G. CALINESCU

Enigmu OtilieiDosar critic

de Lucian Pricop

EDITURA CARTEX 2OOO

Bucureqti

Coperta: Mdddlina Prlcop, i. {e

Tehnoredacto r: Eca terina Pis ld

Pentru comenzi gi informalii, vd rug6m sd ne contactalila:o TeVfax: 021 1323.41.30; 021 1323.00.7 6o Tel: 0745.069.898; 0729.95t.763o www. edituracartex.roo e-mail: comenzi@edituracartex.roo O.P. 4, C.P. 184, Bucureqti

Tipnrit la Societateu Tipogralicd Filaret S.A.

Descrierea CIP a Bibtiotecii Nafionale a RomAnieiCALINESCU, GEORGEEnigma Otiliei / George Cdlinescu ; dosar critic de LucianPricop. * Bucuregti : Cartex 2000,2017

ISBN 978-973-104-703-4

I. Pricop, Lucian (ed.qt.)

821.135.1

CUPRINS

Prefold (Lucian Pricop) 7Fi;d biobibliograficd.. .................... 24Referinle critice....... ..... 27

Enigma Otiliei .............. 51

I

intr-o seard de la inceputul lui iulie 1909, cu pu{in inainte de orelezoce, un tanir de weo optsprezece ani, imbricat in uriformi de licean, intrain strada Antim, venind dinspre strada sfinfii Apostoli, cu un soi de varizd,in mdn5, nu prea mare, dar desigur foarte grea, fiindcd, obosit, o trecea destlintr-o mdnd intr-alta. Strada era pustie gi intunecatd qi, in ciuda verii, inrurma unor ploi generale, rdcoroasr si foqnitoare ca o pidure. intr-adevdr,loate curfile qi mai ales ograda bisericii erau pline de copaci bdtrdni, ca deultfel indeobgte curlile marelui sat ce era atunci capitala. vAntul scutura,dupd popasuri egale, coamele pomilor, fdcdnd un tumult nevdzut, gi numaiintunecarea qi reaprinderea unui lan de stele dddea trecdtorurui bdnuiala cdrrrari vdrfuri de arbori se miqcau pe cer. T6nirul mergea atent de-a lungulzidurilor, scrutdnd, acolo unde lumina slab6 a felinarelor ingiduia, nume-role caselor. Uniforma neagrd ii era shdnsi bine pe talie, ia un veqmantrnilitar, iar gulerul tare qi foarte inalt qi qapca umflatd ii dideau un aerbirbdtesc gi elegant. Fala ii era insi juvenili qi prelungd, aproape femininldin pricina guvilelor mari de pdr ce-i cddeau de sub qapia, dar culoarearndslinie a obrazului qi tdietura elinicd a nasului corectau printr-o notdvoluntard intdia impresie. Din chipul dezorientat cum trecea de pe un tro-luar pe altul in cdutarea unui anume num6r, se vedea cd nu cunoaqte casape care o cduta. Strada era pustie gi lumea pdrea adormitd, fiindcd limpilede prin case erau stinse sau ascunse in mari globuri de sticld matd, ca sdrru dea cdldurd. in aceastd obscuritate, strada-avea un aspect bizar. Nici ocasd nu era prea inaltd qi aproape nici una nu avea cat superior. insd va-lietatea cea mai neprevdzutd a arhitecturii (operd indeo6gte a zidariloritalieni), mdrimea neobisnuitd a ferestrelor, in raport cu forma scundd aclidirilor, ciubucdria, ridicoli prin grandoare, amestecul de frontoane gre-ceqti qi chiar ogive, frcute insd din var qi lemn vopsit, umezEala,

"*e d"r-

ghioca varul, qi usclciunea, care umfla lemndria, frceau din strada bucu-reqteand o caricaturi in moloz a unei strizi italice. in apropierea mdndstiriiqi peste drum de ea, o casi cu ferestre inalte era incd luminatl. in fa{a eistafiona o trisur[ luxoasi cu doi cai albi, iniuntrul cdreia dormea, cu cipul

