Cu cât înaintez în viaţă, cu atât sunt mai conştientă şi mai hotărâtă, mai dornică şi mai pregătită, mai tolerantă cu mine şi mai intolerantă cu tot ce nu-mi dă linişte.

Nu mai am voinţă să ascult văicărelile neîntemeiate, să-mi pierd timpul în preajma persoanelor negative, persoanelor pline de sine şi de prostie. Multă prostie.

Mă enervează invidioşii, cei care încearcă să-i sape pe ceilalţi în speranţa că le-o fi lor mai bine. Mă irită cei care ajung sus fără merit şi fără decenţă.Nu mai am timp de conversații cu unii şi alții, în care se vorbeşte despre toate şi despre nimic, despre lucruri absurde despre care se ştie din start că n-o să aibă viaţă, nici măcar una scurtă. Nu mai am răbdare cu persoanele oportuniste, meschine, false. Nu mai am timp de pierdut cu persoane mature care se comportă ca nişte copii răsfăţaţi.Lumea e plină de „şefi” care pretind că fac tot, ştiu tot, dar sunt repetenţi la educaţie şi bun simţ. Prefer persoanele imperfecte şi adevărate, care-ţi luminează calea fără să facă din asta un drapel. Mă simt la jumătatea drumului şi încep să dau o altă valoare timpului. Timpul meu, timp preţios. Vreau să treacă aproape de persoanele care mă fac să mă simt bine. Vreau să trăiesc lângă persoane pozitive, umane, generoase, gentile.

VREAU ESENȚA ŞI NU APARENȚA!

Îmi plac persoanele care zâmbesc, care iubesc, care respectă, care ştiu să râdă şi să accepte propriile defecte. Oameni care nu-şi dau aere de vedetă de doi lei.

Oameni responsabili şi corecţi. Oameni care nu calcă în picioare demnitatea şi bunătatea celor mai slabi.Ador persoanele care lasă binele şi frumosul în urma lor, care-ţi încălzesc sufletul prin simpla lor prezenţă. Îmi plac persoanele bune, oneste, înţelepte, drepte, sincere şi iubitoare.

Îmi plac persoanele care, în pofida nefericirii şi a greutăţilor vieţii, au rămas frumoase, pline de dragoste, îngăduinţă, înţelegere. Ador persoanele care ştiu să-ţi intre în suflet şi să rămână acolo. Vreau să-mi curgă timpul lent, duios, să gust din el ca dintr-un măr parfumat, crocant şi plin de seva dulce a vieţii. Acum ştiu

că prioritatea şi obiectivele mele sunt ...să trăiesc fără să am regrete şi păreri de rău, în linişte cu mine şi cu cei dragi.

La sfârşit de drum vreau să zâmbesc!

Voinea Andreea Mădălinaclasa XII-a F

Nu mai am timp...de pierdut!

Muguri 17

1

Muguri 17

2

Privită din diferite unghiuri, literatura poate avea

multe definiții. Cert este că, definiția literaturii ni s-a

întipărit încă de la vârste fragede și noi o asociem

cu cărțile, cu lectura. În fiecare zi, de către profesori,

părinți, adulți, ni se sugerează să citim. Însă există o

problemă majoră. Și anume.. Timpul trece. Generațiile

se schimbă. Generația mea, cea nouă, a modificat

substanțial definiția literaturii. “Literatura este ceva

plictisitor care

ne distrage de la

lucruri importante

precum Facebook,

Instagram și

Whatsapp”. Aceasta

este definiția

generației mele.

Întotdeauna s-a pus

accent pe problema

centrală și anume:

generația nouă nu

mai explorează literatura. Dar niciodată nu s-a pus

întrebarea: De ce? De ce ei nu mai fac lucrul acesta?

Răspunsul se pierde în explicațiile adulților precum :

“Din cauza rețelelor de socializare, a telefoanelor sau

a jocurilor”.

Răspunsul nu a venit niciodată de la un tânăr aflat

în această situație. Noi facem parte din generația:

timp, viteză și mișcare. Ne adaptăm noutăților și

suntem la curent cu ele, ne adaptăm cerințelor și

formelor noi.

Suntem foarte expresivi, avem opinii puternice și o

formă de lucru și gândire rapidă, logică și coerentă.

Suntem obligați și forțați de secolul în care trăim

să ne maturizăm la vârste fragede. În unitățile de

învățământ, ni se prezintă literatura română, precum

romanele “Ion” ,”Enigma Otiliei”, “Moromeții” și

multe alte romane excepționale ale literaturii române.

Da, într-adevăr sunt romane excelente, suntem

siguri de faptul că

timp îndelungat

de lucru au stat la

baza lor, însă noi,

adolescenții de azi,

le vedem șterse, nu

sunt primite de noi

cu aceeași căldură

pe care părinții şi

bunicii noștri le-au

primit. Mentalitatea

este schimbată de

la o generație la alta, de aceea trebuie schimbată și

literatura ce se studiază, de la un an la altul. Nu, nu

trebuie schimbată pentru că îi este prea greu elevului

să învețe, ci trebuie schimbată pentru că o literatură

neatractivă îl poate face pe un elev să nu dorească să

intre în tainele lecturii.

Operele din literatura universală pot fi o soluție.

“Cronicile din Narnia”, “Jurnalele Vampirilor”,

romanele poliţiste semnate Agatha Christe și multe

alte romane SF, ce fac ca industria filmului să le

Ce este literatura ?

Muguri 17

3

ecranizeze, sunt lecturi mult mai ușor de digerat,

înțeles și mult mai atrăgatoare pentru un adolescent.

Afirmația “Literatură este egal cu cartea tipărită”-

este total greșită . Literatura nu definește doar o

carte, nu sunt doar litere și cuvinte, pagini și capitole.

Literatura reprezintă totul. Gânduri, sentimente,

strategii, simboluri, opinii perso-nale, regrete, motive,

lume, societate, trăiri, artă, muzică, actorie, desen,

lacrimi, bucurii . Literatura este prezentă în viața de

zi cu zi, în ceea ce facem, ceea ce auzim, vedem,

simțim, literatura nu constă doar într-o carte.

Literatura este în jurul nostru. Trebuie doar să

fim atenți la detalii. O

persoană este atât de

complexă încât poate

crea anumite lucruri de

care nu crede că este

capabilă, un om cu o

personalitate extrem

de bine creionată și

cu un anume “je ne

sais quoi” poate face

un om fericit prin arta

literaturii. Deși, în ziua de astăzi un om mereu spune

“Oh! Dar nu am timp de citit!”, mereu este timp să

citești, chiar și jumătate de pagină dintr-o carte, dacă

îți dorești acest lucru.

Nu există carte proastă, și niciodată nu o să existe,

pentru că, ideologiile unei persoane și gândirea

acesteia nu va corespunde niciodată în totalitate cu

a unei alte persoane. Cărțiile sunt făcute pentru

diferite tipuri de persoane, de aceea există și o gamă

largă de genuri literare. Literatura este un subiect

atât de complex și plin încât nu poate fi cuprins în

câteva rânduri, deoarece niciodată cuvintele nu pot

concretiza în adevăratul sens al cuvântului o definiție

exactă pentru literatură.

Dorim să facem un apel generației noastre și să

o îndrumăm spre a citi. CITIȚI! CITIȚI ORICE CARTE,

INDIFERENT DE CALITATEA SA, INDIFERENT DE

CATEGORIE ȘI VEȚI VEDEA LUMEA DINTR-O ALTĂ

PERSPECTIVĂ! Iar dacă cititul nu vă încântă, atunci

vă îndrumăm spre a scrie, spre a crea, SCRIEȚI,

SCRIEȚI DESPRE ORICE, SCRIEȚI-VĂ OPINIILE,

IDEILE, POVEȘTILE, VERSURILE, POEZIILE, OPERELE,

SENTIMENTELE, GÂNDURILE PROPRII. Creați o nouă

categorie de opere și

lecturi.

Munciți și atingeți-

vă scopurile. Fiindcă

noi avem cea mai

mare problemă:

Suntem ţara în care cu

mâinile-n sân cerem

schimbarea.

Petcu Antonio

Ion Iuliana Larisa

Clasa 10 G

Muguri 17

4

Mugur de condei

Motto: În poezie vei găsi sufletul tăuînmiresmat de parfumul vieții tale

și de bunătatea ta.

Cristalele ierniiDin lung și-n lat

Zăresc câte un covor de cristaleAlb și strălucitor,

Ca un Rai, Ca un vis ce nu se mai termină.

PoeziaPoezia e minunată!

Și s-o îndrăgiți, Dragi cititori de poezii.

Căci acolo veți găsi Suflet înmiresmat

Și de neuitat.

Unele sunt pentru tristețe,Altele despre frumusețe,

Unele te duc în lună,Altele în natură.

Toate sunt minunate,Toate sunt sentimente,

Toate sunt o lumeDe poveste.

PloaiaVin norii cenușii de ploaie...

Și-mi udă fiecare foaie...

Pic, pic, pic, pic, picTrosc, trosc, trosc

Bum, bum...

Mi-e tare frică acum De-această ploaie,Că stau lipit de zid

Și nu mai înaintez niciun pas,Până când ploaia nu va hotărî

Să mai facă un popas.

IarnaCad cristalele din cer,

Cad albe, Cad în feerii,

Cad cum n-am mai văzut... Vântul

Vântul șuieră...

Din tăcerea tăinuităIese toamna oropsită.Din văzduhurile pustiiIes iar norii fumurii.

Vine iarna deodată,Vântul șuieră ...

De copii e plin urcușul...Toți se-ntrec din deal cu vântul.

Cimpanzeul ColosseumDe la circul GlobusIese un cimpanzeu

Cât un colosseuCu o haină de mătase

Cum nimeni nu-l mai văzuse...

Cum se numea Colosseu,Dansa cu Nimpheu.

Spectacolul e gratisPentru copii și porumbei.

Ostafie FlaviusClasa a V-a B

Muguri 17

5

Azi-noapte a plouat ca de-obicei,Că Dumnezeu face ce vrea.

O noapte plouă-n cinstea mea…O noapte plouă-n cinstea ei…

Azi-noapte, însă, a plouatÎn cinstea celei care-a plecat!

A plecat?…Cine-a plecat?

N-am plecat nici eu, nici ea -A plecat altcineva!

Dar cine-a fost nu ştim nici noi!Ştim doar c-am găzduit-o amândoiŞi-am găzduit-o fiindcă ne-a plăcut.

Pesemne Dumnezeu aşa a vrut!Că şase săptămâni în şir,

Din ziua când ne-am întâlnit,O clipă nu ne-am despărţit…

Şi le-am trăit la fel tustrei.Sorbind doar din parfumul ei -

Parfum de trandafir!A stat cu noi,

Şi-am stat cu ea,Ca două mâini într-un manşon.

Ca două flori de crin pe un blazon!

Şi totdeauna-am fost aşa -Ea tot cu noi,

Noi tot cu ea…Şi totdeauna-am fost la fel -

Un trio de violoncel.Cu care ea ne sincopa,

Ne-ndepărta,Ne-apropia

Şi, mână-n mână cu-amândoi,Se destrămaŞi se-ntregea

Cu fiecare dintre noi!De ce-a plecat?

Nici Dumnezeu nu ştie!Ştim doar atât -

Că n-are să mai vieChiar dacă vrem s-o întoarcem din drum.

