Emotii si sentimente

De multe ori am sesizat in conversatiile din jurul meu replici de genul “ faptul ca ma ignora imi da un sentiment de frustrare” sau “emotia iubirii ma copleseste uneori” si exemplele pot continua. E clar ca unii oameni devin bulversati cand se intalnesc cu energia starilor afective si nu mai fac distinctie intre aceste stari.

Important de mentionat este faptul ca trebuie sa facem mereu o distinctie intre caracteristicile principale ale proceselor afective. Aceste caracteristici sunt durata, intensitatea, polaritatea si expresivitatea starilor afective. Durata proceselor afective se refera la persistenta trairilor, a emotiilor sau a sentimentelor. Gandurile noastre sunt orientate de emotiile pe care le simtim la un moment dat. Experientele traite sau imaginate sant codificate in retelele neuronale cu tot cu incarcatura energetica afectiva aferenta si de fiecare data cand accesam acea experienta vom primi intreg complexul de trairi.

In opinia mea, emotiile si sentimentele sunt ca niste musafiri care ne viziteaza in trecere. Uneori musafirii vin anuntati si par a fi prieteni, alteori nu este deloc asa si ne trezim cu ei pe cap. Fiecare ne dorim sa avem doar musafiri dragi si pozitivi insa nu de fiecare data se si intimpla exact cum ne dorim. Dar sa le luam pe rand si sa le asezam acolo unde le sant locurile.

Sentimentele au un caracter mai durabil si mai complex ca emotiile si exprima atitudinea omului fata de realitatea concreta. Si aici putem da exemple cum sant dragostea fata de cel de alaturi, fata de semeni, dragostea de tara, de natura, orice tip de dragoste manifestata. Pasiunea este la randul sau un sentiment puternic, statornic, indelungat. Pasiunea se manifesta printr-o concentrare de intentii si forte, orientate spre un tel unic. Pasiunea inseamna avantul, atragerea, orientarea tuturor aspiratiilor si fortelor personalitatii intr-o unica directie, concentrarea lor asupra unui singur tel.

Obiectele sentimentelor pot fi imagini si notiuni care formeaza continutul constiintei morale a omului. Sentimentele inalte se refera la valorile si idealurile spirituale. Ele ocupa un loc important in formarea personalitatii fiecaruia dintre noi. Sentimentele influenteaza comportamentul omului si pot motiva faptele lui. Sentimentele sunt mai intelectualizate si traite mai intens. Ca si emotiile, ele sunt foarte numeroase.

Cuvintul “emotie” vine de le latinescul “emovere” – a nelinisti, a excita.

Dar ce sunt in realitate emotiile? Emotiile reprezinta o stare afectiva provocata de o anumita situatie sau de un obiect oarecare. Dar in acelasi timp emotiile sunt ca niste profesori buni pentru fiecare dintre noi. Ele ne invata prin experienta trairii diverselor stari, pozitive, negative sau neutre. Suferinta, de exemplu, ne deschide posibilitatea de a vedea altfel lucrurile. Cand suferim, intensitatea durerii ne determina sa dorim sa facem ceva pentru a-i pune capat. Disperarea ne deschide calea spre actiuni pe care inainte eram neincrezatori sa le intreprindem. Bucuria, ca si emotie, este catalizatorul multor reusite, iar cautarea fericirii, in momentul in care se materializeaza ca si sentiment, devine un scop in sine.

De multe ori o emotie o mascheaza pe alta. Astfel, o furie poate fi masca unei frici, a unei neincrederi sau a singuratatii. Agresivitatea poate ascunde nevoia de caldura, afectiune asa cum invidia poate masca dorinta de autoperfectionare, de stima de sine. Bucuria si optimismul pot, in unele cazuri, sa se transforme in entuziasm “razboinic”, care poate duce si la urmari nefericite. In acest mod, in functie de situatia concreta, una si aceeasi emotie poate contribui la adaptare si la inadaptare, poate duce la dispersie sau poate inlesni comportamentul constructiv. Altfel spus, toate emotiile au o latura pozitiva si una negativa. Atunci cand suntem constienti de puterea acestei laturi afective, in care recunoastem ambele parti ale emotiei, abia atunci putem traim un echilibru emotional benefic.

