Al-Qaeda

- origine şi moştenire-

După apariţia în peisajul terorismului internaţional a grupării Tawhid al Jihad în

anii 2000, condusă de Abu Musab Al-Zarqawi şi după operaţiunile declanşate de Statele

Unite în Afganistan, influenţa reţelei Al-Qaeda a început să scadă. Declinul organizaţiei a

culminat cu uciderea lui Ossama Bin Laden în anul 2011. Urmaşii celei mai temute

grupări teroriste se dovedesc, însă, dacă nu la fel eficienţi, neavând momentan în

palmares un 11 septembrie, cel puţin la fel de doritori de faimă şi mult mai buni strategi

şi comunicatori. Înţelegem prin bun comunicator, o persoană al cărei mesaj se face foarte

bine auzit pentru că este transmis în mod profesionist.

Al-Qaeda a intrat în atenţia presei din întreaga lume în anul 1998 după atacurile cu

maşini capcană asupra ambasedelor americane din Dar El-Saleem, Tanzania şi Nairobi,

Kenya, soldate cu sute de morţi. A fost momentul în care FBI l-a plasat pe Ossama Bin

Laden pe lista celor mai căutaţi terorişi din lume. Apogeul activităţii reţelei a fost

reprezentat de atentatele de la World Trade Center din 11 septembrie 2001. Aceste

atacuri cu avioane deturnate de terorişti sinucigaşi, fără precedent în istoria terorismului,

au dat semnalul că America trebuie să-şi schimbe strategia de apărare şi că siguranţa sa

conferită de poziţia geografică devine tot mai precară. Prin mesajele lansate de Bin Laden

şi prin activitatea sa, Al-Qaeda s-a poziţionat pe scena internaţională ca un actor non-

statal, extrem de periculos dar care, totuşi, acţiona ca o organizaţie teroristă clasică.

Termenul terorism este asociat de obicei cu violenţa, cu scopurile politice, cu propagarea

fricii. Este asociat însă într-o proporţie mai mică, cu răspândirea aleatorie a fricii sau cu

atacarea civililor în scopuri politice1. Din această perspectivă, sutele de morţi din

Tanzania şi din Kenya, cărora li se adaugă cele aproximativ 3 mii de victime de la

1 Gérard Chaliand, Arnaud Blin - History of Terrorism, University of California Press, 2007, p. 14.

Turnurile Gemene, atentatele din gara Atocha, Spania din 2004 sau cele de la metroul

londonez din 2005, vin să întărească ipoteza că Al-Qaeda a urmărit, prin atacarea şi

uciderea civililor, schimbarea agendei guvernamentale americane în privinţa Orientului

Mijlociu. Şi asta pentru că agenda publică este unul dintre principalele obiective ale unei

grupări teroriste.

Organizaţia Naţiunilor Unite dar şi Consiliul Europei au emis peste 30 de rezoluţii,

convenţii sau protocoale prin care este condamnat terorismul. Astfel, ,,actele criminale

premeditate cu scopul de a provoca o stare de teroare publicului larg, unui grup sau unor

persoane, pentru a obţine avantaje de natură politică, nu pot fi justificate în nicio

circumstanţă, indiferent de motivaţia politică, filozofică, ideologică, rasială, etnică sau

religioasă.”2 O definiţie mai cuprinzătoare este dată în 2004. Consiliul de Securitate al

ONU publică Rezoluţia 1566 prin care condamnă actele teroriste ca ,,acte criminale

îndreptate inclusiv împotriva civililor, cu scopul de a provoca moarte sau răni pentru a

induce publicului sau unui grup de persoane o stare de teroare, pentru a intimida

populaţia sau pentru a forţa un guvern sau o organizaţie internaţională să acţioneze sau să

se abţină de la anumite acţiuni.”3

Al-Qaeda a devenit, în urma numeroaselor atentate comise, un pericol uriaş pentru lumea

civilizată şi mai ales pentru populaţia civiliă, ne-combatantă. Toată teroarea a fost

justificată ca răspuns la aşa-numita hegemonie americană şi europeană în Orientul

Mijlociu şi în nordul Africii, în general, în lumea musulmană şi ca reacţie la frustrarea

resimţită după Primul Război Mondial când harta zonei a fost redesenată de Occident.