Şi norii plini şi grei de-o ploaie nouăAu hotărât solemn să nu mai plouă

În cinstea nimănui de-acum!

Moise AlinaNeacșu Mirela

clasa a X-a G

Celei care a plecat …

Muguri 17

6

Nicolae Labiş

Nicolae Labiş (n. 2 decembrie 1935, Poiana Mărului, comuna Mălini, judeţul Suceava - d. 22 decembrie 1956, Bucureşti) a fost un poet român cu un talent remarcabi Fiu de învăţători (Eugen şi Ana-Profira), Nicolae Labiş învaţă să citească pe la 5 ani de la elevii mamei sale. De asemenea, începe să şi deseneze.

Şcoala primară o începe în satul natal (în clasa mamei sale); apoi, din cauza celui de-al Doilea Război Mondial, o continuă în refugiu, în comuna Mihăeşti, satul Văcarea unde va urma clasa a III-a, obţinând numai note de 9 şi 10. Colegii de atunci îşi amintesc că scria poezii şi scenete şi îi plăcea să apară în public ca recitator. În mai 1945, familia se întoarce acasă şi se stabileşte la Mălini. Compunea poezii şi poveşti încă din copilărie, iar debutul publicistic are loc la nici 15 ani, în ziarul Zori noi - Suceava (1950) şi Viaţa Românească (1951). A urmat liceul “Nicu Gane” din Fălticeni (1947 - 1951). Vara, Labiș întrerupe cursurile liceului, pe care îl va urma, din 1953, la fără frecvență pentru a da în august 1954, la Fălticeni, examenul

de maturitate, când obține la limba română nota maximă.

În 1950 are loc consfătuirea tinerilor scriitori moldoveni. Labiș este cel mai tânăr dintre tinerii participanți. Prezentat ca o “minune locală”, el uimeste pe cei de față prin cultura vastă, solidă și se impune în fața tuturor printr-o severă stăpânire de

sine. La festivitatea finală recită propria sa poezie Fii dârz si luptă, Nicolae!

Urmează apoi cursurile Şcolii de literatură “Mihai Eminescu” din Bucureşti. “Văd un băiat de 16 ani, foarte bine legat, mai mult scund, cu o frunte limpede încadrată din toate părțile de un păr hirsut, neobișnuit de mobil, dar de o mobilitate particulară, stăpânită de o distincție nativă, un băiat care zâmbeste tot timpul, cu întreaga înfățișare, îndeosebi cu ochii, și în surâsul căruia ingenuitatea se contopește suav cu o șiretenie ironică” (D. Micu). Face parte din a treia serie de “elevi” ai Școlii, alături de Ion

Gheorghe, Radu Cosașu, Mihai Negulescu, Gheorghe Tomozei, Florin Mugur etc. Cursurile sunt deschise de Petre Iosif, directorul Școlii. La festivitate participă, ca invitat de onoare, Mihail Sadoveanu ce spune tinerilor învățăcei: “Dacă dintre domniile voastre vor ieși doi sau trei scriitori, atunci va fi bine”. După absolvire, devine redactor la “Contemporanul” iar apoi la “Gazeta literară”. În 1954 se înscrie la Facultatea de filologie, dar o părăseste după un semestru.

Pus în discuția organizației U.T.M. și cu 1 vot contra, se hotărăște excluderea sa din organizație. Sancțiunea nu este însă, confirmată de organele superioare. În această perioadă îl vizitează des pe Mihail Sadoveanu, devenind buni amici. La banchetul de absolvire, Labiș

Muguri 17

7

recită poemul Vârsta de brom tipărit postum, în 1962. Esti angajat în redacția “Contemporanului”, apoi al “Gazetei literare”. Debutul editorial aduce un nou suflu poetic şi mare speranţă.

În 1956 îi apare volumul Primele iubiri. Pregăteşte pentru tipar volumul Lupta cu inerţia care apare postum în 1958. Vizitase “Capşa”, pentru o degustare, a vrut să ia tramvaiul pentru a se întâlni cu Maria Polevoi, iubita sa. Labiş s-a dezechilibrat, s-a prins de grătarul dintre vagoane, a căzut cu capul pe caldarâm. Măduva spinării îi era secţionată (practic era decapitat şi trupul paralizat). La spital mai era conştient, dar chirurgii nu l-au putut salva. Unii contemporani sau martori oculari susţin ca ar fi putut fi vorba despre un asasinat politic dat fiind că în acea perioadă nu era în

relaţii cordiale cu Securitatea. La 22 decembrie Nicolae Labis moare în spital. Este înmormântat la cimitirul Bellu.

În 2005, scriitorul Imre Portik, prieten de la Școala de Literatură], a publicat memoriile sale, Hora morții. Consemnări despre prietenul meu Nicolae Labiș, în care a pretins că Labiș a fost împins din tramvai in seara accidentului:

,,- Cum a dat nenorocirea asta peste capul tău?...Ai fost beat?

- Nu, n-am fost beat. E adevărat că am băut în după-amiaza și în seara aceea, dar nici măcar amețit n-am fost, a răspuns Labiș.

- Cum ai putut să cazi sub tramvai treaz?- Nu am căzut singur, am fost îmbrâncit din spate

de cineva...- De cine, îl cunoști?- Nu știu cine a fost. N-am avut timp să mă

uit înapoi, pentru că îmbrâncitura m-a proiectat, cu brațele ridicate, pe grătarul între vagoane. Încleștasem degetele mâinilor de o bară a grătarului, dar încet, încet alunecam tot mai jos, iar picioarele tot mai mult ajungeau sub vagonul-remorcă. Eram cu capul în aer, cu fața în jos și vedeam cum sar din șine scântei galbene și verzui.,,

Poemul Moartea căprioarei, inspirat de un eveniment real, l-a făcut celebru în rândul mai multor generaţii de adolescenţi. Criticul Eugen Simion l-a supranumit, folosind o metaforă din basme, “buzduganul unei generaţii”, căci debutul său avea să anunţe generaţia lui Nichita Stănescu, cunoscută sub numele “generaţia şaizecistă”.

Grigore Giulia

a IX-a E

Muguri 17

8

Premiul NOBEL pentru literatură 2016

Premiul NOBEL pentru literatură – 2016 a fost acordat lui Bob Dylan - “pentru creearea de noi expresii în marea tradiție a cântecului american “.

Premiul NOBEL pentru Literatură a fost acordat de 109 ori celor 113 laureați, între anii 1901-2016.

Aceștia sunt laureații Premiului NOBEL din anul 2000 până în prezent:

Premiul NOBEL pentru literatură – 2015 - Svetlana Alexievich - “pentru scrierile ei polifonice, un monument al suferinței și curajului în timpurile noastre”.

Premiul NOBEL pentru literatură – 2014 - Patrick Modiano - “pentru arta memoriei cu care a evocat cele mai neaşteptate destine umane precum și viața în timpul Ocupației”.

Premiul NOBEL pentru literatură – 2013 - Alice Munro - “maestră a povestirii scurte contemporane “.

Premiul NOBEL pentru literatură – 2012 - Mo Yan - “care, cu un realism halucinatoriu leagă poveștile populare, istoria și contemporaneitatea”.

Premiul NOBEL pentru literatură – 2011 - Tomas Tranströmer - “deoarece, prin imaginile sale condensate, translucide, el ne dă acces în stare proaspătă la realitate”.

Premiul NOBEL pentru literatură – 2008 - Jean-

Marie Gustave Le Clézio - “autorul unor noi plecări, aventuri poetice și extaz senzual, explorator al unei omeniri dincolo și dedesubtul civilizației conducătoare “.

Premiul NOBEL pentru literatură – 2007 - Doris Lessing - “această scriitoare epică a experiențelor feminine, care, cu scepticismn, a supus o civilizație divizată la control”.

Premiul NOBEL pentru literatură – 2006 - Orhan Pamuk - “care, în căutarea sufletului melancolic al orașului său natal, a descoperit noi simboluri pentru ciocnirea și intercalarea culturilor “.

Premiul NOBEL pentru literatură – 2005 - Harold Pinter - “care , în piesele sale descoperă prăpăstii sub clevetirile de zi cu zi și deschide cu forța încăperi închise”

Premiul NOBEL pentru literatură – 2003 - John M. Coetzee - “care, sub nenumărate înfățișări, descrie implicarea surprinzătoare a

unui outsider în viaţa de zi cu zi”

Premiul NOBEL pentru literatură – 2002 - Imre Kertész - “pentru scris, care susține experiența fragilă a individului împotriva arbitrariului barbar al istoriei”

Muguri 17

9

CINE ESTE BOB DYLAN?

Bob Dylan este unul dintre cei mai influenți cantautori ai secolului 20 a cărui carieră a început la începutul anilor 1960 cu cântece care prezentau probleme sociale, cum ar fi războiul și drepturile civile.

Synopsis

Compozitorul folk rock Bob Dylan, pe numele său Robert Allen Zimmerman s-a născut la 24 mai 1941, în Duluth, Minnesota. În timp ce studia la colegiu, el a început să cânte cântece country, luând numele “Bob Dylan”. În 1961 Dylan a semnat primul său contract cu o casă de discuri și a devenit una dintre cele mai originale și influente voci din istoria muzicii americane.

Dylan a continuat cu numeroase turnee, și a lansat albume de studio, cum ar fi Together Through Life (2009), Tempest (2012), Shadows in the Night (2015) și Fallen Angels (2016).

În anul 1965, Dylan a scandalizat mulți dintre fanii lui folkie prin înregistrarea pe jumătate acustic, pe jumătate electric, a albumului It All Back Home. În 25 iulie 1965, el a fost huiduit la faimosul Newport Folk Festival, când a cântat la chitară electrică, pentru prima dată.

În 1973, Dylan a apărut în rolul Pat Garrett din “Billy the Kid” - un film de lung metraj în regia lui Sam Peckinpah. De asemenea, el a compus coloana sonoră a filmului, care a devenit un hit și a inclus melodia, acum devenită clasică, “Knockin’ on Heaven’s Door.”

Creații recente & Distincții

În 2006, Dylan a lansat albumul de studio Modern Times, iar la sfârșitul lunii august, a ajuns pe primele locuri în topurile de specialitate. Un

amestec de blues, country, folk, albumul a fost lăudat pentru sunetul bogat. De asemenea, mai mulți critici au remarcat faptul că albumul a avut o calitate foarte bună a sunetului. Dylan a continuat să facă un turneu mondial de-a lungul primului deceniu al secolului 21 și a lansat albumul de studio Together Through Life în Aprilie 2009.

Atunci când nu compune, Dylan își exporează

talentul în artele vizuale. Picturile lui apar pe coperțile albumelor proprii, Self Portrait (1970) și Planet Waves (1974). A publicat șase albume cu picturi și desene proprii dar a avut și multe expoziții personale în mai multe țări de pe tot globul.

Anastasia Huzumclasa XI-a F

Muguri 17

10

Despre proverbe

Vechimea proverbelor și a zicătorilor, ca și

folclorului în general, este greu de stabilit cu exactitate.

Dificultatea stă, înainte de toate în aceea că, pentru

majoritatea acestor creații nu sunt înregistrări cât de

cât sistematice, mai vechi de două secole.

Dincolo de această perioadă dovezile sunt relativ

puține și nu totdeauna convingătoare. În raport cu

celelalte genuri ale

literaturii populare,

situația proverbelor

este deosebită.

