăcia mea”.

Jurnal de idei

Istoria literaturii…, scrisă la două mâini, una aparținând specialistului, cealaltă cârcotașu-lui, îl taxează pe Constantin Noica drept „națio-nalist”, „antioccidental, dar filogerman”, „antimo-dern, spiritualist și mistic”, „profund antilogic”1, ultima sintagmă făcându-l pe criticul Theodor Co-dreanu cu totul neiertător: „Trăsnaie mai frapantă decât aceasta e greu de găsit”2. Iată că o voce au-torizată, în încercarea de a instaura un nou canon în literatura română, nu dezminte noua mișcare în acest început de secol și de mileniu, pentru care valorile naționale reprezentative trebuie tăvălugi-te până la des-figurare. O dinamitare din interior e întotdeauna mai eficace și dă celor obișnuiți cu genuflexiuni, ori cu „prețioase indicații și reco-mandări”, maximă credibilitate. Odată acredita-tă ideea că „lumina”, în loc să vină de la Răsărit, cum decretaseră bravii noștri comunisto-comin-terniști, ne fericește din Apus, sub formă de poli-tical correctness, după o nouă paremiologie (a se observa că, din păcate, calapodul rămâne același), orbindu-i când pe unii, când pe alții, orice rezis-tență la orbire primește blamul celor ce se con-sideră diriguitori de conștiințe. Persoanele care au refuzat să pactizeze cu diavolul (considerat de poporul nostru creștin, printre altele, ca expresie superlativă a incompetenței – o legendă populară

1 Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române. 5 se-cole de literatură, Editura Paralela 45, Pitești, 2008, p. 901.2 Theodor Codreanu, Istoria „canonică” a literaturii române, Editura Princeps Edit, Iași, 2009, p. 92.

îl prezintă ca imitator al lui Dumnezeu, încercând să construiască o locuință și lăsând-o fără ferestre și uși –, Diavolul nu știe însă decât de închideri ce se închid, zice Noica3) au urmat calea extermină-rii fizice sau spirituale, ori li s-a așezat pe frunte stigmatul desincronizării cu vremuirea calamitată a spațiului euro-atlantic. E dezonorant și, implicit, descalificant să fii considerat în anumite privințe antioccidental, din păcate însă Apusul e acea parte a lumii unde istoria, prin protagoniștii ei, vizibili și invizibili, s-a rupt de pronia cerească și a dat mereu în clocot, buimăcind popoare, iar buimăceala a fost luată drept libertate. E timpul să spunem că celebra deviză a Revoluției franceze de la 1789, introdusă trunchiat în manualele noastre, a fost lansată de francmasonerie și suna astfel: „Libertate, egalitate, fraternitate sau moartea!”4 Sensul devizei i-a fost explicată generalului mason Giuseppe Garibaldi în 1848 în următoarele cuvinte: „Libertatea înseamnă independență fără limite, sustragerea noastră față de orice autoritate, nerecunoașterea nici unei vo-ințe, nici a unui rege, nici a unui Papă, nici măcar a lui Dumnezeu. Independență față de cer și față de pământ. Emancipare! Cu această pârghie vom distruge religia și legătura omului cu Dumnezeu. Egalitate înseamnă expropriere, abolirea dreptului ereditar, echilibrul salariilor. Cu ajutorul acestei pârghii și speculând lăcomia umană vom face să dispară aristocrația. Fraternitate înseamnă frater-nitate în interiorul frăției francmasonice, pentru a constitui un stat în stat prin mijloace independente

3 Constantin Noica, Sentimentul românesc al ființei, Editura Humanitas, București, 1996, p. 11.4 Mihaela Gheorghiu, Libertate, egalitate, fraternitate sau moarte!, „Lumea”, nr. 8/2009, p. 47.


Eseu

și necunoscute statului și un stat contra statului.”5 Remarcăm doar în treacăt că V. I. Lenin, așezat re-voluționar sub aceeași umbrelă, după ce s-a inspi-rat copios din Marx, pentru care fericirea maselor presupunea în mod obligatoriu „nimicirea religi-ei”6, (francezii au ghilotinat în 1789 „zeci de mii de preoți, călugări și călugărițe”7) dădea în 1922 o directivă de a fi împușcați, la întrecere, cât mai mulți reprezentanți ai burgheziei și „ai clerului re-acționar.”8

E cât se poate de evident că diseminarea virusului insubordonării față de Creator, elimi-narea, așadar, a componentei eternității din viața pământească, omul automutilându-se prin renun-țare la iubire (să nu uităm că Zigu Ornea îl denun-ță Securității pe Noica și-l aruncă în pușcărie) i-a oferit acestuia motivația aprofundării filozofice la relația omului cu semenii, cu Universul și cu sine însuși, numită de înțelepciunea poporului român cu un termen de o frumusețe dumnezeiască și anu-me rânduială. Altfel spus, Dumnezeu, expresia ab-solută a Iubirii, le-a așezat pe toate, prin Creație, în echilibru, redat în Biblie prin arhicunoscutul verset „La început a fost Cuvântul”, care, potrivit filozofului, ar putea fi interpretat prin La început a fost Rostirea, adică punerea în rost, rostuirea lu-crurilor.9 Peste toate a fost așezat omul, coroana creației și singurul care, în drumul său spre per-fecțiune, adică spre asemănare, folosindu-se de li-bertate, avea posibilitatea să-și păstreze echilibrul sau să se scrântească, ceea ce a și făcut, după cum se știe, prin înșelăciune. Odată intrat în lume ger-menul distrugerii „operei omenești îi revine dato-ria, după Nikolai Berdiaev, de a restaura, împotriva păcatului, orizontul mântuirii”10, înainte de toate prin asumarea vinovăției, ceea ce nu s-a întâm-plat nici măcar cu prima pereche, după cum aflăm dintr-o legendă populară românească, aflată la un moment dat în atenția lui C. Noica. Povestea spune că, văzându-le chinul, după izgonirea din Rai, lui Dumnezeu i S-a făcut milă de ei și i-a învățat cum

5 Ibidem, p. 50.6 Richard.Wurmbrand, Marx și Satan, Editura Stephanus, București, 1994, p. 10.7 Maria Carpov, … știința și credința nu se contrazic, „Convor-biri literare”, Anul CXLIII, septembrie 2009, nr. 9(165), p. 32.8 Ieromonah Savatie Baștovoi, Audiență la un demon mut. Ro-man istorico-fantastic despre soarta Bisericii în vremurile de pe urmă, Editura Chatisma, București, 2009, p. 192.9 Constantin Noica, Cuvânt împreună despre rostirea româ-nească, Editura Eminescu, București, 1987, p. 20.10 Nikolai Berdiaev, Sensul creației. Încercare de îndreptățire a omului, traducere de Anca Oroveanu, prefață, cronologie și bibliografie de Andrei Pleșu, Editura Humanitas, București, 1992, p. 12.

să lucreze și să facă pământul roditor, oprindu-i de a trage mai mult de o brazdă. Eva, purtându-l în pântece pe Cain, e ispitită din nou, atrăgându-i-se atenția că o familie mai mare va necesita un supli-ment de hrană, de aceea va fi nevoie de mai multe brazde. Femeia îl convinge pe Adam să recidiveze, iar Dumnezeu îl înștiințează pe omul nesățios că de azi înainte poți ara cât îți place, eu îți voi da iarăși cât îmi va plăcea mie.11 Filozoful român e de părere că este greu să vezi numai condamnarea lăcomiei în legenda aceasta. E vorba și de condamnarea cal-culului, a chibzuielii, a dreptei rânduieli omenești.12 Judecata pare în acord cu textul până la un punct, când vine însă vorba de o rânduială omenească dreaptă, aceasta e mai greu de susținut, din mo-ment ce intră în ecuație, conform teologului Du-mitru Stăniloae, „cea mai inconsistentă făptură al cărei cuvânt nu mai are nici un preț”13, chiar dacă și el „crede în Dumnezeu și se cutremură”14, fără să-L poată iubi. E mai degrabă o nouă nesocoti-re a poruncii, o a doua cădere, având în vedere că prima n-a produs o reală zguduire de conștiință, adâncind acum ruptura petrecută ceva mai devre-me. Exemplul oferit de Noica din literatura popu-lară trebuie luat ca un indicator al înțelepciunii ro-mânului care a intuit un fapt extrem de important și anume acela că boala se agrava și avea să aibă acest curs, în imposibilitate de tămăduire până la „plinirea vremii”15, moment interpretat de teolog sub două aspecte: negativ, cu semnificația că omul s-a umplut de constatarea insuficienței sale și pozi-tiv, același dându-și, în sfârșit, seama de necesita-tea ajutorului lui Dumnezeu16, Cel ce îmbrățișează întreaga omenire de pe cruce, așezând-o cu adevă-rat într-o nouă rânduială și dându-i posibilitatea să se reechilibreze până la asemănare, ca într-una din epistolele lui Sfântului Apostol Pavel: „M-am răs-tignit împreună cu Hristos; și nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăiește în mine.”17 Avem dintr-odată o altă imagine, o altă definiție a persoanei umane, a cărei viață e văzută din perspectivă dinamică. Creștinul învață să-și cunoască păcatul, recunoașterea repre-zentând punctul de plecare în urmarea lui Hristos, aspecte avute în vedere continuu de C. Noica. El notează undeva că cel mai important lucru e să-ți 11 Constantin Noica, Pagini despre sufletul românesc (Cum gândește poporul român), Editura Humanitas, București, 1991, p. 75.12 Ibidem, p. 75.13 Dumitru Stăniloae, Iisus Hristos sau restaurarea omului, Ediția a II-a, Editura Omniscop, Craiova, 1993, p. 238.14 Iacov 2, 20.15 Galateni 4, 4.16 Dumitru Stăniloae, op. cit., p. 102.17 Galateni 2, 20.


cercetezi cugetul și, în deplină responsabilitate, să iei cunoștință de păcatele tale, după care să le scoți la lumină, învinovățindu-te, și să le arzi la flacăra sincerității față de tine.18 Numai în felul acesta se poate vorbi de ispășire și de continuarea drumului spre perfecțiune, căci, zice tot el în Mathesis sau bucuriile simple: E bine să ne amintim că nu suntem decât drumul către altceva19, pentru ca în altă parte să dăm peste același gând exprimat prin alte cuvin-te care sună și ca un sever avertis-ment: Bălăceas-că-se în mlaștina vieții cine nu vrea să fie om.20 Decli-narea responsa-bilității creștine față de propria persoană și față de aproapele se traduce printr-o neputincioasă bă-lăceală în mlaș-tina păcatului, individul anulân-du-și perspectiva autentic-dialogică pentru care a ve-nit pe lume. E de amintit, în acest context, radiografierea exactă a situației în care se afla Pascal, cel cu formula celebră a omului ca trestie cugetătoare. Spune C. Noica: nu acest orgo-liu filozofic trebuie să fi păstrat sănătatea minții lui Pascal, cât creștinătatea din el. (…) Fără creștinism, groaza lui Pascal nu s-ar fi dezlipit de el.21

De altfel, filozoful e ferm convins că sin-gura cale viabilă a omului e aceea de a tinde către echilibru, spre unitatea din care s-a rupt, fie prin faptă religioasă, fie prin contemplație, stare ce te poate înălța până la extaz. În Jurnal de idei avea să declare fără echivoc: Întruparea este centrul lumii noastre. Nu cunosc alt divin decât Iisus Christos. El dă și adevărul istoriei și pe cel al gândului specu-lativ.22 De aceea, singura împlinire a omenirii este aceea a viețuirii în spirit hristocentric, când omul e

18 Constantin Noica, De caelo. Încercare în jurul cunoașterii individului, Editura Humanitas, București, 1993, p. 112.19 Idem, Mathesis sau bucuriile simple, Editura Humanitas, București, 1992, p. 84.20 Idem, Jurnal de idei, Editura Humanitas, București, 1990, p. 375.21 Idem, De caelo, p. 16.22 Idem, Jurnal de idei, p. 366.

pătruns de energiile divine, de harul lucrător și ro-ditor, în același timp, acesta fiind, după Evdokimov, „idealul religios al răsăritului”23. Cine se sustrage lucrării sfințitoare a harului pățește precum Er-nest Renan, istoric francez, pomenit de Noica în legătură cu faptul că acesta a vrut numaidecât să cerceteze viața Mântuitorului și Locurile sfinte din perspectivă științifică. Ştiți ce s-a întâmplat?, sună grav interogația filozofului de la Păltiniș, pentru ca

să răspundă tot el: A găsit urmele lui Iisus din Na-zareth, dar n-a găsit pe cele ale lui Iisus Chris-tos.24 Cutremu-rător: întreprin-derea științifică s-a soldat cu un triumf, orgoliul pământeanului, sclavul nemăsu-ratei curiozități, a fost satisfăcut, dar a avut drept urmare un total eșec pentru un eventual locuitor al Cetății cerești. Ideea este că ra-

tarea Eternității decurge din refuzul Revelației, din pierderea timpului cu lucruri nesemnificative, din prea mult calcul care complică viața, îndepărtând-o de esență, câtă vreme toate sunt atât de simple: „Iu-bește și fă ce vrei”, căci atunci ești în ordine și ai ieșit din arbitrar.25 Aparent fără nici o legătură, îl întâm-pină pe cititor o altă întrebare referitoare la impor-tanța atât de mare a Divinei Comedii. Răspunsul este extrem de simplu și de cumpănit: pentru că așază umanitatea (…) sub rânduieli eterne26, ceea ce se întâmplă și într-o lucrare românească, apar-ținând domnitorului Neagoe Basarab, comentată pe larg în eseul Pentru o altă istorie a gândirii ro-mâneşti, apărut în paginile revistei „Saeculum”, în 1943. Învățăturile adresate fiului Teodosie, având punctul de plecare într-un suflet cucernic, au în

23 Paul Evdokimov, Iubirea nebună a lui Dumnezeu, traduce-re, prefață și note de Theodor Baconsky, Editura Anastasia, București, an neprecizat, p. 51.24 Constantin Noica, Rugați-vă pentru fratele Alexandru, p. 60.25 Idem, Simple introduceri la bunătatea timpului nostru, Edi-tura Humanitas, București, 1992, p. 147.26 Idem, Jurnal de idei, p. 336.

Eseu


Eseu

centrul lor smerenia, opusul mândriei faustice, în jurul căreia gravitează tăcerea, umilința, plângerea, dragostea, milostenia, trepte ale apropierii omu-lui de Creator, toate acestea adunându-se în adu-cere aminte de moarte și atunci nu vei greși mult lui Dumnezeu.27 Convingerea religioasă și trăirea în ortodoxie îl fac pe filozof să evidențieze un fapt reprezentativ pentru opera în discuție, afirmând că Neagoe nu se gândește nici un moment să-și îndem-ne fiul – între atâtea îndemnuri pe care i le dă – să se lumineze, să se chinuiască să afle. Mai degrabă îi amintește de vorba aceea tulburătoare „înțelep-ția lumii acesteia este nebunie la Dumnezeu”28. Am zice că nu numai înțelepția, ci și puterea, așa cum rezultă din Rugați-vă pentru fratele Alexandru, scriere desființată de aceeași Istorie critică… a lui Nicolae Manolescu, despre care acesta afirmă că ar fi „fără nici cel mai mic simț de discernământ, as-cunzând sub o modestie vicleană un orgoliu covâr-șitor”29. Al cui orgoliu? îți vine imediat întrebarea. Al războinicului care L-a găsit sau L-a regăsit pe Dumnezeu într-un moment de umilită iluminare și care lasă biletul, solicitând obștii să se roage pen-tru sufletul său, ari al filozofului ce vine cu trei căi de împlinire în unitate și anume:

1. împărtăşania, înțeleasă drept comuni-une cu trupul și sângele Mântuitorului;

2. adoptarea unei poziții active, C. Noi-ca dând ca exemplu un fragment din Rugăciunea Domnească „facă-se voia Ta”;

3. manieră contemplativă până la starea de extaz, (s. n.) când, ieșit din tine, încerci să tră-iești viața lui Hristos, explicată printr-un uimitor exemplu: poți dubla, zice el, viața lui Dumnezeu, așa cum în căsnicie femeia reface, oglindește, se con-fundă cu viața bărbatului. (…) cununia duce la o singură viață pe două registre.30

Ceea ce face personajul din cartea pome-nită e să-și ceară iertare, un gest care atinge subli-mul, având în vedere că el se află în situația de în-vingător. Căderea lui de până aici, cu aparența con-solidării poziției de cuceritor, se convertește într-o autentică înălțare, abia acum putându-se vorbi de prezența omului și intrarea sa în ordine interioară. Ce distanță uriașă e între acesta (dragostea unuia singur, avertizează Noica, e, până la urmă, mai pu-ternică decât indiferența tuturor31) și alți încrezători

27 Idem, Pagini despre suflet românesc, p. 56.28 Ibidem, p. 59.29 Nicolae Manolescu, op. cit., p. 904.30 Constantin Noica, Eseuri de Duminică, Editura Humanitas, București, 1992, p. 144.31 Idem, De caelo, p. 127.

totuși în isprava lor, care spun: „Luați, mâncați, aceasta este victoria mea, care pentru voi se revarsă peste lume și pentru a voastră fericire”32. Scrântea-la din parafraza abia citată, cu sunet de-a dreptul diabolic, îi induce autorului amărăciune, suferință și indignare. El nu poate fi nicicând de acord cu o asemenea deraiere și automutilare a Chipului, de care prea ușor se dezice omul contemporan, în că-utarea vremuirii hedoniste. Dominat și condus de pronumele personal de persoana întâi singular, în-drăcit (…), chiar dacă firav33, e de părere același, in-dividul nu-și mai încape în piele, căutând cu dispe-rare împielițarea34 (ce „fericire” pe capul omenirii că Noe s-a milostivit și l-a luat pe Nefărtate în arcă, scăpându-l de potop și restituindu-l societății vii-toare!35) și, acoperit de neîncredere, numărând în solitudine orice până la epuizare. Omul ne-religios ori doar formal religios se înstrăinează de lume și, fără să-și dea seama, se înstrăinează și de sine atât în zilele lucrătoare, cât și în cele de odihnă, care devin din ce în ce mai mult închinate distracției fără un sens, determinându-l pe filozof să lanseze o altă cutremurătoare interogație: la ce bun șase zile oarbe dacă a șaptea nu aruncă nițică lumină asu-pră-le?36. Situația decurge dintr-un proces de dez-rădăcinare (trestie bătută de vânt în toate părțile), de pierdere a legăturii cu Creatorul (omul, în nebu-nia lui, ajunge să creadă că el însuși e Dumnezeu), risipindu-și viața fără nici un punct de sprijin, sau, după expresia lui Noica, a pleca de peste tot și a nu mai ajunge nicăieri.37 Această mișcare a căpătat aspect haotic prin eliminarea din viețuire a celor două componente esențiale. Este vorba despre du-rerea și iubirea conștiinței mărturisitoare, prima, calea către eternitate, nu face decât să te așeze, prin propria-ți luptă, în echilibrul cel adevărat38 (doina pentru poporul român reprezentând o durere or-ganizată39), iar cea de a doua fiind însăși Veșnicia.

C. Noica e ferm convins că românii, ne-socotiți în Unio trium nationum, se vor ruga la Ju-decata de Apoi pentru izbăvirea tuturor celor care i-au oprimat, inclusiv a jefuitorilor turci și a rușilor

32 Idem, Rugați-vă pentru fratele Alexandru, p. 7.33 Idem, Modelul cultural european, Editura Humanitas, Bu-curești, 1993, p. 147.34 Idem, Cuvânt despre rostirea românească, p. 154.35 Ibidem, p. 152.36 Idem, Eseuri de Duminică, p. 25.37 Ibidem, p. 79.38 Ibidem, p. 121.39 Ibidem, p. 123.


Eseu

ce au amenințat de atâtea ori să-l înghită40, pentru ca în altă parte să-și îndemne semenii a se ruga pentru cei puternici de pretutindeni, pentru cei ce știu, fizicieni, matematicieni și supratehnicieni, dar care nu mai știu bine știu și ce fac, pentru cei ce po-sedă și dispun, cu economiștii lor cu tot, (…), pentru cei ce rătăcesc triumfători prin viață fără cultură, dar și pentru cei ce rătăcesc în cultură; pentru omul european care a triumfat asupra nevoilor materiale, pentru omul modern care a triumfat asupra naturii și a bunului Dumnezeu.41 Îndemnul acesta, născut din responsabilitate în fața cerului și a pământului, dar și dintr-o exasperată luciditate în fața inerției omului contemporan debusolat, ne aduce aminte de Petre Țuțea, cel ce aprecia înainte de toate „ge-niul religios”42 al unei epoci și nu zbaterea nepu-tincioasă și adeseori fără sens a politicienilor și nu numai.

