18.Electroforeza si tipurile ei.Factorii care influenteaza asupra vitezii de migrare in solutie a unei particule incarcate intr-un cimp electric.a) fenomenul electrocinetic, in care are loc miscarea uniforma intr-un anumit mediu a particulelor incarcate electric, independent de provinienta lor(ioni, particole coloiidale, alte particole si bule de gaz in suspensie etc.) sub actiune cimpului electric exterior se numeste ELECTROFOREZA.In dependenta de natura mediului in care are loc migrarea particulelor, purtatoare de sarcina, sub actiunea cimpului electric se difera:Electroforeza in coloane de lichidElectroforeza in corpuri poroase (hirtie de filtru, rasini sintetice):Electroforeza in gel.

b) Factorii care influenteaza asupra vitezii de migrare in solutie a unei particule incarcate intr-un cimp electric:-natura particolei(Ze si r)-natura mediului in care se misca particola (η)-temperatura mediului (fiindca η depinde de temperatura)19.Mobilitatea ionilor. Unitatile de masura a mobilitatii:Marimea, care se exprima prin raportul dintre viteza miscarii orientate a unei particole incarcate intr-un cimp electric si intensitatea acestui cimp, se numeste mobilitatea particoleiM= V/E. ; [M]SI=m2V-1s-1 ; [M]PRACT=cm2V-1s-1

20.Determminarea mobilitatii ionilor prin metoda electroforetica. Utilizarea metodelor in biologie si medicina.Determminarea mobilitatii ionilor prin metoda electroforetica:- se umectează în soluţie tampon trei benzi de hârtie de filtru; benzile de hârtie umectate se trec în camera electroforetică,fiind aşezate pe benzile de sticlă organică, astfel încât capetele libere să se cufunde în soluţia tampon din cuve.-se conectează sursa de curent la camera electroforetică şi apoi la reţeaua elecţrică şi se lasă să treacă curentul prin benzi 5-10 secunde, stabilind, după indicaţia voltmetrului, tensiunea de lucru U = (300-400) V;-se întrerupe curentul cu ajutorul comutatorului de pe panoul frontal al redresorului;se aplică amestecul soluţiilor de FeCl3 şi CuCCl2. Pentru aceasta se folosesc fâşiile înguste de hârtie de filtru, care se ţin de un capăt cu penseta şi se îmbibă cu amestecul cercetat, apoi se aşază pe benzile de hârtie de filtru mai aproape de polul pozitiv.-se introduce din nou sursa de curent, fixând concomitent timpul după cronometru. In decursul experimentului tensiunea se menţine constantă. Intensitatea curentului variază în limitele 2 -8mA. In aceste condiţii timpul necesar pentru migrare este de 20 - 25 minute;-fixând timpul final, se deconectează redresorul; se scot benzile de hârtie de filtru din camera electroforetică, se aşază pe coala de hârtie de filtru şi se revelează cu soluţia colorant, folosind pentru aceasta bastonaşul de sticlă cu tampon de vată la un capăt. Pe fond alb apare electroforegrama alcătuită din două fâşii corespunzătoare fracţiunilor separate: albastru pentru ionii de fier şi portocaliu pentru ionii de cupru-,-se determină /, măsurând distanţa parcursă de ioni de la locul depunerii până la mijlocul fâşiilor colorate respective;-se determină d, măsurând şi adunând lungimea benzii de Sticlă organică cu înălţimile de la capetele ei până la nivelul soluţiei din cuve.

Utilizarea metodelor in biologie si medicina:Metoda electroforetică este folosită pentru separarea şi analiza proteinelor individuale şi a altor biopolimeri, a viruşilor, a structurilor celulare supramoleculare, precum şi a celulelor întregi. ;Prin această metodă se studiază componenţa în proteine a diverselor lichide biologice ca,de exemplu, sângele, urina, sucul gastric etc. - factor important pentru diagnosticul diverselor maladiiaO mare importanţă în diagnostică reprezintă separarea electroforetică a fermenţilor în izofermenţi şi aprecierea cantitativă* şi calitativă a lor.AIn imunologie una dintre metodele frecvent utilizate este imunoelectroforeza - separarea electroforetică a unui amestec de anticorpi sau antigenLîn fizioterapie, cu scop curativ, este folosită pe larg electroforeza medicamentoasă.Metoda curativă fizioterapeutică, în care se utilizează curentul electric continuu pentru a introduce substanţe medicamentoasele obicei sub formă de ioni) în organism prin piele sau membrane mucoase, se numeşte electroforeză medicamentoasă (ionoforeză, ionoterapie electrică, galvanoionoterapie, ionogalvanizare).Simultan cu electroforeza medicamentoasă are loc şi acţiunea integrală asupra organismului a curentului electric continuu - metodă denumită galvanizare.Ca sursă de curent continuu pentru realizarea acestor două metode se foloseşte aparatul de galvanizare care,din punct de vedere tehnic, reprezintă un redresor de curent alternativ.La realizarea electroforezei medicamentoase între electrozi şi piele se aşază tampoane hidrofile,muiate în soluţia substanţelor respective. Medicamentul se introduce de la polul,sarcina căruia el o posedă:anionii de la catod, cationii de la anod.S-a dovedit că unele substanţe introduse pe cale de injecţii subcutanate se elimină repede pe când,dacă sunt introduse pe cale electroforetică,eliminarea se face mai încet,aşa că substanţa îşi poate exercita efectele ei terapeutice.De exemplu,litina începe să se elimine prin urină la o oră de la injectare, pe când introdusă prin electroforeză nu începe să se elimine decât după 24 de ore, şi eliminarea durează timp de câteva zile.. Electroforeza este o metodă majoră pentru separarea fracţiunilor proteice din serul sanguin. Serul sanguin se prelucrează cu o soluţie tampon cu reacţie alcalină în rezultatul căreia particulele proteice se încarcă negativ.De aceea în camera electroforetică picătura de ser prelucrat se depune cu micropipeta pe o peliculă de celuloid, acoperită cu un strat subţire de gel, mai aproape de electrodul negativ.Proteinele,devenind ioni negativi,migrează spre anod,însă cu diferite viteze din cauza