ENIGMA OTILIEI Particularitati de Constructie a Personajului

4
ENIGMA OTILIEI- particularitati de constructie a personajului George Călinescu, personalitate encicplopedică a culturii române, a fost critic şi istoric literar, poet şi estetician, dramaturg şi romancier. În 1932, G. Călinescu susţinea ideea apariţiei în literatura română unui roman de atmosfera modernă, un roman realist, deci respingea teoria sincronizării literaturii cu filosofia şi psihologia, argumentând că literatura trebuie să fie in legătură directă cu “sufletul uman”. Aparut în 1938 şi comentat, de atunci, într-o bogată exegeză, romanul „Enigma Otiliei”, are ca temă principală viaţa burgheziei bucureştene de la începutul secolului al XX-lea. În intenţia scriitorului, cartea purta titlul „Părinţii Otiliei”, ilustrând astfel motivul balzacian al paternităţii, urmărit în relaţiile părinţi-copii, în contextul epocii interbelice, de altfel o idee care l-a interesat foarte mult pe scriitorul român. Fiecare dintre personajele romanului poate fi considerat părinte al Otiliei, pentru că, într-un fel sau altul, ei îi hotărăsc destinul sau sunt interesaţi, din diferite mortive, de soartea tinerei fete. De pildă, moş Costache îşi exercită lamentabil rolul de tată, deşi nu este lipsit de sentimente faţă de Otilia. El se gândeşte la viitorul ei, vrea chiar să o înfieze, dar amână la nesfârşit gestul. Şi Pascalopol, mult mai vârstnic decât Otilia, mărturiseşte că în iubirea pentru ea îmbină pasiunea cu paternitatea. Titlul „Enigma Otiliei” sugerează comportamentul derutant al eroinei, uneori absurd care-l uimeşte pe Felix: „Nu Otilia are o enigmă, ci Felix crede că o are”, mărturiseşte G. Călinescu, justificând titlul romanului. Naratorul este omniscient, naraţiunea la persoana a III-a, iar perspectiva narativă este de tipul „dindărăt”, aşa cum se observă din primele rânduri cu care începe romanul, situând exact personajele, acţiunea, în timp şi spaţiu. Descrierea minuţioasă a străzii Antim (a clădirilor, a interioarelor), pustie şi întunecată, având un aspect „bizar”, varietatea arhitecturală, amestecul de stiluri, ferestrele neobişnuit de mari, lemnăria vopsită care se „dezghioga”, făceau din strada bucureşteană „o caricatură în moloz a unei străzi italice”. Romanul, alcătuit din douăzeci de capitole, este construit pe mai multe planuri narative, care urmăresc destinul unor personaje, prin acumularea detaliilor: destinul Otiliei şi al membrilor familiei Tulea, al lui Stănică. Al doilea plan prezintă destinul lui Felix Sima care, rămas orfan, vine la Bucureşti pentru a studia medicina, locuieşte la tutorele său şi trăieşte iubirea adolescentină pentru Otilia. Autorul acordă interes şi celorlate planuri secundare, pentru susţinerea imaginii ample a