53

in piept gi cu hdlurile in mdnfl un birjar gros, infbqurat in tipicul veqmdnt

lung qi increlit de catifea. Tdn6ru1 ajunsese cu greaua luivalizd in chip de

balercd in dreptul ei qi, dupd oarecare examen' se opri ldsdnd o clipd jos

povara. Casa avea un singur cat, a1ezat pe un scund parter-soclu, ale c6ruigeamuri pdtrate erau acoperite cu hdrtie translucid5, imitdnd un vitraliu de

caledrald. Partea de sus privea spre stradd cu patru ferestre de o ind{imeabsurd5, formdnd in vdrful lor cdte o rozetd goticS, deqi deasupra lorziddia scotea tot atdlea mici frontoane clasice, sprijinite pe cdte douiconsole. La faladd, acoperiqul cddea cu o streaqind latd, rczemdndu-se pe

console desplrfite de casetoane, totul in cel mai antic stil, dar console,

frontoane qi casetoane erau vopsite cu un ulei cafeniu. Ziddria era crdpatd

qi scorojitd in foarte multe locuri, qi din crdpSturile dintre faiada casei 9itrotuar iegeau indrdzne! buruienile. Un grilaj inalt qi greoi de fier, ruginitqi cdzut pulin pe spate, dovedea, pe dreapta, existenla unei curfi, in care se

zdreapinintuneric atAt frunziq qi atdtea trunchiuri, inc6t intinderea ei, deo-

camdat6, nu se putea calcula, impresia trecitorului fiind totuqi de pddure

f[rd fund. Grilajul avusese o poart[ mare cu doud aripi, legatd acum cu unlan!. Doar o porti!5 mai micd era deschisd qi pe aceea, ludndu-gi sacul inmdn5, intrd tdn5rul, dupi oarecare chibzuiald. Ajung6nd infafa uEii de laintrare, el se codi sd suie cele doud trepte de piatrd qi porni spre fundulcurlii spre a vedea dacb putea da de cineva in oddile de serviciu' Acoloputu sd-gi dea seama cdpartea de din dos a casei avea o in5lf,me mai mare

decdt a restului, parter gi cat formdnd doud coridoare suprapuse' cu geam-

ldc. Numai in catul de sus o lampi cu petrgl ardea, restul mocnea in intu-neric. Tdndrul se intoarse spre intrarea din fa!5 qi meditd un mijloc de a-gi

vesti prezen{a. insd nu vdzu prin apropiere nici o sonerie, qi a bate la uq[ ise pdru, cum era qi natural, o absurditate. intr-adevdr, uga, de forma uneienonne ferestre gotice de lemn umflat qi descleiat de cildurd sau ploaie qi

bubos de vopsea cafenie, se intindea de la cele doud trepte de piatrd' tocite,in modul convexitdlii, pdnd aproape sub streaqind. Nici o perdea nu acope-

rea ochiurile de geam, pline de un praf strdvechi, pe care se vedeau bineurmele picdturilor de ploaie qi ale melcilor fbri casb.^Neavdnd alt chip de

ales, tdndrul apbsd clanla moale gi dddu si hagd uqa. insd, spre spaima lui,uqa cea uriaqS se miqcd aproape de la sine, cdzdnd spre el cu un scdrldit in-grozitor.Intimidat, aqteptd ca lumea din cas5, int/'gatd de zgomot, sd nd-

vdleascd jos, dar nu se intdmpld nimic. Tdndrul intrd atunci, incercdnd sd

inchidi cAt mai bine infernala uqd, qi abia induntru frcu uimitoarea des-

coperire cd mdnerul de os al unui probabil clopolel interior atdrna in sal6.

