Referat la Filozofie

Isaiah Berlin – “Doua concepte despre libertate”

“Libertatea nu este numai ocazia de a face aşa cum doreşti; nu este numai ocazia de a alege dintre mai multe alternative. Libertatea este, înainte de toate, şansa de a formula toate alegerile disponibile, de a le discuta - şi apoi, ocazia de a alege.” C. Wright Mills

Sir Isaiah Berlin (n. 6 iunie 1909, Riga, Letonia), istoric si scriitor britanic cunoscut pentru scrierile sale de filozofie politica. A emigrat din Uniunea Sovietica in Anglia, impreuna cu familia, in 1920. A studiat la St. Paul's School, in Londra, apoi, beneficiind de o bursa, la Corpus Christi College, Oxford. A obtinut titlul de doctor in litere in 1935. A predat, pe rand, la mai multe colegii din Oxford. Scrieri importante: Karl Marx: His Life and Environment (1939); Historical Inevitability (1955), o critica a doctrinelor determinismului; The Age of Enlightenment (1956), o discutie asupra filozofilor secolului al XVIII-lea; Four Essays on Liberty (1969). Filozofia lui politica arata preocuparea in primul rand pentru problema libertatii si a liberului arbitru in societati din ce in ce mai mecaniciste si mai totalitare. Culegeri de eseuri au fost publicate in volume ca: Russian Thinkers (1978), Concepts and Categories (1978), Against the Current (1979) si Personal Impressions (1980). In 1990 a publicat The Crooked Timber of Humanity: Chapters in the History of Ideas. A fost innobilat in 1957. Despre libertate se spun multe si fiecare intelege diferit acest concept. Mari filozofi ai lumii au dezbatut aceasta tema si fiecare a ajuns la o concluzie personala, asemanatoare sau diferita de cea a celorlalti. Intelegerea si perceperea acestui concept depinde de fiecare persoana in parte. Putem defini „libertatea” ca fiind o modalitate subiectiva de comportare a oamenilor in raport cu determinismul obiectiv al vietii sociale, motivata de interese si scopuri proprii. Privita din acesta perspectiva determinista, libertatea era definita de Engels ca „necesitate inteleasa”. In baza cunoasterii necesitatii, a legilor obiective care guverneaza realitatea, oamenii isi pot orienta adecvat actiunea, au posibilitatea de a crea conditii care sa favorizeze dinamica necesitatii in concordanta cu interesele si nazuintele lor. Asadar, putem sa afirmam ca, numai pe temeiul cunoasterii necesitatii, oamenii pot actiona in cunostinta de cauza. Spre deosebire de diverse interpretari existentialiste care confera libertatii sensul de detasare a individului fata de obiectivitate, retragere si izolare in subiectivitate, nonactiune, materialismul istoric considera ca eliberarea reala a oamenilor, supunerea necesitatii, implica integrarea individului in societate. Putem afirma ca, stapanind prin practica fortele obiective ale naturii si societatii, oamenii se realizeaza pe ei insisi, devin cu adevarat liberi. Din alt punct de vedere, asa cum natura este guvernata de legi, societatea este guvernata de reguli, de norme cu caracter obiectiv ca si legile. Astfel, manifestarea libera a oamenilor nu trebuie inteleasa ca expresie a incalcarii oricaror norme de convietuire sociala. Parerea mea este ca libertatea se refera la posibilitatea de a alege asupra propriei vieti insa cu anumite limite. Avem puterea de a alege din ceea ce ni se ofera, avem datoria totodata de a nu ingradi libertatea celorlalti. Libertate absoluta nu exista deoarece daca oricine ar fi liber sa faca orice atunci fara voia sa ar lua dreptul la libertate al altcuiva. Daca ne gandim putin la regimurile politice existente de-a lungul anilor vedem

