Erbicidele1 Tipuri de erbicide

Dupa modul de actiune, erbicidele se impart in erbicide de contact si erbicide sistemice.

Erbicidele de contact actioneaza prin atingerea directa cu planta sau partea de planta care trebuie distrusa. Erbicidele sistemice sunt de actiune interna, fiind absorbite de plante fie prin organele aeriene (actiune foliara ), fie prin organele subterane ( actiune radiculara ) si apoi sunt transportate prin seva bruta in tot organismul plantei, producand intoxicarea acesteia.

Erbicidele au in compozitia lor o substanta activa ce afecteaza unele buruieni fara sa dauneze plantelor de cultura la care se aplica. Astfel, deosebim erbicide selective, recomandate pentru combaterea buruienilor din anumite culturi si erbicide totale, utilizate pentru combaterea totala a vegetatiei din suprafetele de teren. Unele erbicide contin doua sau chiar trei substante active.

2 Ce contine eticheta

Inainte de aplicarea unui astfel de produs este foarte important sa citesti cu atentie eticheta si intructiunile de utilizare. In general, eticheta produselor erbicid contine urmatoarele aspecte:substanta sau substantele active pe care le contin;epoca de aplicare;compatibilitatea cu alte produse erbicide sau pesticide;cantitatea de apa folosita la hectar;cultura sau culturile la care se poate aplica;buruienile combatute;modul de actiune al substantei active;rotatia culturilor ;conditiile optime de actiune a substantei active si evitare a fitotoxicitatii asupra culturii;conditii de pastrare;toxicitate, masuri de prevenire a intoxicarii si masuri de prim ajutor;firma producatoare si datele de contact;termenul de valabilitate.

3 Aspecte legate de utilizare

Pentru a te asigura ca nu vei produce vreo paguba, este bine sa te informezi asupra utilizarii corecte a erbicidelor. Pentru acest lucru este bine sa tii cont de urmatoarele aspecte:cunoasterea posibilitatii de distrugere selectiva a diferitelor specii de buruieni si a selectivitatii erbicidului fata de plantele de cultura; cunoasterea relatiilor dintre conditiile pedoclimatice si particularitatile fizico-chimice ale erbicidelor ( volatilitate , solubilitate, persistenta); cunoasterea relatiilor dintre caracteristicile fizico-chimice si moleculare ale erbicidului, a modului de patrundere in planta, a locului de actiune si a proceselor biologice afectate; 

1

stabilirea corecta a unor doze minime cu eficacitate maxima, corect si uniform distribuite, la culturile vizate, fara efecte marginale nocive in culturile invecinate sau succesive si asupra mediului inconjurator.

Alte aspecte importante

Este bine sa mai stii ca instalatiile si echipamentele folosite la erbicidat sunt de diferite tipuri, in functie de suprafata pe care se lucreaza.

Pentru suprafete de pana la de 200 mp se pot folosi pompe de stropit clasice, de 5-10 l. La suprafete mai mari se recomanda pompe cu motor pentru presiune.

Erbicidele se achizitioneaza de la o fitofarmacie. Se pot apela persoane specializate si autorizate pentru a executa lucrarea cu ajutorul echipamentelor corespunzatoare. Aplicarea preemergenta (direct pe sol)Aplicarea preemergenta presupune folosirea unor erbicide reziduale, a caror persistenta poate varia. Principalul scop al acestui tip de erbicidare este de a preveni aparitia buruienilor in culturile agricole. De regula, aplicarea preemergenta se efectueaza cu cateva saptamani inainte de dezvoltarea primelor buruieni (in ultimele saptamani de iarna, cu temperaturi mici).

Odata aplicate, erbicidele vor fi absorbite de buruieni, prin intermediul radacinilor sau stolonilor. Astfel, substantele continute de ele vor distruge aceste plante daunatoare inainte ca acestea sa afecteze cultura.

In plus, daca ti-ai propus sa optezi pentru tipul acesta de erbicidare, trebuie sa stii ca ea se poate realiza atat cu incorporare, cat si fara. In cazul primei categorii, este nevoie de erbicide volatile, cele care trec din stare lichida in stare gazoasa. Mai mult, este recomandata aplicarea acestora pe sol uscat, pentru rezultate optime, dearece pot fi fixate mai usor.

Cand vine vorba de aplicarea erbicidelor direct pe sol, acesta din urma trebuie sa fie bine nivelat, asigurant astfel o repartizare optima a erbicidului. Totusi, erbicidarea de acest gen este una toxica, formandu-se o pelicula otravitoare ce poate dura pana la cateva luni.Aplicarea postemergenta (direct pe plante)Acest tip de aplicare necesita utilizarea erbicidelor de contact, ce pot avea actiune totala sau selectiva. Acestea ajuta la distrugerea tesuturilor buruienilor si pot inhiba procesele lor de fotosintenza si respiratie.

Totusi, erbicidele trebuie folosite atunci cand planta daunatoare se afla in plin proces de crestere, mai exact cand atinge o inaltime de peste 10 cm.Consideraţii generale privind proprietăţile fiziologice, biochimice şi mecanisme de acţiune ale erbicidelor Selectivitatea, procesul biologic pe care se bazează folosirea erbicidelor de a distruge numai anumite specii de plante-buruieni şi care este de natură:- fiziologică (afectarea proceselor fiziologice);- tolerantă (până la o anumită doză);- de poziţie, mecanică (în cazul plantelor lemnoase la care se evită frunzele de a fi tropite cu erbicid);

