ROMANUL REALIST DE TIP OBIECTIV

ENIGMA OTILIEI

DE GEORGE CALINESCU

ContextEnigma Otiliei, al doilea roman al lui George Calinescu, publicat in anul 1938, este un roman de critic in care realismul, balzacianismul si obiectivitatea au devenit program estetic.

Personajul eponim al romanului, Otilia Marculescu, reprezinta misterul feminitatii adolescentine.Personalitate in formare, Otilia este portretizata atat prin modalitati de caracterizare specifice romanului realist(leg.cu mediul, , descrierea camerei, portretul direct, detaliat, ce incadreaza de la inceput personajul in tipologie), cat si prin tehnici moderne precum comportamentismul si pluriperspectivismul, care ii intretin aura de mister, relativizeaza imaginea si limiteaza omniscenta.

Intamplarile din roman sunt relatate la persoana a III-a iar viziunea dindarat presupune un narator obiectiv, detasat , care nu se implica in faptele prezentate. Desi adopta un ton obiectiv, naratorul omniscient comunica, prin postura de spectator si de comentator al comediei umane reprezentate, cu instante narative.Naratorul se ascunde in spatele diverselor masti un exemplu fiind personaj reflector Felix Sima, din al carui punct de vedere sunt prezentate personaje si situatii.

O particularitate a realizarii personajului central, Otilia, o constituie faptul ca, pe parcursul romanului, ea nu este prezentata aproape deloc din perspectiva unica a naratorului, portretul ei fiind conturat prin tehnici moderne: comportamentism si reflectarea poliedrica.Ea devine un personaj atipic in comparatie cu alte personaje ale romanului, avand atitudini diferite fata de acestea: in relatie cu familia Tulea ea adopta o seriozitate rece, blazata, iar cu Mos Costache, Felix si Pascalopol e protectoare, rasfatata , capricioasa si naiva.

Prin tema, romanul este balzacian si citadin.Caracterul citadin este un aspect al modernismului lovinescian. Fresca a burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea, prezentata in aspectele ei esentiale, sub determinare social-economica, imaginea societatii constituie fundalul pe care se proiecteaza formarea tanarului Felix Sima, care, inainte de a-si face o cariera, traieste experienta iubirii alaturi de Otilia.Intre acestia se naste inca de la inceput o afectiune delicata, iar Felix percepe dragostea la modul romantic, transformand-o pe Otilia intr-un ideal feminin.El are nevoie de certitudini, iar comportamentul derutant al fetei il descumpaneste, scriitorul justificand misterul personajului feminin prin prisma imaturitatii lui Felix.

Titlul initial Parintii Otiliei, reflecta idea balzaciana a paternitatii. Noul titlu deplaseaza accentul de la tema specific realista a paternitatii la misterul prin care se contureaza comportamentul protagonistei,care desi pare a-l iubi pe Felix, il paraseste pentru a nu fi o piedica in calea realizarii lui profesionale si se casatoreste cu Pascalopol , abandonat si el in favoarea unui conte exotic.

Istoria unei mosteniri include doua conflicte succesorale: primul este iscat in jurul averii lui mos Costache ( adversitatea manifestata de Aglae impotriva orfanei Otilia), al doilea destrama familia Tulea (interesul lui Stanica pentru averea batranului).Conflictul erotic priveste rivalitatea adolescentului Felix si a maturului Pascalopol pentru Otilia.

Otilia Marculescu este personajul eponim al romanului si reprezinta misterul feminitatii adolescentine.Ea este fiica adoptiva a lui mos Costache, dar are un statut incert din cauza avaritiei acestuia.Personalitate in formare, copil si femeie, cu un comportament derutant, Otilia intruchipeaza un ideal de feminitate atat pentru tanarul Felix, care viseaza sa o ia de sotie, sau pentru maturul Pascalopol, cat si pentru autor insusi. Studenta la Conservator, inzestrata cu un temperament de artista, Otilia studiaza cu placere pianul, citeste carti frantuzesti si este indiferenta in ceea ce priveste averea lui mos Costache. Inca de la inceput, otilia ii va oferi cu generozitate tanarului Felix camera ei, unde acesta va descoperi in amestecul de dantele, cutii de pudra si parfumuri , o parte din personalitatea exuberanta a Otiliei, care crede ca rostul femeii este sa placa.Totodata, ea considera ca pt o femeie singura forma de inteligenta, mai mult de instinct, e sa nu piarda cei cativa ani de existenta, vreo zece ani cel mult.Epilogul romanului este ilustrativ in acest sens deoarece Felix se intalneste cu Pascalopol in trenul de Constanta, iar mosierul ii dezvaluie ca i-a redat libertatea Otiliei, ajungand la concluzia ca A fost o fata delicioasa, dar ciudata. Pentru mine e o enigma. Astfel, elementul care defineste cel mai bine personalitatea protagonistei il reprezinta misterul feminitatii.Ilustrative in acest sens sunt nenumaratele secvente in care ea apare alaturi de Felix. Una dintre acestea o constituie ultima intalnire dintre cei doi, inaintea plecarii ei din tara cu Pascalopol.Tanara percepe iubirea in felul aventuros al artistului, cu daruire si libertate absolute, in timp ce Felix are despre dragoste pareri romantice, el fiind gata sa astepte oricat in virtutea promisiunii ca, la un moment dat, se va casatori cu Otilia.Dandu-si seama de aceasta diferenta,si, totodata pentru a nu reprezenta o piedica in calea realizarii profesionale, Otilia il paraseste.

Mijloacele balzaciene de caracterizare introduc imaginea contradictorie a adolescentei prin descrierea camerei si a portretului fizic., care surprinde varsta, frumusetea,eleganta, dar si vulnerabilitatea ei, fiind realizat prin caracterizare directa din perspectiva lui Felix.(cap prelung si tanar de fata, incarcat cu bucle, cazand pana pe umeri).Prin autocaracterizare, personajul isi dezvaluie propria personalitate :Sunt foarte capricioasa, vreau sa fiu libera!...Eu am un temperament nefericit: ma plictisesc repede, sufar cand sunt contrariata. Celelalte trasaturi ale Otiliei se desprind din caracterizarea indirecta, conturata cu ajutorul faptelor, dialogurilor,sau relatiilor cu alte personaje, prin utilizarea tehnicilor moderne: comportamentismul si pluriperspectivismul.Tehnica comportamentismului, este dublata, pe acelasi spatiu narativ, de reflectarea poliedrica a pesonalitatii Otiliei in constiinta celorlalte personaje, ceea ce confera ambiguitate personajului.Astfel,personajele masculine vad in Otilia promisiunea erotica iar pentru personajele lipsite de feminitate(Aglae, Aurica) ea este o femeie frivola, fara preocupari gospodaresti.Relativizarea imaginii prin reflectarea in mai multe oglinzi (pluripespectivismul)alcatuieste un portret complex si contradictoriu:fe-fetita iubitoare pentru Costache, fata exuberanta pt Felix, femeia capricioasa pt Pascalopol, o dezmatata, o stricata pentru Aglae.

Otilia reprezinta pt Felix o imagine a eternului feminin, iar pt Pascalopol o enigma. Misterul personajului pare a se ascunde in replica de neinteles la inceputul romanului:Noi nu traim decat patru-cinci ani. Romancierul insusi a acordat un loc aparte acestui personaj feminin, in care marturiseste ca regaseste o parte din sine.