Emotiile noastre sunt foarte inteligente, sunt facilitatori dinamici ai vietii, produc zapaceala si durere, relatii zgomotoase si linistite. Sunt ca un sistem meteorologic intern care ne motiveaza spre o schimbare, ne dau ocazia sa ne revizuim trecutul dar ne ofera si sansa sa ne directionam viitorul.

Cu siguranta ca iti amintesti de perioada adolescentei cand emotiile sunt traite mult mai puternic decat la orice alta varsta. De multe ori, conflictele dintre semeni, dintre generatii se datoreaza faptului ca una dintre parti interpreteaza gresit mesajul sentimentelor si emotiilor celeilalte persoane. Uneori, pur si simplu, nu ne dam seama cat de intense sunt sentimentele cuiva si le tratam ca fiind un foc de paie din spatele unei emotii. Poti incepe constientizarea emotiilor tale prin a le sorta si prin a te lamuri ce urmareste fiecare.

Emotii pozitive: bucuria, simpatia, incantarea, recunostinta, atasamentul, stima, increderea, mandria, entuziasmul, siguranta, exaltarea.

Emotii negative: tristetea, furia, frica, necazul, disperarea, regretul, invidia, dezamagirea, mahnirea, plictiseala, vinovatia, zapaceala, supararea, indignarea.

Emotii neutre: mirarea, curiozitatea, indiferenta, nelinistea, ingandurarea, simtul raspunderii.

Ca sa-l citez pe un prieten, vin si pun intrebarea: “Si la ce ma ajuta ca stiu ceea ce stiu?”

Definirea dar si descoperirea emotiilor si sentimentelor ne pot fi de folos in intelegerea semni-ficatiei acestora. Vestea buna este ca asa cum fiecare dintre noi a invatat sa citeasca, tot asa putem invata sa ne recunoastem emotiile, sa le simtim in intregime, sa ne gandim la ceea ce ne transmit, sa descoperim situatiile si evenimentele care le-au provocat. Si pe masura ce vom invata toate acestea, „musafirii” se vor transforma treptat din neinvitati in prieteni. De aici incolo se deschide un spatiu care ne permite sa traim si sa simtim o gama larga de emotii, care ne dau un sens mult mai bogat al vietii.

Sunt sigur ca acum esti mult mai stapan pe modul cum te raportezi la emotiile sau sentimentele tale si te invit sa meditezi o clipa la citatul urmator:

“Sentimentul e vesnic nou, iar cuvantul a fost intrebuintat mereu, de unde neputinta de a reda o emotie prin cuvinte.” – Victor Hugo

Ce este emotia? Caracteristicile esentiale prin care stiinta moderna defineste astazi o emotie:

• o emotie este o miscare, adica o schimbare in raport cu o stare initiala de imobilitate. Nu eram emotionati, si deodata ne simtim astfel;

• o emotie implica fenomene fizice “in tot trupul”, in special inima isi accelereaza bataile sau uneori si le incetineste, este componenta fiziologica a emotiei;

• emotia agita spiritul, ne determina sa gandim in mod diferit, ceea ce oamenii de stiinta numesc componenta cognitiva a emotiei. Ea tulbura ratiunea sau, din contra, o sustine;

• emotia reprezinta reactia fata de un eveniment;

• emotia ne pregateste si uneori ne impinge sa actionam. Estecomponenta comportamentala a emotiei.

Emotiile au o dubla utilitate (Evans Dylan, ): pe de-o parte senzatiile interne si modificarile corporale provocate de emotii indeamna organismul sa caute sau sa evite anumte directii de actiune. Pe de alta parte, expresiile externe ale emotiilor le ofera informatii celorlalti, permitindu-le sa invete din experientele noastre. Acelasi fenomen se petrece si la alte specii sociale, printre care se afla multe primate.

Emotiile constituie evaluari sau judecati pe care le facem asupra lumii, deci depind de modul in care o persoana analizeaza o situatie.

Toate emotiile sunt impulsuri ce te determina sa actionezi, planuri imediate de abordare a vietii, forme ale energiei in miscare.

Emotiile sunt acele procese mentale care actioneaza in general pentru a intrerupe activitatea, ca reactie rapida la schimbarile bruste din mediu.

Emotiile nu sunt altceva decat o expresie a unei forme gand care conduce mai devreme sau mai tarziu la actiune. Emotiile sunt intotdeauna directionatge catre exterior. Orice emotie conduce la transformarea energiei sau a impulsului in miscare.Radacina cuvantului emotie este motere, verbul latinesc care inseamna “a misca” plus prefixul “e”, adica “a te da la o parte”, sugerand ca tendinta de a actiona este implicita in orice emotie.

