Felix Sima este caracterizat in mod direct de catre narator. Este infatisat drept o persoana inteligenta cu aspiratii mari:”Voia sa ajunga doctor mare cu o cultura generala exceptionala”. De asemenea, el are o fire libertina si este un om disciplinat, un adevarat neamt:”Un simt de disciplina innascut ferea pe Felix de excese. Libertatea ii risipise timiditatea si-i daduse sentimentele valorii personale.”Portretul fizic este conturat in mod direct de catre narator care ni-l infatiseaza drept o persoana slaba, plapanda:”fata ii era juvenila si prelunga, aproape feminine” dar si ca avea “suvite mari de par ce-I cadeau de sub sapca”. Din acest citat putem deduce ca era un rebel, nu se supunea regulilor societatii. Pascalopol il caracterizeaza in mod direct spunand despre Felix ca este “un om cu desavarsire independent”.Din comportament, gesturi,atitudine ni se reliefeaza in mod indirect un personaj rational, lucid si cu o mare nevoie de certitudine. Din limbajul sau putem deduce ca era gelos adresandu-se cu dispret la adresa adversarului:”Cine era domnul gras de aseara?”

Din punct de vedere spatio-temporal, Felix apartine epocii moderne, el luand viata in roman in anul 1909 atunci cand pleaca la Bucuresti pentru a studia medicina:”intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909”. Romanul prezinta decaderea burgheziei romanesti de la inceputul secolului al XX-lea.Actiunea are un rol foarte important in caracterizarea acestui baiat, din faptele sale reiesind anumite trasaturi. Aflam ca era o persoana visatoare, facandu-si planuri de viata pe termen lung:”Prin minte I se perindau toate intamplarile din cursul acestei seri caudate, figura spana a batranului, scarile scartaitoare, chipurile din odaie.”Perspectiva narativa este de tipul “Parderiere”,naratorul omniscient relatand actiunea la persoana a III-a. Prin intermediul acestei perspective de vizualizare, lui Felix ii este reliefat portretul fizic:”Uniforma neagra ii era stransa bine pe talie ca un vesmant militar, iar gulerul tare si foarte inalt si sapca umflata ii dadeau un aer barbatesc si elegant.” Felix Sima era fiul lui Iosim Sima, medic celebru in Iasiul acelor vremuri, recent decedat. Baiatul se bucura de un statut socialprivilegiat. Tocmai mostenise “o casa cam veche, dar solida si rentabila” si un “oarecare deposit in bani”. Aceste bunuri erau administrate de unchiul sau, Costache Giurgiuveanu, in a carui casa venise pentru a locui pe durata anilor de studiu la Facultatea de Medicina.Pe masura trecerii anilor, el ajunge profesor universitar, se maturizeaza considerabil ajungand sa se conduca dupa un anumit cod de norme:”Voi fi ambitios, nu orgolios”.Ca statul psihologic, ceilalti vad in lipsa parintilor o inferioritate:”Un orfan trebuie sa-si faca repede o cariera, sa nu cad ape capul altora”. In acest fel, baiatul este complexat si orice aluzie la statutul sau de orfan ii trezeste o puternica revolta. Desi este un tanar ramas fara parinti de la o varsta frageda,el isi va dovedi maturitatea premature dobandita in mai multe circumstante. La plecarea Otiliei la Paris, in loc sa se dea batut, el se concentreaza asupra carierei si avanseaza treptat in grad pastrand iubirea pentru Otilia intr-un loc bine ascuns din inima sa. Mai tarziu, ajuns profesor unviersitar, publica un stiudiu de specialitate intr-o revista franceza si se casatoreste cu fiica unui diplomat dovedint ca stie ce vrea de la viata.

Otilia este caracterizata in mod direct de catre narator. Acesta spunea despre ea ca avea “fata maslinie,nasul turtit si ochii albastri”. Ea era o pustoaica de “optsprezece-nouasprezece ani” care nu prea stia ce doreste de la viata. Din prisma atributelor sale fizice, ea putea ademeni orice barbat dorea.

Din fapte, gesturi, limbaj, comportament ni se contureaza in mod indirect personalitatea acestui personaj. Ii placea sa se detaseze de viata, avea aspiratii mari:”Imi vine uneori sa alerg, sa zbor”. “Ah, ce mult mi-ar placea sa am trasura!”.

Nu era o persoana hotarata. Acest lucru ne este confirmat in mod repetat:”Sunt foarte capricioasa, vreau sa fiu libera”. Din caracterizarea proprie, ne putem da seama ca ea dorea sa fie iubita:”Oricat de independenta as fi, simt nevoia unei ocrotiri.”Ea confirma din nou ca nu stie ce-i cu ea:”Eu sunt o zapacita, nu stiu ce vreau, eu sunt pentru oamenii blazati, care au nevoie de rasetele tineretii, ca Pascalopol”.

Portretul sau este unul mai complex, fiind singurul personaj care beneficiaza de un portret complex construit prin metode deterministe. Astfel,pentru Felix ea este femeia in ipostaza idealului romantic, pentru Pascalopol este feminitatea insasi iar pentru Titi este obiectul fanteziilor sale erotice.

Din punct de vedere al relatiei spatio-temporale, ea apartine unei epoci in care burghezia era in prabusire libera, ea facand parte din acest grul social:”intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909″,”in strada Antim”.Un al treilea concept prezent este conflictul. El ofera o imagine de ansamblu al existentei acestui personaj si totodata reliefeaza tema mostenirii,fapt ce ii determina pe membrii familiei Tulea sa o priveasca pe Otilia ca pe o amenintare in obtinerea averii lui Costache Giurgiuveanu:”tanti Aglae si cu Aurica nu pot sa ma sufere fiindca le e teama ca sa nu piarda mostenirea”.

Perspectiva narativa este relevanta caracterizarii. Aceasta este de tip “par derriere” iar naratorul construieste in mod direct un personaj, el ironizand in mod repetat dezordinea din viata tinerei facand legatura cu dezordinea din camera sa:”O amestecatura comica. Un pantof era in pat, pe o carte deschisa, pus probabil ca sa nu se inchida volumul legat prea dur”.Otilia era fiica adoptiva a lui Costache Giurgiuveanu, ea bucurandu-se de un statul social privilegiat. Era studenta la Conservator dar inca nu hotarase ce va face cu viata ei.

Din punct de vedere psihologic, nu era o fire prea vesela dar iubea multe:”Am linia inimii neteda, asta inseamna ca sunt o fata de inima, capabila de dagoste profunda (ce nostim!)”.

“Eu am un temperament nefericit:ma plictisesc repede, sufar cand sunt contrariata”.

Caracteristica principala a Otiliei este nehotararea, ea nefiind capabila de a lua o decizie.

“Sunt foarte capricioasa, vreau sa fiu libera.” “Oricat de independenta as fi, simt nevoia unei ocrotiri”. Ea mereu isi doreste mai mult decat obtine deja.

De asemenea, ea prefera sa ia deciziile spontan,nefacandu-si planuri de viata pe termen lung:”Am avut intotdeauna frica sa hotarasc lucrurile dinainte, lucrurile care nu sunt inca in puterea mea”.

In primul rand, in baza dovezilor aduse mai sus putem spune ca Otilia este o femeie nehotarata. In al doilea rand, este singurul personaj ce are parte de un portret determinist fiind perceputa in moduri diferite de fiecare personaje, acest fapt scotand in evidenta si complexitatea personajului.

In concluzie, Otilia este un personaj complex construit atat prin metode traditionale cat si moderne.