Acestea, nefiind

spuse cu prilejuri

anumite ca poveștile,

cântecele, doinele,

bocetele, baladele,

d e s c â n t e c e l e ,

orațiile etc., neavând

ca acelea o viață

oarecum autonomă și circulând revărsate în masa vie

a vocabularului, au pătruns spontan și adesea masiv

în primele scrieri ale omenirii, ceea ce poate constitui

în multe cazuri o dovadă de descoperire a cuvintelor

asupra răspândirii lor încă din timpuri imemoriale.

Se poate susține astfel că proverbele s-au strecurat

neobservate printre formele curente ale limbilor și

au trecut nestingherite din gură în gură, din loc în

loc, ajungând, în cel mai deplin înțeles al cuvântului,

bunuri ale tuturor. Au intrat apoi în textele scrise, prin

mijlocirea cărora și-au continuat drumul în lume, fără

a fi remarcate decât mai târziu, ca forme distincte ale

artei și gândirii.

De exemplu: Proverbul „Dă-mi Doamne, puterea

tânărului și mintea bătrânului” are atât o semnificație,

cât și un mesaj bine evidențiat. În primul rând,

structura: „dă-mi

puterea tânărului”,

c o n t u r e a z ă

puterea omului la

anii tinereții, iar

structura „gândirea

b ă t r â n u l u i ”

c o n t u r e a z ă

anii, experiența

dobândită pe

parcursul vieții.

Astfel structura

completă: „Dă-mi Doamne, puterea tânărului și

gândirea bătrânului” ilustrează omul perfect, omul

model, omul care este de neînvins.

Scânteie Corina Andreea

Clasa IX-E

Muguri 17

11

Portretul elevului modern

Facem parte dintr-o generaţie în care noi,

adolescenţii, credem că ni se cuvine totul, iar în

această etapă a vieţii ne

credem indestructibili şi

superiori tuturor.

Din această generaţie

a adolescenţilor din

prezent fac parte şi elevii,

pentru că fiecare dintre ei

au un scop bine structurat în

dorinţa de a învăţa. În această

perioadă se conturează

uşor, uşor portretul elevului

modern.

Acum, mulţi dintre noi

preferăm să citim cărţile pe

Internet în loc să răsfoim filă

cu filă şi să simţim mirosul

cărţilor vechi sau al celor

noi, abia tipărite. În loc să ne

îngrămădim la lansarea unei noi carţi, preferăm să ne

călcăm în picioare la lansarea unui film. Toţi dorim

să ne croim drumul spre succes în viaţă pe bazele

învăţăturii, însă aş putea spune că nici unul dintre noi,

elevii, nu este atent sută la sută atunci când primim

noi ştiri sau când trebuie să facem ceva, pentru că

suntem distraşi de tehnologia din jurul nostru .

Elevul modern poate fi caracterizat de lumea

Internetului, întrucât îl ajută la efectuarea temelor, a

anumitor proiecte, sau pur şi simplu acesta îşi pierde

majoritatea timpului pe reţele de socializare.

Alte aspecte ale unui elev modern sunt determinate

de caracterul şi comportamentul acestuia. Faptele

şi intenţiile bune trebuie să

vină mereu din inimă şi să

fie sincere. De asemenea,

caracterul este cel care

te defineşte ca persoană,

însă expresia ,,caracterul

omenesc te lasă des fără

cuvinte” în cele mai multe

situaţii reflectă adevărul.

Pentru un elev modern

comportamentul este

conturat atât de educaţia

primită acasă, cât şi de cea

de la şcoală, modelat de

către părinţi şi profesori.

Portretul elevului

contemporan este redat şi

de foarte multe calităţi ale

acestuia: conştiincios, ambiţios, competent şi de cele

mai mule ori competitiv.

Viitorul acestei lumi va fi preluat şi ghidat de către

elevii moderni, care-şi vor lăsa amprenta asupra

următoarelor generaţii, sperând că vor crea o lume

mai bună.

Carmen Boeru

Mihaela Vlad

a X-a G

Muguri 17

12

Marele jaf eșuat

Într-un magazin din Londra, se afla un diamant

foarte prețios, care făcea parte din colecția reginei.

Într-o noapte liniștită, trei hoți au venit echipați

cu cele mai performante aparate pentru a-l fura. Au

perforat geamul, iar cu o

gheară au extras diamantul.

Alarma a sunat. Când

au ajuns polițiștii, nu au

găsit decât moneda Benzii

Mâțelor.

Următoarea săptămână,

avea să aibă loc o spargere

mult mai mare. Dar până

acolo mai avem.

De dimineață, detectivul

Jack se aștepta să fie contactat, dar abia următoarea

zi s-a întămplat acest lucru, deoarece în acea seară, a

fost furat de la muzeu un tablou prețios.

Detectivul a mers în curtea muzeului și a început să

caute indicii. După mult timp, a descoperit un tunel.

L-a urmat. A ajuns în casa unei cunoscute cântărețe.

Polițiștii care l-au urmărit au arestat-o.

Jack a mai examinat o dată tunelul și a găsit

moneda Benzii Mâțelor. Cântăreața a fost eliberată.

În tot acest timp, o mașină împărțea oglinzi pe

toate străzile. Acest lucru făcea parte din planul

marelui jaf.

Și a venit și acea zi. Soarele s-a reflectat în toate

oglinzile, picând astfel pe turnul în care își ținea

regina bijuteriile. S-a făcut o gaură în turn. Cei trei

hoți , echipați cu aparate de

zbor, au intrat și au luat tot ce

s-a putut. Jos îi aștepta șeful

lor. Au urcat în trăsură, unde

se infiltrase și pisica lui Jack.

Au fugit. Detectivul era în

urma lor. Pisica a tăiat frâurile

cailor, dar trăsura mergea

și pe bază de cărbuni. Din

păcate pentru Banda Mâțelor,

nu mai aveau cărbuni.

Membri s-au predat, iar detectivul a înapoiat

bijuteriile reginei, care l-a răsplătit cu generozitate.

Andrei Adrian Sorin

Clasa a V-a A

Muguri 17

13

Șoricelul polițist

Era odată un șoricel pe nume Leon Gustavo. Într-o zi,

Gustavo a salvat-o pe regina Angliei de motanul Pablo

cel turbat. Acesta îi oferi lui Gustavo, ca recompensă,

un calup de cașcaval de cea mai bună calitate. Șoricelul

îl depozită într-un dulap a cărui cheie o purta mereu

la gât.

Leon Gustavo locuia

în subsolul unei case

împreună cu soția sa

Anabel, fiul său Jack, nora

sa Rosa și nepoții săi Nicolas

și Patricia. În acea casă mai

locuiau și alte familii de

șoricei. Cel mai mare rival

al său era șobolanul cel gri,

Antonio. Acesta era mare

și puternic și-l necăjea tot

timpul pe Gustavo furându-i proviziile.

Într-o seară, Gustavo a auzit niște zgomote din

camera alăturată unde el îşi ținea prețioasa bucată

de cașcaval. Când s-a dus să inspecteze, a văzut gol

dulapul în care ținea calupul de cașcaval. El a crezut

că Antonio îi furase bucata de cașcaval așa că porni

pe urmele acestuia. Își luă ochelarii, lupa și paltonul,

apoi plecă la drum să caute hoțul. Merse el ce merse

până când dădu de o groapa mare. Și-a luat avânt și

a sărit peste groapă, fără să se rănească. Mai târziu a

dat peste motanul Pablo care a început să îl alerge.

A fost mai iute șoricelul și a scăpat de motan. Obosit

de atât alergat, Gustavo

s-a așezat sub o tufă de

trandafir. Când se uită în

stânga, Gustavo a văzut

nişte bucăți din preţioasa

lui bucată de cașcaval și

niște fire de blană gri.

După tufa de trandafir

erau niște urme ale unor

lăbuțe de şoricel. Când a

văzut urmele, Gustavo și-a

luat lupa și a plecat să vadă

până unde duc urmele acelea. Merse ce merse până

când urmele s-au oprit la casa lui Antonio. Acesta a

bătut la ușa șobolanului și l-a întrebat daca nu cumva

el i-a luat bucata prețioasă de cașcaval. Șobolanul îi

spuse că nu i-a luat bucata de cașcaval. Gustavo nu

l-a crezut pentru că știa că șobolanul minte mereu,

așa că începu să cotrobăie în casa șobolanului cel gri.

Muguri 17

14

Văzând că bucata lui prețioasă de cașcaval nu este in

casa șobolanului îi ceru scuze acestuia și plecă. La

mică distanță de casa lui Antonio el a văzut că bucățile

de cașcaval și firele gri de blăniță l-au dus înapoi pe

lânga acea groapă mare, dar de data aceasta nu mai

reuși să sară. Căzu, dar nu se accidentă. Ca

să iasă din groapă trebuia să treacă

prin canalizarea orașului și să

urce pe o scară. Merse ce

merse până când dădu

de motanul Pablo, dar

motanul nu se trezise și

Gustavo reuși să iasă din

canalizare. A început să

urce pe scara cea lungă.

Când a ieșit la suprafață

s-a așezat pentru că îi era

foarte foarte foame și a început

să mănânce cu poftă din brânza pe care și-a pus-o în

geantă.

După ce a terminat de mâncat ,și-a început din nou

căutările. Când a ajuns acasă, soția sa Anabel, era

foarte speriată deoarece, de când plecase nu mai

dăduse nici un semn de viață. Gustavo îi explică soției

sale că i-a dispărut bucata sa prețioasă de cașcaval și

el a pornit pe urmele hoțului. Când Gustavo vorbea

cu soția sa a observat că erau niște bucăţi de cașcaval

pe covorul casei, care duceau la camera nepotului

său Nicolas. Când s-a dus în camera lui Nicolas,

acesta se pregătea să mănânce ultimele

bucățele din bucata lui Gustavo.

Când a vazut, Gustavo, l-a

certat pe nepotul său iar

acesta și-a cerut scuze.

Deoarece Gustavo își iubea

nespus de mult nepotul, l-a

iertat și a împărțit familiei ce

mai rămăsese din bucata de

cașcaval.

Și-au trăit fericiți până la adânci

bătrâneți!

Roșu Sara Maria

Clasa a VI-a

Muguri 17

15

Omul fără patrie e ca puiul fără mamă

Proverbul subliniază importanţa patriei în viaţa şi destinul unui om, în acelaşi fel în care mama are un rol central în viaţa unui pui. Aşa cum mama reprezintă pentru puiul său originea şi patria simbolizează locul în care viaţa începe.

Cu această origine oferită de patrie omul se va identifica tot restul vieţii sale, iar ceilalţi îl vor percepe în funcţie de ea.

După ce dă naştere puiului, mamei îi revine rolul de profesor pentru progenitura sa. Mama îl creşte, îl educă, per ansamblu, îi oferă o identitate spre a-l deosebi de alţi pui. Totodată, îl pregăteşte pentru viaţa pe care odrasla sa o va lua mai târziu în piept de unul singur. În acelaşi chip, patria îi oferă omului o identitate, îi transmite din cultura, tradiţiile, obiceiurile şi credinţele sale. Dacă, în general, un om ne apare ca fiind o fiinţă complexă, acest fapt îl datorăm atât mamei care îi călăuzeşte primii paşi, cât şi patriei care îi pune la dispoziţie un loc în care acesta se simte acasă. Locul oferit de patrie este precum cuibul plin de căldură şi iubire pe care mama îl oferă puiului. Fără acest cuib, pe care ne-am obişnuit să-l numim patrie, omul nu ar avea un loc pe care să-l numească acasă. El ar fi un veşnic călător pe meridianele lumii.