Emotiile sunt publice nu private, adica expresia lor semnaleaza altora, prin voce, chip si gesturi ceea ce simtim.

Emotia este un elan ce se naste in interiorul nostru si vorbeste anturajului, o senzatie care ne spune cine suntem si ne pune in relatie cu lumea.

Potrivit lui P Ekman exista cam pana la zece emotii principale: mania, frica, tristetea, dezgustul, dispretul, surpriza, bucuria, stanjeneala, vina si rusinea. Fiecare dintre aceste cuvinte desemneaza o familie de emotii, nu doar o singura emotie. Exista, de exemplu o familie a sentimentelor de manie.

Dispozitiile sunt inrudite cu emotiile, diferenta dintre ele este durata; emotiile vin si pleaca in cateva scunde sau minute, dar o dispozitie poate sa dureze o zi intreaga. Atunci cand traim o emotie putem spune, de regula ce anume a declansat-o. In cazul unei dispozitii, de cele mai multe ori nu putem face acest lucru. Pericolul pe care il prezinta o dispozitie nu este doar acela ca ne modifica modul de a gandi; de asemenea ea accentueaza emotiile. Atunci cand sunt intr-o dispopzitie iritabila, ma infurii mai tare, furia dureaza mai mult si e mai greu de controlat.

Cercetarile lui P Ekman au scos la iveala faptul ca fiecare emotie poate fi tradusa intr-o notatie specifica. El si-a propus sa puna la punct o metoda stiintifica de descifrare a emotiilor dupa miscarile muschilor principali ai fetei. Pentru aceasta el si colegul sau de cercetare, Wallace Freiser au petrecut aproximativ un an studiind anatomia faciala si invatand in acelasi timp sa-si miste in mod constient fiecare muschi al fetei, unul cate unul, astfel incat au putut sa observe ce rol juca fiecare in configuratia expresiei emotionale (unei emotii date). Anatomia faciala permite aproximativ 7000 de combinatii distincte ale acestor muschi. Atunci cand avea indoieli cu privire la modul exact in care se misca un muschi, P Ekman introducea un ac prin piele in muschiul respectiv si il stimula electric. Sase ani mai tarziu cercetarile lui Ekman au scos la iveala faptul ca fiecare emotie poate fi cartografiata prin miscarile muschilor faciali cu asemenea acuratete, incat formula pentru o anumita emotie poatze fi tradusa intr-o notatie precisa. Pentru prima oara, oamenii de stiinta puteau masura cu exactitate emotiile unei persoane, pur si simplu prin observarea moment cu moment a muschilor faciali.

Astazi Sistemul de Interpretare a Miscarilor Faciale este folosit de peste 400 de cercetatori din intreaga lume. Doua echipe de cercetatori incearca sa automatizeze sistemul, astfel incat intr-o buna zi, probabil in urmatorii 5 ani cercetatorii sa poata obtine date despre cele mai mici transformari emotionale prin care trece o persoana, asa cum EEG ofera informatii sistematice despre fluxul undelor cerebrale.

Emotiile de baza sunt:

Ø mania: furia, resentimentul, exasperarea, indignarea, animozitatea, irascibilitatea, ostilitatea;

Ø tristetea: supararea, mahnirea, lipsa de chef, imbufnarea, melancolia, deprimarea;,

Ø frica: anxietatea, nervozitatea, preocuparea, ingrijorarea, teama, spaima, groaza;

Ø bucuria: fericirea, multumirea, binecuvantarea, incantarea, amuzamentul, mandria, placerea senzuala, satisfactia, euforia, extazul;

Ø iubirea: acceptarea, prietenia, increderea, amabilitatea, afinitatea, devotamentul;

Ø surpriza: socul, mirarea;

Ø dezgustul: dispretul, aversiunea, detestarea, repulsia;

Ø rusinea: vinovatia, jena, remuscarea, umilinta, regretul.

Primul care a constatat universalitatea expresiilor emotionale a fost Darwin.

Unele emotii sunt realmente specifice unor anumite culturi.