2

- neselective, erbicid total sau cu acţiune generală. Erbicidele cu efect total, au spectru de combatere larg, încât distrug toate speciile de buruieni şi chiar specii lemnoase (Roundup, Basta etc.). se aplică pe terenurile necultivate. Folosite la pomi fructiferi şi viţă de vie, se practică prin ,,aplicarea dirijată˝ a jetului de soluţie astfel ca acesta să nu vină în contact cu frunzele şi lăstarii verzi.Absorbţia erbicidului, se realizează în mod specific pentru fiecare erbicid prin: rădăcini, radicele, hipocotil, coleoptil, frunze etc.Mod de pătrundere şi distribuire în plantăErbicide de contact, substanţa erbicidă aplicată pe organele vegetative nu se transmite (translocă) la distanţă în ţesuturile îndepărtate de locul cu care a venit în contact şi nici în circuitul vaselor conducătoare (xilem, floem) ale plantei. Pătrunde prin cuticulă, prin epidermă şi pe care le distruge împreună cu alte ţesuturi.Erbicide sistemice, substanţa erbicidă pătrunde în ţesuturile plantei şi intră în circuitul vascular al plantei. Translocarea produsului poate avea loc prin xilem în curentul ascendent de la bază spre vârful plantei acropetal, prin floem împreună cu fluxul sevei elaborată spre baza tulpinii – bazipetal şi care poate ajunge până la rădăcini, stoloni şi rizomii buruienilor care urmează a fi combătute.Mecanismul acţiunii de combatere a buruienilor1. Realizarea selectivităţii de către plantele rezistente. Planta cultivată pentru care erbicidul prezintă selectivitate se poate apăra prin mai multe modalităţi. La unele plante, procesul se bazează pe diferenţa vitezei de metabolizare a produsului. De exemplu, perioada de înjumătăţire a erbicidului la plantele rezistente (cultivarea) este scurtă (1-2 zile) faţă de buruienile sensibile care realizează acest proces abia în câteva săptămâni sau şi mai mult, timp în care erbicidul devine distrugător.2. Mecanismul acţiunii de distrugere a buruienilor sensibile la erbicid. Acest proces are loc prin diverse mecanisme: inhibarea fotosintezei, inhibarea reacţiei Hill, dereglarea creşterii celulelor şi alungirea lor, inhibarea diviziunii primare a celulelor, afectarea respiraţiei, inhibă sinteza ARN – ribosomal, metabolizarea în compuşi inactivi, inhibarea creşterii rădăcinilor, inhibarea sintezei proteinelor şi lipidelor, a diviziunii mitotice, inhibarea fotolizei apei în procesul de fotosinteză, inhibarea germinaţiei seminţelor, acumularea procesului în ţesuturile meristematice ale nodurilor şi mugurilor subterani pe care îî necrozează şi usucă (Targa) etc. Si chiar mecanisme de acţiune incomplet cunoscute.Câteva condiţii în aplicarea erbicidelorCondiţiile climatice să fie normale. Nu se aplică erbicide cu puţin timp înaintea unei ploi iminente.În vederea aplicării erbicidelor înainte de semănat, patul germinativ trebuie să fie cu grijă pregătit, cu sol mărunţit şi jilav. Nu se stropeşte pe soluri prea ude, înămolite sau bolovănoase, uscate în stratul superior.Ploile uşoare după stropit în general, nu sunt păgubitoare. Însă solurile prea uscate şi seceta îndelungată micşorează acţiunea erbicidelor.În instalaţiile de stropit cu agitare suficientă (mecanică sau hidraulică), erbicidele aflate în stare de pulbere umectabilă pot fi introduse (fără prealabilă transformare în pastă) în rezervorul

3

maşinii umplute 4/5 din capacitate cu apă şi urmat de o temeinică agitare a întregului conţinut. Dacă în instrucţiunile de folosire se prevede obţinerea în prealabil a pastei din pulberea de erbicid, atunci aceasta se obţine din 2 volume de erbicid şi 1 volum de apă.Cantitatea de apă să oscileze între 200-400 l/ha, astfel ca la densitate mare a buruienilor sau îmbătrânirea lor, cantitatea de apă să crescă pentru o bună acoperire şi distrugerea lor, dar nu trebuie să se scurgă de pe frunze.Este indicat să se efectueze un test de selectivitate pe o suprafaţă mică de cultură, cu care ocazie se culeg multe informaţii, mai ales dacă acestea nu se pot primi în timp util din alte surse uşor de contractat.Evitarea supradozărilor, dublărilor în culturi (suprapuneri a zonelor tratate) la întoarceri, oprirea aparatului în lan etc.Se feresc culturile vecine. Vântul nu trebuie să aibă o tărie mai mare de 10 km/h.În cazul în care planta de cultură şi buruienile împotriva cărora se aplică combaterea suferă din cauza secetei sau când umiditatea atmosferică are valori mici (sub 40%), aplicarea stropirilor trebuie să fie amânată.Unele erbicide, mai ales cele care acţionează prin contact (Blazer), aplicate la temperaturi ce depăşesc 20º C produc arsuri pe frunzele plantei de cultură. Tratamentele aplicate spre seară evită acest fenomen de fitotoxicitate, iar în cazul unor erbicide şi a unor plante de cultură, metabolizarea de către plante se face cu mai multă uşurinţă noaptea în lipsa luminii.Mai mult decât în cazul altor pesticide, când este folosit un utilaj la aplicarea erbicidelor, după terminarea lucrării acesta trebuie spălat cu grijă pentru a îndepărta cele mai mici resturi pentru alte plante de cultură ce urmează a fi stropite în diverse scopuri poate cauza arsurimorcovDual Gold 960 EC este un erbicid preemergent ce asigura combaterea superioara si de lunga durata, in special a buruienilor graminee, dar si a unor buruieni cu frunza lata. Substanta activa continuta este S-metolaclor, 960 g/l iar formularea - concentrat emulsionabil. 32 lei morcov ceapa porumb sfecla varza tomate vineteKerb 50 W este un erbicid sistemic, selectiv, folosit pentru combaterea buruienilor monocotile anuale, unele monocotile perene, precum si a unor buruieni dicotiledonate din culturile de lucerna, trifoi, salata, morcov, sfecla de zahar si pepiniere silvice. 6,2 lei

Ceapa porumb varza tomate vineteStomp 330 EC este un erbicid cu activitate reziduala, aplicat la sol, pentru combaterea buruienilor monocotiledonate anuale si a unor specii de dicotiledonate anuale. 11 lei

Cartofi tomateSencor 70 WP este un erbicid selectiv pentru combaterea buruienilor din culturile de cartof, tomate, soia 12 lei

Acaricide

Nisorun

Fungicide

4

Score 250EC este un fungicid sistemic al companiei Syngenta, consacrat, pentru tratarea bolilor la pomi fructiferi, tomate si alte culturi. 4,5 leiCHAMP 77 WG este un fungicid ce se prezintă sub formă de granule dispersabile în apă de culoare albastră ce conţine 50% cupru metalic sub formă de hidroxid de cupru. Trateaza o gama variata de boli pentru vita de vie, cartof, castraveti, tomate - camp si mar. 4,8 leiDithane M 45 este un fungicid ce contine 80% mancozeb, substanta activa si are formulare de pulbere umectabila. Dithane M 45 trateaza un spectru larg de boli pentru cartof, tomate, ceapa, castraveti, pomi fructiferi, vita de vie si crizanteme. 2,4 leiRovral 500 SC este un fungicid de contact, pentru combaterea bolilor la vita de vie, mar, prun, cires, piersic, cais, capsun, tomate, castraveti, salata, ceapa, floarea soarelui. Produsul are continut in substanta activa: 500g/l iprodion si formulare - suspensie concentrata. 6 leiBouille Bordelaise - Zeama Bordeleza WDG este un fungicid cupric de mare eficacitate ce contine 20% cupru metalic si 80% sulfat de cupru neutralizat. Fiind perfect neutralizata, micronizata, are o eficacitate indelungata, un spectru larg de actiune in culturile de pomi, vie, legume, fructe si este perfect compatibila cu majoritatea insecto-fungicidelor. 5 leiFolpan 80 WDG este un fungicid de contact ce contine 80% folpet si formulare de granule dispersabile in apa. Produsul are o actiune preventiva si curativa, locala, asupra unu spectru larg de ciuperci fitopatogene.3 leiTopsin 500 SC este un fungicid sistemic cu spectru larg de actiune, sub forma de suspensie apoasa concentrata, care contine 500g/l tiofanat metil. Topsin 500 SC trateaza un spectru larg de boli la tomate, arde, vinete, castraveti, piersic, capsun, cires, visin, par, mar si vita de vie.5 lei Aplicarea fungicidelor Aplicarea tratamentelor cu insecto-fungicide