Analogia mamă - patrie funcţionează şi în ceea ce priveşte continuitatea şi moştenirea puiului, dar

şi a omului. Mama, din punct de vedere social şi genetic, se îngrijeşte de transmiterea caracteristicilor înaintaşilor către urmaşi. În acelaşi fel patria oferă un cadru ce permite omului născut într-un anumit loc să aibă caracteristici asemănătoare cu ale strămoşilor lui.

În concluzie putem spune că, aşa cum nu există oameni fără o mamă, tot aşa nu există oameni

fără patrie. Esenţa proverbului trebuie căutată în analogia mamă - patrie. Mama este o persoană sacră, ea nu poate lipsi dacă vorbim despre viaţă umană; oamenii nu se pot naşte fără o anumită mamă. În schimb, se poate ca oamenii să nu-şi cunoască acea mamă:

să nu ştie cine este, să nu o fi întâlnit-o niciodată. Așa ceva se poate întâmpla şi în privinţa patriei: să nu o cunoşti, să nu o înţelegi. Dacă mergem mai departe cu analogia, putem continua proverbul având în minte ideea că un pui fără mamă se numeşte orfan. Astfel, proverbul complet ar putea fi enunţat astfel: ,,Omul fără patrie este un orfan, întocmai cum este puiul fără mamă”.

Dobre Adrianclasa IX-a E

Muguri 17

16

1 DECEMBRIE

CE SEMNIFICĂ ZIUA DE 1 DECEMBRIE?

1 Decembrie 1918 este Ziua Naţională a României şi marchează un eveniment istoric: unirea Transilvaniei cu România.Unirea de la 1 Decembrie 1918 reprezintă evenimentul principal al istoriei României şi, totodată, realizarea unui deziderat al locuitorilor graniţelor vechii Dacii, unirea Transilvaniei cu România. Ziua de 1 Decembrie a devenit, după evenimentele din decembrie 1989, Ziua Naţională a României.

ADUNAREA DE LA ALBA-IULIA

Din punct de vedere istoric, la 1 Decembrie 1918, Adunarea Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1228 de delegaţi şi sprijinită de peste 100.000 de români veniţi din toate colţurile Ardealului şi Banatului, a adoptat o Rezoluţie prin care s-a consfinţit unirea tuturor românilor din Transilvania, întreg Banatul (cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre) şi Ţara Ungurească (Crişana, Sătmar şi Maramureş) cu România.Ziua de 1 Decembrie 1918 încununează deci lupta românilor transilvăneni pentru Unitate Naţională şi marchează momentul creării României Mari, situându-se în continuarea precedentelor acţiuni unioniste ale fraţilor din Basarabia (27 martie 1918) şi Bucovina (15 / 28 noiembrie 1918).Poporul român a stiut atunci să valorifice admirabil conjunctura internaţională favorabilă creată în urma Primului Război Mondial şi a destrămării imperiilor Ţarist şi Austro-Ungar.

La 1 decembrie 2016 se împlinesc 98 de ani de la Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România. Cu acest prilej, discutăm, polemizăm, dezbatem cu privire la rolul maselor și al personalităţilor în anul plin de istorie 1918. Unirea din 1918, realizată de niște patrioţi vizionari, rivalizează palid astăzi cu faptele unor personaje contemporane. Tinerii nu prea știu ce sărbătoresc, cei mai în vârstă visează la vremurile apuse, iar mulţi folosesc ziua liberă pentru a-și rezolva din problemele restante din cauza serviciului. Legea Unirii a fost ratificată prin decret de lege, la 11 decembrie 1918 de către regele Ferdinand, fiind votată de Adunarea Deputaţilor în şedina din 29 decembrie 1919. 1 Decembrie nu a fost singura noastră zi naţională.

România a mai schimbat două astfel de sărbători în trecut. Între anii 1866-1947, 10 mai a fost considerată sărbătoare şi ziua naţională a României, deoarece Prinţul Carol de H o h e n z o l l e r n -Sigmaringen a depus în ziua de 10 mai 1866 jurământul în faţa adunării r e p r e z e n t a t i v e a Principatelor Române Unite. În

amintirea acestui eveniment, la 10 Mai 1877, Carol a proclamat în faţa parlamentului independenţa României. După abdicarea regelui Mihai I, la 30 decembrie 1947, a fost proclamată Republica Populară Română. Astfel, ziua de 23 August a fost adoptată drept ziua naţională, sub numele oficial de ziua insurecţiei armate antifasciste şi începutul revoluţiei populare în România, cu referire la întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste.

Cristina Dobre Clasa a X-a F

Muguri 17

17

Armata de teracotă

Qin Shi Huang, fondator al Dinastiei Qin, a unificat China, devenind primul împărat chinez în perioada 221-207 î.e.n. Printre numeroase clădiri impunătoare, el a ordonat construirea primei părți a celebrului Zid Chinezesc, la granița de nord a regatului, pentru a-și proteja poporul de invaziile barbare. Însă, cea mai cunoscută construcție a împăratului rămâne necropola personală din apropierea orașului antic Xi’an. Păzit de o armată formată din mai mult de 6000 de soldați din teracotă în mărime naturală, mormântul împăratului a fost ascuns mai bine de 2200 de ani după moartea lui. Iată câteva date surprinzătoare despre Armata de Teracotă.

Complexul funerar al lui Qin Shi Huang este cel mai mare din lume dar se pare că nu a fost terminat.

În martie 1974, un grup de fermieri săpau la aproximativ 25 de kilometri de Xi’an când au descoperit, într-o groapă, aproximativ 6000 de statui din teracotă în mărime naturală. Situl arheologic a fost identificat ca fiind necropola împăratului Qin. Săpăturile au început imediat. Istoricii cred că, la construcția mausoleului au lucrat aproximativ 700.000 de muncitori pe o perioadă de 30 de ani. Până în prezent, arheologii au excavat 20.000 mp și au descoperit 8000 de soldați

din teracotă, împreună cu numeroși cai și care de luptă, o piramidă despre care se crede că adăpostește mormântul împăratului, dar și rămășiţe ale unui palat subteran, birouri, depozite și grajduri. Pe lângă groapa care adăpostește cei 6000 de soldați, s-au mai descoperit două gropi, una care conține unități de cavalerie și infanterie, iar a doua conține ofițeri de rang înalt însoțiți de care de luptă. O a patra groapă excavată a fost găsită goală, ceea ce sugerează că a fost neterminată la moartea împăratului.

Qin a fost un conducător tiran și puternic, dar este cunoscut și pentru cruzimea lui fără egal.

După un război civil denumit Perioada Statelor Combatante, Qin Shi Huang a unit toate provinciile chineze sub o singură guvernare, stabilind capitala

la Xianyang. Această guvernare unitară a adus Chinei experiențe avansate în politică, economie și cultură. Acum s-au introdus o scriere standard pe teritoriul Chinei, sisteme de canalizare și o rețea avansată de

drumuri, metalurgie avansată, unități de măsură standardizate și multe alte proiecte, printe care și începerea Marelui Zid Chinezesc. Totuși, Qin este cunoscut și pentru brutalitatea sa. A ordonat uciderea celor care i s-au opus, dar a fost mărinimos cu acei care

Muguri 17

18

l-au susținut pentru a-și duce la capăt viziunea despre proiectele lui publice, printre care și mausoleul său funerar. Numeroși muncitori și artizani și-au pierdut viața în timpul acestor construcții, iar alții au fost uciși pentru a păstra secretul locației în care se afla mormântul împăratului.

Fiecare soldat al Armatei de Teracotă are trăsături faciale distincte.

Armata de teracotă formată din arcași, infanteriști, cai și care de luptă este așezată într - o formație de luptă în mormântul împăratului pentru a-l proteja în viața de apoi. La restaurarea acestor statui — multe dintre ele au fost vandalizate la scurtă vreme după moartea împăratului—s-a descoperit că fiecare are trăsături faciale distincte realizate prin așezarea unor măști distincte pe chipuiri de lut asemănătoare. Prin același proces s-au realizat și mâinile. Astfel, rezultatul este că fiecare soldat are trăsături distincte.

Armele soldaților s-au conservat foarte bine.În timpul excavărilor, arheologii au descoperit

aproximativ 400.000 de arme din bronz, incluzând topoare de luptă, arbalete, vârfuri de săgeți și sulițe. Chiar și după 2000 de ani de la fabricație, aceste arme sunt foarte bine conservate datorită placării lor cu crom, o metodă modernă - utilizată prima oară în Germania anului 1937, ulterior în SUA în 1950 - ceea ce demonstrează cât de avansată era metalurgia în China antică.

Mormântul împăratului în sine nu a fost încă scos la lumină.

La mai bine de 40 de ani de la descoperirea sitului arheologic, arheologii au descoperit aproximativ 1% din situl funerar. Excavările s-au făcut greu deoarece s-a dorit conservarea artefactelor descoperite, dar s-a dorit și protejarea muncitorilor împotriva intoxicării cu mercur. Conform afirmațiilor unui istoric, specialist în istoria Chinei din perioada sec. I î.H., Sima Qian, făcute în lucarea intitulată “Însemnările Marelui Scrib”, pe podeaua mormântului se află râuri de mercur ca replică a râurilor reale. În 2005, conducătorul excavărilor, arheologul chinez Duan Chingbo a testat existența mercurului pe un eșantion de 4000 de mostre prelevate din pământul aflat în mormânt. Toate testele au ieșit pozitive, confirmând existența metalului toxic în incinta mormântului. Datorită cercetărilor făcute de istorici și de chimiști, continuă dezbaterile despre modul în care ar trebui să continue excavările la sit fără a pune în pericol artefactele dar și viețile celor care lucrează la excavări.

Roșca Dianaclasa a XI-a F

Muguri 17

19

Curiozități Istorice

“Istoria este distilarea zvonurilor”, spunea istoricul scoțian Thomas Carlyle despre totalitatea evenimentelor istorice, astfel rezumând această vastă știință. Uneori, micile curiozități stau la baza acestei discipline și, prin intermediul lor, poți afla răspunsul unor întrebări pe care poate nici nu ți le-ai pus vreodată.

De exemplu, știaţi că?

1. Cea mai lungă domnie a unui monarh a aparținut lui Pepi al II-lea, care a condus Egiptul timp de 94 de ani, între 2278 și 2184 î.Hr. Următorul pe lista cu cele mai lungi domnii este Ludovic al XIV-lea al Franței, cu 72 de ani petrecuți pe tron.

2. La momentul apogeului său, în jurul a-nului 400 î.Hr., Sparta avea 25.000 de cetățeni(femeile nefiind incluse) și 500.000 de sclavi, deci 20 de sclavi pentru fiecare cetățean.

3. Cei mai ambițioși conducători și împărați ai Romei îl admirau foarte mult pe Alexandru cel Mare. Când Iulius Caesar avea 33 de ani și era general în Hispania, se spune că ar fi început să plângă la vederea unei statui a lui Alexandru Macedon, spunând că el nu re-alizase nimic, în timp ce Macedoneanul, la aceeași vârstă, cucerise întreaga lume.