ca am asistat si inca asistam la incalcari ale dreptului la libertate a populatii intregi. Un exemplu elocvent in acesta privinta este existenta sclaviei, apoi existenta unor popoare aflate sub suzeranitatea altora, ce reprezinta tot o forma de sclavie. Isaiah Berlin scrie in cartea sa, „Patru concepte despre libertate” urmatorul lucru: ca in urma cu mai mult de 100 de ani, poetul german Heine ii avertiza pe francezi sa nu subestimeze puterea ideior: „conceptele filozofice hranite in linistea vreunui cabinet profesoral ar putea distruge o civilizatie”. Bineinteles ca aceasta afirmatie doreste doar a amplifica impactul ideii in sine, aceea ca anumite idei „propagate” cu inteligenta catre o masa de oameni relativ usor influentabili pot reprezenta factorul principal care duce la luarea unei anumite decizii. Astfel, se poate vorbi de o inducere indirecta catre anumite conduite, ingradind, fara a fi sesizabil, dreptul societatii la libertate. Parerea despre libertate este influentata de mediul in care traim si de toate experientele anterioare. E posibil ca primul lucru pe care-l vedem sau auzim, sa influenteze in mod decisiv evolutia noastra ulterioara. Se spune ca un om informat e un om liber. Nu cred. Cred ca e mai putin liber decat cel neinformat pentru ca orice informatie e asimilata, chiar daca vrem sau nu, si in urma modului in care a fost prezentata. Nu exista informatie pura. De aceea, ma intreb in ce masura suntem dependenti de modul in care am primit o informatie? Cata libertate ne ramane in a stabili exact ceea ce credem, ceea ce stim, ceea ce vrem? Oare un om caruia i s-ar "servi" doar informatie pura, fara "resturile" valorice - bun-rau - ar fi capabil sa ia o decizie? Nu cumva libertatea aceasta absoluta ar conduce, de fapt, la un blocaj? Sunt foarte multi factori in jurul nostru care ne influenteaza deciziile, de orice natura ar fi acestea. Societatea este fara indoiala in oarecare masura “manipulata” de sistemul politic. Isaiah Berlin afirma ca “stiintele politice sunt strans corelate cu celelalte forme de reflectie filozofica”. Scriitorul si profesorul Douglas Cole sustinea ca “teoria politica este o ramura a filozofiei morale, ca ea incepe cu descoperirea sau transpunerea notiunilor morale in sfera relatiilor politice”, iar ca “discursurile si actiunile politice nu sunt inteligibile decat in contextul problemelor ce divizeaza oamenii preocupati de ele”. Astfel ca, informatia primita in mod involuntar este conceputa in asa fel incat sa se obtina efectul scontat, iar mijloacele prin care se urmareste realizarea obiectivului urmarit nu sunt intotdeauna in corelatie morala cu dreptul persoanei la libertatea de a gandi, de a lua o decizie personala neinfluentabila. Iata ca Berlin a pus punctul pe “i” privind aceasta idee, sustinand in lucrarea sa ca “Problema centrala a stiintelor politice este cea a supunerii si a costrangerii”. Semnificatiile politice ale libertatii sunt divizate de catre Isaiah Berlin in doua tipuri de libertate : libertate negativa si libertate pozitiva. Semnificatia “negativa” a libertatii este continuta in raspunsul la intrebarea: “Care este campul in interiorul caruia subiectul – o persoana sau un grup de persoane – este sau ar trebui sa fie lasat sa faca ceea ce este capabil sa faca sau sa fie fara interferenta altor persoane?”