Înfiinţarea statului Israel şi confictele dintre acesta şi ţările arabe, încheiate dezastruos de

2 http://www.un.org/documents/ga/res/51/a51r210.htm, consultat în 15.03.2015. 3 http://www.statemaster.com/encyclopedia/UN-Security-Council-Resolution-1566, consultat în 15.03.2015.

multe ori pentru acestea din urmă, a reprezentat un motiv în plus pentru declanşarea

jihadului de către Ossama Bin Laden.

Ca o ironie a istoriei, originea Al-Qaeda se regăseşte într-un conflict deschis pe

care musulmanii l-au purtat cu inamicul numărul unu al Occidentului după Al Doilea

Război Mondial : URSS. În 24 decembrie 1979, începe invazia rusească în Afganistan.

Reţelele islamiste au intrat în acţiune în toată lumea arabă şi nu numai. 6.000 de voluntari

din Arabia Saudită, 4.000 de egipteni, mii de yemeniţi, sute de sirieni au intrat în lupta

împotriva trupelor sovietice. Printre numele cunoscute care au participat la război se

numără Ossama Bin Laden şi Ayman Al-Zawahiri. Vor fi numărul 1 şi numărul 2 din Al-

Qaeda după retragerea ruşilor. Altcineva este însă naşul reţelei. Coordonatorul miilor de

militanţi arabi care au pus umărul la gonirea ruşilor din Afganistan în războiul dintre

1979 şi 1988 că această coagulare a lumii musulmane în ceea ce poate fi numit un jihad

defensiv, nu trebuie irosită. Numele său era Abdallah Azzam, iar scopul pentru care a

horărât să păstreze unită armata formată în timpul războiului cu URSS era recucerirea

lumii musulmane4. Pentru asta, avea nevoie de o aşa-numită bază solidă în jurul căreia să

se formeze din nou comunitatea islamică, umma. Noul vârf de lance urma să fie alcătuit

din luptători devotaţi cauzei până la sacrificiul de sine. Într-un editorial scris în anul

1988, Azzam foloseşte pentru prima dată termenul de al-qaeda. El numeşte baza solidă,

în limba arabă al-qaeda al-sulbah acest nucleu dur al noii organizaţiei. Membrii săi urmau

să se supună mai multor imperative morale : să înfrunte fără ezitare cele mai dure

provocări, liderii trebuie să îndure alături de oamenii lor duritatea celor mai dificile

marşuri şi încercări, abstinenţa şi evitarea plăcerilor lumeşti se numără de asemenea

printre virtuţile noilor luptători, ca şi voinţa şi hotărârea, loialitatea şi devotamentul.

4 Philippe Migaux – Al-Qaeda, în Gérard Chaliand, Arnaud Blin, op.cit., p.314.

Azzam mai decretează şi ca toate intrigile împotriva islamului, indiferent de zona de pe

glob unde ar fi descoperite, să fie lichidate. Liderul acestei noi grupări este ucis în anul

1989 într-o explozie şi deşi serviciile secrete arabe au fost bănuite de implicare, asasinii

săi nu au fost prinşi niciodată. Dispariţia sa din fruntea mujahedinilor îl aduce în prim-

plan pe Ossama Bin Laden. În 1990 finanţarea grupării de către saudiţi şi de către

americani pentru lupta împotriva URSS a încetat, nu înainte ca Bin Laden să transfere

sume importante de bani ce vor fi ulterior folosite pentru operaţiunile Al-Qaeda.5

Grupul format de Abdallah Azzam a avut două reţele : una dintre ele activa pe teritoriul

