ENTEROCOLITA - DEFINIŢIE, ETIOLOGIE. PRONOSTIC

Enterocolita acuta este o inflamatie acuta a intestinului subtire.

ETIOPATOLOGIE

Boala este frecventa si se întâlneste la orice vârsta, putând sa aiba

cauze infectioase, chimice sau fizice. Cel mai frecvent este de natura

infectioasa, iar germenii care o provoaca sunt: enterobacteriacele (bacili coli

patogeni enterococi, Proteus, jioceanici), stafilococii si streptococii sunt

introdusi în intestin odata cu alimentele contaminate, care contin toxinele

microbiene.

Enterocolitele acute cu caracter epidemic sunt provocate de diferite

specii de Salmonella, Shighella si Escherichia si fac obiectul de studiu al

bolilor contagioase. Cauzele toxico - chimice sunt de natura accidentala sau

profesionala: arsenul, fosforul, mercurul, uleiurile volatile, toxinele unor

ciuperci, medicamente (abuzul de laxative, salicilate, antibiotice).

Uneori, boala este urmarea actiunii unor factori fizici, ca alimentele

excesiv de reci si bauturile fermentate. Enterocolitele acute semnalate dupa

tratamente cu antibiotice sunt provocate de bacteriile rezistente din intestin sau

din orofaringe, care se exacerbeaza dupa ce flora sensibila la antibiotice a fost

distrusa.

1.COLITELE - sunt afectiuni provocate de inflamatia intestinului

gros. Procesul inflamator poate sa intereseze colonul în întregime (colite

difuze) sau numai unele parti ale colonului (colite segmentare).

ETIOPATOGENIE

Colitele au cauze multiple: infectioase, toxice, parazitare.

Colitele infectioase sunt cele din dizenteria bacilara, din salmoneloze,

colite cu stafilococi, coli, colita din febra tifoida (colotifus), tuberculoza

intestinala, precum si colita de antibiotice (enterocolita pseudomembranoasa).

Colitele toxice mai frecvente sunt cele mercuriale, prin intoxicatii

alimentare, prin abuz de laxative iritante sau prin intoxicatii endogene, cum ar

fi enterocolita premisa.

Colitele parazitare pot fi provocate de amibe, lambrii, Balantidium coli,

Trichomonas.

2.ENTEROCOLITELE CRONICE - sunt inflamatii cronice ale

intestinului sau sunt urmari ale unor procese patologice intestinale anterioare.

Mare parte din bolnavii cu enterocolita cronica au avut în trecutul mai

apropiat sau mai îndepartat si o enterocolita acuta. În acelasi timp, la aparitia

unei enterocolite cronice, primitive, pe lânga un teren predispozant, poate

contribui nerespectarea unor reguli de igiena alimentara sau administrarea

abuziva de antibiotice pe cale bucala.

Un loc destul de important printre enterocolitele cronice al ocupa

enterocolitele secundare, cum sunt în special enterocolitele care apar la bolnavii

rezectati gastric, enterocolitele la bolnavii cu lipsa de acid clorhidric

(aclorhidric), enterocolitele la bolnavii cu alergie alimentara si enterocolitele ce

însotesc diferite boli parazitare ca lambrioza, ascardioza, tricocefaloza, etc.

3.ENTERITELE - sunt inflamatii fie partial (jejunite, ileite), fie în

totalitate (a intestinului subtire). Poate fi acuta sau cronica.

ETIOPATOGENIE

Enteritele sunt provocate uneori de tulburari functionale, ca urmare a

unor dereglari nervoase corticoinfectioase sau pot fi determinate de toxine

exogene (arsen, plumb, medicamente) sau endogene (uremia).

Parazitozele intestinale pot fi responsabile de procese enteritice. De

cele mai multe ori, enteritele sunt secundare unor afectiuni la nivelul

stomacului si al duodenului sau al glandelor anexe (ficat, pancreas).

4.ENTEROPATIA GLUTENICĂ - rezulta dintr-o eroare biochimica

înnascuta: deficit eritrocitar de L glutamine - peptidaza.

Faptul ca leziunile mucoasei sunt maxima de duoden si jejunul

proximal, acolo unde si concentratia de gluten este mai mare, indica o actiune

locala. În acelasi sens pledeaza si producerea de leziuni la orice nivel, daca se

instaleaza glutenul prin sonda.

Principala alteratie morfologica este atrofia vilozitatilor. Acestea

rezulta dintr-o descuamare epiteliala exagerata, care depaseste capacitatea de

regenerare (enteropatie exfoliativa). Gradul atrofiei este variabil. Activitatea

enzimatica epiteliala este prabusita, enterocitul prezinta importante alteratii

electronomicroscopice. Disctructia celulara pare sa rezulte din permeabilizarea

lizozomilor cu eliberarea enzimelor proteolitice. La realizarea leziunilor

contribuie si carenta malabsorbtiva de acid folic, factor indispensabil

regenerarii celulare.

Tulburarea proceselor absorbtive atrage importante carente nutritive.