Una din caracteristicile societății, care, în numele unei mândrii supradimensionate, nu vrea să știe de Dumnezeu, este plictiseala. Pe lângă dis-tracție, cu un pronunțat aspect de superficialitate, Noica explică prezența plictisului prin alte două atitudini, rolul acestora fiind acela de a închide omul în cubul neputinței. E vorba de faptul că ne mulțumim cu orice lucru mărunt realizat și foamea de întâmplări și informații inutile, demobilizatoa-re și distrugătoare a personalității umane. Omul e pur și simplu luat de val și purtat indiferent unde, dar, ciudat, cu toate că e mereu cu urechile ciulite, plictiseala nu-i trece, ba, dimpotrivă, îl învelește ca o gogoașă, atomizându-l. În acest caz, cum să nu-i dreptate lui Dostoievski, scriitorul care afirma că „lumea riscă să piară nu din cauza războaielor, ci din plictiseală: diavolul iese dintr-un căscat mare cât lumea…”43. De aceea, filozoful pledează pen-tru ieșirea din turmă și întoarcerea la personalitate prin teologie, aceasta nefiind știința despre Dum-nezeu ci despre om.44 De ce? Pentru că deschizând o carte de teologie oricine poate constata un fapt neașteptat, acela că acolo se discută la modul cel mai serios despre trăsături omenești, absente în psi-hologie sau în etică. Și se întreabă, pe bună drep-tate autorul: Cât se discută în etică despre ispite? Şi viața omului stă sub semnul păcatului, nu? (…) Nu e curios că nimeni nu vorbește (…) că în cugetul

40 Idem, De caelo, p. 226.41 Idem, Rugați-vă pentru fratele Alexandru, p. 5 – 6.42 Petre Țuțea, Între Dumnezeu și neamul meu, Fundația Anastasia, Editura Arta Grafică, București, 1992, p.345.43 Paul Evdokimov, op. cit., p. 82.44 Constantin Noica, Eseuri de Duminică, p. 141.

său e atâta impuritate și câteodată atâta lumină? Și din nou o concluzie, ca întotdeauna, unde logica e fără cusur: poți să nu te interesezi de teologie, dar o faci cu riscul de a nu te interesa de om, de rostul călătoriei lui pământești. E o situație privilegiată a teologiei, atrage atenția Noica, deoarece nu-l ex-plică pe om aducându-l în discuție din starea de animal, ci de la căderea dintr-o stare superioară și dinăuntru în afară45, singura șansă pentru el fiind îndumnezeirea, centrată pe o următoarea idee: dacă Iisus Hristos S-a jertfit fără nici o vină și fără de păcat, cu atât mai mult făptura căzută trebuie să-și conștientizeze și să-și asume păcatul, să se în-vinovățească și să se răscumpere ispășind46 și să-și ceară iertare. Aceasta e lumea visată de C. Noica, împlinire prin ființare creștină, o lume fără Cain și Abel, unde se întâlnesc mereu în cel mai fericit chip iubirea și jertfa de sine, ca în această variantă a unei parabole biblice, redată de autor în Jurnal filozofic: Ioan e cioban și pierde un miel, căutân-du-l trei zile și trei nopți. Când, în sfârșit, îl găsește, îl ia în brațe și îi sărută copitele. – Săracul, zice el, tare trebuie să te fi durut pe tine piciorușele, cât ai alergat. Să fi fost altul, dintr-odată îl tăia. Atunci Dumnezeu l-a făcut sfânt.47 Iar sfântul e persoa-na în care armonia minții ori pacea sufletului nu mai sunt tulburate câtuși de puțin, lăsând în urmă vremuirea, ca într-un răspuns dat de filozof unui protestant la întrebarea cum stă biserica ortodoxă românească. Se ascunde bine de istorie48, i-a repli-cat acesta, cuvinte axiomatice, ce reflectă adevărata dimensiune a faptului că Biserica e mereu centrul lumii și, deci, tot timpul deasupra istoriei, aceasta fiindu-i menirea – să-l facă pe om să-și ia Crucea și să-i urmeze Mântuitorului întru slăvită înălțare și mântuire, idee surprinsă într-un mod atât de subtil de același C. Noica, filozoful având, după Alex Ște-fănescu, „o smerenie de călugăr în judecarea valo-rilor culturii”49: Sfântul Francisc predica păsărelelor și dobitoacelor firii. Cineva (Anselm) spunea că era o prezumție: ar fi trebuit el să asculte predica dobi-toacelor și păsărelelor. Dar era aceeași predică – nici a lor, nici a lui.50

45 Ibidem, p. 142 – 143.46 Idem, De caelo, p. 110.47 Idem, Jurnal filozofic, p. 122.48 Idem, Jurnal de idei, p. 172.49 Alex Ștefănescu, Istoria literaturii contemporane (1941 – 2000), Editura Mașina de scris, București, 2005, p. 134. 50 Constantin Noica, Jurnal de idei, p. 139.


Eseu

Câteva consideraţii despre actul lecturii

Simona-Grazia DIMA

Seducţie ar putea fi însuși numele actului de a citi. De neprecizat cu exactitate din ce trăsături este alcătuit acesta, căci ar fi unul infinit – un coc-ktail rezultat din caracteristicile omenești ale tutu-ror cititorilor actualizaţi ori latenţi. Nu există o re-ţetă unică a cititului fructuos. Ingredientele ţin de fiecare lector separat – el își regăsește fantasmele și bucuriile cele mai intime într-o carte, de la aspira-ţia metafizică la exultanţa pur senzorială, la oniricul bântuitor sau la amintirile dragi ale copilăriei ori ale iubirii, ale memoriei umane în genere. Citind, fieca-re se caută, conștient ori inconștient, pe el însuși, vă-zând uneori altceva decât stă scris. De aceea, adaugă ori eludează, după caz. Să ne amintim ce lecţiune a dat Luther Bibliei, una care era a propriului mod de a gândi. A modificat sensul prezent în original și a scos fără vreo reţinere câteva secvenţe din Noul Tes-tament, nedorind să le traducă. El nu l-a citit acolo pe Iisus, ci s-a citit pe sine, performând totodată o lectură formatoare de civilizaţie – bună sau rea, nu contează, importă doar faptul că a schimbat cu ade-vărat lumea, mentalul oamenilor din epoca sa și din cea ulterioară, prin lectură, mai precis, prin seducţia unei propuneri de lectură, dacă evaluăm numărul imens de cititori ai Bibliei traduse de el.

Prin definiţie, lectura nu este, nu are cum să fie inocentă. Nu aș îndrăzni să-i atribui epitetul bovarică, ori să vorbesc cu naivitate de un donqui-jotism generat de ea. Dimpotrivă, cititul este una dintre cele mai avangardiste, periculoase și viziona-re activităţi, un concentrat de gândire, atitudine și acţiune umană, care poate schimba din temelii lu-mea. Să ne gândim la cărţile sfinte ale mai multor religii, la ţăranii noștri de demult, care citeau Biblia în familie, în fiecare seară, la evreii care au supravie-

ţuit prin Carte, la musulmanii care își citesc Coranul neîncetat, la revoluţionarii (buni ori malefici) călău-ziţi de cărţi inspiratoare. Sau la drumurile șerpuind pe munţi și platouri înalte, unde flutură (poetic?) steguleţe ale budiștilor tibetani, convinși că dorin-ţele și aspiraţiile de bun augur inscripţionate pe ele vor fi răspândite în vânt și astfel aduse la cunoștinţa unor spirite benefice, apoi citite de divinitate, care le va împlini! Școala Ardeleană a fost, să nu uităm, în primul rând o școală a bunei lecturi la Roma și în biblioteci care conservau chintesenţa unui neam. Iluminaţii hinduși vorbesc despre mahavakyas, utile chiar și în cazul proceselor de dincolo de gândire. Acestea din urmă sunt declanșate (in-formate) de aceste mari cuvinte (mahavakyas), reamintitoare ale identităţii esenţiale, metafizice, a omului.

Societatea Vestului arată așa cum o știm din pricina diverselor lecturi – și bune, și rele. Eti-ca protestantă a născut, se apreciază în sociologie, capitalismul. S-au dat anumite interpretări eronate unor versete biblice, ca, de pildă, aceluia cu talantul: s-a dedus de acolo că Dumnezeu așteaptă să acorde mântuire omului pentru munca sa, eroare de inter-pretare a unui sens figurat, gândit de Iisus. Un fals doctrinar născut printr-o lectură greșită a schimbat lumea. Și mai sunt atâtea lecţiuni greșite care au ac-ţionat similar! Lumea e plină de greșeli de lectură care au adus-o în situaţia de astăzi (termenul e neu-tru), nici mai bună, nici mai rea.

Oamenii contemporani au uitat ceea ce so-cietăţile tradiţonale știau prea bine: că gândul prece-de acţiunea. Cuvintele ce desemnează lumina și lu-mea în vechile limbi, sanscrita, dar și latina, provin din aceeași rădăcină, semn al faptului că lumea se naște din lumină, este creaţia ei, și poate fi descifra-


Eseu

tă doar prin lumină, asociată gândirii și cuvântului, logosului.

Pot afirma că, neîndoielnic, nu știu nimic mai subversiv decât cititul: lectura (ca și lipsa ei, de altfel!) seamănă cu o bombă cu ceas.

Cititor ideal? Există doar în cazuri foarte rare, greu putem afla vreunul, din cauza trăsăturilor omenești (uneori, patimilor) dezvoltate prin ramifi-caţii infinite, infinitezimale (a se vedea teoria lui Culi-anu a hărţilor gândirii, bazată pe cercetările vechi ale lui Raymond Lull, preluate de Giordano Bruno ori Leibnitz).

Nu putem decât să ne mulţumim cu cititorii pe care îi avem. Cei statornici posedă în mod sigur calităţi precum: inteligenţă, sensibilitate, tandreţe, pasiune, fidelitate, fiindcă altminteri nu ar persevera. Putem releva, fără îndoială, un eroism al lecturii, că-reia nu-i rezistă decât cei împătimiţi, deoarece aspec-tele vieţii deturnează foarte ușor de la citit. E nevoie de o apreciabilă forţă interioară pentru a urma lectura în condiţile vieţii noastre accelerate, aflată, așa cum o spunea și René Guénon, în urmă cu destul de mult timp, dar perfect actual, într-un stadiu coborâtor din punctul de vedere spiritual.

Cel mai important fapt privitor la lectură mi se pare a fi bizuirea ei pe reflexivitate, pe tempori-zare. Omul primitiv (în sensul de „neevoluat spiri-

tualicește”) nu mizează decât pe timpul prezent, pe nivelul epidermic, pe înșelătorul aici și acum. În lec-tură este inclus timpul integral, trecut, prezent, viitor, de unde farmecul ei atemporal, timpul circular, am putea spune.

Am vrut mereu (și sper s-o fac într-o zi) să aduc un omagiu criticului. Da, el este cititorul prin excelenţă. Are și el preferinţe și idiosincrazii proprii, omenești. Ca să fie lector perfect, ar trebui să fie su-prauman. Dar Dumnezeu face oricum dreptate fiecă-rei cărţi, fiecărui timp de lectură, fiindcă numai el e infinit, cuprinzând totul în sine. Iar creaţia, precum și cititul, provin din El.

Nu mă îndoiesc de faptul că fiecare scriitor a avut cărţi formatoare, modelatoare ale personalităţii sale și ale felului său de a scrie. În cazul meu, primele dintre acestea au fost diverse romane englezești, pre-cum și cărţile pentru copii, binecunoscutele capo-dopere ale genului, dar și romane clasice (Jean Aus-ten – Mândrie și prejudecată, o lectură senzaţională, perfectă) sau poliţiste (Arthur Conan Doyle, Agatha Christie, Raymond Chandler). Au urmat multe alte lecturi, esenţiale în diversele etape ale vieţii. Cele ale copilăriei însă le socot cele mai încântătoare.

Raportul optim dintre scriitor și cititor, din-tre lectură și scriitură este acela derivat dintr-o bună așezare culturală. Amatorismul câștigă teren, atât în


scriere, cât și în receptare. Chiar și destui tineri scri-itori nu-i citesc pe predecesori (își fac chiar o glorie din asta, nedorind să devină „contaminaţi” – cu un plutoniu nevăzut), iar scrisul lor mizează pe spiritul timpului, adică pe non-cultură. Iar publicul nu are, în integralitatea sa, o cultură umanistă sistematică, temeinică – ale cărei baze se pun în liceu, unde lec-tura ar trebui să fie indispensabilă. Incultura este azi un fenomen de masă, agresiv și de o totală falsitate gnoseologică. Argumentele pe care le aduce sunt fal-se și nu dovedesc decât o gândire rudimentară. Se proclamă de către unii atotputernicia computerului, a Internetului, când, de fapt, tot ce se află pe Internet este derivat din cărţi. Lectura ne reîntoarce la sursă. Cultura a ajuns azi un semn de snobism, pentru unii care exaltă, în realitate, prin însăși viaţa lor, doar sen-zorialul, socialul, vizibilul. Un fel de apendice. Dar scriitorul adevărat scrie pentru conștiinţa umană în general, nu pentru un timp anume. Publicul acesta, cel de faţă, contemporan cu noi, nu e unicul. În plus, am crezut întotdeauna, și încă mai cred, că literatura alcătuiește o tapiserie continuă, a cărei „autorizare” nu are o importanţă deosebită. A te situa în el este o bucurie, nu o coerciţie.

De ce nu se mai citește sau cât anume se ci-tește acum? De ce ar trebui să se citească mai mult? Cum am putea să-i readucem pe cititori în biblioteci? Se citește relativ puţin fiindcă li s-a inculcat tinerilor o scală de valori greșită – materialistă, primitivă, ci-nică. Nu se poate face însă nimic cu de-a sila, așa că nu avem cum să obligăm pe nimeni să citească. Dacă oamenii s-ar convinge ei înșiși de beneficiile aduse în viaţă de lectură, dacă ar avea modele, atunci ar reîn-cepe, firesc, să citească, nu ar mai trebui să-i forţeze, moralizeze, direcţioneze cineva. Așadar, reclama cea mai bună pentru carte și citit este imaginea unui om care citește, care și-a construit viaţa prin lectură și, eventual, prin scris: el are ce arăta, frumuseţi pogorâ-te asupra lui prin aceste îndeletniciri. Ar fi o imagine paradisiacă fotografia unui politician în faptul serii, zăbovind cu privirea pe paginile unei cărţi, în timp ce savurează un ceai aromat. E clar că ar trebui să se citească mai mult pentru binele propriu al fiecăruia, pentru bucuria lecturii în sine. Dacă se cultivă satis-facţii grosiere, se obţine incultură. De aceea, repet, nu putem face nimic altceva decât să promovăm prin exemplul personal dragostea pentru citit, cultură, carte, prestigiul scriitorului. Asta ar fi soluţia reală, o educaţie permanentă, dar discretă, neostentativă. Să educăm mereu, necurmat, cu orice ocazie. Să amin-tim, să reamintim, să arătăm care a fost rolul cărţii în istoria noastră și a omenirii. Fiecăruia trebuie să-i lăsăm libertatea de a decide. Poate va sosi un timp al reîntoarcerii de bunăvoie la lectura majoră.

Există și scriitori nedreptăţiţi de cititori, pentru că lectura este foarte personală, chiar speciali-zată, am putea spune. Se coagulează de la sine cluburi neoficiale ale lecturii, grupând anumite categorii de persoane cu lecturi precise, cu idiosincrazii sau pre-ferinţe apăsate, clar definite. În mod firesc, vor fi și cititori dezamăgiţi de scriitori (reversul e și el valabil). Cu toate acestea, sunt fenomene firești, fiindcă litera-tura, ca manifestare a creativităţii umane, nu poate fi (de)limitată. În asta constă și farmecul lecturii. Dacă literatura e bună, ea va avea cititori. Nu numărul, ci calitatea lor va conta, iar configuraţiile lecturii se pot lesne schimba.

S-a afirmat de multă vreme că oricare cititor devine, în actul lecturii, un partener de o importanţă majoră al scriitorului, și așa este. El actualizează men-tal și sufletește opera citită, o recreează, are puterea de a o valida ori de a o deforma. Cartea, pentru el, ad-optă un rol ludic de plastilină. Modelată, ea ilustrează ce așteaptă și ce dorește, încât o poate utiliza pentru planurile, pentru viitorul său. Cartea nu reprezintă, prin urmare, numai un prezent linear (prin savoarea lecturii), ci și trecutul și viitorul, prin urmele lăsate. Din potecile ei vor ieși drumuri, șosele, autostrăzi ale acţiunii. Este timp integral sau netimp, prin faptul că focarul ei rezidă în sâmburele universal al extazului creator, aflat în stare activă în cazul autorului și în sta-re receptivă în cazul cititorului.

În condiţiile schimbării spiritului timpului – o noţiune aparent destul de vagă, lectura se va modi-fica, în bine sau în rău. Un spirit al timpului înnoit ar presupune o scală de valori mai dreaptă. Nu se poate prevedea o dată anume, dar ea va urma momentului de conștientizare a valorii subordonate a tehnologiei în faţa spiritului, a culturii. Atunci când acest lucru va fi clar, tehnologia va ajuta un om matur, evoluat, iar nu va servi drept armă unor făpturi puerile, neputincioase.

Cred în coexistenţa mai multor suporturi ale lecturii, așadar în remanenţa cărţii. Fiecare suport are utilitatea sa, niciunul nu se substituie totalmente celorlalte. La urma urmei, suportul e o chestiune se-cundară.

Cititorul este, negreșit, un personaj al lectu-rii, al operei pe cale de a fi recreată prin citire-recitire, este chiar personajul principal, fiindcă opera ia culoa-rea viziunii sale. El plăsmuiește, din materialul pus la dispoziţie de autor, o propunere a unui tip de operă, o variantă mentală a acesteia, în calitate tocmai de erou (actant) al propriilor opţiuni intelectuale, existenţiale, ideologice. Lectura nu are cum fi inocentă, nici citito-rul. Sunt variante de lecturi care se nasc și pier odată cu fiecare om care citește.

Recitesc mereu, iar cărţile par a se modifica ușor odată cu reluarea lecturii, pe măsura timpului schimbat al personalităţii mele.

Eseu


Emisferelede Bucovina

Adrian Dinu RACHIERU

Vitrina editorială

Cu o vinovată întârziere semnalăm o apa-riţie editorială care ar fi binemeritat un alt trata-ment. E vorba de volumul Dulce de Suceava – Amar de Cernăuţi (Editura Mușatinii, 2014), o carte „la două mâini” (dar nu pe două voci), semnată de Doina Cernica și Maria Toacă, adunând cronici, note, interviuri, știri etc., pe tonul unui jurnal de front, cu relatări febrile, de la faţa locului, unind, măcar livresc, Sudul și Nordul bucovinean; adică emisferele de Bucovina. Rod al unei prietenii și fi-ind „povestea unei prietenii”, volumul-diptic, așe-zat pe temelia inimii, purtând titlul ales de Maria Toacă, gazetăriţa de la Cernăuţi, intră în categoria cărţilor frumoase și triste, vorbind despre dureri și frustrări, despre speranţe și neîmpliniri. Fiindcă, ne avertizează Doina Cernica, „cel mai bine se vede cu inima”. Or, articolele risipite în timp în cotidi-anul sucevean Crai Nou (1993-2014) ori la Zorile Bucovinei, acolo unde trudește Maria Toacă, înge-mănează, la temperatura evenimentelor, bucuria cu tristeţea și încearcă să afle, sub cupola râvnitei unităţi culturale, „ce mai e pe la noi, ce mai e pe la ei”, reînnodând „firul speranţei”. O cronologie în oglindă, probând că cele două jumătăţi comunică, trăind, într-o Bucovină răstignită de o Istorie ne-dreaptă, stări comune de spirit. Coperta, înfăţișân-du-ne una din Crucile regretatei Dany Madlen Ză-rnescu sugerează că negrul, anunţând o iluminare simţită, rămâne culoarea tainei, pecetluită într-un viitor ceţos, pentru care, însă, ar trebui să luptăm, construindu-l. Mesajul opului în discuţie e limpede în acest sens.