Nu indrdzni totuqi sd sune numaidecdt, intt-atAt il mird anticamera. Ea era

de o ind[ime considerabild, ocupdnd spa]iul celor doui caturi laolaltd. O

scari de lemn cu doud suiquri laterale forma un soi de piramidd, in vdrfulc[reia un Hermes din ipsos, destul de gralios, o copie dupd un modelclasic, vopsit detestabil cu vopsea cafenie, linea in locul caduceului o

lampi cu petrol cu glob de sticld in chipul unui astru' Lampa era stins6, in

54 55

schimb o alti lampd plini de ciucuri de cristal, atdmatd de inaltul tavan,lumina tulbure incdperea. ceea ce ar fi surprins aici ochiul in materiarentat de nepotrivite. Perelii, care, spre a corespunde intenliei clasice a scdriirle lemn, ale cirei capete de jos erau sprijinite pe doi copii de stejar,ldulterdri donatelliene, ar fi trebuit sd fie de marmurd sau cel pulin de qtuc,orau grosolan tencuiti qi zugrdvifi cu gablonul qi cu m6na, imitdnd picturilepompeiene, qi indeosebi porfirul, prin naive stropituri verzi qi rogii. insdsistemul de perspective gi festoane, in loc sd fie tratat pe intregul c6mp alrrnticamerei, printr-o opticd falsd de zugrav eratdiat in doui secfiuni coies-punzdnd fiecdrui cat, indic6nd astfel in chip supdrdtor lipsa de coeziune aplanurilor. in sfhrgit, tavanul imita prin zugravin casetoanele unui plafonr'oman. Acest sistem de decoratie, precum qi crdpdturile lungi qi neregulaterle peretilor dddeau incdperii un aer de ruind qi rdceald. T6nirul, hoti-rirndu-se in fine, trase de mdnerul clopofelului. Atunci un fel de scheldlditrnetalic rdsund de sus ca-n nigte spalii mari qi goale cu ecou rdu. Trecu unlirnp chinuitor pentru necunoscutul dejos, apoi scara incepu sd sc6r!6ie caapdsat[ de o greutate extraordinard gi cu o iritantd incetineald. C6ndprovocatorul acestor grozave pdrdituri fu jos, tdndruIvdzumiratun omuletsubtire gi pufin incovoiat. Capul ii era atins de o calvilie totali qi fatapdreairproape spdnd qi, dincauza aceasta, pdtratd. Buzele ii erau intoarse in afarl5i galbene de prea mult fumat, acoperind numai doi dinli vizibil, ca niqterrEchii de os. Omul, a cdrui vdrstd desigur inaintatd rdmdnea totuqi incertd,zAmbea cu cei doi dinli, clipind rar gi moale, intocmai ca bufnilelesupbrate de o luminb bruscd, privind intrebdtor gi vddit contrariat.

- Unchiul Costache? indrdzni sd deschidl gura tdnirul, pe urmd, inti-rnidat, ref5cu intrebarea: Aici qade domnul Constantin Giurgiuveanu?

Bdtrdnul clipi din ochi, ca qi cdnd n-ar fi inteles intrebarea, miqc6 bu-zcle. dar nu rdspunse nimic.

- Eu sunt Felix - addugd tdndrul, uimit de aceastd primire - nepotuldumnealui.

Omul spdn pdru tot aqa de plictisit de intrebare, clipi de cdteva ori dinochi, bolborosi ceva, apoi cu un glas neaqteptat de rdguqit, aproape soptit,tluhnind a tutun, rdspunse repede:

- Nu-nu-nu qtiu... nu-nu std nimeni aici, nu cunosc...Buimdcit, tAn5rul stdtu locului nemiqcat, aqteptdnd o revenire asupra

t[gadei. Dar bdtrdnul, dupd ce-l privi clipind, cu acea deferenfd hotirdtd cucare indemni pe un individ sd plece, zise din fundul g6tlejului: ,,Bund seara!,.1i pomi iarisi, in scdrldituri ingrozitoare, pe scard. Tdn5rul puse mAnarrutomatic pe mdnerul valizei qi ieqi amelit pe uga goticd gi apoi pe poartaruginit[, trecu prin fala muscalului, care sfordia mereu, si porni dezo-rientat inainte.