. Chiar asa, daca un individ va fi lasat sa faca ceea ce doreste, nu exista garantia ca alegerea sa pentru anumite activitati esti tocmai buna sau morala.Totusi, Berlin afirma ca daca oamenii nu sunt lasati sa traiasca asa cum vor ei, civilizatia nu poate progresa. Astfel, s-a ajuns la concluzia ca se impune respectarea unei autoritati care sa aiba dreptul de a sanctiona, conform anumitor legi, pe acei indivizi care au trecut peste limita libertatii lor. Aceasta autoritate este statul. Totusi, pot exista discutii referitoare la actiunile statului si la limitele sale. Unii dintre noi ar fi tentaţi să creadă că supremaţia statului de drept ar fi posibilă în orice tip de societate. Nimic mai fals. Numai o societate liberală este compatibilă cu un stat de drept. Restrângerea legislaţiei doar la nivelul legilor formale nu face posibilă funcţionarea statului de drept într-o societate centralizată, căci aceasta este nevoită permanent să adapteze cadrul legislativ la multiplele situaţii noi apărute în economie. Mill a delimitat foarte bine sfera de înţelegere a noţiunii de libertate, în înţelesul de libertate negativă. El încerca să demonstreze că nu putem vorbi despre libertate decât

dacă individul îşi urmăreşte binele propriu, prin metode si mijloace proprii, bineînţeles atâta timp cât nu încearcă să lipsească pe alţii de binele lor sau să-i împiedice să-l dobândească. În limitele impuse de statul de drept, omenirea nu are decât de câştigat lăsând pe fiecare să trăiască aşa cum crede el că e mai bine decât silind pe fiecare să trăiască aşa cum li se pare celorlalţi că ar fi mai bine. Berlin afirma ca “esti lipsit de libertate politica cand esti impiedicat de altii sa atingi un anumit scop”, dar pe de alta parte, libertatea politica este spatiul in interiorul caruia un om poate actiona fara ca altii sa-l impiedice. Locke sustinea ca “trebuie sa existe o arie minima de libertate personala, care sub nici un motiv sa nu poata fi violata”. Atata timp cat un individ nu incalca libertatea celorlalti si are o conduita morala prin care respecta normele impuse de autoritate, mi se pare normal si corect ca el sa aiba dreptul la putina libertate personala. Fara ea, probabil ca ar exista un fel de asuprire generala, de aceea trebuie trasata o linie intre domeniul vietii private si cel al autoritatii publice. Cu toate acestea, libertatea individuala se pare ca nu este o necesitate primara pentru orice om, spune Berlin. Facand referire la egalitatea libertatii, Isaiah Berlin a explicat acest concept facand referire la fundamentele moralitatii liberale, si anume: “ a nu-i trata pe altii asa cum e insumi n-as dori sa fiu tratat”, “recunoasterea purtata celor carora le datoram libertatea”, precum si promovarea prosperitatii, dreptatii s.a. Este just ca pentru a ma bucura de libertatea mea neingradita trebuie sa respect si eu la randul meu libertatea celui de langa mine si de asemenea trebuie sa-i respct pe cei care imi asigura libertatea ca individ in societate. S-au formulat cateva calitati care se considera ca nu pot fi formate decat in conditii de libertate : simtul critic, originalitatea, imaginatia, independenta de spirit, nonconformismul; aceste calitati sunt pretuite de J.S. Mill - pentru el, ele sunt simbolul libertatii sau ele rezulta din manifestarea libertatii individului. Eu ma alatur convingerilor lui Mill conform carora numai o persoana libera isi poate dezvolta simtul critic, imaginatia sau originalitatea. Sa luam spre exemplu dreptul de libertate al presei, daca acesta nu ar fi existat, probabil ca informatiile ar fi fost mai putin originale, poate chiar mai putin obiective si cu siguranta mai putin critice. Libertatea de expresie a scriitorilor din ziua de azi, fata de perioada comunista de exemplu este cu totul alta. Mi se pare o mare absurditate ca statul sa ingradeasca libertatea de a scrie o carte de exemplu pentru ca subiectul este “incomod” sau nu este conform convingerilor “mai marilor”. Libertatea ar trebui sa insemne incurajare catre luarea deciziilor corecte, iar pentru a face asta, un individ trebuie sa fie fericit cu sistemul in care traieste. Daca un individ este fericit, poate sa-si cultive imaginatia, originalitatea atunci este fericit cu sistemul care ii ingaduie toate aceste posibilitati. Pana la urma, in cazul libertatii negative, totul se reduce la doua intrebari: “ Cine ma guverneaza?” si “Pana unde se amesteca guvernul in treburile mele?”