Bătăioasa Maria Toacă, născută la Boian

și absolvind, la Chișinău, Facultatea de Jurnalisti-că privește, firesc, dinspre Cernăuţi, pentru acum și peste vremi. În secţiunea Mariei de la Cernăuţi, scrisă cu „lacrima care spală privirea”, descoperim un șir de „elegii urbane” și „autografe pe caldarâm”, vorbind, cu „iubire și tristeţe”, despre eternitatea eminesciană. Desigur, din unghiul „amarului de Cernăuţi”. Însemnări care respiră în pagini de ziar și revistă, uitate, poate, adunate acum, iată, la so-maţia prietenei din Suceava într-o carte impozantă, cercetând patetic și responsabil soarta unei limbi în care se mai speră și se visează. Orașul, avându-l drept ctitor pe Alexandru cel Bun, când, la 8 oc-tombrie 1408, domnitorul moldav pecetluia un pri-vilegiu vamal pentru negustorii din Lvov, așezat la răscrucea marilor drumuri comerciale intra, astfel, în Istorie. I se părea, în copilărie, „înspăimântător de mare”; acum, scrie Maria Toacă, frumosul burg pare „împăcat cu destinul său”, pricină pentru care, relatând cu sârg despre evenimente cernăuţene, vrea să pună în pagină cât mai mult adevăr. Și con-stată, mâhnită, că ne mulţumim cu moara de vorbe. Este chemat în ajutor și Dragoș Vitencu, ale cărui scrieri (Cernăuţiul meu și Scrisori de la Dumnezeu, îngrijite cu acribie de Aura Brădăţan) vorbeau des-pre „sufletul orașului”, veritabil mozaic etnic. Până când a venit pribegia, frângând atâtea destine; sau, cu vorbele diaristului, „rosturile vieţii i-au fost răs-turnate”.

Cât despre Doina Cernica (născută la Vama), trebuie să spunem că prezenţa ei în pei-sajul cultural bucovinean este o binecuvântare. Și nu avem în vedere doar paginile săptămânale de cultură și artă de la Crai Nou. Recent, tipărind la Mușatinii, în 2014, volumul Cititoarea, călătoarea, cu bucuria de a dărui, ne oferea o carte trăită. Ne dezvăluia, cu abur liric și implicare afectivă, rodul peregrinărilor sale; fiindcă orice călătorie, suntem avertizaţi, este pregătită de cărţi și urmată de cărţi. Cum înainte de a scrie suntem cititori, orice călăto-rie devine o bibliotecă și însemnările, ca agoniseli culturale, se deapănă „în zarea unduitoare a întâm-plărilor povestite”. Călătoarea ne propune, așadar, și o confesiune „despre citire”, adevărat festin cul-tural explorând nevăzutul lumii. Iar visul călătoriei, navetând între două lumi, nutrit din pruncie, se do-vedește o cutie de rezonanţă a lecturilor, „luminoa-se și îmbogăţitoare”. Dar Doina Cernica, vorbind despre persoane hăruite, invocând „procentul lui Dumnezeu” este, ea însăși, o astfel de prezenţă, în-tocmind o bogată cronică a vieţii literare bucovine-


Vitrina editorială

ne. Un alt proaspăt tom (Ţara de Sus, de mai sus, tot la Mușatinii, în 2015) inventariază tocmai cascada de evenimente trăite cu o „întineritoare bucurie”. Sub acest titlu, preluând un vers al lui Constantin Cernica, scriitoarea Doina Cernica, „deghizată de o viaţă în ziaristă”, cum observase Alex Ștefănescu (și nu e singurul), ne face părtași la „viaţa cărţii”, ameninţându-ne că va urma și un volum doi, re-zervat artei. Un refugiu posibil, o existenţă benefică încercând a se opune unui prezent dezamăgitor. Și îndemnând la rezistenţă, în eroicul efort al supra-vieţuirii într-o lume care se scufundă în mlaștina subculturii.

Cartea-diptic, scrisă împreună cu Maria Toacă este, înainte de orice, o carte a rezistenţei (identitare). „Urcările”, repetate, ale Doinei Cernica în nordul Bucovinei, „în cel mai frumos oraș buco-vinean”, îi par secvenţele unei călătorii unice, ire-petabile, așteptată mereu, cu înfrigurare, de priete-nii Maria Toacă și Tudor Andrieș. Dar orașul pare „văduvit de enigme”. Aici, constată Doina Cernica, „fiecare gest cântărește greu”; și cu atât mai mult, dată fiind vitregia vremurilor, putem aprecia o pu-blicaţie precum Zorile Bucovinei, „hrănindu-se” cu viaţa unor împătimiţi gazetari. Iar Maria Toacă, primind, în 2014, premiul UZP din România este, negreșit, în prima linie, descriind amarul cernău-ţean.

De la Suceava, Doina Cernica poate relata despre „reînviata” Societate a Scriitorilor Bucovi-neni (la cei 70 de ani), un reper de istorie literară, despre festivalul Eminescu pe ruta Suceava-Putna sau despre acţiunile prilejuite de cel mai longeviv concurs de poezie, pus sub stindard labișian. Va constata, însă, tot cu amărăciune, că strategia „căr-ţii de sprijin”, în pofida relaţiilor „privilegiate” cu regiunea Cernăuţilor nu poate sparge graniţa indi-ferenţei; că proiectul „Poduri de toleranţă” s-a cam împotmolit și soluţiile concrete lipsesc; că limba ro-mână, acolo, rămâne o rană deschisă, încât Cea mai curată lacrimă a noastră, volumul lui Grigore Cri-gan e o carte „frumoasă și tristă”. Și îi dă dreptate, peste ani, lui Dragoș Vitencu, pentru care falnicul Cernăuţi de odinioară, închis în cartea unei Isto-rii dramatice, nu mai există, exilat „pe alt tărâm”. Sunt, evident, multe acţiuni comune, sunt râvnite publicaţiile („de folos pentru suflet”), dar revista Bucovina literară, de pildă, rămâne o „necunoscu-tă” pe meleaguri cernăuţene. Poposind deseori aco-lo, Doina Cernica povestește și despre descinderile

lui Radu Mareș cu al său „roman periculos” (Când ne vom întoarce, coborând în interbelicul bucovi-nean), despre ubicuitara Lucia Olaru Nenati și reîn-toarcerile acasă ale pictorului Constantin Flondor; despre Festivalul internaţional de folclor „Întâlniri bucovinene” sau despre Proiectul transfrontalier TACIS, încurajând turismul cultural sub pavăza Patrimoniului cultural comun. Vizitează cimitirul, căutând urmele unor mari bărbaţi ai neamului, înregistrează, cu discreţie, cedările (necesare, vai, pentru supravieţuire) și ieșirile la rampă ale Socie-tăţii pentru cultura românească „Mihai Eminescu”, odată cu firescul carusel al liderilor (Arcadie Opa-iţ, Ștefan Broască, Vasile Bâcu). În fine, semnează tandre figurine, pomenindu-i pe cei ce s-au grăbit să plece, provoacă interviuri, nu rateată nicio lansa-re de carte. Așadar, o cascadă de evenimente, de la toamnele bacoviene (firește, la Bacău) și teii Boto-șanilor până la revenirile în Câmpulung Moldove-nesc, acolo unde întotdeauna îi e „frig și bine”.

E vizibilă dăruirea cronicarului, cheltuind timp și energie pentru a sluji Bunătatea, Blândeţea, Adevărul (cum ne povăţuia, la Putna, stareţul Mel-chisedec Velnic). Dar Doina Cernica, spuneam, nu e doar cronicar. Sfidând sfielile și chiar interdicţiile instituţionale, veghind la flacăra românismului, ga-


Vitrina editorială

zetăriţa vine în „capitala eternă” a Bucovinei („ca-pitală de suflet”, „oraș fundamental” etc) împovăra-tă de griji, topind în magma sufletească atâtea ini-ţiative, nostalgii, speranţe; și deplângând, neispitită de pana pamfletarului, atâtea neputinţe și eternul nostru pasivism. Încât scriitoarea, în tandem cu Maria Toacă, culege, la tot pasul, „probe” și ne împărtășește câte ceva din atmosfera locuri-lor.

În replică, Maria Toacă stă de vorbă cu oaspeţii Cer-năuţiului, construind, cu har, profiluri afectu-oase, îndeosebi în sec-ţiunea botezată „Au-tografe pe caldarâm”. Astfel, ne întâlnim cu Nina Cionca (străne-poata lui Ciprian Po-rumbescu), Anna Ra-vliuc, cea care risipește „ceaţa nostalgiilor” și Stela Covaci, cu Florin Piersic („hoinărind” printre amintiri), Ade-la Popescu, invocân-du-l pe „George al ei” și Constantin Flondor, căruia Ilie Luceac i-ar fi trezit tainica dorinţă a întoarcerii. Sau cu regre-tata pictoriţă Dany Madlen Zărnescu. Bineînţeles, stăruie asupra figurilor de altădată: primarul Trai-an Popovici, cărturarii Radu Grigorovici, Vladimir Trebici, Radu Economu, George Munteanu ori G. Löwendal, „românul prin opţiune”. Nu putea lipsi Aniţa Nandriș-Cudla, salvată prin iubire și credinţă de comucidul siberian, al cărei manuscris, transmis nepotului Gheorghe Nandriș, a devenit o carte-do-cument. În calendarul durerilor neamului figurea-ză, negreșit, amarul dezrădăcinaţilor, cei care, ple-când în lume în „căruţa pribegiei”, fugind de urgia bolșevică, deveneau / erau „niște nimeni fără ţară”, cum scrie Maria Toacă.

Din galeria numelor de rezonanţă nu pu-tea lipsi Leca Morariu și „Bucovinuţa” lui, înjumă-tăţită. De fapt, prin morăreanul iașiot Liviu Papuc și printr-o vioaie fundaţie culturală suceveană, păsto-

rită de familia Maria și Ion Olar, elanul „lechiștilor” se manifestă admirabil, fapt subliniat, cu încântare, de ambele autoare. Dar numele-reper, pomenit ob-sesiv, rămâne, desigur, Eminescu, cel care – ca pa-văză – asigură supravieţuirea în „matricea cuvântu-lui matern”, atât de primejduit. Și faţă de care, înda-

toraţi moral, sublinia-ză Maria Toacă, avem „mari restanţe”. Visă-torii continuă să spere, înţelegând că poetul naţional împiedică le-pădarea de Istorie și limbă; că el, îndeosebi pentru cei înstrăinaţi, asigură „șansa de a nu ne pierde”. Dar tot Ma-ria Toacă se întreabă ce s-a ales din entuzi-asmul de odinioară, de ce preferăm dormita-rea sau, în funcţie de calendar, patriotismul cu clopoţei, zgomo-tos și neproductiv. Tot sub semnătura Mari-ei Toacă descoperim fugare și afectuoase însemnări, elogiind „experienţa de luptă” a Alexandrei Cernov, efortul Tamarei Sever-

niuk de a-l traduce pe Labiș în ucraineană sau pre-zenţa tonică a măicuţelor de la Voroneţ (monahiile Elena Simionovici și Gabriela Platon, sub blândul îndemn al stareţei Irina); ori strădaniile Elenei Condrei de la Botoșani (ţinând „în viaţă” premiile editurii Geea) și ofrandele Respirărilor, preludând marea Sărbătoare a limbii noastre „cea română”. Plus atâtea întrebări care ne frământă, consemnând șirul de speranţe „răstignite pe crucea neîmpliniri-lor” și așteptând răspunsuri din partea unui viitor incert, nebulos.

Volumul semnalat, de dorit a fi citit, cute-zăm a crede, ca lectură obligatorie, are, printre alte-le, și meritul de a forţa graniţa indiferenţei, reamin-tindu-ne un vechi îndemn al istoricului Ion Nistor: cel de a coagula energiile românismului înspre un „scop înalt”. Povaţă care, păgubitor, întârzie de a fi urmată.


Poeme

Lirice

când nu te poți

o p r i acest joc matinal & vrei să te comporți ca o dezmățată / vrei să vezi cât pot/putem percep(e) (NU) pierdem nimic concret/ fumezi dincolo de filtru aceeași tunsoare dubioasă/ același telefon/ aceeași obsesie vrei să vezi cum te percep când ești

ești un lup mișcându-se în jurul cozii/ ești un fluture mâncându-și a -r i-p i-l ecând tot ce ne înconjoară ne julește pielea/ când am început perioada aia de bulimie severă /când transpirația rece ne mângâie scalpul. atunci când ce vrem ne a -m e-ț e-ș t eo mulțime de maci plouați/poluați P014 e full & dincolo

14 locuri/ 14 câini hăituiți & (10) kile de adrenalină & morfină & c a l m &p a c e

teama că nimeni nu va înțelege umbletul, descompus aparent calm putred devorând arce chircite de spaimă când nu mai ai nimic de așteptat când te lepezi de ce ai mai drag tot ce ai pe umeri & sub tot ce învelește ridurile și gambele zile infinite fără pleoape

cimitirul evreiesc biserica sfânta lumină/ inscripționări toteme o măicuță taie ceapă / o măicuță arată cu degetul/ mă adormi sub o cupolă plină ochi de bunătate/ cu bunătate vrei să vezi cum te percep când ești

ești prea mică în scaunul ăla incomod/ ești vrabia cu gâtul prins între degetelemulte și incolore ale ceruluicând orice ușă la care te rogi/ ciocăni urlă o c u-p a tocupi patul artistului cu prea puține vieți

Ana Maria SÎRBU


rotindu-te ne aglomerezi gândurile sub aceeași piele, tragic destin al urmașilor lacomă învinsă scuipi teama, un mucus infect & drag cu mușchii străpunși de trecere cu apăsările tale ritmice exact unde place & exact unde doare mișcările noastre rulând în background vrei să vezi cum te percep când ești

ești mediul meu vital într-o lume zbătându-se tragic în spirale vibrante/ești singură printre trupuri fracturate de fricăcând ai gesturile amorțite și calde. atunci când iei tot ce plesnește din minedevii infinitul meu aparte&drag

sunt călugărița cu mâna îndoităsunt cea care îți dă mereu apă & forța de ap o r n i .

când nu îți mai rămâne nimic din când în când

silabisești obsedant aceleași rugăciuni aceleași blestemenu tragi de fierul ăsta tare ce îmi străpunge ochiul, gâtul, inima, palmeleplexul solar și tot ce ține de o viață demnă

ești strigoiul meu favorit te apropii ca un thylacinedevoreazi pieile & oasele urlă în interiorul globului meu ocular disperarea3 grupuri formate din 3 porumbei zburând în cerc, unul în spatele altuiacu glandele lor pineale aproape de cer și strigoiul înșfacă/ ucide

cireada asta infinită de suflete moarte & tandrețea mamei țipătul sacadat și limpezimea amară a stării tale de binecând doarmi pe partea dreaptă cu fața la Dumnezu, tu înjuri și mă cauți când arunc pe jos tot ce ține de iubire îți iei ridurile în spate & oftatul tău nu mai seamănă cu nimic omenesc cu nimic din ce ai vrea & din ce aș vrea te lovești de scheletice, anemice trupuri goale & reci

suntem niște vombați rătăciți într-un pământ demodat &greu de găsit, greu de găsit ceva în dimensiunea asta aberantăcerșim lucruri ce nu se pot număra pe degete cu diafragma încremenită cu gâtlejul uscat cerșim tot ce ne încape în piept și tot ce dă pe dinafară chirciți fără suflu fără limităsuntem endemici, adori să îți înfigi în mine colțiisuntem carnivori placentari urmăriți constant până la epuizare

când nu îmi rămâne nimic din tine iau fierul & îți străpung inima, ochiul gâtul palmeleplexul solar

Lirice


ţipăt anatomic când

pământul pe care stau întinsă, măduva lui pe măduva mea 18 tumbe viemoartă plâns erotic tic-tac-tic-tic-tic-tac nedumnezeul meu de lume de mâine vom mânca salată de mâine pâine uscată de mâine ochii aproape închişi de mâine alunecare anapoda de mâine frig de mâine foame de mâine nu un mâine amorf e doar plăcerea paradoxală a golului, my darling e un geamăt obscen, nu mai respiră în noi viermii de mătase gustul matern al fricii verigă inumană acest azil de bătrâni ne încălzeşte flacăra aragazului tăcerea are dinţi îi înfinge în noi căldura urlă e frig mâna cu care scriu urăsc urăsc să îmi înghit limba urăsc strada aia întunecată din Milano urăsc cuţitul care taie o rochie iluzorie urăsc rozul te simt ca o primă plăcere plăcerea prima, iubitule şi fanteziilealteori doar tac.

e clar oamenii nu pot îndura prea mult ca noi pe secundă devoratori de cerşafuri pielea nu se poate deschide mai mult paralizia în somn e groaznică, darling de mâine suntem noi fără memorie. fără regrete.

dacă îmi uiţi numele & mă râzi pe litere

ai zis & ai zâmbit & ai zis & ai zâmbit :îmi place cum te dezbracă lumina, fără inhibiţiilumină șamanică. lumină violet. lumină caldăflămândă fragilă inundată de fricădevin locul unde taci unde te târăști unde tânjeșticrematoriul memoriilor tale devine o sală mare de așteptare

am tăcut & am zâmbit ai zis că sunt uncâmp, fără flori, cu stele îngropate invers 3 metri sub.că dau tot ce am de dat / întind în fața lor tot ce am de întins și atinscă sunt o plonjare palidă putredă și receai zâmbit & ai zis că tot ce sunt suntpalmele copiilor săraci/ piedestal unei pătrunderi mai mariai zis & am crezut.

ai zis & ai zâmbit, ai zâmbit & ai zis atâtea lucruri:am devenit lumea ta subterană în care tremuri - am zis.sunt cea care îți dă tristețea la o parte ca pe o umbrăsunt cea care îți ia urletele în brațe le încălzesc. le îmblânzesc. le aproprii

am răspuns & am râs & râs, râs, râs :prefer să mă îmbrace întunericul, lent - îţi zicîntunericul epifizei. întuneric rece. întuneric vibrant

Lirice


Lirice

seducător strivești semnele feminității mele devii locul unde cerșesc credință/ crezul că vei rămâneînvinsă prin cotloanele lumii, mimez atașamentul

ai tăcut & ai râs am zis că prefer să crească flori în mine& stele în ritm incert când empatizez cu tot ce seacă și zbiară și sapăsunt răzvrătirea râncedă radiantă și plăpândăam râs & am răspuns :prefer să fiu palmele ce oferă copiilor săraci/ treptele unei tragice trudeam zis & ai crezut.

crispată și caldă/ carnivor și dulce/ delicat și crud/ distinsă și distrusăo să fiu aerul în care te adăpostești ca într-o mamă& râzi & zici multe!

(nu) azi când...

I. „O lume slabă, o lume slabă. Cu revolta în mine mă retrag...” Angela Marinescu

...sunt prea singură, dragule e prea de tot fără mamă adaosul nu are sensnici injecţiile cu penicilină doar zâmbete anemice şi tata beat în fiecare searădevin o lebădă din hârtie creponatăcineva trebuie să mă treacă pragul cineva să mă întindă în patsă mă lovească cineva în plex din când în când dar tare tare tare iar eu să nu clipesc

eşti tânăr şi dement, urmăritorulecopilulfărămamăfarătată eşti începutul meu de-a fiştii deja multe, dragule: ne băgăm în vene cel mai otrăvitor pământ ,suntem soldaţii unui război deja uitat, aproape pierdut în genunchitrebuie să mergem înainte copile înainte înainte

suntem singuri lacrima ta peste pieptul meue deja ceva fără însemnătate când am început să iubesc atât de multde aproape m-am dus dracu când am devenit un fel de câine turbat pe care doar moartea îl scapănu mai plânge nu pentru câine nu pentru azi nici măcarpentru gesturile carnale de acum câteva zilefiltrăm moartea care ne făcea lumea mai mică

o să îţi desenez pe pereţi o lume numai a ta,în jurul nostru un Dumnezeu fără degete fără mâinifără un mâine concret nu bem cafea dimineaţa,amândoi aşteptăm să ne vărsăm vieţile una într-alta săpompăm golurile din ochi şi durerile din palmesuntem ciudaţi noi oamenii mari când ne plângem morţiide fiecare dată ne punem pământul pe piept ghemuiţi în poziţia prenatală


Lirice

tu odihneşte-te, strânge tare ursul ălă în braţetu nu eşti chiar atât de singur tu simte pacea tăcerea schilodită fantomele sunt cu tine îşi fac crucedormi numai pe spate pe tavan mă vezi pe mine color într-o rochie sixty dansez ca o posedată sunt liberă sunt fericită sunt înainte de îţi bandajez mânuţele reci, inerte mâine te voi lăsa să îmi spui mami & vom trişa doar un pic!