Pakistanului şi a fost anihilată de autorităţile de la Islamabad în 1995. Cealaltă îşi

construise celule în Afganistan, Pakistan, Arabia Saudită şi Iran. Deşi Bin Laden avea

strânse legături cu monarhia saudită, invadarea Kuwaitului de către Irak în 1991 şi

apariţia în Arabia Saudită a aproape o jumătate de milion de soldaţi americani a schimbat

raporturile dintre părţi. Liderul Al-Qaeda considera prezenţa americanilor pe pământul

sfânt al Meccâi şi Medinei o umilinţă de neiertat. Refugiat în Sudan, Bin Laden este

nevoit să părăseaşcă şi această ţară. În 1996, liderul Al-Qaeda ajunge în Afganistan şi dă

un ultimatul americanilor să se retragă din Arabia Saudită. Le oferă sprijin talibanilor

care ajung în 1997 să controleze 80% din Afganistan şi, mai mult, să aibă susţinere

populară în ciuda sau, poate datorită, impunerii legii islamice, sharia. Ossama Bin Laden

este numit emir, sau comandant Al-Qaeda în anul 1998, are întreaga susţinere a

organizaţiei, iar talibanii deschid tabere de antrenament pentru militanţii islamişti.

Planurile pentru un atac asupra Statelor Unite încep în 1999 în paralel cu atentate

îndreptate împotriva americanilor şi aliaţilor în majoritatea ţărilor musulmane unde

existau trupe occidentale. De altfel, în 1998, Ossama Bin Laden declara război Americii

5 Gérard Chaliand, Arnaud Blin, op.cit. P.316.

şi nu numai, cerând un război sfânt împotriva evreilor şi cruciaţilor, ,,adăugând că

uciderea americanilor şi a aliaţilor lor, civili şi militari, este o datorie a fiecărui

musulman, atunci când are posibilitatea să o facă, indiferent unde s-ar afla.”6

Bin Laden se remarcă însă prin discreţie în privinţa atacurilor date împotriva celor

pe care îi numea sionişti şi cruciaţi. Până la 11 septembrie, nu a revendicat, de altfel,

niciun atentat, deşi majoritatea purtau amprenta Al-Qaeda. Pregătirile pentru marea

lovitură dată Americii s-au făcut simţite în anul 1998. În luna februarie, Bin Laden le cere

musulmanilor din întreaga lume să ucidă americani, militari şi civili, oriunde s-ar afla şi

să le confişte banii. Apelul nu rămâne fără urmări. Mai multe organizaţii jihadiste se

alătură unui aşa-numit Front mondial islamic împotriva evreilor şi cruciaţilor. Planurile

subordonaţilor lui Ossama Bin Laden erau de un curaj vecin cu nebunia : aveau de gând

să-i ucidă pe preşedintele american, Bill Clinton dar şi pe Papa Ioan Paul al II-lea. De

asemenea, 12 avioane de călători urmau să fie distruse. În paralele cu aceste planuri

îndrăzneţe, taberele de antrenament din Afganistan în special, primeau noi membri, unii

dintre ei fiind pregătiţi pentru comiterea de atentate sinucigaşe. Reguli militare şi o

enciclopedie a jihadului le erau, de asemenea, înmânate în primele stagii de accedere în

organizaţie. Una dintre cele mai interesante aspecte ale formării celulelor Al-Qaeda era

că, după aşa-numitul training, mulţi dintre viitorii terorişti se întorceau în ţările de origine

unde duceau o viaţă normală, aşteptând însă primirea eventualelor ordine. Racolarea era

şi ea printre obiective, în special în Europa unde erau vizaţi pentru intrarea în organizaţie,

în special, cei care aveau probleme cu legea dar prezentau şi abilităţi în furtul de date

bancare, de informaţii confidenţiale care putea fi traficate şi chiar vânzarea de

droguri.Concomitent în anii 2000 au loc arestări în Franţa, Germania sau Marea Britanie.

6 Samuel P. Huntington - Cine suntem?, Antet XX Press, 2004, p. 248.

Sunt vizaţi suspecţi de terorism7. Peste ocean lucrurile au stat altfel. Ancheta realizată

după atentatele de la World Trade Center a arătat că teroriştii au fost foarte bine pregătiţi

