1. Denumirea corectă Hemoragiile nazale Rinoragie Epistaxis

2. Definiţia3. Vascularizaţia nasului4. Actualitatea5. Frecvenţa6. Tabloul clinic7. Consecinţele8. Stoparea. Tratament9. Probleme10. Tactica----Ambulator -----Spitalizare: a) ORL – cauza afectării nazale - necunoscute - nu este necesară includerea altor specialişti b) Reanimare, TI c) Cardiologie d) Terapie e) Traumatologie

Etiologie

Este extrem de diversă. Cauzele pot fi:

Locale:1. Epistaxisul de natură locală poate avea loc în caz de- inflamaţii: Acute (gripă, scarlatină, difterie, febră tifoidă) Cronice (rinită cronică atrofică, ulceraţiile mucoasei nazale)

2. Tumori benigne şi maligne3. Traumatisme (mecanice, barotraumatisme, chirurgicale)4. Cauze locale necunoscute, nedescrise5. Corpi străini, rinoliţi6. Mixte

Generale:Are cauze destul de diverse îmbrăcînd de foarte multe ori forme severe. Aceste cauze pot

fi împărţite în hemopatice, endocrine, cardio vasculare, renale, hepatice, mixte, nedeterminate etc.

1. Hemopatice: sunt datorate perturbărilor celor trei timpi ai hemostazei. Rinoragia în aceste cazuri este de obicei incoercibilă. Mucoasa sîngerează în masă fie spontan, fie la cel mai nesemnificativ traumatism. Nu exista, de obicei, tendinţă spontană la hemostază, iar tratamentul local nu aduce decît o ameliorare trecătoare. Singurul eficace este cel care vizează cauza hemopatiei.

A. Epistaxis prin perturbarea timpului vascular al hemostazei. Aceste cauze ale perturbării hemostazei rezidă în:

Întreruperea continuităţii peretelui capilar sau o anomalie a ţesutului de susţinere pericapilar. Se întîlneşte în purpura reumatoidă şi scorbut.

Structura capilarelor care poate fi anormală. Ele pot fi constituite doar dintr-un epiteliu simplu, fără înveliş muscular şi elastic, ca în boala lui Randu-Osler.

Tulburări de contractibilitate a capilarelor (aşa cum se întîlneşte în maladia Willebrandt). Caracterul maladiei este ereditar şi dominant. La tulburările de contractibilitate a capilarelor se asociază şi tulburările de deficit, cauzate de lipsa unei proteine plasmatice- factorul Willebrandt , care este în corelaţie cu factorul VIII.

B. Epistaxisul cauzat de perturbări ale timpului plachetar al hemostazei. Are două motive: trombopenică şi tromboplastică.

C.Epistaxis dat de perturbări ale coagulabilităţii sanguine. În aceste tipuri timpul de sîngerare este normal, în schimb timpul de coagulare este mult prelungit.

2. Endocrine.Cauzele endocrine au fost incriminate în epistaxisul frecvent al tinerilor în perioada de pubertate, la femei în timpul menstruaţiei, ca şi în primele luni de sarcină. Cauzele se datorează congestiei mucoasei nazale printr-un mecanism ce ţine de reflexul naso-genital.

3. Cauze cardio-vasculare.Hipertensiunea arterială (HTA) a fost şi rămîne una din cele mai frecvent întîlnite cauze a hemoragiilor nazale la vîrstnici. Tinerii bolnavi de HTA chiar cu valori mari de tensiune arterială nu fac decît excepţional epistaxis. Cauza acestei hemoragiei se datorează nu atît tensiunii arteriale mărite, cît a lipsei de elasticitate a vaselor de sînge, rigiditatea lor, modificărilor din pereţii arterelor produse de ateroscleroză şi ateromatoză, frecvent întîlnite la vîrstnici. 4. Cauze nedeterminate.

5. Cauze hepatice.

6. Cauze renale.

7. Cauze mixte.

Scopul principal sau major al echipei de medici care acordă asistenţa medicală la aceşti pacienţi constă din două momente fundamentale.

1. Asigurarea sau menţinerea stării generale a organismului bolnavului care suportă o hemoragie nazală într-o stare unde parametrii normali de tensiune, cardio-vasculari şi pulmonari etc se vor păstra.

2. Stoparea epistaxisului.

Situaţiile 1. Uşor de stăpânit.2. Alteori se poate constata o urgenţă gravă, dramatică pentru rezolvarea căreia se impune instituirea unui tratament medico-chirurgical susţinut.

Pe aceste considerente se descriu 3 forme de hemoragii

1. Uşoară sau benignă, cu rinoragie în cantităţi mici, de cele mai multe ori putându-se opri spontan şi de obicei fără intervenţia medicului.

2. Mijlocie, cu o scurgere de sânge destul de abundentă, dar şi prelungită în timp. Această formă poate pune în pericol viaţa bolnavului, de unde şi necesitatea intervenţiei de urgenţă, instituită cu competenţă.

3. Malignă sau severă, cu un epistaxis imprevizibil, uneori cataclismic putând duce la exitus în câteva minute, sau putând da naştere unor complicaţii deosebite prin spolierea de sânge a organismului.

Frecvenţa cazurilor de epistaxis este destul de dificil de stabilit, chiar şi în mod aproximativ, deoarece rinoragiile benigne nu ajung la medic, iar cele mijlocii sau maligne sunt doar într-un număr restrâns tratate în secţiile, clinicile ORL. Cele mai multe din ele fiind internate în alte secţii: traumatologie, oncologie, urgenţă, hematologie, serviciul maxilo-facial, chirurgie, neurochirurgie e.t.c.

Într-o statistică efectuată de I. Moga (1977) asupra unui număr de 300 de tineri de sex masculin, cu vârsta între 19-20 de ani se comunică următoarele date:- 47% din ei au afirmat că au avut cel puţin un epizod în decursul vieţii. Din aceştea, 9%

au prezentat sângerare nazală de mai multe ori, iar 11% din toţi au consultat medicul pentru tratament.

Aşadar noi putem presupune că hemoragiile nazale prezintă o ferecvenţă înaltă a urgenţei medicale.

Dacă cvazi 50% din tineri fac cel puţin un epistaxis în viaţa lor, atunci ce să mai zicem dacă am fi intervievat pe bolnavii hipertenzivi, renali, hepatici dacă aşa se poate exprima sau hematologici ori oncologici.

Concluzia este simplă – Hemoragiile nazale se înâlnesc în practica cotidiană a fiecărui medic. Deaceea această patologie trebue s-o cunoască fiecare medic.