1. Tratamente aplicate in procesul producerii rasadurilor

a) Dezinfectia amestecului de sol cu abur la temperatura de 80-90 grade C timp de o ora. Timp de pauza pana la semanat sau plantat 14 zile.

b) Combaterea daunatorilor de sol cu Basamid granule (98% Dazomet) in doza de 100 g / 2 mp. Timp de pauza pana la semanat sau plantat 10 - 30 zile in functie de temperatura, cu cat este mai scazuta (minim 6 grade C) cu atat timpul de asteptare este mai lung (30 zile).

c) Dezinfectia amestecului de sol cu Previcur Energy (530 g/l propamocarb + 310 g/l fosetil) in doza de 10 ml/ 6-10 l apa/ 3 mp, inainte, dupa semanat sau dupa transplantat.

d) Tratamente executate dupa rasarire cand plantele au 1-2 frunze adevarate si cu 2-3 zile inainte de repicat pentru caderea plantutelor, folosind 4-5 l solutie/ mp cu Previcur Energy, Folpan 80 WDG, Topsin 70 WDG, Merpan 80 WDG, Ridomil Gold MZ 68 WG. Pentru combaterea manei se folosesc urmatoarele substante: Dithane M 45, Captan, Ridomil Gold MZ, Ridomil Gold Plus 42,5, Folpan 80 WDG, Shavit F 72 WDG, Curzate Manox, Manoxin M 60 PU, Aliette, Mikal Flash. Fainarea este o boala ce ataca mai ales legumele din grupa cucurbitaceelor: castravetii, dovleceii, pepenii si, mai rar, ardeii, tomatele si vinetele. Alte boli care pot aparea la rasaduri: antracnoza si patarea unghiulara se combat cu substante cuprice.

e) Tratamentele pentru daunatori de sol (coropisnita, viermi sarma, melci) se efectueaza inainte de semanat, plantat, dar si dupa rasarit sau repicat cu Mesurol 2 RB, Sintogrill Super, Corocid, Optimol 4 G si Novadim Progress (se prepara momeli pentru coropisnite in doza de 100 ml la 5 kg pasat din porumb).

5

f) Tratamente pentru daunatori foliari (afide, paduchele cenusiu, tripsul californian, musculita alba) se efectueaza la aparitia daunatorilor cu: Mospilan 20 SG, Lider Forte, Actara 25 WG, Confidor Energy, Faster 10 CE, Fastac 10 EC, Decis Mega 50 EW, Karate Zeon. Tratamentele se repeta la 5 zile si nu se utilizeaza un insecticid mai mult de 2 ori pe sezon. Tratamentele pentru paianjenul rosu se aplica preventiv cand rasadurile au 4-5 frunze cu: Nissorun 10 WP, Vertimec 1,8% EC, Omite, Milbeknock, Envidor.

Combaterea simultana a agentilor patogeni si a daunatorilor se poate realiza prin utilizarea amestecurilor de pesticide (fungicid + insecticid + acaricid). Aplicarea tratamentelor cu solutii insecto-fungicide se aplica cu multa prudenta si presupune luarea unor masuri stricte de protectie. Masurarea, cantarirea si prepararea solutiilor se face cu manusi de plastic, iar pentru stropire se utilizeaza pompe cu presiune tip Vermorel cu pulverizare fina. Cantitatea de solutie folosita la 100 mp este de aproximativ 7-10 litri in functie de marimea rasadurilor si gradul de pulverizare. Ingrasamintele foliare sau stimulatorii de crestere se pot folosi concomitent cu tratamentele fitosanitare in functie de compatibilitatea cu substantele utilizate.

Fungicidele Modul de acţiune al fungicidelor asupra agenţilor fitopatogeniAcţiune imunizatoare - când produsul folosit acţionează asupra toxinelor agentului patogen având ca urmare inactivitatea lor. Mai poate conturba schimbul de substanţe dintre agentul patogen şi planta atacată în favoarea acestuia.Acţiune preventivă – profilactică sau de protecţie creată de un pesticid care, aplicat înainte de instalarea bolii, opreşte infecţia şi impiedică înmulţirea patogenului.Acţiune curativă – obţinută atunci când produsul se aplică în momentul sau după ce a avut loc infecţia agentului patogen. Substanţa acţionează direct asupra organelor agentului patogen cu care intră în contact.Produsele cu acţiune curativă pot avea o eficacitate mai mare sau mai mică în funcţie de momentul de aplicarea mai apropiat sau mai depărtat de cel al producerii infecţiei. Cu cât se întârzie mai mult tratamentul faţă de momentul infecţiei, cu atât eficacitatea se reduce până la punctul zero.Acţiune sau efect de eradicare – chiar în cazul unei infestări complete care a provocat deja dereglări plantelor, produsul (pesticidul) poate determina oprirea efectului.Produse de contact – care acţionează asupra agentului fitopatogen prin contact direct (cuprul, sulful etc.). Unele au şi o oarecare posibilitate de penetrare locală în profunzimea ţesuturilor la organele verzi sau tegumentul seminţelor.Produse sistemice – sunt cele care acţionează după pătrunderea lor în organele vegetative ale plantei, prin rădăcini şi prin frunze şi apoi în sistemul vascular înpreună cu apa şi substanţele nutritive, încât întreaga plantă devine invulneravilă pentru agentul patogen. Aceste proprietăţi ale produselor sistemice sunt condiţionate de vârsta plantelor tratate şi rapitatea cu care are loc metabolizarea produsului de către acestea.Avantajele produselor sistemice cu acţiune sistemică sunt deosebit de importante, deoarece:- prin translocare ajung în toate organele vegetative, inclusiv în cele care nu au fost acoperite sau atinse de fungicid.- Produsele fiind absorbite la scurt timp după aplicare, nu sunt spălate de ploi.- Datorită translocării se protejează şi părţile tinere, care cresc şi se dezvoltă după tratament.