înainte de comiterea atacurilor, pregătiţi inclusiv pentru sacrificiul suprem. Aveau

pregătire specifică pentru pilotarea avioanelor şi intraseră sau ieşiseră din Statele Unite în

perioada anterioară fără să pună probleme sau să ridice suspiciuni. Succesul operaţiunii

s-a datorat hotărârii combatanţilor, profesionalismului de care au dat dovadă cei care au

planificat dar au şi implementat operaţiunea şi folosirea elementului surpriză : avioanele

ca arme. O scrisoare şocantă găsită într-un bagaj care s-a pierdut şi n-a mai ajuns în

niciunul dintre avioanele distruse în atentate, scrisă în limba arată, conţine, pe lângă

asigurări că Profetul îi va veghea pe martiri şi sfaturi practice. Teroriştii sunt sfătuiţi să se

concentreze cu o noapte înainte asupra misiunii, iar în ziua următoare, să aibă grijă şi la

cele mai mici detalii, de la bagaje şi acte până la arme8. Rezultatul operaţiunii a fost

uciderea a 3 mii de oameni şi pagube materiale de 7 miliarde de dolari. Mult mai

important din punctul de vedere al reţelei teroriste, era faptul că unul dintre simbolurile

Americii – turnurile gemene World Trade Center – fusese dărâmat. Primul avion care

zbura pe ruta Boston – Los Angeles a lovit turnul de nord la ora 8.45 dimineaţa. A doua

aeronavă s-a izbit de turnul sudic după exact 20 de minute. La ora 9.39, un alt avion

loveşte Pentagonul pentru ca la ora 10, o aeronavă, pe care, de asemenea, puseseră

stăpânire teroriştii se prăbuşeşte în Pennsylvania. Ţinta era Casa Albă.

Imediat după atacurile din America, situaţia Al-Qaeda începe să se schimbe.

Pakistanul se distanţează de regimul taliban din Afganistan şi chiar se alătură coaliţiei

internaţionale care îl va lichida. Acelaşi lucru se întâmplă în Yemen. Mulţi musulmani

7Philippe Migaux – Al-Qaeda, în Gérard Chaliand, Arnaud Blin, op.cit., p.328. 8 Id, p.329.

militanţi din Bosnia sunt şi ei arestaţi. În Afganistan, loviturile aplicate de coaliţia

internaţională grupărilor talibane sunt net superioare posibilităţilor acestora de a rezista.

Transferurile de bani operate de gruparea lui Bin Laden au de suferit după ce comunitatea

internaţională impune noi reguli în lumea financiară care să împiedice finanţarea

terorismului.

În ciuda victoriei obţinute în faţa celui mai mare duşman declarat, America, unul dintre

obiectivele principale ale mujahedinilor, enunţat încă din 1988 de fondatorul grupării,

Assam, formarea unui stat islamic, a eşuat. Mai mult, după 11 septembrie, organizaţia

pierde şi bruma de sprijin sau de simpatie pe care s-ar fi putut baza din partea unor ţări

precum Sudan, Arabia Saudită sau Pakistan. Declinul se produce în 2011. Pe 2 mai,

dimineaţa, în urma unei supravegheri care a durat luni întregi, Ossama Bin Laden este

ucis de un comando al US Navy, la câteva sute de kilometri de Islamabad. Moartea

liderului Al-Qaeda a fost anunţată chiar de preşedintele american, Barack Obama. Trupul

lui Bin Laden a fost aruncat într-un loc neprecizat din Marea Arabiei.

Moştenirea Al-Qaeda nu poate fi identificată nici în grupările talibane din

Afganistan şi nici în celula tot mai slăbită condusă de Al-Zawahiri. Adevărata moştenire

a reţelei care a fost considerată mai bine de zece ani cea mai periculoasă din lume, a

apărut în preajma atentelor de World Trade Center şi a fost denumită, pe rând, Stat

Islamic în Irak, Stat Islamic în Irak şi Levant şi din 2014, califatul Stat Islamic.

Condusă în prezent de Abu Bakr Al-Baghdadi, reţeaua Stat Islamic a fost înfiinţată de

unul dintre cei mai sângeroşi apropiaţi Al-Qaeda, Abu Mussab Al-Zarqawi şi va rămâne

în istorie din cauza execuţiilor barbare pe care le practică. Abu Musab al Zarqawi se naşte

în anul 1967 în al doilea oraş ca mărime din Iordania, Zarqa, într-o familie de muncitori.