Spre exemplu, exista o emotie traita de poporul Gurumbaa (de fapt numai de catre barbatii) din Noua Guinee. Este cunoscuta ca starea de « a fi mistret » deoarece aceia care o traiesc se comporta exact ca si mistretii: alearga ca nebunii furand obiecte lipsite de valoare si atacand trecatorii. Barbatii aflati in ghearele acestei emotii sunt tratati cu toleranta, ei beneficiaza de o consideratie aparte, care include scutirea temporara de obligatiile financiare. Printr-o coincidenta curioasa se intampla ca emotia sa fie traita numai de barbatii cu varste cuprinse intre 25-35 ani, exact varsta la care se confrunta pentru prima data cu dificultatile financiare care apar la inceputul casatoriei.

Un alt exemplu, in Japonia exista termenul « amae », adica genul acela de satisfactie datorata acceptarii depline de catre o alta persoana. Spre deosebire de situatia din lumea anglofona care pune pret pe independenta, autoafirmare si autonomie, in Japonia de multe ori este mai important sa-ti gasesti locul alaturi de ceilalti si sa traiesti in armonie intr-un grup. Amae este o emotie care ii ajuta pe oameni sa se conformeze acestor valori.

Mudita se refera la bucuria provocata de bunastarea sau bucuria altei persoane. Asa cum se intampla adesea in cazul conceptelor budiste referitoare la emotii, nici acesta nu are un echivalent precis in limba engleza, ceea ce sugereaza ca acest concept nu este prea des invocat in cultura noastra.

Emotiile cu specific cultural nu se dezvolta decat atunci cand sunt indeplinite anumite conditii, conditii asigurate de anumite culturi. Principala conditie de acest fel este aceea de a invata despre aceasta emotie atunci cand esti copil, deci emotiile cu specific cultural se dezvolta doar daca esti expus la ele in propria cultura.

INTELIGENTA EMOTIONALA este abilitatea de a percepe si exprima emotii, de a asimila emotii in gandire, de a intelege si judeca cu ajutorul emotiilor si de a regla emotiile proprii si ale altora (Mayer, Salovey, Caruso, 2000).

Termenul de inteligenta emotionala a fost formulat pentru prima data in teza de doctorat a lui Wayne Leon Payne, “A study of emotions: developing emotional intelligence”, publicata in 1985. Acesta considera ca inteligenta emotionala este o abilitate care implica o relationare creativa cu starile de teama, durere si dorinta.

Studiile privind inteligenta emotionala sunt relativ recente, ele debutand in jurul anilor 90.

Se contureaza trei mari directii in definirea inteligentei emotionale, reprezentate de:

v John D.Mayer si Peter Salovey

v Reuven Bar-On

v Daniel Goleman

1. Mayer si Salovey (1990, 1993) considera ca inteligenta emotionala implica:

• abilitatea de a percepe cat mai corect emotiile si de a le exprima;

• abilitatea de a accede sau genera sentimente atunci cand ele faciliteaza gandirea;

• abilitatea de a cunoaste si intelege emotiile.

2. In cadrul celei de-a doua orientari se afla studiile reasezate de-a lungul a 25 de ani, de Reuven Bar-On care stabileste urmatoarele componente ale inteligentei emotionale:

ASPECTUL INTRAPERSONAL:

• constientizarea propriilor emotii;

• optimism (asertivitate), disponibilitatea de exprimare a gandurilor, sentimentelor intr-o maniera constructiva;

• respect, consideratie pentru propria persoana;

• autorealizare;

• independenta, capacitatea de a fi liber de dependentele emotionale.

ASPECTUL INTERPERSONAL:

• empatie;

• relatii interpersonale (intimitate, oferire si primire de afectiune);

• responsabilitate sociala.

ADAPTABILITATE:

• rezolvarea problemelor;

• testarea realitatii (abilitatea de a stabili corespondentele intre ceea ce inseamna o traire si care sunt obiectivele existente);

• flexibilitate.

CONTROLUL STRESULUI:

• toleranta la stres (abilitatea de a face fata evenimentelor stresante);

• controlul impulsurilor (a goni tentatia care te determina sa actionezi in graba).

DISPOZITIA GENERALA:

• fericire (a te simti satisfacut de propria viata);

• optimism (a vedea partea stralucitoare a vietii).