II. „aici unde Dumnezeu îşi deschide palma... aici unde Dumnezeu nu-şi închide palma“ Virgil Bănescu

...realitatea mă izbeste în faţă bangbangbingbangtoate mâinile îl indică pe Dumnezeusunt atât de multe lucruri pe care nu le ştii, micuţulefoamea şi frigul sunt forma noastră infinită de tandreţe nutumamănututatămă voi mişca încet în acelaşi timp cu paturile, începe Războiul literă mare literă mareîmi fac cafeaua dacă vrei îţi fac şi ţie semănăm cu copiii ăia jegoşi de la etajul 9loveşte puternic, corpul meu e sacul tău de box

sepia ne va imortaliza perfect pe amândoi ai mâinile reci o luăm razna tu te joci acolo în colţ tu sari tu ţipi tu vrei tu te dai pe un tobogan imaginarlumea e o dintr-o dată sub noi te prind în palme să nu cazi te arunc în patul din vată de zahăro luăm de la capăt, dacă vrei pot să transform podeaua în autostrada ta fără sensDumnezeul nostru nu mai are tălpi nu mai are unghiite ţin în siguranţă dorul ne arde pântecele mă enervează tata cu sutele de femei aduse acasăe beatcanaiba ultima era frumoasă semăna cu mama

urmăritorule, îţi prind fericirea în lanţuri mâna ta peste mâna mea am devenit singura femeie care te face să dormi cu mâinile la urechi mă zbat în continuareascultăm imnuri pe youtube te sui pe umerii mei fragili te aşezi în poziţia fătuluiîmi crestezi un x în palmă o închizi mi se zdrobeşte capul creierul e terci tu strânge ursul la piept la 10 şi 10 ar trebui să fim ceva mai buni adiomamaadio

cineva se mută de pe un picior pe altul cineva mă trage de mânăcineva tace toate cuvintele pe care le vreau vreau să mă atingă iardar numaipoatenumaivrea acel cineva întorc(e) perna de fiecare dată pe cealaltă parteprobez par frumosă tu taci în noi e căldura pe care a lăsat-o la plecaredacă te ajută nici eu nu îmi amintesc palmele ei

puiule, nu eşti conştient că purtăm mărimi diferite la tricourieşti carne din carnea mea eşti copilul mamei mele eşti imaginea perfectă a ce aş putea fi eu dacă aş avea coatele julite stupidă singurătatea nostră e pe nivele plângem aşa de mult de ne ia naibaîn vise pot fi pasărea ta anemică poţi smulge pană cu panăcând ne vom descoperi sexualitatea


pastilele nu au gust nu ne scapă eu alerg cu încetinitorul ghemuindu-mă

toată iarba aia o să crească în mine, o să mă desfaci & mâine o să jucăm liniştiţi X şi 0 & mama va câştiga de fiecare dată!

III . „... acum îţi întind această mână mult prea târziu.” Mariana Marin

...mânuţele tale pe gâtul meu rece scâncind ne lipim unul de altulmă întreb dacă vom avea puterea să o luăm de la capăt, dementuleca sinistraţii din fereastră fac cerul nostru comun se leagănă se leagănăcopile, plângem pe rând când tu când eu trecem pragul ascultăm vocilemai ai atâtea de învăţat că mă ustură pielea capului și tata zdrobește în fiecare nenorocită de dimineaţă sticlele alea de mine sunt gunoiul lui preferat suntem

noinuavemmamănoinuavemtată cine suferă mai mult câștigăfiecare copil ţine un Dumnezeu de mână al nostru s-a sinucis atunci cândrămăsese fără păr fără zâmbet fără mama fară cruceiată-mă, urmăritorule doar tu ai mai rămas din mine firmitură cu firmitură pâinea pe care nu o vom termina niciodată prea frig pentru a ne juca pentru a aluneca himnotic printre bandaje ce dilată pupila pupila miozămidriază concomitentca albastru la semafor pentru a naște ulii pentru

sunt eroina ta în genuchi ești prea tânăr să îmi savurezi urletelesăriturile noastre rupte în 3 când am ajuns niște animalemoartea ne lipește lunile de piept mama ne plânge mama neazi cineva va da cu un camion peste mine cineva mă va atinge de pământ cineva ne va crește ca pe o infecţie cu cafea cineva ne va îmbrăca în haine vintagecând nu vei mai aştepta ani de zile ca un câine să se întoarcă acasă

ne vom încălzi unul altuia mâinile încordaţi ca doi melci ce se ţin în braţedoi fluturi ce se izbesc de bec care nu există devenim doar păsări mult prea lentevom trăi în vitro vom trăi 1000 de bătălii pe secundăneiaboala când ne privim în ochidevin peretele de care nu vezi câcatul ăsta de lumete despart de accidentele din centru îţi desenez chipul mamei în interior pumnului ai încredere în mine puiule aburii ăștia ne vor aduce iar împreună

ursul tău miroase a lipsă, tandru mângâie doar găurile din elne lingem rănile cu sunetele înainte cu clipitul în urmă te las să tai pozelesă lipești întunericul pe pereţi să îţi dai ochii peste cap a extaz e uimitor cum te pot iubi așa micuţ & singur & degeaba nani-nani-nani/ din frumuseţea ei a crescut cu răbdare doar un cancer& mâine voi avea curajul să te îngrop şi pe tine!

Lirice


Dan C. DavidPo-eseuri de înstrăinare

N. GEORGESCU

RecenziiDan C. David este chimist, școlit la Bucu-

rești între 1956-1963, așadar făcând parte din pri-mele promoții de la noi care s-au implicat masiv în edificarea marilor uzine și combinate chimice, a lu-crat ca inginer la Onești, Pitești, Copșa Mică, a scris cărți de specialitate (în colaborare) – iar în 1997, la vârsta de 60 de ani, a plecat în SUA unde și-a salvat cariera, în prezent lucrând efectiv la University of California, Los Angeles, și unde, găsind răgaz pen-tru meditație – de fapt, fiind muncit sufletește de ceea ce și americanii recunosc a fi dorul de casă – a început să scrie poezii. L-a descoperit Gabriel Stănescu, inimosul poet și editor care a coagulat un timp intelighenția ronânească de pe coasta de vest a SUA, și l-a propus ca poet mai întâi în revista sa Origini-Romanian Roots, apoi i-a prefațat volumul Bună Dimineața, America, 2003, după care Dan C. David a continuat să publice aproape anual volume proprii pe la diferite edituri, fiind în același timp prezent în mai multe antologii de poezie (în lim-ba română sau în limba engleză) și, desigur, prin reviste românești, tot din SUA. În presa din țară încă n-a ajuns, dar publică mult pe Internet și asta, desigur – cred – pentru a fi reperat de vreo revistă interesată; procedează americănește, n-a aflat, încă – iarăși: cred – că la noi se stă la coadă cu lunile, cu anii chiar, după ce te prezinți personal pe la redac-ții, aștepți cu bucurie să fii chestionat, oferi grupaje alternative…

Volumul său, Fruntea albastră a dimine-ții,1 mi l-am ales dintr-n teanc pe care intenționa să mi-l ofere după o întâlnire la Casa de cultură din Calderon; i-am promis că mai citesc și altele, dacă…

Dar mi-a plăcut că, la întrebarea mea dacă a auzit de poetul Dan David, a răspuns chiar cu emoție că-i cunoaște poezia și de aceea a ținut să-și pună inițiala tatălui în nume. S-ar zice că este o chestiune de comunicare, rezolvabilă dacă se pune în termeni sociologici; chestiunea ne privește, însă, pe noi – nu pe Dan C. David care rămâne tena-ce în creație și răbdător ca un chimist la atenția pe care dorește s-o capteze. Nu sunt critic literar, nu fac ierarhii, n-am revistă – și nu accept să scriu

1 Dan C. David: Furtuna albastră a dimineții, Self Publishing, București, 2015

pe Internet – , dar nici nu pot să mă dezbărez de obiceiul acesta de a comenta cărți, care s-a înră-dăcinat după doar câteva sute (bune) de aplicații; vreau doar să-mi motivez dorința de a mai lua din teancul lui Dan C. David și alte titluri, căutându-l cu însemnările de față chiar pe drumurile lui, adi-că pe Internet. Formal, continuă să stea în definiția pe care i-a fixat-o Gabriel Stănescu acum 12 ani: „Structura narativă a poemelor lui relevă, la o pri-mă lectură, o vocație certă de prozator, mai degrabă decât una lirică, în sensul traditional al narațiunii” Își definește multe creații ca „poeseuri”, combina-ție între poem și eseu dar și discretă atingere cu un diminutiv forțat, neutru, de la „poezea”; pe scurt, poemul ar fi, pentru Dan C. David, un scurt eseu despre realitatea înconjurătoare, cu rol de articol de ziar uneori, cu un model cultural asumat, cu morală implicată deseori: „Capra cu trei iezi s-a întors din pădure. / Nu și-a găsit iezii așteptând-o, ca de obicei, la ferestre, / S-a speriat. Nici în pat nu erau, nici pe sub mese./ O fi încercat lupul rău să-i fure / Ori neastâmpărații n-au mai avut răbdare,/ Şi au plecat singuri prin pădure?/ I-a căutat toată ziua, toată noaptea, a doua zi./ Prin tufișurile de mure nu s-a uitat;/ Ştia că iezilor nu le plac./ I-a adus poliția peste o săptămână./ S-au rătăcit;/ Plecaseră la „mol” după iarbă și lapte./ Din greșeală au nimerit la ma-gazinul de vise./ Au confundat iarba cu „ierburile.” De lapte nu s-au atins; după iarbă nu era bun,/ În-tr-o săptămână le crescuseră cornițe./ Erau și ascu-țite acum.” (Capra cu trei iezi, Poeseuri 10). Dacă americanii ar ști povestea, acest poem s-ar putea traduce spre înțelegerea lor; pentru cititorul de limbă română frapează pluralul „ferestre” Pentru


Recenzii

o căsuță – și, mai ales, murele care devin simbolul cornițelor ascuțite. Ai zice că poetului îi stă pe lim-bă o expresie de limbă din copilărie: „ăl din mără-cini” sau ceva de genul acesta. Toată atmosfera din „poeseurile” lui Dan C. David păstrează, de altfel, aerul de acasă: în oameni și peisaje californiene el își vede vecinii și plaiurile transilvane. Interesante, ca mentalitate, mi se par suprapunerile de planuri, ca în acest poem intitulat „Iarbă” unde cositul dă, de departe privit, sentimentul tăierii unui animal: „Iarba gustă cerul cu limba ei verde. / Salivează; e bun. / Soarele încă nu s-a trezit, roua nu s-a uscat./ Albinele dorm leneșe până către amiază./ Dinspre Sud cursa de Baia Mare trece tăcută,/ Uliu negru alunecând pe cerul înalt./ Tata își ascute coasa la capătul locului./ Privește în zare cu fața-ncrunta-tă,/ Amenințătoare, ca un călău./ Nu-i pasă./ Mi-e milă de atâtea vieți retezate./ Îmi vine să plâng. / Vreau să fug acasă, la mama, să-i spun./ Parcă o aud: / Hei, nu mai plânge ca o fată mofturoasă!” Aici, pe loc, nimeni nu plânge pentru iarba cosită (dimpotrivă: buruienile de peste an ne întristează); în amintire, din California, cosașul pare un „călău”. Desigur, se întrevede în asta ruperea de rădăcină, ieșirea din timpul și spațiul natal, totul devenind, astfel, sentiment. Citită în cheia acestei dedublări continui, poezia lui Dan C. David este elegie con-tinuă, pe alocuri ironică, tristă și în veselia unor imagini zglobii. Ea ne aratră o față torturantă a înstrăinării: omul modern nu plânge/deplânge plecarea dintr-un loc și timp anume, ci neputința de a capta ajungerea la acea plecare. Aici se simte înstrăinat pentru că nu este acolo – iar acolo, pen-tru că nu este aici. Spațiile se străbat repede (poe-tul are poeme dedicate avionului, distanțelor mari absorbite în timp scurt) – dar nu se pot suprapu-ne, rămân în separație ontologică. Este un alt fel de înstrăinare decât cea a secolelor trecute, unde plecările erau definitive; este o înstrăinare a înstră-inării însăși, face omul strain categorial, pare a-l schimba în sine însuși. Iar poezia (cu funcția ei de „poeseu”) pare a fi un remediu, o posibilitate de a reduce sentimentul la moft (vezi mai sus: „ca o fată mofturoasă”), adică o „terapie” care te păstrează în tehnicitate.


Recenzii

Nel mezzo del camin di nostra vita

Adrian LESENCIUC

Lucrarea Semne de carte a lui Cristian Muntean1 schimbă registrul producerii în raport cu opera lirică anterioară (Singurătățile dorului, Tăceri roditoare, Neînserate dimineți, Citadela su-fletului meu, Nostalgii) și îl situează pe autor, prin scriitura aforistică, în proximitatea esențelor. Au-torul drămuiește cuvântul și preferă chiar să ope-reze cu cuvinte nerostite, sugerate, care plăsmuiesc stări; fluxul de conținut semnificat, multiplicat în cascadă, dă naștere unei avalanșe de semnificare în relația directă cu referenții (cu stările de suflet, cu îndoiala, cu certitudinea finitudinii fizice etc.). În această carte, greutatea fizică a titlului nu mai apa-să textul, ci îl extinde sau îl scurtează, ca o sentință, atârnând la final. Am început lectura de la aceste titluri suspendate, ele însele deschizătoare în li-vresc (direct sau sugerat) asemenea unui catalog de cărți: de pildă, Frumoasa și bestia, Borges oral, Sara pe deal, Moartea citește ziarul, Portretul lui Dori-an Gray, Nuntă în cer, Amintiri din copilărie, Eseu despre orbire, În căutarea timpului pierdut, Iarna pe uliță, Nostalgii, Muntele vrăjit, Pe cărări de mun-te, Un om sfârșit, sau asemenea înregistrărilor de autori în catalog, cu numele propriu transformat în nume comun: Rebreniană, Esopiană, Stănescia-nă etc., jaloane în organizarea textelor și a ideilor. De aici și numele volumului de versuri, Semne de carte.

Cartea poate fi citită ca o poveste a unei călătorii inițiatice, pornind din ziua morții (a pro-priei morți), în purgatoriul în care cărțile așteaptă sențința. Semnele de carte/notele de lectură sunt descoperite, adunate, ordonate, așezate dimpreu-

1 Cristian Muntean, Semne de carte, prefață de Florin Șindrilariu, desene de Maria Muntean, Brașov, Libris Editorial, 2015.

nă cu trăirile, cu cuvintele dezrobite din chingile canoanelor, lăsate să curgă în poezie. Lectura nu e deloc facilă, pentru că ea nu implică doar par-curgerea textului prelungiundu-se în titlu. E ne-voie imperioasă de exercțiul lecturilor anterioare. Poemele, în urma esențializării, sunt prisme care refractă lumina lecturii textelor-sursă, schimbând perspectiva. În purgatoriu, „Nel mezzo del camin di nostra vita”, Cristian Muntean parcurge cu pri-virea și sufletul rafturile. Nu fără îndrumarea, în manieră dantescă, a unui Vergiliu, dinainte și prea devreme trecut în lumea umbrelor, Andrei Bodiu în cazul de față:

Pentru a înțelege un om mare/ ar fi necesar să porni/ din ziua în care a mu-rit.// Vorba lui Andrei:/ un poet mare e un poet mort.// Ne purtăm viața/ ca pe o mască mortuară/ de care scăpăm cu masca vieții/ ca amintire.// Moarte citește ziarul. (p.61)

Aventura dantescă începe, așadar, cu semnele de carte, sub îndrumarea vergiliană a ce-


lui care a vegheat debutul în volum (și ulterior par-cursul liric) al lui Cristian Muntean, prefigurând paradisul borgesian. Aici, catalogul cel atotcuprin-zător al tuturor cărților din bibliotecă, el însuși in-clus în bibliotecă, el însuși incluzând, autorefențial, trimiterea la sine, ca autor al unei opere anterioare, dar sub aceeași influență livrescă, Nostalgii (p.87): „Frumusețe atinsă de/ aripa îngerului/ stă să cadă cu buzele/ arse de dorință/ în mireasma cireșelor amare/ ce musteau/ îndulcindu-se din așteptarea ta”, devine o minusculă broșură cu trimiteri hiper-textuale.

Într-un asemenea parcurs asumat, printre esențe, învățăturile sunt simple și abordează frontal esențele: esența nunții înțeleasă drept taina de a fi împreună, esența lumânării apăsat menționată a fi lumina și nu ceara. Esența cărții/cărților (la plural, Biblia în greacă, iar Cristian Muntean trimite, prin titlul Biblică, la falsa „înțelepțire” prin cunoașterea dinafara Cuvântului: „Porumbeii și-au pierdut/ blândețea cu care-și mângâie/ aripile pendulând/ între cer și pământ în/ roua făpturii./ Au devenit agresivi/ în căutarea hranei/ aventurându-se/ prin-tre picioare de copii, furându-le maternitatea.// Porumbeii nu mai sunt blânzi/ s-au înțelepțit pre-cum șerpii, p.52) rămâne Cuvântul, cuvântul lu-minos. Modelate în acest cuvânt, poemele vorbesc despre iubirea de semeni și iubirea de sine, despre copilăria zugrăvită în „cascada de râs” a unei feti-țe (p.36), despre liniștea interioară, stimulată pe-ripatetic printr-un dialog interior în plimbarea pe După Ziduri, cu revelația adâncă a orizontului de dincolo de simțuri: „zăresc, la orizont/ maternita-tea” (p.40), despre fotografiile neființei într-un oraș cu tâmpla Tâmpei proptită-n coasta cerului (p.69), despre lumină și despre virtuți, despre conștiința umană, despre liturghia revărsată peste lectură, despre finitudine și bucurie deopotrivă, într-un Carpe diem care se traduce nu prin bucuria de fie-care zi ca și cum aceasta ar fi ultima, ci despre bu-curia de fiecare zi conștientizând veșnicia.

Cartea lui Cristian Muntean se citește cu toate simțurile și se trăiește interior. Nimic din ce ar mai putea fi spus nu ajută cărții. Să o lăsăm pe ea să se prezinte, cu frumusețea copertei 4, repro-ducând poemul de la pagina 48: „Moștenirea mea:/ câțiva pumni de cuvinte/ luminând casa...// Răsă-rit.” Un bun început spre a citi în noi.

Recenzii

Cu cărţile pe faţă

Emil SIMION

Dacă anul 2014 i-a adus cartea Înţelep-ciunea umorului, o încununare a succesului do-bândit, sfârșitul de mai 2016 e unul și mai fericit pentru Constantin Horbovanu care urcă mult mai îndrăzneţ și sigur pe treptele înalte ale umorului românesc.

Cu cărţile pe faţă, apărută la editura Mu-șatinii, cu o prefaţă semnată de Ion Drăgușanul, constituie o așteptată și fericită surpriză pentru că autorul ei, un discret vehiculator și de înţelepciu-ne și de bucurii trăite, fluidă, relaxată și relaxantă […] poate însemna un refugiu propice pentru vin-decarea sufletelor noastre de sfârtecările provocate de epocă.

Cu o copertă sobră, concepută în puţi-ne nuanţe cromatice discret estompate, cartea lui Constantin Horbovanu cuprinde exemple dintre cele mai savuroase, autorul abordând cu talent și inteligenţă ţinte ce ilustrează frânturi ale vieţii surprinse în toată intimitatea lor hazlie, menite a încânta și descreţi frunţi. Structurată în trei părţi: Din însemnările unui trecător (cugetări), Nicăieri nu-i ca acasă! (schiţe umoristice) și p-AS-tile de cap! (miniaturi umoristice), cititorul va descoperi cu ușurinţă un stil care place, cu multe horbova-nisme ce conferă textului frumuseţe și valoare. Spaţiul în care se mișcă umoristul, mijloacele de detectare a celor mai mici detalii dezvăluie, incon-testabil, un talent, un umorist de forţă, ale cărui arme sunt mânuite cu mare deschidere spre sco-pul propus: alaltăieri – întuneric, ieri – întuneric, azi – întuneric… Domnilor, dacă vreţi să se facă lumină în fiinţa noastră și în istorie, lăsaţi adevă-rul să-și urmeze cursul firesc, nepolitizat, În ziua de azi oamenii drepţi și cinstiţi sunt atât de puţini, încât au ajuns niște intruși (Din însemnările unui


Recenzii

trecător); În timp ce-mi lăsa nota de plată, ospăta-rul m-a întrebat lingușitor:

– Ei, cum aţi găsit friptura?– Sub un cartof, întâmplător!– Dar dumneavoastră, doamnă cum aţi

găsit șalăul în maioneză?– Credeţi că l-am găsit?! Nu!... Din cauza

maionezei, care a fost tulbure, n-am văzut unde s-a ascuns! (p-AS-tile de cap!).

