epubtica Socialista Bot - 1,2.pdfPAGINA PREŞEDINTELUI Stimaţi Ir aţi e&uLacratari, Qahiţi fraţi...

28
al Cultului Creştin A. epubtica Socialista Bot

Transcript of epubtica Socialista Bot - 1,2.pdfPAGINA PREŞEDINTELUI Stimaţi Ir aţi e&uLacratari, Qahiţi fraţi...

Page 1: epubtica Socialista Bot - 1,2.pdfPAGINA PREŞEDINTELUI Stimaţi Ir aţi e&uLacratari, Qahiţi fraţi fi itimate iar ari, Un nou an şi-a deschis larg porţile înaintea

al Cultului Creştin A.

epubtica Socialista Bot

Page 2: epubtica Socialista Bot - 1,2.pdfPAGINA PREŞEDINTELUI Stimaţi Ir aţi e&uLacratari, Qahiţi fraţi fi itimate iar ari, Un nou an şi-a deschis larg porţile înaintea

PAGINA PREŞEDINTELUI

S t i m a ţ i I r a ţ i e & u L a c ra ta r i ,

Q a h i ţ i f r a ţ i f i i t i m a t e i a r a r i ,

Un nou an şi-a deschis larg porţile înaintea paşilor noştri. De milenii, în scocul vremii, scurgerea timpului ţine în mişcare roata vieţii pe acest pămînt, cu mulţimea bucuriilor, cu zbuciumul realizărilor omenirii, cu speranţe şi planuri chibzuite pentru azi şi pentru viitor.

Deşi ultima zi a vechiului an şi prima zi a noului an sînt unităţi identice de timp, şi ni­mic nu vine să altereze scurgerea rigidă, ma­tematică a timpului, totuşi, începutul unui nou an este prilej de reflecţii, de noi planuri, moment în care nădejdile strălucesc la cotele incandescenţei, luminînd timpul ce vine — to- nicizînd pe cei ce-i trec pragul.

Stăm cu toţii în faţa anului 1978, un an nou cu povara bucuriilor şi îngrijorărilor lui, cu realizările şi responsabilităţile lui, care, pe măsura scurgerii zilelor, vor fi lucrările şi grijile, realizările şi responsabilităţile noas­tre pe care sîntem chemaţi a le înfăptui la superlativ, pentru binele şi fericirea noastră, a bisericii ai căror slujitori sîntem, şi a aproa­pelui, a colectivităţii naţionale.

însemnarea pe răbojul vremii a scurgerii timpului, consemnează realitatea existenţei noastre pasagere, dar şi îndemnul de a ana­liza cu mult simţ de răspundere viaţa şi acti­vitatea noastră. Domnul Dumnezeu a dat fiecăruia dintre noi o lucrare, lucrarea che­mării noastre, pe care am avut datoria de a o împlini. Am fost noi oare credincioşi chemării ? Am urmărit noi oare ca fiecare trăsătură a ca­racterului nostru să fie o întruchipare — la proporţiile noastre umane — a caracterului divin, oglindit în comandamentele Legii Mo­rale ? In complexitatea vieţii şi activităţii noastre am urmărit noi remedierea oricărui defect, fie el oricît de mic şi de neînsemnat în ochii noştri, pentru ca, cei ce ne privesc, văzîndu-ne, să slăvească pe Dumnezeu ? A ajuns oare viaţa noastră în mod desăvîrşit modelată de Cuvîntul pe care-L studiem şi pe care-L rostim de la amvoanele noastre, şi de către Duhul cel Sfînt al lui Dumnezeu, ca să putem fi o binecuvîntare pentru toţi aceia cu care venim în contact, pentru toţi cei din jurul nostru ?

Pentru împlinirea chemării noastre, ca şi pentru realizarea desăvîrşirii noastre, Domnul Dumnezeu a dat pe unicul Său Fiu, Ispăşitor

şi Garant al mîntuirii şi bucuriei noastre pre­zente şi veşnice. Noi, în dreptul mîntuirii şi chemării noastre la slujire, trebuie să ajungem a fi copii fidele a purităţii Sale, a unei vieţi „fără pată, fără zbîrcitură sau altceva de felul acesta, ci sfîntă şi fără prihană." (Efes. 5,27).

An de an, o lumină tot mai puternică a fost revărsată asupra cărării vieţii noastre. La în­ceput de an, să ne întrebăm dacă această lu ­mină a făcut ca înţelegerea lucrurilor şi a responsabilităţii noastre să crească într-un ra­port direct proporţional cu lumina primită şi cu ceea ce biserica, frăţietatea şi lumea aş­teaptă din partea noastră. Căci creşterea noastră trebuie să ţină pas cu binecuvîntările şi privilegiile de care ne bucurăm. Gîndul că trebuie să fim o „epistolă a lui Hristos“, (2 Cor. 3,3), este nespus de solemn şi trebuie să ne îndrepte la Cel Atotputernic, ca în umilinţă să cerem prezenţa Sa sfinţitoare şi călăuzitoare. Dacă am fi pe deplin conştienţi d e . toate acestea, atunci noi am trăi viaţa credinţei noastre şi ne-am aduce la îndepli­nire lucrarea chemării noastre cu o infinit mai mare atenţie şi răspundere, decît o facem în prezent.

I n nou an ! Răspunderi şi bucurii noi. An ce aduce cu sine şi aniversarea a şase decenii de la actul unirii Transilvaniei cu România, e- veniment care marchează desăvîrşirea statului naţional unitar român.

Ne bucurăm împreună cu toată ţara, cu toată făptura românească. Punem umărul îm­preună cu toată suflarea românească, pentru ca pîinea cea de toate zilele, să fie cît mai mare şi cît mai îmbelşugată pe mesele noastre.

Ne închinăm şi dorim să slujim lui Dumne­zeu neîmpărţiţi, cu dorinţa ca anul 1978 să fie anul realizărilor noastre spirituale. Anul în care lumina cunoştinţei adevărului divin să trans­forme viaţa noastră, din slavă in slavă, pînă cînd caracterul Răscumpărătorului nostru se va oglindi cu prisosinţă în fiii credinţei.

„încolo, fraţilor, fiţi sănătoşi, desăvirşiţi-vă, fiţi cu un cuget, trăiţi in pace, şi Dumnezeul dragostei si al păcii va fi cu voi." (2 Cor. 13,11).

D. Popa

Page 3: epubtica Socialista Bot - 1,2.pdfPAGINA PREŞEDINTELUI Stimaţi Ir aţi e&uLacratari, Qahiţi fraţi fi itimate iar ari, Un nou an şi-a deschis larg porţile înaintea

— Pagina Preşedintelui

— Un om, un destin, o ţară

— Principii dc in ter­pretare biblică IV

— In cursul vremilor

— însemnătatea închinării

— Ploaia timpurie şi tîrzie

— Din viaţa bisericii

— Epistola către Evrei

— M. B. Czechowski

— Nemărginita bogăţie a harului

— Domnul neprihă- nirea noastră

— Sfîrşit de cale

p m @ IN I

w m p E S Î B N

© f  U k„S în t fiu al poporului

m eu şi în treag a njea m uncă , g în d ire şi v ia ţă le în ch in poporu lu i" .(N. Ceauşescu — 19”4).

Moment de grandios popas sărbătoresc al ţării întregi, al fiinţei româneşti care din tot­deauna a ştiut să-şi cinstească străbunii, eroii şi conducătorii care au luptat şi şi-au închinat viaţa si activitatea ţelidui nobil de a ridica mai sus şi tot mai sus vitejia, hărnicia şi geniul nea- m ului românesc, mutica şi îndîr- jirea de a fi el însuşi, aici pe plaiurile ce s-au vrut din to t­deauna hronic al istoriei şi des­tinului poporului nostru.

Ianuarie 26, 1978, consem­nează scurgerea a şase decenii de la naşterea întîiului pre­şedinte al Republicii Socialiste România, zi în care naţiunea îşi serbează con'ducătorul a cărui calitate unanim recunoscută este aceea de a se identifica întot­deauna cu aspiraţiile neamului românesc şi ignorînd oboseala şi 'greutăţile, a realizat aspira­ţiile pentru care Mircea cel Bătrin , Ştefan cel Mare, Mihai Viteazu şi cohortele de m uce­nici ai neamului nostru au lup­tat şi m ulţi au coborît învăluiţi în purpura sîngelui în glia stră­bună, garanţie şi sim.bol al exis­tenţei şi al luptei neîncetate pe care românul a dus-o continuu, conştient şi convins de justeţea cauzei sale şi a biruinţei către care ţintea.

Scorniceşti, 26 ianuarie 1918! Preşedintele Nicolo-e Ceauşescu vede dumina zilei într-urJ an istoric, cînd populaţia Tran­silvaniei, îşi proclama voinţa realizării integrităţii teritoriale a României. — A cest- fapt. cum şi înţelegerea destinului româ­nesc, "a cizelat în '"sufletul său cor.ştienţa apartenenţei noastre naţiorh&e şi responsabilitatea

realizării unei Românii pe m ă­sura hărniciei, şi capacităţii su­fletului ei mare.

La vîrsta de 60 de ani, pre­şedintele Nicolae Ceauşescu în ­sumează 45 de ani de activitate ■şi luptă revoluţionară, ani fier­binţi, ani de perseverare în idealurile libertăţii şi afirmării naţionale, o.ni de neţărmurită convingere în victoria unei cau­ze ce se identifică cu aspiraţiile poporului in'tr-o simbioză per­fectă, legătură pe care o defi­nea astfel: „Sînt fiu al poporu­lui m eu şi întreaga mea m u n ­că, gîndire şi viaţă le închin poporului“.

Această definire a scopului vieţii sale, l-a proiectat, din fragedă tinereţe, să se dăruias­că cu pasiune, cu entuziasm şi dîrzenie luptei împotriva ex ­ploatării, împotriva opre­siunii, împotriva a tot ceea ce era contrar aspiraţiilor nobile de libertate şi dezvoltare naţio­nală. Acest ideal l-a dus pe ba­ricade în lupta împotriva fas­cizării ţării pentru eliberarea socială şi naţională. Şi drumul biruinţei a trecut adesea prin sălile tribunalelor, prin beciuri­le siguranţei de tristă amintire, prin închisorile infecte şi cu re­gim de exterminare. A cunoscut bătaiai, înfometarea, tortura, lagărele de concentrare etc. Dar toata acestea n-au putu t înfrîn- ge în el idealurile sub faldurile cărora lupta, pentru că oricine se identifică cu idealurile po­porului, nu poate clecît să bi­ruiască.

In acest m om ent solemn. în clipa, retrospectivelor analize, trebuie săi spunem cu legitimă r 'ndrie că de Humele Preşedin­telui Nicolae Ceauşescu sînt le­gate înfăptuirile României con­temporane, conştienta aparte­nenţei noastre riaţion-ale şi afir­marea geniului românesc în lu­mea întreagă. Contribuţia crea-

Ianuarie—februarie 1978 a

Page 4: epubtica Socialista Bot - 1,2.pdfPAGINA PREŞEDINTELUI Stimaţi Ir aţi e&uLacratari, Qahiţi fraţi fi itimate iar ari, Un nou an şi-a deschis larg porţile înaintea

toare a Preşedintelui Nicolae Ceauşescu a ridicat în lumină prestigiul României Socialiste aducînd pacea, libertatea şi îm ­plinirea dezideratelor pentru care neamul românesc a sînge- rat milenii, dar n-a rertunţat la împlinirea lor. Cu clarviziune animat de un patriotism pur, numele, viaţa şi activitatea Pre­şedintelui ţării noastre stau la baza dezvoltării fără precedent a României Socialiste, făurind şi scriind istoria contemporană a patriei noastre.

Concepţia Preşedintelui N. Ceauşescu despre principiile ce trebuie să stea la baza relaţii­lor între state, este recunos­cută unanim pe toate meri­dianele globului. Principiile in ­dependenţei şi suveranităţii naţionale, egalităţii în drepturi, neamestecului îri treburile in ­terne şi colaborării reciproc avantajoase, sînt principii larg recunoscute de popoarele lumii, principii care dobîndesc tot mai mulţi aderenţi, inclusiv în cercurile guvernamentale din numeroase ţări. Iar viaţa de­monstrează cu prisosinţă că respectarea — de către toate statele —- a acestor principii, constituie condiţia păcii şi a -un'ei bune colaborări între po­poarele lumii.

Este meritul Preşedintelui Nicolae Ceauşescu acela de a arăta, cu justeţea şi tenacitatea ce-l caracterizează, că situaţia economică destul de precară a lumii, fenomenele crizei eco- nomico-financîare actuale sînt urmări a unor inegale dezvol­tări, a dezvoltării unor state pe. seama altora şi că aceste stări de lucruri pun cu acuitate în evidenţă necesitatea soluţio­nării acestor probleme pe baza principiilor egalităţii, cu parti­ciparea tuturor statelor, a ins­taurării unei noi ordine econo­mice şi politice mondiale, a de­mocratizării relaţiilor interna­ţionale şi a elaborării unor noi norme de drept internaţional, care să corespundă schimbărilor ce au avut loc în lumea noastră.

Este meritul său acela de a ■orienta ferm politica statului nostru în direcţia progresului multilateral şi în! ritm susţinut al economiei prin alocarea miei părţi importante din venitul

•naţional pentru dezvoltare, ca

unică modalitate de depăşire a decalajelor faţă de ţările eco­nomic avansate, de sporire a veniturilor naţionale şi, deci, pe această bază, de ridicare a nivelului de trai material şi spiritual al oamenilor muncii.

Este meritul său acela că a promovat raporturi de colabo­rare, prietenie şi solidaritate cu toate ţările socialiste, cu ţările în curs de dezvoltare şi în' spi­ritul principiilor de coexistenţa paşnică — a promovat relaţii cu toate statele, fără deosebire de orînduire socială, arătînd că participarea activă la circuitul economic mondial este o cerin­ţă a progresului.

Activitatea rodnică şi ne­obosită a Preşedintelui Nicolae Ceauşescu legătura sa nem ij­locită cu viaţa, cu problemele ei cotidiene, au dus la adîn- cirea democraţiei, la posibili­tatea unui bilanţ rodnic şi la conturarea unor perspective luminoase.

Cu această sărbătorească o- cazie, ca Biserică a A dventişti­lor de Ziua a Şaptea din Republica Socialistă România trebuie să mărturisim cu bucu­

rie în glas, că alături de în ­treaga suflare a ţării, din care sîntem şi noi o parte, ne bucu­răm de înfăptuirile democra­tice ale conducerii de stat, a politicii partidului, ne bucurăm de principiile de echitate şi libertate al căror exponent în fruntea ţării este Excelenţa Sa Preşedintele Nicolae Ceauşescu.

Ne bucurăm de o deplină libertate de trăire şi manifes­tare a credinţei noastre şi că politica de culte în ţara noastră a dus la un climat de armonie şi egalitate între toate cultele, din ţara noastră. Cu sentimen­tul de aleasă preţuire şi recu­noştinţă în sufletele noastre, alături de ţara îrCtreagă, facem Excelenţei Sale Preşedintelui Nicolae Ceauşescu urări de sănătate, bucurie şi fericire, li dorim o viaţă lungă şi prosperă închinată binelui comun, măr- turisindu-ne ataşamentul nos­tru faţă de planurile de înflo­rire a patriei noastre, pentru bunăstarea poporului nostru, pentru pacea lumii• L A MULŢI A N I!

□ ------------------------------------------------------------------------

Curierul Adventist

D. POPA

T O V A R Ă Ş U L U I N IC O L A E C E A U SE SC U P R E Ş E D IN T E L E R E P U B L IC II S O C IA L IS T A R O M Â N IA L O C O

Cu prilejul zilei de 26 ianuarie, aniversarea a 60 de ani de viaţă a E xcelenţei Voastre şi 45 de ani de activitate şi luptă revo­luţionară desfăşurată pentru binele, prosperitatea, fericirea şi afir­marea fiin ţei noastre naţionale,

In num ele credincioşilor, al deservenţilor şi a Conducerii Cultului^ Creştin A dventist de Ziua a Şaptea din Republica Socialistă România,^

In acest m om ent solemn, ne alăturăm şi noi inim ile şi fi in ţa i noastră ţării întregi, rostind în glas cu întreaga fiinţă românească,(i adresîndu-vă calde urări de bine, do fericire şi viaţă lungă şig prosperă Dumneavoastră, stegar, veghetor şi călăuzitor al destinului^ strălucit al neam ului nostru românesc.

De num ele Dum neavoastră sînt legate înfăptuirile României'' contemporane, conydenţa apartenenţei noastre naţionale şi afirma-^ rea geniului românesc în lum ea întreagă. Contribuţia creatoare E xcelenţe i Voastre a ridicat în lum ină prestigiul Rom âniei Socialiste, ̂aducînd pacea, libertatea şi îm plinirea dezideratelor de m ilenii ale poporului Român.

Cu bucurie şi sentim ente de aleasă preţuire în suflet, Cultu^ Creştin A.Z.S. urează Excelenţei Voastre m ultă sănătate şi

„LA MULŢI A N I“

Cu profund respect facem aceleaşi respectuoase şi caldc urări de bucuric, sănătate şi fericire, distinsei şi mult respectatei^ Tovarăşe, Elena Ceauşescu, cum şi fam iliei Dumneavoastră dragi?

Ne mărturisim ataşam entul nostru total faţă de planurile dri dezvoltare economică şi socială a ţării, faţă de politifW internă ş t externă a Conducerii noastre de Stat şi a Dumneavoastră personal»! pentru înflorirea patriei noastre, pentru bunăstarea poporului nostru/ pentru cauza socialismului şi a păcii în lume.

PR EŞED IN TE : SECRETAR : M arin P irv a n

Page 5: epubtica Socialista Bot - 1,2.pdfPAGINA PREŞEDINTELUI Stimaţi Ir aţi e&uLacratari, Qahiţi fraţi fi itimate iar ari, Un nou an şi-a deschis larg porţile înaintea

1. TIPOLOGIE

Tipologia se b azează pe legă tu ri istorice şi e s te leg a tă de sensurile istorice a le Scrip tu rii . în tipologia b ib lică, sensu l tipologic a l c u v in ­telor, a l desc rie rilo r , a l ev en im en ­telor, a l ac ţiun ilo r , a l in s titu ţi ilo r şi p e rsoanelo r dev ine în to tu l a p a ­re n t d a to r i tă a n ti t ip u r i lo r de m ai tîrz iu . A stfel, t ip u l este to t ­d eau n a incom plet, p în ă c înd a n ti- t ip u l aduce la iv ea lă im p o r ta n ţa d ep lin ă şi p ro fu n d a sem nificaţie a t ipu lu i. D um nezeu ca a u to r al S c r ip tu r ilo r p lasează în cad ru l t i ­p u lu i o p re f ig u ra re a ceea ce se iden tif ică m ai t îrz iu ca fiind an ti- tipul. Im p o r ta n ţa dep lin ă şi sem ­n ifica ţia p ro fu n d ă a t ip u lu i sîn t d e ­s luşite m ai b ine d a to r i tă unei con ­tin u e şi in sp ira te revelaţii.

G ăsim co rela ţia t ip u lu i şi an ti- tip u lu i ch ia r în V. T estam en t. Isa ia vo rbeşte d esp re în to a rcerea esca ­tologică a p a rad isu lu i. (Is. 11, 6—8 ; 65.17—25). P roorocu l Osea p r iv eş te înapo i la a d u n a re a lu i Is rae l d in p u s t ie ca u n tip a l Is rae lu lu i re s ­tau ra t . (Osea 2,16). T ipu l idea l al dom niei lu i D avid ca u n tip a l u n i ­tă ţ i i v iitoare. (Amos 9,11).

E x is tă o p u te rn ic ă leg ă tu ră t ip o ­logică în tre V echiul T es tam en t şi N oul T estam en t. A rh id iaconul Ş te ­fan a ră ta sp re M oise ca f i in d un t ip a l D om nulu i Isus : „ R ăscu m p ă ­ră to ru l" , sau „E lib era to ru l" . (Fapte 7.20—40). A posto lu l P av e l dezvoltăo tipologie co n s tru ită p e M işcarea Exodului. (1 Cor. 10,1—13). Is to ria poporu lu i Is rae l în M işcarea E x o ­dului, este u n tip al Is rae lu lu i sp i­r itua l. (1 Cor. 10,11). E x p e r ie n ţa lu i Iona în p în tece le chitu lu i, este un tip a l înv ie rii D om nulu i Hristos. (Mat. 12,40).

C uv in te le p ro fe tice a le lu i Osea (Osea 11,1) p o t fi considera te ca a- p lic în d u -se D om nulu i Isus în te r ­m en i tipologici. (Mat. 2,15). P a sa ju l d in Osea p a re că se re fe ră la ieş irea (exodul) pop o ru lu i Is rae l d in E g ip t şi o d ec la ra ţie a lu i IA H W E H a d re ­sa tă vech iu lu i Israel. C ita rea aces­tu i pasa j de c ă tre evanghe lis tu l M atei ind ică fa p tu l că D om nul Isus, an ti t ip u l, este cel p u ţ in în pa r te , nou l Israel. Tot a şa cum v e ­ch iu l Is rae l se aşeza cu to tu l în m îin ile lui D um nezeu, to t a şa M e­sia, D om nul Isus, se aşează pe Sine sub cuv in te le lu i D um nezeu, care s în t de a sem en ea îm p lin ite în El.

C ore la ţia „ tip“ — „ an titip “ , care este de f a p t de o rig ine d iv ină , sc rip tu ris tică , in d ică cu m că în ţe le ­

ge rea S cr ip tu r i lo r — ca u n to t —

este sp o rită de a p lica rea p r in c ip iu ­

lui „ S c rip tu ra p ro p r iu l ei in te rp re t" .

Sensu l tip ic dev ine în to tu l ev iden t

P R I N C I P I ID E

I N T E R P R E T A R E B I B L I C Ă * ’ . I V

în faţa antitipului. Astfel, tipul este totdeauna incom plet xjină ce anti­tipul aduce cu sine importanţa de ­plină şi sem nificaţia profundă a tipului. Importanţa deplină şi sensul profund al Scripturii, aşa cum este exprimat în tipologic, este prezentat de către contextul larg al revelaţiei inspirate. Astfel, se poate conchide că Dumnezeu ca autor al Scripturilor plasează in cadrul tipului o prefigurare a ceea ce se va identifica mai tîrziu a fi antitipul.

2 PROFETIZAR1 ŞI ÎMPLINIRI

F ă g ă d u in ţa sau prooroc ia şi îm ­p lin irea ei, e s te o categorie a gîn- d ir ii b ib lice ce con ţine e lem en te c ruc ia le a le u ne i dep line im p o r ta n ­ţe şi a une i în sem n ă tă ţ i profunde . (1 P e t ru 1, 10— 12). P e baza asigu ­ră r i i că C u v în tu l lu i D um nezeu nu este „zadarn ic" (Deut. 32,44—47), ex is tă o c o n co rd an ţă d ep lin ă în ­t r e p ro m is iu n e şi proorocie, cu v in ­te le D om nulu i ro s ti te p r in slu jito rii Săi, profeţii, şi îm p lin irea lo r în ca ­d ru l ev en im en te lo r V echiu lu i şi N o ­u lu i T estam en t.

în re p e ta te r în d u r i a fost su b li ­n ia tă im p o r ta n ţa co n tex tu lu i în tre - gei Biblii. P e n t ru scriito rii N oului T estam en t, V echiu l T es tam en t a- duce cheia re cu n o a ş te r i i D om nulu i Isus ca Mesia, a şa cum a fost p re ­zis, p ro fe tiza t d e c ă tre p ro fe ţi i d in vechim e. Astfel, Vechiul T es tam en t este cheia ce desch ide N oul T es ta ­m en t (Ev. 579), d u p ă cum N oul T es tam en t este cheia în ţe legerii V echiulu i T es tam en t. (C.T. 462). F ieca re d in cele două c ă r ţ i este e sen ţia lă p e n tru în ţe legerea cele i­la l te şi am în d o u ă a ru n c ă lu m in a a su p ra ce le ila lte p e n tru o m u tu a lă în ţe legere şi p e n tru in te rp re ta re p r in sine. U n b in e cunoscu t sav an t şi teolog îşi p re z in tă a s tfe l con ­v ingerile sa le : ,,Pe l ingă aceas tă

m işca re istorică , de la V echiul

T es ta m en t la N ou l T es tam en t, este

u n c u ren t de v ia ţă ce curge în sensu ri opuse şi an u m e de la Noul T es ta m en t la V echiu l T es ­tam e n t şi invers. A ceastă leg ă ­tu ră în a m b e le se n su r i e lucidează în se m n ă ta te a d e p lin ă a g în d iri i V echiulu i T es tam en t" . C onceptul unu i co n tex t m ai la rg este de a se ­m enea a f irm a t (deşi f iecare îşi p ă s ­t rea ză p ro p riile vederi) de c ă tre a lţi teologi care sus ţin că „ în N oul T es tam en t se găseşte c o n tex tu l V e ­ch iu lu i T es tam en t, care, d in p u n c t de v ed ere a l scopului istoric , d e s ­coperă în sem n ă ta tea to ta lă a N oului T e s ta m e n t" .

Crucială pentru ideea interpretă­rii prin sine a textului este B U ­NĂVOINŢA interpretului, ca cele ­lalte mărturii ale Scripturii să a- runce lum ină asupra textului indi­vidual. Deplina importanţă şi sem ­nificaţie profundă a modelului pro­misiunii sau prezicerii şi îm plin i­rea ei nu trebuie căutată undeva înapoi, dedesubt sau chiar deasupra textului biblic. Este inerent în chiar cuprinsul textului.