3. A treia mare directie in abordarea inteligentei emotionale este reprezentata de D.Goleman (1995).

In viziunea lui constructele care compun aceasta forma a inteligentei sunt:

• constiinta de sine – incredere in sine;

• autocontrolul – dorinta de adevar, constiinciozitatea, adaptabilitatea, inovarea;

• motivatia – dorinta de a cuceri, daruirea, initiativa, optimismul;

• empatia – a-i intelege pe altii, diversitatea;

• aptitudinile sociale – influenta, comunicarea, managementul conflictului, stabilirea de relatii, colaborarea, cooperarea, capacitatea de lucru in echipa.

Peter Salovey si John Mayer au publicat prima definitie precisa a inteligentei emotionale in 1990. Tot atunci, Mayer si Salovey impreuna cu M.Di Paolo au publicat primul test de aptitudini pentru inteligenta emotionala.

In cartea sa, “Inteligenta emotionala”Daniel Goleman si-a formulat definitia inteligentei emotionale pe baza lucrarii lui Mayer si a lui Salovey din 1990. El a adaugat cateva variabile fara sprijinul acordat de acordul comunitatii academice. Spre exemplu, a prezentat optimismul, perseverenta si capacitatea de a amana satisfactiile ca pe aspecte majore ale inteligentei emotionale.

In prezent exista un dezacord daca inteligenta emotionala e mai mult un potential innascut sau daca ea reprezinta un set de abilitati, competente sau indemanari invatate.

D.Goleman (1998) sustine ca “spre deosebire de gradul de inteligenta, care ramane neschimbat de-a lungul vietii, competentele bazate pe inteligenta emotionala sunt abilitati invatate.”

Speram ca, in cadrul lucrarii de fata, sa putem demonstra faptul ca, inteligenta emotionala este o abilitate care poate fi invatata.

Mayer si Salovey au incercat sa puna in evidenta mai multe niveluri ale formarii inteligentei emotionale:

1. evaluarea perceptiva si exprimarea emotiei, adica:

Ø capacitatea de a identifica propriile emotii;

Ø capacitatea de a identifica emotiile la altii, in comportament, arta, limbaj, sunet etc;

Ø capacitatea de a le exprima cat mai deschis;

Ø capacitatea de a distinge intre emotii precise sau imprecise, sincere sau nesincere.

2. facilitarea emotionala a gandirii:

Daca in primii ani de viata emotia actioneaza in special ca modalitate de semnalizare si de alertare a individului, asigurandu-i supravietuirea, pe masura ce omul se maturizeaza, emotiile incep sa-i modeleze gandirea. Emotiile dau prioritate gandirii prin directionarea atentiei asupra informatiei importante.

Starile emotionale diferite incurajeaza in mod diferit o anumita modalitate de rezolvare a problemelor, astfel dispozitia emotionala pozitiva duce la o gandire optimista.

Abilitatea de a genera emotii poate facilita gandirea, in sensul ca anticiparea modului in care s-ar putea simti un individ in anumite situatii poate sa-l ajute in luarea deciziilor, in orientarea comportamentului sau intr-o directie sau alta.

3. intelegerea si analizarea emotiilor si utilizarea cunostintelor emotionale se refera la:

Ø capacitatea de a intelege emotiile si de a folosi cuvintele despre emotii;

Ø recunoasterea asemanarilor si diferentelor dintre starile emotionale (de exemplu, intre a placea si a iubi);

Ø cunoasterea semnificatiei starilor emotionale in functie de situatiile si relatiile complexe in care se produc (de exemplu, legatura dintre tristete si pierdere);

Ø recunoasterea emotiilor contradictorii (de exemplu, dragoste si ura fata de aceeasi persoana);

Ø recunoasterea combinatiilor de emotii (de exemplu, speranta este o combinatie a increderii si optimismului);

Ø cunoasterea modului de evolutie si de transformare a emotiilor in functie de situatii, capacitatea de a recunoaste tranzitul posibil de la o emotie la alta, de exemplu trecerea de la furie la satisfactie sau de la furie la rusine.

4. reglarea emotiilor pentru a provoca cresterea emotionala si intelectuala, capacitatea de a monitoriza emotiile, de a le manipula, de a ne elibera de o emo

Steve Hein (1998) considera ca inteligenta emotionala inseamna:

• sa stii ce simti tu insuti si ceilalti si ce sa faci in legatura cu asta;

• sa stii ce este bine si ce este rau si cum sa se ajunga de la rau la bine;

• sa ai constiinta emotionala, sensibilitate si capacitate de administrare a abilitatilor care ne ajuta sa supravietuim si sa fim cat mai fericiti pe termen lung.