6

- Se combat şi boli ai căror patogeni se localizează în vasele conducătoare.Unele pesticide sistemice circulă ascensional în plantă, spre vârful plantei (acropetal) prin xilem. Când circulă şi prin floem spre baza plantei (bazipetal), efectul este total. Sunt însă pesticide care nu circulă prin floem (Benomil, Fundazol).Acţiune curativ-eradicativă – se manifestă atunci când sunt împreună două substanţe în acelaşi pesticid, în care unul acţionează sistemic, iar celălalt prin contact (Sonax, Ridomil etc.)Acţiune selectivă şi neselectivă a produselor – este stabilită de diferenţa între structura membranei celulare la plante şi ciuperci. Astfel, la plante membrana celulară are în alcătuire celuloza, pe când ciupercile au drept componentă acetil-glucozamina şu dacă produsul chimic inhibă formarea ei, este caracterizat ca substanţă selectivă, deoarece hifele ciupercii nu au potenţialul necesar de pătrundere în ţesuturile plantei.Fungicidele neselective se pot aplica însă în doze mai mari, în care caz ele inhibă nu numai activitatea agenţilor patogeni, dar şi a plantelor, de aceea se folosesc în perioada de repaus sau înaintea pornirii în vegetaţie, încorporarea lor în sol înainte de plantare etc.Acţiune specifică – o au produsele care acţionează asupra unei specii de ciuperci sau a unui grup restrâns de specii, fapt atribuit rezistenţei diferite faţă de fungicide, în funcţie de permeabilitatea membranei miceliului sau/şi de capacitatea de detoxicare mai evidentă la unii decât la alţi agenţi fitopatogeni sensibili.Actiune translaminară - în care caz pesticidul e răspândeşte în ţesuturile învecunate cu locul unde a atins organul vegetativ, fără însă a fi sistemic, transmisibil la distanţă în toate ţesuturile organelor verzi.

insecticideleNecesitatea folosirii insecticidelor Insectele se caracterizează printr-un mare potenţial de înmulţire şi de adaptare la condiţii de mediu mai vitrege. Pe mapamond trăiesc 1 265 000 specii de aminale din care nu mai puţin de 750 000 sunt insecte, cunoscute şi descrise, majoritatea fiind fitofage. În agricultură aproape 10 000 specii sunt recunoscute ca păgubitoare.Adaptarea atât de uşoară la condiţiile de mediu asigură insectelor supravieţuirea lor. Păduchele cenuşiu al verzei (Brevicoryne brassicae) ar fi capabil, ca pe timpul unei perioade de vegetaţie, să asigure urmaşi care pot cântări de 5 ori greutatea populaţiei de pe glob. Musca de casă în sezonul cald poate realiza şapte generaţii, iar o femelă poate depune până la 120 de ouă; dintr-o singură pereche poate lua naştere, în mod teoretic, 355 200 000 000 de indivizi, care înşiruiţi ar da lungimea de 2 500 milioane km, ceea ce reprezintă de 18 ori distanţa de la Pământ la Soare.Păduchele lânos (Eriosoma lanigerum) poate realiza în mod teoretic într-o vară 20 de generaţii, din care ar rezulta un număr de 3520 indivizi. Dintre factorii de mediu, ca temperatura, umiditatea, hrana, duşmanii naturali etc, acţionează permanent cu efect de limitare şi reducere a numărului de urmaşi. Cu toate acestea, aceleaşi condiţii limitative nu acţionează totdeauna în mod satisfăcător şi se produc înmulţiri în masă şi astfel dăunează plantelor de cultură, încât neintervenţia combaterii cu insecticide ar duce la adevărate calamităţi.Clasificarea pesticidelor după grupe de dăunători:

7

- insecticide – folosite în combaterea insectelor;- acaricide – folosite în combaterea acarienilor (păianjenilor);- nematocide – folosite în combaterea nematozilor;- moluscocide – folosite în combaterea melcilor;- rodenticide – folosite în combaterea rozătoarelor.Insecticidele, după modul lor de acţiune, se clasifică în:- insecticide de ingestie (stomacale) – care sunt introduse în organism pe cale bucală, o dată cu hrana şi acţionează prin intermediul tubului digestiv;- insecticide de contact – acţionează prin atingerea directă a insectei cu produsul respectiv;- insecticide fumigante (asfixiante) – care pătrund în organismul insectei prin căile respiratorii sub formă de gaze, vapori sau aerosoli;- insecticide cu eficacitate adiţională sau însumată – în cazul combinării insecticidelor. Exemplul insecticidului Salut (278 g/l Chlorpyrifos+222 g/l Dimetoate), care este o combinaţie pentru a combate prin reunificarea eficacităţii astfel: Chlorpyrifos acţionează asupra Lepidopterelor, păduchelui lânos etc., iar Dimetoate combate insecte Homoptere şi Diptere. Eficacitatea adiţională (însumată) duce la sinergism (contact, ingestie, inhalaţie, sistemie);- insecticide cu persistenţă sau activitate insecticidă reziduală – de durată lungă ca urmare a unor proprietăţi fiziologice, biochimice şi mecanisme de acţiune a insecticidului, ca: sistemie, solubilitate foarte scăzută în apa din precipitaţii, afinitate la cuticula plantei, rezistenţă substanţei active la spălare de ploi, la căldură şi lumină etc., toate acestea asigurând o remanenţă îndelungată. În acest context insecticidul trebuie să aibă o acţiune de şoc în momentul aplicării şi ca urmare induce o mortalitate puternică prin forţa sa insecticidă, iar pe baza persistenţei sau acţiunii insecticide, reziduale va cauza mortalitate la insecticide care reinfestează cultura, la noile stadii apărute ulterior (larve din ou, adulţi noi etc.);Exprimarea toxicităţii. Se exprimă prin doza letală medie – DL.50, care reprezintă doza unică de pesticid (substanţa activă) exprimată în mg/kg corp, care administrată oral la şobolani masculi şi femele, supuşi în prealabil la foame timp de 24 de ore, provoacă moartea la 50% din aceste animale în decursul perioadei de observaţie de 14 zile.În raport cu doza letală medie, pesticidele se împart în 4 grupe de toxicitate:I – produse foarte toxice, cu DL 50 sub 50 mg/kg corp;II – produse puternic toxice, cu DL 50 cuprinse între 50-200 mg/kg corp;III – produse moderat toxice, cu DL 50 cuprinse între 200-1000 mg/kg corp;IV – produse cu toxicitate redusă, cu DL 50 peste 1000 mg/kg corp.Erbicidatul

Este foarte importanta erbicidarea care trebuie efectuata imediat dupa semanat. Aceasta erbicidare se va face dupa efectuarea semanatului, nu mai tarziu de prima saptamana inainte ca ceapa sa rasara, de preferat cand solul este umed (chiar daca se intarzie cateva zile), in conditii racoroase. Trebuie avuta de asemenea, mare atentie la doza care se aplica pentru ca daunele cauzate culturii de ceapa sa fie minime, contactul cu erbicidele fiind intotdeauna periculos, in special contactul radacinilor firave, superficiale din primele faze de vegetatie, care va duce la intarzierea cresterii, producand amanarea timpului de recoltare, si, in ultima instanta, scaderea productiei si a calitatii.

