Epistol? c?tre VoltaireDin ziua cnd am citit scrisoarea c?tre Horace,Doream, de s-ar fi putut, toat? sfiala s? las,S?-?i scriu pe un ton m?re?, ct de m?re? s-ar putea,?i s?-?i pornesc un bilet lucrat n fabrica mea.Dar auzeam c? voi, poe?i, scriitori vesti?i,ndat? ce a?i murit, v? face?i cam neciopli?i,Cam gro?i, neciviliza?i; ?i, drept s? spui, m? temeamS? nu-mi ntorci un r?spuns mai aspru dect doream:R?spuns ca acel ce zici c?-n anul trecut ?i-a dat,Din partea lui Boileau, un secretar nenv??at.Aicea ca ?i la voi se afl? mul?i n?t?r?i,Care s-ar da bucuros c? sunt secretari ai t?i.Cu toate-acestea acum dorin?a mea o ascult;Respectul numelui t?u nu m? opre?te mai mult,?i pare-?i bine sau r?u, slobod din partea mea e?ti.Nu cercetez dac?-n rai, dac? n iad locuie?ti,La ce fel de munci, pedepse, p?catele-?i te-au supus?i dac? n lungi frig?ri dracii acolo te-au pus.Sunt sigur c? sfin?ii to?i asupr?-?i au reclamat,?i chiar de nu-i fi pr?jit, e?ti negre?it afumat.Trebile acolo-n iad nu merg c-aici pe p?mnt,Unde p?gni sau cre?tini cu to?ii la au loc sfnt,Unde vedem ferici?i pe cei mai mari p?c?to?i,?i soarele luminnd pe r?i ca pe credincio?i;Faptele-acolo ne pun la locul drept meritat.Dar spune-mi, te rog, Voltaire, tu ce folos ai aflat,De?i al legii vr?jm?, s? critici, s? osnde?tiAcele nalte cnt?ri, acele gndiri cere?tiCare-al naturii st?pn el nsu?i le-a nsuflat,Spre slava numelui s?u, poetului mp?rat?De nu ca om, ca cre?tin, dar ns? ca autor,Vrednic erai, socotesc, s? sim?i n?l?imea lor,?i geniul t?u frumos, pn? acolo s?-l sui.Cerul, t?ria vestind faptele minilor lui,Din pavilionu-i de nori, acel prea nalt tunnd,Cu fulgerele-i de foc vr?jma?ii lui r?sturnnd,P?mntul din temelii cl?tit, dezr?d?cinat,Suflarea-acelei mnii ce m?rile-a-nt?rtat,Aste m?re?e tr?suri tu cum le dispre?uie?ti?Idei, icoane, figuri, toate n ele g?se?ti.Racine, pe care-l iubeai, din ele s-a ad?pat;Rousseau, pe care-l urai, adesea le-a imitat:Toate acestea le ?tii, dar furia-?i te-a orbit.Tu, ca odat? Satan, pe om din rai l-ai gonit,N?dejdea, rodul ceresc, n inimi o ai c?lcat,?i care desp?gubiri n locul ei ne-ai l?sat?Ucideri ?i desfrn?ri, iat? ce-?i suntem datori!Via?a-ai f?cut-o grea s?rmanilor muritori,Iar pe ?celera?i i-ai scos din jugul lor nepl?cut.Vor n zadar a-?i g?si un cuget ce n-ai avut,A zice c? te-ai luptat abuzul s? r?zboie?ti;Nu, temelia-ai surpat n dogmele cre?tine?ti.A! dac? talentul t?u, mai bine-ntrebuin?at,Cu soarta-i a se lupta pe om l-ar fi narmat!Dac? pe drep?i nt?rind, pe r?i ai fi ngrozit,ngerii numele t?u cu drag l-ar fi pomenit.Ani ai tr?it ndestui, rol m?re?-ai jucat,Ai lumii st?pnitori adesea te-au vizitat:Acum acestea pe noi nimic nu ne folosesc,Iar duhu-?i nem?rginit e singur ce pizmuiesc.La toate-ai fost norocit: nu crez c-att izbuteai,De-ai fi avut s? formezi limba n care scriai;Dar veacul te-a ajutat; n vremea cnd te-ai n?scut,Stilul era cur??it ?i drumul era f?cut.Altfel e-n ?ar? la noi: noi trebuie s? form?m,S? d?m un aer, un ton, limbii n care lucr?m;Pe neb?tute c?r?ri loc de trecut s? g?sim.?i nelucrate cmpii de ghimpi s? le cur??im.A? vrea s? po?i s?-nviezi, o zi numai s? tr?ie?ti,Parnasul nostru s?-l vezi, apoi s? ne mai vorbe?ti.Unul, iscoditor trist de termeni ncornora?i,Lipsi?i de duh creator nume?te pe to?i ceilal?i.Se plnge c? nu-n?eleg acei care l ascult,n vreme ce nsu?i el nu se-n?elege mai mult.Altul, strignd furios c? suntem neam latinesc,Ar vrea s? nu mai avem nici un cuvnt cre?tinesc,?i lumii s? ar?t?m c? nu am degenerat;Altul ce scrie pe ?leau ca preotul de la satZice c? e deslu?it, se crede simplu; iar euM? trag deoparte, privesc, ?i scriu cum d? Dumnezeu.Cu toate-acestea lu?m titluri de mari autori,D?m sfaturi ?i osndim, ne facem legiuitori,Ne credem pe ct putem ai lui Apolon nepo?i,Rdem de unii c?iva, ?i publicul de noi to?i.Amestecul ntmplat n limbile omene?ti,Cnd s-a zidit acel turn, n vremile p?gne?ti,N-a fost att de pestri?, n-a putut fi mai ciudatDect acel ce aici urmeaz? nencetat.Uni?i am face ceva, am fi de vreun folos:Avem un dialect bun, u?or ?i ml?dios;n el fiece cuvnt nu e ca la voi legat,Cu un articol seme?, cu un pronume ciudat;Pronume,-articole lungi care sufletul ?i-l scot,?i seam?n? cnd p?esc suita unui despot.Dar ce mai mult s? vorbesc? Cte am avut de zis,Cte de tine gndesc, m? vezi c? slobod le-am scris:Ct pentru noi, lucruri mari nu e s? n?d?jduie?ti;Numai acel Dumnezeu, sub mna c?ruia e?ti,Duhul unirii de sus spre noi de l va porni,P?rerile ce se bat, el numai le va-nvoi.Altfel, dect s? gndesc c? noi ne-am al?tura,Mai lesne-a? putea s? cred c? tu te vei boteza.