description

bac

Transcript of ENIGMA OTILIEI Particularitati de Constructie a Personajului

ENIGMA OTILIEI- particularitati de constructie a personajuluiGeorge Clinescu, personalitate encicplopedic a culturii romne, a fost critic i istoric literar, poet i estetician, dramaturg i romancier. n 1932, G. Clinescu susinea ideea apariiei n literatura romn unui roman de atmosfera modern, un roman realist, deci respingea teoria sincronizrii literaturii cu filosofia i psihologia, argumentnd c literatura trebuie s fie in legtur direct cu sufletul uman.Aparut n 1938 i comentat, de atunci, ntr-o bogat exegez, romanul Enigma Otiliei, are ca tem principal viaa burgheziei bucuretene de la nceputul secolului al XX-lea.n intenia scriitorului, cartea purta titlul Prinii Otiliei, ilustrnd astfel motivul balzacian al paternitii, urmrit n relaiile prini-copii, n contextul epocii interbelice, de altfel o idee care l-a interesat foarte mult pe scriitorul romn. Fiecare dintre personajele romanului poate fi considerat printe al Otiliei, pentru c, ntr-un fel sau altul, ei i hotrsc destinul sau sunt interesai, din diferite mortive, de soartea tinerei fete. De pild, mo Costache i exercit lamentabil rolul de tat, dei nu este lipsit de sentimente fa de Otilia. El se gndete la viitorul ei, vrea chiar s o nfieze, dar amn la nesfrit gestul. i Pascalopol, mult mai vrstnic dect Otilia, mrturisete c n iubirea pentru ea mbin pasiunea cu paternitatea. Titlul Enigma Otiliei sugereaz comportamentul derutant al eroinei, uneori absurd care-l uimete pe Felix: Nu Otilia are o enigm, ci Felix crede c o are, mrturisete G. Clinescu, justificnd titlul romanului.Naratorul este omniscient, naraiunea la persoana a III-a, iar perspectiva narativ este de tipul dindrt, aa cum se observ din primele rnduri cu care ncepe romanul, sitund exact personajele, aciunea, n timp i spaiu. Descrierea minuioas a strzii Antim (a cldirilor, a interioarelor), pustie i ntunecat, avnd un aspect bizar, varietatea arhitectural, amestecul de stiluri, ferestrele neobinuit de mari, lemnria vopsit care se dezghioga, fceau din strada bucuretean o caricatur n moloz a unei strzi italice.Romanul, alctuit din douzeci de capitole, este construit pe mai multe planuri narative, care urmresc destinul unor personaje, prin acumularea detaliilor: destinul Otiliei i al membrilor familiei Tulea, al lui Stnic. Al doilea plan prezint destinul lui Felix Sima care, rmas orfan, vine la Bucureti pentru a studia medicina, locuiete la tutorele su i triete iubirea adolescentin pentru Otilia. Autorul acord interes i celorlate planuri secundare, pentru susinerea imaginii ample a societii citadine, accentund n felul acesta realismul romanului su.Conflictul romanului se bazeaz pe relaiile dintre dou familii nrudite, care sugereaz universul social prin tipurile umane realizate. O familie este a lui Costache Giurgiuveanu, posesorul averii, i Otilia Mrculescu, adolescenta orfan, fiica celei de-a doua soii decedate. Aici ptrunde Felix Sima, fiul surorii btrnului, care vine la Bucureti pentru a studia medicina i locuiete la tutorele su legal, mo Costache.Un alt personaj este Leonida Pascalopol, prieten al btrnului, pe care l aduce n familia Giurgiuveanu afeciunea pentru Otilia, pe care o cunoate de mic i dorina de a avea o familie care s-i aline singurtatea.A doua familie, vecin i nrudit, care aspir la motenirea averii btrnului, este familia surorii acestuia, Aglae. Familia Tulea este alctuit din soul Simion Tulea, cei trei copii ai lor: Olimpia, Aurica i Titi. n aceast familie va ptrunde Stnic Raiu pentru a obine zestrea ca so al Olimpiei.Conflictul, factor determinant n desfaurarea operei, este complex i pune n lumin diferitele personaliti prezentate de-a lungul scrierii.. Acesta este de natura exterioar, explicit, ntre Otilia i clanul Tulea care dorea s obin motenirea averii lui Costache Giugiuveanu, conturat nc din expoziie prin interveniile rutcioase ale Aglaei. n timp ce conflictul erotic vizeaz rivalitatea dintre Felix i Pascalopol pentru Otilia.Otilia Mrculescu este "eroina mea liric", proiecia autorului n afar, "tipizarea mea n ipostaz feminin" (G.Clinescu). Ea este prezentat n mod direct de ctre narator, care i atribuie rolul de observator lui Felix, la nceputul romanului: faa mslinie, cu nasul mic i ochii foarte albatri arta i mai copilroas ntre multele bucle i gulerul de dantel. Portretul personajului se completeaz prin alte trsturi, precum cochetria, bunul gust n vestimentaie: Fata subiric, mbrcat ntr-o rochie foarte larg pe poale, dar strmt tare la mijloc...Personajul i dezvluie complexitatea, prin caracterizarea indirect, ce reiese din faptele i comportamentul su, din modul n care vorbete i din relaiile cu celelalte personaje. Astfel, descrierea camerei fetei, realizat spre sfritul primului capitol al romanului, corespunde modelului balzacian, care propune