În anul 2000, îl întâlneşte pe Ossama Bin Laden la Kandahar dar refuză oferta acestuia de

a se alătura Al-Qaeda. Viitorul lider al Statului Islamic dorea dărâmarea guvernului

iordanian şi pentru asta avea să înfiinţeze o tabără de antrenament la graniţa dintre Iran şi

Afganistan. Aici erau pregătiţi atentatorii sinucigaşi. Organizaţia, numită Tawhid wal

Jihad (Monoteism şi Jihad) se specializează în atentate cu bombă îndreptate atât

împotriva trupelor americane care se aflau în Irak şi luptau împotriva miliţiilor şiite loiale

fostului dictator Saddam Hussein, cât şi împotriva şiiţilor înşişi. În anul 2004, gruparea

Tawhid al Jihad devine parte a Al-Qaeda, iar Zarqawi pe care locotenenţii lui Bin Laden

îl considerau un comandant nesupus este numit emir sau lider al noii organizaţii numite

Al-Qaeda în Irak. Spre deosebire de bază, noua reţea acţionează nu doar ca o grupare

teroristă, ci şi ca una de guerrilla. Operaţiunea centura Bagdadului, pregătită de Zarqawi

se concretizează parţial până la moartea acestuia în 2006. Era vorba despre cucerirea

zonelor prin care Bagdadul era aprovizionat şi creearea unei centuri de baze teroriste prin

care să izoleze oraşul. După uciderea liderului în urma unui raid, Al-Qaeda în Irak intră

într-un con de umbră şi datorită faptului că prezenţa americană în această ţară se

intensifică. În 2010, în fruntea reţelei ajunge Abu Bakr Al-Baghdadi. Născut în 1971 în

Samarra, un oraş irakian majoritar sunit, participă la războiul din Irak şi este fondatorul

unei grupări paramilitare care ocupă Rawa, la graniţa cu Siria şi unde impune un regim

bazat pe legea islamică. În 2005 este capturat şi condamnat la 5 ani de închisoare. Ca şi

Zarqawi, scapă de detenţie prin amnistiere prezidenţială în anul 2009. Este doctor în

studii islamice dar a urmat şi cursuri de lingvistică şi istorie.9 În liceu a avut probleme cu

limba engleză, avea înclinaţie spre matematică şi geografie dar a obţinut note bune şi la

9 Washington Post - http://www.washingtonpost.com/news/morning-mix/wp/2014/06/11/how-isis-leader-abu-bakr-al-baghdadi-became-the-worlds-most-powerful-jihadi-leader/, consultat în 28.03.2015.

economie, istorie şi limba arabă. Termină liceul în 1991 cu media generală de 80 de

puncte. Este refuzat când încearcă să se înroleze în armata irakiană din cauză că era prea

scund. Nu se poate înscrie nici la Facultatea de Drept pentru că avea probleme de vedere

aşa că optează pentru teologie, potrivit declaraţiilor unui fost profesor al său pentru o

televiziune germană, citată de presa din România.10 Nu suportă publicitatea deşi gruparea

pe care o conduce foloseşte toate tehnicile de publicitate posibile pentru a atrage adepţi.

În 2014 erau cunoscute doar două fotografii ale celui numit de Le Monde ,,al doilea Bin

Laden.”11

Pe 29 iulie 2014 Abu Bakr Al-Baghdadi proclamă instituirea califatului şi a denumirii

acestuia: Stat Islamic. Gruparea ajunge să controleze în doar câteva luni ale anului 2014

vaste teritorii din Irak şi Siria. Militanţii SI au în dotare arme automate M16, lansatoare

de grenade, mitraliere grele, rampe de lansare a rachetelor BM-21 GRAD, folosesc şi

rachete sol-aer Stinger portabile, au artilerie de câmp, blindate Humvee, tancuri T-55 şi

T-72, mortiere grele de calibrul 122 şi 155 mm, tunuri anti-aeriene ZU-23-2 şi chiar

rampe pentru lansarea rachetelor SCUD.12

Cu o lună înainte de proclamarea califatului, Stat Islamic cucereşte oraşul irakian Mosul.