M odelul proorocie i şi a l îm p lin iri i se găseşte în ch ia r Vechiul T es ta ­m ent, şi n u se a flă n u m ai în tre V echiul şi N oul T estam en t. D espre p rooroc ia cu p r iv ire la fa p tu l că F a rao n n u v a a scu lta de c u v in tu l Is raeliţilo r, (Ex. 4,21 ; 7,3) găsim că şi-a găsit îm p lin irea în Ex. 7,13. D om nul a spus că a d u n a re a lu i Is rae l care a m u rm u ra t îm p o ­t r iv a Lui la Sinai, va m u r i în p u s ­tie. (Num. 14,29.32.33). Mai t îrz iu găsim ra p o r ta t fa p tu l că D om nul zisese : „Vor m u r i în pustie, şi n u v a m ai ră m în e a n ic iu n u l d in ei, a fa ră de Caleb, f iu l lu i Iefune, şi Iosua, fiu l lu i N u n " . (N um eri 26,65). E x is tă o d ep lin ă coresponden ţă în ­t re C u v în tu l D om nulu i şi îm p lin i ­rea lu i în cad ru l e v en im en te lo r is ­to rice aşa cum vedem ra p o r ta t în c ă r ţi le Regilor. (2 Sam. 7,13 ; 1 Regi 8,20; 1 Regi 11,29; 1 Regi 12,15;1 Regi 13,1 ; 2 Regi 23,16—18). Se m ai po t c ita m u lte a lte exem ple.

E xem ple de făg ăd u in ţe şi îm p li ­n i re a lo r ex is tă de asem enea în t r e p ro fe ţi i le V echiu lu i T es tam en t şi îm p lin irea lo r în N oul Testam ent,. T reb u ie recunoscu t în m od c la r fa p tu l că baza leg ită ţii p e n tru in ­vo carea N oulu i T es tam en t în d e te r ­m in a re a îm p lin ir i lo r p rofe tice s tă în. în c re d in ţa rea (convingerea) în u n i ­ta te a Bibliei. D acă acelaşi D u m n e ­zeu a in sp ira t cu acelaşi Duh Sfînt. am be le T es tam en te , deci în treag a Biblie, a tu n c i El a re d rep tu l să ne- explice în unul, în se m n ă ta te a şi ceea ce El v re a să sp u n ă în ce lă ­

lalt. R ecunoscînd en ti ta te a în treg e i

Biblii, Vechiul T es tam en t a p ro ­

Ianuarie—februarie 1978 -!3

Page 6: epubtica Socialista Bot - 1,2.pdfPAGINA PREŞEDINTELUI Stimaţi Ir aţi e&uLacratari, Qahiţi fraţi fi itimate iar ari, Un nou an şi-a deschis larg porţile înaintea

fe tiza t d esp re ven irea , m is iunea şi m o a rte a lu i M esia, pe care N oul T es tam en t îl descrie ca îm p lin in - d u -se , în Isus Hristos. Scriitorii N oului T es tam en t sus ţin în m od consecvent că în şi p r in D om ­n u l Isus c u v în tu l v o rb it în Ve­ch iu l T es tam en t, în p ro fe ţii le lui, ş i-au în tî ln i t îm p lin irea lor. A pos­to lu l P av e l e x p r im ă în m od clar acest fa p t în 2 Cor. 1,20 : „ In a- devăr, făg ăd u in ţe le lui D um nezeu, o ric îte a r fi ele, toa te în ele sînt „d a“ ; de aceea şi „A m in“, pe care-1 sp u n em noi, p r in El, este sp re slava lui D um nezeu". In im a E vanghelie i Noului T es tam en t este ves tirea îm p lin iri i făg ăd u in ţe lo r V e­chiulu i T estam en t. C e rti tu d in ea N o­u lu i T es tam en t cu re fe r ire la p l i ­n ă ta tea ad ev ă ru lu i C uv în tu lu i lu i D um nezeu , cere o in te rp re ta re a îm p lin ir i lo r p rofe tice ceea ce este în a rm o n ie cu a d ev ă ru l lu i D u m ­nezeu, aşa cum este în ţe les o riunde în Biblie.

P r im u l d in tre f rum oasele c ita te ce s -au îm p lin it în E vanghe lia du p ă Matei, a f irm ă că. n a ş te rea D om nulu i H ris tos d in fecioara M aria, a a v u t loc p e n tru „ca să se îm plinească ce vestise D om nul p r in proorocul". (Mat. 1,22). E x p res ia eb ra ică în d is­cuţie , în orig inal, în p ro fe ţia d in Isaia. 7,14, este CALMAH, ceea ce în sem nează „o t în ă ră fem eie la v îr- s ta căsătorie i" şi c a re în genera l este o fecioară . E xpres ia a leasă de Isaia, poa te im plica feciorie şi în ­găduie să se în ţe leagă că v iito a rea m am ă e ra n e m ă r i ta tă şi o fem eie m ai deg rab ă av în d o re p u ta ţ ie b u n ă şi n u u n a rea. U nele trad u c e r i r e ­cen te cu p r iv ire la Isaia. 7,4 spun : „ tîn ă ră fem eie", fa p t care n u n e a ­gă o rig ina lita tea , pe c înd a lte t r a ­duceri co n tin u ă cu trad iţ io n a la r e ­d a re — virg ină .

T rad u căto r ii Sep tu ag in te i a u ales te rm en u l grec parthenos, ceea ce însem nează „fecioară", c are n u e ra o trad u c e re g reş ită a expres ie i e- braice, lu a tă p ro b ab il d in n u m ero a ­sele ei conno ta ţii posibile. Sc riito ­ru l E vanghelie i d u p ă Matei, la r în - d u l său, c itează d in S ep tu ag in ta (LXX), care constitu ia , la d a ta aceea, v e rs iu n ea au to r iz a tă a Bibliei. D upă acest la n ţ de legă turi, D u m ­nezeu a inclus în p ro fe ţiile V ech iu ­lui T estam en t, re fe r in ţa cu p r iv ire la n a ş te re a d in tr-o fecioară, a D om ­n u lu i H ristos, ch ia r dacă ex is ta po ­s ib ili ta tea ca c h ia r p ro fe tu l să nu fie conştien t de acest fapt. E x is tă o om ogenita te de bază în tre Isaia. 7,14 şi M atei 1,22, c a re a ra tă că M atei n -a c itit (n-a văzut) ceva nou, •o nouă în se m n ă ta te â p ro fe ţie i d in Isa ia şi nici n -a făcu t o g reşită a-

p lica re a lui. Sub in sp ira ţie d iv in ă scriito ru l N oului T es tam en t a fost că lăuz it să p re z in te în sc r ie rea sa o m ai m a re im p o r ta n ţă şi o m ai p ro fu n d ă sem nifica ţie a p ro fe ţie i o ri ­ginale. In sp ira ţ ia este u n gh id s i­g ur p e n tru o în ţe legere m ai m are a im p o rtan ţe i şi a p ro funde i se m ­n ifica ţii a une i p ă r ţi a S fin te lo r Scrip tu ri, sau a to ta lită ţi i ei.

Im p o r ta n ţa dep lină şi sem nifica ­ţ ia p ro fu n d ă ex is ten tă în pasa je le S crip turii, u rm ea ză a rezo lva c a rac ­teristicile om ogenităţii. S criito ru l epistolei c ă t re Evrei c itează de exem plu : „Tu eşti F iu l Meu, astăzi T e-am născu t" . (Ev. 1,5). Deşi g în-

dul acesta d in Ps. 2,7 fusese folosit de fo a r te m u lte ori cu ocazia în scă ­unării sau u rc ă r i i la dom nie a r e ­g ilor lui Iu d a d in fam ilia lui David,

(2 Saim. 7,14), cuv în tu l p sa lm istu lu i se re fe ră la v i i to ru l rege ideal, de- săvîrşit, fap t ce poa te fi m u lt m ai b ine v ăzu t d in cele în fă ţişa te , din p u n c tu l de ved ere a l sc riito ru lu i, al au to ru lu i epis to le i c ă tre Evrei. De­p l in a im p o r ta n ţă m esian ică şi sen ­sul p ro fu n d a l acestu i pasa j sînt iden tif ica te p r in tr -o re v e la re a in ­sp ira ţie i. Aici, avem de asem enea o om ogen ita te de bază în tre cu ­v in te le p sa lm is tu lu i şi îm p lin irea lor în şi cu D om nul Isus Hristos. Deşi n -a ex is ta t n ic ioda tă un tim p cînd T ată l să nu po a tă spune D om nulu i Isus „Tu eşti F iu l M eu“ , a ven it to tuş i o zi, în re la ţ ia T IM P, ca t im p istoric, şi a n u m e „Astăzi", (Ps. 2,7) ■ c înd în corp omenesc, D om nul Isus H ristos a fost născut, a fost ad u s în tr-o e x p erien ţă şi ex is ten ţă , „UN STATUS", pe care n u l-a m ai a v u t n ic ioda tă p în ă a- tunci. (Fap te 13,33 ; Rom. 8,29). E xem ple c a re să ilus treze acest p rincip iu de in te rp re ta re po t fi foa rte m ulte . D evine c la r fap tu l că im p o r ta n ţa dep lin ă şi sem nificaţia p ro fu n d ă a B ibliei, nu constitu ie u n al doilea sens în a scoate în ev i­

den ţă sau a con trazice cele ce au fost aşeza te de la o rig ine în S c r ip ­turi. în se m n ă ta te a l i te ra lă a Bibliei, c a re este de o dep lină im p o r ta n ţă şi de o sem nificaţie p ro fundă , se îm p ă r tă şe ş te de acea om ogenitate de bază şi cog ruen ţă (înţelegere) ce le leagă lao la ltă .

Trebuie subliniat faptul că nimeni nu poate susţine că de Ia fiecare text se aşteaptă să aibă o impor­tantă deplină şi o profundă sem ni­ficaţie. De fapt o reală, o auten­tică „importanţă deplină şi sem nifi­caţie profundă", aşa cum a conce- put-o Dumnezeu prin inspiraţia d i­vină, este demonstrată, revelată în modul cel mai pro p riu de către un alt scriitor inspirat. Aceasta însem ­nează că nu există nici un loc pen­tru vreo interpretare subiectivă sau particulară a Bibiliei pentru că acest principiu subliniază interpre­tarea prin sine a Scripturilor, prin­cipiu, ce a fost prezentat în cele de pînă acum.

3. MODEL DE UNITATE

Unitatea Bibliei, a Noului şi Ve­chiului Testament, îşi are izvorul in certitudinea faptului că ea este inspirată de acelaşi Duh Sfint, care îşi are originea în Treimea Divină. Interpretul creştin m enţine uni­tatea întregii Biblii (Vechiul şi Noul Testament), dar el recunoaşte că în cadrul acestei unităţi există o diversitate. Diversitatea nu este subliniată însă intr-o aşa măsură îneît unitatea intrinsecă a Scripturii de care vorbeam, să fie nimicită.

Soliile d ife r iţ ilo r sc riito ri ai B i­bliei a p a r ţ in aşa de in tim de în ­treg, îneît n ic iu n u l n u po a te fi pe dep lin în ţe les f ă ră celă la lt, to t aşa d u p ă cum V echiul T es tam en t nu poa te fi pe dep lin în ţe les fă ră Noul T es tam en t şi invers.

In te rp re tu l S fin te lo r S c r ip tu r i va lu cra to td e a u n a d u p ă cea m ai de ­p l in ă capac ita te a sa, ca să in te r ­p re teze S c r ip tu ra av în d în vedere în tre a g a S crip tu ră . De la toa te c ă r ­ţ ile S fin te lq r Sc r ip tu r i se a ş tea p tă să îm p lin ească sarc ina , scopul h e r- m eneutic , d a r n u m ai dacă li se în ­găduie să dev ină active in to ta l i ­t a te a lo r în in te rp re ta re a une i s in ­g u re cărţi, sau a une i p ă r ţ i a ei, f iecare p a r te , sau fiecare carte , a reo fu n c ţie h e rm e n eu tică în in te rp re ­ta re a în tregu lu i.

D. Popa

« în c h e ie rea r e fe ra tu lu i „ P rin c ip ii de I n te rp re ta re B ib lică" , p re z en ta t la C on­f e r in ţa de O rien ta re d in m a i 1977.

Curierul Adventist

Page 7: epubtica Socialista Bot - 1,2.pdfPAGINA PREŞEDINTELUI Stimaţi Ir aţi e&uLacratari, Qahiţi fraţi fi itimate iar ari, Un nou an şi-a deschis larg porţile înaintea

'

m b « B K b& I j H

I m c u r s u l

v r e m i & o r

„Veţi în ţe lege in to tu l lu c ru l aces ta în cufsiil v rem ild r" . Ier. 23,20

P ro fe tu l Ie rem ia îşi ex p rim ă

p r in aceste cu v in te în c red erea

n e s t ră m u ta tă în re a l iza rea in ­

teg ra lă a p lan u r i lo r Celui A to tp u ­

ternic. U nda in sp ira ţie i sac re îi p u ­

ne pe lim b ă cu v in te de aur, a căror

ad încă filozofie s t ră b a te veacurile ,

ad ucînd p in ă la noi sensu ri ce p ro ­

ba t im p u lu i le -a d e m o n s tra t f ă r ă în-

ccta re . E x p e r ie n ţa an ilo r să i de

s lu j ire l-a d e te rm in a t să c read ă în

lim pezim ea en ig m e lo r pe m ăsu ra

scu rgerii t im p u lu i . Şi acest rezu lta t

al p ractic ii îl p u n e în s i tu a ţ ia de a a s ig u ra cu tă r ie pe co n tem p o ran i

că m ai tîrz iu , înce tu l cu încetul,

p rezen te le ta in e se vor desluşi

to ta l.

Timpul e marele dascăl care l-a

educat întotdeauna pe om şi o va

face la fel în vecii vecilor. Mintui-

torul încerca să-l convingă pe

Simon Petru de necesitatea sp i­rituală a spălării picioarelor, afirmînd : „Ce fac Eu, tu nu pri­cepi acum, dar vei pricepe după

aceea." Timpul îndeplineşte insă

şi alte funcţii, pe care Cuvîn-

tul Iui Dumnezeu le relevă cu

toată claritatea ; el este şi un marc

judecător al acţiunilor omeneşti, în

sensul că trecerea lui amplifică răspunderile morale, fiecare din noi avind de trecut noi exam ene

în desfăşurarea progresivă a anilor.

E x p u n e re a <Je fa ţă v re a să în c e r ­

ce cu sfia lă d e sc ifra rea a ces tu i ad e ­v ă r d in v as tu l m a te r ia l al rev e la ţie i

dum nezeeşti. V om începe a m in t in d

u n ev en im en t d in v ia ţa p a tr i a rh u ­

lui A v raam , a şa cum e r a p o r ta t în

c a r tea G enezei, cap ito lu l 17, v e rse ­

te le 15-19. D u m n ezeu i-a fă g ăd u it s lu j i to ru lu i Său că v a avea u n f iu

d in n e v as ta lui, Sara , că a s tfe l el

v a f i s trăm o şu l u n o r u r ia şe m u lţim i.

Ju d e c in d d u p ă v îr s ta sa a ju n să la

99 an i şi d u p ă im p o s ib ili ta tea f i ­

re ască p e n tru S a ra de a p ro crea la

o v îrs tă a şa d e tîrzie, A v ra am ,,a

r î s “ în in im a lui.

A u t re c u t secole şi t im p u l a con­f i rm a t v e ra c i ta te a fă g ăd u in ţe i d iv i­

ne de od in ioară . U rm aş ii p a tr ia r ­

h u lu i d e v en ise ră u n popor, u n m are

popor, s tă p în i to r a l ţ ă r i i u n d e curge

la p te şi m iere . Dar. vai ! Apostazia

a re u rm ă r i n e b ă n u i te ! „L ap te le şi

m ie rea“ , nu le a p a r ţ in ea u căci co ­

trop ito rii cruzi p u s t iau to tu l şi a d u ­

ceau p o p oru lu i a les cea m ai g ro ­

zavă nenorocire . D um nezeu în ne-

m ărg in i ta - I în d u ra re in te rv e n i şi

Se a ră tă lu i G h ed eo n ; E l îi în c re ­

d in ţa sa rc in a să e libereze pe popo ­

ru l Is rae l cu p u te re a de care d is­

punea, a ju to r u l ceresc fiin<îu-i în

to tu l a s ig u ra t. O m ul ch em a t e d is ­

pu s să ab o rd eze c u serioz ita te d if i ­

c ila sa m is iune . D orea to tu ş i c e r t i ­

tu d in i. A şa că u rm a să facă n iş te

ex p erien ţe , c a re să -l convingă o

d a tă m a i m u lt d e a u te n tic i ta tea

descoperir ii . U n v a l de l in ă a aşe ­

za t pe c îm p p e n tru o n o ap te : d im i­

neaţa , l în a t r e b u ia să fie um edă ,

ia r c îm p u l uscat. Aşa şi n u m a i aşa

u rm a să ştie, f ă r ă d ub iu că D om nul

va izbăvi pe Is ra e l p r in m in a sa,

cum a spus. P ro b a s-a re a l iz a t în ­

tocmai. D a r G hedeon n u se op ri ;

el m a i d o rea u n a rg u m e n t. N oap ­

tea u rm ă to a re treb u ia să lă m u re a s ­

că lucru rile . A cum să se în tîm p le

in v ers : l în a să ră m în ă u sca tă , ia r

c îm pul să fie um ed. Şi D um nezeu

i-a fă cu t pe plac.

S -au scurs apo i m u lţ i an i. îm p ă ­

ra tu l E zechia s -a îm b o ln ăv it grav.

D upă o serie de e x p e r ie n ţe g lori­oase, ev lav io su l co n d u că to r a fo st

a n u n ţa t d e c ă tre D um nezeu p r in

p ro fe t că va m u r i ourînd . E zechia

n -a fost de aco rd cu p la n u l lu i D um nezeu vizîn<? acest s f îrş it p re ­

m a tu r şi cu lac r im i f ie rb in ţ i a im ­

p lo ra t în d u ra re . D um nezeu a r e ­

n u n ţa t la ho tărâ rea Sa, a d ău g in d

încă c incisprezece ani la v ia ţa m u r i ­

bundulu i. Apoi Isa ia i-a com unica t

deciz ia c e ru lu i : „Ţ i-am a u z it ru g ă ­

c iu n ea şi ţ i-am v ăzu t lacrim ile . I a tă

că te voi face sănă tos ; a t re ia zi

te vei su i la C asa D om nulu i." (2

Im p. 20.1-11). Ezechia l -a în tre b a t

pe Isa ia : ,,După care sem n voi cu ­

n oaşte că m ă v a v in d eca D om nul

şi că m ă vo i su i a t re ia zi la C asa

D om nulu i ?“ (vers. 8). L um inoasa

p e rsp ec tiv ă o d o rea p re ce d a tă de

u n sem n în tă r i to r . D um nezeu făcu

în tocm ai şi lu ă în seam ă ch ia r p re ­

fe r in ţa acestu ia , u m b ra m u ţin d u-se-

în d ă ră t cu zece t r e p te pe c ad ra n u l

_ _ — --------------------------------- -— .— -------------— -— — mIanuarie'—februarie 1978

Page 8: epubtica Socialista Bot - 1,2.pdfPAGINA PREŞEDINTELUI Stimaţi Ir aţi e&uLacratari, Qahiţi fraţi fi itimate iar ari, Un nou an şi-a deschis larg porţile înaintea

so la r al lui Ahaz. Şi astfel o m o d i­

f ica re la d im en siu n i cosm ice e ope ­

r a tă la cere rea ex p resă a u n u i pă -

m în tean .

O a l tă scenă istorică , d in v rem ea

lu i Ahaz, îm p ă ra tu l lu i Iuda, u rm a

să a ibă acu m loc. R e ţin em că îm p ă ­

ra tu l S iriei şi Pecah , fiu l lu i Re-

m alia , îm p ă ra tu l lu i Israel, s -au co­

a liza t p e n tru zd ro b irea Ie ru sa l im u ­

lui. D om nul i-a v o rb it cfe fap t n e ­

d em n u lu i A haz p r in p ro fe tu l Isa ia

şi în im ensa L u i d ragoste p e n tru

Ie ru sa lim a fă g ăd u it că invaz ia nu

se va p roduce, ci inam icu l se va

în toa rce aca să fă ră succes. A t i tu ­

d in ii sceptice a îm p ă ra tu lu i Ahaz

p ro fe tu l îi ră sp u n d e : „Cere un sem n

de la D om nul, D um nezeul tă u ; ce-

re-1, fie în locu rile de jos, fie in

locu rile d e sus.“ (Isaia 7,11).

D epăşind t im p u r i le vechi a ju n g em

în e ra n o u tes tam en ta lă . P reo tu l

Xahariu îndep linea serv iciu l tăm î-

iorii în T em p lu l D om nului. O m a ­

n ifes ta re cu to tu l n eo b işn u ită i-a

în t r e ru p t ac tiv ita tea . în tr -o con to ­

p ire de m ă re ţ şi în fricoşă to r. G a-

briel, îngeru l cel lum inos care stă

în a in tea lu i D um nezeu îi aduce

v es tea cea b u n ă a n a ş te r i i u n u i

m a re om — Ioan B o teză toru l. O

n aş te re ce va s t î rn i b u cu rie gene ­

ra lă , p e n tru că cel făg ăd u it v a r e ­

a liza în p o por o re fo rm ă de p ro ­

p o rţii . în m ă r m u r i t de n e aş te p ta tu l

spec taco l şi u lu it de in c red ib ila

veste, în c ă ru n ţ i tu l p reo t în tre b ă :

„D in ce voi cunoaş te lu c ru l acesta ?

E iin d c ă eu s în t b ă tr în şi n ev as tă -

m ea este în a in ta tă în v îrs tă .“ (Luca

1.18). În t re b a re a p r im eşte ră sp u n s :

„ I a tă că vei fi.... m u t, p e n tru că

n -a i c rezu t cu v in te le m ele .“ (vers.

.2 0 ).

A m o b se rv a t p a tr u cazuri d in V e ­

ch iu l T es ta m en t şi u n u l d in N oul

T es tam en t. D um nezeu nu-1 san c ţi ­

onează pe A v ra a m p e n tru r îsu l lui

în fa ţa fă g ăd u in ţe i rostite . Lui

G hedeon îi r ă sp u n d e pe p lac, să-

v irş in d m in u n ile cu lîn a ca sem ne

•ale p ro v id en ţe i de care aces ta u rm a

să fie că lăuz it în lup tă . L a în t r e ­

b a rea lu i Ezechia, D um nezeu face

0 m in u n e . la sc a ra s is tem u lu i solar,

d în d u -i în ace s t fel o p ro b ă evi­

d en tă de îm p lin ire a p rom is iun ii .

M ai m ult, p e Ahaz, c a re n u cere

nici un sem n şi n ici n u v re a să

ceară, D om nul îl îm b ie : „C ere u n

sem n, cere-1... o r iu n d e !“

C înd Z a h a r ia cere u n sem n că

se v o r îm p lin i cu v in te le îngeru lu i,

1 se dă. în tr -a d e v ă r un sem n, m u ­

ţen ia p în ă la n a ş te re a p ru n cu lu i,

d a r aces t sem n e o ped eap să ,căci

i se rep ro şează : „ P e n tru că n -a i crezu t cu v in te le mele....“

Personajelor de altădată li se

acceptă cererile şl li se arată îngă­

duinţă ; omul Noului Testament

Plăteşte pe loc. Pentru ce ? O ne ­

dreptate ? O părtinire ? Dumnezeu

nu mai are răbdare ? Nu ! E cursul

vremilor, care nu poate scuza.

D om nul Isus H risto s v o rb ea

ucen ic ilo r şi no ro ad elo r : „S-a zis

celor d in v ech im e : „Să n u ucizi !“

d a r Eu v ă spun..." şi m în ia , şi

j 'g n ire a vor fi pedepsite cu m o artea

veşnică. (Mat.5,21). „A ţi auz it că

s-a zis celor d in vech im e : „Să n u

com iţi a d u lte r !-1 d a r E u v ă sp u n

că o rişicine se u i tă la o fem eie ca

s-o poftească, a şi p ă că tu it cu ea

în in im a lu i.“ (vers. 27). „A ţi au z it

că s-a zis celo r d in vech im e : „Să

n u ju r i s tr îm b !“ d a r E u vă sp u n :

„Să n u ju ra ţi .. . nici pe cer, n ici pe

p ă m în t .“ (vers. 33).

„S-a zis celor din vechime" —

„dar Eu vă spun“. Adică nu vă

spun contrariul, nici altceva. Nu vă

spun mai puţin, ci mai mult. De­

parte de a slăbi ex igenţa precep­

telor date anterior, „celor din v e ­

chime", Mintuitorul o sporeşte. El

ridică ştacheta la un n ive l mai

înalt, cursul vremilor nefiind deloc regresiv.

C opilă ria o m en ir ii a t r e c u t de ­

m ult. S-a dus şi tin e re ţea . N u e

oa re n o rm a l ca în veacu l m a tu r i ­

tă ţ i i D um nezeu să a ib ă fa ţă de cel

cred incios p re te n ţ i i m ax im e ? „Cui

i s-a d a t m u lt , i se v a cere m ult. ..“

(Luca 12,48). „D ar c ă ra re a celor

n e p r ih ă n i ţ i e ste ca lu m in a s t ră lu c i ­

toare, a căre i s tră lu c ire m erg e m e ­

reu c resc în d p în ă la m iezu l zilei.“

(Prov. 4,18).

Duritatea m esajului pe care-1

trimite Dum nezeu Bisericii Laodi-

cea şochează pe mulţi. De ce să

şocheze ? ! Un n ive l spiritual care

era apreciabil în veacuri de demult

devine îngrijorător acum, la apogeu!

vremurilor. Biserica Laodieea d is­

pune de un formidabil patrimoniu

de lum ină cerească, fără precedent.

Iiaportat la acesta, gradul de viaţă

şi credinţă e cu totul neîndestulă­

tor. Astfel se exp lică asprele repro­

şuri din Apocalipsa lui Ioan 3.15-17-

B oteza t în a n u l 27 a l e re i creş tine ,

lsu s H ristos e x p u n e a p red ica d e pe

m u n te c u r în d d u p ă aceea. „Cei d in

v ech im e“ t ră i s e ră în m ile n iu l al

t r e i le a de la fa ce rea lu m ii :

A v ra am s-a n ă sc u t în a n u l 2.008.

C onfo rm cronologiei b ib lice G h e ­

deon la c îteva secole m ai tîrz iu . O

scu rg ere de 14-19 secole. De la

lu c ra rea D o m nulu i H ris to s pe pă-

m îh t şi p în ă la noi a u m ai t rec u t

a p ro ap e 20 de veacuri.