Uimirea liceanului vapdreanu se poate mai indreptd{i16, dacdvom gticine era. Se numea Felix Sima qi sosise cu o o16 inainte in Bucureqtivenind din Iaqi, unde fusese elev in clasa a VIII-a a Liceului Internat.

Sfbrgise liceul, trecdnd qi examenul de capacitate, qi acum venea in Bucu-reqti la tutorele sdu, Costache Giurgiuveanu. Acest Giurgiuveanu, cdruiaobiqnuia din familie a-i zice ,,unchiul", era cumnat al talllli sdu, care

murise de un an. Doctorul Iosif Sima, fost medic militar, apoi demisionat,

nu mai avea de mult rude apropiate de s6nge. Singura lui sor5, solia luiCostache Giurgiuveanu, cel ciutat, murise qi ea de mult. Vdduv el insugi

de weo zece ani, doctorul iqi linuse bdiatul mai mult in pensionate qi inintemate. Dupd o lungd boald plictisitoare, se stin-se qi el, cu satisfaclia cd

copilul e mare qi cu viitorul oarecum asigurat. In afarh de un oarecare

depozit in bani, doctorul ldsa lui Felix o casd cam veche, dar solidd qi

rentabilb in strada Ldpugneanu. Pentru administrarea acestor bunuri fusese

indicat ca tutore ,,unchiul Costache", cumnatu-siu. De un an de zile,Giurgiuveanu reprezenta pe Felix in raporturile cu qcoala, pldtea taxele,

semna in calitate de corespondent, iar Felix, la rdndul lui, ii trimitea qtiri

despre el. De altfel, relaliile acestea nu erau deloc pricinuite de simplaintdmplare a tutelei: ,,unchiul Costache" gi ,,verigoara Otilia", care trecea

in genere drept fata lui Costache, fuseserb totdeauna numele cele maipomenite din casa doctorului Sima qi socotite ca simbol al rudeniei apro-

piate. nehx nu vdzuse pe Costache Giurgiuveanu dec6t cu mulli ani inurmd, copil, qi tot atunci o cunoscuse gi pe Otilia, care era o simpl5 fetild.Dar in fiecare an scria la sdrbdtorile consacrate qi in alte cdteva imprejurdri

,,unchiului Costache", intrebdnd ce mai face ,,veriqoara Otilia", iar Otiliascria,,unchiului Iosif', intrebdnd ce mai face ,,v5ru1 Felix". Tdndrul fiu al

doctorului Si Otilia erau astfel in chip oficial intim prin corespondenld qi

desigur c6, dacd s-ar fi intdlnit,n-ar fi putut decdt sd continue qi oral stilulfamiliar din scrisori. Zdpdceala lui Felix era doar explicabild. Numdrulcasei il cunogtea infailibil, iar in casi locuiau ,,unchiul Costache" qi ,,veri-qoara Otilia". Rdmdsese hotirdt, in urma unei corespondenle pe care o

finea, nu-i vorbd, cu Olllia, cd, indatd ce va termina liceul, va veni laBucureqti, in vederea continubrii studiilor, urmdnd si locuiascd la unchiul-tutor in strada Antim. il vestise la vreme printr-o scrisoare, qi acum ii era

dat sd primeascd acest rispuns ciudat. Felix igi cercetd bine memoria, spre

a vedea dacd nu cumva are o lips5, deqi lucrul era cu neputin!6. Acela era

numdrul. C5utd mai departe weun bls qi se mai gdndi la posibilitatea ca incurtea unchiului sd fie mai mulJi locatari. $tia insd bine ci Giurgiuveanuera proprietar gi nu inchiria, qi un chiriaq, de altminteri, ar fi gtiut la cine

std. Mai mult muncit de ciudSlenia acestei int6mpl5ri decAt de problemapetrecerii nop{ii in necunoscut, Felix mergea in neqtire inspre strada