M.J.Ellias, S.E.Tobias si B.Friedlander (2003) convertesc componentele inteligentei emotionale in principii ale educarii acesteia. Astfel, ei se refera la:

1. constientizarea propriilor sentimente si ale celorlalti

2. empatizarea cu ceilalti si intelegerea punctelor de vedere ale acestora

3. controlul impulsurilor emotionale si comportamentale

4. construirea de scopuri si planuri pozitive in relatiile cu ceilalti si a unor deprinderi sociale eficiente in privinta comunicarii, rezolvarii problemelor interpersonale si integrarii intr-un grup.

Societatea Internationala a Inteligentei Emotionale Aplicate din SUA stabileste urmatoarele componente principale ale inteligentei emotionale:

1. controlul emotional: sa-ti intelegi si sa-ti controlezi sentimentele si starea de spirit sau dispozitia emotional-afectiva;

2. autostima: sa fii multumit de propira persoana indiferent de variabilele externe, tinand seama de realitate;

3. managementul stresului: sa-ti controlezi stresul si sa te adaptezi schimbarii;

4. abilitatile sociale: sa relationezi si sa empatizezi cu ceilalti;

5. controlul impusurilor: sa-ti stapanesti instinctele si sa accepti intarzierea recompenselor;

6. crearea unui echilibru intre serviciu si casa, intre obligatii si distractii;

7. abilitati de comunicare: sa comunici eficient cu alte persoane;

8. managementul scopurilor: sa-ti stabilesti scopuri realiste in toate compartimentele vietii;

9. automotivarea: sa te motivezi pentru urmarirea atingerii obiectivelor proprii;

10. atitudinea pozitiva: sa pastrezi o atitudine optimista, dar realista chiar si in momente dificile.

Ce NU este inteligenta emotionala

Exista destul de multe interpretari eronate ale termenului de inteligenta emotionala, care ne determina sa prezentam in continuare unele stereotipuri in legatura cu acest concept, asa cum sunt prezentate de Daniel Goleman si Joshua Freedman.

1. Inteligenta emotionala NU este inversul IQ. O persoana competenta din punct de vedere emotional nu are neaparat o capacitate redusa de rezolvare a problemelor logice. Studiile au demonstrat existenta unei corelatii extrem de slabe intre nivelul celor doi parametrii: EQ si IQ.

2. Inteligenta emotionala NU inseamna „sa fi o persoana amabila si intelegatoare', in momente strategice, poate insemna mai degraba ca te confrunti cu cineva si ii prezinti adevaruri neplacute, dar importante, pe care pana in momentul respectiv le-a ignorat sau evitat.

3. Inteligenta emotionala NU inseamna sa dai frau liber emotiilor, ci mai degraba inseamna sa-ti controlezi sentimentele pentru a ti le exprima in mod adecvat si eficient, astfel incat sa poti conlucra cu ceilalti pentru atingerea unor teluri comune.

4. Nivelul de inteligenta emotionala NU este fixat genetic, nici nu se dezvolta doar in copilarie.Spre deosebire de IQ, care nu se mai modifica prea mult dupa adolescenta, inteligenta emotionala pare sa fie „invatata' si continua sa se dezvolte pe masura ce trecem prin viata si acumulam experienta. De fapt, studiile care au urmarit de-a lungul anilor modul de dezvoltare a nivelului de inteligenta emotionala releva ca oamenii isi imbunatatesc aceste capacitati pe masura ce invata sa-si stapaneasca propriile emotii si impulsuri, sa se automotiveze, sa-si canalizeze capacitatile empatice si abilitatile sociale. Goleman afirma ca este important sa invatam continuu si sa ne dezvoltam competentele emotionale - proces descris de un termen demodat, dar foarte exact:maturizarea.

5. Inteligenta emotionala NU este totuna cu personalitatea. Chiar daca cuprinde o serie de factori care sunt studiati si masurati si de psihologia personalitatii, relatia dintre ei si modul in care pot fi dezvoltati este foarte diferita.

Ministerul Educaţiei

Universitatea din Tiraspol

Emoții și sentimente

A efectuat: Ţurcanu Rita

Grupa 103

Profesorul:Ţapu Grigore

Chisinau 2013