FILOSOFIA STOIC sau

DE A TRI" LEGILOR

"ARTA CONFORM

NATURII

Stoicismul este o coal celebr in istoria gndirii europene. A fost ntemeiat la Atena, in anul 300 a.Chr. Numele ei, ne spune Diogenes L:ertius (VII, 5 ), se trage de la cuvntul O'toci , "portic", sub care oamenii de cultur purtau conversaii. Acest portic, pictat de Polygnotos, a adpostit, ntre colonadele sale, "dialogurile" primei coli filosofice stoice.

n istoria stoicismului antic, s-au delimitat trei mari etape: stoicismul vechi, reprezentat de Zenon din Kytion i discipolii si, stoicismul mediu, ilustrat de Chrysippos i succesorii si, i, n sfrit, stoicismul roman, in fruntea cruia se aflau Seneca, Epictet i Marcus Aurelius.

Filosofia stoic a nriurit nvtura cretin, de la Augustin la Luther, i filosofia laic, din Renatere la epoca Luminilor i, mai departe, pn in secolul nostru. Vitalitatea acestei filosofii const n doctrina sa ontologic i gnoseologic, dar, mai ales, n nvtura sa moral, pe care filosofii din epoca roman o restaureaz i o adapteaz la societatea imperial, care va trece treptat de la pginism la cretinism.

Viaa lui Epictet este puin cunoscut. Sursele vechi (Aulus Gellius, Noctes Atticre, II, 18 i XV, I l; Simplicius, in Epicteti Enchiridion i Suidas, Lexicon) sint srace1. A trit, probabil, 1. Sursele vechi pentru viaa i opera lui Epictet au fost tiprite de H. Schenkl,

Epicteti Dissenationes, editio major, Lipsi, Teubner, 1 9 1 6, p. III-XV.