Arionoaiei, cdnd, deodatS, o imagine i se fixd in minte. Pe un carton mic,o fotografie-vizitin tonalitate cafenie spdldcitd infbliga un om cu capulaproape depilat, cu ochii foarte proeminenli qi cu buze groase, cu numaicdteva fire negre rare in loc de mustSli. Aceastd fotografie, care se afla pe

biroul tatdlui sdu, ii deqtepta in minte, nu qtia de ce, ideea unui ho! de copiimici. ins[ era sigur cd fotografia reptezenla pe unchiul Costache.

56 57

Omuleful de pe scara scdrlditoare, mult mai bdtrdn, era aidoma moral-nrcnte cu unchiul din fotografie. Un fior necunoscut de experienld realrccu prin sufletul candid al lui Felix: Si nu vrea sd-l primeascd,,unchiul"?l)ar de ce? Desigur ci nu a lSmurit bine. Poate scrisoarea n-a sosit gi nu seuEteptau sd vini aqa I6rziu, noaptea. Totuqi, spusese rispicat: ,,Eu suntlrclix!" Cu indoiala in suflet, insd hotirdt, tdn5rul o lui inapoi qi, dupd oscurti codire, intrd din nou in curte gi in anticameri qi trase de blestematulclopo{el, care rdsund pe sus ca un vas de sticlS sfbrdmat pe podele. Dupd() aqteptare chinuitoare, scara incepu sd scdr,tdie greu, qi bdtrAnul spdnupdru din nou cu ochii mirali.

-Ce e? intrebd el in qoapt5, ca qi cdnd nu l-ar fivdzutpe biiat.

" Glasul acestuia pieri de emolie qi inima-i zvdctti cu violenli in piept.lrrcercd si-si adune puterile, cdnd o voce cristalind se auzi de sus:

-Dar,papa, e Felix!Felix privi spre cap6tul sclrii ca spre un cer deschis qi vdzu in apro-

lrierea lui Hermes cel vopsit cafeniu un cap prelung qi tdnir de fald,incdrcat cu bucle, cdzitnd pdni pe umeri. Atunci bitrdnul, ca qi cdnd totuls-ar fi petrecut in modul cel mai firesc, fbrd nici o ldmurire asupra atitu-tlinii dinainte, clipind molatic din ochi, cu aceeaqi duhoare de tutun qi cuuoelaqi glas fbrd acusticS, zise lui Felix Sima:

- Ia-!i geamantanul qi vino sus!Urcard amdndoi scara pdrditoare qi se gdsird intr-un soi de antreu pe

care tdndrul nu a\.u rdgaz sd,-I examineze, rdmdndnd totugi cu sentimentulcir mobilele erau toate acoperite cu niste huse de materie fumurie. Fata,subfiraticS, imbrlcatd intr-o rochie foarte largi pe poale, dar strdnsi tare larrrijloc gi cu o mare coleretd de danteld pe umeri, ii intinse cu franchefe unhra! gol qi delicat. Felix ii skdnse mdna qi aru o clipd impulsiunea de a i-osiiruta, insd fata i-o trase cu mult inainte de a lua o decizie gi i-o trecu subhratul stdng.

- Ce bine-mi pare, ce bine-mi pare cd ai venit! zise ea volubil. Eu sunt( )tilia.