Există persoane care-şi scuză

slăbiciunile şi gusturile regretabile

ară tind la greşelile lui Noe sau ale

lui David. Le vom spune nu numai

ce zice Dumnezeu, adică ceea ce ne

cere Cuvîntul Său, Le vom atrage

atenţia şi la curba ascendentă a

timpului, cu toate implicaţiile ei.

In contextul acestui studiu e bine să

ne gîndim şi la răspunderea noastră

în veacul al X X -lea , nouă toate

veacurile scurse fiindu-ne hotărîtoa-

re lecţii.

Să am in tim , % f in e cuv in te le

aposto lu lu i P e t ru : „Deci... ce fel

de o am en i a r t reb u i să f iţi voi ?

(2 P e t ru 3,11). Ce am p u tea r ă s ­

p u n d e astăzi de la în ă l ţ im e a co­

m an d a m en te lo r acesto r so lem ne zile

pe care le t ră im ?

P astor

Radu M. Ştefan

furierul Adventist

Page 9: epubtica Socialista Bot - 1,2.pdfPAGINA PREŞEDINTELUI Stimaţi Ir aţi e&uLacratari, Qahiţi fraţi fi itimate iar ari, Un nou an şi-a deschis larg porţile înaintea

IMPORTANŢA

ÎNQ IINÂRI!

Atunci cintl to tuşi, cu toa tă m ărg in irea n o astră , pu tem p rin d eo slabă lic ă r ire d esp re D um nezeu, de sp re p u terea , m ă re ţ ia şi slava Sa ; c înd cugetăm ia b ă rb a ţi i care au stat chiar în p rezen ţa Celui P re a în a l t cum au fost Moise, Isa - ia, ap. P av e l şi a lţ i i şi îi vedem p rc s te rn u ţl în ad o rare , apoi sch im ­b a ţi p e n tru to td e a u n a în u rm a a - cestei ex p erien ţe pe care au soco­tit-o cea m ai deosebită d in v ia ţa lor ; atunci cind observăm respec ­tul şi adorarea îngerilor, ascun- zîndu-şi faţa, precum şi a altor făpturi cereşti a căror bucurie e- ternă este de a striga : Sfînt. Sfînt, S f în t . . . atunci cînd vedem toate aceste lucruri, numai atunci vom putea pricepe importanţa închină­rii cit si serviciului închinării şi a necesităţii acordării acestora cuve­n itele consideraţii. Pentru o mai bună înţelegere să privim serviciul închinării, sub două aspecte şi anu­m e : însem nătatea ei (importanţa) şi atmosfera închinării.

ÎNSEMNĂTATEA s a u

IMPORTANŢA ÎNCHINĂRII

Un dicţionar ne spune că prin închinare se înţelege „stimă, cins­te, respect, omagiu, devoţiune, a- dorare, veneraţie. închinarea are de a face cu actele om agiului adorării şi ale serviciului religios". Această definiţie este fără îndoială corectă.

Să încercăm însă a privi însem ­nătatea acestui act din diferite puncte de vedere, reflectind în pri­mul rînd asupra închinării ca fiindo „apreciere". Pornind aşadar de Ia un vechi înţeles al cuvîntului, care subînţelege „recunoaşterea m e ­ritului altuia", închinarea este răs­punsul spontan, plin de veneraţie şi bucurie al sufletului în faţa Dumnezeului revelaţiei creştine, al creaţiunii şi răscumpărării.

Elementul iniţial al închinării este deci o consecventă recunoaş­tere a celui mai scump Părinte, Măreţul Creator a tot ceea ce ex is ­tă în microcosmosul şi macrocos- mosul Creaţiunii Sale şi „aprecie­rea" Unuia mai nobil şi bun decît sîntem noi. Se poate spune că în ­chinarea este o jsrtfă şi că apre­

Ianuarie—februarie 1978

cierea ei se relevă în mod natural pe sine in dăruire. închinarea este dăruirea noastră înşine lui Dum ­nezeu. Noi î i prezentăm gîndurile noastre, pocăinţa, mulţumirile şi as­piraţiile noastre. La toate acestea mai putem adăuga talentele, tim ­pul şi m ijloacele noastre. Se mai poate sublinia totodată şi faptul că închinarea însemnează comuniune şi că acesta ar fi aspectul suprem al închinării.

însăşi Sfînta Scriptură ne ajută să ne facem o idee de ansamblu in ce priveşte concepţia despre în ­chinare. Psalm ul 95,2 ne vorbeşte despre laudă şi preamărire ; ver ­setul 6 ne atrage atenţia asupra modului in care să ne prezentăm, în timpul închinării, acela de a în- genunchia ; psalmul 96,8 m enţio­nează darurile ca fiind o parte din închinarea noastră ; Apocalipsa 19,5.6, ne vorbeşte despre laudă ; 15,2.3 despre muzică ; 4,8—10 des­pre adorare.

Spiritul Profetic extinde ideea despre închinare. Astfel citim : „Toate serviciile divine trebuie să fie conduse cu solemnitate şi frică de Dumnezeu ca şi cum ne-am afla chiar în prezenţa vizibilă a Dom ­nului oştirilor". (5T/493).

Vorbind apoi despre o ascultare din toată inim a de toate cuvintele Sale, zice : „aceasta este adevărata închinare". (9.T/I56). Iată dar do­vada unei veritabile închinări. Ori­care altă închinare care nu con­duce în această direcţie este o cu­rată prefăcătorie, este fără valoare şi fără însemnătate, ar fi ideea de ansamblu a Inspiraţiei divine.

închinarea este deci actul apro­pierii de Dumnezeu ; este chiar calea apropierii de El. Este o în- tîmpinare personală şi demnă a lui Dumnezeu. Şi dacă închinarca înseamnă (oate acestea, dacă servi­ciul închinării din Sabat este unul dintre mijloacele de bază pentruo întîlnire deosebită cu Dumnezeu, ce sublime responsabilităţi avem noi !

Printr-o îndrumare specială dată credincioşilor noştri, putem vedea importanţa serviciului închinării exprimată în următoarele cuvinte : „Dacă nu se vor imprima în su fle ­tul credinciosului idei corecte cu privire la adevărata închinare şi a respectului lucrurilor sfinte, aceştia vor înclina tot mai mult să pună lucrurile sfinte şi veşnice pe ace­iaşi treaptă cu lucrurile profane şi astfel aceia care mărturisesc ade­vărul să devină o ofensă pentru Dumnezeu şi o ocară pentru cre­dinţă". (5T 500). Serva Domnului spune că „vrăjmaşul sufletelor este permanent la lucru ca să n im iceas­că credinţa noastră în caracterul sacru al închinării creştine". (5.T/ 496). Şi tot pe aceiaşi pagină ea scrie :

„Simţul moral al celui ce vine să se închine în faţa lui Dumnezeu trebuie înnobilat, curăţit şi sfinţit. Aceste aspecte au fost neglijate intr-un chip întristător. însem nă­tatea lor a fost trecută cu vederea şi ca urmare lipsa de respect şi a ordinei a crescut in comunitate, iar Dumnezeu a fost dezonorat.

Page 10: epubtica Socialista Bot - 1,2.pdfPAGINA PREŞEDINTELUI Stimaţi Ir aţi e&uLacratari, Qahiţi fraţi fi itimate iar ari, Un nou an şi-a deschis larg porţile înaintea

Dacă cei care dirijează serviciile închinării nu au o idee mai înaltă despre aceste lucruri ce se poate aştepta oare atunci de la ceilalţi ? N-ar trebui să se mai vadă nicide­cum persoane care, cu toate că se găsesc în prezenţa lui Dumnezeu sub ochiul veghetor al Său, rîd, şoptesc, gesticulează, sînt nepăsă­tori, uşuratici şi neatenţi. Rar li se spune că predicatorul este trimisul lui Dumnezeu, că solia pe care o aduce el este mijlocul lui Dum ne­zeu pentru m întuirea noastră şi că, pentru toţi care au privilegiul să-l asculte, e un miros de viaţă spre viaţă sau un miros de moarte spre moarte*'. (l.T/176).

„Mă simt deseori întristată**, c i ­tim în continuare, „cînd in tr îndîn casa unde se aduce închinare lui Dumnezeu, văd neorînduita îmbră­căminte a fem eilor şi bărbaţilor. Dacă ar fi să se socotească inim a şi caracterul acestor închinători după cele din afară, atunci cu siguranţă că nu s-ar afla nimic ceresc în ei. N-au nici o idee de rînduiala, s im ­plitatea şi purtarea nobilă pe careo cere Dumnezeu de la toţi aceia care vin să se închine în faţa S a . . .

„In mintea unora, nu sînt mai sfinte cugetările privitoare la Casa iui Dumnezeu, decît la oricare alt loc de rînd. Ei intră în Casa lui Dum nezeu în haine murdare şi dezordonate. Asem enea persoane nu-şi dau seama că vor veni în faţa lui Dumnezeu şi a sfinţilor Săi îngeri. Şi în această privinţă tre­buie să aibă loc o temeinică schim ­bare în toate comunităţile noas­tre . .. Din cauza necuviinţei în a- titudinc, îmbrăcăm inte şi purtare, din cauza lipsei de solemnizare sufletească. Dumnezeu a întors de ­seori faţa Sa de la cei ce erau a- dunaţi să I se închine**. (Id. p. 179).

Am putea desigur cita m ulte alte afirmaţii asemănătoare care să ac- centuieze cu pregnanţă importanţa serviciului închinării.

Este bine să fim mai atenţi în ce priveşte importanţa serviciilor divine, în sensul de a le da aten­ţia şi respcctul cuvenit, de a ne îmbrăca sufletul şi întreaga fiinţă în solemnitatea cerului precum şi a fi prezenţi în locul destinat în ­chinării.

Nu de mult priveam un tablou care m-a impresionat profund. P ic ­tura înfăţişa un interior al unei biserici impunătoare. Frumos or­namentată, cu un amvon măreţ, cu pastorul vorbind la amvon, sala era plină de închinători. Lucrul cel m ai important însă era că şi D om ­nul Hristos personal se afla în sală. dar în loc să se găsească la amvon stătea în spatele sălii, cam în pe ­numbră, alături de alţi închi­nători.

Această imagine m -a determinat să reflectez profund, căci dacă în serviciul închinării noastre nu avem prezenţa lui Dumnezeu, de fapt nu avem nimic. Acesta este motivul pentru care serviciul în ­chinării este extrem de important.

Nu se poate să închei această scurtă m editaţie pînă nu amintesc un alt aspect important al închină­rii care se pare că se situează pe primul loc ş i este modul în care serviciul închinării, închinarea in sine, reuşeşte să determine pune­rea în practică a principiilor învă ­ţate. Aceasta ne atrage în mod de­osebit atenţia asupra unui alt lu ­cru şi anume :

ATMOSFERA ÎNCHINĂRII

Cred că mulţi se întreabă ce se poate înţelege prin „atmosfera" închinării. Este cum va vreo cerem o­nie im presionantă, vreo manifestare strălucitoare, o biserică măreaţă, vreun cult solem n şi fascinant, vreo procesiune impunătoare, pic­turi, sculpturi, etc. ? Desigur că nu, dar unele din aceste elem ente îşi au desigur locul lor în serviciul şi at­mosfera închinării noastre. Atm o­sfera închinării este „ceva“ pe care credincioşii o simt, ceva care se respiră. Este ceva în care Cineva este prezent ş i care face ca ansam ­blul că fie plăcut, cald, atrăgător, impresionant, spiritual, care am pli­fică plăcuta ambianţă frăţească, ceva care topeşte zgura răutăţii su ­fletului, distrugînd păcatul chiar înainte de a se naşte. Atmosfera în ­chinării trebuie să fie atmosfera ce­rului aceea în care fiin ţele cereşti slujesc şi s lăvesc pe Creator. Ce mare şi înfricoşată răspundere avem în privinţa aceasta fiecare dintre noi, căci aşa cum o vom face prin tot ceea ce sîntem, gîndim şi reali­zăm, va fi ea.

Ca un coşmar nedorit pentru închinător va fi întotdeauna orice sau oricine tulbură atmosfera în ­chinării. In studiu şi rugăciune inima este in legătură cu Dum ne­zeu. în comuniune cu El, în con­vorbire cu E!. Inima I se destăi- nuie, îşi spune păsurile şi nevo ­ile, dorinţele şi planurile, auzind în acelaşi tim p şoptirea divină. Sufle ­tul urcă neîncetat culm ile infinitu­lui spre a găsi mana cerească pe care Cel Atotputernic a pregătit-o in înălţimi. Şi numai cine cutează sacrifică şi caută, o va afla. Tot ceea ce deranjează această ascen­siune a închinării, trebuie înlăturat, ca sufletul să-şi poată găsi odihna in Dumnezeu.

Ne aducem am inte de şederea lui Moise pe m unte împreună cu Dumnezeu, cu ocazia primirii L e ­gii. Ce sublim ă trebuie că a fost atmosfera aceea ! După ce el a co- borît din nou in mijlocul poporului faţă îi strălucea. A fost chiar n e ­voie ca M oise să-şi acopere faţa cu o maramă cînd vorbea popo­rului. Dacă atmosfera închinării nu are pe Dum nezeu in mijlocul ei, desigur niciodată nu ne va străluci lumina. Sclipirile cerului nu vor atinge fiinţele noastre roase şi slă ­bite de păcat. în ce priveşte atm os­fera adunărilor noastre inspiraţia Spiritului Profeţiei spune : „Adu­

nările noastre ar trebui să fie e x ­trem de interesante. Ele ar trebui să fie pătrunse de atmosfera ceru- lui“ . M. VI, 609. Ce înalta răspun­dere este aceasta !

Atmosfera unui serviciu divin poate fi uşor deranjată. Prin m o­dul prezentării, adică prin fe lu l în care vorbim, în care ne comportăm faţă de fraţi şi surori, în care dăm atenţie copiilor. Gesturile, privirile, zîmbetele manierele, joacă un rol deosebit de important ; cum cîn- tăm şi cum stăm în timpul rugă­ciunii, să zicem „modul aderenţei** noastre la serviciul la care parti­cipăm, ansam blul tuturor acestor factori amintiţi m ai sus, determ i­nă atmosfera închinării noastre. Sufletul va simţi întotdeauna dacă a fost atins sau nu cu cărbunele altarului sau dacă a păgubit, dacă a fost înălţat sau coborit, dacă a fost hrănit sau lipsit, dacă s-a in- tîlnit sau nu cu Cel, pe care L-a dorit, pe care L-a visat şi aşteptat.

Este uşor de înţeles că în ce pri­veşte atmosfera serviciilor divine avem m ulte lucruri la care să re ­nunţăm şi foarte multe pe care tre ­buie să le includem în practicile noastre, în aşa fel ca ele să res­pire întotdeauna atmosfera cerului.

Un rol. de asemeni, extrem de important, îl joacă cîntările cît şi modul în care ele sînt alese şi ex e ­cutate. Dacă imnurile şi cîntările sînt bine plasate, cu solemnitate, seriozitate şi inspirator executate ele vor satisface întotdeauna nevo ­ile spirituale ale adunării. Aşa după cum ştim, muzica este unui dintre cele mai eficiente mijloace pe care Dumnezeu le foloseşte spre a conduce pe păcătoşi la mîntuire. Şi dacă aceasta este ca o unealtă în mina Cerului, cît de atenţi ar trebui să f im noi în ce priveşte executarea ei.

Locul închinării, este şi el de a- semeni important. în biserica în care John Wesley a ţinut prima sa predică, se pot citi gravate în m o­zaicul intrării, următoarele cuvin ­te : „Intraţi pe această uşă, ca şi cum podeaua ar fi de aur şi f ie ­care din pereţi din mărgăritare de mare preţ nespus de costisitoare, ca şi cum un cor în uniform e de foc ar cînta înăuntru, fără strigăte, turburare sau şoptiri, ci în linişte deplină, căci Dumnezeu este aici.“

în ce fel s-ar putea rezuma a- ceastă meditaţie privind importan­ţa închinării ? Fiecare este invitat să reflecteze. Desigur, respectuos iar nu rece, solemn dar nu trist, posac, lipsit de bucurie ; demn dar nu formal : frumos dar nu pom ­pos ; cald şi nu obişnuit sau ca- zual. într-o desfăşurare, liniştită, cu alte cuvinte decent şi în ordi­ne, iar nu mecanic şi pompos. E- levat, stilat, astfel incit sufletul să se simtă alături de Dumnezeu, cu şi lingă Acela pe care-L doreşte, imaginează ; pe care-L cheamă şi caută din zori pînă-n apus, pe care-L aşteaptă.

»

Curierul Adventist

Page 11: epubtica Socialista Bot - 1,2.pdfPAGINA PREŞEDINTELUI Stimaţi Ir aţi e&uLacratari, Qahiţi fraţi fi itimate iar ari, Un nou an şi-a deschis larg porţile înaintea

(Ţ> t»a ia '7jimpLLf.Lt ţ,L " J j i f . r i t

Duhul Sfînt a călăuzit naşterea Domnului Hristos

şi viaţa Sa fără păcat (VI)

P uţin i s în t aceia care a u în ­ţe le s ta in a lă u n tr ic ă a v ie ­ţii lu i H ristos. Cu toa te aces­

tea, o sensib ili ta te sp ir i tu a lă deo ­seb ită a făcu t în s ta re pe Ioan B o­teză to ru l să descopere că „Lui, D um nezeu n u I -a d a t D u h u l cu m ăsu ră" . (Ioan 3,34). C um a p u tu t Isus în f irea Sa om enească să în ­v in g ă pe S a tan a ? S erv a D om nulu i cu p r iv ire la p u te re a ascu n să a D om nulu i n o s tru n e spune : „El a fost p re g ă ti t p e n tru lu p tă p r in l u ­c ra re a lău n tr ică a D uhu lu i Sfînt... D om nul H ristos a p u tu t rezis ta p ă ­ca tu lu i odinioară , d u p ă cum şi a s ­tăz i noi îl p u tem b iru i n u m ai p r in lu c ra re a p u te rn ic ă a celei d e a tre ia p e rso an ă a D um nezeirii."

Isus a coborît în m ijlocu l p ă c a ­tu lu i p e n tru a t r ă i o v ia ţă f ă ră de păca t, p r in D u h u l Sfînt, şi apoi să ofere aceas tă v ia ţă , f ă ră pa tă , lui D um nezeu „ p r in D u h u l cel veşnic" a şa ca p ăcă tosu l să p o a tă b iru i p ă ­ca tu l cum El în su ş i l - a b i ru i t — p rin Duhul.

Fără lucrarea regeneratoare a Duhului Sfînt care să ducă la naşterea din nou şi care să ofereo viaţă nouă, n-ar exista nici o cale prin care să n i se transmită binecuvîntările crucii. Importanţa Duhului Sfint depăşeşte orice re­comandare. Ce valoare ar fi avut de pildă pentru noi faptul că S in ­gurul născut al lu i Dum nezeu S-a um ilit pe Sine Însuşi, a suportat ispitele unui vrăjmaş iscusit şi a murit El cel drept pentru cei n e ­drepţi, dacă Duhul nu ar f i fost dat ca un agent regenerator pentru a face cu efect în cazul nostru cele lucrate de Mîntuitorul ?

Aşa cum Isus a v en it să desco­p e re pe T ată l, to t a stfe l D uhul v ine

să în făţişeze v ia ţa lu i Hristos. A

cunoaş te pe T a tă l şi pe F iu l în sem ­

n ează v ia ţa veşn ică căci însuşi Isus

a d e c la ra t : „V iaţa veşn ică este

aceasta , să Te cunoască p e T ine

sin g u ru l D um nezeu ad ev ă ra t, şi pe Isus H ristos p e c a re L -ai tr im is T u .“ (Ioan 17,3). D um nezeu, cel A to tştiu to r, n u îngădu ie nici u n în ­locuitor iluzoriu , căci fă ră aceas tă cunoaştere , to a ta în v ă ţă tu ra a r da greş. D um nezeu m ăso ară va lo a rea m o ra lă a cop iilo r Săi p r in cunoş­t in ţa n o as tră d esp re El. V a loarea u n u i c red inc ios e s te a p re c ia tă în ce­r u r i d u p ă cap a c ita te a in im ii de a cunoaşte p e D u m n ezeu şi tocm ai aceas tă cu n o ş tin ţă este su rsa d in c a re izvorăşte to a tă pu terea .

Datorită faptului că puterea vine (lintr-o profundă cunoaştere de Dumnezeu, Lueifer foloseşte toate artificiile sale spre a ne determina să credem că Dumnezeu nu ne iu ­beşte cu adevărat, şi că iubirea Lui în anum ite situaţii acoperă mîndria pe care cl, Satana o atri­buie lui Dumnezeu. Această înşelă ­ciune teribilă stă chiar la tem elia marei controverse. Isus a părăsit cerul pentru a onora pe Dumnezeu printr-o interpretare corectă a iu ­birii Sale, iar Duhul Sfînt continuă această lucrare. Lucrarea Duhului a fost lămurită clar de Domnul Hristos : „El nu va vorbi de Ia El... şi Mă va proslăvi." Aşa cum Domnul Hristos a venit să proslă­vească pe Tatăl prin descoperirea iubirii Sale infinite, tot astfel D u­hul a venit să proslăvească pe Hristos."

Ca să cu n o aş tem p e H risto s t r e ­b u ie să în ţe legem u n ita tea Sa d in veşnicie cu T ată l. în felul acesta D uhul ne conduce în to t ad evăru l, căci D uhu l cerce tează to a te lu c ru ­rile, ch ia r şi lu c ru r i le ascunse ale lu i D um nezeu. (1 Cor. 2,10). E x- p lic înd p re ex is te n ţa D om nulu i Hristos, so ra W h ite spune : „Se cere o sensib ilitate sfinţită pentru a înţelege şi a recunoaşte existenţa Iui Hristos înainte de a f i îm ­brăcat divinul eu umanul. P reexis­tenţa Iui Hristos, poartă mintea înapoi prin veacurile fără sfîrşit.

Ea nu poate fi socotită în cifre. Domnul Isus Hristos divinul Fiu al lui Dumnezeu a existat din v eş ­nicie fiind o persoană distinctă şi totuşi una cu Tatăl. Din veşnicie a fost o unitate completă între T a ­tăl şi Fiul. Erau doi dar puţin l ip ­sea ca să nu fie identici ; erau doi in individualitate, însă erau una in spirit, in inim ă şi in caracter."

D om nul Hi’istos n -a v en it în lu ­m ea n o a s tră ca f iind independen t. T a tă l şi D uhu l S fîn t L -au trim is. Isa ia c itează pe D om nul c înd zice : „De la ob îrş ia acesto r lu c ru r i am fost de fa ţă . Şi acu m D om nul D u m ­nezeu M -a t r im is cu D u h u l Său" . (Is. 43,16).

Deşi D um nezeu a tr im is pe F iu l Său, în su ş i H ris to s a a'les să Se unească p r in Duhul cu fam ilia om enească p e n tru a deven i F iu a l om ulu i şi F iu a l lui Dum nezeu. „Hristos a acceptat natura om e­nească atunci cînd neam ul om e- nesc fusese slăbit de patru mii de ani de păcat... Hristos Şi-a în ­suşit natura omenească cu un preţ infinit, pe un drum dureros, de ne ­înţeles atît pentru îngeri cît şi pentru oameni."

Facem b in e să re ţin em to td e a ­u n a fa p tu l că „H ristos n -a în ce ta t să fie D um nezeu a tunci c înd a d e ­v en it om " ; şi to tuşi, ca om, E l n -a ex e rc ita t nici o p u te re pe c a re om ul n -o p o a te avea. E l a d ep ins de D uhu l S fîn t p e n tru a b iru i is ­p ita in acelaşi fel în care u n copil n ă scu t de cu rîn d treb u ie să d e ­p in d ă de o p u te re d in a fa ră şi d e sus. V ră jm aşu l a fost b i ru i t de H ristos în n a tu ra Sa om enească. P u te rea dum neze ir ii M în tu ito ru lu i a fost ascunsă. E l a b i ru i t în n a - ţu ra om enească sp r i j in in d u -S e p e D um nezeu p e n tru pu tere . A cesta este p riv ileg iu l tu tu ro r . T ă r ia a to t ­

p u te rn ică a D uhu lu i S fîn t este în

a p ă ra re a o rică ru i sufle t pocăit. P r in lu c ra rea cea p u te rn ică a D u ­

— — -...— — — — — — ..... —........— ........ - -..—...—~ | QIanuarie—februarie 1978 L J t

Page 12: epubtica Socialista Bot - 1,2.pdfPAGINA PREŞEDINTELUI Stimaţi Ir aţi e&uLacratari, Qahiţi fraţi fi itimate iar ari, Un nou an şi-a deschis larg porţile înaintea

h u lu i S fîn t v a fi în v in sa şi supusă g u v e rn a re a Satanei.

P e n t ru a cunoaş te m ai b ine pe D om nul t reb u ie să avem în con ­s id e ra ţie în tru p a re a Sa. F a p tu l că D u m n ezeu S-a m an ife s ta t în fe lu l ( acesta în n a tu ră om enească este des ig u r o ta in ă şi f ă ră a ju to ru l D uhulu i S fîn t nu p u tem spera să în ţe legem acest subiect.

Cu toa te aces tea ucenicii D om ­n u lu i H ristos născu ţi d in nou nu n u m a i că po t a ju n g e să cunoască u n ire a n a tu r i i d iv ine cu cea om e­nească în F iu l Său, d a r po t şi e x ­p e r im e n ta aceas tă u n ire în ei înşişi. D iv inu l şi u m an u l sînt u n ite în ace la care a re D u h u l lu i Hristos. O d a tă cu d a ru l D u h u lu i S fîn t D u m ­nezeu ne a tr ib u ie şi v ia ţa lu i H r is ­tos. A tr ib u ire a D uhu lu i este a t r i ­b u irea v ieţii lu i Hristos.