tehnica focalizrii n vederea prezentrii personalitii celui care triete n mediul descris. Deci, cadrul n care triete devine o modalitate de ptrundere n psihologia personajului, iar camera Otiliei, prin detaliile surprinse, vorbete despre caracterul ei dezordonat i spontan: Sertarele de la toalet i de la dulapul de haine erau trase afar n felurite grade i n ele se vedeau, ca nite intestine colorate ghemuri de panglici, cmi de mtase mototolite Faptul c era interesat de moda vremii justific bunul gust, rafinamentul, dragostea de muzic i armonie. Dezordinea i amalgamul de lucruri prezente n camera Otiliei sugereaz, pe de alt parte, i faptul c ea nc se caut pe sine, este la vrsta la care personalitatea ei nu s-a desvrit nc. n opoziie cu acest etap este imaginea Otiliei din finalul romanului, pe care Felix cu surprindere o observ n fotografia pe care i-o d Pascalopol; imaginea femeii mature nu-i mai amintete prin nimic de cea pe care el o cunoscuse cndva.n conturarea Otiliei, scriitorul folosete i tehnica modern a perspectivelor multiple i a observaiei psihologice (pluriperspectivismul).Personalitatea Otiliei este evideniat prin reflectarea ei n contiina celorlalte personaje, ca i cum ar fi vzut n mai multe oglinzi paralele, prin tehnica relectrii poliedrice. Astfel, mo Costache o consider fata cuminte i iubitoare, pe care trebuie s o protejeaz, dar nu are fora de a lua decizia nfierii ei, din pricina caracterului su avar. Aurica o invidiaz, considernd-o o rival n alegerea brbailor: E o ireat, caut numai brbai n vrst, bogai. Cel mai violent o sancioneaz Titi, Stnic considernd c Otilia este o fat fain, deteapt; colegii lui Felix o vd ca pe cea mai elegant conservatoare, n vreme ce Aglae o detest, utiliznd la adresa fetei apelative precum dezmata, stricat, znatic.Cei doi brbai ntre care oscileaz eroina completeaz acest portret: n timp ce pentru Felix Otilia reprezint feminitatea tulburtoare, Pascalopol mrturisete c nu poate delimita sentimentele virile de cele paterne. Pentru ambele personaje masculine, Otilia este, ntr-o anumit etap a existenei lor, o enigm, ceea ce justific titlul romanului. Din perspectiva psihologiei masculine feminitatea va fi ntotdeuna resimit ca fiind misterioas, enigmatic pentru c nu se las descoperit n toate resorturile ei intrinseci.Firea nstrunic, vistoare i imprevizibil, tumultul tinereii sunt cuceritoare. Vitalitatea, exuberana i sinceritatea deconcertant a tinereii formeaz o imagine pur, de un farmec aparte: l trte n goan pe Felix prin curte, rpie pe scar, fluier, danseaz, strile sale de spirit schimbndu-se foarte repede. Aceeai feminitate i franchee a gesturilor manifest i fa de Pascalopol. Pentru Aglae i Aurica, purtrile Otiliei sunt asemeni fetelor fr cpti i fr prini.Autocaracterizarea i completeaz portretul Otiliei, care-i cunoate foarte bine soarta de fiin tolerat, obligat s-i rezolve singur problemele vieii. Interesant este c, dei manifest o oarecare superficialitate, ea are totui contiina acestei superficialiti tipic feminine: cnd tu vorbeai de ideal, eu m gndeam c n-am ters praful de pe pian; Noi, fetele, Felix, suntem mediocre i singurul meu merit e c-mi dau seama de asta.Comportamentul fetei este contrariant de multe ori, pentru cei din jur. Ea impresioneaz prin naturalee, prin calitile tipice vrstei adolescentine: gust oricnd farmecul jocurilor copilreti, escaladeaz la moia lui Pascalopol stogurile de fn. Triete din plin viaa i nimic nu o mpiedic s rd n hohote sau s fie melancolic: mi vine uneori s rd, s alerg, s zbor. Vrei s fugim? Hai s fugim!, ceea ce atest strile de exuberan i libertate pe care le resimte n unele momente. n relaia cu Felix dovedete ns maturitate: dei l iubete, va pleca alturi de Pascalopol, realiznd c o relaie ntre ei va interveni n destinul strlucit al tnrului.Compoziia personajului include, i bibliografia lui evident ntr-o discuie cu Felix: Papa, vezi tu, nu mi-e tat bun... Mama a mai fost cstorit nainte, i cnd a luat pe papa, eu eram de civa ani... Privete! Uite pe mama i pe tatl meu adevrat. (i Otilia ntinse lui Felix o fotografie puin rupt, n care Otilia din alte vremuri, ns cu privirile blnde, n rochie cu panier i cu un mare zuluf czut peste umr inea de bra un brbat gras, i el cu ochii Otiliei).Otilia se mic ntr-o lume fixat pentru totdeauna n tipare. Mo Costache i pecetluiete definitiv destinul. Nu o nfiaz i Otilia va fi sacrificat de familia care i dorete att de mult motenirea. ntr-un comentariu pe care chiar scriitorul l face cu referire la romanul su el va nota Otilia nu e personaj principal. Felix i Otilia sunt acolo n caliatate de victime i de termeni angelici de comparaie. Prin faptul c sunt orfani, ei sunt vulnerabili.n opinia mea, Otilia Mrculescu este unul dintre cele mai reuite personaje ale romanului, att prin tehnicile de realizare, ct i prin problematica sa existenial, reprezentnd tipul feminitii.