Apoi, pdrdndu-i-se cd t6ndrul nu reacfioneazb destul de cdlduros,irrtrebd, intorcdnd addnc fa\a spre el:

* Oare nu-!i pare bine?Ba da! rdspunse sfios Felix, contrariat cd nu vine nimeni s6-i iavahza

tlin mAnd.Condus de Otilia qi urmat de bdtrdn, Felix intrd intr-o odaie foarte

inalt6, incdrcatd de u-n fum des qi inlepitor de tutun ca o covertd de vaporpe Marea Nordului. in mijlocul ei, la b masd rotundd prevdzutd"r, o .trit"lrrmpi de petrol cu glob de sticld mati, se aflau, in fa[a unui joc de table,trei persoane care Ia deschiderea uqii ridicari capul in felurite grade decuriozitate. Erau doud femei gi un bdrbat. Bdtrdnul merse qi ocupd scaunulllmas gol l6ng5 ceilalfi, in weme ce Otilia conduse pe Felix de-a dreptulla masi, prezentdndu-l.

- E Felix, zise ea oprindu-se in fa\a bdrbatului care tocmai aruncase

zarurlle.Acesta ridici numaidecdt capul qi intinse repede mdna. Era un om cam

de vreo cincizeci de ani, oarecum voluminos, tofu;i evitand impresia de

exces, cdrnos la fafS qi rumen ca un negustor, ins[ elegant prin finelea pie-lii qi tiietura englezeasci a must6lii cdrunte. Pdrul rar, dar bine ales intr-ocdrare care mergea din mijlocul frunjii pdna la ceaf6, lanful greu de aur cu

breloc la vestd, hainele de stofi fin5, parfumul discret in care intra 9i o nuanlide tabac, toate acestea reparau cu desivdrqire, in apropiere, neajunsurilevdrstei gi ale corpolen[ei.

- Pascalopol, se recomandd el cu o ceremonie care lrdda creqterea luialeasd, refinAnd ceva mai mult mdna tdn5rului intr-a sa, spre a-l examina.il privi fErd excesivd cordialitate, chiar cu oarecare umbrd de ironieindepdrtatS, cu o politele grabnicd qi respectuoasd:

- Va sd zici dumneata egti Felix de care ne-a vorbit at6ta domniqoaraotilia!

- Este b[iatul doctorului Sima de la Iaqi, completd in goaptd bdtrdnul,frecAndu-gi m6inile, cu un rds prostesc.

- Da, da, da! addugi Pascalopol, pdrAnd a cduta in memorie qi, cu unzdmbet grajios, care ii descoperi o danturl bine reparatd, abandoni uqor

mAna tdn5rului.Otilia opri pe Felix in fala femeii mai mature. Era o doamnd cam de

aceeaqi vdrstd cu Pascalopol, cu pdrul negru pieptdnat bine intr-o coafurdjaponezd.Fa[aii era gilbicioasi, gura cu buzele subliri, acre, nasul inco-voiat gi acut, obrajii brdzdali de c6teva cute mari, acuzdnd o sldbire brusci-Ochii ii erau bulbucafi ca gi aceia ai bdtrAnului, cu care semAna pulin, qi

avea de altfel aceeaqi miqcare moale a pleoapelor. Era imbr[catd ctbluzdde mdtase neagrd cu numeroase cerculefe, strdnsd la gAt cu o mare agrafrde os qi sugrumati la mijloc cu un cordon de piele, in care se vedea, prinsdde un l5n1iqor, urechea unui cesule! de aur. Doamna care juca table cu

Pascalopol, in weme ce ceilalli priveau, ridicd o fald scrutdtoare qi examind

din cap pdni in picioare pe Felix, ridicdndu-qi in acelaqi timp cu multddemnitate mdna spre a-i fi sdrutatd.

- Hm! spuse ea ar{dgos qi cu un glas r[gugit, insd forte. Eqti fl5ciu inlege!

Intrd la Universitate, Aglae, ldmuri bdtrdnul, cu acelaqi supdrdtor glas

stins, insolit de rdsul fbr[ rost.

- Da?! se mirl sumbru doamna qi-qi continud jocul cu Pascalopol.* E tanti Aglae, sora lui papa, explicd Otilia lui Felix, vdzdndu-l cam

nedumerit.