S a tan a a a d u n a t pe to ţi fiii în ­tu n e r ic u lu i în t r -u n efort d isp e ra t p e n tru a zădărn ic i n a ş te re a din B etleem . E l a ră cn it ca u n leu le ­ga t şi s f id ă to r şi a p re tin s p u te re a a su p ra t ru p u r i lo r şi su fle te lo r oa ­m enilor. T im p u l lu c ră r i i personale a lu i H ris tos p r in tre oam eni, a fost t im p u l celei m ai m ari ac tiv ită ţi p e n tru fo rţe le în tunericu lu i, c are la f iecare pas, se s tră d u ia u să ' con ­te s te lu c ra re a lu i H ristos. în su ş i şa rp e le a făcut- p e H ristos ţ in ta t u ­tu r o r a ta c u ri lo r iadului.

A rh iv ră jm a şu l a înce rca t să a n u ­leze în d e lu n g a ră b d a re a lu i D u m ­nezeu. a stfe l ca E l să abandoneze lu m e a în fa v o a re a sa, a d ic ă a S a ta ­nei. E l s-a s t r ă d u i t să facă pe p ă că ­to s a t î t de dezgustă to r, d e n e c u ra t ş i d e re sp in g ă to r , în c î t a ceas tă s ta re s ă sc îrb ească s im ţu r i le C elui A to t ­pu tern ic .. C o rp u l f i in ţe lo r o m en eşti deven ise locaşu l dem onilo r. E l in ­su l ta ş i u l tra g ia ceru l. S i tu a ţ ia a de ­v e n it a t î t de scan d alo asă în c î t lu m i ­le n ecăzu te a ş te p ta u să v a d ă pe Ie- h o v a r id ic în d u -S e p e n tru a n im ici p e păcă toşi — Şi dacă D u m n ezeu a r f i fă cu t lu c ru l acesta, S a ta n a era g a ta să a ru n ce o cara a su p ra lu i D u m n ezeu şi să-şi e x t in d ă r ă z v ră t i ­r e a şi în lu m ile de sus. C h ia r în m ij lo cu l aces te i crize F iu l lu i D u m ­nezeu a v e n it eu solia h a ru lu i d i­

v in .V ăzînd că H risto s rezis ta p în ă

la ex trem , S a ta n a Ii p rezen tă în

pu st ie cea m ai ad em en ito a re d in «e le t r e i isp ite . E l în ce rcă să-L,

c o ru p ă şi să fa că o în ţe legere cu

F iu l lu i D um nezeu p e n tru a - I in ­

s p i ra to a te p re te n ţii le sale. P e n tru

u n m o m en t ochiul lu i Isus S -a

o prit a su p ra slavei p re ze n ta tă în a ­in te a Sa ; d a r S -a în to rs şi a r e ­fuza t să m a i p rivească acel spec ­tacol a tră g ă to r . A tunc i s-a m a n i ­fe s ta t in d ig n a re a d iv in ă a lui H ris ­tos şi E l p o ru n c i Sa tane i să se r e ­trag ă : „ în ap o ia M ea !“

Ucenicii îu i H ristos d in zilele n o astre constitu ie ţ in ta deoseb ită a m în ie i celu i rS u . 'E i au de lu p ta t d esigu r cu p u te r i su p ra n a tu ra le , îm p o tr iv a isp ite lo r, d a r s în t asigu ­ra ţ i şi de u n a ju to r su p ra n a tu ra l . A lă tu r i de e i n u s în t n u m a i îngeri. D uhu l Sfîn t, re p re z e n ta n tu l C ăpe ­ten ie i o ş t ir ii D om nulu i v in e să d ea to t a ju to ru l . în g e r i i sub

su p ra v e g h e re a D u h u lu i S fîn t r e s ­p ing fo r ţe le în tu n e ricu lu i . S igu ­r a n ţa n o a s t ră constă în a fi in ­fo rm aţi că îngerii cei ră i. dacă li s-n-r îngădu i, a r p u tea să ne ia m in te a =ă tu lb u re şi să ră s to a rn e t im p u r i le ca să n e d is tru g ă viaţa . Şi a t i ta t im p cit sîritem în necu- n o ş t in ţă cu p r iv ire l a 'ş i r e t e n i a lor, ei vor av ea u n a v a n ta j ap ro ep e de neconceput.

Serva D om nulu i ne spune : „ In ­v it pe s lu jito rii lui H ris to s să im ­p r im e în m in te a tu tu ro r acelora cu care v in în contact, ad ev ă ru l cu p r iv ire In lu c ra rea îngerilor. Orice copil nl lu i D um nezeu t reb u ie să cunoască lu p te le n ev ăzu te c a re se dau în ju ru l n o s tru — b ă tă lii le d in tre p u te r i le b ine lu i şi a le rău lu i.

F ieca re în p a r te h o tă ră ş te dacă se v a b u c u ra de în so ţirea îngerilo r s f in ţi sau se v a su p u n e isp ite lo r cclu i rău . A ceia c a re se în to rc

de la în v ă ţă tu r i le c la re a le S c r ip ­tu r ii şi de la p u te re a conv ingă ­to a re a D u h u lu i lu i D um nezeu, se aşează sub s tă p în ire a în g erilo r răi. F ă ră în d o ia lă că a tu n c i c în d Legea lu i D u m n ezeu n u e s te re sp e c ta tă b i ­se rica v a su fe r i şi o m a i m a re p a r te d in ea decît p u tem n o i an tic ip a , v a ceda a m ă g ir i lo r ş i isp ite lo r celu i rău .

E ste locul să a m in tim că îngerii ceru lu i n u v in pe p ă m în t să con ­ducă şi să p re t in d ă în ch in a re ci să coopereze p e n tru în ă l ţa re a fi ilo r ce­rului. Ei secondează e fo r tu r ile no astre p e n tr u a p re a m ă r i îm p ă ­r ă ţ ia lu i H ris to s şi se b u c u ră de succesu l n o s tru în cele sp ir i tu a le . O ri de c îte o r i su fle te le n o a s tre se su p u n in f lu e n ţe i iu b ito a re şi con ­d u că to a re a D u h u lu i lu i D um nezeu sub a c t iv i ta te a aces to r îngeri, este m are b u c u r ie în ce ru ri .

Ce m o tiv e a condus pe H ristos

să p ă răsească b u cu rii le ceru lu i şi

să în tîm p in e n iş te in im i ostile ? El a p re v ăz u t o îm p ă ră ţ ie a „ n ep r i ­hăn irii , păcii şi b u cu rie i în D uhu l Sfîn t.“ (Rom. 14,17). E l do re ş te ca noi să îm p ă r tă ş im v iz iunea Sa.

B u cu ria în D uhu l S f în t t reb u ie să a p a r ţ in ă ucen ic ilo r lui H ristos ch ia r acum . Noi t reb u ie să sesizăm in sp ira ţ i ile D u h u lu i lu i D um nezeu. C um . p u tem recep ţiona D u h u l M în- tu ito ru lu i n o s tru ? M ed itînd a su p ra v ieţii f ă r ă p ă ca t a lui H ris to s şi la j e r t f a de pe C alvar, p u te m deveni în n o b ila ţi cu D u h u l Sfîn t. C on tem - p lîn d în v ă ţă tu r i le şi su fe r in ţe le Sale, noi p u te m d ev en i m a i p ro ­fu n d p lin i de D u h u l ■ Care a su s ţi ­n u t pe M în tu ito ru l n o s tru . T o t ceea ce es te m a i sen sib il în in im ă va ră sp u n d e a tu n c i la co n tem p la rea lu i H ris to s pe cruce.

Ca E m an u e l — D um nezeu cu noi — Isus a sim ţit în ce rcă r ile şi a su p o rta t isp ite le noastre . E l a lu a t a su p ra Sa n a tu ra om ulu i cu toa te posib ili tă ţi le ei de a cădea în ispită . El a fost u n om supus încercării. D acă n -a r fi fost isp iti t în to a te lu c ru r i le în c a re este is ­p i t i t şi om ul, a tu n c i n - a r fi fost nici o posib ili ta te de căd e re p e n tru El. D um nezeu a în g ăd u it ca E l să facă fa ţă p r im e jd ii lo r v ie ţii ca şi o r ica re a lt su fle t om enesc, cu r iscu l d e a cădea şi a fi p ie rd u t p e n tru veşnicie. Isus cunoştea r iscu l a su ­

m a t ; E l a ' fo st isp iti t în ceea ce

a su fe r i t şi în acelaşi t im p s -a t e ­

m ut. (Evr. 2,18 ; 5,7). M în tu ito ru l

nostru , d e p en d en t de p u te re a T a ­tă lu i Său p e n tru a face fa ţă v r ă j ­

m aşu lu i, s -a ru g a t p e n tru p u te re a

re în n o ito a re a D uhu lu i S fîn t şi a

p r im it zilnic u n botez p ro a sp ă t al Său.

A tunc i c înd m ed ităm la p red ica de pe m u n te , la in te rp re tă r i le D om ­

n u lu i cu p r iv ire la S c r ip tu r i le V e­

ch iu lu i T es tam en t, la p a rab o le le şi m in u n ile Sale, începem să cu n o aş ­

tem cu a d e v ă ra t p rin c ip i ile care sus ţin în v ă ţă tu r i le Sale. E l d e ­

c la ra : „Eu sîn t calea, a d ev ă ru l şi

v iaţa ." (Ioan 14,6). P e dep lin s tă -

p în it de D uhul, E l sp u n ea u cen i ­

c ilor Săi : „C uvin te le p e c a re v i le

sp u n s în t d u h şi v ia ţă ." (Ioan 6,63).

Deşi n u le -a p re ze n ta t în tr -u n

m od am ă n u n ţit , E l a în v ă ţa t ad e ­v ă ru r i de p r im ă im p o r ta n ţă cum

a r fi l ib e r ta te a a legerii în d re p tă ţ i ­

r e a şi s f in ţ irea p r in c red in ţă , a s ­

c u lta rea p r in c red in ţă şi t r a n s fo r ­m are a f iin ţe i la a doua S a ven ire .

10 Curierul Adventist

Page 13: epubtica Socialista Bot - 1,2.pdfPAGINA PREŞEDINTELUI Stimaţi Ir aţi e&uLacratari, Qahiţi fraţi fi itimate iar ari, Un nou an şi-a deschis larg porţile înaintea

A specte d in t im p u l lu c ră r i lo r C om ite tu lu i Div. E u ro — A frica , 10—17 N oiem , 1977

A ceia care p rim esc D u h u l Său vor re flec ta ob liga t ch ipu l Său. Isus avea o ţ in tă — să descopere d r a ­gostea lui D um nezeu şi să p r e a ­m ărească N um ele Său.

G recii c a re au v e n it să ro ag e pe F ilip : „Dom nule, am v re a să v e ­dem pe Isus,“ (Ioan 12,21), a u a u ­zit şi ei s t ra n ia e x p r im a re a D om ­n u lu i a tu n c i c înd E l t ră ia re a l i ­ta te a crucii : „A cum su fle tu l M eu este tu lb u ra t ; şi ce voi zice, T ată , izbăveşte-M ă din aces t ceas ?“ (Ioan 12,27).

O m enescu l D om nulu i H ris tos se da înapoi în ceasul părăsirii... El ezita în fa ţa u n e i m o rţi ru şinoase şi dezonoran tă , d a r n -a ren u n ţa t . In d ife re n t de u rm ăr i , EI S -a ho- t ă r î t să m ea rg ă înain te , înă lţînd ru g ăc iu n ea : „Tată, p roslăveş te -Ţ i N um ele !“ A tunci a ven it u n ră s ­p u n s care a c u tre m u ra t v ăzd u h u l : „ L -am p ro slăv it ş i-L voi m ai p ro ­slăvi. “ G recii c a re -L c ău ta u au v ă ­zu t noru l, au auz it glasul, i - a u în -

' ţe les în se m n ă ta te a şi au recu n o s ­cu t în D o m n u l H ris to s p e Acela c a re le-a fost descoperit ca t r im i ­su l lu i Duinnezeu. Cel P re a În a lt ş i-a pus sigiliul Său p e n tru a tre ia o a ră a su p ra m is iu n ii F iu lu i Său. A ceasta a fost în co ro n area dovezii M esian ită ţii Sale,

N im eni n u poa te p roslăv i pe D um nezeu daca n -a re D uhu l Său. Z elu l p e n tru . p ro s lăv irea lu i D u m ­nezeu e s te in sp ira t d e D u h u l Sfîn t şi n u m ai lu c ra rea n e în tre ru p tă a D uhu lu i S fîn t îl poa te sădi în su ­flet. „T ată p ro s lăv eş te -Ţ i N um ele", a fost no ta d o m in a n tă a v ieţii lu i Hristos, şi dacă noi II u rm ă m pe El, aceas ta va fi şi n o ta d o m in an tă a v ie ţ i i n o a s tre sp ir i tu a le . G în d u r i b u n e şi s im ţă m in te f ru m o ase se sp u lb e ră ad esea în zile d e ten s iu n e ş i a p ăsa re . D a r H ris to s Ş i-a u rm ă r i t ţ in ta . E l ş tia că a p re a m ă r i pe D um nezeu însem nează ascu lta re . V ia ţa Sa a a te s ta t f a p tu l că n a tu ra om enească u n i tă cu cea d iv ină, nu p o a te păcă tu i.

O rice p recep t sau p ro fe ţie d in S fin te le S c rip tu ri , orice p a rab o lă sau făgădu in ţă , în a l ţă în tr -u n a n u ­m it fel pe D u lgheru l d in N azare t deoarece însuşi D u h u l î l în a lţă . N u

, se poa te a ş tep ta ca p u te re a ploii tîrz ii a D uhu lu i S fîn t să p u n ă s tă p în ire pe u rm aş ii lu i H ris to s cu u n a lt scop dec ît cu ace la de a în ă l ţa p e H ristos şi pe El, răstign it .

P a s to r

Dumitrescu Nelu

î n t r e 10 şi 17 n o iem brie 1977, a

» avut loc. In E lve ţia , şed in ţa Comi-

j. tetului E xecu tiv a l O rganizaţie i

t Adventiste Diviziunea Euro-A frica .

' L u c ră r ile aces tu i Com itet s -au des-

> fă şu ra t la B e rn a şi apoi la S an a-

[i toriul A.Z.S. „La L ign ie re“ d in

>( Gland.:iJ Din p a r te a U n iun ii A.Z.S. din

> ţa r a n o as tră , a u p a r t ic ip a t f r a ţ i i :

. D u m itru Popa , m em b ru a l E xecu-

> tivu lu i acestu i o rganism , şi N clu

. D um itrescu , ca inv ita t.

• La aceste lu c ră r i au p a r tic ip a t

. 55 de delegaţi d in E uropa, A frica

» şi America. D in partea Conferinţei

. Generale au fost prezenţi fraţii :

> H. Emmerson, Trezorier al Organi-

( zaţiei M ondiale A.Z.S. Conferinţa

Generală şi A lf L ohne, Vice-Pre-

I şedinţe al Conferinţei Generale.

Agenda lucrărilor, a cuprins pro-

( bleme legate de viaţa şi activitatea

bisericii cum şi aspecte a le vieţii

( spirituale ale comunităţilor Cultu-

’ lui nostru.

> In cuvintul de salut al delegaţiei

noastre pe lingă un călduros şi fră-

I ţese salut din partea frăţietăţii ad-

vente din România, s-a adus şi un

i cuvînt de m ulţum ire tuturor celor

1 ce au sim ţit împreună cu noi în

i tragedia de la 4 martie 1977, şi

care, prin ajutoarele trimise au de ­

monstrat dragostea şi împreuna lor

simţire.

Am fost bucuroşi să auzim ra­

portul pe care fratele Ludescher,

p reşed in te al Diviziunii Euro-

Africa, l - a prezentat în urma v iz i ­

tei făcute în iunie 1977 în ţara

noastră, împreună cu fratele

R. H. Pierson, raport care a scos

în evidenţă activitatea şi viaţa b i­

sericii A.Z.S. din România, cum şi

libertăţile de care ne bucurăm în

d e s fă şu ra rea vieţii şi activităţii

n o as tre bisericeşti.

Putem spune că v izite le efectuate

in ţara noastră cum şi participarea

delegaţilor noştri la diferite întîl-

mri pe plan internaţional, au con­

tribuit la cunoaşterea m ai bine a

realităţilor existente, la strîngerea

legăturilor frăţeşti, la prestigiul pa ­

triei noastre.

Tcţi participanţii, în num ele fră ­

ţietăţii advente a căror delegaţi

erau, au transmis un frăţesc salut

credincioşilor Cultului A.Z.S. din

România.

N e facem o plăcută datorie a.

transmite pe această cale tuturor,

aceste plăcute sentim ente frăţeşti.

D u m itru P o p a

Ianuarie—februarie 197811

Page 14: epubtica Socialista Bot - 1,2.pdfPAGINA PREŞEDINTELUI Stimaţi Ir aţi e&uLacratari, Qahiţi fraţi fi itimate iar ari, Un nou an şi-a deschis larg porţile înaintea

n u ltim ele n u m ere a le re-mj vistei n o a s tre am p re ze n ta t o

“ se rie de no te şi com en tarii pe m a rg in e a cap ito lu lu i 8 a l ep is to le i c ă t r e Evrei. în a rtico lu l de l'aţă vom înche ia g în d u rile în leg ă tu ră cu p ro b lem a tica legăm in te lo r, p rezen - t în d o serie de dec la ra ţii a le in sp i ­ra ţie i d iv ine în leg ă tu ră cu acest .subiect.

Tatăl, Fiul şi Duhul Sfînt. „M în- tu ire a f i in ţe lo r om eneşti este o lu ­c r a r e vastă, c a re cu p rin d e în aceas ­tă ac ţiune orice a tr ib u t a l n a tu r i i d iv ine . T ată l, F iu l şi D uhu l Sfîn t S -au lega t îm p re u n ă să facă pe copiii lu i D um nezeu m ai m u lt decît b iru ito r i p r in El, c are i-a iubit. D om nul este bun , în d e lu n g r ă b d ă ­to r şi doreşte ca n im en i să n u p iară . De aceea El n e -a d a t p u te re a care s ă ne facă în s ta re să deven im b i- ru i to r i“. (R.H. 1903).

L egăm în tu l milei. „M în tu irea ce­lo r păcă toşi a fost to td eau n a obiec ­tu l consiliilor d in ceruri. L eg ăm în ­tu l m ilei a fost în ch e ia t m a i în a in te ca tem eliile p ă m în tu lu i să f ie puse. El ex is tă d in veşn icie şi este n u m it leg ăm în tu l cel veşnic. D upă cum este

:s igur fap tu l că n -a ex is ta t nici u n m o m e n t c înd D um nezeu să n u fi ■ex is ta t, to t a şa de s ig u r este fap tu l •că n -a e x is ta t nici un t im p cînd să Jiu fie b u c u r ia şi p lăce rea F iin ţe i ^Divine ca să-Şi m an ife s te h a ru l şi

g ra ţia Sa fa ţă de fiii lu i A d a m “ . (S.T. 1901).

L egăm în tu l h a ru lu i . ,.După cu m B ib lia ne p re z in tă două legi, u n a sch im b ă to are şi a l ta veşnică , u n a prov izo rie şi c ea la l tă de nesch im bat, to t aşa s în t şi două legăm in te . L e ­g ă m în tu l h a ru lu i a fost, la început, făcu t cu A d am în Eden, a tu n c i c înd d u p ă căd erea lui, i-a fost d a tă fă ­g ăd u in ţa d iv in ă că săm în ţa fem eii v a zdrobi cap u l şarpelu i. P e n tru to ţi păcătoşii, acest leg ăm în t oferă ie r ta re şi h a ru l su s ţin ă to r a l lui D um nezeu, p e n tru o v iito a re a scu l­ta re p r in c red in ţa în Isus Hristos. L or le e ste de asem enea fă g ăd u ită v ia ţa veşn ică cu condiţia a scu ltă r ii şi credincioşie i fa ţă de L egea lui D um nezeu. î n acest fel, p a tr ia rh ii au p r im it n ăd e jd ea m în tu ir i i“ . (P.P. 370).

Ş i-au d a t m ina . „ în a in te de a se fi aşeza t tem e lii le p ă m în tu lu i, T a ­tă l şi F iu l Se u n ise ră în tr -u n leg ă ­m în t p e n tru ră sc u m p ă ra re a celui păcătos, dacă e l u rm a să fie b i ru it d e Satan . Ei ş i-a u d a t m in a în tr -u n leg ăm în t so lem n, cum că H ristos se v a face g a ra n t p e n tru n eam u l o m e ­nesc. L eg ăm în tu l acesta fusese îm ­p lin it de D om nul Hristos. C înd pe c rucea G olgotei a s tr ig a t : „S-a s f îrş i t“, E l Se ad resase T ată lu i. î n ­ţe legerea fusese pe dep lin îm plin ită . A cum d ec la ră : „Tată , s-a sfîrşit.

epistolaA m îm p lin i t vo ia Ta, o, D um nezeul m eu ! A m sfîrş it lu c ra re a de r ă s ­cu m p ăra re . D acă d re p ta tea T a este sa tis făcu tă , v re a u ca şi aceia pe care M i i-a i dat, să fie cu M ine acolo u n d e s în t E u “ . (H.L.L. 611).

Nu o idee venită mai la urmă. „ P lan u l p e n tru m în tu ire a n o a s tră n u a fost o idee v e n ită m ai la u rm ă , d u p ă căd erea lu i A dam în păcat. El a fost o rev e la ţie a ta ine i, care a fost ţ in u tă ascu n să t im p de v e ac u r i11 (Rom. 16,25). A fost o d e s ­fă şu ra re a p rinc ip iilo r c a re a u fost d in veşnicii tem e lia t ro n u lu i lu i D um nezeu. D um nezeu şi H ristos au ş t iu t de la începu t de apostaz ia lu i S a tan şi de căd e rea lu i Adam p r in p u te re a în şe lă to are a celui rău . D um nezeu n -a o rd o n a t ex is ten ţa p ă ca tu lu i ; d a r i -a p re v ăz u t e x is ten ­ţa şi a lu a t m ăsu r i ca să în tîm p in e aceas tă g rozavă nenorocire. Atît de m are a fost iu b ire a L ui fa ţă de lu ­me, îneît a lu a t so lem na h o tăr îre , de a da pe u n icu l L u i F iu născu t, „ca oricine c rede în El, să n u p ia ră , ci să a ib ă v ia ta veşnică". (Ioan 3,16 ;H.L.L. 17).

„Mai inainte ca tem eliile păm în­tului să fi fost puse, a fost făcut legămîntul ca toţi cei ce vor fi ascultători, toţi aceia care, prin ha ­rul nespus de mare ce este pus la dispoziţie, vor deveni sfinţi în ca ­racter şi fără pată înaintea lui Dum ­nezeu, prin lucrarea acestui har, să f ie copii ai lui Dumnezeu. Acest legămînt făcut pentru veşnicie, a fost dat lui Abraam cu sute de ani m ai înainte de venirea Domnului Hristos. Cu ce interes sfînt şi cu ce intensitate a studiat Domnul Hristos, în trupul nostru, neam ul omenesc, spre a vedea dacă noi sîntem dispuşi să ne folosim de cele ce ne-au fost oferite" (F.C.E. 403).

Dumnezeu a suspendat executa ­rea im ediată a condamnării la moarte. „F iu lu i lu i D um nezeu I-a fost m ilă de căd erea lu i A d am şi deci a fiilo r Săi. El şt ia că L egea T a tă lu i Său este to t aşa de nesch im ­b ă to a re ca şi El însuşi. El nu v e ­dea decît o singură cale de scăpare p e n tru păcătos. E l S -a o fe rit pe S ine T a tă lu i Său, ca o jertfă de is­p ăşire în locul celor căzuţi, spre a lu a v in a şi pedeapsa asupra Sa, şi să-i răscumpere din moarte, murind E l în locul lor, plătind astfel preţul răscumpărării. Tatăl a consimţit să dea pe scumpul Său Fiu spre a m întui pe cei păcătoşi; şi prin m eri­tele şi lucrarea mijlocirii Sale, El făgădui să primească din nou pe păcătos în graţia Sa, şi să redea s f in ţen ia tuturor acelora ce sînt d ispuşi a accepta , în d re p tu l lor,

12Curierul Adventist

Page 15: epubtica Socialista Bot - 1,2.pdfPAGINA PREŞEDINTELUI Stimaţi Ir aţi e&uLacratari, Qahiţi fraţi fi itimate iar ari, Un nou an şi-a deschis larg porţile înaintea

către evreij e r t f a ispăşitoa re o fe rită lo r cu m u ltă d ragoste şi să a scu lte de L e ­gea Sa. De d rag u l scum pulu i Său Fiu, D om nul D um nezeu a su sp en ­da t e x ecu ta rea im ed ia tă a c o n d am ­n ă rii la m o a r te d a to r i tă p ăca tu lu i şi a în c re d in ţa t D om nulu i Hristos, n e am u l om enesc căzu t p rin n eascu l ­t a r e " . (S.G. voi. 111,346—347).

Domnul Hristos invită pe Tatăl.„S u b p u te rn ic u l im p u ls a l iub irii Sale, El a lu a t locul n o stru în u n i ­vers şi a in v ita t pe C ond u căto ru l a to a tă f iin ţa , să -L tra te ze ca re p re ­z e n ta n t a l fam ilie i om eneşti. E l S -a id en tif ica t p e Sine cu in te rese le noastre , şi Ş i-a descoperit p iep tu l c a să p r im ească lo v itu ra m orţii , a lu a t a su p ra Sa v in a celui păcă tos şi p ed eap sa ei, şi S -a o ferit pe Sine în locul păcă tosu lu i, ca sacrificiu

'd e să v îr ş i t p e n tru D um nezeu. In v i r ­tu te a je r t fe i Sale ispăşitoare , El a re p u te re a de a oferi p ăcă tosu lu i p e r ­fec ţiunea n e p r ih ă n ir ii Sa le şi o m îh tu ire deplină . O ric ine ,ndec i, va c red e în El ca un M în tu ito r p e r ­sonal, n u v a p ieri, ci v a avea v ia ţa veşn ică11. (R.H. 1893. p. 241—242).