4. “Armata de teracotă” sau “Soldații și caii de teracotă” reprezintă o colecție de statui de teracotă, făcută pentru primul împărat al Chinei, Qin Shi HuangDi. Figurile construite in anul 210 î.Hr. au fost așezate într-un mausoleu lângă orașul Xi’an din provincia Shangxi și descoperite abia în 1974 de către niște țărani chinezi.

5. Conform tradiției, primul inginer din Antichitate care a construit un pod peste Tibru a primit numele de ”Pontifex”, cuvântul însemnând ”constructor

de poduri”. Pontifexul era văzut ca o persoană care creează legături între oameni, de aceea Marii Preoți romani au adoptat mai târziu și titlul de Pontifex Maximus. În timpul Imperiului, toți împărații aveau acest titlu.Ulterior, el a fost transferat către conducătorul Bisericii Catolice. Papa are și astăzi titlul de Pontifex Maximus.

6. Timp de 2000 de ani de istorie a medicinei și chirurgiei, vinul a fost antisepticul unic și universal, rănile fiind spălate cu vin.

7. Împăratul roman Traian, care a domnit între anii 98 și 117, a fost considerat cel mai mare dintre toți împărații Romei. În timpul său, imperiul roman a cunoscut cea mai mare întindere teritorială. După moartea sa, noii împărați erau onorați de Senatul Romei cu urarea ”felicios Augusto, melior Traiano”, care înseamnă ”să fie mai norocos decât Augustus și mai bun decât Traian”. În Divina Comedie a lui Dante, Traian este singurul împărat căruia i se permite accesul în rai.

8. În semn de dispreț față de Senat, Caligula l-a numit consul pe calul său favorit, Incitatus.

9. În Evul Mediu, cavalerii care purtau armură trebuiau să-și ridice viziera atunci când treceau pe lângă rege pentru a fi recunoscuți. Acest obicei stă la baza salutului militar modern.

10. Porecla lui Radu, zis “Cel Frumos” (fratele lui Vlad Țepeș), este o poreclă cu nuanță ironică pentru că-i plăcuse, pe când era tânăr ostatic în Turcia, sultanului Mehmed al II-lea.

11. Singurii doi oameni care au semnat Declarația de Independență pe 4 iulie au fost John Hancock și Charles Thomson. Restul au semnat pe 2 august, iar ultima semnătură a fost adăugată abia cinci ani mai târziu.

12. Cel mai scurt razboi înregistrat vreodată s-a purtat între Marea Britanie și Zanzibar, în 1896. A durat 38 de minute. La extrema cealaltă, cel mai lung conflict a fost Războiul de 100 de ani (sau, mai bine zis, 116 ani), purtat între Anglia si Franța între 1337 și 1453 (tratatul a fost însă semnat în 1475).

Radu GeorgeClasa a XI-a F

Muguri 17

20

Katerini (gr: Κατερίνη, [kate’ɾini]) este un oraș în Macedonia Centrală și este capitala regiunii Pieria. Se situează în Câmpia Pieria, între Muntele Olimp și golful Thermaikos, la o altitudine de 14 m deasupra nivelului mării. Orașul, unul dintre cele mai noi din Grecia, are o populație de 85.851 de locuitori, comform Recensământului din 2014. Datorită apropierii ca distanță de Thessaloniki, al doilea oraș ca mărime al Greciei, Katerini s-a dezvoltat uluitor în ultimii ani. În Katerini se poate ajunge cu trenul rapid, din Atena, dar și pe autostradă, care este de nivel european. O destinație turistică populară din nordul Greciei, Katerini se află aproape de litoral, în jur de 6 km dar și de numeroase situri arheologice care atrag anual mii de turiști. Aceste bijuterii arheologice sunt: orașul antic Dion (sec. 5 i.Hr. la 17 km distanță) dar și Castelul Platamon. Plajele Korinos, Paralia și Olympiaki Akti (sau Katerinoskala) sunt vizitate în egală măsură de greci dar și de turiști străini în timpul sezonului estival .La poalele Muntelui Olimp se află orașul Litochoro, la o distanță de 20 km de Katerini.

Denumire și istoric

Originea numelui se pierde în istorie.Orașul modern este probabil fondat în timpul ocupației otomane. Încă din sec. 13, călătorii dar și hărțile vremii pomenesc despre orașul Hatera (Ἅτηρα), nume de la care se presupune că derivă denumirea actuală. Felix Beaujour preia denumirea “Katheri” de la François Pouqueville care dăduse numele așezării “Kateri Hatera”. O altă teorie privind denumirea orașului este aceea că derivă de la numele unei mici biserici

dedicată Sfintei Caterina (Aikaterini în limba greacă), undeva la începutul sec. 19. O ultimă ipoteză utilizată de oficialii orașului este aceea că numele derivă de la “Aikaterini” or “Agia Aikaterini” catedrala principală a orașului, fondată la începutul sec. 20.Conform afirmațiilor călătorilor care au ajuns aici în sec.19, orașul avea între 4000 și 5000 de locuitori, în marea lor majoritate greci. Comform recensământului

de la 1900, în oraș existau 300 de case în care locuiau 2070 de greci ortodocși și 600 de musulmani. Pe 16 octombrie 1912, orașul a fost capturat de Divizia 7 Infanterie în timpul Primului Război Balcanic, iar de atunci aparține Greciei. În 1923 a avut loc un schimb de cetățeni între Grecia și

Turcia. Populația musulmană a părăsit orașul. În locul lor au venit greci refugiați din zona Traciei de est, dar și greci evangheliști din Asia Minor. Astfel, populația orașului s-a dublat, ajungând de la 5540 locuitori în 1920 la 10138 în 1928.Katerini este o destinație turistică foarte populară. Există aici 230 de hoteluri în care există 8600 de locuri de cazare. Majoritatea turiștilor aleg ca destinație de vacanță Paralia și Olympiaki Akti datorită numeroaselor taverne și cafenele. Turismul hibernal a inceput să se dezvolte și aici odată cu construirea Elatochori Ski Resort.

Cristina Stanciu—Clasa a XII-a EAlina Fulga—Clasa XI-a B

Katerini

Muguri 17

21

Skiathos- paradisul Mării Egee

Am plecat într-o dimineață, din portul Ahelion spre Skiathos. Insula grecească ni s-a înfățișat în adevărata ei splendoare după o croazieră zbuciumată de vreo 2 ore la bordul navelor Căpitanului Costas. Pe vapor am avut parte de mult antren în timpul unei Metaxa Party. Soția căpitanului ne-a învățat să dansăm sirtaki. Într-un final, am ajuns la destinație. La început am fost

oarecum sceptici. Ce putea fi atât de impresionant? Apă, nisip și sezlonguri mai văzusem. Ne-am comportat ca niște snobi adevărați și am zis “eh, o altă plajă, nimic special!” După ce ne-am dezmeticit, am văzut-o în adevărata ei splendoare. 12 km de drumuri fiabile leagă cele 65 de plaje de la vest, de la plaja Koukounaries până la est, în orașul Skiathos. În rest, alți 50 km de paradis egeean este acoperit de păduri de pini, care ajung uneori chiar pe plajă.Orașul însuși este special. O mulțime de taverne

unde se mănâncă bine, locuri de relaxare, parcuri și, bineînțeles, nelipsitele alei cu magazine de suveniruri și un port imens, în care acostează de mai multe ori pe zi bacul care aduce turiști de pe celelalte insule dar și de pe continent.Plaja Koukounaries a fost spectaculoasă. Apă cristalină, scuba-diving, curățenie, civilizație și multă

liniște. Pinii de pe plajă ne-au făcut să ne simțim ca într-un decor de film. Căpitanul Costas, cu ale cărui vapoare am călătorit spre acest paradis, ne-a permis să facem sărituri în apă de la bordul navei. O experiență de neuitat . Să nu uit să amintesc și minunata plăcintă grecească cu brânză mâncată într-un decor de basm, dar și vânătoarea de rațe, bineînțeles eșuată!! În rest, nu mai voiam să

plecăm din acest paradis!

P.S. Nu pot decât să sper că ne vom întoarce curând în aceste locuri superbe!

Drăghici Mihai Clasa a XII-a E

Muguri 17

22

Delta dintre blocuri

,,Delta dintre blocuri”, așa numita ,,Deltă Văcărești” este locul în care natura și biodiversitatea au revenit într-un mediu urban construit, iar procesul este poate unic în lume, prin eficiență și amploare. Pe de altă parte, este locul în care biodiversitatea va supraviețui numai dacă omul deschide ușa naturii și o acceptă în casa sa, în spațiul său urban și nu o sufocă prin indiferență sau interese egoiste.

Format în doar 25 de ani, în care natura a reintrat complet în drepturile sale într-un spațiu de dezvoltare urbană abandonat, restaurând habitate care susțin sute de specii de floră și faună, Parcul Natural Văcărești este astăzi o zonă umedă autentică, cu un extraordinar potențial educațional, științific, recreațional și turistic, care contribuie semnificativ la sănătatea orășenilor și la îmbunătățirea calității vieții moderne a acestora.

În dorința de a proteja această minune a naturii s-a înființat Asociația Parcul Natural Văcărești prin care ,,Delta dintre blocuri” a fost declarată Parc Natural. Prin acest mod, s-a urmărit conservarea și sporirea semnificativă a biodiversității zonei, cu accent pe valoarea speciilor caracteristice zonei umede autentice și pe baza studiilor științifice, a monitorizării zonei și a soluțiilor ecologice de reconstrucție. De exemplu, sunt inventariate, cartate și monitorizate speciile și habitatele. Fiecare măsură de management este fundamentată pe studii și măsurători detaliate (topografic, geotehnic, hidrogeologic, geofizic, geochimic).

Au fost reintroduse specii dispărute și s-a făcut

amenajare peisagistică, acolo unde a fost cazul.Înainte de luarea acestei măsuri, dale măcinate de

timp, structuri de beton parțial îngropate, deșeuri de la vechi demolări, toate năpădite de buruieni și muri sălbatici erau țintuite în zona umedă ce găzduiește un ecosistem complex. În decursul a patru ani, în

timpul anotimpului toamna, stuful uscat din Delta Văcărești a luat foc. Porțiuni întinse din parc au ars, focul distrugând mai multe hectare de vegetație și mai mulți arbori. Efectul incendiului asupra habitatelor naturale din parc a fost devastator. Au fost afectate, pe lângă vegetație, cuiburi de păsări, mamifere și reptile.

După această decizie importantă, de a oficializa Parcul Natural Vacărești, s-a inițiat sprijinul coexistenței omului cu natura, care se va face atât prin educarea publicului cu privire la unicitatea și beneficiile zonei, cât și prin intermediul unor activități și programe specifice.

Resursă naturală urbană inestimabilă pentru ființa umană și pentru capacitatea de adaptare a mijloacelor sale de existență în confruntarea cu criza schimbărilor climatice a secolului 21, ,,Delta dintre blocuri” va fi întotdeauna protejată de iubitorii de natură și de cei care își doresc o sursă de oxigen curat emanat din arborii mirifici ai lumii surprinzătoare.