Buruienile au fost si sunt dusmanii de temut a producatorilor de ceapa, din care cauza cu mare greutate a

8

fost adoptata aceasta tehnologie prin semanare direct in camp. De multe ori cultura a fost compromisa atat din cauza ca s-a aflat pe terenuri cu grad foarte mare de imburuienare, cat si din cauza faptului ca deseori au fost folosite erbicide expirate sau nu au fost administrate corespunzator.

Erbicidarea preemergenta va fi efectuata folosindu-se erbicidul STOMP 6l/ha, administrat printr-o pulverizare fina, foarte uniforma pe suprafata solului, formandu-se o pelicula fara a aparea benzi de suprapunere (fitotoxice pentru ceapa), sau benzi neerbicidate.

Erbicidul STOMP administrat preemergent formeaza o pelicula cu valoare reziduala lunga care distruge buruienile cand incearca sa treaca prin aceasta. Pentru o actiune cat mai indelungata in timp a acestui erbicid se recomanda a nu se interveni prea des cu lucrari mecanice de afanare a solului si de distrugere a buruienilor sau prasile manuale care distrug pelicula erbicidala anuland efectul erbicidului.

Cand efectul erbicidului STOMP inceteaza, incep sa apara buruieni care se vor distruge in primele faze de vegetatie prin erbicidarea postemergenta cu GOAL.

Pentru buna combatere se aplica GOAL cand buruienile sunt in stadiul de 2-4 frunze (maximum 7-10cm inaltime). Buna acoperire cu erbicid si umectarea buruienilor sunt esentiale pentru eficienta maxima in combatere. Cat este posibil se va evita deranjarea solului in vederea folosirii activitatii reziduale a erbicidului ajuns pe sol pentru o perioada mai lunga.

Erbicidul GOAL combate peste 18 specii de buruieni dicotiledonate si o parte din buruienile monocotiledonate. Se va aplica 0,75-1,0 l/ha GOAL in 300-500 l solutie/ha. In cazul in care dupa o perioada de timp va apare un al doilea val de crestere al buruienilor, un nou tratament de 0,5-0,75 l/ha va fi suficient pentru a le distruge.

Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate se va folosi erbicidul FUSILADE FORTE 1 l/ha. Pentru eficienta maxima acesta nu se administra in conditii de seceta sau umiditate excesiva, se va aplica in perioada de crestere vegetativa intensa a buruienilor monocotiledonate (cand au 4-5 frunze). O pulverizare fina sporeste efectul produsului asigurand o buna acoperire a buruienilor.

Cultivarea rosiilor in gospodarie

Tomatele sunt plante originare din America Centrala si de Sud, aduse in Europa dupa debarcarea lui Cristofor Columb, mai intai in Spania, Portugalia si Italia, de unde s-au raspandit rapid pe tot globul.

Importanta deosebita a tomatelor este alimentara si economica Fructele (rosiile) contin vitamine (A, B1, B2, C, PP), glucide, protide, acizi organici, saruri minerale (Ca, Fe, P, K) si se consuma in stare proaspata sau preparata in numeroase moduri. Prin cultura tomatelor se obtin importante venituri la unitatea de suprafata.

Descrierea plantei

Tomatele sunt plante anuale, cu radacina pivotanta, in cazul in care se cultiva prin semanat direct. Daca se cultiva prin rasad, radacina se ramifica puternic in stratul superficial al solului (30 - 40 cm), necesitand irigarea.

Tulpina poate avea inaltimi diferite, in functie de varietate si soi.

9

Tomatele sunt plante iubitoare de caldura. Temperatura minima de germinare a semintelor este de 8 - 10°C. Pentru crestere si fructificare plantele necesita o temperatura optima de 22 - 26°C. Temperaturi sub -1°C duc la moartea plantelor. Fata de lumina pretentiile sunt ridicate, in special in faza de rasad si de fructificare. Cerintele fata de umiditate sunt moderate. Tomatele dau rezultate bune pe soluri usoare, profunde si fertile, cu o reactie neutra sau slab acida.

Ele valorifica bine ingrasarea organica si minerala in anul de cultura. Tomatele prezinta o tehnologie complexa si datorita importantei deosebite se cultiva in numeroase sisteme: in camp (cultura timpurie, de vara, de toamna), in sere (ciclul I si II), in solarii (ciclul scurt si ciclul prelungit), in tunele joase, in rasadnite etc.

Cultura tomatelor timpurii

Se practica in zonele in care brumele tarzii au o frecventa mai redusa (Campia de Vest, Campia Dunarii, Lunca Dunarii, terasa superioara a vailor Jiu, Olt, Arges, Ialomita, Siret si o parte din Delta Dunarii).

Se aleg terenurile cu textura usoara, cu expozitie sudica, ferite de vanturile dominante, plane sau cu o panta usoara, bine afanate si care se incalzesc primavara devreme. Este recomandabil ca tomatele sa se cultive dupa lucerna, mazare, fasole, castraveti, pepeni, morcov, ceapa, varza etc.

Terenul se pregateste din toamna prin desfiintarea culturii precedente, nivelare de intretinere, fertilizare de baza cu 30 - 40 t/ha gunoi de grajd, 400 kg/ha superfosfat si 100 kg/ha sulfat de potasiu, aratura adanca la 28 - 30 cm. Primavara solul se grapeaza si concomitent se executa fertilizarea cu 200 - 250 kg/ha azotat de amoniu.

Erbicidarea se face cu Treflan 3 l/ha si Patoran 1,5 kg/ha, cu incorporare in sol la 8 - 10 cm cu grapa cu discuri. Modelarea se realizeaza in straturi inaltate cu latimea la coronament de 104 cm.

Rasadurile se produc in sere inmultitor, solarii incalzite, rasadnite calde. Semanatul se face la sfarsitul lunii februarie, folosind 250 g de samanta pentru un hectar.

Se folosesc hibrizi timpurii: Arges 1, Export II, Vidra H-14, Isalnita 50, H-601, Ioana, Precoce de Someseni etc. Rasadul se repica in cuburi nutritive de 7 x 7 x 7 cm sau se produce prin semanat direct in ghivece.

Pentru a mari precocitatea se folosesc diferite solutii stimulatoare, cum vor fi: - Procaina 10 mg/l apa timp de 4 ore sau - Atonik 1 : 2000 timp de 12 ore.