Domnul Hristos şi desăvîrşirea lu ­crării Sale. „Isus a re fu za t să p r i ­m ească în ch in a rea a lo r Săi p în ă n -a p r im it a s ig u ra re a că ispăşirea L ui •este p r im ită de T ată l. S -a su i t în •curţile cereşti, şi auzi ch ia r de la D um nezeu a s ig u ra re a că ispăşirea

L,ui p e n tru p ăca te le oam en ilo r fusese îndes tu lă toa re , şi că p r in sîngele L u i to ţi p o t să c îş tige v ia ţa v eş ­nică. T a tă l a în tă r i t leg ăm în tu l f ă ­c u t cu D om nul H ristos, că El va p r im i p e cei c a re se pocăiesc şi s în t a scu ltă to r i , şi că-i v a iub i a ş a cum iubeş te p e F iu l Său. H r is ­tos u rm a să-Ş i d esăv îrşească lu c ra ­rea, şi să-Şi îm p linească legăm în tu l de a face p e oam en i m ai p re ţioşi d e c î t a u ru l cu ra t, şi m a i scum pi dec ît a u ru l d in O fir’. (Is. 13,12). 'T oată p u te re a în cer şi pe p ă m în t s e d ăd u D om nulu i Vieţii, şi E l Se re în to a rse la u rm aş ii Săi d in lu m ea p ăcă toasă , ca să le p o a tă d a d in p u te r e a şi slava L u i“ . (H.L.L. 581).

Hristos a îndeplinit. „In ru g ă c iu ­n e a de m ijloc ire a D om nulu i H r is ­to s ad re sa tă T a tă lu i Său, El a ră tă fa p tu l că a în d ep lin it condiţiile care făceau ob liga to rie p e n tru T a tă l îm ­p lin irea p ă r ţi i Sale în co n tra c tu l în ­ch e ia t în c e ru r i în leg ă tu ră cu c ă ­d e r e a lu i A d a m “ . (R.R.p. 77—78).

Definirea în mod clar a relaţiilor. .„El av ea de asem enea o cerere, o so l ic i ta re în leg ă tu ră cu cei aleşi a i Săi de p e p ăm în t. E l a d o ri t să •aibă p ro b lem a re la ţ ie i în m od clar

defin ită , p e n tru ca cei ră sc u m p ă ­ra ţi ai Săi să p o a tă fi apoi su s ţi ­n u ţi în ceruri, în a in tea T a tă lu i Său. B iserica Sa tre b u ia să f ie în d re p tă ­ţ i tă şi a cc ep ta tă m a i în a in te ca E l să accep te o n o a rea cerulu i. E l a d e ­c la ra t că este v o in ţa Sa, ca acolo u n d e va fi El să fie şi b iserica Sa ; dacă El u rm a să a ib ă p a r te de s la ­vă, a tu n c i b ise r ica Sa t reb u ia să fie p ă r ta şă aceste i slave. Cei care au su fe r it îm p re u n ă cu E l aici, pe p ăm în t, t re b u ie în final să d o m ­n ească îm p re u n ă cu El şi în îm p ă ­r ă ţ ia Sa. Deci, în m odu l cel m ai l ă ­m u r i t D om nul H risto s a p led a t p e n tru b iserica Sa, iden tif ic înd in ­te resu l S ău cu cel a l acestora, a p ă - r în d cu o d ragoste şi s ta to rn ic ie m ai p u te rn ic ă decît m oartea , d re p ­tu r i le şi t i t lu r i le c îş tiga te p r in E l“. (S.P. III p. 202— 213).

Conform cu făgăduinţa legăm în- tului. „A-i avea cu E l“ fa p tu l aces ­ta este în co n fo rm ita te cu fă g ăd u ­in ţa leg ăm în tu lu i şi cu în ţe leg erea fă cu tă cu T a tă l S ă u “ . (R.H. 1893/p. 645).

A d ev ă ru ri le infinite. A ceea ce s-a socotit în consiliile ceru lu i ca f i in d esen ţia l p e n tru m în tu irea ce­lui păcătos, a fo st h o tă r î t d in v eş ­nicie de c ă tre A d ev ă ru l In fin it, a - d e v ă ru r i pe c a re fi in ţe le m ărg in i te nu pot să nu le înţeleagă'* (F.C.E.p 408).

Un simplu aranjament. „Deşi acest legăm în t a fost făcu t cu A dam şi re în n o it lu i A b raam , el n -a p u tu t fi ra ti f ica t p în ă la m o artea D om ­nu lu i Hristos. El a ex is ta t p r in f ă ­g ă d u in ţa lu i D um nezeu de la p r im a în ş t i in ţa re ce a fo st d a tă cu p r iv ire la m în tu ire ; a fost a ccep ta t p rin c red in ţă ; şi to tuşi, a tu n c i c înd a fost ra tif ic a t de c ă tre D om nul H r is ­tos, a fost n u m it u n leg ăm în t nou. L egea lu i D um nezeu a s ta t la baza acestu i legăm în t, c a re a fost în m od sim plu , un a ra n ja m e n t făcu t spre a aduce pe p ăcă to s d in nou în a r ­m on ie cu v o in ţa d ivină, aşezîndu-1 în s itu a ţ ia ca e l să p o a tă ascu lta de L egea lu i D um nezeu". (P.P. p. 370—371).

Adam şi Eva in s tru iţ i de îngeri. „P rim ii noştr i p ă r in ţ i n -a u fost l ă ­sa ţi f ă r ă nici u n fel de a v er tiza re cu p r iv ire la perico lu l ce-i a m e n in ­ţa. Solii cereşti le -au descris isto ­r ia căderii lui Sa tan , cum şi com ­plo tu l său p e n tru d is tru g erea ' lor, desfă şu r în d u -le m u lt m ai dep lin n a tu ra conducerii d ivine, p e care p r in ţu l în tu n e ricu lu i încerca s-o răs toarne . P r in n e ascu lta re de p o ­ru n c ile cele d re p te a le lu i D u m ­nezeu a căzu t S a tan şi oştirea lui.

Cît de im p o rtan t, e ra deci, ca A dam şi Eva să dea a scu lta re acelei Legi, p r in care şi n u m ai p r in care, e ra posibil, ca o rd in ea şi ech ita tea să fie m e n ţ in u te 11. (Idem. p. 52).

A genţi m o ra li liberi. „D um nezeu a in s tru it pe p r im ii n o ştr i p ă r in ţ i în leg ă tu ră cu pom ul cunoştin ţe i, şi ei a u fost pe dep lin in fo rm a ţi în leg ă tu ră cu căd erea lu i S a tan , cum şi de p r im e jd ia a scu ltă r ii su ­gestiilor lui. E l n u i-a l ip s it de p u ­te rea de a m în ca d in po m u l oprit. Ca agen ţi m o ra li l iberi E l i -a l ă ­sa t să c read ă c u v în tu l Său, să a s ­cu lte de p o ru n c ile Sale şi să t r ă ia s ­că sau să c read ă pe isp ititor, să ni? ascu lte şl să p ia ră '1. (S.P. 40).

Adam şi Eva asiguraţi de îngeri.„ în g e rii în m od cu r te n ito r şi p lin i de iu b ire le -a u d a t toa te in fo rm a ­ţiile pe c a re le -a u dorit. E i le -au spus de a sem en ea desp re ră z ­v ră t i r e a lu i S a tan şi a c ăd e r ii acestu ia. Apoi ei i -au in fo rm a t în mod c la r că p om ul cunoştin ţe i b i ­ne lu i şi ră u lu i a fost aşeza t în g ră ­dină, ca să fie ca o înce rca re a a s ­cu ltă rii şi iu b ir ii lo r fa ţă de D u m ­nezeu ; şi că poz iţia cea în a l tă de fe r ic ire a s f in ţilo r îngeri, p u tea fi p ă s tra tă , cu cond iţia a scu ltă rii , şi că ei e rau în aceeaşi situaţie . A stfel, p u teau păzi L egea lui D um nezeu şi să fie p lin i de fe r ic ire sau să nt; ascu lte şi să p ia rd ă poziţia lo r îna ltă , p ră b u ş in d u -se în tr -o d ispe ­r a re f ă ră de scăpare . A d am şi E v a a u as ig u ra t p e îngeri că n ic ioda tă ei n u v o r călca p o ru n ca e x p resă a lui D um nezeu, deoarece p lăce rea lor cea m a re e ra aceea de a face n u ­m ai voia L u i“ . (Idem. p. 33—35).

Numai prin Hristos „ T a tă l a d a t lu m ea în m în a F iu lu i Său p e n ­t ru ca E l s-o ră sc u m p e re d in b les ­tem şi d in d isg ra ţia căderii lui A dam , s-o ră sc u m p e re d in căd erea p ăca tu lu i. N u m ai p r in D om nul H ristos p o a te cel păcă tos să a ib ă acum in tra re la Dum nezeu. Şi n u ­m ai p r in H ristos v a com unica D u m ­nezeu cu p ă c ă to su l" . (R.T. p. 17).

O altă încercare. C înd D om nul H ristos a m u r i t „D um nezeu Ş i-a p leca t cap u l sa tisfăcut. Acum , d re p ­ta te a şi m ila s -a u p u tu t în tîln i, ş i-au p u tu t da m îna. Acum , El p u ­tea fi d rep t, şi to tuş i să fie în d re p - tă ţ i to ru l tu tu ro r celor ce v o r c rede în Hristos. E l a p r iv i t a su p ra b i ­ru in ţe i m u r in d pe cruce, sp u n în d : „S-a s fîrş it“. N eam u l fiilo r lu i A dam u rm a să a ib ă posib ili ta tea unei noi în ce rcă ri" . (Y.1.1900, p. 195).

„Pentru ca cel păcătos să poată avea posibilitatea unei noi încer­cări . . . Fiul cel veşnic al lui Dum ­nezeu S-a angajat singur să ia a- s>iipră-Si pedeapsa neascultării". (R.H. 1898. p. 85).

„O infinită înţelepciune este des­coperită în Hristos. El a suferit în locul nostru, pentru ca cel păcătos să poată avea posibilitatea anei noi încercări (probe)". (S.1.28).

---------------- ------------------------------------------------------ 13

Ianuarie—februarie 1978

Page 16: epubtica Socialista Bot - 1,2.pdfPAGINA PREŞEDINTELUI Stimaţi Ir aţi e&uLacratari, Qahiţi fraţi fi itimate iar ari, Un nou an şi-a deschis larg porţile înaintea

Domnul Hristos „a avansat pro­punerea unicului mijloc ce avea să fie acceptat de către Dumnezeu Tatăl şi care avea să ofere posibi­litatea unei noi încercări, punîndu-1 din nou la p ro b ă " . (R.T. p. 14).

„Aceeaşi în ce rca re pe care D u m ­nezeu a pu s-o în a in tea lu i A dam şi E vei în g ră d in a E d en u lu i, v a îi p u să în a in te a o r ică ru ia d in tre noi. A scu lta re a f a ţă d e D u m n ezeu a fost c e r in ţa ce a s t a t în a in te a iu i A d am şi noi s tă m în aceeaş i s i tu a ţ ie ca şi el, de a t rece o no u ă p robă , sp re a se v ed ea d a că no i a sc u ltă m de v o ­cea lu i S a tan , d ev en in d n e ascu ltă ­to r i de D um nezeu , sau p lec în d ,u- rechea la cu v în tu l lu i D um nezeu , să a sc u ltă m " . (R.H. 1890, p . 354).

C erin ţe le lu i D um nezeu. „ în acest m om en t, D um nezeu ne c e re e x ac t ace laşi lu c ru pe care l-a c e ru t lui A d am în g ră d in a P a ra d is u lu i în a in te

d e c ăd e re — şi anum e, o a sc u lta re d esăv îrş ită de L egea Sa. C e rin ţa pe care Dumnezeu o are fa ţă de p ă ­cătos în leg ăm în tu l ha ru lu i, este exact aceeaşi cerinţă pe c are El a pus-o înaintea lui Adam şi Eva în Pa rad is . Noi do rim să în ţe legem p re te n ţii le lu i D um nezeu fa ţă de noi, ca să p u te m a ju n g e la în ă l ţ i ­m ea c e r in ţe lo r Cuvîntului'* lu i D um ­

nezeu fa ţă de noi, p e n tru ca şi noi să p u tem m o şten i v ia ţa veşn ică . Noi t reb u ie să t r ă im în co n fo rm ita te cu orice c u v în t ce iese d in g u ra lu iD u m n ezeu 11, (idem , p. 433).

L egea p o a te fi păzită . „El, D om ­n ul Hristos, a fost o re p rezen ta re în a in tea oam en ilo r şi în a in tea în ­gerilor, a c a ra c te ru lu i D um nezeu lu i cerurilo r. El a d em o n s tra t fa p tu l că a tu n c i c înd păcă toşii dep ind în to ­tu l de D um nezeu , po t păzi şi pot a scu lta d e p o ru n c ile lu i D um nezeu ca să tră ia scă , ia r L egea L ui să fie lu m in a och iu lu i p e n tru ei". (S.T.M. p. 59).

D om nul H ristos d ă tă r ie . „ în p ro ­p r ia sa p u te re , păcă tosu l n u poa te face fa ţă ce r in ţe lo r lu i D um nezeu. P e n tru a ju to r , el t reb u ie să m e a r ­gă la Cel c a re i-a p lă t i t p re ţu l r ă s ­cum părării . P r in sine şi în p ro p ria lu i tărie , p ăcă to su l n u p o a te ţ ine

Legea. N u m ai D om nul H ristos îi po a te da p u te re să fa că acest lu ­cru. M în tu ito ru l a v en it în aceas tă lum e, în t ru p om enesc şi a t r ă i t o v ia ţă de a sc u lta re d esăv îrş ită , p e n ­t ru ca p ăcă to su l să p o a tă s ta în a ­in te a lu i D um nezeu în d re p tă ţ i t şi p r im it" . (S.T. 1901, p. 482).

In opoziţie cu Dumnezeu. „Isp i­te le la c a re a fost su p u s D om nul

H ristos au fost de o re a l i ta te to ­tală . Ca p e rso an ă liberă , E l a fost pus la probă, av în d l ib e r ta te a să s e su p u n ă isp ite lo r lu i S a tan şi să ac ­ţioneze în opoziţie cu D um nezeu. Dacă n -a r fi fost aşa, dacă n -a r fi fost cu p u t in ţă p e n tru S ine ca să cadă sub înce rca rea ispitei, a tunc i El n -a r fi fost isp itit în to a te lu ­c ru r ile aşa cum es te isp iti tă fa m il ia f iilo r lu i A d a m “. (Y.X. 1899, p. 519).

C ăd erea lu i A dam . „D om nul H r is ­tos a co nsim ţit să p u n ă la o p a r te s lava Sa, a u to r i ta te a Sa îm p ă r ă ­tească, g lo ria Sa a lă tu r i de T a tă l ; să Se u m ilească lu în d a su p ră -S r n a tu ra u m a n ă şi să Se an gajeze în tr -o lu p tă cu p r in ţu l cel p u te r ­nic a l în tunericu lu i, p e n tru ca să ră scu m p ere pe păcătos. P r in u m i­lin ţa şi să răc ia Sa, D om nul H r is ­tos av ea să Se iden tif ice cu s lăb i­c iunea şi s ta rea decăzu tă a u r m a ­şilo r lu i A d am şi p r in tr -o s tr ic tă a sc u lta re să a ra te că ei po t r e a ­b ili ta căd e rea lu i Adam , p r in t r -o a scu lta re p l in ă de um ilin ţă , ca apoi să p o a tă reciştiga E d en u l p ie rd u t" . (R.T. p. 14).

C erînd să m o ară . „Cînd A dam şi E va ş i-au d a t seam a c ît de în a l tă şi s f în tă e ra Legea lu i Dum nezeu, a căre i că lcare a n eces ita t u n sa ­c rific iu a şa d e m a re sp re a - i scăp a pe ei şi u rm aş ii lor de o ru in ă veş­nică, ei au ce ru t ca m o a rte a să fie im ed ia t p a r te a lor, sau să-i lase p e ei şi pe u rm aş ii lo r să în d u re p e ­deapsa p e n tru ne leg iu irea lor, de- cît ca F iu l P re a Iu b it a l lu i D u m ­nezeu să facă acest m are sac rif i ­c iu". (S.P. I p . 50).

S u fe r in d pedeapsa . „Toţi aceia care , în a in tea u n iv e rsu lu i lu i D u m ­nezeu sîn t co n d am n a ţi — în H ris ­tos — a în d u ra p ed eap sa Legii c ă l ­cate, şi în E l îndep linesc n ep r ih ă - n irea ei, v o r avea v ia ţa veşnică. Aceştia , vor fi u n a în ca ra c te r cu D om nul H ristos" . (S.I. p. 29).

B iru ito r p r in El. „Se v a p r in d e cel păcă tos de p u te re a d iv in ă şi cu h o tă r î re şi p e rse v e re n ţă v a rez is ta el lu i Sa tan , aşa cum a d a t e x em ­p lu D om nul H ristos în conflic tu l Său cu v ră jm a şu l a tu n c i c înd E l a fost isp iti t în p u stie ? D um nezeu n u poa te m în tu i pe om îm p o tr iv a vo in ţe i lui, nu-1 p o a te scăpa d e sub p u te re a am ăg ito a re a lu i Sa ­tan . P ăcă to su l t reb u ie să folosească p ro p r ia sa p u tere , a ju ta t f i in d de p u te re a d iv in ă a D o m nulu i H ris tos , să rez is te şi s ă b iru ia scă p e cel ră u . în concluzie, e l t reb u ie să b iru iască , a şa d u p ă cu m a b i ru i t şi D om nul H ristos. Ş i apoi, p r in b iru in ţa care es te p riv ileg iu l s ă u să o câştige în a to tp u te rn ic u l N um e a l D om nulu i H ristos, el p o a te deven i u n m oşte ­n i to r a l lu i D um nezeu şi îm p re u n ă m o şten ito r cu D om nul Hristos. A ceasta n -a r fi fost posibil, dacă D om nul H risto s s in g u r n - a r fi f ă ­cu t totul. P ăcă to su l t reb u ie să a ib ă desigur şi el p a r te a lui. E l t re b u ie să a ju n g ă să fie b i ru i to r p r in El, şi p r in p u te re a şi h a ru l d a te lui de D um nezeu. P ăcă to su l t reb u ie să

a Curierul Adventist

Page 17: epubtica Socialista Bot - 1,2.pdfPAGINA PREŞEDINTELUI Stimaţi Ir aţi e&uLacratari, Qahiţi fraţi fi itimate iar ari, Un nou an şi-a deschis larg porţile înaintea

f i e îm p re u n ă lu c ră to r cu D om nul H ristos în lu c ra rea de c îş tigare a b iru in ţe i şi a tu n c i v a f i p ă r ta ş cu H ris to s ş i la s la v a S a “. (4 T. p. 32.)

Biruitor în natura umană. „Cînd D om nul H ristos Ş i-a p leca t capu l şi a m u r it , E l a lu a t eu S ine în m o rm în t s tîlp ii îm p ă ră ţie i lu i Sa tan . El a în f r în t pe S a tan în aceeaşi n a tu ră în care, în. Eden, S a tan a o b ţin u t b iru in ţa . V ră j ­m aşu l a f o s t ' î n f r în t de că tre D om ­n ul H ris to s în n a tu ra Sa om en eas ­că. P u te re a M în tu ito ru lu i ca fiind cea de a doua p e rso an ă a D um - nezeirii, a fost ascunsă . E l a b iru it în n a tu ra om enească, sp r îj in in d u -S e p e p u te re a lu i D um nezeu. A cesta e ste p riv ileg iu l n o s tru a l tu tu ro r , î n r a p o r t de c red in ţa noastră , va f i şi b i ru in ţa n o a s tră" . (Y.1.1901, p. 130).

..Mîntuitorul a biruit spre a arăta păcătosului cum să biruiască. Tu­turor ispitelor lui Satan, Domnul Hristos le-a făcut faţă şi le-a în- tîmpinat cu Cuvîntul lui Dum ne­zeu. Încrezîndu-Se în făgăduinţele lui Dumnezeu, El a primit puterea de a asculta de poruncile Sale, şi ispititorul n-a avut nici un suc­ces". (M.H. 181).

Principiile Legii. „Sabatu l po ­ru n c ii a p a tr a a fost in s t i tu i t în Eden. D upă ce D um nezeu a făcu t lu m ea şi a c rea t pe om pe fa ţa p ă m în tu lu i , E l a făcu t şi S ab a tu l p e n tru om. (M arcu 2,27). D upă pă - c ă tu ire a lu i A d am şi c ăd erea lui, n u s -a scos n im ic d in Legea lui Dum nezeu. P rin c ip i i le Celor Zece P o ru n c i a u e x is ta t în a in tea căderii lu i A dam , şi e rau de u n carac te r ce se p o tr iv e a condiţiilo r u n o r p e rso a n e sfinte. D upă cădere, p r in ­c ip iile acesto r p recep te n u s-au sch im ba t, d a r au fost ad ău g a te noi precep te , c a re să v in ă în sp r ij in u l c reş tin u lu i în s ta re a lu i c ă z u tă " . (3) S.G.p. 289).

„Legea lui Dumnezeu exista mni înainte de aducerea la fiinţă a lui Adam. Ea a fost adaptată condiţi­ilor fiinţelor sfinte ; chiar îngerii erau guvernaţi de ea. După căde­rea lui Adam, principiile neprihă­nirii au rămas neschimbate. Nu s-a scos nimic din Lege ; niciunele din preceptele ei sfinte nu m ai pu ­teau fi îmbunătăţite. Şi după cum ea există din veşnicie, tot aşa va continua să existe prin veacurile nesfîrşite a le eternităţii". „Măr­turia (Legea) Ta“, spunea psalmis- t u l . . . „rămîne veşnic". (S.T. 1886, p. 226).

A ra n ja tă şi formulată, „Legea lui D um nezeu ex is ta m a i înainte de a d u c e re a la e x is ten ţă a lu i Adam, altfel acesta n-ar fi putut păcătui. După căderea în păcat a lu i Adam, principiile Legii n-au fost schim ­bate, dar au fost în mod cert aran­jate şi formulate, ca să vină în întîmpinarea Celui în starea decă­zută a păcatului. Domnul Hristos, consfătuindu-Se cu Tatăl Său, a instituit un, sistem al jertfelor ; a- cesta, pentru ca, în loc ca moar­tea să fie imediat adusă ca pedeap­să asupra celui ce a păcătuit, să

fie t ra n s fe ra tă a su p ra v ictim ei, care u rm a să p re f ig u reze m are a şi de- săv îrş ita je r t fă a F iu lu i lu i D u m ­nezeu". (idem, 1878, p. 81).

Mai explic it prezentată. „Legea lu i Dum nezeu, d a tîn d m ai în a in te de iCreaţiunea lu m ii noastre , a fost c u p rin să în d o u ă m a r i p rinc ip ii : „Să iubeşti pe D om nul, D u m n e ­zeul tău , ,cu' to a tă in im a tă, .cu to t su fle tu l (tău , şi cu .to t cugetu l tău ,; A ceasta este cea d in tî i şi ,cea m âi m a t e : poruncă. I a r a doua, asem e ­n ea ei, este : S ă iu b e ş ti r pe a p ro a ­p e le tă u ca pe t in e însuţi. In a - ceste două p o ru n c i se. cu p rin d e to a ­tă L egea ş î P rooroc ii" (Mat. 23,37— 40). A ceste do u ă ţn a r i .p rinc ip ii c u ­p r in d a ţf t p r im e le p a tru "porunci, a ră t în d .datoria .n o as tră f a ţă de Dum nezeu, c ît şi u ltim e le şase, a- r ă tîn d d a to r ia n o a s tră fa ţă de a- p roapele nostru . A ceste p rinc ip ii .au fost m u lt m â i exp lic it p re ze n ta te d u p ă cădere şi fo rm u la te ca să fie de a ju to r - in te l ig e n ţe lo r căzu te în păca t. A cest lu c ru a fost necesar ca o consecin ţă a o r b i r i i . m in ţi i o- m en eşti p r in p ă că tu ire " . (Idem, 1875, p. 181).

Precepte religioase. „D ato rită con ­t in u e i p ăcă tu ir i , L egea m o ra lă a fost re p e ta tă în tr -o e x tra o rd in a ră m ăre ţ ie pe m u n te le Sinai. D om nul D um nezeu a d a t lu i M oise p recep te re lig ioase c a re t re b u ia u să g u v e r ­neze v ia ţa lo r de f iecare zi. Aceste p re ce p te a u fo s t p rezen ta te în m od c la r şi d a te p e n tru a păzi Cele Zece Porunci. Cele Zece Porunci, n -a u fost n ic id ecu m u n tip a l u m ­brelor, c a re a v ea u să d isp a ră od a tă cu m o ar te a D om nulu i Hristos. E le u rm a u să f ie o b lig a to r ii în toa te t im p u ri le . A cestea a u fost p ro m u l­g a te p r in p u te re a Legii m o ra le şi e le ex p lică în m o d c la r şi c a tegoric aceas tă L ege". — (Idem).

Haina trupului omenesc. ^D om ­n u l H ris tos p lîn g e şi se în tr is tează p e n tru n e ascu lta re a fiecăre i fiin ţe om eneşti. E l a lu a t a su p ră -S i ch ia r v in o v ăţia lu i C aiafa , cunoscînd i- pocriz ia ce se a f la în su f le tu l aces­tu ia , în t im p c ş în m od fă ţa rn ic ş i -a sf îş ia t veşm in te le . D om nul H ristos n u Ş i-a r u p t hainele, d a r su fle tu l S ău e ra sfîşiat. H a in a n a ­tu r ii Sale om eneşti, a t ru p u lu i Său om enesc a fost sf îş ia tă în t im p ce a t î rn a pe cruce, ca u n p u r tă to r de p ă ca te a l n e am u lu i omenesc. P r in su fe r in ţe le şi m o a r te a Sa, s -a des­chis o cale n o u ă şi vie" . (R.H. 1900, p. 370).