Constantin Horbovanu a urmărit să cre-eze buna-dispoziţie, să contureze tipologii des-prinse discret din societatea de azi, totul cu di-mensiuni pe măsură, cu semnificaţii dintre cele mai diverse spre o ciudată nostalgie a normalităţii.

Se observă la Constantin Horbovanu o anume preferinţă pentru dialog și descriere, dar și prezenţa celorlalte moduri de expunere, apelul, uneori, la aforism, ca formă de surprindere conci-să a unor detalii ce merită a fi reţinute, are și unele irizări demne de un mare umorist. Vocabularul este perfect adaptat situaţiei, așadar câteva coor-donate care asigură individualitate și originalitate scrierilor lui Constantin Horbovanu, un împăti-mit al căutării de imagini care stârnesc și între-ţin umorul. Animalul nu atacă din răutate, ci din instinct. Omul însă atacă din plăcere, dușmănie, cinism, cruzime… N-ar trebui să închidem sau să legăm animalul ci omul; Eu, de câte ori am mâncat mult, m-am îmbolnăvit. Sute de oameni de afaceri, parlamentari, guvernanţi, au înghiţit sute de mili-oane de euro, în ani de zile și, curios, s-au îmbolnă-vit atunci când au fost prinși. Dacă nu erau prinși nu se îmbolnăveau, erau și acum sănătoși tun!;

– Te văd, foarte des, cu Stamate.– Da. Sunt strâns legat de el.– Amintiri?– Nu.– Afaceri?– Nu! Datorii!...În cele 363 de pagini ale cărţii sunt imor-

talizate realităţi hilare, o ofertă bogată, tentantă prin intermediul cărora să încercăm a ne mai în-dulci existenţa. Totul pare bine cântărit, selectat și filtrat prin propriul suflet, esenţa textelor are cău-tare și durabilitate, Constantin Horbovanu dove-dindu-se a fi un izvor sensibil și subtil, cu o notă în plus pentru calitatea imaginaţiei.

Umorul lui Constantin Horbovanu, nu

numai din cugetări și miniaturi umoristice ci și din prozele umoristice, are caracter, degajă opti-mism și o anume toleranţă pentru că umorul fără caracter supără la fel ca smiorcăitul liric.

Fără îndoială că generosul creator de zâmbete, Constantin Horbovanu, și-a croit un drum sigur în umorul românesc, atât de necesar cu sarea și piperul lui în a primeni suflete, a-i de-termina pe mulţi să înţeleagă că înţelepciunea este piscul la care vor să ajungă cei mai mulţi oameni, este liantul care leagă cele mai frumoase amintiri, este arma care poate să ţină la distanţă pe cei mai periculoși dușmani. Apoi să nu uităm ceea ce a spus Anatol France: Fără ironie, glumă, epigramă, fără un umor sănătos, lumea ar fi ca o pădure fără păsărele…

Cu cărţile pe faţă îmbogăţește fericit spa-ţiul spiritual bucovinean și nu numai, iar autorul ei, un om între oameni, un nume ce propovăduieș-te prin cuvânt lumina limpede a adevărului care să ajungă spre centrul adânc a fiinţei.


Din sens opus

Vizita

Leo BUTNARU

...Avusesem impresia că nu-mi mai telefo-nase din secolul trecut, de la al cărui prohod s-au dus deja, iată, mai mulţi ani.

Suntem în septembrie. După marea vipie. Când creierele și trupurile noastre își mai vin în fire. Se refac. Pentru a porni la atac. Adică, la fireștile ac-ţiuni ale vieţii. Cât de cât normală. Viaţa.

Așadar, a telefonat ea, Raluca. Prima mea dragoste... (Ea să fi fost prima, totuși?... Probabil...) Din vreme în vreme – peste ani! – își mai amintește de mine. Sigur, periodic îmi schimb numerele de te-lefoane – fix și mobil, ceea ce pentru Raluca nu con-stituie nicio dificultate de-a afla, am impresia, chiar înaintea mea, numerele noi, pe care mi le alocă sta-ţia de telefoane. De fapt, motivul operativităţii sale e mult mai simplu: avem cunoștinţe comune. Toate ca una – binevoitoare, și cu ea și cu mine, în parti-cular, dar și în duet, s-ar crede. Mai ales, după ce am divorţat a doua – a doua, nu a treia? – oară. Nu din cauza Ralucăi, firește. Nici nu aș zice că e o profi-toare. După destrămare. De căsnicie. Pur și simplu, Raluca e o doamnă modernă. Eu – un pictor post-post-modern. Nu, nu ca metodă de creaţie, ci ca fel de a fi în viaţă. Cam depășit de postmodernismul gălăgios și „trash”-ul obraznic. Eu am învăţat câte ceva de la vechii noștri maeștri. Grecu, Vieru Igor, Rusu-Ciobanu, Romanescu... Alţii. Mai mult sau mai puţin sobri, cumpătaţi. Oarecum mai apropi-aţi temperamentului și caracterului meu, chiar dacă mai tânăra mea biografie se întâmplă la distanţă de câteva decenii de perioadele lor de graţie. În creaţie. Unii dintre ei, cu părere de rău, plecat-au deja în lu-mile stelelor...

...Cam astea erau meditaţiile mele după vreo despărţire, de cândva, de Raluca... Însă, când a

telefonat din nou, nu am avut timp să-mi vin în fire – surprins, poate, de vocea ei ce răsuna iar peste ani. La fel de volitivă, autoritară:

– Salve! Salvează-mă... vreau să vin la tine. E voie?

– ?! îmi pieri mie pofta de piuit, înainte ca acesta să-mi fi apărut pe buze.

– Ești singur?... Muncești?... Eu am spus ceva confuz, probabil. – M-am întâmplat să fiu prin apropierea

atelierelor voastre și, îmi zic, hai să-ţi telefonez, poa-te ne vedem... Aș putea trece pentru vreo jumătate de oră... Ești disponibil, nu te...?

Cred că nu i-ar fi putut nu că refuza, ci sta dimpotrivă nici însuși maestrul maeștrilor, Miche-langelo, coborând de pe schelele înaltelor boltiri ale Capelei Sixtine, când, iată, vine ea, Raluca, femeia ca și fatală a zilelor noastre, doamna cu oarece celebri-tate în lumea bună, cât poate fi ea, prutonistreană.

– Păi... da... auzi și tu, prezent... Când ajungi? am întrebat.

– Ce să ajung, dacă, iată, sunt chiar lângă poarta atelierelor. Trag mașina în curte și urc.

Și chiar urcă, intră... Buna! Îmbrăţișarea. Pupi-pupi. Și din nou iniţiativa ei:

– Uite, urcam eu scările și știi la ce mă gân-deam?... se interesează surâzător-îngândurată. Sau, poate, îngrijorată.

– Știu... – Zău?... Zi-i, să te-aud... – Că nu ne-am văzut din secolul trecut... – Vai de mine, ai remarcat și tu? Uimitor!

Chiar te-ai gândit și tu la asta? Bravo! Dă să te mai pup o dată... A făcut-o, reluând:

– Chiar e uimitor. Și măgulitor. Înseamnă


Din sens opus

că te-ai gândit la mine, nu? – Păi... – Uite, îţi spuneam, am la dispoziţie doar

vreo jumătate de oră, hai, să zicem, patruzeci de mi-nute. Nu te reţin. Faci și tu o pauză. Cum îţi merge? Îmi arăţi și mie din noile tale pânze?

Nu e obligator să răspund la toate întrebă-rile Ralucăi, la rândul meu interesându-mă dacă ar dori o cafea pe care, bineînţeles, o poate face chiar ea – cunoaște ce și cum, nu? – aceeași bucătărioară, la stânga, unde, altădată, se întâmplase să pregătească câte o ciorbă, o friptură...

– Tare mă bucur să te văd, zice, deja la ca-fea.

Cum aș reacţiona altfel, decât spunându-i că bucuria e reciprocă?

– Ai un strop de coniac? – Spuneai că ești la volan. – Un strop, doar, la cafea... Nu prea am

drum lung prin oraș. – Doar dacă e să merg la magazin... – Nu, lasă... De-ai fi avut aici, acum, astfel

și ad hoc... Hocus-pocus! încearcă ea să glumească. Privind-o însă mai atent, îmi dau seama că nu e ziua ei: ochii îi sunt adumbriţi de tristeţe, iar frazele-i săl-tăreţe ţin mai curând de voinţă și ludic; un fel de siguranţă de sine obosită.

– Ai probleme? o întreb. – Nu prea mari... Rezolvabile... Cred că le

anihilez chiar azi, până în seară... Mulţumesc, ne mai telefonăm. Nu ești împotrivă?

Ar fi fost inadmisibil și neconform cu na-tura mea să răspund altceva, decât ceea ce dorea să audă ea. Sigur, ne mai telefonăm, ne mai...

– Gata, fug, nu glumesc. Mă eliberez și poate revin...

Îmbrăţișare, pupi-pupi, ecoul scurt al bă-tăilor tocurilor ei pe lungul balcon-otova de la etaj, umbrit de o galerie de viţă-de-vie. Și constatarea mea: Raluca, prima mea dragoste din secolul trecut, e o femeie minunată și e foarte bine că nu avusese nenorocul să se căsătorească cu mine.

Seara, pe când se dau știrile la ProTV, te-lefonează iar. Raluca. Rămân la atelier? Plec acasă? Mă poate duce ea cu mașina... ar fi mai bine să aștept puţin, îmi spune ea ceva când vine, în cinci-zece mi-nute, pentru că mai e pe aici pe aproape, pe unde a avut de rezolvat ce-mi spusese că are de rezolvat...

...De cum intră, nu amână esenţialul: – Dacă nu te superi, aș putea să mân la

tine?... Pe... mâine, adică, să rămân... Aici sau acasă, unde zici. Știi... am uitat cheile de la apartament la vilă, tocmai la Peresecina, unde au case de vacanţă și unii dintr-ai voștri, pictorii. Tu de ce nu ţi-ai ridicat

una?... Sau să o fi cumpărat, pe când erau mai iefti-ne... E cam departe să merg la vilă, unde mai pui că am cam băut, după ce am reușit să rezolv probleme-le... Știi tu, cum se obișnuiește...

– Păi... – începusem și eu să spun oarece, însă Raluca mă întrerupse degajat, oarecum ștren-gărește:

– Așteaptă câteva clipe, am uitat ceva în mașină, zice, plecând, fără a închide ușa de la intra-re, pentru a reveni în mână cu o pungă de la „Metro”.

– Uite, niște coniac, bunătăţi... Că nu ne-am văzut de multă vreme și... Acuși improvizez ceva, zise din pragul ușii, pentru a o lua direct spre bucătărioară, de unde întrebă: Aici, sau mergem la tine acasă?

(Ca un autor obișnuit să-și respecte citito-rii, îi rog pe aceștia, eventualii, să-mi permită să nu trec de la bunătăţi – la banalităţi, pentru că oricine își poate imagina lesne ce a urmat. Unde mai pu-nem că la atelier protagonistul prezentei naraţiuni nu avea decât un singur pat și... vă daţi seama ce și cum...)

Dat fiind că discuţia noastră a durat până adânc după miezul nopţii, eu și prima mea dragos-te nu ne-am arătat prea matinali, la un moment dat Raluca ridicându-se din pat, însă doar pentru a tra-ge storurile și a stăvili lumina soarelui.

După ce am dejunat, m-a întrebat dacă o consider atât de fără vino-ncoa, încât nu i-am pro-pus niciodată să-i fac portretul. Și, bineînţeles, am tras prima schiţă în cărbune, urmând să fixăm mai târziu ședinţele viitoare.

– Sau, dacă dorești, putem continua acum, am spus.

Raluca mă îmbrăţișă tandru, spunându-mi șoptit că nu, nu acum, pentru că nu mai are timp, la ora douăsprezece trebuind să fie acasă.

– Dar nu mai reușești, ai doar douăzeci de minute, un sfert de oră, constat eu.

– Cum nu reușesc? se miră prima mea dra-goste.

– Păi, zici că pleci acasă, nu?... Sau la vilă? – Sigur că acasă... Ce să caut la vilă?... – Nu ar trebui să iei de acolo cheile?... Raluca s-a revărsat într-un hohot de râs

sincer, dar nemolipsitor. – Cheile?... Ha, ha, ha!... Și chiar ai crezut?... – Da, pricepusem și eu. Mă strâmbai a

zâmbet. Și Raluca nu mă cruţă, spunând un adevăr:– În genere, de când te știu, ai părut a fi un

băiat deștept. Nu?... Însă uneori – pardon, iubitule! – pari a fi un idiot patentat, zise, sărutându-mă, ca să lase în urma ei stupidul, pseudonaţionalul nostru „Pa!”.


Din sens opus

Peste o clipă, însă, se întoarse pe unul din axele tocurilor înalte, interesându-se:

– Ne mai vedem?... – Nu-i exclus... am spus, deschizând mobi-

lul și căutându-i în memorie numărul ei de telefon: să mai vedem noi ce facem – răspundem sau nu la viitorul apel... Pentru că, uneori, mai în glumă mai în serios, pentru mine Raluca e... Razluka*... Așa îi spun, uneori...

Da, cât pe ce să uit... Ar fi nedrept ca, în finalul acestei întâmplări și... la anii mei, să nu fac o precizare: în tinereţile noastre, din, bineînţeles, deja secolul trecut, XX, Raluca era atât de simpatică, ba chiar foarte frumoasă, încât părea că... încalcă or-dinea publică! Zău așa, în lumea noastră mohorâtă, prezenţa distinsă a unei femei vrednice în toate ale ei mai că aduce a încălcare de ordine socială... Astfel că, în numele tinereţilor noastre și a frumuseţii ei extraordinare, o să-i răspund la apel...

_______________*Razluka (rus.) – Despărţire.

Ierbarele

La începutul începuturilor, pe când îmi venise – sau mă trăsnise – în cap această revelaţie, nici că puteam vorbi – de intensă emoţie și... au-to-surpriză fusesem afazic o întreagă după-amiază. Atunci mi-am spus: indiferent de doresc sau ba cei (în special – cele) de care mă interesez, eu le voi selecta gândurile, ideile – dacă le vor avea cât de cât demne de atenţie și eternizare, voi încerca să le depistez sentimentele, dulcile suferinţe legate de lucruri plăcute, le voi colecta surâsurile, privirile și, da – da, da, aceasta fuse-se revelaţia! – voi face din ele... IERBARE! Tocmai că, toate astea – gândurile, ideile, surâsurile, sentimentele, săruturile etc. – le voi pune ca pe niște steble fragede, ca pe niște frun-zuliţe, petale, tulpiniţe, flori de nu-mă-uita etcetera – le voi pune, fixându-le delicat, în ierbare, clasifi-cându-le, însoţindu-le cu scurte legende de muzeu filosofico-sentimental(e)...

Exact asta intenţionam să fac, dar, se do-vedi, – mai bine zis, mă dumerii de la sine, în urma miilor de tentative, eșecuri, meditaţii, căutări, ex-perimente – așa ceva ar fi imposibil fără consimţă-mântul celui de la care ţin să colectez (...prelevez) gândurile, surâsul, sentimentele, privirile, sărutu-rile etcetera. Geniala descoperire – ierbarele senti-mental-filosofice – nu se putea(u) întrupa pe cale oarecum ilicită, fără asentimentul protagonistu-lui-„donator”. Era ceva între ezoteric și transplant. Astfel că, până la urmă, mai multora din fiinţele dragi sau doar care mă interesau din motivul că mi

s-ar fi părut demne de atenţie le-am obţinut acor-dul ca, ceea ce au ele mai scump, mai dumneze-iesc, să-mi permită a le cataloga în ierbarele mele sentimental-filosofice, în care ideile, sentimentele, zâmbetele, privirile, săruturile etcetera să stea, us-cate, ca niște firuţe, frunzuliţe de plante, tulpiniţe, steble, petale, peţiol, stamină...

Iată-le, ierbarele, colo, în vitrina din ca-mera vecină, o să ţi le arăt, o să te uimesc, de o să rămâi cu gura căscată și profund emoţionată la vederea rezultatelor genialei, supraumanei mele descoperiri – prezervare, întru eternizare, a ideilor, sentimentelor, privirilor, sărutărilor...

Dar de ce să mai amânăm?... Să trecem în camera vecină. Uite și ierbarele. Ăsta e din timpul studenţiei. Da, poţi să-i întorci filele. Iată, aici, us-cate, gândurile hazlii ale „profesorului” de comu-nismul știinţific Lazo... Ce tâmpit, Doamne, iartă! Da, am fost oarecum perfid, solicitându-i-le – îţi vorbeam de asentimentul donatorului – sub pre-textul că acele brașoave, cărora le-am zis pe ne-drept „gânduri, idei”, m-ar interesa, că sunt pri-ma-ntâi... „Ia-le!” zise ridicolul ăla personaj care în loc de „amploare” spunea totdeauna „anfloare” (păi, comunismul știinţific nu se constituia din am-ploare și numai amploare!); așa zise pachidermul – „Ia-le!”, râzându-mi în nas, ca un marxist-leninist ce era și care în ruptul capului n-ar fi putut crede


Din sens opus

în ceea ce-i spuneam eu – în posibilitatea de a pre-zerva în ierbare, ca pe niște plante, idei, gânduri, surâsuri... (Oare n-ar fi cazul să fac o propunere pentru Academia Română să accepte și forma de: surâse, concomitent cu cea de surâsuri?... Mă mai gândesc...) Da, despre sărutări și alte detalii inti-me sigur că nu-i spusesem insului ăla ex-comu-nism-știinţific...

Dar să trecem la lucruri ceva mai plăcute. Iată, în acest ierbar sunt aranjate, în stare deshi-dratată, ca să nu spun – uscată, săruturile – de ce aș ascunde, dacă e vorba de filosofie și eternitate? Sunt săruturile primelor domnișoare, studente și nu numai, pe care le-am cunoscut la facultate, în întreaga universitate, în oraș... Cred că nu am abuzat de încrederea prea multora, tu cum crezi?... Unde mai pui că deloc puţine din ele – altele au refuzat, bineînţeles – acceptaseră benevol să le co-lectez ceea ce mă interesa. Și-apoi, știi cum e tine-reţea: te îndrăgostești de trei ori pe lună sau poa-te și mai des... Da, dragostea – ca fazele lunii – în creștere, descreștere... Lună nouă, lună plină, lună pe sfert, unghie aurie – manichiură cerească, apoi – nimic... Nevinovată îndeletnicire, ce mai!... (Deh, nu e vorbă, se mai poate întâmpla și câte o unghie... în gât...)

Dincoace, în acest ierbar, sunt colecţiile din perioada post-universitară până la prima că-

sătorie... Și tot așa... Spune și dumneata, dacă nu e o adevărată comoară de importanţă universală!... Parcă nu ţi-ar fi plăcut și ţie să stai, în esenţele ca-lităţilor tale, aici, între file, având conștiinţa că ești printre aleșii timpurilor noastre?... La rândul meu, mă voi mândri cu tine. Cu faptul că te-am cucerit, te-am convins, te-am... distins! Mă voi mândri cu tine și cu toţi noi – pentru că, vreau să spun, am avut nemodestia (sper – nu imprudenţa sau chiar – impertinenţa) ca unul din ierbare să mi-l dedic mie însumi... să fiu iertat... Dacă dorești, te voi in-troduce chiar în el, în ierbarul sentimental-filosofic în care mi-am prezervat și eu ideile, sentimentele, privirile – tot ce am considerat că e antologic în viaţa mea... Hai să împărţim, dimpreună, același ierbar. Vom fi parte a învederării, peste secole, a unor specimene unice. Rasate. Și ne-rase din me-moria lumii. Din memoria dragostei noastre!... Te rog să te încrezi mie, în bunele-mi intenţii. Crede în nemurire. Fie ea și parţială, dar crede... Nu te teme... Hai, vino mai aproape... Gândește, simte, spune ceva... Încep selecţia... Excelent...

„Păstrezi în ierbare și orgasmele exaltă-rilor tale?”... a întrebat într-un târziu vizitatoarea, ceea ce însă nu însemna nicidecum că nu ar fi ac-ceptat regulile jocului. Era vorba, totuși, de ierba-rele nemuririi! Iar în afara lor, mult mai grabnic transit gloria mundi...