Pentru evitarea alungirii rasadului in faza de 3 - 4 frunze se fac tratamente cu Cycocel 0,1%, 10 l la 100 m˛ ocupati de rasaduri. La plantare rasadurile trebuie sa aiba varsta de 45 - 50 zile, sa fie viguroase, sanatoase, bine calite.

Plantarea in camp se face in momentul in care temperatura in sol, la 10 - 15 cm adancime, se stabilizeaza la 12°C si cand pericolul brumelor tarzii a trecut (15 - 25 aprilie in sudul tarii si 1 - 10 mai in restul tarii).

10

Se va tine seama si de conditiile concrete ale anului respectiv. Se planteaza 2 randuri pe stratul inaltat, distantate la 80 cm, iar pe rand la 20 - 23 cm (fig. 1). Pe teren nemodelat plantarea se poate face la 70 cm intre randuri si 30 cm intre plante pe rand. Este bine la plantare, daca nu s-a facut o fertilizare corespunzatoare, sa se adauge 300 g mranita la fiecare planta. Rasadurile de rosii se pot planta mai adanc deoarece emit usor radacini adventive. Dupa plantare rasadurile se uda.

Lucrarile de intretinere

Sunt destul de numeroase. La 3 - 5 zile de la plantare se face completarea golurilor, manual, cu rasad din rezerva pastrata la plantare. Afanarea solului se realizeaza prin prasile mecanice si manuale, de 3 - 4 ori, de obicei dupa fiecare ploaie sau udare.

Irigarea se face la inceput mai rar, cu cantitati mai mici de apa, pentru a evita racirea solului, apoi mai des, la 7 - 10 zile, cu norme de udare de 300 - 350 mł/ha.

Fertilizarile faziale cu ingrasaminte chimice se aplica la inceputul legarii fructelor cu 100 kg/ha azotat de amoniu si 50 kg/ha sulfat de potasiu si la inceputul coacerii fructelor cu 100 - 150 kg/ha superfosfat, 150 - 200 kg/ha azotat de amoniu si 50 - 100 kg/ha sulfat de potasiu.

Tratamentele contra bolilor si daunatorilor se executa cu:- oxiclorura de cupru 0,5%, zeama bordeleza 0,5 - 1%, in alternanta cu Dithane M-45 - 0,2% si Onthocid 0,2%, Perozin 0,5%, Bavistin 0,1%, Ronilan 0,05%, Ridomil Plus 0,25% contra manei si a septoriozei; - Decis 0,05% contra gandacului din Colorado, - Ultracid 0,1% contra musculitei albe-  Ekalux 0,1% sau Onevos 0,2%. Coropisnitele se combat cu Galition.

Lucrarile cu caracter special, de dirijare a cresterii si fructificarii, cuprind: copilitul radical, lasandu-se doar tulpina principala; carnitul dupa 3 - 4 inflorescente, la 1 - 2 frunze deasupra ultimei inflorescente.

In unele cazuri se poate lasa primul copil prefloral care se carneste dupa o inflorescenta, iar tulpina principala obligatoriu dupa 3 inflorescente. In felul acesta se obtine o productie mai timpurie.

Soiurile cu crestere determinata (pitice) nu se copilesc si nu se carnesc. In perioadele cu luminozitate scazuta, racoroase, pentru evitarea asortarii florilor, se recomanda stimularea cu Tostim, Tomaset, Duvaset, Bavatostim 1%.

Sustinerea plantelor se face pe araci sau spalier cu o singura sarma, la 40 - 45 cm de la sol. Aceasta lucrare este obligatorie pentru cultura timpurie. In cazul aparitiei pericolului brumelor tarzii se iau masuri de protectie a culturilor prin realizarea perdelelor de fum din brichete funigene, arderea gunoiului de grajd, a cauciucurilor uzate etc.

Recoltarea rosiilor poate incepe in decada a doua a lunii iunie si se continua pana la sfarsitul lunii iulie, efectuandu-se manual, la maturitatea fiziologica, daca valorificarea se face imediat si cu putin inainte de parga, sau in faza de parga pentru transportul la distante mai mari.

Dupa recoltare fructele (rosiile) se sorteaza pe calitati si se ambaleaza in ladite de 5 - 6 kg.

11

Productiile obtinute sunt de 25 - 30 t/ha, dar in conditiile respectarii tehnologiei se pot obtine productii mult mai mari.

Prof. univ. dr. Victor POPESCU

12

Decretul 21/21.05.2009

În numele Preasfintei,celei de o Fiinţă, de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi,

† LUCIAN

Din mila lui Dumnezeu,

Arhiepiscop şi Mitropolit al Arhieparhiei de Alba Iulia şi Făgăraş, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, în deplină comuniune de credinţă

cu Sfântul Scaun Apostolic al Romei,

În baza drepturilor conferite de Canoanele Sfinţilor Apostoli, ale Conciliilor Ecumenice, ale

Codului Canoanelor Bisericilor Orientale, can. 112 § 1, 387 și 668;

Urmare a deciziei Sinodului Episcopilor Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, reunit în sesiune ordinară la Blaj în data de 4-6 mai a.c.;

Considerând necesitatea tutelării integrităţii credinţei şi a moravurilor credincioşilor noştri, precum şi uniformizarea disciplinei liturgice a tuturor fiilor Bisericii;

Spre cunoştinţă tuturor Episcopilor, protopopilor, clerului, persoanelor consacrate, întregului popor binecredincios al Bisericii noastre, publicăm următorul:

D E C R E T

Art. 1. Se aprobă documentul "Veşmintele Liturgice în Biserica Română Unită cu Roma,

Greco-Catolică", document elaborat în cadrul Comisiei Sinodale Liturgice;

Art. 2. Aceste dispoziţii, ca legi liturgice, sunt în vigoare pretutindeni conform normelor de

drept.

Art. 3. Anexa acestui decret, conținând 4 pagini face parte intergantă din acesta;

Art. 4. Prezentul decret, intră în vigoare odată cu publicarea lui, și se va aplică integral în toată Biserică Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, în ciuda oricărei alte dispoziţii contrare.

13

Rugând călduros Preasfinţiile Lor Episcopii eparhiali să ia toate măsurile necesare pentru ca aceste norme să fie cunoscute în întreaga noastră Biserică, cerem cu stăruinţă clerului să evite orice abuz în celebrarea cultului public și să aplice corect și coerent dispozițiile acestui document ca patrimoniu al Bisericii noastre, spre edificarea poporului binecredincios şi mai marea mărire a lui Dumnezeu.

Dat la Blaj, Sediul Arhiepiscopului Major,

21 mai, Anul Domnului 2009,

Sărbătoarea Sf. Împăraţi Constantin şi Elena.