Conform cu legăm întul făgădu­inţei. „Să ascultăm rugăciunea Mijlocitorului, reprezentantul n o s ­tru în ceruri : „Tată, vreau ca acolo unde sînt Eu, să f ie îm pre­ună cu Mine şi aceia pe care Mi i-a i dat Tu, ca să vadă slava Mea.O, cît de m ult a dorit Divinul Conducător ca să aibă Biserica cu Sine. Ei au avut părtăşie cu El în suferinţele şi umilinţa Lui şi este marea Lui bucurie aceea de a-i avea cu El, ca să-I fie părtaşi la slavă. Dom nul Hristos Şi-a e x ­primat acest deziderat, a cerut pri­vilegiul de a avea biserica Sa cu

Sine. 'V reau ca acolo u n d e s în t Eu,, să fie îm p re u n ă cu M ine şi aceia, p e care m i i-ai d a t T u !’ A -i avea cu El, fa p tu l acesta e ste conform cu leg ă m în tu l făgădu in ţe i , cu în ­ţelegerea pe care El a av u t-o cu T ată l . Său. El, cu m u lt re spec t a p re ze n ta t la tro n u l h a ru lu i, fap tu l că El a te rm in a t lu c ra re a m ijlocir ii Sa le în fav o area celor ră sc u m p ă ­ra ţi. C ercu l făg ăd u in ţe i în co n ju ra pe în lo c u ito ru l şi C e rti tu d in ea m în tu ir i i noastre , a tu n c i c înd A cesta îşi în ă l ţa cere rea Sa în a in ­tea T a tă lu i : ’T ată , v re au ca acolo u n d e s în t E u , s ă fie îm p re u n ă cu M ine şi ace ia p e care Mi i-a i d a t Tu... ca să v a d ă slava M ea’... Noi (cei m în tu iţi) , vom p riv i p e Mîn^ tu ito ru l n o s tru în to a tă f ru m u se ţe a Lui, ia r B iserica va fi slăv ită ." (idem, 1893, p. G45).

Nici o m in u n e . „A fost în să o c lauză a leg ăm în tu lu i în ch e ia t în ceruri, ca D om nul H ristos, lu înd a su p ra Sa t ru p u l n a tu r i i no as tre om eneşti, să n u săv îrşească n ici o m in u n e în folosul Său personal, ci să fie cu a d e v ă ra t u n O m în tre oam eni" (S.W. 1904, p. 142).

C a rtea legăm în tu lu i. „Moise a scris — n u Cele Zece Porunci, ci ju d ecă ţi le p e care D um nezeu a d o rit ca ei să le observe şi făg ă ­du in ţe le , cu condiţia ca ei să a s ­cu lte de El. E l le citi poporu lu i, şi a cesta s-a lega t să ascu lte to a te cuv in te le pe c a re le -a ro s t i t D om ­n u l D um nezeu. A tunci, M oise a scris în tr -o c a r te a n g a ja m e n tu l lo r so lem n şi a adus je r tfe D om nului, p e n tru popor. Şi Moise, a lu a t c a r ­tea legăm în tu lu i, şi a c itit-o în fa ţa poporu lu i. Ei au zis : ’Vom face şi vom ascu lta to t ce a zis D om nul'. Moise a lu a t sîngele, şi a s tro p it poporu l, z icînd : T a tă s în ­gele legăm în tu lu i, pe care l -a fă cu t D om nul cu voi p e tem eiu l tu tu ro r acesto r cuv in te .’ (Ex. 24,7.8). Popo­ru l a re p e ta t so lem nul lo r a n g a ja ­m en t fa ţă de D um nezeu, de a îm ­plin i to t ceea ce El a zis şi de a fi ascu ltă to ri" (3 S.G. p. 270—271).

Exeget

Ianuarie—februarie 1978 15

Page 18: epubtica Socialista Bot - 1,2.pdfPAGINA PREŞEDINTELUI Stimaţi Ir aţi e&uLacratari, Qahiţi fraţi fi itimate iar ari, Un nou an şi-a deschis larg porţile înaintea

Cercetarea v ie ţ i i şi ac tiv ită ţii a-

cestu i bărbat, inves tigaţii le făcute

in u ltim ii ani in Europa şi A m e ­

rica, au scos la lum ină o serie de

docum ente ce p erm it cercetă toru­

lui să vadă m ai clar şi să înţeleagă

m ai bine odiseea v ie ţii acestui s lu ­

j i to r al Evangheliei.

P roblem ele fam iliare şi f in a n c i ­

are, cum şi disensiunile din tre

M.B. C zechow ski şi prezb iteru l co­

m unită ţii d in Tramelan, Elveţia

(Jean Vuilleum ier), l-au de term inat

pe acest ze los pastor să părăsească

E lveţia , lăsînd în urm a sa, ca un

rod al ac tiv ită ţ i i sale u n grup o r­

ganizat de păzitori ai S a b a tu lu i ;

d a r şi o m u lţ im e de datorii pe care

nu le-a m ai pu tu t plăti, cum şi o

fam ilie ce se destrăm ase deja. Cu

priv ire la situaţia lui fam ilială

vo m reven i in tr-u n capitol special,

pen tru că acest aspect al v ie ţii

sale trebuie să fie analiza t aparte,

fiind destu l de contradictoriu şi n e ­

e lucidat pe deplin.

I n ceea ce-l p r iveş te pe M.B.

C zechow sk i, tr im ite rea lu i în E u ­

ropa de către „A d ven tiş t i i creştin i“,

în se m n a ?i unele obligaţii pe care

el şi le asum ase, p r in tre care f ig u ­

ra şi t r im ite rea cu regularita te de

rapoarte despre ac tiv ita tea sa, ra ­

poarte pe care aceştia le-au tipărit

în rev is ta „W orld’s C risis“ pe care

o publicau.

C ine erau aceşti „ A d ven tiş ti

C reştin i“ sau „A d ven tiş t i de Z iua

In t î i ?

A şa cu m se ştie, după d e za m ă ­

girea dureroasă d in 22 oct. 1844,

m işcarea m iler ită s-a fă r îm iţa t în

cu ren te şi grupări d iverse, c u m ar

f i :

„ A d v en tiş t i i E vanghelic i" , g ru p a ­

re organizată în anu l 1858. Ei cre ­

deau că om ul, dup ă ce m oare ră-

m în e to tuş i în tr -o stare de conşti ­

e n ţ i şi de asem enea, sus ţineau că

su fer in ţe le celor păcătoşi vor f i

veşnice.

„A d ven tiş t i i C reştin i“ sau „ A d ­

ven t iş t i i de Z iua In tîia" , erau cei

ce s-au separa t de principala m iş ­

care m iler ită în anu l 1854, după

J f i . C B . @ . z . t t k ( \ u ) i k L

S c r i s o r idin

Ungariace m işcarea in iţ ia tă de Jonathan

C um nings a d a t greş. J. C um nings

a fo s t u n pastor al m işcării m ile -

rite de la 1844. Acesta, m a i t îr z iu

şi anum e, in anu l 1852, a începu t

să p re t in d ă şi să facă declaraţii

publice, cu m că el are „o lu m in ă

nouă“ in legă tură cu cronologia

pro fe ţiilor d in Daniel şi în conse­

cinţă, ven irea de a doua oară a

D om nulu i v a avea loc în 1854.

Foarte m u l ţ i d in tre dezam ăgiţii d in

1844, cum şi alţii, s-au a lă tura t

acestui nou curent. Dar, aşa cum

era de aştep ta t, dezam ăg iţii au

fo s t iarăşi dezam ăgiţi. Gruparea

„A d v e n t iş t i i C reştin i“ sau „ A d v e n ­

tiş tii de Z iu a In tîia" , a răm as to ­

tu şi o m işcare in fluen tă , n -a u p r i ­

m i t adevăru l cu priv ire la Sabat.

Ei t ipăreau rev is ta „W orld’s Crisis“

şi s în ţ cei ce au f in a n ţa t ven irea lui

C zechow sk i în Europa.

A cestea n u erau însă singurele

curen te sau grupări ce s-au des­

prins din m işcarea m ilerită . M ai

a m in t im aici „Biserica lui D u m n e ­

zeu “, organizată la 1866 ; „Viaţa şi

Uniunea A d v e n tă " grupare in iţia tă

de George Storrs, care sus ţinea că

nu va m a i f i nici o în v ie re a celor

păcătoşi, iar m ilen iu l constitu ie o

problem ă a trecu tu lu i. De a sem e ­

nea, în afară de „Biserica A d v e n ­

tiş tilor de Z iua a Şaptea", m a i era

şi „Biserica lui D u m n ezeu în Hris-

tns l su s“.

A m fă cu t această paranteză , ce-i

d r e p t . . . m a i m are, p e n tru a ne-

face o idee cu priv ire la realităţile

v ie ţii religioase de dup ă 1844, cum

şi p en tru a încerca să în ţe leg em

m ai b ine struc tura destu l de co m ­

p lexă a lu i M.B. C zechow ski.

Rapoarte le pe care acesta le tr i ­

m e tea celor ce i-au f in a n ţa t v e n i ­

rea în Europa, au fo s t pub lica te în

rev is ta „W orld ’s Crisis“ şi ele con ­

sti tu ie astăzi do cu m en te preţioase

ale a c tiv ită ţii lu i C zechow ski. A s t ­

fel, în scrisoarea sa d in 1 martie-

1869, p r im a scrisoare d in Ungaria,

scrisoare publicată în „W orld’&

Crisis, n u m ă ru l d in 31 m a r tie

1869, pag. 12, C zech o w sk i sp u n e

c u m a p leca t în Ungaria, arătînd'

în tre alte le :

„ A m sosit la Pesta la 20 Ianua ­

rie 1869, şi a m găsit s trăz ile Pestei...

p lin e de noroi, iar D unărea cea f r u ­

m oasă acoperită toată cu g hea ţăr

dar foarte p u ţin ă ză p a d ă “.

P lec înd d in E lveţia , C zech o w sk i

m erge în G erm ania , şi de la M iin-

chen, m erge în Ungaria, la B u d a ­

pesta, v ia V iena , aşa c u m co n sem ­

nează el în scrisoarea c ita tă m a i

s u s :

„Cheltuielile m e le de călătorie,

deşi fă cu te cu foarte m u l tă econo­

m ie, d in E lve ţia la M u n c h en şi

Viena, au fo s t to tuş i fo a r te

m a r i“ . . . Czechoivski, ră m în e în

Ungaria m a i bine de u n an.

Im e d ia t ce a sosit la B u d a p es ta r

după m e to d a sa de lucru, Cze­

ch o w sk i face o v iz ită „colegilor“

săi, pastorilor bisericii L u te ra n e şi

C alviniste .

In B udapesta , pastoru l C zechow ­

sk i a tră i t în condiţii f in anc iare

fo a rte precare. Trei, d in cele cinci

H “ rI .161 Curierul Adventist

Page 19: epubtica Socialista Bot - 1,2.pdfPAGINA PREŞEDINTELUI Stimaţi Ir aţi e&uLacratari, Qahiţi fraţi fi itimate iar ari, Un nou an şi-a deschis larg porţile înaintea

scrisori ce se cunosc — pînă în

p re ze n t d in această perioadă, sîn t

scrise d in B udapesta , str. L a m m e r-

gasse 6, cam era 12. N u s-a p u tu t

■identifica e x is ten ţa acestei străzi

in B udapesta de astăzi. Totuşi, după

o teorie ar pu tea f i strada R udas

Lăszlo. în perioada cînd C zechow -

sk i se afla în Budapesta , ex is ta

acolo u n han cu n u m e le „La trei

m ie i“ şi n-ar f i exc lus ca C ze ­

c h o w sk i să f i locuit în acest han

la cam era 12.

N e p u tîn d — d in m o t ive f in a n c i ­

are — să înch irieze vreo sală p e n ­

tr u adunări, el a fo rm a t adunări

fam iliare , aşa c u m m ărtur iseş te

e l în u na d in aceste scrisori :

„în t im p u l celor treizeci şi opt

d e z ile de ac tiv ita te foarte dificilă

aici, B u n u l şi A to tp u te rn ic u l D u m ­

n e ze u m -a b in ecu v în ta t d in bel

şug, fo rm în d cinci m ic i grupe de

credincioşi de ju r îm p re ju ru l ora ­

lu lu i , u na chiar _în „ in im a11 B u d a ­

pes te i , iar a lta în O f f e x “. 1)

V o rb in d despre activ ita tea sa,

C zech o w sk i spunea : „ A m făcut, cu

a ju to ru l lui D um nezeu , to t ceea ce

a m pu tu t, v iz i t in ă pe credincioşi în

j a m i l i e 2)

Din ,scriso/ile sale se degajă un

s im ţă m â n t de amărăciune, pen tru

că în ciuda e forturilor sale, a c tiv i ­

ta tea sa n u dădea roade, n u p ro ­

gresa, deşi o p t im ism u l său străbă-

tea p r in r îndurile sate, căci, su b l i ­

n ia el :

„Cu toate a c e s te a . . . n u s în tem

fă ră de b inecuvîn tarea cerului . . .

căci m u l te in im i nobile şi sincere

au p r im i t cu bucurie ves tea cea

bună a n i în tu ir i i“. 3)

în ceea ce-l p r iveş te pe el p e r ­

sonal, C zech o w sk i m ăr tur iseş te că :

„A m fost foarte grav bolnav t im p

de cinci săp tăm în i. N -a m p u tu t

vorb i şi n ici n - a m p u tu t răspunde

în trebărilor ce m i se adresau. Dar

slavă lu i D um n ezeu , acum pot lu ­

cra d in n ou cu m îin ile m e le pen tru

susţinerea scu m p e i m e le fam ilii , şi

să vestesc Evanghelia lui Isus

Hristos, duc înd pe bă trînu l şi slă-

bitu l m eu spate u n pachet greu cu

cărţi“ . . . -1)

Dar ac tiv ita tea acestui neobosit

slu jitor al lui D um nezeu , n -a fost

lim ita tă n u m a i la Budapesta. El a

călătorit şi în a lte localităţi.

Dar să ana lizăm p u ţ in cele cinci

scrisori ce le a v e m la dispoziţie

pînă în prezent, pen tru a ne face

o im agine mai clară asupra a c tiv i ­

tă ţii sale d in această perioadă.

P rim a scrisoare a sa publicată în

n u m ă ru l d in 31 m a r tie 1869 al r e ­

v is te i W o r ld ’s Crisis, este data tă :

Pesta, Ungaria, 1 m ar tie 1869, ;S

Larnmergasse nr. 6, C amera nr. 12.

In teresan t p e n tr u spiritu l său şi

concepţia sa organizatorică, este

titu la tura pe care el o dădea .lu­

crării, sale aici în Ungaria : „Misi­

ri nea Est-Europeană a creştinilor

A d v e n t iş t i d in Ungaria." 5)

V orb ind despre Ungaria, C ze ­

chow sk i ni se prez in tă şi ca unul

ce este in teresa t a cunoaşte c it m ai

m u lte despre geografia şi istoria

ţării şi poporu lu i un d e se află.

A s t fe l el arată că — la data aceea,

Ungaria era îm părţi tă , din p u n c t de

vedere a d m in is tra t iv , în c incizeci şi

două de com ita te , pe care le ase­

m ăna cu cantoanele e lve ţiene. T o t în

această ordine de idei, e l arată că

unele d in aceste com ita te ocupau u n

spa ţiu foarte mare...

V orb ind despre populaţia U n ­

gariei, el p rez in tă o statis tică a re ­

ligiilor e x is ten te la data aceea şi

an u m e : R om ano-C atolic i, L u t e ­

rani. R e form aţi , B iserica Unită

Greacă, Unitarieni. Evrei, etc.

N e fi ind u n specialist în m a terie

şi f i in d un s tră in care se af la n u ­

m a i de c îteva zile in Ungaria, cu

siguranţă că el s-a fo los it de datele

statistice oficiale ce i-au fo s t puse

la dispoziţie şi care n u aveau nici

u n in teres să n u prezin te realitatea

ex is ten tă atunci.

V e d e m d in cele de m a i sus că

M.B. C zechow sk i n u era u n om

unilateral, ci era foarte recep tiv

p en tru to t ceea ce observa în ju ru l

său. î n p r im u l lu i raport, a ţ in u t

să dea deta lii m a i a m ă n u n ţ i te şi

cu referire la ţara şi poporu l în

m ijlocu l căruia se afla. Dar despre

celelalte scrisori şi de ia lîi în tr -u n

articol viitor,

D, Popa

Note B ibliografice

1). M.B. C zechow ski, „Lucrarea în

Ungaria“ —■ m anuscr is pag. 4.

2). Id e m

3). Id e m pag. 5

4). Id e m

5). Idem

Ianuarie—februarie 1978 H? i

Page 20: epubtica Socialista Bot - 1,2.pdfPAGINA PREŞEDINTELUI Stimaţi Ir aţi e&uLacratari, Qahiţi fraţi fi itimate iar ari, Un nou an şi-a deschis larg porţile înaintea

(JltmcL f-g iH ita bagăţie. a. karuLiiL

Indricău Gh.Pastor

e uv în tu l „păcat" este, p r in excelen ţă, u n te rm e n biblic, în cu p rin su l Scrip turii, de

la p r im a p în ă la u l t im a ei carte, no ţiu n ea de „păcat" a p a re de n e ­n u m ă ra te ori. Ea îl foloseşte de p r im a d a tă în tex tu l d in Gen. 4,7. „N u-i a şa ? Dacă faci b ine, vei fi b ine p r im it ; d a r dacă faci rău , p ăca tu l p în d eş te la uşă ; d o r in ţa lui se ţ in e d u p ă tine, d a r tu să-l stăp îneşti" . E v id en t că în v o rb irea sa f ig u ra tă de aci Moise pe rso n ifi ­că p ăca tu l asem uindu-1 ca să z i­cem aşa, cu o f ia ră c a re p îndeşte la uşă, ca la m o m en tu l oportun să în h a ţe p rada.

D ar ce este p ăca tu l ? D acă am în ce rca să ex p licăm sensu l cuv în - tu lu i fo losind te rm en i, o a recu m si­nonim i, a i v o cab u la ru lu i lim bii de to a te z ilele şi ai exp res ii lo r j u r i ­dice d in l im b a m odernă , am p u tea e x p rim a aceeaşi idee p r in cuv in te ca : abatere , încălcare, in frac ţiune , delic t sau c r im ă a tu n c i c înd este vo rb a de fa p te m ai grave.

B ib lia este c a r tea care, în m a jo ­r i ta tea cazurilo r, îşi defineşte p ro ­p r i i ei te rm e n i pe care-i foloseşte. A şa şi în cazul de fa ţă . D efin ind păca tu l, ea spune : „O ricine face păcat, calcă L egea ; şi p ă ca tu l este c ă lcarea Legii". (1 Ioan 3,4). Deci, în l im ba j biblic, că lcarea Legii m orale , ad ică L egea celor Zece P o ru n c i a le lui Dum nezeu, se n u ­m eş te păca t. A şa fiind, în ceea ce n e priveşte , p ăca tu l a a p ă ru t p e n ­t ru p r im a d a tă în c lipa în c a re — în E den f iin d — A dam şi E va au călca t po ru n ca ex p resă a lu i D u m ­nezeu, c a re spunea : „Poţi să m ă- nînci d u p ă p lăce re d in orice pom d in g ră d in ă ; d a r d in pom ul cunoş­tin ţe i b inelu i şi rău lu i să n u m ă- nînci, căci în z iua în care vei m înca din el, vei m uri negreş it" . (Gen. 2,16.17). A d am a m în ca t din ceea ce e ra p o ru n c it să n u m ăn în - ce, şi astfel „a in t r a t p ăca tu l în lu ­me, şi p r in p ă ca t a in t r a t m o a r ­tea . . . c are a t rec u t a su p ra tu tu ro r oam enilo r, d in p ric ină că toţi au p ăcă tu it" . (Rom. 5,12).

ş i

„Prin păcatul lui Adam, în lume a intrat principiul păcatului". P ă ­catul, la rîndul lui, a devenit sursa a nenumărate „greşeli". In toată secţiunea aceasta se poate vedea o distincţie între „păcat" ca principiu, şi fapte concrete de pă ­cat. Apostolul Pavel prezintă p ă ­catul ca venind din afară. Primul om, Adam, a călcat Legea lui D um ­nezeu, şi în felu l acesta păcatul a fost introdus între urmaşii lui. Dincolo de aceasta apostolul Pavel nu discută originea răului. înainte de a intra păcatul în lume, D um ­nezeu avertizase pe Adam că ur­marea păcatului avea să fie m oar­tea. După păcat, Dum nezeu a ros­tit sentinţa : „Ţărină eşti, şi in ţă- rînă te vei întoarce". (Gen. 3,19).

„Cînd Adam şi Eva au păcătuit împotriva lui Dumnezeu, ei nu nu ­mai că au pierdut dreptul la pomul vieţii, care a avut ca rezultat în med inevitabil moartea lor şi tran­smiterea morţii la descendenţii lor. dar prin păcat s-au produs m odifi­cări negative în ce priveşte firea lor, slăbindu-le astfel puterea de a se împotrivi răului. în felul acesta Adam şi Eva au transmis posteri­tăţii lor o tendinţă spre p ă c a t . . . Prin călcarea de către ei a Legii, păcatul a fost introdus ca o putere stricăcioasă în natura fiinţei cre­ate . . . Datorită acestei stricăciuni a naturii, venită în urma păcatului lui Adam, e nevoie ca toţi să fie născuţi din nou“ . (Coment. Biblic AZS).

„A ctul unic de p ăcă tu ire a iui A dam a fă cu t ca p ăca tu l, ca p r in ­cipiu şi pu tere , să in tre în lu m ea noastră . C h ia r şi în a b se n ţa a b a te ­r i lo r personale , ca în cazul p r u n ­c ilor nou născu ţi, u rm aş ii lui A dam sîn t supuşi m orţii . Ap. P av e l scoa­te în ev id en ţă u n iv ersa l i ta tea p ă ­catu lu i şi a m orţii aşa că, p rin con trast, el poa te să scoată în ev i ­d e n ţă u n iv e rsa l i ta tea ha ru lu i" . (Co­m ent. B iblic AZŞ).

C red inc ioşii ş t iu că aposto lu l P avel v o rb eş te — m ai ales în epis­to la sa c ă t re R om ani — d esp re p ă ­

c a t şi h a r . El c au tă să facă pe c re ­dincioşi să în ţe leag ă că cu to a tă căderea în p ăca t a lui Adam , şi cu to a te u rm ă r i le d ezas truoase pe c are le -au a d u s iv irea lui, n u este cazul de a deznădăjdu i, p e n tru că, d acă în tî iu l A dam a fost b i ru i t de isp ită şi a căzut, ceea ce a avu t ca u rm a re m o arte a lu i şi a tu tu ­ro r descenden ţilo r lui. a l doilea A dam , ad ică Isus H ristos, a b iru it şi b i ru in ţa Lui a adus „o h o tă r îre de n e p r ih ă n ire c a re dă v ia ţa ." (Rom. 5.18).

C înd apostolul P av e l vorbeşte despre ra p o r tu l care ex is tă in tre p ăca t şi har , el spune că : „Legea a ven it p e n tru ca să se în m ulţească g reşeala ; d a r un d e s-a în m u lţ i t p ă ­catul, acolo h a ru l s-a în m u lţ i t şi m ai m ult." (Rom. 5,20). „Din cauza tendinţei moştenite şi cultivatc- spre rău, efectul Legii a fost de fapt, să multiplice greşeala. Legea avea efectul acesta deoarece inter­zicea anumite fapte păcătoase care pînă la acea dată nu fuseseră re­cunoscute ca păcătoase. Dar cînd Legea a fost afirmată formal, con ­tinuarea acestor acte a devenit o păcătuire premeditată. întrucît Le­gea este spirituală şi sfîntă şi in ­terzice poftele păcătoase, ea în mod inevitabil exercită opoziţie în inimile nerenăscute şi în felu l acesta devine ocazie de aţîţare a păcatului şi de înmulţire a greşelii. Dacă inima noastră ar fi sfîntă, şi dacă ar fi o înclinaţie spre a face binele, Legea n-ar avea o ast­fel de tendinţă." (Com ent. Biblic- AZŞ) „D ar u n d e s-a în m u lţ i t p ă c a ­tul, acolo h a ru l s-a în m u lţ i t şi m ai m u lt.“ Cu a lte cuvin te , acolo u n d e este p ăca t m ult, este nevoie şi de

h a r m ult.

Apostolu l P avel a începu t cap i­tolul 5 d in R om ani „p r in descrie ­rea bucurie i şi a s ig u ră r ii pe care le ob ţine credinciosul care a p r i ­m it în d re p tă ţi re a p r in c red in ţă în Isus H ristos. A ceasta l -a d e te rm i ­n a t să vo rbească d esp re m ăre ţ ia iub irii şi h a ru lu i lu i D um nezeu p r in aceea că face cu p u t in ţă un

Curierul Adventist

Page 21: epubtica Socialista Bot - 1,2.pdfPAGINA PREŞEDINTELUI Stimaţi Ir aţi e&uLacratari, Qahiţi fraţi fi itimate iar ari, Un nou an şi-a deschis larg porţile înaintea

p la n a t î t de generos de a m în tu i po păcătoşii lipsiţi de m erite . Apoi, p e n tru a p re am ări h a ru l şi iub irea lui D um nezeu ca tem ei al nădejd ii iji încrederii creştine , ap. Pavel c au tă să p rez in te c o n tra s tu l în tre a b u n d p n ţa şi p u te re a n em ărg in ită a h a ru lu i m în tu i to r a lui D u m ­n e z e u p r in Isus Hristos, şi p ă că ­to şen ia şi degenerescen ta c a re a r e z u l ta t din că lcarea lui Adam . D u m n ezeu a lu a t m ăsu ri am ple p e n tru a p re în t îm p in a toa te rezu l­ta te le . o ricît de grave, a le m ari i apostazii." (Coment. B iblic AZŞ)

F a p tu l că h a ru l se în m u lţeş te în aceeaş i m ăsu ră în care se în m u l ­ţeşte şi păcatu l. înseam nă, oare. că p u tem păcă tu i oricît, b izu indu-ne p e h a ru l îm belşugat al lui D u m n e ­zeu ? Pe t im p u l aposto lu lu i P avel e ra u un ii c a re îl v o rb eau de rău, a şa cum reiese d in tex tu l b iblic : „Şi de ce să nu facem ră u l ca să v ină bine d in el. cum p re tin d unii. c a re n e vorbesc de rău , că spunem noi ? O sînda acesto r oam eni este d reap tă ." (Rom. 3,8) „A cuzaţia că ;ap. P av e l şi c reş tin ii în general, ar fi v inovaţi de în v ă ţa re a unei astfel d e e ro r i e ra e v id e n t o d educţie t ra s ă d in în v ă ţă tu r i ca aceea că păcătosu l e s te în d rep tă ţi t p r in c red in ţă şi nu p rin fap te le Legii (Rom. 3.20.28) şi că „u n d e s-a în m u lţ i t p ăca tu l, acolo h a ru l s-a în m u lţ i t şi m ai m u lt .“ {Coment. B iblic AZŞ). Apostolul P av e l însă, a sigu rase pe credincios că, în c iuda ten d in ţe lo r spre rău m o ş ten ite sau cu ltivate , h a ru l lui D um nezeu este m ai m u lt decît în ­

des tu lă to r p e n tru a-1 m în tu i d in p ă ­catu l său, p e n tru a sch im ba p ăcă ­toşenia in n e p r ih ă n ire şi m oartea in v ia ţă veşn ică .“ (Coment. Biblic AZŞ). P e n tru a e lim ina orice gînd în ce p r iv eş te în g ăd u in ţa de a p ă ­cătu i p e n tru că este h a r în d es tu lă ­tor. ap. Pavel p u n e această în t r e ­b a re răsco litoare .: „Ce vom zice da r ? Să p ăcă tu im m ereu, ca să se înm ulţească h a ru l ? Şi ră sp u n su l vine p ro m p t şi categoric : „N icide­cum ! Noi care am m u rit fa ţă de păcat, cum să m ai t ră im în p ăca t ? (Rom. 6.1.2).