- De unde sd md cunoascd? intrebd Aglae. Cdnd a murit mi-sa, era

numai atdt. De atunci nu l-am mai vdzuI. Tu !i-1 aminteEti, Aurico?Ruqinat de bruschelea expresiunii ,,md-sa" gi de familiaritatea cu care

oameni aproape strdini vorbeau de familia lui, Felix privi sfios la aceea pe

58 59

oare o chema Aurica. Era o fatd cam de treizeci de ani, cu ochii proe-rninenli ca qi ai Aglaei, cu fala prelungd, sfhrqind intr-o birbie ca un ic,

"r,llmple mari incercuite de doud siruri de cozi impletite. $edea cu coatelepe masi qi cu capul intre palme, privind jocul celor doi. La apropierea luilrelix, ridici ochii fixdnd cu avidd curiozitaLe pe t6ndr si iniinzdndu-i labuze o m6ni arcuitl.

- E veriqoara Aurelia, comentd Otilia.Deqi lui Felix numele acestea ?israu vag cunoscute, nu-gi mai amintea

sir mai fi v5zut weodatd persoanele. Il supdra de altfel grozav ridicoravariz1,l)c care o trecuse in mdna stangd, neav?indrdgazul s-o aqeze undeva. Otilia,slArqind prezentarea, pdrdsi braful lui Felix si se rezemd de scaunul luil'ascalopol, intrebdnd:

- Cum merge?

- Prost, domnisoard Otilia! zise acesta, intorcdnd un cap galeq spre spe_lcaza scaunului sdu.

Rimas singur, Felix cduti o scdpare din aceastd ciudatd situafie qi serotrase spre fundul oddii, unde, in semiobscuritate, se zdrea o canapea deplug roqu. Vizdndu-se uitat de to!i, igi ldsi in sfhrqit valizajos qi se agezd.( ) tuse apropi atd il frcu s5 tresard speriat. Abia atunci observd cd in apro-picrea sa, la o mdsu!5, se mai afla un om. Un birbat in vdrstd, cu papucivcrzi in picioare si cu o broboadd pe umeri, miqca mdinile asupra mesei,lintind atent. Avea mustdfi pleoqtite gi un mic smoc de barbi. Individul ri-tlicd asupra lui Felix niqte ochi grozay de spdldcili qi-i ldsl apoi asupra md-sufei, frri sd scoatd o vorbd. Abia dupi ce se mai adaptdobscuritdlii, Felixt:onstati cu surprindere cd domnul cu broboadd broda cu l6ni de feluritee ulori o bucatd de etamind intinsd pe un mic gherghef.

- Proaste zaruil bombdni Aglae. Apoi, dupd o pauzd:- Ascultd, Costache, la cine o sI stea ,,bdiatul,,?

La noi! explicd Otilia.$edea acum cu o coapsi pe marginea fotoliului bdtrAnului, jucdndu-gi

t'l o penduld piciorul, in weme ce cu mdna stdngi imbrdliga capul vdditrrrulgumit al aceluia.

- Aga?! se mird Aglae. N-am qtiut: faci azll de orfani.- Felix are venitul lui - protestd Otilia - nu-i aga, papa?

- A-a-are! bolborosi moq Costache, privind ca un protejat in ochii( )tiliei, care ii scutura un fulg de pe haind.

* Atuncea faceli pensiune, continud implacabil Aglae. O sd aibd Otiliar:rr cine se distra, ce zici, Pascalopol?

Pascalopol iqi muqcd pulin buza de sus, cam schimbat la fa[d,, dar,Iovind zarurile, rlspunse conciliant;

- Aqa eqti dumneata, cocoand Aglae, malifioasi.Otilia sirise acum de pe scaunul lui moq Costache pe acela al lui pas-

calopol, penduldndu-qi gi aici piciorul. Aceastd prezenld alu efecte toniceirsupra jucitorului, fiindcd incepu sd manevreze cu mai multd vigoare.