† LUCIAN Arhiepiscop Major

* * * Anexa decretului Arhiepiscopului Major

21/21.05.2009

VEŞMINTELE LITURGICE

în Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică

I. Preliminarii

Respectul faţă Dumnezeu se manifestă prin grija pe care celebranţii o au faţă de aspectul extern al cultului divin. Veşmintele preoţeşti sunt un semn distinctiv al slujirii şi al prezenţei lui Hristos Marele Preot, în mijlocul nostru. "Îmbrăcarea lor trebuie să fie pentru noi ceva mai mult decât un fapt exterior. Faptul că stăm la altar, îmbrăcaţi cu veşmintele liturgice, trebuie să facă clar vizibil celor prezenţi şi nouă înşine că suntem acolo în persoana Altuia. Veşmintele sacerdotale, aşa cum s-au dezvoltat de-a lungul timpului, sunt o profundă expresie simbolică a ceea ce semnifică

preoţia [...] vor să ilustreze ce înseamnă a ne îmbrăca în Hristos, a vorbi şi a acţiona in persona

Christi."[1]

II. Veşmintele liturgice

Veşmintele liturgice au o funcţie practică dar şi o valoare iconică, deoarece completează semnificaţia fiecărui gest liturgic şi ajută la înţelegerea participării la unica realitate a Liturghiei cereşti. "Biserica e cerul pământesc: pământesc deoarece e vizibil şi palpabil, ceresc deoarece puterea Spiritului Sfânt l-a reumplut cu harul divin. În acest context, al

14

economiei generale a cultului, şi veşmintele liturgice îşi asumă o semnificaţie precisă. Sunt frumoase şi preţioase, dar valoarea lor constă în scopul lor: sunt semne ale realităţii cereşti, a mântuirii care a fost dată, a primirii bunurilor viitoare (cf. Evrei 8, 5)."[2]

1. Hainele clericilor

Acestea au valoare de veşmânt liturgic deoarece sunt obligatorii pentru oficierea slujbei sacramentelor, sacramentaliilor şi înmormântării creştine. Sunt confecţionate din material de culoare neagră, după forma specifică tradiţiei Bisericii noastre.

Reverenda sau sutana – Un prim veşmânt este reverenda sau sutana preoţească. Reverenda este un veşmânt distinctiv cu valoare de uniformă, dar şi un veşmânt liturgic, fiind necesară pentru celebrarea funcțiunilor de cult.

Rasonul sau suprareverenda – Pentru celebrarea Laudelor şi a Sacramentaliilor în afara Sfintei Liturghii, preoţii îmbracă peste reverendă rasonul, un veşmânt cu mâneci largi, specific slujirii sau participării la oficiul divin sau la celebrarea Sacramentaliilor (în ritul latin aceeaşi funcţie o are cota). În momentele prescrise, peste reverendă şi rason, preotul îmbracă epitrahilul şi felonul.

Potcapul – este acoperământul pentru cap, necesar mai ales atunci când preotul celebrează slujbe în afara bisericii, la procesiuni, la înmormântări, etc. în funcţie de starea vremii. Există mai multe croiuri specifice, conform tradiţiilor Bisericilor sui iuris; în ambientul românesc este în uz potcapul grec.

Brâul - centura de piele, este specifică monahilor.

Camilafca – este potcapul specific ieromonahilor.

Ordinele călugăreşti exempte au forma rasei reglementată prin Regulile aprobate de Curia

Generală şi de către Scaunul Apostolic.

Pentru celebrarea Sfintei Liturghii şi a celorlalte rânduieli, este obligatorie folosirea ornatelor liturgice. Pentru Biserica Română Unită acestea sunt comune Ritului Constantinopolitan. Ornatele (veşmintele) se disting în funcţie de hirotonire, astfel:

2. Veşmintele diaconului:

- Stiharul: este un veşmânt lung şi larg, care acoperă tot corpul. Denumirea este dată de rândurile (stihurile) care împodobesc partea de jos a acestuia. Atunci când este confecţionat din material de culoare albă simbolizează puritatea (în limba latină alba), dar şi haina de

15

sărbătoare îmbrăcată pentru banchetul Împărăţiei. În practică se recomandă o mare atenţie utilizării stiharelor colorate: să fie de aceeaşi culoare cu celelalte ornate sau cu "stihuri" ale căror modele să fie asortate cu

cele ale ornatelor sau cu culoarea lor dominantă în cazul când acestea sunt confecţionate dintr-un material cu modele complexe.

- Mânecuţele: sunt manşetele care ajustează mânecile stiharului, confecţionate din acelaşi material şi cu aceleaşi modele ca şi celelalte ornate. Au mai întâi de toate un scop practic, fiind necesare ajustării mânecilor, pentru ca să nu împiedice săvârşirea gestuirilor liturgice, simbolizând puterea spirituală şi mâna lui Dumnezeu care lucrează în mod nevăzut în mijlocul nostru.

- Orarul: este specific diaconului. Este un ornat, confecţionat din acelaşi material ca şi stiharul şi mânecuţele, fiind împodobit cu motive creştine; este purtat înfăşurat peste umăr ori – în anumite momente ale Liturghiei – cruciş, fiind inscripţionat cu Sfânt, Sfânt, Sfânt. Simbolizează aripile Îngerilor care în Liturghia cerească slujesc neîncetat în preajma lui Dumnezeu.

3. Veşmintele preotului:

- Stiharul.

- Epitrahilul: se poartă pe grumaz. Este obligatoriu pentru orice celebrare atât pentru preot cât şi pentru episcop. Este semnul puterii preoţeşti şi al slujirii în Biserica lui Hristos.

- Brâul: încinge mijlocul preotului peste epitrahil şi stihar, ajustând lărgimea stiharului. Simbolizează puterea cu care ne învesteşte Dumnezeu în timpul slujirii.

- Mânecuţele.

- Epigonatul: pentru protosinceli şi preoţii care au primit această distincţie onorifică.

- Felonul: este o pelerină care se îmbracă peste celelalte ornate; simbolizează "casa Domnului" în

care intră slujitorul şi îmbrăcarea în virtuţile creştineşti.

4.Veşmintele arhiereului:

- Stiharul.

- Epitrahilul.

16

- Brâul.

- Mânecuţele.

- Sacosul – este un veşmânt în formă de sac, mai scurt decât stiharul, purtat de arhiereu asemenea felonului. Este semnul demnităţii episcopale şi al lui Isus Hristos marele şi unicul Preot al Noului şi veşnicului Legământ, pe care îl reprezintă în mod plenar în timpul celebrărilor liturgice şi în Eparhie – Biserica locală prin excelenţă.