In a fa ră de fap tu l că v ră jm aşii aposto lu lu i P avel ră s tă lm ăceau doctrina În d re p tă ţ ir i i p r in C red in ţă ca fiind o în c u ra ja re de a face rău l p e n tru ca p r in ră u l făcu t să v ină b inele „m ai e ra şi p r im e jd ia ca p înă şi credincioşii să abuzeze de p roaspă t descoperita slobozenie." El le a trag e fo a r te serios a ten ţia a su p ra acestei p rim e jd ii , c înd zice : „Fra ţilo r, voi a ţi fost ch em aţi la slobozenie. N um ai, nu faceţi d in slobozenie o p r ic in ă ca să tră i ţ i p e n tru f irea păm în tească , ci slu jiţ i unii a lto ra în iubire ." (Gal. 5,13). „Slobozenia nu trebuie confundată cu viaţa imorală. Adevărata iubire conduce pe credincios să caute, să înţeleagă şi să facă voia lui Dum ­nezeu. Iubirea şi harul lui Dum ­nezeu nu ne scuteşte de credincio- şia şi de ascultarea faţă de El. Li­bertatea Evangheliei nu îngăduie nimănui să practice „faptele firii pămînteşti.“ Dumnezeu liberează pe toţi de păcat şi apoi lucrează

în ei „după plăcerea Lui şi voinţa şi înfăptuirea." (Coment. Biblic AZŞ).

Tocm ai p e n tru fap tu l că doc trina în d re p tă ţ i r i i p r in C red in ţă — fă ră fap te le Legii — a a ju n s să fie a tî t de g reşit in te rp re ta tă de unii de pe v rem ea sa, aposto lu l P avel exp lică cu g r i jă c a re t reb u ie să fie u rm a ­rea unei a d ev ă ra te ex p erien ţe a dob înd irii în d rep tă ţir i i p r in c re ­d inţă. U rm a rea treb u ie să fie n e ­a p ă ra t sfin ţirea , ad ică n e tră i re a m ai dep arte în ceea ce e l n u m eş te „ fap ­tele f ir ii p ăm în teş ti" , ad ică în p ă ­cat. A rg u m e n ta ţ ia aposto lu lu i P a ­vel a ra tă că — deşi este h a r îndes­tu lă to r — tră i re a în p ăca t e ste in ­com patib ilă cu fap tu l că od a tă s-a m u r i t fa ţă de el. în m u lţ i re a h a r u ­lui n u însem nează în m u lţ ire a p ă c a ­tului. „Noi, c a re am m u r it fa ţă de păcat, cum să m ai t ră im în p ă ­cat ?“ U n a este ca d in cauza s lă ­b iciunii firii p ăm în teş ti c ineva să săvîrşească, ocazional, un păcat, şi cu to tu l a ltcev a este a t ră i în p ă ­cat. A tră i în p ăca t în seam nă că p ă ca tu l este e lem en tu l în care tră im , el este a tm o sfe ra pe care sufle te le no astre o respiră. O astfel de v ia ţă este abso lu t n ep o tr iv ită cu cred in ţa , c it şi cu ha ru l lui D u m ­nezeu, c a re „ne în v a ţă s-o rupem cu p ă g în ă ta te a şi cu p o fte le lu ­m eşti" . . . (Tit 2,11).

Din clipa în care am cunoscut iub irea cea m are a lui Dum nezeu, C uv în tu l Lui n e în v a ţă să t r ă im o v ia ţă f ă ră păcat, în aşa m ăsu ră în- cît să ne ap rop iem to t m ai m u lt de desăvîrş ire . Cu a lte cuvinte, C uv în ­tu l lui D um nezeu ne în v a ţă să u r ­m ăr im pacea şi s f in ţirea vieţii fă ră de care n im en i n u va vedea pe D um nezeu. (Evr. 12,14).

Deci, atunci cînd apostolul Pavel spune că „unde s-a înmulţit păca­tul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult“ , nu înseamnă că in dispen- saţiunea Noului Legămînt s-a dat prin aceasta îngăduinţă de a nu mai asculta de Legea lui Dum ne­zeu, adică de a păcătui, ci acest cuvint trebuie înţeles în sensul că nici un păcătos — oricît de mult ar fi păcătuit — să nu-şi piardă nădejdea in mîntuire, deoarece pri­cit de m ulte ar fi păcatele sale, pînă a cunoaşte cu adevărat pe Dumnezeu, există belşug de îndu­rare, există bar îndestulător la Dumnezeu ca să le cuprindă pe toate în iubirea Sa iertătoare, fără ca păcătosul să o merite. Un astfel de păcătos iertat şi primit prin ha ­

ianuarie—februarie 1978 19

Page 22: epubtica Socialista Bot - 1,2.pdfPAGINA PREŞEDINTELUI Stimaţi Ir aţi e&uLacratari, Qahiţi fraţi fi itimate iar ari, Un nou an şi-a deschis larg porţile înaintea

ru l d iv in cu s ig u ra n ţă că, d re p t recu n o ş tin ţă fa ţă de D um nezeu p e n tru h a ru l L ui cel m are , va cău ta să n u m ai t ră ia sc ă cu n i- c iun chip în păca t, ci în tr -o con ­t in u ă a scu lta re fa ţă de L egea Sa cea „sfin tă , d re ap tă şi bu n ă .“ (Rom. 7,12).

H a ru l şi fi in ţe le n ecăzu ie în păcat.

D acă h a ru l c reş te a tunci cînd p ăca tu l se înm ulţeş te , în seam n ă că şi h a ru l descreşte a tunc i c înd des­c reş te şi păca tu l. Cu a lte cuvinte, cu cît se p ăcă tu ie ş te m ai puţin , cu a tî t va fi nevoie de h a r m ai pu ţin . D ar aceas ta n u în seam n ă că fa ţă d e acela care, d u p ă convertire , a r reuşi ■— să zicem p rin ab su rd — să tră ia scă o v ia ţă d esăv îrş ită de orice n u a n ţă de n a tu ră păcătoasă , h a ru l m în tu i to r care în acest caz nu şi-a r găsi aplicare , n -a r m ai avea ce să opereze. O, nu ! „C hiar şi în ab sen ţa a b a te ri lo r personale , ca în cazu l p ru n c ilo r nou născuţi, u rm aşii lu i A dam sîn t supuşi m o r ­ţii. '1 C h ia r dacă am reuşi, după convertire , să t ră im o v ia ţă abso ­lu t desăv îrş ită , noi avem , pe de o parte , t recu tu l no stru în care am săv îrş it p ăca te p e rsona le pe care nu le poa te d esfiin ţa n im en i p rin p ro p ria lui pu tere , şi, pe de a ltă parte , m a i avem şi f irea noastră , păcătoasă , ca u rm aş i ai lui A dam . c are p r in n e ascu lta re de po ru n ca lui D um nezeu a păcă tu it , făcînd astfe l ca m o ar te a să treacă , p r in el „ asu p ra tu tu ro r oam enilor." (Rom.5,12). A stfe l că — v o rb in d desp re h a ru l d iv in — p e n tru a dob în d i m în tu irea , fiecare d in noi avem nevoie de h a r în m ăsu ra păca te lo r săv îrş ite de noi şi sp re în locu irea f ir ii n o as tre p ăcă to ase cu f irea d u ­hovnicească a se m ă n ă to a re aceleia f i in ţe lo r nccăzu tc în păcat.

P lecînd de la ideea că h a ru l scade în m ăsu ra în care scade şi păca tu l, se po a te spune că ap ro - p i in d u -n e to t m ai m u lt de p e rfec ­ţiune, h a ru l — ra p o r ta t la d e să ­vârşirea c a re c reş te m ereu — va deveni şi el d in ce în ce m ai mic. D ar în s ta rea de desăv îrş ire , A dam se găsea n u m ai în a in te de căderea lui în p ăca t şi, deci, n u m ai fa ţă de A dam şi Eva, a tî ta v re m e cît, au s ta t în P a rad is , h a ru l m în tu i to r nu-şi avea nici o aplicare . De la cădere încoace, f iecare a re nevoie d e h a ru l d iv in m în tu ito r, p e n tru că f iecare este în f a ţa lu i D um nezeu păcătos. De aici re zu ltă că h a ru l m în tu i to r a l lu i D um nezeu nici nu

-este o fe r it a lto r f iin ţe în a fa ră de

u rm aş ii lu i A d a m care au m o ş ten it n a tu ra lu i păcă toasă . M ai re z u l tă că acele f i in ţe a le lu i D um nezeu care n -a u căzu t n ic io d a tă în p ăca t, n -a u nevoie de n ici u n h a r m în tu i to r . L u ­c ru l a ces ta e s te u şo r de înţeles, d acă r e ţ in e m fa p tu l eă h a ru l lu i D um nezeu a d u ce m în tu ire n u m ai p e n tru păcătoşi.

î n p r iv in ţa aceasta, S p iri tu l P r o ­fetic a ra tă că ..Dum nezeu iubeşte pe îngerii f ă r ă păcat, c a re î i s lu ­jesc şi a scu ltă de to a te porunciie Lui, d a r lo r n u le dă nici u n h a r ; ei nici n - a u - nevoie de et, p e n tru că n -a u p ă c ă tu i t ,n ic iodată . H a ru l este a tr ib u i t num ai acelor fiin ţe care nu-1 m eri tau ." ; '(M.P. 519). Această idee este re d a tă şi în b in e ­cunoscutul im n religios : . .îngerii pot să m ărească p r in c în tă r i pe Dumnezeu": d a r ca desp re h a r să cînte, ei n u pot, ci n u m ai eu."

Harul div in aduce m întuire pen­tru cei care prin neascultarea pri­milor oameni, au pierdut nemurirea şi slava unei vieţi veşnice. De aceea, numai cel m întuit din păcat poate preţui harul divin al lu i Dumnezeu. Num ai el poate înălţa la tronul Ce­lui Prea îna lt imnuri de preamă­rire pentru graţia divină prin care liunul Dum nezeu îi acordă m întui- rca în dar. Fericirea izvorîtă din ac­tul cu adevărat divin prin care „Dum nezeul iubirii" acordă, în dar. mîntuirea Sa cea minunată, poate fi simţită num ai de neamul cel răs­cumpărat prin meritele nespus de preţioase ale singurului Fiu al lui Dumnezeu, Domnul şi Mîntuitorul nostru Isus Hristos. M ulţimea ce ­lor mintuiţi prin harul lui Dum ne­zeu va cînta în nesfîrşite cîntări de laudă minunatul „imn al haru­lui" în tot decursul veşniciilor v i i ­toare, prin care mîntuiţii vor aduce Iui Dumnezeu-Tatăl cinste, slavă şi preamărire pentru „ne­mărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus." (Efes. 2,7).

A postolu l Ioan, în descoperirea pe c a re a avu t-o , i -a au z it pe cei m în tu iţi în ă l ţ în d u -ş i g lasu rile în sem n de om ag iu şi în ch in a re lu i Dum nezeu, zicînd : „M în tu irea este a D um nezeu lu i nostru , c a re sade pe scaunu l de dom nie, şi a M ie­lului !“ „A D um nezeulu i n o s tru să fie lauda , slava, în ţe lepc iunea , m ulţum irile , c instea, p u te re a şi t ă ­ria, în vecii vecilor." (Apoc.7,10.12). F e r ice de c ine v a a junge să ia p a r te la aceas tă m a re se rb a re de a d o ra re a Iu l D um nezeu în „ îm p ă ră ţ ia c e ru r i lo r !“

*

om nu

— D om nul H ristos făcu t cunos­cu t de D um nezeu T ată l. „D u m n e ­zeu descoperă pe D o m n u l Hristos celui păcătos, şi c înd el, păcătosul, ved e purita tea F iulu i lui D u m n e ­ze u n u m a i este în necunoştin iă în ce priveş te caracterul păca tu ­lui. P r in cred in ţa în lucrarea ş i puterea D o m n u lu i Hristos, ura î m ­po triva păca tu lu i şi a lu i Sa tan este s t îrn i tă în in im a sa. A ce ia p e care D u m n ezeu îi iartă, m a i în - tîi s -au pocăit

— D om nul H ristos a trag e pe p ă ­

cătos la Sine. „D om nul Hristos

atrage pe păcătos p r in m a n i fe s ta ­

rea dragostei Sale pe crucea de la

Golgota şi acest fa p t în m o a ie in im a. im presionează m in tea şi

t rezeşte în su f le t o adîncă şi s in ­

ceră pocă in ţă .“

,.D o m n u l Hristos atrage în con ­

t in u u pe păcătoşi la S ine , în

t im p ce Satan caută cu sirguinţă.

p r in to t fe lu l de am ăgiri şi n ăs ­

cociri, să îndepăr teze pe păcătoşi

de la M în tu i to ru l lor."

„In t im p ce D o m n u l Hristos a-

trage pe cei păcătoşi să privească

la crucea Sa, să vadă pe Cel ce a fo s t s trăpuns p en tru păcatele

lor, Legea iub ir ii rev in e în con ­

ş tiin ţă . N elegiuirea d in v ia ţa lor,

păcatul adine pă truns în su flet, l e

este descoperit. Ei încep să în ţe ­

leagă ceva d in neprihănirea D o m ­

n u lu i Hristos şi e xc la m ă : ’Ce este

păcatul p e n tru ca acesta să ceară

o as tfe l de je r t fă p en tru ră scu m p ă ­

rarea v ic t im e i sale ? Toată această

iubire, toată această suferinţă,,

toată această um ilire, a fo s t cerută

p e n tru ca noi să n u pierim , ci să

a v em v ia ţă veşnică

— D om nul H ristos aco rd ă pocă ­

in ţa . „Pocăinţa este to t u n dar al

D o m n u lu i Hristos aşa cu m este şi

iertarea, şi ea n u poate f i găsită

în in im a in care n u a lucrat D om -

i n u l Isus. N oi n u p u te m să ne po-

c&im fără D uhu l D o m n u lu i H r is ­

tos care trezeşte conştiinţa, după

cu m nici n u p u tem f i ier ta ţi fără

Hristos

Curierul Adventist

Page 23: epubtica Socialista Bot - 1,2.pdfPAGINA PREŞEDINTELUI Stimaţi Ir aţi e&uLacratari, Qahiţi fraţi fi itimate iar ari, Un nou an şi-a deschis larg porţile înaintea

ncprtnăn(rea noastră

însem nătatea lucrării Domnului Hristos

— Dom nul H ristos izvorul p u ­terii. P en tru credincios, „Domnul Hristos este izvo ru l tu tu ro r i m ­pulsiilor curate. El este s ingurul Care poate stîrn i in in im a firească ura îm p o tr iva păcatului. El este i z ­voru l pu ter ii noastre dacă dorim să f im m în tu iţ i . N ici u n su fle t nu se poate pocăi fără haru l D o m n u ­lu i Hristos .“

— D om nul H ristos în tru p a re a n e p r ih ă n ir ii . „Neprihănirea lui D u m n ezeu este în tru p a tă in D o m ­nul Hristos. Noi p r im im n ep r ih ă ­nirea, p r im in d u -L pe El.“

D om nul H ristos N eg u ţă to ru l Ce­resc. ,.D om nul Isus m erge d in uşă

în uşă. stînd în fa ţa f iecărui t e m ­

p lu sufletesc, rostind cuv in te le :

’Eu S ta u la uşă şi bat.’ Ca N e g u ­

ţă tor ceresc, El deschide comorile

Sale şi strigă : ’C um pără de la

M ine aur cură ţit p r in foc, ca să te

îm bogăţeş ti ; şi haine albe, ca să

te îm brac i cu ele, şi să n u ţi se

vadă ruşinea goliciunii tale.’ A u ru l

pe care El îl o feră este fără a m e s ­

tec, m a i preţios decît acela din

O f i r ; deoarece este credinţă şi

dragoste. H ainele albe p en tru care

in v i tă pe păcătos să le poarte, r e ­

p rez in tă propria Sa haină a n ep r i ­

hăn ir i i ; şi a lifia p e n tru ochi este

unsoarea haru lu i Său, care va da

vedere sp irituală su f le tu lu i orb, în ­

tunecat, p e n tru ca el să poată face

deosebire în tre lucrările D uhulu i

lu i D u m n ezeu şi cele ale lui Satan.

Deschideţi uşă in im ii voastre,

spune m arele N eguţător, şi face ţi

această în ţe legere cu Mine. Eu,

S a lva toru l tău, s în t Cel care te

sfă tu iesc să cu m p eri de la M ine.“

R ăd ăc in a N ep rih ăn ir ii . „N eprihă­

n irea îşi are rădăcina în sp ir i tua li ­

tate. N im e n i n u poate în con tinuu

să m en ţină , în fa ţa sem enilor săi,

o v ia ţă spirituală viguroasă şi cu ­

rată, dacă v ia ţa lu i n u este ascunsă

cu Hristos în D um nezeu . Cu cît ac­

t iv ita tea sp irituală a s lu jitorilor lui

D u m n ezeu este m a i mare, cu atît

m ai strînsă trebu ie să f ie c o m u n iu ­

nea in im ii cu cerul."

N e p r ih ăn irea îşi a re ră d ăc in a în sp ir i tu a lita te . N im e n i n u dev ine

nep rih ă n it decît dacă are credinţă

în D u m n ezeu şi m e n ţ in e legătura

v ita lă cu El. D upă cum floarea de

pe c îm p îşi are rădăcina în pă-

m în t, după cum ea trebu ie să p r i ­

m ească aer, rouă, apă şi lum ina

soarelui ; to t a s t fe l şi noi trebu ie

să p r im im de la D u m n ezeu ceea

ce a ju tă v ie ţii noastre spirituale.

N u m a i d even in d părtaşi ai na turii

Sale, noi p r im im pu tere să ascu l­

tăm de poruncile Sale. N ici un

credincios, f ie cu vază, f ie n e în ­

sem nat, cu e xp er ien ţă sau fără e x ­

perienţă, n u poate să-şi păstreze

co n tin u u în a in tea sem enilor săi o

v ia ţă sp irituală curată, p lină de

v ita lita te, dacă v ia ţa sa n u este

ascunsă cu H ristos în D um nezeu .

Să dezvo ltăm ceea ce h a ru l divin

p u n e în in im a n o astră . „Deoarece

el, păcătosul, a re nevoie de a ju to r

d ivin, acel fa p t n u face a c t iv ita ­

tea sa n e în sem n a tă . D in p a r te a

p ăcă tosu lu i se cere c red in ţă , deo a ­

rece c red in ţa lu crează d in iub ire

şi cu ră ţeş te su fle tu l. El dă de lu ­

c ru f iecăru ia ; şi fiecare lu c ră to r

a d e v ă ra t este o lu m in ă p e n tru se ­

m enii lui, în tru c î t el este u n i t cu

D um nezeu, cu D om nul H ristos şi

cu îngerii cereşti în m a re a lu c ra re de m în tu ire a celo r p ie rd u ţi . P r in

co lab o rare d iv in ă el dev ine d in ce

în ce m ai in te lig en t în în d ep li ­

n irea lu c ră r i lo r lui Dum nezeu.

P r in d ezv o lta rea a ceea ce h a ru l

d iv in p u n e în in im ă, cred inciosu l

dev ine m are d in p u n c t de vedere sp ir i tu a l1-'.

A n tid o tu l fo rm alism u lu i. „N epri­

hănirea pe care D om nul Hristos a

p rezen ta t-o este conform area in i ­

m i i şi a v ie ţ i i cu vo in ţa descope­

r ită a lui D u m n ezeu . Cei păcătoşi p o t deven i n ep r ih ă n iţ i n u m a i dacă

au credinţă în D u m n ezeu şi păs­

trează o legătură, v ie cu El. A tu n c i

adevăra ta sp ir itua lita te va înălţa

gîndurîle şi v a înnobila viaţa.

A tu n c i fo rm e le de m a n ifes ta re e x ­

terioară a religiei corespund cu purita tea lăun tr ică a creştinului. A tu n c i cerem oniile ceru te în serv iciu l lu i D um enezeu , n u m a i s în t r i tu a lu r i fără în sem nă ta te , ca acelea ale Fariseilor fă ţa rn ic i .“

O p u te re sp ir i tu a lă d in a fa ra

păcă tosu lu i. „Pentru a ob ţine b iru ­

in ţa asupra oricărei ispite , noi tre ­

buie să ne în su ş im o pu tere care

este în afara noastră. N oi trebu ie să

m e n ţ in e m o legătură vie, continuă

cu D om nul Hristos, care are pu tere

să dea b iru in ţă f iecăru i su f le t care

va păstra o a titu d in e de încredere şi

sm eren ie

— P u te re a aceea este Dom nul

Hristos. „Credinţa este cea care

prim eşte neprihănirea D om nulu i Hristos.“

In te rese le p ăm în teş ti su b o rd o ­

nate . „Pentru a p r im i in v i ta ţia la

ospăţul E vanghelie i, trebu ie ca in ­

teresele egoiste să f ie subordonate

u n u i singur scop de a p r im i pe

D o m n u l H ristos şi n eprihăn irea Sa.

D u m n ezeu a da t to tu l p e n tru pă ­

cătos, şi El îi cere să considere lu ­

crarea Sa m a i presus de orice con-

sidera ţiune egoistă.

Teme potrivite pentru studiu.

— L u cra rea de m ijlocire a D om ­n u lu i H ristos. „Lucrarea de m ij lo ­

cire a D o m n u lu i Hristos, ta ine le

m a ri şi s f in te ale răscum părării,

nu s în t s tud ia te sau în ţe lese de

cei care p re t in d că au o lum in ă

m ai m are dec ît a ltcineva.

— P lanul de m în tu ire . „Pe m ă ­

sură ce ne aprop iem de încheierea

t im p u lu i . . . trebu ie să ne ded icăm

s tu d iu lu i p la n u lu i de m în tu ire ,

p en tru ca să p u te m aprecia cît de

m u l t a p re ţu it D om nul Isus m în -

tu irea noastră“.

— C red in ţa . „ A devăruri noi,

l în t vechi, trebu ie to tuş i încă adă ­

ugate la te za u ru l cunoştin ţe lor

noastre. N oi n u în ţe leg em sau nu

tră im credinţa aşa cu m ar trebui.

D o m n u l Hristos a fă cu t m a r i f ă ­

g ăduin ţe cu pr iv ire la revărsarea

D u h u lu i S f în t asupra B isericii Sale,

şi to tuş i cît de p u ţ in s în t apreci­

a te aceste fă g ă d u in ţe ! N oi c red in ­

cioşii s în te m ch em a ţi să ne în ch i ­

n ă m şi să s lu j im lu i D um nezeu . El

cere dezvo ltarea darurilor cereşti. El

ne aduce în tr -o poziţie u n d e e n e ­

vo ie de lucrări m a i bune, care ne

îna lţă su fle tu l."

Ianuarie—-februarie 1978

Page 24: epubtica Socialista Bot - 1,2.pdfPAGINA PREŞEDINTELUI Stimaţi Ir aţi e&uLacratari, Qahiţi fraţi fi itimate iar ari, Un nou an şi-a deschis larg porţile înaintea

L egea lu i D um nezeu în p r iv in ţa în d re p tă ţ i r i i p r in C red in ţă . L egea o oglindă. „In t im p ce păcătosul con tem p lă neprihănirea D om nulu i

Hristos d in precep tele d iv ine , el

e x c l a m ă : ,Legea lu i D u m n ezeu

este desăv irşită şi înviorează su f le ­

t u l D e o a r e c e păcătosul este ierta t

d e nelegiu irea sa p r in m erite le

D o m n u lu i Hristos, deoarece el este

îm b ră ca t cu neprihănirea D o m n u ­

lu i H ristos p r in credinţa în El, el

declară, îm p re u n ă cu psa lm istu l.

„Ce dulci s în t cu v in te le Ta le p e n ­

tru cerul gurii m e le ! M ai du lc i d e ­

cît m ierea în gura m e a ! . . . Ele s în t

m a i de p re ţ dec ît aurul, dec ît m u l t

aur c u r a t ; s în t m a i du lc i decît

mierea, decit p icuru l d in fa g u re“.

— L egea cere n ep rih ăn ire . „Le­

gea cere neprihăn ire , şi cu aceasta

e da tor păcătosul fa ţă de Lege î n ­

să el este ne îns tare a o îm p lin i

„Cu toată dep lina m ăr tur is ire cu

gura şi cu buzele, dacă însă carac­

te ru l n u este in arm on ie cu Legea

lu i D um nezeu , aceia care fac m ă r ­

tu ris ire de p ro fu n d ă religiozitate,

aduc roade ale n e leg iu ir ii" .