EVALUAREA UNOR SEMNE, SIMPTOME sI

PROBLEME ALE PACIENŢILOR CU ENTEROCOLITĂ

ENTEROCOLITA ACUTĂ

Circumstante de aparitie (semne) - persoane care au consumat alimente

alterate sau au ingerat substante toxice.

Simptome:

-inapetenta;

-greata;

-cefalee;

-stare de neliniste;

-dureri abdominale progresive pâna la colici;

-balonare (zgomote hidro - aerice);

-varsaturi alimentare si bilioase;

-scaune subtiri - la început de 5-10-30 ori/zi, explozive - cu eliminari

de gaze urât mirositoare;

-febra;

-frisoane.

În cazurile mai grave se instaleaza:

-deshidratare - prezinta sete;

-fenomene de colaps periferic;

-adinamie;

-transpiratie;

-cianoza;

-racire a extremitatilor;

-puls mic;

-hipotensiune;

-hipotermie.

Problemele pacientului:

-oligurie;

-piele uscata;

-ameteli.

ENTEROCOLITA CRONICĂ

Circumstante de aparitie (semne) - persoane emotive sau care au

consumat lapte, dulciuri si anumite produse celulozice sau bolnavii cu

intoleranta alimentara.

Simptome:

-dureri periombilicale, în fosa iliaca dreapta sau generalizate;

-eructatii;

-balonari;

-barborisme;

-eliminari de gaze;

-scaune neformate, lichide, galbene sau brune-galbui cu mucus si

resturi alimentare nedigerate 1- 3 /zi sau 6-8 /zi; poate aparea constipatia;

-febra;

-frisoane.

Problemele pacientului:

-deshidratare;

-discomfort abdominal;

-hipertermie;

-riscul raspândirii infectiei.

PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA

ACTE DE INVESTIGAŢIE

Pentru punerea corecta a diagnosticului de enterocolita si pentru

evidentierea complicatiilor, sunt necesare urmatoarele investigatii:

-tubajul duodenal sau sondajul duodenal - se realizeaza prin

introducerea unei sonde Einhorn dincolo de pilor, realizând o comunicare între

duoden si mediul exterior;

Scop Explorator - extragerea continutului duodenal format din continut

gastric, bila (A,B,C,), suc pancreatic si secretie proprie:

-aprecierea functiei biliare hepatice a cailor extrahepatice;

-descoperirea unor modificari anatomo-patologice ale organelor

care dau aspectul, cantitatea si compozitia chimica sau morfologica a sucurilor

extrase prin sondaj;

-evidentierea unor boli parazitare ale duodenului sau ale cailor

biliare.

Scop Terapeutic - drenarea cailor biliare si introducerea unor

medicamente care au actiune directa asupra ficatului, a cailor biliare sau a

tubului digestiv.

Acestea vor actiona fie local, fie se vor resorbi prin peretii intestinali,

ajungând prin vena porta în ficat de unde apoi vor fi excretate împreuna cu bila

în caile biliare, urmând calea circulatiei entero-hepatice;

-alimentatie artificiala - se introduc lichide hidratante si alimente

lichide în organismul pacientilor inconstienti sau cu imposibilitate de înghitire;

-aspiratie continua în cazul ocluziilor sau subocluziilor intestinale;

-dupa interventii chirurgicale pe tubul digestiv (postoperator);

-investigatii de laborator.

Recoltarea sângelui pentru examinari hematologice se face numai pe

substanta coagulanta uscata de tip EDTA, Wintrobe, heparina, citrat de Na.

Pentru examinarile hematologice este necesara recoltarea sângelui prin

punctie venoasa.

-recoltarea materiilor fecale - materiile fecale sunt recoltate de obicei

prin emisie spontana într-un recipient perfect curat, din sticla sau din metal, cu

capacitate de peste 1 l si cu gura larga, pentru a permite examenul macroscopic

în conditii cât mai bune.

Se va evita tendinta bolnavilor de a prezenta spre analize portiuni mici

de materii fecale aduse mai ales în conditii ambulatorii în recipiente improprii

(sticlute pentru medicamente, cutii de plastic).

Prezenta urinei în recipientele în care au fost recoltate materiile fecale

este nedorita din cauza posibilitatii de a modifica aspectul microscopic sau

macroscopic al scaunului. Pentru aceasta, bolnavul va fi sfatuit sa urineze

înainte de defecare.

-recoltarea sângelui pentru examinari biochimice se face prin punctie

venoasa - 5-8 ml sânge simplu.

Recoltarea se face dimineata, pe nemâncate.

-recoltarea sângelui pentru hemoleucograma se face prin punctie

capilara.