Boeru Carmen – clasa a X-a GVlad Mihaela – clasa a X-a G

Muguri 17

23

Fenomene acustice și termoacustice

De cele mai multe ori, atunci când ne gândim la viitorul tehnologiei, pierdem din vedere domeniul de aplicații al sunetului. Specialiștii susțin că sunetul, acustica, poate sta la baza energiei viitorului. Știința caută azi cele mai neașteptate domenii pentru a folosi sunetul. Aplicațiile se bazează pe faptul că unda sonoră nu efectuează transport de substanță, ci numai transport de energie! Istoricul termoacusticii începe în secolul XIX, atunci când Lordul Rayleigh a oferit nu numai o descriere calitativă ci și o descriere matematică riguroasă a fenomenului. În 1904 Rayleigh a primit Premiul Nobel pentru fizică. Acustica și termoacustica au aplicaţii importante în multe domenii.O aplicație în curs de cercetare a termoacusticii este în domeniul tehnicilor de răcire. Fenomenele termoacustice se pot utiliza în domeniul maşinilor termice atât pentru producerea de energie, ca în cazul motoarelor termice, cât şi în dispozitivele de răcire, adică în mașinile frigorifice. Comprimarea sau destinderea aerului utilizând undele sonore ajută la pomparea căldurii de la o sursă rece către o sursă caldă ceea ce corespunde principiului de funcționare al mașinii frigorifice. Cel mai important avantaj al utilizării sunetelor la frigidere este eliminărea părţilor mobile, adică a pistoanelor. Frigiderul cu unde, numit și “frigiderul verde” pentru

că este mai puțin poluant, răcește alimentele cu ajutorul sunetelor. Frigiderele clasice, cele vechi și cele pe care le folosim acum, sunt printre cele mai poluante echipamente electrice care ajung la gropile de gunoi. Frigiderele fabricate înainte de 1995 conțin freon, o substanță care subțiază stratul de ozon când este eliberată în atmosferă. De asemenea, cele fabricate înainte de 2005 sunt izolate cu o spumă

tot pe bază de freon. Chiar și frigiderele mai noi conțin substanțe dăunatoare: agenții de răcire sunt substanțe chimice care afectează mediul înconjurător.Specialiștii în acustică au găsit însă o altă soluție pentru răcirea alimentelor: undele sonore. Principiul de funcționare este simplu: undele sonore pot modifica temperatura aerului în anumite condiții. Sub acțiunea undelor sonore aerul se dilată și se contractă, răcindu-se și încălzindu-se succesiv. Cercetatorii au căutat metoda prin care este generat un

sunet suficient de puternic astfel încât să producă o răcire semnificativă și apoi să preia temperatura scazută și să o distribuie în frigider. Pare greu de crezut, însă tot acest sistem este cuprins într-un motoraș de numai 15 cm. Acesta conține un mic cilindru din oțel cu heliu comprimat la o presiune de 10 atmosfere. În interiorul acestuia se crează o undă sonoră de până la 195 de decibeli. Decibelul (dB) este o măsură

Muguri 17

24

logritmică a raportului dintre două puteri, mai exact, în cazul acusticii, măsoară presiunea acustică asupra urechii interne. Ca termen de comparație, un concert de heavy-metal produce sunete de pâna la 120 de decibeli, valoare la care sunetul provoacă deja durere în organul auditiv. La 165 de decibeli, părul ar lua foc din cauza frecării cauzate de undele sonore. Acesta este un sunet de mii de ori mai mare decât poate suporta urechea umană, dar care nu se aude în afara tubului său presurizat.Sunetul cu mulți decibeli provoacă dilatarea și comprimarea heliului din interior, iar lungimea de undă și filtrele poziționate în interiorul tubului fac ca gazul dilatat, mai rece, să ajungă într-un capăt al tubului, iar cel cald, în cealaltă parte. Temperatura scăzută a gazului este preluată de un rezervor cu etanol, din care lichidul este pompat prin pereții frigiderului. Lichidul se întoarce după aceea pentru a fi răcit din nou. Noul tip de frigider a fost numit “răcitor termo-acustic”. Sistemul este nepoluant și elimină o mare parte din componentele care îngreunează frigiderele actuale. Totuși există încă inconveniente pentru ca un astfel de sistem să ajungă în toate casele. Cercetătorii mai au de rezolvat câteva probleme: pentru a fi eficient, “motorașul” costă mai mult decât și-ar putea permite cineva, iar sistemele mai ieftine consumă cel puțin de două ori mai multă energie decât un frigider obișnuit. Cercetările sunt în plină desfășurare.

O altă aplicație a acusticii este bisturiul acustic. Medicii deja folosesc undele sonore pentru unele proceduri medicale, cum ar fi ultrasunetele. A fost creat însă bisturiul acustic, atât de fin încât poate desprinde cu exactitate o singură celulă. Tehnologia actuală cu ultrasunete concentrate poate crea un

fascicul care are un loc central de aproximativ câțiva milimetri, însă, noua tehnologie va avea o precizie de 75 X 400 micrometri.Undele sonore pot ajuta și la încărcarea bateriei telefonului. Cercetătorii folosesc nanotehnologia pentru a aduna energie dintr-o mare varietate de surse, pentru a genera

energie. Unul din scopurile lor principale este acela de a crea dispozitive care nu vor mai avea nevoie să fie încărcate la rețeaua electrică ci să se încarce, de exemplu, în urma mișcării. Astfel, pentru că sunetul reprezintă comprimarea și extinderea aerului, adică este o mișcare, poate să fie folosit ca sursă de energie. Cercetătorii experimentează acest lucru în mai multe moduri, căutând să proiecteze un telefon care să se încarce atunci când utilizatorul vorbește la telefon.Cercetătorii sunt aproape de a pune în aplicare stingătorul de incendiu folosind sunete de înaltă frecvență.

Petre Robert Marian Alexandru,

clasa a IX-a E

Muguri 17

25

Aflată într-o permanentă luptă cu natura și prinsă fără scăpare în jocul descoperirilor și al imprevizibilului, chimia a început să se manifeste cu mult timp înainte de a fi definită, cu mult înainte de epoca metalelor, cu mult înainte să înceapă lumea. Nu se știe însă dacă Dumnezeu a fost cel care a dat formă și esență acestui „analizator” primordial sau dacă a prins viață din propria-i necesitate de a exista, dintr-o inițiativă ce depășește puterea de înțelegere a ființei umane.

Cert este că, la un moment dat, ne-a surprins atât de strașnic încât am fost nevoiți să o subjugăm cumva, să o dominăm până nu ne domină ea, să o exploatăm până la ultimul electron, pentru că numai așa am fi risipit orice îndoială privind „superioritatea” speciei noastre.

Am încercat așadar să îmblânzim o forță care, asemenea animalelor pe care le privim printre zăbrelele reci de la Zoo, ne-ar putea scăpa oricând din mâini (firește dintr-o greșeală umană!). Mai grav ar fi să nu fi pierdut deja mare parte din controlul pe care îl dețineam cândva și, lăsându-ne purtați de val, să fi transformat eficacitatea chimiei într-o sabie cu două tăișuri, îndreptată iresponsabil împotriva dușmanilor, împotriva altor oameni, împotriva noastră.

Am constatat că aliajele au o deosebită duritate și rezistență. Urmare: ne-am construit poduri și mașini, în paralel cu arme, tancuri, grenade și obuze. Am descoperit cât de valoroase și de practice sunt aurul și petrolul. Consecință: nu mai putem stăpâni ura și lăcomia care ne întunecă mințile, în lupta crâncenă pentru a poseda în cantități cât mai mari. Am reușit să

pătrundem în lumea secretă și spectaculoasă a atomilor și să le studiem atent proprietățile. Urmare acestor cercetări este poate cea mai nimicitoare dintre toate, căci, dintr-un moment în altul bomba nucleară stă să pună capăt tuturor încercărilor omenirii de a progresa

și de a atinge perfecțiunea. Ne mai putem opri, acum că am prins acest avânt? Mult timp va trece până când va dispărea teama că, forțând limitele unei științe atât de riguroase cum este chimia, e posibil să fi făcut un pas în față și teribil de mulți înapoi.

Încă din cele mai vechi timpuri, omul cunoștea zece elemente chimice: opt metale (aur, argint, cupru, stibiu, staniu, plumb, mercur, fier) și două nemetale (sulf și carbon). Amintirea nu a păstrat însă pentru posteritate cine au fost

pionierii descoperirii lor și în ce an anume omul le-a obținut pentru prima dată și a învățat să le utilizeze. Numeroase vestigii istorice ne dovedesc că încă din Antichitate natura știa să separe aurul și argintul și să le folosească la confecționarea obiectelor de podoabă și de cult, aceste metale devenind un simbol al bogăției și puterii. Descoperirea cuprului realizează un salt major în viața omenirii: epoca de piatră e înlocuită cu cea a bronzului, iar odată cu începerea extragerii fierului din minereurile sale bronzul își pierde, treptat, din importanță, asigurând trecerea la epoca contemporană. Primele date concrete despre unele elemente chimice istoria ni le oferă odată cu descoperirea arseniului As ( 1250, Albertus Magnus) și a bismutului Bi (1450, Basile Valentine). Apropos! La ce utilizăm arsenul? La obținerea aliajelor cu duritate

Dincolo de limite

Muguri 17

26

sporită, a aliajelor pentru literele tipografice și a celor cu temperatură joasă de topire (semnalizatori automați de incendii), la obținerea alicelor, precum și la confecționarea diodelor electroluminiscente. Oare bismutul cu ce ne ajută? Reactoarele nucleare îl utilizează ca agent termic sau confecționăm electrozi pentru măsurarea pH-ului.

În epoca Renașterii chimia cunoaște o dezvoltare rapidă, în special odată cu evoluția științei și progresul tehnico-științific din perioada următore. Treptat, omul află că tot ce-l înconjoară nu este format din cele „4 elemente de bază”: apă, aer, pământ și foc, cum se credea până atunci, ci și din elemente chimice, pe care nici nu bănuia că le are atât de aproape, precum oxigenul, hidrogenul, azotul, aluminiul, clorul, calciul, magneziul, iodul, pe care astăzi le considerăm obișnuite și cunoscute parcă dintotdeauna.

Știați că ?

Oxigenul a fost obținut în stare liberă de C. Scheele (Suedia) în 1772 prin descompunerea silitrei și de J. Priestley (Anglia) în 1774 prin descompunerea oxidului de mercur. Oxigenul este cel mai răspândit element chimic de pe Pământ. Conținutul său în scoarța Pământului alcătuiește 49%.

Oxigen liber se găsește în aer (20,95% după volum), iar dizolvat – în apele naturale. Sub formă de compuși se conține în apă, în diferite minerale și în organismele vii. Unde îl utilizăm? Respirație, ardere, sudarea metalelor, oxidant al combustibilului rachetar. Ozonul, modificația alotropică a oxigenului, se întrebuințează la tratarea apei potabile, la fabricarea unor substanțe organice, în medicină ca dezinfectant.

Dacă oxigenul este cel mai răspândit element de pe Pământ, hidrogenul este cel mai răspândit element în Univers (63%). Atmosfera Soarelui conține 75-85% hidrogen, iar planetele Jupiter și Saturn

constau aproape în întregime din hidrogen și compușii acestuia. Din cauza presiunii foarte mari, pe aceste planete hidrogenul se află în stare metalică.

Pe Pământ hidrogenul se găsește sub formă de compuși: apă, organisme vii, petrol, minerale. La ce îl utilizăm? Combustibil rachetar, energetica atomică ( deuteriu și tritiu), hidrogenarea grăsimilor și obținerea margarinei, reducerea metalelor, sinteza amoniacului, metanolului sau acidului clorhidric.