. Aici totul se poate rezuma la acceptarea autoritatii si cunoasterea acesteia cu tot ce implica ea, precum si sesizarea limitei in care se implica statul. Al doilea concept, de “libertate pozitiva” este vazut din prisma “individul – propriul stapan”. Asadar, in acest caz, mentalitatea este urmatoarea “doresc ca viata si deciziile mele sa depinda de mine si nu de fortele exterioare”, “sa fiu un subiect si nu un obiect”. Din punctul meu de vedere aceste afirmatii nu sunt departe de modul de a gandi al unui adolescent, care doreste sa aiba libertate deplina sa ia decizii fara sa fie subordonat niciunei autoritati. Dorinta de a nu fi considerat un “obiect” deja sugereaza faptul ca individul este constient de faptul ca el este manipulat sau constrans pentru a lua anumite decizii. Nemultumirea este de multe ori vadita si uneori chiar scoasa in evidenta prin anumnite manifestari. Fiecare individ are o anumita conceptie despre el, ca persoana unica, care are convingeri proprii si un mod de a gandi si actiona personal. Berlin afirma pe buna dreptate ca “orice idee/conceptie despre libertate deriva din conceptiile despre eu, despre persoana, despre om”. Filozoful mai sustinea : “Sunt liber in masura in care persoana mea

nu este inlantuita de nimic ce tine de forte pe care nu le pot controla”. Aici, fortele care nu pot fi controlate sunt reprezentate de “legile naturii”. Libertatea in sensul acesta reprezinta o categorie filozofica ce exprima raportul in care se afla activitatea oamenilor fata de legile obiective ale naturii si societatii. Orice progres al cunoasterii naturii si societatii, al stapanirii lor constiente de catre om a insemnat un progres al libertatii. “Libertatea nu consta in visata independenta fata de legile naturii, ci in cunoasterea acestor legi si in posibilitatea data de a le pune in mod sistematic in actiune pentru atingerea anumitor scopuri” spune F. Engels. J.J. Rousseau afirma ca “Este cu adevarat liber cel ce doreste ceea ce poate realiza si face ceea ce doreste”. Sunt de acord ca in viata iti stabilesti anumite scopuri la care vrei sa ajungi, iar ca cerintele tale nu trebuie sa treaca peste limita libertatii. Poti face ceea ce vrei, cu conditia ca telul tau sa poata fi realizabil din punct de vedere al normelor si sa te folosesti de toate resursele de care dispui pentru asta; atunci esti cu adevarat liber ca fiinta sociala si morala. “Cat timp exist in lumea naturala, nu voi fi niciodata in totala siguranta, eliberarea totala nu este data decat de moarte” spune Schopenhauer. Aici se pune problema securitatii ca fiinta libera pe pamant, dar nu absolut libera. Nu exista libertate absoluta, poate doar, in conceptia unor filozofi, numai dupa moarte, cand suntem eliberati/absolviti de respectarea regulilor “lumesti/pamantene”. Nici o autoritate, oricat de puternica si de influenta ar fi ea nu-ti poate asigura securitate absoluta; astfel, libertatea de care dispunem, in acest sens, ne poate fi furata sau lezata oricand. Marx afirma ca “sunt liber daca imi organizez viata in conformitate cu propria mea vointa”. Aici, sunt de acord cu autorul care spune ca “a organiza” inseamna “a stabili reguli”. Sunt oameni care, chiar fara sa-si dea seama isi traiesc viata dupa anumite reguli impuse direct sau indirect din exterior (familie, societate, stat etc). O persoana libera este o persoana care stie sa-si stabileasca reguli proprii pentru modul ei de a trai, reguli prin care sa-si exprime libertatea la viata asa cum o concepe ea.