Cronica traducerilor

Japonia – Drumurile ce merg Nicăieri

şi Treptele ce conduc către Nimic*

Cristina RUSU

Tradusă de Neculai Amălinei și apărută chiar la început de an 2016, la Editura Pim, car-tea Kokoro scrisă de Lafcadio Hearn (Koizumi Yakumo, după numele japonez) ne introduce în atmosfera Japoniei, ţară de o uimitoare frumuseţe și cu o spiritualitate absolut fascinantă, în secolul al XIX-lea. Kokoro apare în anul 1896 și, chiar din primele pagini ale cărţii, aflăm părerea autorului despre această ţară: “Japonia se înfăţișează ca ţara cea mai extraordinară din lume”.

Cele 15 eseuri ne descriu viaţa japonezi-lor din orașele lor liniștite, așa cum au fost și acum zece secole în urmă, cu poduri pierdute în verdele străvechi al peisajelor, magazii de lemn pitorești, străduţe străjuite de felinare de hîrtie – umbre de o mie de ani în tăcerea altarelor Shinto. În capitolul al patrulea, Dintr-un jurnal de călătorie, autorul se află într-un tren pe calea ferată Osaka-Kyoto așa cum datează el la 15 aprilie 1895. Ne povestește despre femeile japoneze cum își acoperă faţa cu mîneca stîngă a chimonoului în timp ce dorm în mijloacele de transport. Pînă la data de 21 aprilie se află în vizită la Kyōto. Iată și primele impresii despre oraș: “Obloanele de lemn dinaintea camerei mele mici de hotel sînt date la o parte, iar soarele dimineţii pictează imediat pe shōji (ușile glisante de hîrtie), cu pătrate de lumină de aur, umbra per-fect clară a unui piersic mic. […] În timpul nopţii, o casă japoneză doar cu shōji închise, arată ca un felinar mare cu faţete de hîrtie – un felinar magic punînd în mișcare umbrele înăuntru, în loc de a le proiecta înafară. În timpul zilei, umbrele de pe

shōji provin numai de afară, dar pot fi extraordi-nare la primele raze ale soarelui, dacă trec, ca în acest exemplu, de-a lungul spaţiului unei grădini pitorești”. Lafcadio Hearn continuă cu descrierea, și rămîne în acest subcapitol numai la detalierea acestor shōji, la desenele și calitatea hîrtiei găsin-du-le minunate. Aceasta ne arată atenţia și uimirea copilărească, necontenită, la toate lucrurile întîlni-te în această ţară aparte. Nu putem să nu remar-căm străduinţa traducătorului, cît de cald și com-plet aduce în viziunea cititorului aceste imagini, de parcă cel care parcurge rîndurile cărţii chiar se află acolo în acele locuri minunate.

Kyōto este văzut, pe drept, ca un oraș cu un farmec aparte, iar Lafcadio Hearn îi spune Ma-rele Oraș al Templelor și sugerează locuri de vizi-tat care pentru el au avut impact emoţional, ca de exemplu; templul Shinto Daikyoku-den sau tem-plul Higashi Honganji.

Călătoria continuă în orașul Kobe. Auto-rul vizitează orașul la 23 aprilie și este impresio-nat de „expoziţia de pești” din grădina Waraku-en, unde „în iazuri de forme curioase înotau pești fru-mos coloraţi”. Apoi ajunge în orașul Hyōgo, într-o vizită ce începe la 5 mai 1895 și durează zece zile. Și notează: „Pretutindeni plutesc – legaţi de prăjini foarte înalte – pești imenși de hîrtie viu colorată, ce par a fi în viaţă, după cum arată și se mișcă”. Este vorba de celebrii crapi numiţi de japonezi koi.

(În Japonia, data de 5 mai a fost transfor-mată în sărbătoare naţională în anul 1948. Cu toa-te că sărbătoarea se numește Ziua Copiilor, acest festival este doar pentru băieţi. Familiile japoneze cu băieţi atârnă, în afara caselor lor, panglici repre-zentând crapi, simbol al puterii și sănătăţii).

Călătoria la Hyōgo se termină cu întoar-cerea în oraș a navei Matsushima Kan, revenită din China.

Am vorbit numai despre cum vedea auto-rul aceste orașe, dar notaţiile sale oferă detalii mai ample. Periplul prin aceste orașe este povestit aproa-pe poetic, dar toate aceste însemnări ne trimit în Ja-ponia acelor ani, și nu numai cu pasul, ci și cu inima, căci printre aceste relatări descoperim povești reale ale japonezilor, tradiţiile lor, frumuseţea muzicii, încîntătoarea educaţie a femeilor, cultura unică și simplitatea găsită oriunde, în orice loc, în orice om.

*Lafcadio Hearn, Kokoro, traducere de Neculai Amălinei, Editura Pim, Iași, 2016.


Teii adolescenţi ai lui Eminescu

Doina CERNICA

Eveniment

Istoric al Botoșanilor, autor de cărţi dedi-cate trecutului acestei așezări vestite, Gheorghe Me-dian vedea în premiile ,,Teiul de Aur” și ,,Teiul de Argint” coroana unui destin, pe traiectul căruia o ialomiţeancă a urcat în partea de sus a ţării, un om pregătit să înveţe copiii a ajuns să facă ziaristică și să-și cumpere o casă în vecinătatea bisericii în care a fost botezat Poetul, casă care după anul 2002 avea să fie asociată unei noi instituţii Eminescu. Graţie iniţiativei publicistei, editoarei și scriitoarei Elena Condrei, aceasta a umplut un gol, deoarece, a spus Gheorghe Median în deschiderea celei de-a XV-a festivităţi a decernării lor, ,,nu numai poeţii, sunt și alţii care trudesc întru Eminescu”, referindu-se la faptul că distingând creaţii de valoare în Litera-tură, Teii eminescieni sunt acordaţi și pentru Arte Vizuale, și pentru Colecţii și Colecţionari, uneori și pentru realizări importante din alte domenii: Publi-cistică, Biblioteconomie, Restituirea Istoriei, Folclor, Spiritualitate. Ne bucură să știm în gestul fondator al Elenei Condrei și susţinerea entuziastă, solidarita-tea intelectuală a bucovineanului George Muntean, atunci președintele de onoare al juriului. Împreună cu Cezar Ivănescu, președinte al juriului, George Muntean a stabilit un început înalt Premiilor Emi-nescu ,,Teiul de Aur” și ,,Teiul de Argint” ale Editurii Geea Botoșani, susţinut încă de la primele ediţii de laureaţi precum Ion Irimescu, Grigore Vieru, Lucia Olaru Nenati, Liviu Suhar. Nivel menţinut în ediţii-le următoare de nume ca Ion Beldeanu, Constantin Mălinaș, Theodor Codreanu, Horia Zilieru, Ion Fi-lipciuc, Dan Hatmanu, Grigore Crigan, Gavril Gh. Lavric, Vasile Tărâţeanu, premii speciale, sub arca-da Spiritualului, revenind P.S. Gherasim Putneanul, stavroforei Irina Pântescu, stareţa Mănăstirii Voro-

neţ, precum și monahiilor Elena Simionovici și dr. Gabriela Platon. Ediţia a X-a, găzduită de Teatrul ,,Mihai Eminescu” Botoșani, a adus pe scenă, între cuvintele de mulţumire ale laureaţilor și pe cel, de neuitat, al monahiei Elena Simionovici, acum vice-președintă a Societăţii Scriitorilor Bucovineni: ,,As-tăzi toate bisericile din România sunt împodobite cu ramuri de tei. Frunza teiului simbolizează Pogorâ-rea Duhului Sfânt în chip de foc asupra Apostolilor. Nu știu câte dintre Domniile Voastre își vor aminti că și noi, monahiile de la Voroneţ, am primit, astăzi, aici, Teiul de Aur. Dar cu siguranţă vă veţi aminti de această sărbătoare de suflet în cinstirea Sfântu-lui cuvintelor românești, care se datorează distinsei și destoinicei Doamne Elena Condrei. Vreau să vă mai spun că în Orient, într-o întrecere spirituală ca aceasta, premiantului dintâi i se oferea un trandafir adevărat, iar premiantului de pe locul al doilea, un trandafir de aur. Ca adevărată câștigătoare, Doamna Condrei va primi astăzi o ramură de tei adevărat bi-necuvântată la Mănăstirea Voroneţ. Noi suntem cele premiate pe locul al doilea, cu Teiul de Aur…”.

Noul lustru adăugat primilor doi din isto-ria tânără a acestor premii eminesciene, sărbătorit în Centrul Istoric al Municipiului Botoșani, la terasa Curtea Veche, pe 11 iunie 2016, ca și în 2011 inclu-siv cu o antologie a laureaţilor, a pus în lumină și alte nume preţuite pentru creaţiile lor, valori confirmate, Dany Madlen Zărnescu, Ilie Șandru, Maria Toacă, Alexandrina Cernov, dar și tinere certitudini, între care Rozalia Barta și Mihaela Grădinariu. Merită observată plecarea Teilor eminescieni și la românii de dincolo de graniţe, după cum o hartă a acestor premii le-ar semnala prezenţa aproape în toate re-giunile ţării. Însă ceea ce ţin neapărat să pomenesc


Eveniment

este faptul că Teii au răsplătit de-a lungul anilor, atât de meritat, și truda unor traducători ai liricii emi-nesciene, ai literaturii române, precum grecul Nikos Blithikiotis, japonezul Sumiya Haruya, chilianul Mario Castro Navarrete, românca Micaela Ghi-ţescu. Din păcate, și această recentă ediţie a Premi-ilor Eminescu ,,Teiul de Aur” și ,,Teiul de Argint” a însemnat și un gând pios pentru laureaţii stinși din viaţă în răstimpul lustrului: Dany Madlen Zărnescu și Nikos Blithikiotis

Cele două antologii nu au fost singurele apariţii editoriale lansate la sărbătorile înmânării medaliilor care au pe avers imaginea Poetului și pe revers cea a Teiului, medalii placate cu aur, ceea ce le face și unul din cele mai de preţ premii Emi-nescu. Au fost tipărite la Geea, în colecţia ,,Emi-nescu nestins”, convorbiri cu o parte dintre laure-aţi despre Eminescu în istoria diverselor domenii avute în vedere de aceste premii, în viaţa lor și a noastră, un florilegiu din opera scriitorilor distinși, un excelent volum ,,Omagierea lui Eminescu în colecţii de afișe (1980-2015)”. Anul acesta, antolo-gia amintită a fost acompaniată de un volum dedi-cat de Elena Condrei pictorului Constantin Tofan, ,,în strălucirea Luceafărului”, prezentat de artistul plastic și scriitorul Vasilian Doboș. Cei 15 ani de fericită (și eroică) existenţă a acestei instituţii Emi-nescu private, dar care de la ediţia a X-a se bucură și de sprijinul Primăriei și al Consiliului Municipal

Botoșani, au fost marcaţi de o plachetă aniversa-ră, conferită celor care i-au fost alături, cu ajutor, cu susţinere, precum Teatrul ,,Mihai Eminescu” Botoșani, Biblioteca Judeţeană ,,Mihai Eminescu” Botoșani, stavrofora Irina Pântescu, Lucia Olaru Nenati, Vasile Tărâţeanu, Mihai Cornaci, Ștefan Cervatiuc, Gheorghe Median, care a primit-o dând expresie acestui gând, probabil nu doar al său: ,,Nu știu dacă pentru Eminescu am făcut atât cât s-o merit, dar am timp de-acum înainte”.

Pe ,,podiumul” terasei, cu un public străju-it de florile revărsate din jardiniere, cu invitaţi din prim-planul ediţiilor anterioare - celor peste 150 de participanţi alăturându-li-se, periodic, și alţii, dato-rită condiţiei sale de spaţiu în aer liber în Centrul Istoric al Municipiului Botoșani -, noii laureaţi s-au simţit și s-au mărturisit nu numai răsplătiţi, ci și res-ponsabili pentru Teii eminescieni. Mă gândesc la cei pe care, cunoscându-i, îi apreciez și personal, de aici și condiţia mea de autoare, alături de Maria Toacă, a unei laudatio pentru Vasile Bâcu, distins cu ,,Teiul de Aur” pentru Publicistică, diplomatul și curajosul președinte al Societăţii pentru Cultură Româneas-că ,,Mihai Eminescu” Cernăuţi, fiind de mulţi ani și redactor-șef al ,,Gazetei de Herţa”. Scriitorii adunaţi de festivalurile consacrate lui Mihai Eminescu la Su-ceava și Botoșani probabil că mai ţin minte urcarea lor împreună în nordul vieţii Poetului, la un 13 spre 14 ianuarie, în ajunul Anului Nou și al Sfântului Va-sile după calendarul iulian, respectat în Cernăuţi, cu Vasile Bâcu în redacţie la ceasurile revelionului, pentru ca a doua zi să plecăm spre Putna cu articolul dedicat evenimentului întâlnirii noastre memorabi-le, și deocamdată, se pare, irepetabile, proaspăt tipă-rit în ziarul pe care îl conduce.

Întâia oară am auzit de pictorul Ion Daghi (foto) cu prilejul lansării unei cărţi a lui Theodor Codreanu, care îi reproducea pe copertă una din lucrările dedicate universului eminescian. Pe amân-doi aveam să-i reîntâlnesc după aceea la Galeriile de Artă ,,Brâncuși” din Chișinău, scriitorul vorbind la vernisajul unei vaste expoziţii personale cu multă căldură despre pictor și opera sa. Astfel că ,,Teiul de Aur” pentru Arte Vizuale acordat artistului și uni-versitarului octogenar, m-a bucurat din inimă, fără să mă mire. Dar distinsul laureat s-a dovedit el un om al plăcutelor surprize, stârnind tot atâtea ropo-te de aplauze ca și programul de cântece patriotice al seminariștilor din Dorohoi, dirijaţi de preotul și profesorul Constantin Muha (laureat el însuși al ,,Teiului de Aur” pentru Spiritualitate), cu o amplă recitare din ,,Scrisoarea I” de Mihai Eminescu și cu o alta, din propria creaţie lirică, dând glas unui pu-ternic alean.


Eveniment

Desigur, cel mai așteptat la sărbătoare a fost cunoscutul eminescolog Mihai Cimpoi, mem-bru și al Academiei Române, și al Academiei de Ști-inţe a Moldovei. Aflat însă în perioada de recuperare după o intervenţie chirurgicală, cu o interdicţie de la medic de a pleca la drum și cu o speranţă personală de a ajunge măcar peste o săptămână la manifestă-rile închinate lui Eminescu la Dumbrăvenii Sucevei, Domnia Sa, atât de iubit aici, Cetăţean de Onoare al municipiului Botoșani, dar și al comunei părinţilor săi, Păltiniș, dar și al locului nașterii lui Eminescu, Ipotești, a fost prezent numai printr-un mesaj, că-ruia i-a dat citire dr. Lucia Olaru Nenati, cea care i-a dedicat și o mișcătoare laudatio. Poeta a vorbit despre personalitatea academicianului Mihai Cim-poi, ,,pe care am numit-o omul cumpănă în Basa-rabia”, pomenind despre apartenenţa laureatului la ,,grupul de intelectuali aflat în fruntea poporului în lupta pentru redobândirea semnelor identitare ro-mânești”, despre condiţia sa de iniţiator și suflet al Congresului Mondial al Eminescologilor de la Chi-șinău și, firește, între multe altele, despre calitatea sa de autor al originalului Dicţionar Enciclopedic Mihai Eminescu. Mesajul academicianului Mihai Cimpoi, veritabilă comunicare știinţifică pregătită pentru ,,ocazia acordării Premiului «Teiul de Aur» de către Instituţia Teilor de Aur și Argint (Geea) Botoșani” se intitulează ,,Teiul milenar al lui Emi-nescu” și începe astfel: ,,Acceptând prestigiosul Pre-miu «Teiul de Aur», pe care mi-l acordă Botoșanii

pentru ceea ce am făcut – cred cu dăruire și cu în-cercarea disperată de a pătrunde și a înţelege obiec-tul «fără prejudeţ subiectiv», precum cerea însuși poetul – în domeniul eminescologiei, ne-am gândit încă o dată la ceea ce semnifică teiul, neîndoielnic toposul central al creaţiei sale. /S-a spus că teiul e copacul fără vârstă, deducându-i-se, astfel, o semni-ficaţie mitipo(i)etică din credinţele populare și din contextul larg al poeziei universale. Căci el apare ca un arbore sfânt, asemenea Yggdrasilului (frasinul) la scandinavi, Mesteacănului la slavi. /Ei bine, această credinţă magică ce-l acreditează drept copac «fără vârstă» este într-un fel confirmată de biologi care i-au atestat etatea de o mie de ani”.

Spaţiul nu ne permite să reproducem co-municarea acad. Mihai Cimpoi, dar ne îngăduie ca plecând de la ,,Teiul milenar” al Domniei Sale, să ne gândim la teiul eminescian ca la un copac viu, cu rădăcini îndeajuns de viguroase și de adânci ca să susţină trunchi, ramuri, și cu ele frunze și flori, pen-tru o mie de ani. Și totodată, după legea vieţii, cu lăs-tari care să-l continue în timp și dincolo de timp. În acest joc vital al închipuirii pentru ceea ce înseamnă și continuă să însemne Eminescu pentru români, ,,Teiul de Aur” și ,,Teiul de Argint” de la Botoșani sunt, în al cincisprezecelea an al decernării lor, tei adolescenţi, frumoșii, strălucitorii și cutezătorii tei adolescenţi din posteritatea lui Eminescu. Atunci, cum să nu ne bucurăm că există și să nu ne dorim să ne supravieţuiască?!


Prin Anatolia, din Erzincan (IX)

Marius CHELARU

Jurnal de călătorie

Kemalye,călătorind pe lângă Ipek Yolu

„Învăţăcelule, către oceanul sufletului te du, că-tre mina cea în înţelesuri bogată”

Kaygusûz Abdâl

Încă de când mergeam spre Divriği, la un moment dat, Halil Ibrahim ne-a arătat, pe coasta muntelui, de o parte a șoselei, urmele unui drum străvechi. A spus doar două vorbe „Ipek Yolu”. Dru-mul mătăsii…

Am călătorit, în timp, pe mai multe „seg-mente” din „drumul mătăsii”, în mai multe regiuni, căutând, cum scris-a dervișul și poetul anatolian din secolele XIV-XV, Kaygusûz Abdâl, „mina cea în în-ţelesuri bogată”, încercând să regăsesc parfumul tre-cutului, să simt, deși de la înălţimea veacului nostru, cam ce au însemnat drumurile pe cal, cu caravanele de cămile, popasurile în diverse locuri și azi ne„a-daptate” la progres, uneori chiar în vechi hanuri/ ca-ravanseraiuri în care tehnica a pătruns abia. Există o „hartă” a drumului mătăsii care evidenţiază marile puncte de reper, dar se știe că nu era „bătută în cuie”. Acum însă, pe coastă, ducând către culme parcă, se vedea o potecă pietruită pe alături. Pietrele pă-reau, în lumina soarelui (poate așa și erau) mușcate de dinţii timpului, șlefuite de vânturi și de degetele ploilor fără de număr. Pe acolo au călcat pașii atâtor călători ale căror respiraţii se ridicaseră pe coastele golașe. Mii de cai și cămile căraseră mirodeniile care poate ajungeau și la Iași, Brașov, și mai departe, că-tre Europa Occidentală. Și pe umerii acestor mii de oameni neștiuţi s-a construit măcar o picătură din lume așa cum o vedem noi azi.

Firul drumeagului împletit cu respiraţiile

noastre se scurge acum către veșnicie…Apoi intrăm între munţi din nou, la înăl-

ţime. Tunelurile se succed, le străbatem unul după altul. Lungi. Dacă acum sute, poate mii cei care ve-neau dinspre cine știe unde ducându-și mărfurile spre cine știe ce alt loc din Orient înfruntau colţii de stâncă, noi trecem prin lăuntrul muntelui. Ieșind din vreun tunel am văzut capre sălbatice strecurân-du-se cu viteză ameţitoare printre stâncile ca dinţii unui zmeu flămând. Mi-am adus aminte de Carpa-ţii noștri și de câteva întâlniri de demult cu caprele noastre negre, pe la Podragu, Negoiu, pe înălţimile de lângă Bâlea Lac ori prin alte locuri din Făgăraș, pe unde mă duseseră pașii. La picioarele noastre, mai apoi, am văzut orășelul, așezat într-un peisaj de o frumuseţe deosebită.

Vechiul Eğin (sau Ağin, cum îi spuneau armenii, după unele surse de la „akn” – izvor, în limba armeană), din 21 octombrie 1922, după Răz-boiul Turc de Independenţă, urmare a unui decret, se numește Kemaliye, în cinstea lui Mustafa Kemal Atatürk. (Azi în Turcia sunt mai multe localităţi cu numele de Kemaliye, lângă Bursa, Giresun, Manisa etc.) Apoi a fost parte a mai multor provincii turcești – Elaziğ, Malatya și, din 1938, Erzincan.

