Carcinogeneza

Prof: Hălbac Șerban Eugen

Cancerul:O definiţie a cancerului unanim acceptată este dificil de elaborat.

Totuşi, cancerul poate fi considerat o alterare a sistemelor ce controlează şi reglează diviziunea celulară, ce duce la apariţia unor celule fiice modificate,

ce se vor multiplica continuu şi anarhic.

• Cauzele ce conduc la apariţia cancerului sunt foarte variate: factori de mediu sau

exogeni produc 75% dintre cazuri şi factori endogeni sunt implicaţi în 25%

dintre cazuri. 

Dinamica evolutiei tumorale in functie de numarul de celule tumorale si de greutatea tumorii

Carcinogeneza= o succesiune de evenimente în urma

căreia o celulă normală este transformată într-una malignă prin mutaţii adiţionale sub acţiunea unor agenţi iniţiatori şi promotori cu dezvoltarea unui fenotip de cancer

SAU MAI PUTEM SPUNE= un proces complex prin care o celulă

oarecare din organism dezvoltă fenotipul malign, ca rezultat al interacţiunii dintre factori endogeni şi exogeni

Fazele carcinogenezei

-iniţierea

-promoţia

-conversia

-progresia

-invazia

-metastazarea

*Carcinogenul defineşte un agent care introdus la animalul

de experienţă determină creşterea incidenţei proceselor neoplazice, comparativ cu animalele neexpuse.

Agenţii carcinogeni sunt: - endogeni Multe studii epidemiologice au evidenţiat rolul

unor agenţi carcinogeni în producerea neoplaziilor, asociaţi într-o măsură mai mică sau mai mare cu factori endogeni.

- exogeni. Se împart în trei mari clase:

1.Fizici

Aproximativ 5% din totalul cancerelor este provocat de agenţi fizici. Cei mai

cunoscuţi carcinogeni fizici sunt :radiatiile si azbestul.

Radiaţiile : radiatiile ionizate radiatiile ultraviolete radiatiile infrarosii si campurile

electromagnetice

Azbestul:

Cea mai frecventă formă de cancer asociată cu expunerea la azbest este mezoteliomul malign şi cancerul bronho-pulmonar. 

Azbestul este compus dintr-un grup complex de fibre minerale, fiecare cu structură unică şi reactivitate chimică diferită. Cele două grupe principale din structura azbestului sunt fibrele de crisotil şi de amfiboli.

Fibra de azbest:

Din totalul cancerelor umane, 28% sunt datorate agenţilor biologici în ţările în curs de dezvoltare şi 8% în ţările dezvoltate. Dintre agenţii biologici carcinogeni fac parte virusuri, bacterii şi paraziţi. 

3.Chimici =este un proces multistadial şi de durată, alterările repetate conducând la transformarea

progresivă a unei celule normale într-una malignă. Prin metabolizare de către sistemele enzimatice, carcinogenii chimici pot fi activaţi

sau inactivaţi.

2.Biologici

• Agenţii carcinogeni chimici afectează ADN-ul celulei, producând mutaţii. Deşi se cunoştea din secolul XVIII că agenţii carcinogeni produc cancer, abia la sfârşitul secolului XIX, începutul secolului XX, a fost demonstrat acest lucru. 

• Substanţele chimice carcinogene au o mare varietate structurală, multe dintre ele având nevoie de metabolizare în organism pentru a putea provoca leziuni în molecula de ADN. 

Carcinom in situ:celule tumorale care au depăşit membrana bazală

Displazie severă de col uterin

Fumatul

Reprezintă un model de carcinogeneză chimică, dar şi fizică. Studiile epidemiologice atribuie fumatului aproape 40% din totalitatea deceselor prin cancer. Fumatul este asociat în principal cu cancerul bronho-pulmonar, dar şi cu alte tipuri de cancer: de cavitate bucală, faringe, laringe, esofag sau vezică urinară.

Deşi se consideră că fumatul produce cancer bronho-pulmonar, nu toţi fumătorii dezvoltă această boală. Studiile epidemiologice au arătat că riscul fumătorului de a face cancer bronho-pulmonar creşte de 14 ori comparativ cu nefumătorii. Dar, doar 11% dintre fumători vor dezvolta cancer bronho-pulmonar în timpul vieţii .

Teorii ale carcinogenezei

1.Teoria celulară. S-a demonstrat că mecanismele carcinogenezei nu depind doar de capacitatea celulei de a scăpa de sub controlul creşterii, ci şi de abilitatea acesteia de a preveni producerea apoptozei.

*Apoptoza :‘moartea programata’

2. Teoria biochimica. Metabolismul oxidativ al celulelor canceroase este înlocuit de glicoliză, astfel celula poate prolifera intens, independent de oxigen.

3. Teoria noxelor.Metabolismul acestor toxine pătrunse în organism a fost sugerat ca fiind o cauză de producere a cancerului, prin formarea unor compuşi înalt reactivi.

4. Teoria virală. Această teorie susţine că apariţia cancerului este datorată integrării materialului genetic viral în genomul celulei .

5. Teoria reglatorie. Celulele tumorale nu mai răspund la stimulii din mediul în care trăiesc şi devin autonome.

Pierderea funcţiilor de reglare la nivel celular reprezintă o

cauză de producere a cancerelor. 

Teoria selecţiei clonale. Comparată cu selecţia darwinistă, cancerul nu reprezintă altceva decât o selecţie a unei populaţii celulare autonome şi agresive, ce invadează şi distruge alte ţesuturi din jur. 

Concluzii

Transformarea unui ţesut normal

într-un durează în

medie 5 – 20 de ani şi este influenţată de factorii de mediu (carcinogenii fizici, chimici sau biologici), dar şi de factori genetici, metabolici, hormonali sau imunologici.

Vă mulțumesc pentru atenție !