ESCAPADE IN TEMPLUL INTIMAndra Boca

pentru CATALIN,muzaprieteniubittatamaestruinger pazitor

CUVANT INAINTE

In copilarie, principala mea sursa de fericire era JOCUL. Cu sufletul curat, nepatat de niciun fel de cunoastere, ma abandonam jocului si ma minunam in fata misterului profund care ma inconjura. Radeam pentru ca eram fericita si traiam profund fiecare moment al jocului meu. Eram vie, libera, nu aveam ganduri, deci nici probleme. Nu aveam trecut, aveam doar viitor.

Anii au trecut, eu am crescut...si am renuntat la joc in favoarea IUBIRII. Nu exista nimic mai sfant in aceasta viata care sa fie macar pe jumatate la fel de dulce precum visul de inceput al iubirii. Oricine a simtit cu adevarat primul suflu al acestei adieri diafane ar fi in stare sa-si sacrifice tot restul vietii pentru cateva ore din acest extaz.

Adevarata VIATA consta in iubire, ras si joaca. Tot restul vietii este rugina.

25 iulie 2012

Ultima zi de toamna. De dimineata m-am trezit cu un sentiment minunat. Eram bucuroasa pentru ca simteam ca se va intampla ceva magic si nerabdatoare, totodata, sa descopar ce mi s-a pregatit. M-am imbracat cu cel mai luminos zambet si-am pornit spunandu-mi: „sa inceapa aventura!”

Am ajuns la intalnirea cu un grup de oameni dragi. Mi-am imbratisat prietenii si dintr-o data te-am vazut. M-ai privit in ochi si timpul parca s-a oprit in jurul nostru. Simteam cum inima mea isi schimba ritmul si o explozie de fericire imi invadeaza corpul. Mi-am iesit din trup fugind in intampinarea ta, dar pareai atat de departe ca pana am ajuns la tine mi s-au derulat in suflet toate trairile pe care le-am avut cu tine de-o vesnicie. Ti-am sarit in brate si totul s-a transformat intr-o lumina orbitoare. Extaz! Atunci am stiut ca ai venit acolo doar ca sa ma regasesti.

Deodata am tresarit. Violeta m-a luat de mana si mi-a spus: „Ilinca, vino sa-ti prezint pe cineva. El e Manuel!” Zambind, am spus ca-mi pare bine si dupa ce-am schimbat cateva cuvinte, am realizat ca esti asa cum te-am imaginat. O voce din interiorul meu imi dicta parca ce sa fac si fara sa stau pe ganduri ti-am daruit un talisman foarte drag mie care reprezenta tot trecutul meu. Placut surprins de gestul meu, mi-ai zambit si m-ai imbratisat in semn de multumire. Un sentiment de iubire imensa ma invaluia si imi simteam trupul din ce in ce mai usor. Pluteam.

Te-ai asezat mai apoi langa mine...acolo era locul tau. Si-n zborul nostru din acea seara, pata mea de culoare s-a amestecat cu a ta, formand un tablou fantastic.

Esti asemeni unui curcubeu care a aparut dupa o ploaie lunga, care mereu reuseste sa-ti aduca zambetul in suflet.

Am stiut de-atunci ca noi vom scrie o poveste. Inca eram langa tine si ma gandeam cum va fi urmatoarea noastra intalnire. Si chiar daca-ti cunosteam minunatul suflet, imi doream sa aflu mai multe despre rolul tau din viata asta. Sa-ti fiu alaturi si sa ne-mpartasim secretele. Sa ne bucuram de soare, de vant, de mare, de flori si de culoare. Sa zburam in doi... Sa vorbim cu spiritele naturii si ele sa ne deschida portile palatului lor. Sa patrundem intr-un glob magic unde nu ne vede nimeni. Sa ne imbatam cu scortisoara si anason, sa dansam ca si cum suntem singuri pe pamant... Sa numaram stelele si sa ne jucam cu Universul. Sa ne luptam cu monstri si sa ne-mbratisam cu ingerii. Sa aruncam toate mastile si sa fim sinceri, indiferent pe cine incomodam. Sa fim aproape chiar daca ne desparte o distanta mare.

Si-ncet, incet, toate astea se contureaza...

26 iulie 2012

Si asta avea sa fie doar inceputul...Peste cateva zile te-am revazut in acelasi cerc de prieteni. Era seara de

teatru si cum scena era deschisa, fiecare a primit cate un rol. Ti-am fost fiica, mama si sotie. Am ras, am plans, am suferit si am iubit. M-am abandonat total personajului si Ilinca de azi inca pastreaza putin din fiecare rol interpretat. Mi-am adus cu mare drag aminte de scolarita din mine, care era mereu aplaudata cu mandrie de catre profesori la sfarsitul unei scenete si-n acelasi timp invidiata de catre colegi, care vedeau in mine o competitie.

Si-n bine meritatele pauze te furisai mereu pe langa mine. Stiam unul despre celalalt doar ca suntem amandoi rupti din stele si ne ajungea. Nu-mi vorbeai foarte mult, dar imi cautai mereu privirea. Si cand ochii nostri se intalneau, simteam cum ma cuprinde o caldura nemaiintalnita. Stiam ca in preajma ta pot sa ma manifest, sa ma dezlantui...pot fi EU! Mereu aveam retineri in fata oamenilor. Nu le spuneam toata povestea mea pentru ca nu aveam nevoie de mila sau compasiunea lor. Oricum nu m-ar fi inteles. Ei bine, cu tine nu e asa. Tu ma stii toata... Pentru tine nu e importanta istoria, conteaza doar AICI si ACUM!

Petreceam cu prietenii astia zi si noapte incontinuu si nu ma mai saturam. Poate pentru ca erai si tu acolo. Dar timpul zbura si tu plecai mereu mai repede. Am aflat mai tarziu ca inca mai aveai treburi neincheiate in alta parte si pana in momentul in care ai reusit sa te desprinzi, te imparteai si aici si acolo.

Au urmat apoi sarbatorile de iarna, dar n-ai venit la intalnirile cu prietenii. Te-am revazut dupa cateva saptamani si te-am imbratisat cu drag. In timpul in care nu ne vazusem am renascut amandoi. Ti-am citit in privire ca de-acum esti doar aici...si mi-am dat drumul. Cuvintele curgeau de la sine, dar de fapt nici nu aveam nevoie de ele, caci ochii nostri spuneau totul. Eram parca intr-un vis cu ochii deschisi, caci ne zambeau zanele care-au pus la cale intalnirea noastra.

In noaptea care a urmat n-am reusit sa dorm, eram prea emotionata. Cautam o metoda de a trece la nivelul urmator. Aveam atatea sa iti impartasesc si la intalnirile cu grupul de prieteni nu-i puteam ignora pe ceilalti. Asa ca ti-am lasat un mesaj si spre surprinderea mea, mi-ai raspuns instantaneu. Parca ma asteptai...

Am povestit despre zborul nostru de pana acum, despre viziunile si idealurile noastre si despre cat de bucurosi suntem ca ne-am cunoscut.