Există mai multe variante despre fondarea lui. O versiune spune (deși sunt voci după care aco-lo ar fi fost o localitate mai veche) că a fost fondat de către armenii creștini1, paulicieni, în secolul al IX-lea. În „Enciclopedia Britannica” din 19112, vo-1 Ca naţie, armenii s-au creștinat în secolul al III-lea.2 „Egin (Armenian Agn, the spring), an important town in the Mamuret el-Aziz vilayet of Asiatic Turkey (altitude 3300 ft.). Pop. about 20,000, fairly equally divided between Armenian Christians and Moslems. It is picturesquely situated in a theatre of lofty, abrupt rocks, on the right bank of the western


lumul IX:1, există o informaţie conform căreia ar fi fost fondat de armenii care au plecat de lângă lacul Van, conduși de „Senekherim”, în secolul al XI-lea. În timp, a fost stăpânit/ locuit de turci, armeni, kur-zi, așa că nu e de mirare că de aceste locuri se leagă și numele unor poeţi/ scriitori de ambele etnii.

În peregrinările sale, Evliya Çelebi a ajuns și pe aici, iar în Seyahatnâme scrie că orașul este „Plin de fructe, viţă de vie și livezi”3. Peste câteva sute de ani, James Playfair (1738-1819) descria Eğin sumar, ca pe un „mic oraș în formă de amfiteatru, la poalele unui munte, pe un teren roditor, care se întinde până la Eufrat”4. Playfair vorbește și despre cât durează drumul între niște orașe dacă mărfuri-le sunt cărate de caravane care folosesc cai, cămile sau catâri. Câteva rânduri mai sus scrisese despre Divriği: „Divriki, un orășel la marginea unei văi cul-tivate între munţi înalţi și sterpi, în colţul de sud-est al provinciei, pe un râușor care se varsă în Eufrat”5.

Dacă în articolul din Britannica, 1911, pe care l-am amintit mai sus, David George Hogarth6 scrie că populaţia orașului era de cca 20.000 de oa-meni, azi lucrurile sunt foarte diferite. Acum mai are cca. 2-3000 de oameni iarna. Vara, pentru că, discutând cu oamenii, am înţeles că aici sunt case de vacanţă ale celor din Istanbul mai ales, se aglome-rează, dublându-se sau chiar triplându-se. În oraș sunt câteva moschei, cea mai veche de prin secolul XI, din ce am înţeles.

Hogarth îl descrie ca pe un oraș important din vilayetul Mamuret-ul-Aziz7, așezat „pitoresc”

Euphrates, which is crossed by a wooden bridge. The stone houses stand in terraced gardens and orchards, and the streets are mere rock ladders. Egin was settled by Armenians who emigrated from Van in the 11th century with Senekherim.” 3 Nu e prima dată cînd Evliya Çelebi pomenește de oraș. Mai este o notaţie care a stârnit discuţii, privitoare la numele localităţii: Evliya Çelebi Seyahatnamesi, İstanbul, 1314, III, la p. 214-215: „Eğin denmesine sebep bu şehri kayasıradan Oyhik (?) kızı Eğin nam duhter-i pakienin bina etmesidir. Hazret-i Ömer evladından Emin Ömer bin Lokman’ın fethidir. Badehu küffar eline düşmüş ise Harun Reşid asrında Seyyid Cafer Battal Gazi tekrar fethetmiştir...”.4 În vol. V al „A System of Geography”, Edinburgh, 1813, p. 136: „…little town in the form of an amphitheatre, at the foot of a mountain, in a fruitful tract that reaches to the Euphrates”5 Idem, p. 136.6 Din cărţile lui Hogarth: Devia Cypria: Notes of an Archaeological Journey in Cyprus in 1888, Londra, 1889, The wandering scholar in the Levant, 1896 – cu o secţiune despre Anatolia, The penetration of Arabia: a record of the development of Western knowledge concerning the Arabian peninsula, 1904. Hittite seals, with particular reference to the Ashmolean collection, 1920, Arabia, 1922, Kings of the Hittites, 1926.7 Vilayet-ul Mamuret-ul-Aziz (pe care-l numește și „Harput

între „piscuri semeţe, stânci abrupte, pe malul drept al Eufratului vestic, care este traversat de un pod de lemn”. Și adăuga: „Casele de piatră sunt așezate în grădini și livezi terasate, și străzile sunt simple scări de piatră”. De altfel, Kemaliye este supranumit „Ora-șul teraselor”.

Sub ochii noștri era un oraș cu multe clădiri vechi, case din piatră sau din lemn, străzile pietru-ite, unele într-adevăr adevărate „scări”. Am înţeles că aceste clădiri fuseseră restaurate (poate și pentru că în 1987 un incendiu devastator a făcut ravagii), și în vederea atragerii turiștilor. Oamenii vin aici și pentru frumuseţea locului, și pentru relaxare, poate chiar pentru a sta departe de marile aglomeraţii ur-bane într-un loc liniștit, dar și pentru că, nu departe de oraș, erau și alte atracţii.

Eufratul trecea printre munţi (orașul este între Munţii Munzur și înaltul platou Sariçicek), prin al doilea canion ca mărime din lume, se pare, Canionul Karanlık/ Canionul Negru/ Întunecat. De pe pereţii stâncoși se sare cu parapanta, se face bungee jumping ori alpinism, iar apele învolburate cheamă amatorii de rafting. Apoi mai sunt peșterile, și ape cu proprietăţi care, din ce am înţeles, sunt re-comandate pentru psoriazis.

Văzând felul în care arată locul, caprele negre, am căutat să aflu mai multe despre flora și fauna zonei. Am înţeles că numai în canion sunt multe specii care se află sub protecţia legii – vidre, salamandre, lincși. Am răsfoit câteva studii intere-sante despre diversitatea biosferei de aici8, tipolo-gia rocilor9. Apoi, văzând niște încălţări care mi-au adus aminte de saboţii olandezi și căutând, am aflat că sunt numite „yemeni”. Am văzut că nu e nici o diferenţă între stângul și dreptul. Și papucii aceștia au făcut celebră zona, ca și covoarele cu modele spe-cifice, obiecte din lemn (am văzut niște uși foarte frumoase, cu o particularitate: pentru a bate la ușă au un mâner din fier, separat pentru bărbaţi, și un altul, mai mic, pentru femei) și alte articole manu-facturate. Mierea de aici este renumită. Poate că toa-te acestea se întrepătrund în istorie și cu faptul că pe aici au trecut cei care băteau pulberile timpului pe Drumul mătăsii/ Ipek yolu, fiind chiar un loc im-Vilayet” – unitate administrativă a Imperiului Otoman la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, situat între văile marilor râuri Firat și Murat).8 Cel mai recent: Mustafa C. Darilmaz, Manfred A. Jäch & André Skale, Biodiversity and zoogeography of water beetles from the Kemaliye, Northern Turkey, în SPIXIANA, nr. 35, 1, pp. 101-108 München, August 2012.9 Osman Mert, Traces of Ancient Turkish in The Kemaliye: Petroglyphs and Tamgas in The Dilli Valley, A.Ü. Türkiyat Araştırmaları Enstitüsü Dergisi Sayı, Erzurum, 2007, pp. 233-254.



portant. Orașul a fost și mai strâns legat de „Drumul mătăsii” prin drumuri, late pe alocuri de trei metri, care au fost construite în perioada romană, numite, din ce am înţeles, „gaban”.

Regret că nu am reușit să văd mai multe

din vestigiile creștine din zonă (poate că am fi avut multe de văzut dată fiind istoria locurilor, dar muze-ul din oraș era închis).

Am plecat spre Canionul Karanlık, mer-gând printre pereţii de stâncă de peste trei mii de metri înălţime. Șoseaua este mărginită de o parte de peretele de stâncă, iar de cealaltă de o râpă ameţi-toare. Jos, Firat-ul curge nepăsător, sorbind parcă umbrele stâncilor și razele soarelui. Înţelegem de ce canionul se numește Karanlık.

O altă mașină venită din spatele nostru se oprește, și, cât ceilalţi discută cu noii veniţi, privesc către crestele care se îngemănează cu cerul. Merg pe o potecă pietroasă, chiar pe marginea muntelui, deasupra apei, ţinându-mă de stânca rece. Alături de mine pășesc vântul și câteva umbre pe care le ghi-cesc abia. Un moment mi se pare că deasupra, sus, pe creastă, se văd umbrele câtorva cămile încărcate cu poverile negustorilor care vin din secole, pășind din nou pe Drumul Mătăsii… Dispar într-o clipă în

negurile trecutului, ca nălucirile…Când mă întorc, Halil Ibrahim ne zâmbeș-

te și spune: - Este un drum periculos, izolat, chiar săl-

batic, dar de o frumuseţe deosebită. Poate că nu mai

poţi vedea așa ceva nicăieri pe pământ. De aceea l-am ales. Special pentru dumneavoastră.

Am plecat din nou la drum, nu peste mult timp ajungând la tuneluri și intrând în măruntaiele muntelui, nu înainte de a mai arunca o privire Eu-fratului pe apele căruia curgeau atâtea legende pe care muntele le lăsa, uitate, poate, să cadă, scuturân-du-se de colbul lor, pentru a ţine pe umerii lor și a adăposti de ghearele timpului altele…

Ne-am întors pe un drum la fel de frumos, de pitoresc. Dar, înainte de a pleca spre Erzincan, am oprit la un popas pe creasta muntelui, de unde totul se vedea ca în palmă. Era amenajat pentru masă iar pe peretele muntelui curgea apa unui izvor limpede, rece, cu gust bun.

Se vedea întreg aproape orașul, și drumul Eufratului până departe, printre munţi. Undeva, pe o stâncă, o casă construită cine știe cum în acel loc, atârna parcă deasupra abisului.

La întoarcere, seara învăluia șoseaua. Plo-



uase. Nu mult, dar plouase, prilej de bucurie pentru oameni.

Am privit către vechiul drum al mătăsii. Umbrele amurgului luaseră tot felul de forme, în graba lor către cine știe unde. Curând s-au ascuns cu totul în depărtare. Noi ne apropiam de Erzurum, care, pe când se numea Theodosiopolis, a fost cu-cerit în 700 sau 701 de oștile conduse de generalul ‘Abdallah ibn ‘Abd al-Malik ibn Marwan, fiul cali-fului Abd al-Malik ibn Marwan. Umbrele călărilor de altădată s-au ascuns iute sub pulpana amurgului.

Noi am mers mai departe, spre Erzincan.

Kuşburnu sau în lumea lui Arif Sagîr

Tot timpul acestei călătorii prin Anatolia am căutat să vedem, să înţelegem, dar și să ne întâl-nim cu tot felul de oameni și să vorbim cu ei despre vrute și nevrute, pentru a ne apropia mai bine de spiritul locului.

Poate cea mai interesantă întâlnire de acest fel, după aceea cu familia lui Halil, a fost cu Arif Sa-gîr.

Am luat masa repede, din nou la locanta „Çirahane”, ca de fiecare dată gözleme cu ayran, am plecat pe străzile din Erzincan. La un moment al zi-lei am ajuns pe o străduţă, într-o curticică asfaltată. Cum am intrat, s-au zărit două uși. Am intrat pe pri-ma, într-o cămăruţă care părea a unei case vechi, ui-tate de timpuri. Acolo, în dosul unei mese care juca rol de birou, era Arif Sagîr. Micuţ de statură, cu ochii vii, curioși, ne-a privit cu atenţie cât Halil Ibrahim a făcut prezentările, spunând despre doamna Güner doar că este venită din România.

Am aflat, nu fără mirare dat fiind cum arăta, cum vorbea, vioiciunea lui, că era născut în 1919 în Er-zincan. Conducea o firmă care producea sirop, compot, oţet, gem și alte produse din „kușburnu”, adică rosa cani-na, măceșe.

Ne-a dat să gustăm din produsele sale fără nici un fel de chimicale. Se mân-drește cu faptul că de zeci de ani de zile dă de lucru mai multor oameni, că și-a ţinut copii la școală, la facultate și că produsele sale au căutare mare și la export, fiind vesti-

te pentru calitate, știute fiind proprietăţile pe care le are kușburnu. Arif Sagîr ne-a zâmbit și a spus con-vins: „Am 94 de ani, dar cu ajutorul acestui fruct voi trăi 100, deși îngerul morţii a trecut pe la mine, dar ca să mă îndemne la muncă!”.

Lucra cu în jur de 150-160 de saci de fructe pe zi în atelierul său. A pornit pe acest drum foarte de tânăr, când Erzincan era mai degrabă un orășel cu străduţe și ulicioare colbuite, fără cine știe ce clădiri care să-ţi ia ochii. Atunci, tânăr fiind, absolvent de gimnaziu (ne-a spus zâmbind că, pe atunci, cei mai mulţi cam aici se opreau cu școala de cele mai multe ori) kușburnu, fruct doldora de vitamine, cu propri-etăţi deosebite creștea chiar prin jurul localităţii, i-a venit ideea aceasta. O socotește de mult timp ca un fel de muncă în folosul comunităţii.

După primul război mondial era sărăcie mare și în Erzincan, și în ţară. Nu era mâncare de ajuns, „numai padișahii trăiau în îndestulare”. Cei care puteau mâncau pâine cu fructe și era ceva…

Apoi, dată fiind situaţia din ţară, războa-iele, lipsurile de tot felul, între 1925-1935 mai peste tot, dar mai ales la sate, era mare lipsă de grâu, nu era din ce se face pâine. Nici cei mai avuţi nu o duceau bine, nu era de unde. Atunci oamenii coceau orz (se puneau boabele în apă fiartă mai mult, ca să se poate mânca) ori nuci, dar și asta era o problemă. Nu se găsea nici orz, iar pentru un sac de orz, care era greu de procurat, uneori era nevoie să mergi cale de trei zile de drum, și nici atunci nu erai sigur, și te costa enorm. Erau vremuri grele, în care luni și luni de zile erau oameni care nici măcar nu vedeau pâine.

Am aflat apoi de unde până unde el, tătar,



se născuse pe aceste meleaguri. În timpurile primu-lui războiul mondial, apoi ale revoluţiei bolșevice, rușii cotropiseră zone din Turcia, dar puneau în pri-ma linie, să fie primii loviţi, soldaţi de alte neamuri. Mulţi erau neamuri turce, fie ei turci, turkmeni sau tătari, azeri, kazahi etc., din Crimeea, Tataristan, Kazahstan sau cine mai știe de unde de pe întinsul fostului Imperiu Ţarist.

În acest moment al discuţiei Halil i-a spus lui Arif Sagîr că doamna Güner era din România, dar de sorginte crimeeană, tătară, iar aceasta a subli-niat că știa aceste lucruri pe care rușii le practicaseră și în alte locuri, amintind „Peripeţiile Bravului Sol-

dat Svejk”, romanul scriitorului ceh Jaroslav Hašek, dar și alte secvenţe din folclorul tătar culese în diver-se împrejurări legate de război.

Oricum, acest mod de a proceda al rușilor a făcut ca în zona Erzincan să ajungă soldaţi tătari din Crimeea, din armata rușilor. Între aceștia a fost și bunicul lui Arif Sagîr. Unii au fugit. Arif Sagîr ne spune de șase fugari, între care și tatăl lui, Yusuf. Oricum, după alte câteva fraze, s-a uitat la doamna Guner și i-a spus „Ești ruda mea de sânge, poţi să ră-mâi aici până la sfârșitul zilelor tale, ai la mine și casă și masă!” Doamna Guner era vizibil emoţionată.

Arif Sagîr ne-a mai spus că cei șase tătari care aleseseră să fugă din armata rusă, cu riscul de a nu se mai întoarce niciodată în Crimeea, care, ră-mași pe meleagurile acestea, avuseseră cam 60 de urmași. Ne-a spus că tatălui lui i-au plăcut mult fe-meile, drept care s-a procopsit cu nu mai puţin de


patru neveste, dar nu a fost să fie mulţumit cu aceas-tă situaţie până la capăt. După reformele promovate de Mustafa Kemal Atatürk10 a rămas numai cu una. Oricum, ne spune Arif Sagîr, totuși, două neveste sunt suficiente pentru un bărbat.

Apoi ne-am întors la munca și viaţa lui, la copiii lui, trei, cu care se mândrea că ajunseseră să lucreze ca universitar, inginer și ofiţer, din câte am înţeles. Avea pozele lor pe perete în birou.

Halil este implicat în mai multe acte de binefacere, pe care le socotește în spiritul credinţei sale, dar și al tradiţiei strămoșilor: dă din mâncare unor copii din propriile venituri, ajută pe alţii cu ha-

ine. Înainte de cutremur avusese chiar o casă a lui, special alocată pentru a găzdui copii din afara ora-șului care doreau să înveţe în Erzingean. Și Arif Sa-gîr era implicat în acţiuni de binefacere, fiind și lider local al Semilunii Roșii. Nu știu dacă fiecare adept al islamului procedează astfel, cum nu știu nici cum se comportă fiecare creștin. Dar peste tot în lume, indi-ferent de credinţa pe care o au cei ce locuiesc acolo, este frumos când sunt oameni care înţeleg că e bine atunci când pot să ajute. Este, mai presus de religie, ceva care ţine de partea bună a naturii umane.

Am plecat, după ceva vreme, de la nonage-narul cu sânge tătar, altoit pe pământ anatolian, care s-a aplecat din nou peste masa lui, studiind cine știe ce hârţoage, poate despre plantele lui, poate despre alte lucruri din trecut.

10 Conform „Codului Civil” din 17 ianuarie 1926.


INNOCENTIA FABULAE

sauProză în târlici

pentru mari şi pentru mici

Nicolae HAVRILIUC

Miscellanea

Oricât de schimbate ar fi vremurile,Dragostea dintre un urs şi o jună veveriţă

își are locul potrivit

Reveniţi din captivitate, ursul și veveriţă depuseră efort să se instaleze în pădure ca într-o casă ce le-a aparţinut dintotdeauna. Se căzniră să găsească un copac minune, adică să fie pentru ei loc de adăpost, loc pentru mâncare, loc de joacă, dar și loc pentru iubire. Veveriţa, modestă din fire, putea găsi oricând un copac unde să-și facă scor-buri pentru adăpost și provizii de alune. Se gândi că nu mai este singură, îl are alături pe urs, de atâ-tea ori i-a sărit în braţe. Și, deși îl adora, niciodată nu i-a spus că-1 iubește, poate că-l bănuia de relaţia cu o viespe oarecare. Dar pentru urs, din comodi-tate și din nevoia modernizării, era mai greu. El își dorea un copac înzestrat, după cum sunt vremuri-le, cu televizor, spre a vedea ce se mai întâmplă în pădurea sa și chiar în alte păduri. Or, acest fel de copac presupunea o abatere de la natură, deoarece, atât ramurile cât și coroanele fiind artificiale, veve-riţa s-ar fi simţit ca o pasăre de pripas ce-și caută adăpost într-un stâlp de beton. După mai multe în-cercări, ursul și veveriţa și-au făcut hatârul când au ajuns într-o poiană unde se găsea un copac pitic, înzestrat cu televizor, crescut la umbra unui copac falnic. Imediat, ei și-au împărţit copacii. Veveriţa îl alese pe cel falnic. Putea, așadar, umbla în voie, sa-tisfăcându-și toate pretenţiile de gospodină isteaţă cum se știa. Dar avea și posibilitatea nestingherită să ajungă la copacul unde ursul își petrecea vremea cu emisiunile tv.

Într-una din zile, mai spre amiază, ursul, mulţumit că avea în faţă și un râu de unde lua ca dintr-o găleată pești pe gustul său, privea, mângâi-ndu-și burta, o emisiune intitulată Un urs dintre aceia. Citind cu atenţie titlul din generic, ursul mormăi: Să nu spună că-i Grigorescu Viorel, că fac moarte de urs, ceea ce nu-mi stă în caracter. Acesta mi-s eu și altul ca mine nu-i. Numele mi l-au dat mie, la început n-am fost de acord, apoi l-am asi-milat sau, cum s-ar spune pe înţelesul oricui, m-am obișnuit cu acest nume. Mă reprezintă. Nu e ușor să fii un Viorel Grigorescu.

Imaginile se derulau într-o cursivitate agreabilă, mai ales că dialogul se purta între doi oa-meni, iar ursul, știindu-le din plin limbajul, putea să le pătrundă înţelesul și, astfel, să-l răstălmăceas-că într-o poveste către veveriţă.