INTERVENŢII AUTONOME sI DELEGATE

ACORDATE

PACIENŢILOR CU ENTEROCOLITĂ

INTERVENŢII AUTONOME ACORDATE PACIENŢILOR CU

ENTEROCOLITĂ

-plasez pacientul într-un salon luminos, linistit, fara factori

perturbatorii, pe cât se poate izolat - macar cu paravan , daca nu se gaseste o

rezerva separata pentru el;

-acopar patul pacientului cu musama si aleza;

-linistesc pacientul, comunicând permanent cu el;

-asigur conditii de favorizare a somnului, semiobscuritate si rog ceilalti

membri ai echipei de îngrijire sa procedeze asemanator pentru a ajuta pacientul

sa se odihneasca;

-supraveghez durerile abdominale si caracteristicile lor;

-supraveghez scaunul (frecventa, consistenta);

-asigur repausul fizic si psihic al pacientului;

-reechilibrez pacientul hidro-electrolitic prin regim hidric, apoi regim

alimentar de tranzitie;

-mentin igiena tegumentelor si a lenjeriei;

-administrez tratamentul antispastic;

-recoltez produsele pentru examenul bacteriologic;

-încurajez permanent pacientul;

-educ membrii familiei în privinta dietei;

-masor temperatura corpului si notez în foaia de temperatura;

-supraveghez manifestarile de deshidratare (aspectul tegumentelor,

diureza, pulsul, TA, comportamentul pacientului);

-calculez bilantul ingestie - excretie;

-observ permanent starea pacientului si raportez medicului orice

modificare aparuta în starea de sanatate a pacientului;

-respect masurile de prevenire a infectiilor nosconiale;

-educ pacientul cu privire la masurile de prevenire a infectiilor;

-explic pacientului orice tehnica întreprinsa, scopul si importanta ei în

procesul de vindecare;

-îi explic regimul pe care trebuie sa îl urmeze pentru recuperarea starii

de sanatate;

-fac educatie pentru sanatate si pentru membrii familiei;

-la ora de vizita medicul anunta pacientul data externarii;

-fac demersurile necesare externarii;

-însotesc pacientul la garderoba;

-predau pacientul apartinatorilor.

INTERVENŢII DELEGATE ACORDATE PACIENŢILOR CU

ENTEROCOLITĂ

-recoltez sânge pentru hemoleucograma, ionograma, transaminaze si

bilirubinemie;

-recoltez materii fecale pentru coprocultura;

-administrez la indicatia medicului:

-Scobutil 1 f.i.m.;

-Papaverina 1 f.i.m. de 40 mg;

-Furazolidon 4x1/zi;

-Algocalmin o fiola f.i.m.;

-Amoxicilina 500 mg/8 ore;

-Piafen o fiola/zi;

-Ercefuril 1-4 capsule/zi;

-administrez tratament infectios recomandat de medic;

-duc pacientul la ecograf pentru a i se face ecografie în scop explorator;

-în caz de infectie se dau: -Cloramfenicol 2-3 g/zi;

-Streptomicina per os 1-2 g/zi;

-Tetraciclina 2 g/zi;

-la indicatia medicului aplic comprese alcoolizate pe abdomenul

pacientului si îi administrez aniseptice;

-tot la indicatia medicului se vor face perfuzii cu solutie de clorura de

sodiu izotonica si solutie glucozata în caz de deshidratare.

EVALUARE - EVOLUŢIE, COMPLICAŢII, PRONOSTIC

EVOLUŢIE

Enterocolita acuta

Boala evolueaza în functie de agentul patogen. În mod obisnuit

simptomele regreseaza în 2 - 3 zile. Boala se poate vindeca spontan, sau

rareori, daca este neîngrijita, se poate croniciza.

Enterocolita cronica

Boala reuneste o succesiune de perioade de agravare si perioade de

acalmie. Puseurile de exacerbare sunt declansate în majoritatea cazurilor de

alimente sau suportate prin experienta anterioara sau binecunoscuta ca

generatoare de diaree (fructe, zarzavaturi în exces, ciuperci, dulciuri, lichide

reci, lapte, iaurt, bere, must, etc)

În alte cazuri, raspunderea agravarii o poarta curele de antibiotice orale,

expunerile la frig, infectiile generale si curele hidrominerale.

Durata episoadelor active este de la câteva saptamâni pâna la 2 - 3 luni.

Permisiunea se obtine prin restrictii alimentare sau prin aplicarea unei

terapii active. Persista intoleranta fata de alimente, care solicita eforturi

digestive mari, nu au echivalent enzimatic, stimuleaza peristaltismul.

Enterocolita glutenica

Boala evolueaza cronic, cu perioade de agravare si cu ameliorari

partiale.

COMPLICAŢII

Enterocolita acuta si enterocolita cronica

Complicatiile sunt:

a.locale

-posibile leziuni inflamatorii, infiltrative, mai frecvent cantonate la

nivelul cecului si sigmei;

-manifestari rectosigmoidiene;

-manifestari rectale;

b.generale

-sindromul de denutritie severa cu multiple manifestari carentiale;

-neuroza secundara;

-deficiente pluriglandulare hipofizosuprarenale si tiroidiene si

gonadice.

Enterocolita glutenica

Complicatiile sunt: osteomalacie; distrofie; tetanie; hemoragii; anemie

carentiala (feripriva sau prin deficit de acid folic).