P a g i n a | 1

Eroul de care avem nevoie

Se împlinește astăzi o lună de când din umbră a venit și tot în umbră s-a retras. Un

simplu necunoscut care ne-a schimbat viețile tuturor, căruia îi datorăm atât de mult. Nu există

povești despre el, nici figurine ori cărți, nimeni nu-i cântă vreo arie, dar sunt sigur că, în

solitudinea anonimatului pe care și l-a ales, știe că îi mulțumim tacit cu toții.

Vreau să îi transmit eternă gratitudine din partea noastră, a celor ce viețuim în acest

cavou cu holuri lungi și reci, celui care a lăsat la baie acea perie pentru toaleta, în urma căreia

semnele pregnante ale bețiilor nocturne ori ale mâncatului la fast-food au fost coborâte la nivel

de amintire îngrozitoare. Și fie ca niciodată să nu revină pentru a ne bântui reflexul de

regurgitație și a ne constrânge să mergem în celălalt capăt sau, ferească-ne, la alt etaj.

Acum, mergând cam pe același fir, trebuie să recunosc că a fost nevoie și de sprijinul și

înțelegerea multora pentru ca această inițiativă să aibă succes, căci nu ar fi avut niciun impact o

simplă perie care zăcea nefolosită, scufundată în apă colorată, în bidonul din colțul cabinei. Mă

încântă să văd că a fost folosită pentru bine și nu pentru picturi fecale ori alte îndeletniciri din

astea impresionante aparținând regnului gibonilor. Eu unul recunosc că n-am pus mâna pe ea,

n-am folosit-o, dar asta-i doar pentru că, așa cum am precizat într-un alt articol, știu cum să

folosesc jețul de porțelan. Și n-am uitat nici de promisiunea făcută, o să public instrucțiunile

necesare pentru a reuși cu toții; nu-i o artă, colegi ai nenorocirii, e doar o căcare.

În încheiere, necontenite congratulații merită și femeia de serviciu, fără de care această

neprețuită ofrandă, această perie, n-ar fi putut supraviețui atât de mult timp. Vă mulțumim,

doamnă! Nu ne dăm întotdeauna seama, dar ne faceți viața la cămin mult mai suportabilă.

Sărbători fericite tuturor, bănuiesc.