– Ai fost umilit vreodată?– Da! Și încă de atâtea ori. Pentru că și eu

umilesc.– Eh, cum așa!? Se poate?– Uite că se poate! Ţine de funcţionarea

proceselor interumane. Încearcă să-ţi imaginezi... Suntem pe un coridor. Nu poţi mereu să fii în faţă. Trebuie să te mai dai înapoi. Să permiţi și altora trecerea. De-ai știi ce mare bucurie este când ai ad-mis trecerea altora și ai provocat aprecierea lor!

– Iar dacă această trecere este văzută ca un fapt firesc? Adică s-ar fi produs oricum!

– Mă retrag și ies din joc.– Altfel spus, cedezi locul.– Nu cedez, pentru că nimeni nu mi-l

poate lua. Eu nu văd umilinţa ca pe o înjosire, ci ca


pe o îmblânzire, îndurare sau milostivenie ce le fac prin partea mea de fire.

– Și dacă se-ncearcă înjosirea ta?– Nu cred că se reușește. Pentru că, în ori-

ce moment oricât de înjositor ar fi, eu sunt cu frun-tea sus. Înjosirea o practică numai cei prea plini de ei care nu se acceptă decât pe ei înșiși. Își trăiesc norocul în cercul strâmt al egoului lor. Iar mai de-vreme sau mai târziu se desfigurează, autodevorân-du-se.

– Și dacă se-ncearcă o revenire la tine?– Refuz solicitarea, umilind. Iar dacă o ac-

cept nu mai funcţionez la aceeași intensitate și nici cu același randament... Predomină conștientizarea, știrea. Pentru că eu niciodată nu mă-ntorc, în locul de unde am plecat, la timpul de atunci. Ţine de fi-rescul fiinţei mele...

– Bună este continuitatea prin șederea și funcţionarea în același loc!

– Cu precizarea ce înseamnă în același loc și cu înţelegerea că numai timpul fragmentează șe-derea.

Ursul, satisfăcut de cele auzite, intenţionă să-nchidă televizorul. Ora amiezii bătea în surdină, iar lui maţele îi chiorăiau de foame. N-avea chef să-și caute de mâncare, ședea nemișcat. Și nici să facă pași până la râu de unde să scoată din vad știuca norocoasă ori chiar vreo lostriţă. Și, apoi, veveri-ţa nu-i arunca de sus niscaiva dintre alune sau un oarece miez de nucă. Părea să fie supărată, pe ce motiv nu aflase încă. Mișcând braţele de parcă s-ar pregăti să se ridice, ursul simţi că de sus îi căzu ceva și, fără să vadă ce-i, duse îmbucătura la gură, o crănţăni și o înghiţi, mai mult săși amăgească foamea. Când cele de sus cădeau fără încetare, ur-sul pe toate le prindea, le crănţănea și le înghiţea, bucurându-se că veveriţa are grija lui. Dar curând încetă cu mestecatul. Pricepu că toate erau coji de alună fără niciun miez. Și dacă, din senin, ca din-tr-o stropitoare mai cădeau și picături de apă, ursul înţelese că nu-i în regulă ceva. Se dădu într-o parte să intervină, dar în acel moment, în braţele sale, plânsă de supărare veveriţa se prăvăli.

VEVERIŢA: Da, văd că te-ai răcit cu totul și nicio importanţă nu-mi acorzi! Vorba cântecu-lui Margaretei Clipa ce-l ascultai aseară, fără să mă chemi și pe mine: „Până ieri mă drăgălea, azi îmi spune că sunt rea, bade!” Îţi spun și eu ca să știi... Sunt invitată la o expoziţie de veveriţe la Humor. Dau eu de Alexandru Brădăţan, cântăreţul meu

preferat! Ce, eu n-am voie să am pe cineva, numai tu să fii cu viespea ta! Să vezi ce „ţărănească la pă-mânt” îţi face omu!

URSUL: Da’ nu înţeleg! S-a întâmplat ceva?

VEVERIŢA: S-a întâmplat că tu ești pe bune cu viespea și ai făcut din mine un „second hand”. Ai putea să-mi spui ce-ţi șoptea viespea la ureche atunci la ieșirea din ocol? Să nu spui că-ţi arăta poteci pe unde să fugi! Că tu, oricum, le știi pe toate.

URSUL: Ce-mi șoptea? Nu-mi amintesc!VEVERIŢA: Nu-ţi amintești, hai? Era

ceva ce vă plăcea la amândoi, pentru că prea numai un surâs și voie bună eraţi. Nu știai cum să scapi de mine, ursule Viorel!

URSUL: Eu să scap de tine?! Ce vorbe sunt astea, iubiţica mea? A, da! La început îmi șop-tea, apoi îmi spunea cât putea de tare că ea și jderul ţi-au dat un nume. Iunona, după numele reginei sale.

VEVERIŢA: Mda, Iunona! Auzi, ce nume!URSUL: Da, iubiţica mea! Te rog să nu te

superi pe mine. Așa mi-a spus. VEVERIŢA: Și ai putut să ascunzi această

ispravă fără să mă înștiinţezi la timp! Că doar mă iubești.

URSUL: Da, te iubesc! Așteptam clipa fa-vorabilă, să-ţi declar solemn.

VEVERIŢA: Așteptai! Lasă, lasă! Prea îţi spunea viespea de toate. Am văzut cum zbura în jurul tău. Poate și despre mine îţi vorbea, scorpia! Știi ce... Let me!

URSUL: Nu, iubirea mea! Despre tine nu-mi vorbea. Numai despre ea.

VEVERIŢA: Ca să-ţi îmbuibe capul și să te uiţi numai la ea.

URSUL: Și orice-mi spunea, eu tot la tine mă gândeam. Spunea că este o bună prietenă a omului.

VEVERIŢA: Auzi, viespea! Prietena omu-lui? N-am auzit până acum așa ceva. Vrea să-mi fie rivală în toate.

URSUL: Spunea că ea însoţește neveste-le omului de la munte când ele duc albiturile să le spele în râu.

VEVERIŢA: Acum vrei să începi o altă poveste.

URSUL: Nu-i poveste, îţi jur! E purul ade-văr. Spunea că ea le veghează să nu se atingă vreun

Miscellanea


duh rău de ele și sperie sălbăticiunile să nu treacă peste albiturile puse la uscat.

VEVERIŢA: Mă rog, generoasă viespea asta! Nimic de zis. Și acum ce faci? Plângi, ursule Viorel Grigorescu? Plângi?

URSUL: Plâng și mă bucur pentru tine. Ai și tu un nume. Iunona!

VEVERIŢA: Vai, vai! Mă dezmierzi, ur-sule! După atâta gălăgie. Fie, îl accept. Dacă ţie îţi place. Dar nu mă amărî. Am destule pe cap. Nu știu cum va arăta noul jder și de ce întârzie atâta.

URSUL: Stai liniștită! Va fi același. Nimic nu se clintește din loc. Din tot ce-i vechi un alt nou răsare.

VEVERIŢA: Da, da! Ce m-aș face fără tine și-n clipele de necaz prin care trec. Și nu puţi-ne au fost. Aș vrea, ca să-mi treacă supărarea, să-mi povestești ceva despre oamenii pe care-i vezi la televizor.

URSUL: Chiar vrei?VEVERIŢA: Sigur, cum să nu vreau !URSUL: Stai, să mă gândesc! A, da! La în-

ceput oamenii comunicau ajutaţi de semne și sune-te dezarticulate în întregul naturii prin care treceau cu iscusinţă și fără dificultăţi, pentru că nimic nu li se opunea. Erau ei înșiși un întreg și nu se diferen-ţiau între ei, căci întregul naturii îi apropia. Când a apărut cuvântul s-a produs marea diferenţiere. Prin cuvânt, omul a intrat în conștient și, în timp, și-a modelat oponentul din el, sesizând diferenţa faţă de întregul existenţei care, stând deoparte în afara sa, a rămas în mister și-n invizibil. Același mister și același invizibil îl va presimţi și-n interiorul său. Despre asta voi vorbi cu alt prilej. În fine! La scan-dalul făcut de om prin vorbărie, misterul continua să se păstreze prin tăcere și să transmită frică. Cum nu i se găsea un element comun spre a se intra în relaţie, misterul a fost numit natura sacră.

VEVERIŢA: Mă simt năucită, ursule Vio-rel! Chiar așa de complicat este omul și are așa de multe ascunzișuri ?

URSUL: Poţi să-mi spui Viorel cât vrei! Am început să mă obișnuiesc și chiar îmi place. Da, așa de complicat e omul și are atâtea ascun-zișuri! Da’ stai, asta nu e totul! Ce ţi-am spus este despre omul de ăhăhă... Despre cel de acum sunt altele.

VEVERIŢA: Despre cel de acum vreau. Te rog, spune-mi!

URSUL: Îţi spun, da’ să nu începi să-mi

smiorcăi sau să te uiţi urât la mine! Că nu mai spun.VEVERIŢA: Spune, spune! Vreau! N-am

să mă nici... nici...URSUL: Bine! Sătul de vorbărie și de zgo-

motul ei, omul s-a apropiat de imagini gata confec-ţionate de calculator, umblă pe Net și comunică în tăcere, având impresia că actual și virtual...

VEVERIŢA: Actual și virtual? Cum vine asta?

URSUL: Sunt niște termeni.VEVERIŢA: Aha, ceea ce este și ceea ce

poate fi.URSUL: Vezi că știi!VEVERIŢA: Asta datorită ţie! Spune, spu-

ne! Vreau!URSUL: Actual și virtual, deși aparţin de

întregul existenţei, în om adâncesc înstrăinarea și artificialul. Natura dispare sau ea este abandonată la o distanţă nepermisă. Și totuși, omul continuă să existe și să acţioneze în baza rezervelor de natură din el. Cât timp vor continua să se păstreze aceste rezerve, nimeni nu știe! Părăsit de natură, omul de-vine un câmp artificial sau un corp abstract într-un context de artificii și abstracţiuni.

VEVERIŢA: Ursule, m-ai pus pe gânduri și, uite, ce-ţi spun! Eu rămân la înţelesul că omul este un animal, așa ca tine sau ca mine, dar golaș, fără blană pe el. După cum suntem noi. M-am ho-tărât! Mă duc pe malul apei și, poate, mai salvez unul. Acum, din ce mi-ai spus tu și prin ce am tre-cut eu, voi știi cum să fac să fie numai al meu și al tău. Pentru că eu la tine nu renunţ.

URSUL: Pe tine poate c-o să te accepte, iar de mine se va feri. I se face frică.

VEVERIŢA: Păi știi de ce? Ne vede un mister în calea lui. Eu tac, tu transmiţi frică. Orici-ne ar fi în pielea lui, n-ar face la fel? Ar face! Dacă vrem să fie al nostru, trebuie să inversăm rolul. El să fie un mister pentru noi, adică să tacă și să ne fie frică nouă de el. Când spun frică nu mă gândesc la spaima sau groaza pe care le am la întâlnirea cu jderul. Nu, frică un fel de margine ! După care vine respectul pentru el și bucuria că este al nostru. Hai că merge scenariul meu!

URSUL: Unde ai să găsești un astfel de om? De la ei am auzit vorba... Și-n pielea goală, șe-fu-i șef. Crezi că ăsta, pe care tu l-ai mai găsi pe malul unei ape, nu vrea să fie șef peste tot și toate? Nu cred că-i posibil. Să ne impună el, mie și ţie, ce să facem sau cum să fim! Ne-am întoarce la faza ca

Miscellanea


Vărvărel. Vrei să stai din nou întrun ocol?VEVERIŢA: Nu, asta nu!URSUL: Păi, vezi! Să vedem cum evolu-

ează omul și cum ne mai simţim împreună. Poate găsim un ceva comun între noi.

VEVERIŢA: Până atunci, eu tac, iar tu transmiţi frică. Rămânem, cum s-ar zice, un mis-ter.

URSUL: Un mister care dă socoteală de sine însuși.

VEVERIŢA: Știe despre sine ceea ce alţii nu știu. Of, tu ursule, că multe le mai știi.

URSUL: Tu auzi ce aud și eu? VEVERIŢA: Ce? Parcă e un lătrat. Eter-

nul lătrat al câinelui anunţând prezenţa ursului în zonă. Lumea fuge de urși, de grandomania lor, iar, când se satură, îi prinde și-i pune să joace tananica. Vai de pielea ursului ce nu știe de glumă!

URSUL: Nu, stai!... Un mieunat de pisicu-ţă, eu aud.

VEVERIŢA: Și eu credeam că plânge un omuleţ. Mi s-ar rupe inima dac-ar fi cu adevărat.

URSUL: Eu care am trecut prin atâtea pă-ţanii din cauza omului, îl ocolesc și nu-l suport.

VEVERIŢA: Ba să știi! Să-ţi schimbi gân-dul! Numai iubind omul, tu, eu, toată lumea de bună credinţă, și pisicile vor fi romantice din nou.

URSUL: Eh, cum așa?!VEVERIŢA: Trebuie s-avem răbdare! Iu-

birea pentru om și romantismul la pisici vin îm-preună. Un bob zăbavă și ai să vezi că totul revine în locul său.

La intrarea serii în cadru, luna apăru printre copaci. Tăcerea întunericului înlocuia lu-mina zilei cu o altă lumină și, din firicele de șuier, colcăiau misterul și vraja. Aceasta este pacea pe pă-mânt, iar o dreaptă linie ce unește forţa cu spiritul veghează din cer1*, pe-ntinsele ape, corăbii.

MORALA: Nu vremurile dau iubirii glas, ci ceea ce stă în neclintire și-n forţa ce-a rămas.

1 Ca o navetă cosmică detectată doar de radar, pentru că în realitate nu oricui îi este dat s-o întâlnească, Dragostea dintre un urs și o jună veveriţă adaugă încă un număr la numărul imprecis de mistere din Univers.NOTĂ: Cu acest episod se-ncheie grupajul de cinci fabule cu titlul Dragostea dintre un urs și o jună veveriţă. Primele trei episoade au apărut în: Actualitatea literară, V, nr. 43, noiem-brie 2014, iar al patrulea în: ProSaeculum, XIV, nr. 3-4 (103-104), 15 aprilie – 1 iunie 2015.

Miscellanea

CONCURS DE EPIGRAME „CINCINAT PAVELESCU”

Asociaţia Culturală „Duiliu Zamfirescu” din Focșani, împreună cu R. L. „Cincinat Pavelescu” și AS. „Cavalerii Unirii” intenţionează să organizeze un

CONCURS DE EPIGRAME „CINCINAT PAVELESCU”

Doritorii vor trimite în format electronic 10-20 de epigrame, semnate de autor, împreună cu o fotografie de autor și un scurt C.V., pe adresa de e-mail: [email protected] prin poștă la adresa:

str. Alexandru Golescu nr. 76, Focşani, Judeţul Vrancea

până la data de 15 septembrie 2016.

Jurizarea și premierea se va face în ziua de 23 octombrie a.c. la Focșani.

Relaţii suplimentare la telefonul:0722 284 430.

Cele mai bune epigrame vor fi tipărite într-un volum.

Anunţ

Revista este membră a AsociaţieiRevistelor şi Imprimeriilor Literaredin România (A.R.I.E.L.).

Apare cu sprijinulConsiliului Judeţean Suceava,sub egidaBibliotecii Bucovinei „I. G. Sbiera” Suceava.

Număr ilustrat cu reproduceri după lucrări ale artistului plasticBruce RIMELL (UK).Coperta 1: The First.Coperta 4: Tsodilo.

autografNicolae Coande - Bătrânii corupţi.............................................................................................................................................................1invitatul revisteiPaul Emond – „În acea zi, virusul teatrului mi-a fost inoculat şi niciun vaccin nu mă va vindeca...” (prezentare şi interviu realizate de Elena-Brînduşa Steiciuc).........................................................................................................................................................2aforismeGheorghe Grigurcu – „De fapt îţi trebuie mai mult curaj”.....................................................................................................................7jurnal comentatLiviu Ioan Stoiciu – Avem festivaluri şi recitaluri de poezie, avem reviste literare, n-avem auditoriu şi cititori .............................8poesisConstantin Abăluţă – Regele protozoarelor..........................................................................................................................................10cronica literarăIoan Holban – Lumina explodează dinspre dealul Ţicăului ..............................................................................................................13Constantin Cubleşan – Ratarea prin succes (Aurel Baranga) ...........................................................................................................16A. G. Secară – Performance Critic sau analistul ţesând la pânza de Penelopă a literaturii... .................................................20recitiriAdrian Dinu Rachieru – G. Călinescu, un „strateg” iluzionat (II) .....................................................................................................23refluxAlexandru Ovidiu Vintilă – Sfânta Mănăstire Voroneţ. Un sfert de veac de la înfiinţare.............................................................28cadranVasile Andru – Pomenirea lui Radu Mareş ............................................................................................................................................30chipuri şi priveliştiLiviu Antonesei – „Bucovină de lumină...”...............................................................................................................................................34eminescianaN. Georgescu – Receptarea ziaristicii eminesciene (III) ....................................................................................................................35liber pe contrasensAdrian Alui Gheorghe – De ce, dacă-l iubim pe Eminescu, îl urmăm, în tot ce facem, pe Caragiale?...................................42carnete criticeHoraţiu Stamatin – Şi caii se-mpuşcă......................................................................................................................................................43Maria Dinu – Poeme suprarealiste „cu o logodnică superlativă” ....................................................................................................45apostrofMagda Ursache – Despre Eminescu, aşa cum nu trebuie scris .......................................................................................................47prozăLiviu G. Stan – Casele vor uita (fragment) .............................................................................................................................................50Marius Gabor – Exilul (fragment) ............................................................................................................................................................52opiniiPetru Ursache – „Piteştizarea” continuă..................................................................................................................................................54eseuIoan Ţicalo – Dimensiunea creştină a operei lui Constantin Noica ................................................................................................58Simona-Grazia Dima – Câteva consideraţii despre actul lecturii.....................................................................................................63vitrina editorialăAdrian Dinu Rachieru – Emisferele de Bucovina .................................................................................................................................66liriceAna Maria Sîrbu – Poeme .......................................................................................................................................................................69recenziiN. Georgescu – Dan C. David. Po-eseuri de înstrăinare...................................................................................................................75Adrian Lesenciuc – Nel mezzo del camin di nostra vita ....................................................................................................................77Emil Simion – Cu cărţile pe faţă ...............................................................................................................................................................78din sens opusLeo Butnaru – Vizita ....................................................................................................................................................................................80cronica traducerilorCristina Rusu – Japonia – Drumurile ce merg Nicăieri şi Treptele ce conduc către Nimic ........................................................84evenimentDoina Cernica – Teii adolescenţi ai lui Eminescu ................................................................................................................................85jurnal de călătorieMarius Chelaru – Prin Anatolia, din Erzincan (IX)................................................................................................................................88miscellaneaNicolae Havriliuc – Inocentia Fabulae sau Proză în târlici pentru mari şi pentru mici.................................................................93

DIRECTOR:

Carmen-Veronica STEICIUC

REDACTOR-ŞEF:


REDACTORI:

Sabina FÎNARUIsabel VINTILĂ

COLEGIUL REDACŢIONAL:

Acad. Dimitrie VATAMANIUCProf. univ. dr. Adrian Dinu RACHIERUProf. univ. dr. Mircea A. DIACONUProf. univ. dr. Elena Brânduşa STEICIUCIon BELDEANU (Preşedinte de onoare al S.S.B.)Nicolae CÂRLAN

COLABORATORI PERMANENŢI:

Adrian ALUI GHEORGHE (Piatra Neamţ)Liviu ANTONESEI (Iaşi)Leo BUTNARU (Chişinău)Al. CISTELECAN (Târgu Mureş)Ilie LUCEAC (Cernăuţi)Liviu Ioan STOICIU (Bucureşti)Matei VIŞNIEC (Paris)

Redacţia şi administraţia:Str. Ciprian Porumbescu nr. 1, 720066 - SuceavaE-mail: [email protected]; [email protected].

Puteţi să ne scrieţi şi la adresa:Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera”, str. Mitropoliei nr. 4, 720035 Suceava.

Răspunderea pentru opiniile exprimate revine în exclusivitate autorilor.

Ser

ie n

ouă

• A

nul X

XV

II •

Nr.

5 -

6 (

30

3 -

30

4)

• m

ai -

iuni

e 2

016

Serie nouă

Anul XXVII

Nr. 5 – 6 (303 – 304)

mai – iunie 2016

mai - Gogea's Blog | "Nu văd România de astăzi ca pe o ... · este Paul Emond. Parcurgând eseul...

Documents

Transcript of mai - Gogea's Blog | "Nu văd România de astăzi ca pe o ... · este Paul Emond. Parcurgând eseul...