— S in g u ra m ă su ră de a face fa ţă

ce r in ţe lo r Legii. „Păcătosul n u

poate în n ici u n chip să în d ep l i ­

nească cer in ţe le Leg ii lu i D u m n e ­

ze u n u m a i în pu tere omenească.

F aptele sale, v o r f i m în j i te de pă ­

cat. U n re m e d iu a fo s t p re v ă zu t în

persoana M în tu ito ru lu i , Care poate

d a celui credincios v ir tu te a m e r i tu ­

lu i Său şi să-l facă conlucrător în

m area lucrare de m în tu ire . D o m n u l

H ris tos este neprihăn ire , s f in ţire şi

răscum părare p e n tru aceia care cred

î n El şi care calcă pe u rm ele L u i“.

„Prin ascultarea Sa desăvirşită

El a fă cu t posib il ca orice păcătos

care-şi recunoaşte starea lu i şi

vrea, să poată asculta de poruncile

lu i D um nezeu . C înd ne su p u n e m

D o m n u lu i Hristos, in im a noastră

se uneş te cu in im a Sa, vo in ţa noas­

tră se cu fu n d ă în vo in ţa Sa, m i n ­

tea noastră d ev in e u na cu m in tea

Sa, cugetele noastre s în t robite

L u i ; no i tră im v ia ţa Sa. A ceasta

în sem n ea ză să f i i îm brăcat cu

m a n tia neprihăn ir ii Sale. Iar a tunci

c înd D o m n u l ■ priveş te la noi, El

vede, n u m a n tia d in fru n ze de

sm och in , n u goliciunea şi s lu ţen ia

■păcatului, ci propria Sa m a n t ie a

neprihănir ii, ceea ce în sem n ea ză

ascultare p er fec tă de Legea lui

D u m n ezeu " .

„Singura cale p r in care cel păcă­

tos poate să a ju n g ă la neprihănire

este p r in credin ţă . P rin cred in ţă el

poale p re zen ta lu i D u m n ezeu m e ­

rite le D o m n u lu i H ristos ş i D u m n e ­

z e u trece ascultarea F iulu i S ă u în

contu l celu i păcătos. N eprihăn irea

D o m n u lu i Hristos este p r im ită în

locul căderii o m u lu i în păcat şi

D u m n ezeu prim eşte , iartă, în d re p ­

tă ţeşte pe cel pocăit, care crede, şi

îl tra tează ca şi cu m ar f i n ep r i ­

hănit, şi îl iubeş te aşa c u m iubeş te

pe Fiul Său. In fe lu l acesta cre­

d in ţa este p r iv i tă ca n e p r ih ă n ir e ;

şi cel ier ta t creşte d in har în har,

d in lu m in ă în m a i m are lum ină .

El poate să spună cu bucurie : „El

ne-a m în tu it , n u p e n tru fa p te le f ă ­

cute de noi în neprihănire , ci p e n ­

tru indurarea Sa, p r in spălarea n a ş ­

terii d in nou şi prin înnoirea f ă ­

cută de D u h u l S fîn t, pe care L -a

revărsat d in belşug peste noi, prin

Isus Hristos, M în tu ito ru l nostru,

p en tru ca, odată socotiţi n e p r ih ă ­

n i ţi p r in haru l Său, să d even im , în

nădejde, m oşten ito r i ai v ie ţ i i v e ş ­

nice

„D omnul Hristos Ş i-a da t v ia ţa

ca jer tfă , nu p en tru a desfiin ţa

Legea lui D u m n ezeu , ci p e n tru a

m e n ţin e drep ta tea şi p e n tru a da

păcătosu lu i o a doua ocazie de p ro ­

bă. N im e n i n u poate să păzească

poruncile lu i D u m n ezeu decît prin

pu terea D o m n u lu i Hristos. El a p u r ­

ta t în t ru p u l S ău păcatele în treg e i

om eniri, şi E l a tr ibu ie neprihăn irea

Sa oricărui ins care crede".

..Legea n u are nici o pu tere să

ierte pe păcătos, ci îl în d ru m ă la

Isus Hristos, Care îi spune : „Eu voi

lua păcatul tău asupra M ea î n ­

sum i, dacă v re i să M ă p r im eş ti ca

în locu itor şi garant al tău. In toar-

ce-te la pocăinţă şi Eu îţi vo i a-

tr ibu i neprihăn irea M ea “.

„M oartea D o m n u lu i Isus Hristos

a fo s t u n a rg u m en t în favoarea p ă ­

cătosulu i ce n u a p u tu t f i ră s tu r ­

nat. Pedeapsa p en tru călcarea L e ­

gii a că zu t asupra Celui care era

egal cu D um nezeu , iar păcătosul

era liber să accepte neprihănirea

D o m n u lu i Hristos, şi p r in pocă in ţă

să biruiască, aşa cu m Fiul lui D u m ­

nezeu ob ţinuse b iru in ţa asupra p u ­

terii lui Satana. A s t fe l D u m n ezeu

este drept, şi încă acordă iertare

tu turor celor care cred în D o m n u l

Isus".

P la n u l d iv in în p re ze n ta re a ce­

r in ţe lo r Legii. „Dacă dorim să a -

v e m sp ir itu l şi pu terea în tre ite i

solii îngereşti, trebu ie să p re zen tă m

Legea şi Evanghelia îm preună , d e ­

oarece ele s în t str ins un ite" .

„In prezen tarea cerinţelor, cu ca­

racter de obligativita te, ale Legii,

u n ii u i tă să în fă ţişeze iub irea n e ­

m ă rg in ită a D o m n u lu i Isus. E i

care trebu ie să p re z in te credincio ­

şilor a d evă ru ri a tît d e mari, în v ă ­

ţă tur i a tît de im portan te , n u -ş i dau

sea m a de valoarea je r t fe i de ispă ­

şire ca o expres ie a m a re î iubiri

a lu i D u m n ezeu fa ţă de cel păcă­

tos. Iub irea p en tru D om nul Isus şi

iub irea D o m n u lu i Isus p e n tru p ă ­

cătoşi, s în t scoase d in experien ţa

religioasă a lor, iar eu l este în ă lţa t

în locul R ă scu m p ă ră to ru lu i o m e ­

nirii"

P astor

Popa Mihail

i f f i ........ Curierul Adventist

Page 25: epubtica Socialista Bot - 1,2.pdfPAGINA PREŞEDINTELUI Stimaţi Ir aţi e&uLacratari, Qahiţi fraţi fi itimate iar ari, Un nou an şi-a deschis larg porţile înaintea

SFIRS1T DE CALE

V V , X -_____► MAyM. -

„Şi am auzit un glas din cer care zicea : „Scrie: ’Ferice de acum încolo de morţii care mor în Domnul !... Ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează 1“ (Apoc. 14,13).

Această asigurare pe care o primim din partea Domnului Hristos cu privire la fraţii şi surorile în credinţă, care ne pă­răsesc, este pentru toţi deose­bit de valoroasă. Aceasta con­stitu ie o asigurare fermă nu numai că este ferice de ei sau că se odihnesc de toate oste­nelile lor, ci că se vor bucura •de restabilirea intr-o deplină curăţenie şi desăvirşire a fiin­ţei lor, în ziua cînd Domnul Hristos îi va chema din pulbe­rea inexistenţei lor actuale. In această frumoasă speranţă— care este speranţa adventă — spicuim doar cîteva nume din nenumăratele nume pe care nefiinţa le şterge mereu din registrele comunităţilor noastre:

— Sora Anica Soare, mem­bră a comunităţii Sperieţeni jud. Argeş, în vîrstă de 74 ani a încetat din viaţă la 15 ian. 1977, după o lungă şi necruţă­toare suferinţă. Frumuseţea şi nobleţea caracterului ei este •demn de im itat căci faptele ei bune o urmează. Pastorul Pă- trăncuş Ioan, a rostit cuvîntul Scripturii şi al nădejdii ad- vente.

— Sora Baciu Maria, soţia pastorului - pensionar Baciu

Gheorghe, membră a comunită­ţii Craiova, a încheiat rostul vieţii sale pămînteşti în ziua de 15 febr. 1977, după o lungă şi grea suferinţă. Foarte timpuriu în viaţa sa, a făcut cunoştinţă cu întreita solie îngerească, că­reia i s-a consacrat pe deplin şi pe care a iubit-o mult. Suflet înăscut nobil şi plin de bună­tate, transform at apoi prin pu­terea Evangheliei, s-a distins în mod deosebit prin căldura sufletului ei constituind pentru toţi cei din jurul ei un adevă­ra t izvor de inspiraţie. Ca soţie de pastor, a fost cu prisosinţă la înălţimea răspunderilor unei asemenea chemări, însoţindu-1 oriunde era chemat şi dăruin- du-se cu adevărat şi în temere de Dumnezeu tu turor acelora care aveau nevoie să fie ajutaţi şi mîngîiaţi. Dovedind o depli­nă înţelegere a planurilor divi­ne, dînsa spunea : „Dacă Dom­nul Hristos, găseşte cu cale ca viaţa mea să fie pînă aici, să se facă voia Sa. Cred că El m-a iertat şi că prin harul Său voi putea fi m înutită.“

Cuvintele pline de speranţă ale Domnului Hristos au fost prezentate de pastorii Moldo- van Ioan, Şamotă Constantin, Stoiu Ioan şi Ofiţeru Ilie.

— Sora Hîncu Paraschiva, membră a comunităţii Rădăuţi, Jud. Suceava, a închis ochii la data de 17 m artie 1977 în spe­ranţa fericitei reîntîlniri la ma­rea de cristal după o bătrîneţe liniştită, în vîrstă de 77 ani. Atît dînsa cît şi soţul ei, se nu­m ără printre primii credincioşi Adventişti ai plaiurilor îndră­gite din nordul Moldovei. A fost o mamă bună, un adevărat exemplu de credinţă şi sacrifi­ciu în mijlocul familiei sale şi al Bisericii noastre. Nădejdea revederii a fost prezentată

în cuvinte pline de putere prin pastorii Bodnariuc Ioan şi Cior­ba Iosif.

— Fratele Manciu Stan, membru al Comunităţii Glo- deanu Sărat, Jud. Buzău, a pă­răsit familia adventă la data de 21 mai 1977. Spirit vioi, inte­ligent şi credincios, a fost ani îndelungaţi prezbiterul comuni­tăţii, fiind în acelaşi timp un bun şi de nădejde cetăţean al noii noastre orînduiri în viaţa socială. Om al dreptăţii, un ca­racter integru, fr. Manciu Stan, s-a distins prin dragostea şi si­guranţa sa în speranţa revenirii Domnului Hristos. Pastorii Bur- tescu Ilie şi Bălan Constantin au prezentat mîngîierile Scrip­turii cu această ocazie.

— In ziua de 5 oct. a.c. co­munitatea Piteşti a condus la locul odihnei sale temporare pe fr. Dan Stănilă, un tînăr, în vîrstă de 33 de ani, cu convin­gerea şi încrederea deplină în buna raţiune a planurilor divi­ne, de multe ori neînţelese de noi. Slujbaş de nădejde al co­munităţii Piteşti, fr. Dan Stă­nilă a crezut şi iubit sincer a- devărurile advente fiind un se­rios păzitor al Sabatului. Ne­spus de dureros a fost momen­tul despărţirii sale de tînăra sa soţie şi cei trei copilaşi ai săi, dar nespus mai fericită va fi întîlnirea cu ei, la cea din urm ă trîmbiţă. Asigurările divine au fost prezentate de pastorii Fa- luvegy Dezideriu, Petre Nicolae şi Pătrăncuş Ioan.

Nu plîngem disperaţi pe cei pierduţi ci îi încredinţăm gliei în deplina nădejde că trîm biţă revenirii lui Isus fi va ridica în curînd, la împlinirea făgăduin­ţelor pe care le credem şi le trăim.

Redacţia

-î o iIanuarie— februarie 1978

Page 26: epubtica Socialista Bot - 1,2.pdfPAGINA PREŞEDINTELUI Stimaţi Ir aţi e&uLacratari, Qahiţi fraţi fi itimate iar ari, Un nou an şi-a deschis larg porţile înaintea

1. Vă rog să precizaţi clacă psal­mii! 93 vrea să spună că lungimea v ieţii noastre este d e numai 70 deani, deşi eu a m în ţe les că acest p sa lm a fost scris de Moise, carc a a tin s re sp ec tab ila v îrs tă d e 120 de ani.

■ > ** *

A fo s t oare lu ng im ea v ie ţ i i lui Moise u n caz excepţional, ieşit din co m u n ? N u c u m v a cele exp r im a te in p sa lm u l 90, cu priv ire la durata vieţii , constitu ie oare o pro fe ţie ? S au aceasta, a fo s t c u m v a m edia v ie ţ ii israeliţilor c e .a u tră it şi m u ­rit în pust ie ?' E x is tă astăzi o e x ­plicaţie iuda ică a acestui verse t ?

în general, cercetătorii m o d ern i ai Sf. Scr ip tur i n u a tr ibu ie lui Moise acest psalm . M ulţi d in tre ei plasează data scrierii lui undeva , în perioada p osţexilică. Totuşi, foarte m u lţ i , prin tre . care şi co­m e n ta to r ii apa rţ in în d bisericii A.Z.Ş., a f irm ă că p sa lm u l 90 este al lui Moise. O rugăciune înă lţa tă lui D um nezeu . C om entariile A .Z .Ş . prez in tă şi o serie de e lem en te care indică pe Moise ca f i in d a u ­toru l acestui psalm .

A cc ep t în d pe M oise ca autor al psa lm ulu i, s în te m co n fru n ta ţ i cu fa p tu l că M oise a tră it p în ă la v îrsta de 120 ani. (Deut. 34,7). M ai

■mult chiar, A a ro n a m u r i t la

vîrsta de 123 ani (N um . 33,39), iar

sora lor Maria, la o v îrstă şi m a i înain ta tă . (N um . 20,1 — v ez i şi Ex. 2,4). N u este im posib il ca aceste cazuri să f i const itu i t e xcep ţii chiar p e n tru acele t im puri. N u a vem nici o posib ilita te a d e te r ­m in a lung im ea v ie ţ ii israeliţilor în t im p u l peregrinării lor în pustia Sinai. Se pare to tuş i că cel p u ţ in p e n tru un ii d in tre cei ce au m u r ­m u ra t la auzirea raportu lu i adus d e cele douăsprezece iscoo.de (N um . 13), lung im ea v ie ţii lor a fo s t foarte scurtă, căci n i se spune că :

„Trupurile voastre m o a r te vor cădea în pustia aceasta. V o i toţi... de la v îrsta de douăzeci de ani în

sus, care a ţi c îr ti t îm p o tr iva Mea...

, n u ve ţ i in tra în ţara pe care ju -

u

- R Ă S P U N S U R I - - - - - - - - -rasem că v ă voi da s-o locuiţi... Pe copilaşii voştr i însă, despre care aţi zis că vor f i de ja f, îi voi face să in tre în ea.“ (N um . 14,29-33). Deoarece e l au rătăc it în p ustie t im p de 40 de ani, cei ce erau la da ta aceea de 20 de ani, lung im ea v ie ţ i i lor s-a în tin s pînă la 60 de ani.

Judec ind p rob lem a în c o n tex tu l psa lm u lu i şi al vers. 10, în m o d deosebit, n u se poate trage con ­cluzia că aici s tă m in fa ţa . une i profeţii.

Specialiştii în litera tura iudaică ne sp u n că aceasta n u aduce nici o lu m in ă asupra aces tu i pasaj d in psalm i. De exem p lu , ia tă ce spune u n com en tar iu iudaic cu p riv ire la acest verse t :

„Zilele v ie ţ i i noastre se rid ică la şaptezeci de an i (Ps. 90,10), ca z i ­lele v ie ţ ii lu i David. Iar chiar p e n ­tru cei m a i tari, ei se ridică la optzeci de an i — ca anii lu i Moise a tunci cînd el stătea m a in te a lui Faraon, îm p ă ra tu l Egiptului. „Şi lucrul cu care se m în d reş te omul... nu este dec ît trudă şi durere .“ (Idem). Bar K apara învă ţa că toţi cei şap tezeci de ani ai lui David, pe care el i-a trăit, au fo s t trăiţi în trudă şi durere, şi că to ţi cei optzeci de a n i pe care Moise i-a tră it în casa lu i Faraon în Etiopia şi în M adian şi apoi iar în Egipt, au fo s t n u m a i ani de trudă şi d u ­rere." (Cartea IV /a p. 96). Precum p u tem vedea, com entarii le iudaice nu aduc o lu m in ă deosebită. în le ­gătură cu prob lem a în discuţie , noi re zu m în d u -n e la cele p re ze n ­tate m a i sus.

2. Sf. S c r ip tu ră n e spune că „Afeel e ra Cioban“ . I n t r - u n timp c înd c a rn ea (după raportul biblic)nu e ra în că un a lim en t, de ce oare a a les A bel, la în cep u tu l n eam u lu i omenesc, să devină un c ioban ? L a ce serveau oile dacă în că nu li se consum a carnea ?

** *

E xpres ia ebraică tradusă cu „oaie“ este , „şo’n “, expres ie ce

iden tifică an im a le le m a i m ic i ce se

af lă în tr -o tu rm ă şi a num e, oile şi caprele. De aici, p u tem trage con ­cluzia că în tu rm a lui A b e l se gă­seau şi capre.

In ceea ce priveş te raportu l b i­blic, n u găsim nici o relatare, cu m că p înă la potop, carnea ar f i fost inclusă în a l im en ta ţia om ulu i. Cineva ar p u tea to tuş i să gindească— m erg in d pe linia cu v în tu l id in ­sp ira t al B ib liei care ne spune că răutatea n e a m u lu i om eneşe creş­tea to t m a i m u lt , şi să tragă con ­cluzia ca aceştia au început să consum e carnea animalelor- sacrif i ­cate. A ceastă concluzie este co n fir ­m a tă de inspiraţia divină, care ne spune urm ătoarele pr in pana ser­vei Sale, a tunci cînd vorbeşte d e s ­pre rău ta tea an tide luv ien ilor :

„Ei îşi g ă se a u p lă c e r e a in n im i ­cirea v ie ţ ii a n im a le lo r ; iar fo lo s i ­rea cărnii lor ca hrană, le-a dat o m are înclina ţie spre cruz im e şi se ­tea de a v ă r sa ' slnge, p înă cînd au a juns să considere v ia ţa omenească cu o in d ife ren ţă u i m i t o a r e ( P . P . p. 92).

Cu toate acestea, deoarece A b e l era credincios fa ţă de D u m n ezeu , niciodată el n -ar f i crescut a n im a ­lele d in tu rm e le sale cu scopul de a f i sacrificate şi m înca te . U nu l d in tre scopurile p en tru care el creştea an im alele tu rm e i sale este p rezen ta t în Sf. Scrip tură . Ia tă ce c it im în Gen. 4,4 :

„A.bel a adus... o je r t fă de m î n - care d in oile în tî i născute ale tu r ­m e i lui şi d in grăsim ea lor.“ R e fe ­ritor la a lte scopuri ale creşterii animalelor, acestea, p u te m să m a i consem năm :

a. C onfecţionarea m a te r ia lu lu i p e n tru îm b răcăm in te .

Cînd A d a m şi Eva au păşit d in ­colo de porţile E denu lu i şi u n în ­ger le-a înch is d ru m u l spre că m i­nu l inocen ţei şi al feric irii lor, D om nul D u m n ezeu a fo losit pielea anim alelor spre a le face haine. A s t fe l c it im :

„D omnul D u m n ezeu a fă cu t lui A d a m şi n eves te i lu i H A I N E DI N PIELE şi i-a îm b ră ca t cu ele (Gen. 3,21). S erva D o m n u lu i dă u r ­

m ătoarea exp lica ţie :„A tm osfera , c îndva a t ît de

blîndă şi u n i fo rm ă în ceea ce p r i ­veşte tem pera tura , a fo s t acum su ­pusă unor sch im bări destu l de mari, înc i t D um nezeu , în b u nă ta ­tea Sa, le-a p u s la d ispoziţie haine făcu te d in piele , ca o protecţie î m ­po triva căldurii sau fr ig u lu i .“

24 Curierul Adventist

Page 27: epubtica Socialista Bot - 1,2.pdfPAGINA PREŞEDINTELUI Stimaţi Ir aţi e&uLacratari, Qahiţi fraţi fi itimate iar ari, Un nou an şi-a deschis larg porţile înaintea

G ru p u l de legaţi ilo r la şed in ţa Comit. Diviz. E u ro — A frica ţ in u t la G land (Elveţia) la 10—17Noiem. 1977

(Idem . p. 61). Deoarece D u m n ezeu a fă cu t p r im e i perechi de oam eni haine de piele p en tru nevoile lor, m ai departe, ei trebu iau să se î n ­grijească singuri de treb u in ţe le lor. N u ş t im cit de repede s-a dezvo l ­tat, după căderea pr im e i perechi \n păcatul neascultării, arta de a fese, dar lina — m a i m u l t ca sigur, că a fo s t u na d in tre prim e le fibre ce au fo s t fo losite în acest scop. Şi a vem toate m o tive le să credem că această artă s-a dezvo lta t foarte de tim p u riu . R ap o rtu l Sf. Scrip tur i m enţionează foarte des această a c ­t iv ita te domestică.

b. Laptele. Deoarece caprele sînt incluse în aceste tu rm e încep înd cu A bel, cu s iguranţă că laptele a fo s t u n a l im en t im p o r ta n t chiar de la în cep u tu l începu tu lu i. In anii de m a i tîrziu , laptele a fo s t ales ca sim bol al prosperităţii. Ţara Făgă­du in ţe i în care poporu l exodulu i era îndreptat, este \ descrisă adesea ca fi in d „ţara unde curge lapte şi m ie re "

Desigur, în toate prob lem ele ce ne co n fru n tă adesea m in tea şi s u ­f le tu l n ostru este bine să n u u i ­tăm sfa tu l bă tr înu lu i pa triarh :

„Lucrurile ascunse sîn t ale D o m ­nu lu i D u m n ezeu lu i nostru, iar lu ­crurile descoperite: s în t ale noastre şi ale copiilor noştri, pe vecie, ca să îm p l in im toate cuvin te le legii acesteia“ (Deut, 29,29). D.P.

Cititorii d in s t ră in ă ta te se p o t abona la C urie ru l A d ven tis t a d re s in d u -se la ILEXIÎV1, D e p a r ta m e n tu l E x p o r t—Im p o r t p resă , P. O. BOX, 136—137, te lex 11.226,' B ucureş ti , s tr . 13 D ecem brie n r . 3.

R edac ţia

Avînd in vedere h o tă r i r e a C om ite tu lu i U n iun ii A.Z.S. d in ţ a r a n o a s tră p riv ind în f i in ţa re a u n u i p a t r im o n iu a rh iv is t ic is toric , ru g ă m pe to ţi ace ia c are posedă docu m e n te de orice fel, inc lus iv fo to g ra ­fii sau t ip ă r i tu r i de o în sem n ă ta te i s ­torică , să n i le t r im i tă fie în o rig inal fie în copie (fo tog ra ţî i j c a să se p o a tă a lcătu i aces t p a tr im o n iu a rh iv is tic de m a re în sem n ă ta te p e n t ru noi.

JDumitru Popa

Reflecţii şi maxime1. Om ul n u t ră ie ş te n u m a i p e n t ru sine.

El tre b u ie să lu p te p e n t ru b inele a lto ra , to t a t î t de m u lt ca p e n t ru b i ­nele p ro p r iu . S. Smiles.

2. Raza de soare care te încă lzeş te pe t in e n u ţ i-e îm p u ţ in a tă p r in fa p tu l că se m a i încă lzeş te la ea şi vecinul tău . — Al. V lahuţă .

3. Om ul care a r a tă cu p lăcere calea celui ră tă c i t , face ca şi cum a r a- p r in d e o lu m in ă d in lu m in a sa ; oare lu m in e a z ă m ai pu ţ in p e n tru tine , dacă ai a p r in s d in făclia ta şi pe a a ltu ia ? Q. Ennius.

4. E abso lu t s igu r că, dacă c ineva t r ă ­ieşte n u m a i p e n t ru s ine însuşi, p lă ­teşte p e n t ru t re a b a a s ta u n p re ţ în ­groz ito r . . . p r in re m u şcă r i , p r in s u ­fe r in ţe , p r in conşti in ţa p ro p r ie i d e ­g radări . O. Wilde.

5. Cine n u iz b u teş te cu d u h u l blîndeţii , n u o va scoa te la c ap ă t nici cu se ­v e ri ta tea . — A. P. Cehov.

6. N u-i de a ju n s să faci binele , trebu ie să- l faci şi b ine. — D. D idero t

7. O f i in ţă c a re ş i-a g reş it m e n ire a e o fi in ţă neno roc ită , su fe ră , şi d in s u fe r in ţă na ş te u n e o ri ră u ta te a . — H. de B alzac

8. N u poţi să faci v re u n ră u c înd ai d o a r d ragos te în sufle t. A, F ra n c e

9. B inele n u poa te fi p ra c tic a t decît cu cond iţia de a fi cunoscu t, dorit , voit.— P. J a n e t

10. N u n u m a i o am en ii care fac r ă u l sîn t ră i, ci şi ace ia care n u fac binele.— C. M oldovan

Page 28: epubtica Socialista Bot - 1,2.pdfPAGINA PREŞEDINTELUI Stimaţi Ir aţi e&uLacratari, Qahiţi fraţi fi itimate iar ari, Un nou an şi-a deschis larg porţile înaintea

Q u y Lm i l I c  d o m t L U

Organ al Cultului Creştin A dventist de Ziua a Şaptea din Republica Socialistă România

Apare la două luni, sub conducerea unui Comitet Redacţia şi A dm inistraţia:

B ucureşti: Str. Labirint nr. 116 — Sect. 4 — Tel. 20.76.65Kedactor

Dumitru Popa

t. 1>. ..Buh'Unul Oficiat'* — e 2441