Tehnica și știința contemporană oferă posibilitatea de a identifica nu numai elementele naturale din lumea înconjurătoare, ci de a obține și elemente artificiale, cu timp foarte scurt de existență, formate din izotopi radioacivi. Astăzi se cunosc 118 elemente chimice, dintre care 112 au nume concrete. Celelalte își așteaptă rândul, ca după o cercetare mai minuțioasă a proprietăților să li se ofere și lor un nume.

Douăsprezece dintre elementele chimice cunoscute poartă numele unor savanți notorii, cu aport deosebit în

dezvoltarea științei, dar mai ales în domeniul chimiei. Ultimul a fost numit Roentgenium Rg în anul 2006, în cinstea fizicianului Wilhelm Conrad Roentgen. Se estimează că în viitorul apropiat să fie identificate încă 20- 30 de elemente chimice noi.

Așadar, să ne concentrăm mai bine asupra motivelor care l-au determinat pe Victor Babeș să afirme că: „Știința este adevărul, este cunoașterea și întrebuințarea forțelor naturii pentru fericirea omului”.

Antonia Gheorgheclasa a X-a B

Muguri 17

27

Dimensiunea religioasă a existenței

O bună introducere în domeniul sacrului o face Mircea Eliade, în cartea „Sacrul și Profanul” (1957), lucrare care sintetizează cele două coordonate centrale ale vieții umane: sacrul, caracteristică a lui Homo religiosus și profanul, ilustrând ordinea materială, cotidiană a lumii în care trăim. De altfel, o dorință perpetuă a omului a fost aceea de a evada din profan, din peisajul social obișnuit, din istoria de zi cu zi, uneori monotonă sau nedreaptă, alteori brutală și sângeroasă. Cazul societățiilor medievale sau arhaice este, din acest punct de vedere, convingător. Așa cum se poate vorbi despre o istorie umană pe care o putem numi profană și ai cărei actori suntem chiar noi, oamenii, există și o istorie sacră superioară, cea a zeilor, dar și a miturilor de ieri și de azi (de la vechile mituri egiptene sau greco-romane, până la miturile lumii actuale). În fond, ce este o sărbătoare religioasă, fie ea creștină sau hindusă? Răspunsul ni-l oferă tot Eliade, în același studiu: “o reactualizare a unui eveniment primordial, a unei istorii sacre”. Prin urmare, omul poate deveni un participant activ la restabilirea ordinii sacre, prin ritualuri, sărbători și tradiții dintre cele mai diverse, prin “imitarea Divinității” (imitatio Dei). Omul ar putea depăși haosul social, profan, apelând la ordinea sacră, stabilizatoare, de multe ori constructivă pentru istoria oricărui individ : „pentru Homo religiosus, sacrul reprezintă, de milenii, un instrument în înțelegerea propiei sale condiții, în transformarea haosului în cosmos, în elaborarea unei scări de valori.”(Julien Ries, Sacrul în istoria religioasă a omenirii). Marile întâlniri ale omului cu experiențe religioase sunt notabile. Omul, fie cel religios sau nereligios, are nevoie de o producție sacră: comunitatea, prietenia, dragostea, transcendența sunt valori fără de care existența umană ar fi o simplă teorie lipsită de funcționalitate: “Chiar și aceia dintre noi care nu nutresc convingeri religioase sau supranaturale

au nevoie de întâlniri regulate, ritualice cu noțiuni precum acela de prietenie, comunitate, recunoștință sau transcendență. Nu putem miza pe faptul ce vom găsi calea către ele pe cont propriu.”(Alain de Boton, Religia pentru atei).

De-a lungul timpului legătura dintre om și divinitate s-a păstratat și în unele cazuri a devenit tot mai puternică. Omul a simțit nevoia de credință, divinitatea luând diferite forme cum ar fi: Soarele, obiecte sau animale venerate, zei, persoane (regi

sau împărați), Dumnezeu etc. Una dintre cele mai răspândite credințe este cea în Sfânta Treime din care fac parte Dumnezeu Tatăl, Iisus Hristos și Duhul Sfânt. Omul crede în revelația biblică și fiecare element al existenței sale poartă pecetea simbolului religios. Credința în Dumnezeu oferă certitudinea unei realități divine care se află în afara lumii, independent și suveran față de ea, dar și în interiorul ei. De aici

poate veni și explicația prezenței multitudinii de opere literare medievale cu tentă simbolistică sau temă în totalitatea religioasă.

Când a început ca această putere, și anume biserica, să ia amploare, majoritatea regilor sau împăraților se foloseau de numele Creatorului pentru a-și atribui merite. Rapid, clericii au devenit o forță în stat deoarece erau foarte mulți credincioși care ascultau și urmau sfaturile date de divinitate. Ca orice regim politic, biserica a cunoscut perioade de înflorire, ca cea din Evul Mediu în care credincioșii erau ținuți în neștiință și plăteau taxe imense pentru răscumpărarea păcatelor. Abuzând de încrederea oferită, clericii și-au strâns averi imense și nu de puține ori se întâmpla ca biserica să împrumute visteria regală.

Devenind o putere în stat, regele se prezenta drept trimisul lui Dumnezeu, iar clerul avea un cuvânt important de spus în problemele privind țara. Dacă nu exista susținerea bisericii, atât financiară cât și umană, multe dintre războaie nu ar fi existat. Să nu

Muguri 17

28

uităm însă de cruciadele care au dus la pierzanie mii de oameni.

Biserica a mascat crime oribile, ea fiind autoarea metodelor foarte originale de tortură, publică sau nu. Secole la rând, clerul s-a folosit de „numele Domnului” pentru a-și păstra puterea și influența, indiferent prin ce mijloace se realiza acest lucru. Însă odată cu apariția umanismului-renascentist, biserica a fost foarte mult decăzută, intrând într-o perioadă de declin din care nu se mai poate ieși. Umaniștii, promovând cultura, obstrucționa interesele clericilor, deoarece poporul era unul neinstruit și analfabet, iar preotul îi putea manipula cu ușurință.

Biserica încă este, în prezent, o forță importantă însă nu atât de influentă în puterile statului, declinul cauzând pierderi mari monetare dar și ura poporului căci i-au ținut în întuneric și folosit de naivitatea acestora.

Omul trăiește cu necesitatea unei providențe care să dea un înțeles vieții sale, prin care să-și justifice acțiunile și care să-l ghideze în alegerea căilor potrivite. Această legătură s-a întărit mai ales în Evul Mediu atunci când perioadele des repetate de foamete, mari epidemii, catastrofele naturale, războaiele dese și alte forme de violență, au dus la nevoia omului de a se adăposti, de a se simți în siguranță aflați sub protecția unei providențe. Totuși credința s-a manifestat la început doar prin încrederea în anumite viziuni, vise și halucinații, în semne premonitorii.

În Evul Mediu, temelia culturii este religioasă. Credința în Dumnezeu oferă certitudinea unei realități divine care se află în afara lumii, independent și suveran față de ea, dar și înlăuntrul ei. Un bun exemplu poate fi al unuia dintre primii mari poeți ai Franței dar și al Europei Evului Mediu, Francois Villon. Deși nu întrunea caracteristicile tipului religios, poetul, în urma unei vieți în afara legii care i-a atras condamnarea la moarte, se întoarce în-tr-un moment de pocăință către divinitate. Poemul intitulat ,,Balada Spânzuraților” cuprinde astfel sentimente împărtășite de cei cărora le era pregătită aceeași soartă cum ar fi căința, mila, dorința de mântuire, de apropiere de providență. În așteptarea executării sentinței, poetul cere îngăduință și milă pe parcursul întregii

poezii, atât din partea muritorilor cât și din partea bisericii -,,Rugați-vă la Domnul pentru noi!” tocmai din cauza spațiului de claustrare care îndeamnă spre meditare dar mai ales din cauza apropierii morții. Pentru a amplifica aceste sentimente sunt descrise împrejurările vieții în închisoare, nefavorabile atât din punct de vedere fizic: ,,De ploaie suntem umezi și spălați”, ,,De soare suntem arși și înnegriți”, ,,ochii adânciți”, ,,perii de pe față jumuliți” cât și psihic: ,,nicicând, nicicum nu suntem liniștiți”. Ultima strofă a baladei intitulată ,,Închinare” reprezintă ultima

încercare disperată de a cere iertare, de a se aproapia de divinitate. Adresarea directă făcută divinității și ruga de a fi achitat în fața providenței și a nu sfârși în focul iadului -,,Ferește-ne de-a iadului mânie” dar și apelul la umanitate -,,Nu râdeți oameni , fiți de omenie” urmat de versul prezent la sfârșitul fiecărei strofe- ,,Și vă rugați la Domnul pentru noi!” care subliniază nevoia tot mai puternică de mântuire constrânsă de apropierea morții.

Un alt exemplu de text cu simbolistică legată de divinitate este ,,Divina Comedie” lui Dante Alighieri. Împărțită în trei secțiuni: “Infern”, “Purgatoriul”, “Paradis”. În operă este descrisă o călătorie imaginară în cele trei compartimente ale lumii de

după moarte, în care poetul se întâlnește cu personaje mitologice, istorice sau contemporane lui. Fiecare personaj este reprezentantul unei virtuți sau al unui viciu, situarea în una din cele trei lumi fiind simbolică, ca răsplată sau pedeapsă, adesea și după criterii su-biective deoarece poetul îi întâlnește în Infern și pe adversarii lui. Spre exemplu, Dante este călăuzit prin Infern și Purgatoriu de către poetul Virgiliu, simbol al înțelepciunii, iar Beatrice - ființa pe care a adorat-o - îl ajută să găseasca drumul spre Paradis, fiind instrumentul voinței divine. Fiecare dintre cele trei tărâmuri este construit din zece părți. Astfel, Infernul are ca părți componente câmpia întunecată și cele nouă cercuri în care păcătoșii se chinuiesc. În alcătuierea Purgatoriului intră țărmul mării, coasta muntelui, cele șapte bârne ale acestuia, grădina paradisului pământesc. Iar Paradisul este format din nouă cercuri mobile și empireul. Alegerea cifrei 9 în ceea ce privește sferele cerești dar și cele din Infern

Muguri 17

29

nu este întâmplătoare, 9 reprezentând perfecțiunea perfecțiunii, 9 fiind multiplu cifrei 3. De asemenea 10 este simbolul decalogului și reprezintă o imagine a divinității. În operă se poate observa prezența inspirației religioase, a unei tendințe moralizatoare, și a unui limbaj bazat pe percepția vizuală și imediată a faptelor, caracteristic literaturii și stilului medieval. Ca structură, fiecare secțiune cuprinde 33 de cânturi, cu excepția primei, care are un cânt în plus ce servește ca introducere. Descrierea coborârii lui Dante în Infern, a trecerii prin Purgatoriu și, în fine, a ascensiunii în Paradis, nu este nimic altceva decât prezentarea drumului inițiatic parcurs de erou spre apoteoza unirii cu divinitatea.

Opera reprezintă dramatizarea teologiei creștine medievale, dincolo de sensurile sale profunde, privind opiniile filosofice, politice și științifice ale artistului. Astfel ,,Divina Comedie” este alegoria purificării sufletului și dobândirii liniștii interioare prin înțelepciune și dragoste.