- Omoforul: este purtat pe ambii umeri, fiind împodobit cu icoane brodate sau cu alte motive creştine. Este mare şi mic, fiind purtat în momente diferite ale rânduielilor liturgice, în funcţie de prescrieri. Simbolizează Blândul Păstor, care aduce la unitatea turmei sale oile rătăcite.

- Epigonatul: este un ornat în formă de romb, purtat pe genunchiul drept asemenea unei săbii. Pe el este brodată icoana Învierii. Simbolizează Cuvântul lui Dumnezeu, sabia spirituală cu care luptăm în lume.

- Mantia: este o pelerină de culoare purpurie, semn distinctiv al demnităţii episcopale, purtată în procesiuni şi mai ales în timpul celebrării Laudelor divine.

- Mitra: este confecţionată după modelul unei coroane medievale, fiind împodobită cu o cruce în partea superioară, icoane brodate şi alte motive creştine. Simbolizează puterea regească a preoţiei sacramentale depline conferită de Hristos.

În timpul celebrării rânduielilor liturgice diaconul poartă stiharul şi orarul; preotul în mod

obligatoriu epitrahilul şi în momentele prescrise şi felonul. Episcopul poartă epitrahilul, sacosul şi

în momentele prescrise mantia. În timpul celebrării Sfintei Liturghii sunt obligatorii toate ornatele

liturgice.

III. Culorile liturgice:

Iniţial, toate veşmintele liturgice erau de culoare albă, ulterior introducându-se combinaţii de culori precum şi firul argintiu sau auriu. Treptat apar culori care reflectă caracterul zilei liturgice respective, diferenţiindu-se mai ales zilele Duminicilor şi a sărbătorilor de poruncă. În ritul greco- bizantin se folosesc două categorii de culori, în funcţie de specificul zilei liturgice respective şi a timpului din anul liturgic. Astfel avem:

17

a) Ornate luminate: sunt folosite în zilele de sărbătoare şi în timpul obişnuit de peste an. Este vorba despre culoarea albă, culoarea de bază, în aceeaşi categorie intrând şi argintiul, auriul, bleu deschis, etc. În practică a pătruns şi culoarea albastră în alternanţă cu albul şi chiar culoarea verde. Albastrul se recomandă pentru sărbătorile Născătoarei.

b) Ornate roşii: sunt ornatele folosite în timpul postului sau la înmormântări. Culoarea de bază este roşul, folosindu-se şi vişiniul sau diferite combinaţii pe fond roşu-vişiniu.

c) Ornatele de culoare neagră, nu sunt specifice tradiţiei Bisericii Române Unite, fiind o inovaţie recentă care s-a generalizat în practica Bisericii române. Nu sunt specifice celebrării Sfintei Liturghii, însă a intrat în practică folosirea ornatelor de culoare neagră (numai epitrahil şi felon) la înmormântări, având aceeaşi semnificaţie ca şi ornatele de culoare roşie. Se recomandă întoarcerea la tradiţia specifică Bisericii noastre.

În afara ornatelor, culorile liturgice se reflectă şi în împodobirea lăcaşului de cult. În practica liturgică avem doar culorile luminate şi culorile de post, care se regăsesc în acoperitoarele Sfintei Mese, în ornamentarea altarului şi a navei bisericii. Împodobirea bisericii în culori de post se face prin excelenţă în perioada Postului Mare şi a postului Crăciunului, deoarece au o durată mai mare şi marchează un timp liturgic specific, care trebuie valorificat şi în pastoraţie, trecerea de la perioada postului la sărbătoarea prin care culminează această perioadă pregătitoare fiind marcată şi prin schimbarea ornamentării bisericii.

În celelalte perioade de post sau pentru zilele de miercuri şi vineri, este de ajuns folosirea ornatelor liturgice, biserica rămânând împodobită în culori luminate.

Utilizarea ornatelor:

Ornatele luminate – sunt ornatele cele mai utilizate, folosite în zilele de sărbătoare, duminicile de peste an şi în zilele comune. Se îmbracă în zilele de Luni, Marţi, Joi, Sâmbătă şi Duminică din perioada Octoihului, a Penticostarului şi în săptămânile pregătitoare Postului Mare din Triod.

Ornatele roşii (cu nuanțele mai sus amintite) – se folosesc în perioada Postului Mare (şi a postului Crăciunului acolo unde practica locală prevede), în ajunul anumitor sărbători şi în ziua sărbătorii (de exemplu Înălţarea Sfintei Cruci), conform prescrierilor tipiconale concrete. De asemenea, ornatele de culoare roşie se pot utiliza în ziua de Miercuri şi Vineri de peste săptămână în timpul obişnuit de peste an, atunci când se citesc troparele Crucii.

Ornatele negre – numai epitrahilul şi felonul; se folosesc în mod exclusiv la slujba

înmormântării. Se recomandă întoarcerea la tradiţia specifică Bisericii noastre.

18

În cazul concelebrării, eclesiarhul sau parohul locului, este responsabil cu anunţarea culorii ornatelor care vor fi folosite de concelebranţi, asigurându-se astfel uniformitatea necesară ceremoniei respective ca semn al unităţii. Acelaşi lucru este obligatoriu şi în cazul înmormântărilor la care participă mai mulţi preoţi, anunţându-se din timp culoarea ornatelor care vor fi folosite (roşu, negru sau ornate luminate în cazul înmormântării clericilor şi persoanelor consacrate sau la înmormântorile din perioada Săptămânii luminate).

Se interzice orice inovaţie în ceea ce priveşte modificarea formei ornatelor, utilizarea ornatelor care nu aparţin Ritului propriu, omiterea deliberată a unor veşminte (de exemplu neutilizarea mânecuţelor), iar în cazul confecţionării ornatelor noi se recomandă folosirea culorilor, broderiilor, modelelor şi materialelor care sunt conforme sau în continuitate cu tradiţia Bisericii noastre.

În cazul în care, în anumite situaţii concrete, se concelebrează împreună cu preoţi de rit latin, clericii greco-catolici sunt obligaţi să poarte integral ornatele specifice ritului propriu, interzicându-se utilizarea exclusivă a stiharului şi epitrahilului după modelul utilizării albei şi stolei din ritul latin; dacă situaţia o cere, în situaţii speciale de concelebrare inter-rituală, reglementarea utilizării se lasă la latitudinea ierarhului locului.

Prezenta hotărâre a Sfântului Sinod al Episcopilor Bisericii Române Unite cu Roma, Greco- Catolică, publicată prin decretul 21/21.05.2009 intră în vigoare odată cu publicarea ei, abrogând orice prevedere anterioară contrară.

[1] pp. Benedict XVI, Omilia din Joia mare, Liturghia chrismei – 05.04.2007.

[2] Olivier Raquez, „Roma Orientalis". Approci al patrimonio delle Chiese d'Oriente. Lipa, Roma, 2000, p. 425.

19