În toamna anului 2014 se află sub controlul SI în Irak oraşele Fallujah, Muthanna şi

Garmeh în apropierea Bagdadului. Sunt, de asemenea, ocupate Rashad şi Riyad în

apropiere de Tikrit, localitatea natală a lui Saddam Hussein, Rawa, Tafal şi Ana la graniţa

cu Siria. Qaim este punctul din care pleacă expansiunea spre Siria unde Stat Islamic va

deţine tot în toamna anului 2014, Hajjin, Jadeed Al-Oqeidat pentru a-şi extinde influenţa

10 http://www.b1.ro/stiri/externe/carnetul-de-note-al-liderului-stat-islamic-facut-public-abu-bakr-al-baghdadi-repetent-in-ultimul-an-de-liceu-foto-103932.html , consultat în 29.03.2015. 11 http://www.lemonde.fr/proche-orient/article/2014/05/29/abou-bakr-al-baghdadi-le-nouveau-ben-laden_4428636_3218.html, consultat în 28.03.2015. 12 Dumitru Chican, op.cit.,p.191.

până la Tal-Hamis, în apropierea graniţei cu Turcia şi până la Al-Raqqa. Al-Raqqa va

deveni şi capitala Stat Islamic.

Anul 2014 a însemnat punctul culminant al operaţiunilor de cucerire coordonate de Al-

Baghdadi. În vară, potrivit BusinessInsider, Stat Islamic deţinea o treime din Irak, ţară cu

35 de milioane de locuitori.13 Mai bine de 35 la sută din teritoriul sirian se afla, de

asemenea, sub controlul SI, inclusiv regiunea cea mai bogată în petrol, provincia Deir el-

Zour.14

La începutul anului 2015, gruparea susţine că deţine 24 de provincii din Irak, Siria,

Peninsula Sinai şi Libia. Asta în ciuda loviturilor aeriene executate de Statele Unite şi de

aliaţi începând din toamna lui 2014, potrivit raportului ISW(Institute for the study of war)

din februarie 201515.

Intenţia lui Abu Bakr Al Baghdadi şi a organizaţiei pe care o conduce este ca în câţiva ani

să restaureze un califat existent în perioada de maximă expansiune a Islamului. Potrivit

planului publicat pe reţelele sociale, scopul este ocuparea Orientului Mijlociu, a nordului

Africii, a Balcanilor, inclusiv România, Grecia şi Bulgaria şi a Spaniei.

Ceea ce n-a reuşit Bin Laden, respectiv realizarea unui stat islamic, deşi o

coagulare a islamiştilor militanţi a condus, părea să realizeze gruparea lui Al-Baghdadi.

Faţă de liderul Al-Qaeda care nu era de acord cu atacurile împotriva şiiţilor, visând la

construirea unei noi comunităţi islamice, conducătorul SI a condus atentate împotriva

oricui se opunea grupării sale şi legii islamice. Suportul popular pe care s-ar fi putut baza

13 http://www.businessinsider.com/isis-controls-shocking-percentage-of-iraq-and-syria-2014-6 , consultat în 15.04.2015. 14 http://english.alarabiya.net/en/News/middle-east/2014/07/19/270-Syrian-fighters-killed-in-biggest-ISIS-operation-.html consultat în 15.04.2015. 15 Harleen Gambhir - ISIS Global Intelligence Summary, January-February 2015, disponibil la adresa http://www.understandingwar.org/sites/default/files/INTSUM_Summary_update.pdf , consultat în 15.04.2015.

a scăzut, iar sursele de finanţare – petrolul, gazele şi artefactele din Irak şi Siria – au

început să scadă şi ele. Loviturile unei coaliţii internaţionale formate din peste 60 de state

par să slăbească şi mai mult organizaţia care însă va rămâne cu siguranţă în istorie ca

primul brand terorist realizat într-o proporţie covârşitoare graţie internetului şi noilor

metode de comunicare, precum reţelele sociale.

BIBLIOGRAFIE :

Gérard Chaliand, Arnaud Blin - History of Terrorism, University of California Press,

2007.

Samuel P. Huntington - Cine suntem?, Antet XX Press, 2004.

Dumitru Chican - Jihad. Între Islamul politic şi califatul universal, Proema, 2014.

Pagini web :

http://www.understandingwar.org

http://english.alarabiya.net/

http://www.businessinsider.com/

http://www.b1.ro/

http://www.lemonde.fr/

http://www.washingtonpost.com/

http://www.un.org/