Astfel, cele două opere evidențiază legătura dintre om și divinitate, chiar dacă aceasta se realizează diferit în cele două cazuri. Dacă la Francois Villon apare de-abia spre sfârșitul vieții și numai odată cu constrângerea morții, luând forma unei rugi de iertarea a păcatelor și de mântuire a sufletului, la Dante Alighieri pare a fi una permanentă. Prin credința în existența unei eternități după moarte, în cartea sa, italianul, ne prezintă posibilele imagini ale vieții de apoi în funcție de ceea ce omul a ales să facă în viață. Acesta realizează o descriere a eternității cu toate defectele și perfecțiunea ei, cu chinurile și cânturile frumoase, cu focul și soarele ei. Deși crimele săvârșite de clerici se înmulțesc evident, aceasta a fost perioadă în care omul de rând a fost cel mai apropiat de biserică.

Din cauză că biserica ținea poporul în întuneric, majoritatea populației neștiind să citească, să scrie și nu aveau o minimă cultură generală, clericii îi puteau manevra după bunul plac. Din cauza fricii constante asupra “lumii de dincolo”, oamenii simpli și-au creat

propria impresie despre acest loc, variante care mai de care mai înspăimântătoare. De asemenea, orice greșeală era privită cu groaza de a nu ajunge în Rai, spațiul descris ca fiind perfect, unde nu vor mai îndura sărăcia și ororile pământești.

Această imagine a fost sursă de inspirație pentru scriitorii din Evul Mediu. Însă cea mai remarcabilă este “Divina comedie” a lui Dante Aligheri.

Păcatul strămoșesc Invocând păcatul strămoșesc cu care ne naștem

și pe care îl îndepărtăm la botez, fiind primul și de asemenea singurul pe care Dumnezeu îl pedepsește cu gravitate, cuplul primordial a avut o singură poruncă și aceea de a nu mânca din pomul cunoașterii binelui și răului, pe care o încalcă ispitiți de Diavol.

Continuând cu maxima latinească „abyssus abyssum invocat” care înseamnă “o greșeală o antrenează pe alta” , regăsită și în Psalmii lui David, definim păcatul ca fiind călcarea unei legi, a unei porunci bisericești, faptă sau vorbă care contrazice voluntar principiile morale și religioase.

În perioada Evului Mediu, păcatul putea fi răscumpărat de clerici prin dări bănești.

Urmările păcatului pot varia, de la cel capital la cele mai mici și sunt ordonate in Decalogul dat lui Moise de Dumnezeu:

1. „Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău, să nu ai alți Dumnezei afară de Mine” .

2. ”Să nu-ți faci chip cioplit, nici altă asemănare, nici să te inchini lor” .

3. ”Să nu iei numele Domnului Dumnezeului Tău în deșert” .

4. ”Adu-ți aminte de ziua Domnului și o cinstește” .5. ”Cinstește pe tatăl și pe mama ta, ca bine să-ți

fie și mulți ani să trăiești pe pământ” .6. ”Să nu ucizi” .7. ”Să nu fi desfrânat” .8. ”Să nu furi” .9. ”Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva

aproapelui tău” .10. ”Să nu poftești nimic din ce este al aproapelui

tău”.Nerespectarea acestor porunci te vor îndepărta de

Dumnezeu, iar ca urmări, păcatele cele pământești sunt sancționate de lege, iar cele divine pot avea ca și consecință trimiterea în iad.

Enache Cristiana clasa a XI-a F

Muguri 17

30

Jocuri distractive de inteligență

Încearcă jocurile noastre distractive de inteligență și bucură-te de gama de mind bending math logic care cu siguranță te va pune pe gânduri.

Pune-ți la încercare abilitatea de a lucra cu numere și de a rezolva probleme cu jocuri de inteligență clasice care te vor face să îți zgârii creierul în căutarea răspunsurilor. La câte dintre întrebările de gândire poți răspunde corect?

Încearcă-le și află!

Folosind doar adunarea, cum poți aduna 8 de 8 ori și să rezulte 1000?

Răspuns: 888 + 88 + 8 + 8 + 8 = 1000

Maria are 54 de ani iar mama ei are 80, cu câți ani în urmă avea mama Mariei de trei ori vârsta ei?

Răspuns: în urmă cu 41 de ani, când Maria avea 13 ani iar mama ei avea 39 de ani.

Care 3 numere au același rezultat indiferent dacă sunt adunate sau înmulțite împreună?

Răspuns: 1, 2 și 3

Într-un coș se află 5 mere, cum împarți merele la 5 copii astfel încât fiecare copil are 1 măr în timp ce un măr rămâne în coș?

Răspuns: 4 copii primesc un măr fiecare în timp ce al cincilea copil primește coșul cu mărul rămas în el.

Avem un număr format din 3 cifre. A doua cifră este de 4 ori mai mare decât cea de-a treia, în timp ce prima cifră este de 3 mai mică decât a doua. Care este numărul?

Răspuns: 141

Ce cuvânt în limba engleză arată la fel atunci când este invers și cu susul în jos?

Răspuns: SWIMS

Două fete s-au născut din aceeaşi mamă, în același timp, în aceeași zi, în aceeași lună și în același an dar totuși nu sunt gemene. De ce nu?

Răspuns: Pentru că exista și a treia fata, ceea ce le face pe ele tripleți!

Un vas a ancorat într-un port și are o scară care atârnă pe marginea sa. Lungimea scării este de 200 cm, distanța dintre fiecare treaptă este de 20 cm iar ultima treaptă de jos atinge apa. Fluxul apei crește cu 10 cm pe oră. Când va ajunge apa la a cincea treaptă?

Răspuns: Fluxul ridică apa și vasul în același timp astfel încât apa nu va ajunge niciodată la a cincea treaptă.

Huzum Anastasia clasa a XI-a F

Muguri 17

31

Reflecții depre adolescență și familie -fragmente din lucrările unor adolescenți-

Familia are un rol foarte important în societate, deoarece ajută comunitatea în care locuiesc să se dezvolte. Însă, familia are și rolul de a-și crește și educa copiii pentru ca ei să continuie să facă acest lucru.După cum se știe, personalitatea se formează în timpul adolescenței. În această perioadă, familia are un rol și mai important, pentru că un copil suferă niște schimbări fiziologice. Din cauza acestor schimbări, adolescentul este sensibil, instabil, iar rolul familiei crște semnificativ. Ea trebuie să ofere adolescentului un exemplu demn de urmat chiar și în situații dificile.În altă ordine de idei, comunicarea este foarte importantă. Prin intermediul comunicării familia poate afla la ce și cum gândește tânărul. ... (Toma Răzvan-Ștefan – 9G)

ᴥ Familia reprezintă pentru adolescent prima școală, o școală a emoțiilor. Iar el, încă de mic, trebuie îndrumat pe calea cea dreaptă și spre un viitor cât mai bun. Consider că familia reprezintă mediul în care te poți simți cel mai bine; are cine să te încurajeze, să îți dea încredere în tine, să te facă mai puternic. În familie poți avea parte de tot ceea ce îți dorești, însă cazurile diferă de la familie la familie. Adolescentul trebuie să se simtă bine în propria sa casă, să fie fericit că își revede zilnic familia... (Pintică Alexandra, 9 G)

ᴥ Copiii au nevoie să se simtă protejați, iubiți, fericiți și înțeleși. În cazul adolescenților, părinții trebuie să le acorde multă înțelegere și atenție, deoarece, cu toții știm, în perioada aceasta lucrurile se schimbă. De aceea, într-o familie trebuie să existe sinceritate, comunicare, înțelegere și multă iubire. Părinții trebuie să fie extrem de responsabili și să aibă un comportament exemplar, atât în preajma copiilor, cât și în societate. Aceste fapte au un rol foarte important în creșterea și educarea copiilor , deoarece copiii iau exemplul părinților. (Niță Denisa Ștefania, 9G)

ᴥ Adolescentul trebuie ascultat, ajutat, înțeles de părinții săi și sprijinit în fiecare alegere sau hobby al său, ajutat să-și urmeze visul pentru a se perfecționa în alegerea sa indiferent de situație. (Petrescu Cristiana, 9G)

ᴥ După părerea mea, părinții trebuie să fie cei mai buni prieteni ai copilului lor, mai ales în perioada adolescenței. Familia trebuie să fie ca o echipă în care toți membrii să fie egali și niciunul să nu fie ”omul

alpha”, șef sau mai presus. Mai cred că în fiecare familie ar trebui să fie o „săptămână altfel”, ca toți membrii familiei să fie implicați și să se distreze. Acum haideți să vă spun ce activități mi se par interesante și aș vrea să le practic într-o astfel de săptămână:

Ziua 1. Toți membrii familiei să facă ceva amuzant, dar și educativ în același timp: un parc de

distracții, un joc de familie cum ar fi ”Monopolis”;Ziua 2. Membrii familei să își schimbe rolurile,astfel,

copilul să fie părinte și să-și ia atribuțiile părinților ca să vadă cât de greu este să fii părinte, iar părinții să fie copii.

Ziua 3. Părinții să-i facă toate mofturile copilului: mâncarea preferată, să-l ducă la Mall și să-i cumpere ce-și dorește el cel mai mult.

Ziua 4. Mama să nu mai dea buzna în camera copilului care doarme buștean și să nu mai înceapă să țipe: ”Hai, trezește-te odată, că întârzii la școală!” Mai, mai ca micuțul să facă atac de panică. Să vină și ea frumos, să vorbească în șoaptă ca să înceapă ziua cum trebuie. În ultimele zile, familia ar putea să meargă într-o mini-vacanță, la mare sau la munte sau în altă parte, unde se simt ei mai bine.

Cred că această experiență ar ajuta membrii familiei să se apropie mai mult și să comunice mai mult. (Turtureanu Roxana, 9G)

ᴥ Cu siguranță familia influențează viața fiecărui membru al său. Membrii unei familii au obiective comune și își doresc întotdeauna binele unul altuia. Familia este cel mai puternic mediu în societatea contemporană. (...) (Vlădilă Georgiana-Maria, 9G)

Muguri 17

CUPRINS

Nu mai am timp ... de pierdut! ................................................................. pag. 1

Ce este literatura? ..................................................................................... pag. 2

Mugur de condei ....................................................................................... pag. 4

Celei care a plecat ... ................................................................................. pag. 5

Nicolae Labiș ............................................................................................... pag. 6

Premiul Nobel pentru literatură 2016 ...................................................... pag. 8

Despre proverbe ......................................................................................... pag. 10

Portretul elevului modern .......................................................................... pag. 11

Marele jaf eșuat ......................................................................................... pag. 12

Șoricelul polițist ......................................................................................... pag. 13

Omul fără patrie e ca puiul fără mamă ...................................................... pag. 15

1 Decembrie .............................................................................................. pag. 16

Armata de teracotă .................................................................................... pag. 17

Curiozități istorice ...................................................................................... pag. 19

Katerini ...................................................................................................... pag. 20

Skiathos - paradisul Marii Egee .................................................................. pag. 21

Delta dintre blocuri .................................................................................... pag. 22

Fenomene acustice și termoacustice ......................................................... pag. 23

Dincolo de limite ........................................................................................ pag. 25

Dimensiunea religioasă a existenței .......................................................... pag. 27

Jocuri distractive de inteligență ................................................................. pag. 30

Reflecții despre adolescență și familie ....................................................... pag. 31